UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAª I

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL
FAMILIEI

Lect. univ. drd. LUCIA IRINESCU

- SUPORT CURS -
Anul III
Semestrul
II

2009
 CUPRINS

I. NOÞIUNI ......................................................................................... 5
INTRODUCTIVE
I.1. Noþiunea de ...................................................................................................... 5
familie
I.2. Funcþiile familiei ............................................................................................................ 5
I.3. Definiþia dreptului familiei ...................................................................................... 6
I.4. Obiectul de .......................................................................................... 6
reglementare
I.5. Metoda de ............................................................................................ 6
reglementare
I.6. Calitatea ............................................................................................................. 7
pãrþilor
I.7. Caracterul normelor ................................................................................... 7
juridice
I.8. Natura ....................................................................................................... 7
sancþiunilor
I.9. Principiile generale ale dreptului ....................................................... 7
familiei
I.10. Interferenþa dreptului familiei cu alte ramuri de .......................... 8
dreptIzvoarele dreptului familiei ...................................................................................
I.11. 9

II. CÃSÃTORIA ........................................................................................................................... 10

II.1. Noþiunea de „cãsã ............................................................................................. 10
torie”
II.2. Caractere juridice .......................................................................................................... 10
II.3. Natura juridicã a cãsãtoriei ...................................................................................... 12
II.4. Cãsãtoria ºi concubinajul .......................................................................................... 13
II.5. Condiþii de validitate ale actului juridic al cãsã toriei ............................... 14
II.5.1. Condiþiile de fond ..... .............................. .............................. .............. 14
II.5.2. Impedimente la cã sã torie................................................................ 18
II.5.3. Condiþiile de formã ale cã sã toriei.............................................. 20
II.6. Proba cãsãtoriei .............................................................................................................. 23
II.7. Nulitatea actului juridic al cãsãtoriei ................................................................. 23
II.8. Efectele cãsãtoriei ................................................................................................. ...... .. 24
II.9. Desfacerea cãsãtoriei ................................................................................................... 29

III. FILIAÞIA FAÞÃ DE MAMÃ .................................................................................... 35

III.1. Stabilirea filiaþiei faþã de mamã prin certificatul de naºtere ................ 35
III.2. Stabilirea filiaþiei faþã de mamã prin recunoaºterea
voluntarã
a mamei ............................................................................................................................. 36
III.3. Stabilirea filiaþiei faþã de mamã prin hotãrâre judecã .......... 37
toreascã
IV. FILIAÞIA FAÞÃ DE TATÃ A COPILULUI DIN CÃ SÃ .... 38
TORIEIV.1. Prezumþia timpului legal al concepþiei ............................................................ 38
IV.2. Prezumþiile legale de ......................................................................... 38
paternitate
IV.3. Conflictele de paternitate ....................................................................................... 39
IV.4. Tã gada paternitãþii...................................................................................................... 39

3
V. FILIAÞIA FAÞÃ DE TATÃ A COPILULUI DIN
AFARA
CÃSÃTORIEI .......................................................................................................................... 40
V.1. Stabilirea paternitãþii din afara cãsãtoriei prin ................. 40
recunoaºtere
V.2. Stabilirea paternitãþii copilului din afara casãtoriei prin
acþiune
în justiþie ............................................................................................................................. 42

VI. ADOPÞIA ............................................................................................. 43

VI.1. Condiþii de fond pentru încheierea adopþiei ................................... 44
VI.2. Procedura adopþiei ......................................................................... 44
VI. 3. Efectele adopþiei ........................................................................... 50

VII. OBLIGAÞIA LEGALÃ DE ÎNTREÞINERE ............................................... 51

VII.1. Caractere juridice ....................................................................................................... 51
VII.2. Persoanele între care existã obligaþia legalã de ................ 54
întreþinere
VII.3. Ordinea în care se datoreazã ..................................................... 55
întreþinerea
VII.4. Condiþii generale ale obigaþiei de ............................................ 55
întreþinere
VII.5. Modalitãþi de excutare a obligaþiei legale de .................... 57
întreþinere
VII.6. Stingerea obligaþiei de .................................................................... 57
întreþinere
VII.7. Obligaþia legalã de întreþinere între ........................................................ 58
soþi Obligaþia legalã de întreþinere între foºtii ........................................... 58
VII.8.
soþi Obligaþia de întreþinere între pãrinþi ºi .............................................. 59
VII.9.
copii
VII.10. Aspecte procesuale privind obligaþia legalã de .......... 63
întreþinere
VIII. OCROTIREA .......................................................... 64
MINORULUI
VIII.1. Ocrotirea pãrinteascã .................................................................. 64
VIII.2. Ocrotirea minorului prin tutelã ................................................... 67
VIII.3. Ocrotirea minorului prin curatelã .............................................. 70
VIII.4. Protecþia specialã a copilului ...................................................... 70
Plasamentul ................................................................................ 71
Plasamentul în regim de urgenþã ................................................ 72
Supravegherea specializatã ........................................................ 73

BIBLIOGRAFI . ... ... ... ... ... ..... ... ... ... ... ... ... ... ... ...... ... ... ... ... ... ... ... ... ...... ... ... ... ... ... ... ... ... .. .... 73
... ... ... ...
E

4
 Capitolul I: Noþiuni introductive

1. Noþiunea de familie . În vechiul drept roman, familia desemna un grup larg

persoane libere ºi sclave,de care locuiau în acelaºi domus ºi care se aflau sub
puterea aceluiaºi pater
familias.
Din aceastã familie fãceau parte: soþia cã sã toritã cum manu, fiii cu soþiile
lor, fiicele ºi nepoatele pânã la cãsãtoria cum manu. Ulterior, familia
patriarhalaã
s-a extins, incluzând ºi persoanele adoptate ºi copiii legitimaþi (adoptaþi
sau
adrogaþi). Dreptul familiei recunoaºte familia agnaticã din dreptul roman,
bazatã
pe rudenia de sânge. Familia aganticã e cea de mai sus (rudenii prin bãrbaþi
–
poter).
Conceptul de „familie” poate fi analizat pe mai multe
coordonate,
dimensiuni:
1. biologicã – familia se raporteazã la relaþia sexualã dintre bãrbat ºi femeie;
în
cadrul ei realizându-se
procreaþia
2. socialã – familia reprezintã o formã de relaþii sociale dintre persoanele
unite
între ele prin cã sãtorie, filiaþie. Literatura sociologicã analizeazã 2 tipuri
de
familie: de origine, adicã acea familie în care ne naºtem, ºi de procreare,
adicã
acea familie pe care o creãm, ca adult.
3. juridicã – familia desemneazã grupul de persoane între care existã
relaþii
sociale reglementate de norme
juridice.
În cadrul dreptului familiei nu existã o definiþie a familiei. Potrivit art.1
al.3 C. fam., „familia are la bazã cã sãtoria liber consimþitã între soþi”.
Prin urmare, în sens larg, prin famili ” înþelegem totalitatea
„care descind dintr-un center comun, în linie e dreaptãpersoanelor
sau colateralã, precum ºi
soþii
acestora.
În sens restrâns familia cuprinde pe soþi ºi copiii lor minori. Aceasta este
accepþiunea luatã în considerare de dreptul
familiei.
2. Funcþiile familiei
Familia îndeplineºte urmã toarele
funcþii:
1) funcþia de perpetuare a speciei umane – familia are o bazã
biologicã , ºi atracþia între sexe, care stã la temelia uniunii dintre un bã rbat ºi
deosebirea
o
femeie; copiii în familie având un factor de echilibru
2) funcþia economicã – este expresia comunitãþii de bunuri a soþilor, a
obligaþiei
de întreþinere între soþi, pãrinþi-copii. Aceastã funcþie derivã din
raporturile
patrimoniale care fac obiectul
divorþului.
3) funcþia educativã – familia este o realitate educativã ; joacã un rol important
în
formarea unei persoane, în dezvoltarea ei moralã ºi fizicã , integrarea în
societate,
învãþãturã ºi pregã tire profesionalã. O serie de factori influenþeazã o persoanã
:- relaþiile dintre membrii
familiei
5
- trã inicia ºi profunzimea sentimentelor dintre pã
rinþi
- comportamentul membrilor familiei faþã de persoane din afara
familiei.
Familia reprezintã punctul de plecare pentru copil, etapa cea
mai
importantã în formarea
personalitãþii.
4) funcþia de solidaritate familialã – izvorãºte din relaþiile de familie, relaþii
de
afecþiune. Relaþiile de familie se bazeazã pe prietenie ºi afecþiune între
membrii
ei, care sunt datori sã -ºi acorde unul altuia sprijin material ºi moral.
(art.2).
3. Definiþia dreptului familiei
Totalitatea relaþiilor personale ºi patrimoniale nãscute din cãsã
torie,
filiaþie, adopþie sau alte reglementã ri asimilate de lege relaþiilor de
familie,
reglementate de norme juridice alcãtuiesc dreptul
familiei.
Dreptul familiei reglementezã raporturile existente între membrii
unei
familii, precum ºi cele dintre aceºtia ºi alte persoane.
4. Obiectul de al dreptului familiei este alcãtuit din:
reglementare
1) raporturi de cã sãtorie: norme juridice care preved încheierea cã sãtoriei,
norme
juridice care reglementeazã raporturile personale ºi matrimoniale dintre
soþi,
desfacerea sau desfiinþarea
cãsãtoriei.
2) raporturi rezultate din
rudenie
a) raporturi bazate pe rudenia de sânge (raporturi de filiaþie) între mai
multe
persoane – rudenie în linie dreaptã ºi rudenie în linie colateralã – norme
juridice
care reglementeazã filiaþia faþã de mamã, filiaþia faþã de tatã, situaþia legalã
a
copilului din cãsãtorie ºi din afara cã sã toriei.
b) raporturi bazate pe rudenia civilã – raporturi de adopþie – norme juridice
care
reglementeazã încuviinþarea adopþiei, raporturile personale ºi
patrimoniale
izvorâte din adopþie, nulitatea ºi desfacerea
adopþiei.
3) raporturi privitoare la ocrotirea pã rinteascã – norme juridice
care
reglementeazã drepturile ºi obligaþiile ce le revin pãrinþilor pentru realizarea
ºi
apãrarea intereselor copiilor lor minori, norme juidice relative la creºterea
ºi
educarea copiilor, sancþiunile care
intervin.
4) raporturile asimilate de lege raporturilor de familie: norme juridice
care
reglementeazã tutela, curatela minorilor; normele juridice care
prevãd
plasamentul familial (Legea 272 /04), raporturile nã scute dintre foºtii
soþi.
Nu intrã sub incidenþa dreptului familiei raporturile nã scute din
concubinaj,
logodnã, succesiune.
Alãturi de obiectul de reglementare (relaþiile interumane cu caracter
complex),
metoda de reglementare face din dreptul familiei o ramurã de drept distinctã
în
cadrul sistemului de drept.
5. Metoda de se caracterizeazã fie prin egalitatea pãrþilor în
reglementare
de dreptul familiei – egalitatearaport
dintre soþi, fie prin subordonarea pãrþilor
–
raporturile dintre pã rinþi ºi
copii.
Totodatã , dreptul familiei se caracterizeazã ºi prin metoda reglementã rii
unui
statut legal (instituþia cãsãtoriei).
6
6. Calitatea pãrþilor . În raporturile de dreptul familiei, pãrþile au o
specialã : soþ, soþie, pãcalitate
rinte – copil, adoptat – adoptator, rudã, afin.
7. Caracterul normelor juridice . Predominante în dreptul familiei sunt
imperative: normele
– prohibitiv . Este oprit sã se cã sã toreascã alienatul sau debilul mintal, precum ºi
celelipsit vremelnic de facultãþile mintale, cât timp nu are discernãmântul faptelor
sale – art.9, codul familiei.
- onerativ – Soþii sunt obligaþi sã poarte în timpul cãsã toriei numele
e
declarat comun
– art.28, codul familiei.
8. Natura sancþ iunilor. Sancþiunile în dreptul familiei sunt specifice (de exemplu
decã derea din drepturile
pãrinteºti).
9. Principiile generale ale dreptului familiei .
La baza relaþiilor de familie ºi a dreptului familiei ca ramurã de drept,
stau
urmãtoarele
principii:
a) Principiul ocrotirii familiei, a cã sãtoriei, a mamei ºi a copilului
Potrivit art.1 Codul Familiei, statul ocroteºte cã sã toria ºi familia; el
sprijinã prin mã suri economice ºi sociale, dezvoltarea ºi consolidarea
familiei
(aliniatul1), iar potrivit aliniatului 2 al aceluiaºi articol, statul apã rã
interesele
mamei ºi a copilului ºi manifestã o deosebitã grijã pentru creºterea ºi
educarea
tinerei
generaþii
Aceste dispoziþii sunt preluate din Declaraþia universalã a
drepturilor
omului, adoptatã de Adunarea Generalã a O.N.U la 10 decembrie 1948
(aliniatul
art.16 3), în accepþiunea cã ruia familia constituie elementul natural
ºi
fundamental al societãþii ºi are drept la ocrotire din partea societãþii ºi a
statului.
Ocrotirea cã sã toriei, apãrarea intereselor mamei ºi copilului se
realizeazã
prin norme juridice care reglementeazã încheierea, desfacerea sau
desfiinþarea
cãsãtoriei, stabileºte filiaþia faþã de mamã , tatã, obligaþia de întreþinere,
exercitarea
îndrumãrii ºi controlului de cã tre autoritatea tutelarã, încuviinþarea adopþiei,
etc.
b) Principiul cãsãtoriei liber consimþite între soþi
Conform art.1 aliniat 3 Codul familiei, familia are la bazã cãsãtoria
liber
consimþitã între soþi
Acest principiu constituþional este preluat din Declaraþia Universalã
a
drepturilor omului ºi Pactul internaþional privind drepturile civile ºi politice
ºi
Pactul intenaþional privind drepturi economice, sociale ºi
culturale.
Raþiunea instituirii acestui principiu rezidã din faptul cã la baza
cãsãtoriei
se aflã sinceritatea ºi teimeinicia sentimentelor de afecþiune dintre soþi.
c) Principiul monogamiei este reglementat în art.5 Codul familiei – „Este oprit
a
se cãsãtori bãrbatul care este cãsãtorit sau femeia care este cãsã toritã ” precum ºi
de dispoziþii din alte acte normtive:
- art.227 alineatul 1 din Legea 307/2004 – încheierea unei cãsãtorii de cã tre
o
persoanã cãsãtoritã constituie infracþiunea de
bigamie

7
- aliniatul 2 – persoana necãsã toritã care se cãsãtoreºte cu o persoanã pe care
o cãsã toritã sã vârºeºte infracþiunea de bigamie.
ºtie
d) Principiul egalitãþii în drepturi ºi obligaþii a
soþilor
Potrivit art. 25 ºi art. 26 Codul familiei, bãrbatul ºi femeia au
drepturi
egale în cã sã torie; soþii hotãrãsc de comun acord în tot ce ptiveºte cã sãtoria.
Acest principiu are la bazã egalitatea deplinã a femeii cu bã rbatul în
toate
sectoarele vieþii sociale ºi este preluat din reglementãrile
internaþionale.
Principiul vizeazã raporturile dintre soþi, dintre aceºtia, în calitate
de
pãrinþi ºi copii lor minori.
Toate mãsurile privind persoana ºi bunurile copiilor se iau de cãtre
pãrinþi
în comun. Membrii unei familii au obligaþia de a-ºi asigura sprijin moral
ºi
material (art. 98 Codul
familiei).
Obligaþiile de întreþinere existã între soþi, pãrinþi – copii, dar ºi
între
bunici ºi nepoþi, strã bunici si strãnepoþi, fraþi – surori sau între persoanele
anume
prevãzute de lege – obligaþia de întreþinere a soþului faþã de copilul minor
al
celuilalt soþ, cât timp este minor, iar pãrinþii sã i fireºte au murit, sunt dispã ruþi sau
în nevoie.
e) Principiul exercitã rii drepturilor ºi îndatoririlor pã rinteºti în interesul
copiilor
Art.1 aliniatul 5 codul familiei statueazã: „Drepturile pãrinteºti se
exercitã
numai în interesul
copiilor”.
Aceastã dispoziþie se aplicã atât copiilor din cãsãtorie, cât ºi din afara
cãsãtoriei, precum ºi copiilor adoptaþi. Exercitarea îndatoririlor pãrinteºti se
face
sub îndrumarea ºi controlul autoritãþii
tutelare.
10. Interferenþa dreptului familiei cu alte ramuri de .
drept interumane care se aflã în strânsã legãturã cu
Raporturile
familia,
constituie obiect de reglementare pentru numeroase ramuri de drept. De
aceea,
dreptul familiei se aflã în strânsã legã turã cu alte ramuri de
drept.
a) Dreptul civil
Normele de dreptul familiei se completeazã cu normele de drept
civil.
Dreptul civil are rol de drept comun în materie. Codul familiei s-a desprins
din
Codul familiei. Dispoziþiile privind capacitatea, consimþãmântul soþilor
la
încheierea cã sãtoriei, viciile de consimþãmânt, dispoziþii privind nulitatea,
domiciliul, starea civilã, completeazã normele de dreptul familiei.
Totodatã,
succesiunia se dezbate dupã rudenie, reglementatã de dreptul
familiei.
b) Drept procesual civil
Normele de drept procesual civil asigurã realizarea normelor de
dreptul
familiei pe calea constrângerii judiciare, atunci când participanþii la raporturile
de
dreptul familiei nu le îndeplinesc de bunã
voie.
Procedura divorþului constituie una dintre procedurile
speciale
reglementate în Codul de procedurã civilã: competenþa teritorialã a
instanþei
judecãtoreºti investitã cu soluþionarea divorþului este cea de la ultimul
domiciliu
comun al soþilor;
8
- încredinþarea minorilor se poate realiza pe calea ordonanþei preºidenþiale,
cu
respectarea dispoziþiilor din Codul de procedurã
civilã;
- hotãrârile judecã toreºti privind pensia de întreþinere ºi încredinþarea minorilor
nu
au autoritate de lucru
judecat
- potrivit art. 189 Cod procedurã civilã , nu pot fi ascultaþi ca martori rudele ºi
afinii pâna la gradul trei inclusiv, ºi nici soþul, chiar despãrþit
c) Dreptul muncii
Codul muncii conþine dispoziþii menite a proteja interesele pãrinþilor,
ale
copiilor, precum concediul de maternitate/paternitate pentru îngrijirea
copiilor
nou-nãscuþi sau bolnavi, alocaþiile de stat, alocaþiile suplimentare pentru
familiile
cu mai mulþi copii.
d) Dreptul constituþional – principiile dreptului familiei sunt, în general,
principii
constituþionalitãþii
e) Dreptul administrativ – o serie de organe ale publice au atribuþii privitoare
la
raportul de dreptul familiei –primarul acordã dispensã de vârstã pentru
încheierea
cãsãtoriei, la Oficiul Român pentru Adopþii desfãºoarã activitate
funcþionari
publici.
f) Drept
penal
Sunt consacrate în Codul penal o serie de dispoziþii prin care se
urmãreºte
ocrotirea relaþiilor de familie – art. 305 incrimineazã abandonul de familie;
art.
303- bigamia; art. 306 – rele tratamente aplicabile minorilor; art.307
–
nerespectarea mãsurilor privind încredinþarea minorului; art. 198 – act sexual
cu
un minor.
Titlul V este intitulat „Minoritatea” ºi reglementeazã rã spunderea
penalã
a minorilor, sunt instituite mã suri educative, etc..
g) Drept procesual
penal
- soþul sau orice altã rudã apropiatã a învinuitului sau inculpatului sunt scutiþi
a
depune
mãrturie
- femeia însã rcinatã sau care are în îngrijire un copil mai mic de 1 an
poate
solicita amânarea sau întârzierea pedepsei cu
închisoarea
- tribunale pentru minori sunt instanþe judecãtoreºti care soluþioneazã cauze
cu
minori.
h) Drept internaþional
privat
Atunci când raporturile de familie cuprind unul sau mai multe
elemente
de extaneitate, se aplicã dispoziþiile Legii nr. 105/1992 privind raporturile
de
drept internaþional privat. Normele conflictuale soluþioneazã conflictele de
legi
care pot sã aparã în materia cãsãtoriei, a divorþului, obligaþiei de întreþinere,
etc..
11. Izvoarele dreptului familiei
Codul familiei care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 1954
prin
Legea nr. 4/1954, constituie principalul izvor al dreptului
familiei.
Reglementãrile Codului familiei sunt completate de
prevederile
constituþionale, ale Codului civil, ale Codului de procedurã civilã, ale Codului
de
9
procedurã penalã, Codului muncii, ale Codului penal ºi ale altor acte normative
de
naturã administrativã ºi financiarã .
Alte acte normative ce cuprind dispoziþii cu privire la relaþiile de
familie
sunt:
- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice ºi persoanele
juridice;
- Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului
familiei;
- Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare
civilã;
- Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adopþiei;
- Legea nr. 272/2004 privind protecþia ºi promovarea drepturilor
copilului;
La aceste dispoziþii se adaugã o serie de acte
internaþionale :
- Convenþia asupra protecþiei copiilor ºi cooperãrii în materia adopþiilor
încheiatã
la Haga, la data de 29 mai 1993 ºi ratificatã de România prin Legea nr.
84/1994;
- Convenþia cu privire la drepturile copilului adoptatã de cãtre Adunarea
Generalã
O.N.U. la data de 20 mai 1989 ºi ratificatã de România prin Legea
nr.18/1990
- Convenþia de la Haga cu privire la regimurile matrimoniale, încheiatã la data
de
1 septembrie 1992, semnatã de Austria, Portugalia, Franþa,
Luxemburg.

Capitolul al II- lea:

Cãsãtoria
1. Noþiunea de „cãsãtorie”
În accepþiunea Codului familiei, prin cã sã torie se
întelege :
- într-un prim sens, actul juridic prin care viitori soþi îºi manifestã voinþa, de a se
cãsãtori, în condiþiile ºi în termenele impuse de lege ( art.3-18 Codul
familiei).
Acesta este înþelesul noþiunii în contextul art. 1 aliniatul 3 din Codul familiei:
„familia are la bazã cãsãtoria liber consimþitã între
soþi”;
- în al II-lea sens, termenul de „cãsãtorie” desemneazã situaþia juridicã
dobânditã
prin încheierea actului juridic ºi care subzistã pe toatã durata cãsãtoriei –
art.28
aliniatul 1 din Codul familiei : „Soþii sunt obligaþi sã poarte în timpul
cãsãtoriei
numele comun
declarat”.
- în al III-lea sens, prin cãsãtorie, se înþelege instituþia juridicã , alcã tuitã din
ansamblul normelor juridice care reglementeazã actul juridic de cã sã torie
ºi
statutul juridic al soþilor; desemneazã ºi ceremonia care are loc atunci când
se
încheie actul juridic de cã sãtorie; art. 217 – celebrarea cã sã toriei –
procedura
încheierii cã sã toriei de cã tre ofiþerul stãrii civile.
Definiþia
cãsãtoriei
Codul familiei nu defineºte cã sã toria.
Cãsãtoria este uniunea liber consimþitã dintre un bãrbat ºi o
femeie,
încheiatã în scopul întemeierii unei familii ºi cu respectarea dispoziþiilor
legale.
2. Caractere
juridice
Cãsãtoria se distinge prin urmã toarele caractere
juridice:
10
a) Cãsã toria este o alianþã între douã persoane de sex opus, o uniune dintre
un
bã rbat ºi o femeie.
Cãsãtoria, ca uniune, intrã sub incidenþa normelor juridice.
Prin
cosimþã mântul exprimat la încheierea cã sã toriei, viitorii soþi situeazã uniunea
dintre ei sub incidenþa normelor juridice
imperative.
Cã sãtoria nu se poate încheia decât între un bã rbat ºi o femeie, în
sensul
persoanelor de sex opus. În situaþia în care o persoanã îºi schimbã sexul printr-
o
intervenþie chirurgicalã (transsexual), se poate cãsãtori în mod valabil,
numai
dupã ce schimbarea de sex a fost înregistratã la serviciul de stare civilã. (art. 44
litera i din Legea 119/1996 – schimbarea sexului se face prin menþiune pe actul
de
stare civilã, iar certificatul de naºtere se elibereazã în baza hotãrârii judecã
toreºti
definitivã ºi irevocabilã).
b) Cã sã toria este liber consimþitã.
Art.1 aliniat 3 din Codul familiei prevede cã familia se întemeiazã
pe
cãsãtoria liber consimþitã între soþi. Consimþãmântul viitorilor soþi trebuie sã
fie
liber exprimat ºi nu viciat. Aceste reglementã ri sunt cuprinse ºi în acte
internaþionale: Declaraþia Universalã a drepturilor omului, Convenþia O.N.U.
cu
privire la consimþãmântul la cãsãtorie, vârsta minimã pentru cã sãtorie ºi
înregistrarea cã sã torie încheiatã la New York la data de 10 decembrie 1992
ºi
ratificatã de România prin Legea 116/1992, Convenþia europeanã a
drepturilor
omului ratificatã de þara noastrã prin Legea nr.
30/1994.
c) Cãsãtoria este
monogamã .
Se bazeazã pe fundamentul cã sã toriei ºi anume existenþa unor
sentimente
de afecþiune reciprocã între soþi, care implicã monogamia. Codul
familiei
reglementeazã monogamia ca ºi principiul fundamental în art.5, iar alte
dispoziþii
legale incrimineazã bigamia (art. 303 Cod
Penal).
d) Cã sã toria este în principiu o uniune pe viaþã (caracterul
perpetuu).
Cãsãtoria înceteazã prin moartea sau prin declararea judecã toreascã
a
morþii unuia dintre soþi ºi se poate desface prin divorþ. Ca o consecinþã a
acestui
caracter legiuitorul a prevãzut ºi situaþiile în care se acoperã cazurile de
nulitate
absolutã. Acest caracter nu este stipulat expres, dar decurge din rigurozitatea
cu
care a reglementat încheierea, desfacerea sau desfiinþarea nulitãþii, numai pe
cale
judiciarã, în baza unor proceduri derogatorii de la dreptul
comun.
e) Cãsãtoria se întemeiazã pe egalitatea deplinã în drepturi dintre bã rbat ºi
femeie
– este un principiu constituþional.
f) Cã sã toria se încheie în scopul întemeierii unei familii
Cauza actului juridic al cãsãtoriei constã în întemeiere unei familii.
Cã sã toria încheiatã din alte considerente, de cãtre unul dintre soþi (sau
ambii)
poate fi desfiinþatã. Este vorba despre cãsãtoria fictivã care poate fi probatã
prin
orice mijloc de probã. Nulitatea absolutã a unei cãsã torii încheiate în scopul de
a
obþine anumite avantaje poate fi acoperitã dacã între soþi se stabilesc
relaþii
conjugale
reale.
11
g) Caracterul laic/ civil al cã sã toriei.
În România, încheierea ºi înregistrarea cãsãtoriei este de
competenþa
autoritãþilor de stat – art. 3 Codul familiei recunoaºte numai cã sãtoriile
încheiate
în faþa ofiþerului de stare civilã ºi nu poate fi doveditã decât prin certificatul de
cãsãtorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul de stare civilã (art.18
Codul
familiei).
Cãsãtoria religioasã nu produce efecte
juridice.
Existã legislaþii în care viitorii soþi pot opta între cã sã toria religioasã ºi
cea civilã (Italia, Spania, S.U.A., Finlanda, Danemarca, Brazilia, India) sau
legislaþii în care se recunosc efectele juridice numai cã sãtoriilor religioase (þã
ri
musulmane, Grecia).
h) Cã sãtoria este un act juridic solemn.
Simplul acord de voinþã al viitorilor soþi nu este suficient
pentru
încheierea cãsãtoriei; pentru a fi valabil , el trebuie exprimat cu
respectarea
solemnitãþilor impuse de lege: în faþa ofiþerului de stare civilã, la sediul primã
riei
în a cã rei razã teritorialã îºi are domiciliul sau reºedinþa oricare dintre viitorii
soþi;
consimþãmâmtul trebuie exprimat personal ºi public, în faþa a doi
martori.
i) Cãsãtoria este un act juridic bilateral.
Consimþãmântul, ca o condiþie de fond, este de esnþa cã sãtoriei în
sensul
cã numai prin acord de voinþã se poate încheia actul juridic de cã sã torie, în sens
de negotium .
iuris punct de vedere al rolului voinþei pãrþilor în determinarea
j) Din
conþinutului
actului juridic, cãsãtoria este un act juridic de condiþie. Viitorii soþi, prin
consimþãmântul exprimat la încheierea cã sã toriei, acceptã aplicarea unui
regim
judiciar de la care nu pot deroga ºi nici nu îl pot modifica.
3. Natura juridicã a
cãsãtoriei
Natura juridicã a dat naºtere la discuþii în literatura de specialitate. Astfel
au fost exprimate opinii diferite care pot fi grupate pe mai multe teze:
1) Cãsãtoria este o instituþie civilã diferitã de instituþia contractului. Argumentele
invocate în susþinerea acestei teorii au fost:
- pãrþile nu pot stabili clauzele uniunii dintre
ei
- existã un regim juridic diferit din punct de vedere al capacitãþii pã
rþilor,
consimþãmântului ºi viciilor de consimþã mânt, obiectului ºi cauzei
- regim juridic diferit în materia
nulitãþilor
- principiile fundamentale care stau la baza încheierii actelor juridice
civile:
principiul consensualismului (mutuus consensus, mutuus dissensus) ºi principiul
forþei obligatorii nu se regãsesc ºi în materia cãsã toriei (cãsãtoria se desface
sau
desfiinþeazã numai pe cale
judiciarã).
- efectele cã sãtoriei sunt diferite de efectele actului juridic civil
2) Cã sãtoria este un contract
Argumente:
- raportul juridic dintre soþi ia naºtere în baza acordului de voinþã liber
exprimat
12
- în baza acestui acord de voinþã se nasc drepturi ºi obligaþii între
soþi.
Acest contract de cã sã torie este diferiot de convenþia matrimonialã, care are un
caracter accesoriu ºi facultativ ºi reglementeazã raporturile
patrimoniale.
Analizând aceste argumente, putem desprinde o serie de asemãnãri ºi
deosebiri
între cã sãtorie ºi contract.
Asemãnãri
1) Cã sã toria ºi contractul sunt acte juridice bilaterale
2) participanþii la raporturile judiciare nãscute din cãsãtorie sau contract se
aflã
într-o poziþie de egalitate
juridicã.
Deosebir
i1) principiul libertãþii de voinþã a pãrþilor care conferã posibilitatea de a
determina
efectele actului juridic încheiat este lipsit de eficenþã în materia cãsãtoriei.
Cã sã toria este un act juridic condiþie, în timp ce majoritatea contractelor sunt acte
juridice subiective. Se apropie de contractul de
adeziune.
2) contractul încheiat prin voinþa pã rþilor mutuus consensus) poate înceta tot prin
(acord de voinþã mutuus dissensus ), cã sã toria poate fi desfãcutã prin acordul
(soþilor, dar numai în condiþiile legii (art.38, aliniat 2 Codul familiei, art.298 –
302
Proiect cod civil) ºi numai pe clae judiciarã (art. 1020 – 1021 Cod civil).
3) în cazul contractului, fiecare parte are un scop diferit de cel cocontractantului
sã u, în timp ce prin încheierea cãsãtoriei viitori soþi urmã resc acelaºã scop, al
întemeierii unei familii.
4) nulitatea în materia cãsãtoriei au particularitãþi faþã de nulitatea actelor
juridice,
în
general.
5) contractul poate fi susceptibil de modalitãþi: termen, condiþie, sarcinã , pe când
cãsãtoria nu poate fi afectatã de nici una dintre
ele
6) contractul poate fi încheiat prin reprezentare, în timp ce cãsãtoria este un act
juridic
personal
7) în ceea ce priveºte efectele, pãrþile contractante pot stabili, de comun acord,
întinderea drepturilor ºi obligaþiilor ce le revin, în timp ce soþii prin acordul
lor
exprimat la încheierea cã sã toriei se supun unui regim legal ºi imperativ
cu
anumite drepturi ºi
obligaþii.
4. Cãsãtoria ºi concubinajul.
Concubinajul este o uniune de fapt cu caracter de stabilizare ºi nu
intrã
sub incidenþa reglementãrilor
legale.
Starea de concubinaj se caracterizeazã prin
urmãtoarele:
a) uniune de viaþã în
comun
b) aparenþa exterioarã a unui
menaj
c) libertatea juridicã de a se cãsãtori
În ceea ce priveºte concubinajul, este exclusã aplicarea prin analogie
a
dispoziþiilor din codul familiei privitoare la relaþiile dintre
soþi.
Efectele concubinajului
Starea de concubinaj dã naºtere la o serie de
efecte.
13
1) Regimul juridic al bunurilor dobândite în timpul
concubinajului
Regimul juridic al comunitãþii de bunuri, aplicat soþilor, nu se extinde
ºi
asupra bunurilor concubinilor. Nu se aplicã prezumþia legalã de bunuri
comune
bunurilor dobândite de concubini în perioada cocncubinajului. Concubinii
pot
dobândi bunuri aspra cã rora sã aibã fiecare un drept de propietate pe cote-pãrþi,
în
raport cu contribuþia fiecãruia la dobândirea lor. Contribuþia concubinilor este
o
chestiune de fapt, lãsatã la aprecierea instanþelor judecã toreºti, pe
baza
probatorului
administrat.
2) Regimul juridic al construcþiilor ridicate de concubini diferã dupã aceºtia
au
ridicat o construcþie pe terenul proprietatea celuilalt, când incidente
sunt
dispoziþiile art.494 cod civil – fã rã consimþã mântul proprietarului
terenului,
construcþia devine proprietatea concubinului proprietar al terenului,
constructorul
concubin având dreptul la o creanþã egalã cu valoarea contribuþiei
sale.
Dacã starea de fapt se transformã într-o acþiune juridicã ,
bunurile
concubinilor vor avea regimuri juridice
diferite:
- bunuri dobândite separat – bunuri proprii fiecãruia dintre
soþi
- bunuri dobîndite împreunã - bunuri asupra cãrora au o cotã-parte
potrivit
regulilor care guverneazã proprietatea pe cote-
pãrþi
- bunuri dobândite dupã încheierea cãsãtoriei – sunt supuse regimului
proprietãþii
devãlmaºe.
- Actele juridice menite a determina pe una dintre prþile contractante sã
înceapã
sau sã menþinã o relaþie de concubinaj sunt lovite de nulitate absolutã
pentru
cauzã imoralã ºi ilicitã. Donaþia între concubini, cu cauzã imoralã , devine valabilã
cu încheierea cãsã toriei.
- Rãspunderea civilã delictualã – concubina are de suferit un prejudiciu în
urma
decesului susþinãtorului, dacã relaþia de concubinaj are caracter de
stabilitate.
- În privinþa copiilor rezultaþi din relaþii de concubinaj, nu opereazã
prezumþia
legalã de paternitate. Convieþuirea în fapt a mamei cu pretinsul tatã sau
prestarea
unei întreþineri produce efecte asupra cursului prescripþiei extinctive: dreptul
la
actiune în stabilirea paternitãþii copilului începe sã curgã de la
încetarea
convenþiei sau prestã rii
întreþinerii.
- Dacã soþii sunt despã rþiþi în fapt ºi din relaþia de concubinaj a mamei cu
alt
bãrbat ia naºtere un copil, acesta are ca tatã pe soþul mamei, iar
paternitatea
biologicã poate deveni legalã numai în urma tã gãduirii paternitãþii de cã tre
soþul
mamei sau recunoaºterii sau admiterii acþiunii în stabilirea paternitãþii faþã de
tatãl
biologic.
5. Condiþii de validitate ale actului juridic al cãsãtoriei.
Ca orice act juridic, cãsãtoria valabilã presupune îndeplinirea
unor
condiþii de fond ºi de formã prevãzute de lege, dar ºi lipsa impedimentelor
legale.
Condiþiile de fond reprezintã acele împrejurã ri care trebuie sã existe la
încheierea
cãsãtoriei pentru ca ea sã fie valabilã.

14
Impedimentele reprezintã acele împrejurã ri care nu trebuie sã existe la
încheierea
cãsãtoriei pentru ca ea sã fie valabilã.
Condiþiile de formã reprezintã totalitatea formalitãþilor cerute de lege
pentru
încheierea cãsãtoriei în mod
valabil.
Clasificarea condiþiilor de
fond.
1) Dupã caracterul
lor:
- condiþii privitoare la aptitudinea fizicã de a se încheia cãsãtoria: difernþa de
sex,
vârsta legalã , sãnã tatea fizicã a viitorilor soþi
- condiþii sã asigure o cãsã torie liber consimþitã: consimþã mântul
- condiþii privind aptitudinea moralã de a încheia cãsã toria: cã sãtoria între
rude
(rudenia), tutela,
adopþia
2) Dupã consacrarea lor
-legislativã
condiþii: exprese : consimþã mântul soþilor, vârsta
matrimonialã
- condiþii virtuale, care rezultã implicit :diferenþa de sex
3) în funcþie de sancþiunile care intervin în caz de
nerespectare:
- dirimante – condiþii a cã ror neîndeplinire atrage nulitatea
relativã
- prohibitive – nu afecteazã valabilitatea cã sã toriei.
Dispoziþiile codului familiei prevãd în mod expres, ca ºi condiþie de
fond:
- consimþã mântul la cãsãtorie
- vârsta matrimonialã
- comunicarea reciprocã de cãtre viitorii soþi a stã rii de sã nãtate.
La acestea se mai adaugã diferenþa de sex, care rezultã implicit
din
dispoziþiile Codului familie.
A) Consimþãmântul la cã sã torie al viitorilor soþi (art.16, art.17 Codul
familiei)
Consimþãmântul reprezintã manifestarea de voinþã a unei persoane,
fãcutã
cu intenþia de a produce efecte juridice, în primul sens. Acordul d voinþã
exprimat
în vederea naºterii unui rapot juridic - în al doilea
sens.
Pentru a fi valabil, consimþã mântul trebuie sã îndeplineascã cumulativ
urmãtoarele
cerinþe:
1) sã existe – existenþa consimþãmântului la cãsãtorie se concretizeazã în
rãspunsul afirmativ al viitorilor soþi la întrebãrile ofiþerului de satre
civilã , fiecãruia dintre ei , în sensul cã vor sã se cã sãtoreascã (art. 31 aliniatul 1
adresate
din Legea 119/1996). Atunci când unul dintre soþi este cetãþean strãin, sau
dacã
unul sau ambii soþi nu cunosc limba românã sau sunt surdo-muþi, consimþã
mântul
va fi dat prin interpret ºi consemnat într-un proces
verbal.
Lipsa consimþãmântului la cã sã torie.
Poate fi materialã sau psihicã ºi poate privi pe unul sau pe ambii soþi.
Situaþii:
- alienaþii sau debilii mintali nu se pot cãsãtori pentru cã nu pot sã-ºi
exprime
consimþãmântul, nici chiar în perioadele de luciditate
pasagerã
- persoana lipsitã vremelmic de facultãþile mintale, datoritã unor cauze
precum
afecþiuni psihice, cu excepþia alienaþiei sau debilitãþii mentale,
somnambulism,
15
influenþa alcoolului, etc.; pe timpul cât nu are discernã mântul faptelor
sale,
viitorul soþ nu poate exprima un consimþãmânt
valabil.
- rãspunsul negativ sau refuzul de a rã spunde a unuia sau ambilor soþi
la
întrebarea ofiþerului de stare civilã dacã doreºte sã se cãsãtoreascã, iar cãsãtoria
a
fost declaratã încheiatã
- eroarea-obstacol, adicã faptul cã unul dintre soþi sau ambii cred cã încheie un
alt
act juridic, altul decât actul juridic al cã sã toriei
- cã sãtoria fictivã, încheiatã în alt scop de cât acela de a întemeia o familie, iar
între cei care au încheiat cã sã toria nu au intevenit raporturi conjugale
reale.
2) Consimþã mântul sã fie actual
Consimþãmântul la cã sã torie trebuie sã fie dat chiar în
momentul
încheierii cãsãtoriei. Promisiunile de cã sãtorie, logodnã nu da naºtere la
obligaþia
de a încheia în viitor cã sãtoria. Se poate antrena rã spunderea civilã delictualã
în
condiþiile cauzãrii unui prejudiciu moral sau
material.
Caracterul actual reiese din cerinþa prezenþei personal ºi simultan
a
viitorilor soþi la încheierea cãsã toriei în faþa ofiþerului de stare civilã.
3) Consimþã mântul trebuie sã fie nealterat de vreun viciu de consimþã
mânt.
La fel ca în dreptul civil, viciile care pot afecta voinþa soþilor la
încheierea cãsãtoriei sunt: eroarea, dolul ºi
violenþa.
Eroarea reprezintã falsa manifestare a realitãþii în momentul
încheierii
actului juridic. Ea constituie viciu de consimþã mânt numai dacã priveºte
identitatea fizicã a celuilalt soþ (se cãsãtoreºte cu sora sau fratele geamã n). Nu
constituie viciu de consimþãmânt eroarea asupra unor calitãþi psihice sau
fizice,
asupra caracterului, pregãtirii profesionale, stã rii civile (divorþat sau
necãsãtorit)
chiar dacã au fost determinante la încheierea actului de
cãsãtorie.
Datoritã formalitãþilor cerute de lege pentru încheierea cãsãtoriei,
ºiprecum
a realitãþilor sociale (cãsãtoria presupune o „perioadã de probã ”), eroarea-
viciu
de consimþãmânt nu este întâlnitã în practicã .
Dolul (eroare provocatã , viclenie) constã în inducerea în eroare a
unei
persoane, prin mijloace dolosive, pentru a o determina sã încheie un act
juridic.
Dolul are un element subiectiv, care constã în intenþia de a induce în eroare ºi
un
element obiectiv, materializat în utilizarea de manopere dolosive pentru a
induce
în eroare. Dacã în materie contractualã , dolul constituie viciu de consimþãmânt
dacã provine de la celãlalt contractant, reprezentant al contractului sau
complice,
în materia cãsã toriei dolul trebuie sã provinã de la celãlalt
soþ.
Dolul trebuie sã fie determinant. Caracterul determinant este o
chestiune
de fapt, care se apreciazã de cã tre instanþã, de la caz, la caz, în funcþie de
experienþa de viaþã, pregãtire profesionalã , vârstã; ascunderea vârstei sau
a
pregãtirii profesionale nu constituie dol. Numai dolul principial este viciu
de
consimþãmânt.

16
Dolul poate îmbrãca forma comisivã dar ºi omisivã (dol prin reticenþã ),
de
exemplu ascunderea stã rii de graviditate la încheierea cãsã toriei, a neputinþei de
a
procrea sau a bolii de care
suferã.
Violenþa constã în constângerea moralã sau fizicã a viitorului soþ, menitã
a-i insufla acestuia o temere decisivã pentru încheierea cãsãtoriei.
Constângerea
fizicã – imposibilã. Constrângerea moralã – simpla temere reverenþioasã
nu
constituie viciu de consimþã mânt .
B) Vârsta legalã pentru cãsãtorie (vârsta
matrimonialã).
Potrivit prevederilor art. 4 alin.1 Codul familiei (aºa cum a fost modificat
prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea ºi
completarea
Codului familiei), vârsta minimã de cãsãtorie este de optsprezece
ani.
Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de ºaisprezece ani se
poate cã sã tori în temeiul unui aviz medical, cu încuviinþarea pãrinþilor sã i ori,
dupã caz, a tutorelui ºi cu autorizarea direcþiei generale de asistenþã socialã
ºi
protecþia copilului în a cãrei razã teritorialã îºi are
domiciliul.
Dacã unul dintre pãrinþi este decedat sau se aflã în imposibilitate de a-
ºi
manifesta voinþa, încuviinþarea celuilalt pã rinte este suficientã.
Dacã nu existã nici pã rinþi, nici tutore care sã poatã încuviinþa cã sãtoria, este
necesarã încuviinþarea persoanei sau a autoritãþii care a fost abilitatã sã
exercite
drepturile
pãrinteºti.
Prin urmare, singura condiþie cerutã de lege referitor la vârsta
viitorilor
soþi este cea a vârstei minime. Legea nu impune o vârstã maximã pentru
încheierea cãsã toriei chiar dacã, din punct de vedere biologic ºi moral, nu
se
urmãreºte întemeierea unei
familii.
Raþiunile care au impus aceastã cerinþã legalã sunt
multiple:
- din punct de vedere biologic ºi eugenic, viitorii soþi trebuie sã aibã
aptitudinea
fizicã de a se cãsã tori, adicã sã fi atins cel puþin vârsta pubertãþii. Pubertatea e o
chestiune de fapt, astfel încât legea impune o vârstã superioarã celei
reale.
- din punct de vedere psihic ºi moral, viitorii soþi trebuie sã aibã
maturitatea
necesarã înþelegerii importanþei cãsã toriei. De asemenea, ei trebuie sã
aibã
capacitatea de a-ºi asuma îndatoririle pe care cãsãtoria le
implicã.
- din punct de vedere juridic, cãsãtoria este un act juridic care presupune
existenþa
discernãmântului ca o consecinþã a consimþã mântului liber ºi conºtie nt al
viitorilor soþi.
C) Comunicarea reciprocã de cãtre viitorii soþi a stã rii de sãnã
tate.
Aceastã cerinþã este în strânsã legã turã cu asigurarea caracterului liber
al
consimþãmântului la cã sãtorie. Viitorii soþi sunt obligaþi sã -ºi comunice reciproc
starea de sã nãtate. În acest fel viitorii soþi sunt preveniþi asupra pericolului la care
sunt expuºi ei sau descendenþii lor în cazul în care unul dintre ei suferã de
o
maladie. În principiu legea nu opreºte cãsãtoria persoanelor care suferã
de
anumite boli. În mod excepþional, art. 8 din Decretul 41/953 privind
prevenire
bolilor venerice opreºte cãsã toria persoanelor afectate de o boalã
venericã
17
transmisibilã (testul Hiv este facultativ, nu existã reglementare prin care sã fie
interzisã cãsã toria persoanelor bolnave de
SIDA).
Ascunderea de cã tre unul dintre viitori soþi a stãrii de boalã faþã de
celãlalt
soþ, poate constitui motiv de anulare a cã sãtoriei pentru vicierea
consimþãmântului
prin dol, atunci când:
- existenþa bolii a fost cunoscutã de soþ anterior încheierii cã sãtoriei. Boala
dobânditã în timpul cãsãtoriei constituie motiv de divorþ
- boala sã fie ascunsã în mod deliberat , cu rea-
credinþã
- boala sã aibã o anumitã gravitate, adicã poate pune în pericol, viaþa, sãnã
tatea
ambilor soþi ºi elaþiile de familie.
Cerinþa instituitã de art.10 Codul familiei este asiguratã
prin
obligativitatea depunerii la ofiþerul de stare civilã a certificatelor medicale
privind
starea de sãnã tate a viitorilor soþi ºi prin inserarea în declaraþia de cã sã torie
a
menþiunii cã ºi-au comunicat reciproc starea sãnãtãþii
lor.
Certificatul medical se elibereazã în urma unui examen
mediacal
prenupþial, în baza cãruia medicul atestã dacã o persoanã se poate cã sã tori sau
nu.
Examenul medical este obligatoriu pentru cã în lipsa certificatului medical,
ofiþerul de stare civilã nu realizeazã publicitatea declaraþiei de cãsãtorie ( art.
22
lit. g din Legea nr. 100/1998 privind asistenþa de sãnã tate
publicã
D) ).
Diferenþa de sex – aceastã condiþie reiese din interpretarea textelor din
Codul
familiei în care se vorbeºte despre bã rbatul ºi femeia care se pot cãsã tori.
Impedimente la – diferite împrejurã ri de fapt sau de drept a cã
cãsãtorie
existenþã împiedicã încheierea ror cãsãtoriei.
Constituie piedici legale la încheierea cã sã toriei urmãtoarele împrejurã
ri:
starea de persoanã cãsãtoritã (art.5), rudenia fireascã (art.6), adopþia (art.7),
tutela
(art.8) alienaþia sau debilitatea mintalã precum ºi lipsa discernãmântului
(art.9).
1) Existenþa unei cãsãtorii nedesfãcute a unuia dintre viitorii soþi (art.5
Codul
familiei).
Acest impediment decurge din principiul monogamiei care
guverneazã
familia ºi cãsãtoria. Se pot cãsãtori în mod valabil numai persoanele
necãsãtorite,
fie cã nu au încheiat niciodatã o cãsã torie, fie cã au pierdut calitatea de soþ prin
moartea sau declararea juridicã a morþii unuia dintre soþi ori cãsãtoria a
fost
desfiinþatã prin nulitate sau desfãcutã prin
divorþ.
Distingem mai multe situaþii:
a) dacã soþul supravieþuitor încheie o cãsãtorie între data morþii prezumate ºi
data
rãmânerii definitive a hotãrârii judecã toreºti, cãsã toria nu e
valabilã
b) dacã . cel declarat mort reapare, hotãrârea juridicã declarativã de moarte va
fianulatã ºi, în consecinþã, efectele încetãrii cãsãtoriei vor fi înlãturate dupã cum
urmeazã
c) situaþia în care soþul supravieþuitor a fost de rea-credinþã în
momentul
încheierii cã sãtoriei subsecvente, adicã avea cunoºtinþã cã cel declarat mort se afla

18
în viaþã, cã sã toria subsecventã va fi desfiinþatã pentru bigamie, iar prima cãsãtorie
va fi menþinutã
d) în situaþia în care soþul supravieþuitor a fost de bunã credinþã, iar soþul sãu
din
cãsãtoria subsecventã a fost de rea-credinþã în momentul încheierii
acesteia,
cãsãtoria va fi desfiinþatã pentru fraudã la
lege
e) cãsãtoria subsecventã este valabilã numai dacã soþul supravieþuitor cât ºi
soþul
din cãsãtoria subsecventã sunt de bunã-credinþã (art.22 Codul familiei),
prima
cãsãtorie este desfãcutã pe data încheierii noii cãsã torii.
Rectificarea ulterioarã a datei morþii stabilitã prin hotãrâre
judecãtoreascã
nu afecteazã valabilitatea cãsãtoriei subsecvente.
f) în cazul desfacerii cãsãtoriei prin divorþ, soþii se pot recãsã tori în mod valabil
dupã data rãmânerii irevocabile a hotãrârii de divorþ. În cazul divorþului
prin
acordul soþilor, divorþul este irevocabil pe data pronunþãrii hotã
rârii.
g) în cazul desfiinþãrii cãsã toriei pentru motive de nulitate absolutã sau realtivã ,
soþii se pot recã sã tori în mod valabil dupã data rãmânerii irevocabile a
hotãrârii
judecãtoreºti prin care s-a pronunþat
nulitatea.
h) cetãþeanul strãin cãsãtorit nu se poate cãsãtori în mod valabil pe
teritoriul
României chiar dacã legea sa naþionalã permite poligamia, întrucât ar
contraveni
ordinii publice.
2) Rudenia. Art.6 Codul familiei interzice cãsã toria între rudele în linie dreaptã
ºi
între cele în linie colateralã pânã la gradul patru inclusiv. Rudenia
constituie
impediment dacã provine din cãsã torie sau din afara
cãsãtoriei.
În ceea ce priveºte rudenia din afara cãsãtoriei, aceasta
constituie
impedement la cã sã torie chiar ºi atunci când nu este confirmatã juridic, cu
condiþia probãrii existenþei relaþiei de rudenie în grad interzis. Ofiþerul de
stare
civilã , poate refuza oficierea cãsãtoriei (art.30 din Legea nr.119/1996 ºi
art.15
Codul familiei) dacã are indicii cu privire la existenþa unui impediment
la
cãsãtorie. Partea interesatã are posibilitatea sã atace acest refuz în justiþie (art.10
Legea
119/96).
Pentru motive temeinice, preºedintele consiliului judeþean sau, dupã
caz,
primarul municipiului Bucureºti, poate încuviinþa cãsãtoria între rudele în
linie
colateralã de gradul
4.
3) Adopþia (art.7 Codul
familiei)
Codul familiei opreºte cã sã toria între:
- adoptator sau ascendenþii sãi, pe de o parte ºi adoptat sau descendenþii sã i, pe
de
altã parte
- copiii adoptatorului, pe de o parte ºi cel adoptat sau copiii acestuia, pe de
altã
parte
- persoanele adoptate de acelaºi pã rinte
adoptativ.
Pentru motive temeinice poate fi încuviinþatã acordarea dispensei
de
vârstã cã sãtoriei între copiii adoptatorului, pe de o parte ºi cel adoptat sau copiii

19
acestuia, pe de altã parte, precum ºi cãsãtoria între persoanele adoptate de
acelaºi
pãrinte adoptiv.
4) Tutela (art.8 Codul
familiei) Tutela ºi persoana minorã aflatã sub tutela sa nu se pot cãsãtori în mod
valabil. Dupã încetarea funcþiei tutorelui sau încetarea tutelei, cãsãtoria
devine
posibilã .
În cazul în care persoana aflatã sub tutelã este alienat sau debil mintal, ºi
nu minor, ºi între tutore ºi cel aflat sub tutelã se încheie cã sãtorie, cãsãtoria este
nulã absolut datoritã alenaþiei sau
debilitãþii.
5) Starea de alienaþie sau debilitate mentalã, precum ºi lipsa discernã
mântului
(art.9 Codul
familiei)
Alienaþia sau debilitatea mintalã anuleazã discernãmântul. De
aceea,
alienatul sau debilul mintal, indiferent dacã se aflã sau nu sub
interdicþie
judecãtoreascã, nu poate încheia cãsã toria în mod valabil, nici chiar în
momentele
de luciditate
pasagerã.
Nu au discernã mânt nici persoanele lipsite vremelnic de
facultãþile
mintale, datoritã unor cauze precum boala psihicã (alta decât alienaþia
sau
debilitatea), beþia. Cã sã toria poate fi încheiatã în mod valabil în perioadele
de
luciditate, în care se prezumã existenþa discernã mântului, prin urmare,
persoana
poate sã-ºi exprime consimþã mântul.
6) Lipsa unor autorizaþii prevãzute de
lege
Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, aºa cum a
fost
modificatã ºi completatã de O.U.G. nr. 90/2001, condiþioneazã încheierea
valabilã
a cãsãtoriei de cã tre un cadru militar (ofiþer, subofiþer, maistru militar) cu
un
apatrid sau o persoanã care nu are cetãþenie românã de obþinerea aprobã
rii
prealabile a ministrului apã rãrii
naþionale.
Potrivit dispoziþiilor Legii nr. 195/2000 privind constituirea ºi
organizarea
clerului militar, valabilitatea cãsãtoriei preoþilor militari este condiþionatã
de
aprobarea conducãtorului instituþiei unde este
încadrat.
Condiþiile de formã ale cãsãtoriei

Reprezintã formalitãþile prealabile ºi concomitente încheierii cãsã

toriei.
Sunt reglementate de art.12-18 Codul familiei ºi art. 27-33 din Legea
nr.
119/1996 în scopul asigurãrii respectãrii condiþiilor de fond cerute de lege
ºi
garantãrii recunoaºterii publice a cã sã toriei ºi dovedirii
ei.
Formalitãþi prealabile încheierii cãsãtoriei
Declaraþia de cãsãtorie se face personal de cã tre viitorii soþi ºi în scris, la
autoritatea administraþiei publice locale unde urmeazã a se încheia cãsã toria,
adicã
la sediul serviciului de stare civilã din raza teritorialã a domiciliului sau
reºedinþei
fiecãruia dintre viitorii soþi.
20
Declaraþia de cãsãtorie poate fi fãcutã ºi în altã localitate de cãtre unul
din
viitorii soþi. Serviciul de stare civilã la care afost înregistratã declaraþia de
cãsãtorie o va transmite, în termen de 48 de ore, serviciului de stare civilã al
localitãþii unde urmeazã a fi celebratã
cãsãtoria.
În mod excepþional, în cazul în care unul dintre viitorii soþi se aflã în
imposibilitatea de a se prezenta la sediul serviciului de stare civilã din motive
temeinice (boalã, infirmitate), ofiþerul de stare civilã va putea lua declaraþia
în
locul în care se aflã persoana.
În cazul în care viitorii soþi sunt cetãþeni strãini sau cetãþeni români cu
domiciliul în strãinã tate, declaraþia de cãsãtorie poate fi fãcutã la primã
ria
localitãþii în care aceºtia se aflã temporar (art. 38 aliniatul 2 Metodologia
de
aplicare a Legii
nr.119/1996).
Conþinut. Declaraþia de cãsãtorie trebuie sã cuprindã: datele de identificare
a
fiecã ruia dintre viitorii soþi; manifestarea voinþei de a se cãsã tori; menþiunea cã
nu
existã impedimente la cãsãtorie ºi cã au luat cunoºtinþã reciproc, de starea
sã nãtãþii lor; menþiunea cu privire la numele pe care au convenit sã-l poarte
în
timpul cãsãtoriei; indicarea locului unde urmeazã a se încheia cãsãtoria,
dacã
viitorii soþi au fãcut declaraþiile de cã sã torie la servicii de stare civilã diferite.
Înþelegerea cu privire la nume poate interveni ºi ulterior depunerii declaraþiei
de
cãsãtorie, dar nu mai târziu de încheierea cãsãtoriei. Înþelegerea va fi
consemnatã
într-o declaraþie scrisã ºi anexatã declaraþiei de cã
sãtorie
Declaraþia de cãsãtorie va fi însoþitã de înscrisurile doveditoare
celor
menþionate în declaraþie. Acestea sunt enumerate de art. 28 din Legea
nr.
119/1996 ºi art. 39 aliniatul 1 din Metodologia de
aplicare.
Dacã unul dintre viitorii soþi este cetãþean strã in, la declaraþia de
cãsãtorie
trebuie anexatã dovada eliberatã de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare
acreditate în România din care sã reiasã faptul cã îndeplineºte condiþiile de
fond
cerute de legea sa naþionalã pentru încheierea cã sã toriei. Dacã nu existã
oficii
consulare sau misiuni diplomatice în România, viitorul soþ, cetãþean strã in,
trebuie
sã facã o declaraþie pe propria rãspundere, în faþa unui notar public, în sensul
cã
nu este cãsã torit ºi îndeplineºte condiþiile de fond cerute de legea sa
naþionalã
pentru încheierea
cãsãtoriei.
În cazul încheierii cã sã toriei între persoane care nu cunosc limba
românã
sau sunt surdo-muþi, trebuie anexat la declaraþia de cã sãtorie procesul-
verbal
încheiat de interpretul
autorizat.
În cazuri expres prevãzute de lege, pentru persoane care au o
anumitã
calitate, trebuie fãcutã dovada aprobãrii organelor
abilitate.
Ofiþerul de stare civilã va confrunta datele înscrise în declaraþie cu
dovezile prezentate, apoi viitorii soþi vor semna în faþa sa , declaraþia de
cãsãtorie.
În ziua în care primeºte declaraþia, ofiþerul de stare civilã va dispune afiºarea sa
în
extras, într-un loc special amenajat la sediul primã riei la care se va oficia
cãsãtoria. Extrasul cuprinde datele de stare civilã ale viitorilor soþi ºi înºtiinþarea
21
cã orice persoanã poate face opunere la cã sã torie în primele zece zile de la
data
afiºãrii. La calcularea acestor zece zile se ia în considerare atât ziua
depunerii
declaraþiei, cât ºi ziua în care are loc oficierea cãsãtoriei.
Pentru motive temeinice, primarul localitãþii poate încuviinþa
încheierea
cãsãtoriei înainte de împlinirea celor zece zile; de asemenea , termenul de
zece
zile poate fi depãºit, însã încheierea cãsãtoriei trebuie sã aibã loc pânã la
data
expirãrii certificatelor medicale (14 zile de la data
emiterii).
Opoziþia la cãsãtorie constã în aducerea la cunoºtinþa ofiþerului de stare civilã
a
unor împrejurãri care afecteazã valabilitatea cã sã toriei. Poate face opoziþie
orice
persoanã , chiar dacã nu justificã un interes.
Trebuie fã cutã în formã scrisã ºi cu indicarea dovezilor pe care se sprijinã
împrejurãrile ºi înainte de încheierea cãsã
toriei.
Ofiþerul de stare civilã este obligat sã verifice realitatea celor arãtate în
opoziþie.
În urma verificãrilor efectuate ofiþerul de stare civilã poate respinge
sau
poate admite opoziþia. Refuzul ofiþerului de stare civilã de a celebra cãsãtoria
se
consemneazã într-un proces verbal ºi poate fi atacat de persoana nemulþumitã
în
instanþã , competentã în acest sens fiind judecã toria de la domiciliul sã u.

Formalitãþi privind încheierea

cãsãtoriei
1. Solemnitatea încheierii cã sãtoriei
presupune:
- încheierea cã sã toriei în faþa ofiþerului de stare civilã, prezenþa personalã
a
viitorilor soþi, prezenþa a doi martori, constatarea încheierii cãsã toriei de
ofiþerul
de stare civilã .
Cãsãtoria se încheie în faþa ofiþerului de stare civilã al primãriei
localitãþii
în a cã rei razã teritorialã se aflã domiciliul sau reºedinþa oricãruia dintre
viitorii
soþi. Sunt ofiþeri de stare civilã primarii, ºefii misiunilor diplomatice ºi oficiilor
consulare, comandanþii de nave ºi aeronave. Aceºtia pot delega
exerciþiul
atribuþiei de ofiþer de stare civilã viceprimarului, secretarului sau altor
funcþionari,
agenþilor diplomatici, funcþionarilor
consulari.
Competenþa ofiþerului de stare civilã
este:
- personalã – determinarea se face în funcþie de domiciliul sau reºedinþa
unuia
dintre viitorii soþi
- materialã – determinatã de calitatea de ofiþer de stare civilã, adicã
persoanã
investitã cu atribuþii de stare civilã
- teritorialã, determinatã de graniþele teritoriale ale localitãþii în care
funcþioneazã
ofiþerul de stare civilã; comandantul navei sau aeronavei poate încheia
cãsãtoria
numai între cetãþeni români (art. 8 alin. 3 din Legea nr.
11971996).
2. Locul încheierii cã sã toriei este acela al sediului serviciului de stare civilã din
localitatea în care cel puþin unul dintre viitorii soþi îºi are domiciliul sau
reºedinþa.
Cã sãtoria se poate încheia în afara sediului serviciului de stare civilã numai în
situaþii excepþionale, atunci când unul dintre soþi se aflã în imposibilitatea de a
se
22
deplasa. De asemenea poate fi încheiatã la bordul unei nave sau aeronave
sub
pavilion românesc în timpul unei cãlãtorii în afara apelor
teritoriale.
Prin urmare, dacã ambii soþi sunt cetãþeni români, ei pot încheia
cãsãtoria
în mod valabil, pe teritoriul þã rii, numai în faþa ofiþerului de stare civilã.
Ofiþerul
de stare civilã poate încheia cãsãtoria între cetãþeni strã ini numai dacã viitorii soþi
prezintã dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale
þãrilor
ai cãror cetãþeni sunt, din care sã rezulte cã sunt îndeplinite condiþiile de
fond,
cerute de legea lor naþionalã, pentru încheierea cãsã toriei (art. 33 din legea
nr.
119/1996)
. Dacã unul dintre viitorii soþi este cetãþean strãin, se recunoaºte un
de opþiune drept
viitorilor soþi întrea a încheia cãsãtoria în faþa autoritãþilor române
sau
cea consularã, numai în condiþiile convenþiilor
consulare.
Potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 105/1992 cãsãtoria unui
cetãþean
român aflat în strainãtate se poate încheia în faþa autoritãþii locale de
stat
competente, a agentului diplomatic sau funcþionarului consular al României sau
al
statului celuilalt viitor soþ.
3) Momentul încheierii cãsãtoriei este acela în care ofiþerul de stare civilã ,
constatând îndeplinirea tuturor cerinþelor legale cerute pentru
valabilitatea
cãsãtoriei, declarã pe viitorii soþi cã sãtoriþi.
Înregistrarea cãsãtoriei în registrul actelor de stare civilã se face imediat
dupã încheierea cã sãtoriei de cãtre ofiþerul de stare civilã. Actul de cã sã torie se
semneazã de cãtre soþi cu numele pe care s-au învoit sã-l poarte în
timpul
cãsãtoriei, de doi martori ºi de ofiþerul de stare civilã . Pe baza actului de stare
civilã va fi eliberat certificatul de stare civilã soþilor.
Publicitatea cã sãtoriei ce realizeazã prin procedura de încheiere a
cãsãtoriei.
6. Proba cãsãtoriei .
În ceea ce priveºte proba cã sã toriei, art.18 Codul familiei prevede
cã
aceasta nu poate fi doveditã decât prin certificatul de cãsãtorie eliberat pe
baza
actului întocmit în registrul de stare civilã. Atunci când se pretind efecte de stare
civilã precum vocaþia succesoralã , pensia de urmaº, dovada se face exclusiv prin
certificatul de cãsãtorie. Dacã proba cãsãtoriei este necesarã în alte
scopuri,
probaþiunea se poate face prin orice mijloc de
probã.
7. Nulitatea actului juridic al cã sãtoriei este sancþiunea civilã care intervine ca
urmare a nerespectãrii condiþiilor de fond sau de formã cerute de
lege.
Cazuri de nulitatea
absolutã:
1) lipsa vârstei matrimoniale cerutã de lege – dispensa – se acoperã; 2) starea
de
persoanã cãsãtoritã; 3) rudenia în gradele interzise de lege; 4) adopþia; 5) starea
de
alienaþie sau debilitate mintalãsau lipsa vremelnicã a discernãmântului; 6)
lipsa
consimþãmântului la cãsã torie ºi ofiþerul de stare civilã a oficiat cãsã toria; 7)
neîndeplinirea mã surilor de publicitate ºi a solemnitãþii cãsãtoriei; 8)
lipsa
diferenþei sexuale; 9) necompetenþa materialã a ofiþerului de stare civilã;
10)
fictivitatea cãsãtoriei.
23
Cazuri de nulitate relativã :
1) eroarea asupra identitãþii fizice a celuilalt soþ; 2) dolul; 3)
violenþa.
În ceea ce priveºte regimul juridic al nulitãþii absolute ºi al nulitãþii relative,
prezintã importanþã persoanele care o pot invoca, termenul de prescripþie în
care
poate fi exercitat dreptul la acþiune, precum ºi dacaã nulitatea poate fi sau
nu
acoperitã prin
confirmare.
Efectele nulitãþii
cãsãtoriei
Desfiinþarea cã sã toriei produce efecte nu doar pentru viitor, ci ºi
pentru
trecut. Se considerã cã aceasta nu a fost niciodatã încheiatã. Efectele nulitãþii
cãsãtoriei se rãsfrâng asupra copiilor rezultaþi din cãsã toria nulã sau
anulatã
asupra , bunurilor soþilor, în materia cãsãtoriei
putative.
8. Efectele
cãsãtoriei
I. Raporturile patrimoniale dintre soþi pot fi clasificate în:
A) obligaþia de sprijin material reciproc între soþi (art.2 Codul familiei).
Obligaþia
este detaliatã în art.29, art. 86 ºi art. 89 alin. 2 din Codul familiei.
1) Obligaþia de a suporta cheltuielile cãsã toriei (art.29 Codul
familiei)
2) Obligaþia de întreþinere între soþi (art. 86 ºi art. 89 Codul familiei).
Aceastã
obligaþie este prioritarã faþã de celelate obligaþii de întreþinere
enumerate
imperativ în art. 89 Codul familiei.
B) Raporturi cu privire la bunurile soþilor au cea mai mare pondere în
ansamblul
relaþiilor patrimoniale dintre
soþi.
Raporturile dintre soþi sau dintre soþi ºi terþi, cu privire la bunurile
soþilor
alcãtuiesc regimul juridic al bunurilor soþilor, regim
numit prevederilor codului familiei, bunurile dobândite
Potrivit matrimonial.
de soþi în
timpul
cãsãtoriei sunt cârmuite de regimul comunitãþii de bunuri (art. 70 C.
fam.
„Bunurile dobândite de soþi în timpul cãsãtoriei sunt bunuri comune,
orice
conveþie contrarã fiind lovitã de nulitate
absolutã”).
În literatura juridicã, comunitatea matrimonialã a soþilor a fost
consacratã
prin noþiunea de proprietatea comunã în devã
lmãºie.
Bunurile soþilor
Categoriile de bunuri ale soþilor. Existã douã categorii de bunuri în
patrimoniul
soþilor ºi anume: bunuri comune ambilor soþi (art.20 Codul familiei) ºi
bunuri
propii fiecãruia din soþi (art.31 Codul
familiei).
Bunurile comune ale
soþilor.
Potrivit art.30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul cã sãtoriei
de
oricare dintre soþi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale
soþilor
(aliniatul 1). Calitatea de bun comun nu trebuie doveditã (aliniatul 3).
Coraborând
aceste dispoziþii cu cele ale art. 31 Codul familiei, putem desprinde douã
condiþii
pe care trebuie sã le îndeplineascã, cumulativ, un bun pentru a fi calificat ca fiind
comun al ambilor soþi:
24
1) Bunul sã fi fost dobândit de oricare dintre soþi în timpul cã sãtoriei;
2) Bunul sã nu facã parte din categoria bunurilor proprii unuia dintre
soþi.
Art.31 Codul familiei determinã bunurile calificate drept proprii
ale
fiecã ruia dintre soþi. Enumerarea categoriilor de bunuri proprii din
cuprinsul
art.31 Codul familiei are caracter limitativ ºi este de strictã interpretare.
Criteriile
avute în vedere de legiuitor în determinarea bunurilor prorpii sunt:
momentul
dobândirii în raport cu data încheierii cãsãtoriei (art.31 litera a); legãtura
bunului
cu persoana soþului (art.31 litera b-e); subrogaþia realã (art. 31 litera f);
criteriul
afectaþiunii.
Bunurile
proprii.
1) Bunurile dobândite înainte de încheierea cãsãtorie (art. 31 litera
a);
2) Bunurile dobândite în timpul cã sã toriei prin moºtenire, legat sau donaþie,
afarã
numai dacã dispunã torul a prevãzut cã ele vor fi comune (art. 31 litera
b);
3) Bunurile de uz personal ºi cele destinate exercitã rii profesiunii unuia
dintre
soþi (art. 31 litera c). Caracterul de bunuri proprii este conferit acelor categorii
de
bunuri datoritã afectaþiunii lor uzului personal sau profesional al unuia sau
altuia
dintre soþi.
Bunurile de uz personal: bunul trebuie sã aibã destinaþia uzului personal ºi sã
fie
efectiv folosit de unul dintre soþi.
Bunurile destinate exercitãrii profesiei sunt acele bunuri carte potrivit naturii
ºi
afectaþiunii lor, servesc în mod efectiv uzului profesional al unuia dintre soþi.
4) Bunurile dobândite cu titlu de premii sau recompensã , manuscrisele literare
sau
ºtiinþifice, schiþele ºi proiectele artistice, proiectele de invenþii sau inovaþii,
precum ºi alte asemenea bunuri (art. 31 litera d). Aceste bunuri sunt
proprii
datoritã aportului exclusiv sau calitãþilor intelectuale deosebite ale unuia
dintre
soþi, care le-a obþinut sau le-a creat; premiul reprezintã rãsplata ocazionalã
pentru
eforturi remarcabile; recompensa este bun propriu dacã s-a acordat în
mod
excepþional, pentru merite
deosebite.
5) Indemnizaþia de asigurare sau despã gubire pentru pagubele pricinuite
persoanei
(art. 31 litera e). Sumele obþinute cu acest titlu de unul dintre soþi sunt
bunuri
proprii ale acestuia, indiferent dacã provin dintr-o asigurare contractualã sau
prin
efectul legii.
6) Valoarea ce reprezintã ºi înlocuieºte un bun propriu sau bunul în care a
trecut
aceastã valoare (art. 31 litera f). Aceastã categorie are la bazã
principiul
subrogaþiei reale cu titlu
universal.
Dovada bunurilor soþilor
1. Dovada bunurilor comune. Potrivit prevederilor art.30 alin. 1 Codul
familiei,
bunurile dobândite în timpul cã sã toriei de oricare dintre soþi, sunt de la
data
dobândirii lor, bunuri comune, calitate care nu trebuie doveditã (aliniatul 3).
Acest
text de lege instituie o prezumþie de comunitate în privinþa bunurilor dobândite
de
soþi în timpul cã sã toriei.

25
Prezumþia de comunitate a bunurilor soþilor este o prezumþie relativã ºi
legalã ,
care poate fi rã sturnatã prin orice mijloc de probã. Celui care
contestã
comunitatea unui bun îi revine sarcina de a proba cã bunul este
propriu.
Beneficiul art.30 alin. 3 Codul familiei poate fi invocat atât de soþi, cât ºi de terþii
interesaþi, de regulã creditorii comuni ai
soþilor.
2. Dovada bunurilor
proprii
Art.5 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 prevede cã „dovada cã un bun
este
propriu se va putea face între soþi prin orice mijloc de
probã”.
Dovada calitãþii de bun propriu a bunului dobândit prin acte
juridice
derogã de la dreptul comun sub urmãtoarele
aspecte:
- dovada cã un bun este propriu, chiar ºi atunci când valoarea lui este mai mare
de
250 lei, se va putea face prin orice mijloc de probã, numai dacã forma scrisã
actului juridic este cerutã de lege ad protionem. Actele juridice pentru care
legea
cere forma scrisã ad validitatem nu vor putea fi dovedite decât prin înscrisul
respectiv. Nerespectarea formei cerute de lege atrage nulitatea absolutã a
actului
juridic respectiv ºi deci, condiþia dobândirii valabile a bunului de cãtre
unul
dintre soþi nu e îndeplinitã (art.1191 alin.1 Cod
civil).
- dacã pãrþile deþin un înscris cerut ad probationem, dovada cu martori poate
fiprimitã împotriva ºi peste cuprinsul înscrisului doveditor al actului juridic
(art.1191 aliniatul
2).
- mãrturisirea extrajudiciarã oralã este acceptatã ca mijloc de probã în
toate
cazurile în care dovada cu martori este admisã . În ceea ce priveºte mã rturisirea
judiciarã este admisibilã numai când constituie un fapt probator, fapt material
care
din moment ce a fost dovedit printr-un mix de probe, este folosit la rândul
lui
pentru a dovedi o împrejurare determinantã în soluþionarea
pricinii.
Mã rturisirea este inadmisibilã atunci când este de naturã sã ducã
la
pierderea unui drept sau la decãderea dintr-un drept asupra cãruia autorul ei
nu
poate face tranzacþie, prin urmare, renunþarea la beneficiul comunitãþii este
lovitã
de nulitate absolutã. Mã rturisirea ca mijloc de probã este lãsatã la
aprecierea
instanþei.
În ceea ce priveºte condiþiile procedurale de administrare a probelor, art.
5
alin. 1 din Decretul nr. 32/1954 nu derogã de la dispoziþiile art.189 Cod
de
procedurã civilã , în sensul cã un soþ nu poate dovedi calitatea de bun propriu
cu
martori care sã fie rude sau afini pânã la gradul al 3-lea
inclusiv.
În raporturile dintre soþi ºi terþi, dovada calitãþii de bun propriu se
face
diferit, dupã cum este vorba de cãsãtorii încheiate anterior sau ulterior punerii
în
aplicare a codului familiei (1februarie
1954).
Sunt terþi acele persoane care nu se aflã în nici un raport juridic cu
soþii,
succesorii cu titlu particular ai soþilor, creditorii chirografari care invocã un
drept
propriu (dreptul de solicita revocarea actelor încheiate în fraudã prin
promovarea
acþiunii
pauliene).

26
În ipoteza cãsãtoriei încheiate anterior datei de 1 februarie 1954,
dovada
calitãþii de bun propriu se poate face faþã de terþ prin orice mijloc de
probã .
Dispoziþiile se aplicã numai bunurilor proprii dobândite anterior intrã rii
în
vigoare a Codului familiei. Bunurile dobândite ulterior, chiar în cazul cã
sãtoriei
anterioare datei de 1 februarie sunt supuse regulilor de drept comun, întrucât
se
prezumã cã soþii au cunoscut regimul matrimonial instituit de Codul familiei. În
cazul cã sãtoriei încheiate dupã data intrãrii în vigoare a Codului familiei,
dovada
calitãþii de bun propriu se face în condiþiile dreptului
comun.
Terþele persoane, în raporturile dintre ele ºi în raporturile cu soþii,
vor
putea face dovada calitãþii de bun propriu prin orice mijloace de probã,
întrucât
ele nu posedã înscrisurile pe care soþii le-au întocmit în acest sens.

Drepturile soþilor asupra bunurilor comune ºi proprii .

1. Prezumþia mandatului tacit reciproc de reprezentare între
soþi.
Art. 35 Codul familiei dispune cã soþii administreazã ºi folosesc împreunã
bunurile comune ºi dispun tot astfel de ele (alin.1). Oricare dintre soþi,
exercitând
singur acest drept este socotit cã are ºi consimþã mântul celuilalt soþ, cu toate cã
niciunul dinte soþi nu poate înstrã ina un teren sau o construcþie ce face parte
din
bunurile comune dacã nu are consimþãmântul expres al celuilalt soþ (aliniatul
2).
Regula mandatului tacit reciproc de reprezentare între soþi este legatã
indisolubil
de calitatea de soþ ºi funcþioneazã pe toatã durata
cãsãtoriei.
Izvorul mandatului tacit de reprezentare se aflã în lege, ºi nu în
voinþa
soþilor.
Aceastã regulã are un caracter imperativ, adicã nici unul dintre soþi nu
ar
putea, prin manifestarea contrarã de voinþã , sã o înlã ture ºi
relativ.
Domeniul de
aplicare
Constituie obiect al dreptului de reprezentare reciprocã între soþi actele
de
administrare, de folosinþã, precum ºi actele de dispoziþie privitoare la
bunurile
comune.
Actele de administrare a bunurilor comune sunt acelea prin care se urmã
reºte
valorificarea bunurilor, fãrã a se ajunge la înstrãinarea lor. Sunt de
asemenea
acelea care tind la exploatarea normalã a patrimoniului, precum ºi
la
întrebuinþarea
veniturilor.
Actele de folosinþã – legiuitorul are în vedere accepþiunea largã a noþiunii
de
„folosinþã ”, incluzând atât facultatea soþilor de a întrebuinþa împreunã
bunurile
comune cât ºi îndreptãþirea de a culege ºi percepe fructele pe care bunurile
le
produc. Exemplu: întreruperea cursului prescripþiei extinctive,
efectuarea
reparaþiilor necesare ºi
urgente.
Actele de dispoziþie cuprind atât acte de dispoziþie juridicã (înstrãinarea
sau
grevarea unui bun, renunþarea la un drept),, cât ºi acte de dispoziþie
materialã
(distrugerea sau consumarea
bunului).
Limitele mandatului tacit reciproc de
reprezentare
27
A) Limite legale – art.35 aliniatul 2 Codul familiei instituie o detogare de
la
regulã, pentru actele de înstrãinare sau grevare a imobilului comun, în
cazul
cãrora consimþã mântul soþului neparticipant la încheierea actului juridic nu se
mai
presupune
.2) Limite
convenþionale
Întrucât prezumþia de mandat tacit reciproc de reprezentare are
caracter
relativ, soþilor le este îngãduit sã stabileascã, de comun acord sau prin
manifestarea unilateralã de voinþã , unele limitãri, în sensul cã anumite
acte
juridice care pot fi încheiate valabil de cãtre un singur soþ, sã poatã sã fie încheiate
numai cu consimþãmântul expres al ambilor. Este necesar ca derogãrile sã
fie
particulare, speciale, în sensul cã vor fi determinate cu exactitate actele juridice
care nu vor fi valabil încheiate decât având manifestarea de voinþã a fiecã rui
soþ.
Cazuri speciale de exercitare a mandatului tacit reciproc privesc situatiile în care
soþii sunt despãrþiþi în fapt sau unul dintre ei e dispãrut sau pus sub
interdicþie,
precum ºi rectificarea datei morþii sau anularea hotã rârii declaratoare de
moarte.
Împãrþirea bunurilor comune în timpul cãsãtoriei .
În principiu, art.36 alin. 2 Codul familiei, permite în mod
excepþional
împã rþirea în timpul cãsã toriei, pe cale judiciarã , a bunurilor comune în
întregime
sau în parte.
Împã rþirea poate avea loc numai atunci când: existã motive temeinice în
susþinerea cererii de împãrþealã ºi se poate face la cererea oricã ruia dintre soþi
sau
a creditorilor personali ai oricãruia dintre
soþi.
1) Împã rþirea bunurilor comune la cererea oricã ruia dintre soþi – în
timpul
cãsãtoriei poate fi dispusã de cãtre instanþa de judecatã, atunci când existã motive
temeinice. Teimeinicia motivelor invocate în susþinerea cererii de împã rþire
a
bunurilor comune va fi stabilitã în raport cu cererea de partajare
(exemplu:
violenþa soþului – motiv de divorþ; imposibilitatea materialã de a susþine un
copil
din afara
cãsãtoriei).
2) Împã rþirea bunurilor comune la cererea creditorilor personali ai unuia
dintre
soþi – potrivit art. 33 alin. 2 Codul familiei, dupã urmã rirea bunurilor proprii
ale
soþului debitor, creditorul sãu personal poate cere urmã rirea bunului comun,
însã
numai în mã sura acoperirii creanþei sale. Dreptul creditorilor personali ai
oricãruia
dintre soþi de a cere împãrþeala bunurilor comune ale soþilor are caracter
de
excepþie ºi poate fi valorificat de aceºtia fie pe cale principalã , prin
promovarea
cererii de chemare în judecatã , fie pe cale incidentã , în cadrul contestaþiei la
executare.
Datoriile soþilor.
Datoriile comune ale
soþilor.
Potrivit art.32 Codul familiei sunt datorii ale comunitãþii pentru care
soþii
rãspund cu bunurile lor
comune:
- litera a : cheltuielile fãcute cu administrarea oricã ruia dintre bunurile
comune;
- litera b : obligaþiile contractate împreunã de cãtre
soþi;
28
- litera c: obligaþiile contractate de fiecare dintre soþi pentru împlinirea
nevoilor
obiºnuite ale cã sniciei;
- litera d: obligaþia de a repara prejudiciul cauzat prin însuºirea ilicitã a
unor
bunuri proprietate publicã , dacã prin acestea au sporit bunurile comune ale
soþilor.
B. Efectele personale ale cãsãtoriei (raporturile personale dintre
soþi). soþilor (art.27 aliniatul 1) – La încheierea cãsãtoriei, viitorii soþi
1. Numele
vor
declara ofiþeruliui de stare civilã numele pe care urmeazã sã -l poarte în
timpul
cãsãtoriei. Viitorii soþi pot opta pentru una dintre cele trei posibilitãþi
legale:
a) fiecare dintre ei va pãstra numele avut la data încheierii
cãsãtoriei
b) vor avea ca nume comun numele oricãruia dintre ei,
sau
c)numele lor
reunite.
Enumerarea e limitativã , soþii neputând alege o variantã
intermediarã.
Soþii sunt obligaþi sã poarte numele ales pe toatã durata cã
sãtoriei.
2. Obligaþia de sprijin moral reciproc (art.2 Codul familiei) constã în
îndatorirea
pe care o are fiecare soþ de a acorda celuilat ajutor, în cazul în care acesta
are
nevoie pentru depãºirea situaþiilor dificile. Legiuitorul nu determinã
conþinutul
concret al obligaþiei.
3. Obligaþia de fidelitate nu este prevãzutã expres de legiuitor, ci reiese
indirect
din unele prevedri din Codul familiei – prezumþia de paternitate e fondatã
pe
ideea respectãrii de cã tre soþie a obligaþiei de
fidelitate.
4. Obligaþia de coabitare – cã sã toria implicã ºi traiul comun în cadrul
aceluiaºi
domiciliu. Domiciliul comun nu este de esenþa cãsãtoriei. Pentru motive
întemeiate soþii pot conveni ca temporar, sã aibã locuinþe separate.
Refuzul
nejustificat de a locui împreunã cu celã lalt soþ poate constitui motiv de divorþ.
9. Desfacerea
cãsãtoriei.
Divorþul stinge, la data rãmânerii irevocabile a hotã rârii
judecãtoreºti,
efectele cã sã toriei în raporturile dintre soþi. Desfacerea cã sãtoriei poate
fipronunþatã, potrivit art. 38 Codul familiei, fie la iniþiativa unuia dintre soþi, fie
pe
temeiul consimþã mântului ambilor
soþi.
1) Desfacerea cãsãtoriei la iniþiativa unuia dintre soþi. Din interpretarea
articolului
38 alin.1 ºi alin. 3 Codul familiei, deducem urmã toarele condiþii ce
trebuie
întrunite cumulativ:
- existenþa unor motive temeinice
- vãtãmarea gravã a relaþiilor dintre
soþi
- imposibilitatea continuã rii cãsãtoriei.
Motivele temeinice de divorþ.
Legiuitorul a lãsat instanþei de judecatã libertate deplinã în
aprecierea
temeiniciei motivelor invocate în cererea de divorþ promovatã de unul dintre
soþi.
În practica judiciarã au fost reþinute ca fiind motive temeinice: actele de violenþã
fizicã sau verbalã a unuia dintre soþi, infidelitatea, existenþa unei nepotriviri
de

29
ordin fiziologic, boalã gravã sau incurabilã a unuia dintre soþi care
afecteazã
raporturile dintre soþi; despãrþirea în fapt dacã are caracter definitiv,
etc.
2) Desfacerea cãsãtoriei prin acordul soþilor poate fi pronunþatã , potrivit art.
38
alin. 2 dacã sunt îndeplinite urmãtoarele
condiþii:
a) pânã la data cererii de divorþ a trecut cel puþin un an de la încheierea
cãsãtoriei;
b) nu existã copii minori rezultaþi din cãsãtorie.
Procedura
divorþului
Sediul materiei îl constituie dispoziþiile art.607-619 Cod de
procedurã
civilã.
1) Cererea de chemare în judecatã poate fi formulatã numai de cãtre soþi,
întrucât
nu au calitate procesualã în procesul de divorþ creditorii acestuia sau a
ambilor
soþi, procurorul sau moºtenitorii
soþilor.
Cuprinsul cererii. Pe lângã menþiunile generale, indicate de art.112
Cod
de procedurã civilã, în cererea de divorþ trebuie sã se arate numele copiilor
minori
nãscuþi din cã sãtorie sau care au aceastã situaþie legalã , iar dacã nu sunt copii
minori, se va face precizare expresã în acest sens.
Cererea principalã este desfacerea cãsãtoriei. Ea poate fi însoþitã ºi
de
cereri accesorii, a cã ror soluþionare este dependentã de rezolvarea
cererii
principale. Unele dintre cererile acestea sunt obligatorii, instanþa urmând a
se
pronunþa chiar ºi atunci când pãrþile nu au cerut în mod expres:
încredinþarea
copiilor minori spre creºtere ºi educare unuia dintre pãrinþi, stabilirea
contribuþiei
pãrintelui la creºterea ºi educarea copiilor, numele
soþilor.
În cererea de despã rþenie prin acordul soþilor se vor arã ta ºi modalitãþile
în
care urmeazã a fi soluþionate cererile accesorii divorþului; în lipsa
învoielii,
instanþa le va soluþiona în temeiul probelor administrate în
cauzã.
La cererea de divorþ se vor anexa înscrisurile doveditoare (certificat
de
cãsãtorie, certificatele de naºtere ale copiilor
minori).
Cererea va fi prezentatã personal de reclamant preºedintelui
judecãtoriei
(art.612 aliniatul 3 ºi 4 Cod de procedurã civilã). Preºedintele va da sfaturi
de
împã care ºi dacã soþul stãruie în demersul sãu, va fixa termen pentru judecata
cauzei.
2) Cererea reconvenþionalã – soþul pârât poate solicita ºi el divorþul pe
calea
cererii reconvenþionale la cererea în desfacerea cã sãtoriei iniþiatã de celãlalt
soþ.
3) Instanþa competentã a soluþiona cazurile de divorþ, din punct de
vedere
material, este, potrivit art.41 punctul 1 din Legea 304/2004, tribunalul
specializat
– tribunalul pentru minori ºi familie sau completele specializate. În ceea
ce
priveºte competenþa teritorialã în materie de divorþur, dispoziþiile sunt
derogatorii,
în sensul cã este competentã instanþa în a cã rei circumscripþie se aflã ultimul
domiciliu comun al soþilor dacã, la data introducerii cererii, cel puþin unul
dintre
soþi îºi are domiciliul în raza acestei instanþe; dacã soþii nu au avut domiculiu
comun, competentã este instanþa de la domiciliul soþului pârât; dacã soþul pârât
nu
30
are domiciliul în þarã , cererea va fi introdusã la instanþa de la domiciliul
soþului
reclamant.
4) Prezenþa personalã a soþilor în faþa instanþei este, potrivit art. 614 Cod
de
procedurã civilã, obligatorie. Prin derogare de la dreptul comun, pãrþile nu pot
fireprezentate, ci doar asistate de un
mandatar.
În mod excepþional, reprezentarea este permisã în situaþiile
prevãzute
limitativ prin art.614 Cod de procedurã civilã ºi
anume:
a) unul dintre soþi executã o pedeapsã privativã de
libertate
b) unul dintre soþi este împiedicat de o boalã
gravã
c) unul dintre soþi este pus sub interdicþie
d) unul dintre soþi are reºedinþa în strã
inãtate.
5) Probele în procesul de divorþ urmeazã un regim derogator de la dreptul
comun.
Astfel, proba interogatoriului nu poate fi primitã în dovedirea motivelor de
divorþ,
ci doar în combaterea motivelor de divorþ sau în dovedirea cererilor accesorii.
De
asemenea, pot fi ascultaþi ca martori rudele ºi afinii pânã la gradul trei inclusiv, cu
excepþia descendenþilor
pãrþilor.
Soluþionarea cererii acestora având ca obiect încredinþarea minorilor,
se
va face cu ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani ºi numai în legãturã
cu încredinþarea sa la unul dintre pãrinþi sau la o terþã
persoanã.
6) Actele de dispoziþie ale soþilor – soþul reclamant poate renunþa la cererea sa
în
tot cursul judecãþii în faþa instanþei de fond, chiar dacã soþul pârât se împotriveºte.
Renunþarea nu produce efecte asupra cererii reconvenþionale. În lipsa
acesteia,
instanþa va lua act de renunþare printr-o
încheiere.
Împãcarea pãrþilor stinge acþiunea de divorþ, însã nu ºi dreptul de a
mai
cere desfacerea cãsãtoriei pentru motive apãrute dupã împãcare, ºi în acest caz
se
va putea folosi ºi de faptele vechi.
Soþii pot încheia o tranzacþie cu privire la cererile accesorii
divorþului:
nume, atribuirea locuinþei comune. Învoiala soþilor referitoare la
încredinþarea
minorilor ºi prestarea întreþinerii este supusã controlului ºi cenzurii instanþei,
care
o poate încuviinþa numai dacã este în interesul
copiilor.
7) Mãsuri provizorii – pe toatã durata procesului de divorþ instanþa poate
dispune,
pe calea ordonanþei preºedinþiale, mã suri vremelnice privind
încredinþarea
minorilor, obligaþia de întreþinere, folosinþa locuinþei comune. Mãsurile
dureazã
numai pânã la soluþionarea procesului de
divorþ.
8) Hotãrârea de divorþ – instanþa judecãtoreascã se pronunþã prin hotã râre
de
divorþ asupra admiterii sau respingerii cererii de desfacere a
cãsãtoriei.
Hotãrârea de admitere a acþiunii va indica culpa soþului sau soþilor
în
desfacerea cãsãtoriei. Legiutorul permite desfacerea cã sãtoriei ºi fã rã
indicarea
vinovãþiei soþilor, în cazurile prevãzute de art. 38 alin. 2 ºi alin. 3 Codul familiei.
La solicitarea soþilor instanþa nu va motiva hotãrârea prin care
pronunþã
divorþul. De asemenea hotã rârea nu va fi motivatã în cazul divorþului prin
acordul
soþilor.
31
Admiterea cererii de divorþ implicã ºi rezolvarea cererilor
accesorii
obligatorii sau facultative.
Cãile de atac – apelul ºi recursul – pot fi promovate în termen de 30
de
zile de la data comunicãrii hotã rârii de divorþ. Dacã cererea privind
partajul
bunurilor comune a fost desprinsã, fã când obiectul unui alt proces, hotãrârea va
fiatacatã în termen de 15 zile de la comunicare. Apelul sau recursul
reclamantului
împotriva hotãrârii prin care s-a respins cererea de divorþ, va fi respins
ca
nesusþinut, dacã la judecatã se prezintã numai pârâtul. Apelul sau
recursul
pârâtului va fi judecat chiar ºi în lipsa acestuia.
Hotãrârea de divorþ nu este supusã
revizuirii.
Hotãrârea pronunþatã pe temeiul acordului soþilor este definitivã
ºi
irevocabilã, adicã pot fi atacate numai soluþiile date în cererile
accesorii
divorþului.
Hotãrârea de divorþ definitivã ºi irevocabilã se comunicã serviciului
de
stare civilã unde s-a întocmit actul de cãsãtorie al soþilor pentru a se face menþiuni
despre desfacerea
cãsãtoriei.
Data desfacerii cãsãtoriei. În raporturile dintre soþi, coincide cu
data
rãmânerii irevocabile a hotã rârii de divorþ, datã în primã instanþã, dacã nu
este
atacatã cu apel; data pronunþãrii hotãrârii de instanþa de apel, dacã nu este
atacatã
cu recurs; hotãrârea datã în recurs; hotãrârea de divorþ prin acordul
soþilor.
Faþã de terþi, data desfacerii cãsãtoriei este data la care se face
menþiune
pe marginea actului de cã sã torie despre desfacerea cã sã toriei sau data la care
terþii
au aflat, pe altã cale, despre divorþ.
Efectele desfacerii
cãsãtoriei
I. 1) Relaþiile personale dintre pã rinþi ºi
copii
a) Potrivit art. 42 c. fam. instanþa va hotãrâ o datã cu pronunþarea divorþului,
cãrui
pãrinte îi vor fi încredinþaþi copiii minori. Instanþa va asculta autoritatea tutelarã
în
legãtura cu încredinþarea copiilor minori .Neîndeplinirea oligaþiei de citare
a
autoritãþii tutelare de cãtre instanþa de judecatã investitã cu judecarea unei
acþiuni
de divorþ în care sunt interesaþi minorii, atrage nulitatea hotãrârii
pronunþate.
b) Exercitarea ocrotirii pã rinteºti privind persoana copilului – pã rintele
divorþat
cãruia i s-a încredinþat copilul exercitã drepturile pã rinteºti cu privire la
acesta.
Celã lalt pã rinte are dreptul de a avea legã turi personale cu copilul ºi dreptul de
a
veghea la creºterea, educarea, învãþãtura ºi pregã tirea profesionalã a
acestuia.
Acest drept este recunoscut pã rintelui numai în acord cu interesele copilului. În
caz contrar aceste legã turi pot fi restricþionate sau suspendate.
2) Relaþiile patrimoniale dintre pãrinþi ºi
copii
a) contribuþia pãrinþilor la cheltuielile de creºtere, educare, învãþãturã ºi pregã
tire
profesionalã – instanþa de judecatã este obligatã sã stabileascã contribuþia
fiecãrui
pãrinte la cheltuielile de întreþinere a minorului chiar ºi în lipsa unei
cereri
exprese în acest sens. Cuantumul întreþinerii datorate se stabileºte în funcþie
de
nevoile minorului ºi de mijloacele fiecãrui pã rinte: pânã la o pã trime din venituri
-
32
pentru un copil, o treime din venituri- pentru doi copii ºi o jumãtate din venituri
-pentru trei sau mai mulþi copii.
b) exercitarea drepturilor ºi îndatoririlor pãrinteºti cu privire la bunurile
copilului
revine pã rintelui cãruia i-a fost încredinþat copilul. Are douã componente:
dreptul
ºi respectiv îndatorirea de a administra bunurile copilului ºi de a-l reprezenta
sau
a-i încuviinþa actele civile. Dacã minorul a fost încredinþat altei persoane sau
instituþiei de ocrotire, instanþa va decide care pãrinte va exercita acest drept sau va
avea aceastã
îndatorire.
c) alocaþia de stat pentru copii – în conformitate cu Legea nr. 61/1993,
cu
modificãrile ulterioare, titularul este copilul ºi se plã teºte ocrotitorului sã u legal.
II. 1) Relaþiile patrimoniale între foºtii soþi
- comunitatea de bunuri a soþilor înceteazã prin împãrþirea bunurilor
comune
- obligaþia legalã de întreþinere dintre soþi înceteazã ºi e înlocuitã cu obligaþia
de
întreþinere între foºtii soþi
- dreptul la moºtenire a soþului supravieþuitor se
pierde
2) Relaþiile personale între foºtii
soþi
- înceteazã obligaþia de coabitare ºi obligaþia de
fidelitate
- soþii revin la numele avut înainte de încheierea cãsãtoriei, dacã prin cãsãtorie
ºi-
au schimbaz numele
- minora care prin cãsãtorie a dobândit capacitate deplinã de exerciþiu, o pã
strazã.
Împãrþirea bunurilor comune ale soþilor la desfacerea cã sã
toriei
1) Împã rþirea bunurilor comune prin învoiala
soþilor.
Împãrþirea bunurilor comune se poate face fie prin învoiala soþilor,
fie,
dacã nu se înþeleg, prin hotãrâre judecã toreascã potrivit art.36 Codul familiei
–
soþii pot conveni asupra împãrþirii bunurilor comune printr-o
convenþie
2) Împãrþirea bunurilor comune ale soþilor prin hotãrâre judecãtoreascã
.Dacã soþii nu au reuºit sã se învoiascã asupra împã rþirii bunurilor
comune,
oricare dintre aceºtia se poate adresa instanþei de
judecatã
Împãrþeala. judiciarã se va face potrivit dispoziþiilor cuprinse în Codul
de
procedurã civilã , capitolul VII 1 art. 673 1 - 14
. Cererea având ca obiect
bunurilor comune poate fi promovatã pe 673cale partajarea
principalã, accesorie, în
cadrul
procesului de divorþ , sau pe cale incidentã prin cerere
reconvenþionalã.
Competentã material ºi teritorial este instanþa competentã a
soluþiona
cererea de divorþ, atunci când partajul se solicitã pe cale accesorie sau
incidentã.
Pe cale principalã , instanþa competentã material e judecãtoria
(tribunalul
specializat), iar teritorial – instanþa de la domiciliul pârâtului, când în masa
de
împãrþit se aflã numai bunuri mobile, sau instanþa de la locul situãrii bunului
–
dacã în masã se gãseºte ºi un imobil ;prin extindere, este competentã aceeaºi
instanþã , dacã în masa bunurilor comune se aflã mai multe bunuri imobile,
situate
în mai multe circumscripþii.
33
Dreptul soþilor de a cere împãrþeala bunurilor comune este
imprescriptibil.
Cererea de chemare în judecatã trebuie sã cuprindã menþiuni
specifice
potrivit art.673 2 Cod de procedurã civilã ºi anume: persoanele între care
urmeazã titlul pe baza cã ruia se cere împãrþirea bunurilor
a avea loc împãrþeala,
supuse
împã rþirii, evaluarea lor, locul unde se aflã ºi persoana care le deþine sau
le
administreazã .
Procesul de partaj poate parcurge douã
etape:
1) încheierea de admitere în principiu, prin care se stabilesc bunurile
supuse
împã rþirii, calitatea de copãrtaº, cotele-pãrþi ºi creanþele nãscute din starea
de
proprietate
comunã
2) partajul propriu-zis, prin formarea ºi atribuirea
loturilor.
Dacã instanþa are suficiente probe, poate soluþiona fondul fãrã
admiterea
în principiu a cererii de
partaj.
Obiectul partajului îl constituie bunurile comune, dobândite în timpul cãsã
toriei,
existente la data cererii de partaj. Dacã pentru formarea loturilor sunt
necesare
operaþii de mã surare sau evaluare, instanþa va dispune efectuarea unei
expertize.
Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaþie de la data judecãþii. În
raport
de expertizã se vor arãta ºi bunurile care sunt comod partajabile în naturã ºi în
ce
mod, propunându-se loturile ce urmeazã a fi
atribuite.
Determinarea cotelor de contribuþie la dobândirea bunurilor
comune.
În tãcerea legii, practica judiciarã a stabilit cã instanþa trebuie sã þinã
seama de contribuþia efectivã a fiecãruia dintre foºtii soþi la dobândirea
bunurilor
supuse partajului, adicã aportul material, indicat de nivelul veniturilor
fiecãruia
dintre soþi, dar ºi de alte împrejurã ri: munca prestatã în gospodãrie ºi
pentru
creºterea copiilor, ajutorul primit din partea pãrinþilor, donaþiile întrbuinþate
la
achiziþionarea bunurilor
comune.
Împãrþeala propriu-
zisã
În . concret partajul se poate înfã ptui: fie prin împã rþeala în naturã
mod
a
bunurilor, fie prin atribuirea întregului bun unui coproprietar sau prin
vânzarea
bunurilor
.Regula este împã rþeala în naturã . Atunci când împãrþeala în naturã nu
e
posibilã sau neeconomicã , bunul se va atribui unuia dintre soþi.
Atribuirea
bunului unui coproprietar parcurge douã etape: atribuire provizorie ºi
atribuirea
definitivã .
Atribuirea provizorie poate fi dispusã de instanþã la cererea unuia
dintre
soþi prin încheiere. Totodatã, instanþa va stabili ºi termenul în care soþul
beneficiar
al atribuirii este obligat sã depunã suma ce reprezintã cota-parte cuvenitã
celuilalt
soþ. Când se depune suma fixatã, instanþa, prin hotãrârea datã asupra fondului,
va
atribui bunul definitiv. În caz contrar bunul va fi atribuit celuilat soþ. Pentru
motive temeinice, ca derogare de la regula atribuirii provizorii a bunului,
instanþa
poate atribui bunul direct prin hotã râre asupra fondului
cauzei.

34
3) Vânzarea bunurilor supuse împãrþelii reprezintã o modalitate extremã
de
lichidare a comunitãþii de bunuri. Bunurile pot fi supuse vânzãrii în totalitate
sau
în parte. Instanþa poate dispune vânzarea bunurilor prin intermediul
executorilor
dacã nici unul dintre soþi nu cere atribuirea bunurilor. Dacã pãrþile s-au
învoit
asupra vânzã rii bunurilor, instanþa va indica termenul în care trebuie
realizatã
vânzarea; termenul nu poate depãºi ºase
luni.
Procedura vînzãrii prin licitaþie se realizeazã de executorul
judecãtoresc.
Acesta va fixa termenul de licitaþie care nu poate depãºi 30 de zile pentru
bunurile
mobile ºi 60 de zile pentru bunurile imobile socotite de la data primirii
încheierii.
De asemenea, executorul judecã toresc va înºtiinþa pe soþi cu privire la data, ora
ºi
locul vânzãrii. Preþul plã tit de adjudecatar va fi consemnat de
executorul
judecãtoresc la dispoziþia instanþei, care va proceda la împãrþirea lui potrivit
cotei
cuvenite fiecãruia dintre soþi (soþii se pot conveni asupra preþului oferit).
Dacã
împãrþeala nu se poate realiza în nici una dintre modalitãþile prevãzute de
lege,
instanþa va dispune închiderea
dosarului.
Hotã rârea de partaj este supusã apelului în termen de 15 zile de la
comunicarea
hotãrârii, atunci când a fost cerut pe cale principalã .
Hotarârea de partaj are efect declarativ de drepturi, astfel cã foºtii soþi
vor
fi consideraþi, retroactiv, proprietari exclusivi ai bunurilor atribuite, din
chiar
momentul dobândirii
lor.
Hotãrârea constituie titlu executoriu ºi este susceptibilã de executare silitã
în termenul general de prescripþei extinctivã . Dreptul de proprietate
asupra
bunurilor atribuite poate fi dovedit cu hotãrârea de
partaj
Capitolul al III- lea: Filiaþia faþã de mamã

În sens larg, filiaþia reprezintã legã tura juridicã dintre o persoanã

ºi
ascendeþii sãi ca urmare a descendenþei
biologice.
În sens restrâns, filiaþia desemneazã raportul de descendenþã a
unei
persoane faþã de pãrinþii
sãi.
În raport cu mama, filiaþia se numeºte maternitate, iar în raport cu tatãl,
paternitate.
Filiaþia maternã rezultã din faptul material al naºterii copilului de cã tre
o
anumitã femeie.
1) Stabilirea filiaþiei faþã de mamã prin certificatul de
naºtere.
Intereseazã douã elemente de fapt: împrejurarea cã o anumitã femeie a
dat
naºtere unui copil ºi identitatea copilului care revendicã maternitatea cu aceea
a
copilului nã scut de femeia respectivã.
Potrivit art. 47 alin. 2 Codul familiei, filiaþia faþã de mamã se dovedeºte
prin certificatul constatator al naºterii. Actul de naºtere e întocmit de ofiþerul de
stare civilã al autoritãþii administraþiei publice locale în a cãrei razã teritorialã s-
a
produs naºterea, pe baza declaraþiei verbale a oricãruia dintre pãrinþi, sau;
dacã
35
din diferite motive aceºtia nu o pot face, a declaraþiei medicului, a
persoanelor
care au fost de faþã la naºtere, a personalului din unitatea în care a avut
loc
naºterea, a rudelor sau a vecinilor care au luat cunoºtinþã de naºterea
copilului,
precum ºi pe baza actului de identitate al mamei ºi al declarantului, a certificatului
medical constatator al naºterii ºi dupã caz, a certificatului de cã sã torie al pãrinþilor
(art.17 alin. 1 ºi art.19 din Legea nr.
119/1996).
Contestarea maternitãþii care rezultã din certificatul constatator al
naºterii.
Acþiunea în contestarea maternitãþii, rezultând din actul de stare civilã e
admisibilã în douã situaþii:
1) posesia de stare nu corespunde stãrii civile rezultând din certificatul de
naºtere
2) persoana deþine numai certificatul constatator al naºterii nu ºi folosinþa stã
rii
civile, adicã starea de drept e diferitã de starea de fapt.
Acþiunea în contestarea maternitãþii e imperescriptibilã ºi poate
fipromovatã de orice persoanã interesatã. Dacã cel care contestã maternitatea
e
însuºi copilul, acþiunea are un dublu caracter: pe de o parte
contestarea
maternitãþii rezultate din certificatul de naºtere sau folosinþa stãrii civile, ºi pe de
altã parte, de stabilire a adevãratei filiaþii faþã de
mamã.
Este admisibil orice mijloc de probã în dovedirea acþiunii. Menþiunile
din
actul de stare civilã care constituie constatãri personale ale existenþei de stare
civilã nu pot fi înlãturate decât prin înscrierea în fals.
2) Stabilirea filiaþiei faþã de mamã prin recunoaºterea voluntarã a
mamei.
Prin recunoaºterea de maternitate se înþelege declaraþia fã cutã
de
bunãvoie de cã tre o femeie, în oricare din formele prevã zute de lege, prin
care
recunoaºte cã e mama unui anumit
copil.
Potrivit art.48 alin. 1 Codul familiei, recunoaºterea voluntarã
de
maternitate e posibilã atunci când:
- naºterea nu a fost înregistratã în registrul de stare civilã
- copilul a fost trecut în registrul de stare civilã ca fiind nã scut din pãrinþi
necunoscuþi
Aceste dispoziþii nu pot fi extinse prin analogie.
Stabilirea filiaþiei materne e admisibilã ºi faþã de copilul
major.
Formele recunoaºterii de
maternitate.
Potrivit art. 48 alin. 2 Codul familiei, sub sancþiunea nulitãþii absolute,
recunoaºterea de maternitate poate fi fã cutã numai în urmãtoarele
forme:
- prin declaraþie verbalã sau scrisã la orice serviciu de stare civilã ; înscrierea
recunoaºterii se va efectua în registrul de stare civilã al localitãþii unde a fost
înregistratã
naºterea
- prin înscris autentic – înþelegem înscrisul autentificat de notar, declaraþia
mamei
datã în faþa instanþei de judecatã ºi consemnatã în încheierea de
ºedinþã
- prin testament – deºi testamentul este revocabil, recunoaºterea filiaþiei nu
se
poate revoca (art.48 alin. 3 Codul familiei). De asemenea, recunoaºterea de
filiaþie
fãcutã prin testament produce efecte juridice imediate, care retroactiveazã pânã
la
36
momentul naºterii. Maternitatea astfel stabilitã se va înscrie în actul de naºtere al
copilului prin menþiune, la cerere sau din
oficiu.
Caracterele juridice ale recunoaºterii de
maternitate
1) act juridic strict personal;
2) act juridic unilateral, care produce efecte indiferent ºi independent
de
acceptarea recunoaºterii de cãtre beneficiarul
actului;
3) act juridic declarativ, produce efecte juridice retroactiv pânã la data naºterii
sau
concepþiei copilului, în privinþa drepturilor
lor;
4) act juridic pur ºi simplu, care nu poate fi afectat de modalitãþi;
5) act juridic irevocabil, chiar ºi dacã a fost exprimat într-un testament;
6) act juridic solemn, valabil exprimat fie prin declaraþie la ofiþerul de stare civilã ,
înscris autentic sau testament;
7) act juridic opozabil erga
omnes.
Contestarea recunoaºterii de
maternitate.
Recunoaºterea care nu corespunde adevã rului poate fi contestatã de
orice
persoanã interesatã în condiþiile art.49 Codul
familiei.
Nulitatea recunoaºterii de
maternitate.
Constituie cauze de nulitate absolutã în aceastã materie:
- recunoaºterea nu se încadreazã în cazurile prevã zute de art. 48 alin. 1
Codul
familiei
- recunoaºterea a fost fã cutã de o altã persoanã decât mama sau
reprezentantul
acesteia care are procurã specialã ºi
autenticã
- femeia de la care emanã recunoaºterea este lipsitã de voinþã
conºtientã
- mãrturisirea de maternitate nu respectã condiþiile de formã impuse de
legiuitor
Constituie cauze de nulitate relativã în aceastã materie:
- vicirea consimþãmântului prin eroare, dol sau
violenþã
3) Stabilirea filiaþiei faþã de mamã prin hotãrâre judecã
toreascã
Cazurile în care e admisibilã stabilirea maternitãþii pe cale judecã
toreascã . maternitãþii se poate realiza pe cale de acþiune în justiþie
Stabilirea
numai
în cazurile prevã zute de art. 50 Codul familiei:
a) când, din orice împrejurare, dovada filiaþiei faþã de mamã nu se poate face
prin
certificatul constatator al naºterii (naºterea nu a fost înregistratã , copilul a fost
înregistrat ca fiind nãscut din pãrinþi necunoscuþi). Acþiunea nu e
admisibilã
atunci când actul de naºtere poate fi reconstituit sau întocmit ulterior.
b) când se contestã realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naºterii,
adicã existã un raport de filiaþie dar acesta nu corespunde adevãrului. Acþiunea
în
stabilirea altei maternitãþi decât cea care rezultã din actul constatator al
naºterii,
fãrã ca în prealabil acest raport sã fi fost contestat, e inadmisibilã.
Dacã la data cererii copilul e adoptat, acþiunea e admisibilã,
dacã
stabilirea filiaþiei se încadreazã în ipotezele din art. 50 Codul
familiei.
Contestarea maternitãþii stabilite pe cale
judecãtoreascã.

37
Maternitatea care rezultã din certificatul de naºtere eliberat în
baza
hotã rârii judecãtoreºti de stabilire a filiaþiei faþã de mamã, irevocabilã, poate
ficontestatã de persoanele care nu au avut calitatea de pã rþi în proces, dacã
justificã
un interes direct ºi personal.
Dreptul la acþiunea în contestaþia maternitãþii stabilitã pe cale judiciarã
este
imprescriptibil. În probaþiune sunt admisibile toate mijloacele de probã
legale.
Capitolul al IV- lea: Filiaþia faþã de tatã a copilului din cãsãtorie

Filiaþia faþã de tatã sau paternitatea constã în legã tura juridicã bazatã
pe
faptul concepþiei, care existã între tatã ºi fiu. Spre deosebire de filiaþia maternã ,
paternitatea e mai dificil de
probat.
1) Prezumþia timpului legal al concepþiei. Legiuitorul a instituit prin art. 61
Codul
familiei, prezumþia timpului legal al concepþiei, care se stabileºte fã când
diferenþa
dintre durata maximã a gestaþiei, fixatã la 300 de zile, ºi durata minimã, fixatã la
180 zile. Rezultã cã perioada legalã de concepþie este de 121 de zile. Termenul
se
socoteºte regresiv, pe zile, pornindu-se de la ziua naºterii copilului, care nu se
ia
în calcul, în schimb se ia în calcul ziua de împlinire. În virtutea acestei prezumþii,
pentru ca un copil nãscut dupã încetarea, desfacerea sau desfiinþarea cã sã toriei
sã
fie considerat conceput în timpul cã sã toriei, naºterea trebuie sã fi avut loc înainte
de împlinirea a 300 de zile de la încetarea, desfacerea sau desfiinþarea
cãsãtoriei
(ºi fãrã ca mama sã se fi recãsã torit), iar la data naºterii sã se fi împlinit cel puþin
180 de zile de la încheierea cã sãtoriei. Este suficient ca o singurã zi din timpul
legal al concepþiei sã se gã seascã în timpul cãsãtoriei, pentru a se stabili filiaþia,
paternitatea faþã de fostul soþ al mamei.
Caracterul
prezumþiei.
Doctrina este unanimã în a aprecia cã prezumþia timpului legal
al
concepþiei are caracter absolut, în sensul cã nu se poate dovedi cã sarcina a fost
mai scurtã de 180 de zile ºi nici cã a fost mai lungã de 300 de zile. Este
admisibilã, în schimb, dovada cã faptul concepþiei a avut loc într-o anumitã parte
din timpul stabilit de lege ca fiind al concepþiei.
2) Prezumþiile legale de
paternitate.
a) Prezumþia legalã de paternitate a copilului nã scut în timpul cãsãtoriei
(art.53
alin.1 Codul familiei): „Copilul nã scut în timpul cã sãtoriei are ca tatã pe soþul
mamei”. Distingem douã
ipoteze:
- copilul a fost conceput ºi nãscut în timpul cãsãtoriei
- copilul a fost conceput anterior cãsã toriei mamei dar s-a nãscut în timpul
cãsãtoriei, se aplicã ºi în cazul în care mama, la data concepþiei copilului, era
cãsãtoritã cu un alt bã rbat, însã naºterea a avut loc în timpul cãsãtoriei
subsecvente.
Puterea doveditoare a prezumþiei legale de
paternitate.

38
Prezumþiile de paternitate sunt prezumþiile legale mixte, care pot
firãsturnate în cadrul acþiunii în tã gada paternitãþii, admisã printr-o
hotãrâre
irevocabilã. Prezumþiile de paternitate se aplicã de plin drept, adicã îºi
produc
efectele fãrã ca partea sã fie nevoitã a le invoca ºi independent de
cuprinsul
certificatului constatator al naºterii.
Statutul de copil nã scut sau conceput în timpul cã sã toriei nu poate fi
modificat printr-un act de recunoaºtere voluntarã a paternitãþii din partea
altui
bã rbat, cât timp prezumþia de paternitate aplicabilã nu a fost înlãturatã printr-
o
jotãrâre irevocabilã de admitere a acþiunii în tãgada
paternitãþii.
Aplicabilitatea prezumþiei legale de paternitate presupune stabilirea
în
prealabil a maternitãþii copilului, care împreunã cu dovada cãsãtoriei mamei
la
data naºterii sau concepþiei copilului, face posibil raportul de filiaþie copil-
tatã.
Tãgada paternitãþii desemneazã acþiunea prin care soþul femeii cãsãtorite care
a
nã scut un copil, urmãreºte sã rãstoarne în justiþie prezumþia de paternitate
care
opereazã împotriva sa. Este reglementatã de art. 54-55 Codul familiei. Este
o
acþiune în contestaþie de stat, întrucât tinde sã înlãture raportul de filiaþie în total
prezumat de lege ºi copilul din cãsãtorie.
Titularul dreptului la acþiune. Potrivit art. 54 Codul familiei ( modificat prin art.
Ipct. 2 din Legea nr. 288/2007) acþiunea în tã gãduirea paternitãþii poate fi
pornitã
de oricare dintre soþi, precum ºi de cãtre copil; ea poate fi continuatã
de
moºtenitori. Acþiunea se introduce de cã tre soþul mamei împotriva copilului;
dacã
acesta este decedat, acþiunea se porneºte împotriva mamei sale. Mama sau
copilul
introduce acþiunea împotriva soþului mamei; dacã acesta este decedat, acþiunea
se
porneºte împotriva moºtenitorilor lui. Dacã titularul acþiunii este pus
sub
interdicþie, acþiunea va putea fi pornitã de tutore. Mama copilului va
fiTermenul de prescripþie extinctivã .
Potrivit art.55 Codul familiei (modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr.
288/2007), termenul de introducere a acþiunii este dee 3 ani de la data
naºterii
copilului. Pentru soþul mamei, termenul curge de la data la care a luat
cunoºtinþã
de naºterea copilului. Dacã acþiunea nu a fost introdusã în timpul
minoritãþii
copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului sã
u.
Fiind un termen de prescripþie extincitivã, este susceptibil de
întrerupere,
suspendare ºi repunere în termenul de prescripþie extinctivã , potrivit
dispoziþiilor
Decretului nr.167/1958 privind prescripþia
extinctivã.
Dovada
nepaternitãþii.
Prezumþia de paternitate a copilului din cã sã torie poate fi înlã turatã
numai
dacã soþul mamei dovedeºte cã e cu neputinþã ca el sã fi conceput copilul nã scut
de soþia sa (art. 5 alin. Codul familiei). Starea de neputinþã a soþului mamei de a
fitatãl copilului e o împrejurare de fapt ºi poate fi doveditã prin orice mijloc
de
probã
.1) Proba cu martori – pot fi ascultaþi ca martori rudele ºi afinii pã rþilor,
indiferent
de grad, cu execepþia
descendenþilor.
39
2) Mãrturisirea mamei cã nu soþul ei este tatãl copilului sau cã în perioada
de
concepþie a întreþinut relaþii sexuale cu un alt bãrbat nu înlãturã prezumþia
de
paternitat
e
3) Expertizele medico- legale – evaluã rile clasice presupun trei categorii
de
examinã ri: examenul serologic care are ca obiect stabilirea transmisibilitãþii
unei
grupe sangvine determinate de la pã rinte la copil; exameul dactiloscopic prin
care
sunt analizate comparativ desenele papilare ale copilului ºi ale
bãrbatului;
examenul antropometric, determinã eventualele semne anatomice
comune
(malformaþii congenitale, boli
ereditare).
Concluziile experþilor pot fi categorice numai în ceea ce
priveºte
excluderea de la paternitate a unui anumit bã rbat. În caz contrar, ele
constituie
indicii ale probabilitãþii paternitãþii, fiind necesarã coraborarea lor cu alte
probe
administrate în cauzã. Când concluziile raportului de expertizã medico-legalã
sunt
contradictorii, instanþa poate solicita avizarea de cã tre c omisia superioarã
de
medicinã legalã din cadrul Institutului de Cercetare ªtiinþificã „Profesor
Mina
Minovici”.
Expertiza antropologicã poate fi efectuatã numai dupã ce
copilul
împlineºte vârsta de trei ani.
Expertiza geneticã poate concluziona cu o probabilitate de 98-99% cã
un
anumit bãrbat e tatãl unui copil. Acesta se bazeazã pe analiza factorului genetic
HLA, ale cãrui caracteristici se transmit pe cale ereditarã .
Pentru a completa aceste probe, se practicã ºi expertiza capacitãþii de
procreere ºi cercetarea duratei
sarcinii.
Efectele hotãrârii judecãtoreºti de admitere a acþiunii în tãgada
paternitãþii.
Prin admiterea acþiunii în tãgada paternitãþii, instanþa constatã cã e
cu
neputinþã ca soþul mamei sã fie tatã l copilului. În majoritatea cazurilor, copilul
devine din afara cãsãtoriei, având deschisã posibilitatea stabilirii filiaþiei
paterne
din afara cãsãtoriei.
Modificarea statutului civil al copilului ridicã problema numelui
de
familie, a domiciliului, a ocrotirii pãrinteºti ºi a obligaþiei legale de
întreþinere.
Capitolul al V- lea: Filiaþ ia faþã de tatã a copilului din afara
cãsãtoriei
Copilul din afara cãsãtoriei este acela nãscut de o femeie necãsãtoritã
atât
la data naºterii copilului, cât ºi la data concepþiei acestuia, precum ºi cel nã scut
sau conceput în timpul cã sãtoriei mamei, dar a cãrui paternitate a fost tãgã duitã
irevocabil de soþul mamei.
Potrivit art. 56 Codul familiei, stabilirea paternitãþii copilului din
afara
cãsãtoriei se poate realiza fie prin recunoaºtere, fie prin hotã râre
judecãtoreascã.
1) Stabilirea paternitãþii din afara cãsãtoriei prin
recunoaºtere.

40
Recunoaºterea de paternitate reprezintã declaraþia fã cutã de bunã -voie
de
cãtre un bã rbat, într-una din formele prevã zute de lege prin care mãrturiseºte
cã
este tatãl unui anumit copil.
Formele recunoaºterii de
paternitate.
Sub sancþiunea nulitãþii absolute, recunoaºterea trebuie sã îmbrace una
din
formele prevã zute de art. 57 alin. 2 Codul
familiei:
- declaraþie la serviciul de stare civilã, fie o datã cu înregistrarea naºterii, fie
ulterior acestei înregistrã ri
- înscris autentic
- testament – în oricare din formele prevãzute de lege – recunoaºterea
e
irevocabilã.
Efectele recunoaºterii de
paternitate.
Efectul principal al recunoaºterii de paternitate constã în
stabilirea
legã turii de filiaþie fireascã între copil ºi tatã l sãu din afara cã sã toriei. Efectele
care decurg sunt cele referitoare la nume, ocrotire pãrinteascã, obligaþia
de
întreþinere ºi se produc retroactiv din momentul
concepþiei.
În privinþa numelui, copilul din afara cã sãtoriei dobândeºte numele
de
familie al aceluia dintre pãrinþi faþã de care ºi-a stabilit mai întâi filiaþia, iar
dacã
filiaþia a fost stabilitã ulterior ºi faþã de celãlalt pãrinte, instanþa va putea
încuviinþa purtarea numelui acestui din urmã pã rinte. Dacã ambii pã rinþi
au
recunoscut în acelaºi timp filiaþia copilului, acesta va purta numele de familie al
unuia dintre ei sau numele lor reunite. Numele copilului se va stabili prin
învoiala
pã rinþilor ºi se va declara odatã cu naºterea copilului la serviciul de stare civilã .
Instanþa nu e obligatã sã încuviinþeze copilului purtarea numelui pã rintelui faþã
de
care s-a stabilit ulterior filiaþia, ci poate sã aprecize în funcþie de interesele
copilului. Schimbarea ulterioarã a numelui de familie al tatãlui nu produce
efecte
în privinþa numelui
copilului.
Contestarea recunoaºterii de
paternitate.
Recunoaºterea care nu corespunde adevã rului poate fi contestatã de
orice
persoanã interesatã , pe calea acþiunii în justiþie. Pot fi persoane interesate:
copilul,
mama acestuia, moºtenitorii copilului, autorul recunoaºterii,
moºtenitorii
autorului recunoaºterii; procurorul poate promova acþiunea. Dreptul la acþiune
nu
e supus prescripþiei extinctive.
În privinþa probatorului, ca o derogare de la dreptul comun, potrivit
cãruia
reclamantului îi revine sarcina probei, copilul recunoscut, descendeþii acestuia
sau
mama sunt scutiþi de orice dovadã, întrucât pârâtul, autorul recunoaºterii,
este
þinut sã dovedeascã paternitatea. În cazul în care se aflã în imposibilitatea sã dacã
dovada paternitãþii, instanþa va înlãtura recunoaºterea ca fiind
neconformã
realitãþii.
Hotãrârea de admitere a acþiunii în contestarea recunoaºterii de
filiaþie
înlãturã retroactiv paternitatea mãrturisitã, copilul revenind la situaþia
juridicã
anterioarã – copil din afara cãsãtoriei cu filiaþia faþã de tatã
nestabilitã.
41
Hotãrârea irevocabilã se înscrie prin menþiune pe actul de stare
civilã.
Nulitatea recunoaºterii de
paternitate.
Cazuri de nulitate
-absolutã :
recunoaºterea se referã la un copil care beneficiazã de una dintre
prezumþiile
legale de paternitate sau care, fiind din afara cãsãtoriei are deja
paternitatea
stabilitã
- recunoaºterea se referã la un copil din afara cãsãtoriei, decedat ºi cu
descendenþi
fireºti
- autorul recunoaºterii nu a avut discernãmânt în momentul
recunoaºterii
- manifestarea nu a îmbrãcat una din formele
legale.
În ceea ce priveºte nulitatea relativã, în literatura de specialitate existã
aceeaºi controversã ca la anulabilitatea recunoaºterii de maternitate. Într-o
opinie
se susþine cã recunoaºterea de paternitate, fiind un act juridic unilateral, poate
fianulat pentru vicii de consimþãmânt. În opinia contrarã , majoritarã,
recunoaºterea
de paternitate poate fi anulatã pentru vicii de consimþãmânt, î nsã mijlocul juridic
nu este acþiunea în anulare, ci acþiunea în contestarea recunoaºterii de
paternitate.
2) Stabilirea paternitãþii copilului din afara casãtoriei prin acþiune în
justiþie
Acþiunea în stabilirea paternitãþii poate fi pornitã de Dacã mama e pusã
mamã .
sub interdicþie, dispãrutã sau decedatã, acþiunea poate fi pornitã de
reprezentantul
legal al copilului, farã a fi necesarã încuviinþarea autoritãþii
tutelare
Copilul adoptat nu pierde, prin efectul adopþiei, dreptul de a-ºi
stabili
filiaþia fireascã.
Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate sã introducã
singur
acþiunea, fã rã încuviinþarea reprezentantului sãu legal sau a autoritãþii tutelare.
El
va fi însã asistat, pe tot timpul procesului, de mamã sau reprezentantul sãu
Acþiunea nu poate fi pusã în miºcare în numele copilului legal.
conceput
sau
decedat. Dacã în cursul procesului, copilul decedeazã, acþiunea poate
continuatãfide moºtenitorii acestuia (art. 59 alin. 2 Cod fam.), dacã acþiunea
se
interverteºte dintr-o acþiune personalã, într-o acþiune patrimonialã
.Copilul din afara cãsãtoriei, recunoscut, poate introduce acþiune
în
stabilirea filiaþiei faþã de un alt bã rbat decât autorul recunoºterii, întrucât nici
un
text de lege nu se opune, iar hotãrârea judecãtoreascã prin care se
stabileºte
paternitatea din afra cãsãtoriei îndeplineºte ºi funcþia de contestare a
recunoaºterii
fãcute anterior. Rãmâne valabilã ultima paternitate
stabilitã.
Potrivit art. 59 alin. 3 Cod fam., acþiunea se introduce împotriva
pretinsului tatã sau, în cazul decesului acestuia, împotriva moºtenitorilor sã i,
chiar ºi atunci când aceºtia au renunþat la moºtenire, întrucât acþiunea continuã
sã
aibã caracter
personal.
2. Termenul de introducere a
acþiunii
Pentru mamã , dreptul la acþiune în stabilirea paternitãþii poate fi
exercitat
într-un termen de un an de zile, care, conform art. 60 alin. 1 C. fam., începe sã
curgã, ca regulã generalã , de la naºterea
copilului.
42
Prin excepþie, termenul de un an îºi începe cursul la o datã
ulterioarã
naºterii copilului:
a) când titularul dreptului la acþiune a devenit din afara cã sã toriei prin
efectul
admiterii acþiunii în tãgada paternitãþii promovatã de soþul mamei, termenul
va
curge de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreºti (art. 60 alin. 2
C.
fam.).
b) când mama copilului a convieþuit cu pretinsul tatã, termenul de un an curge
de
la data încetãrii convieþuirii (art. 60 alin. 3 C. fam.).
c) când pretinsul tatã a prestat întreþinere copilului, termenul de un an va curge
de
la data încetãrii întreþinerii. Faptul prestãrii întreþinerii echivaleazã
cu
recunoaºtere tacitã de paternitate, care însã nu produce efecte
juridice.
În cazul în care titularul dreptului la acþiune e copilul, potrivit art. 60 alin.
4 (introdus prin Legea nr. 288/2007), dreptul la acþiune este
imprescriptibil.
Hotã rârea de stabilire a paternitãþii copilului din afara
cãsãtoriei
Prin hotãrârea judecãtoreascã de admitere a acþiunii în
stabilirea
paternitãþii , bãrbaul chemat în judecatã devine, retroactiv, tatã l copilului.
Copilul
rãmâne tot copil din afara cã sãtoriei, asimilat prin efectul legii, cu cel din
cãsãtorie, având aceleaºi drepturi ºi obligaþii în relaþia cu pãrinþii ºi
rudele
acestora. Statutul copilului este opozabil erga omnes.
Paternitatea astfel stabilitã nu poate fi contestatã întrucât prevederile art.
58 C.fam. are în vedere numai filiaþia stabilitã prin recunoaºtere
voluntarã.
Instanþa se va pronunþa ºi cu privire la numele ºi domiciliul copilului,
la
încredinþarea lui spre creºtere ºi educare, precum ºi la obligaþia de
întreþinere.
În baza hotãrârii rãmasã irevocabilã se va face menþiune pe actul de
stare
civilã al copilului ºi i se va elibera un nou certificat de naºtere.

Capitolul al VI-lea: ADOPÞIA

Adopþia reprezintã operaþiunea juridicã prin care se stabilesc raporturi

rudenie, deasemãnãtoare celor de rudenie fireascã, între adoptat ºi descendenþii
sãi,
pe de o parte, ºi adoptator ºi rudele acestuia, pe de altã
parte. Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, adopþia se încheie
numaieste în intetrsul superior al copilului.
dacã aceasta
Principiile
adopþiei
În art. 2 din lege sunt enumerate principiile care trebuie respectate în
mod în cursul procesului de
obligatoriu
adopþie.a) Principiul interesului superior al
copilului
b) Principiul creºterii ºi educãrii copilului într-un mediu –
înflorireafamilial
armonioasã a personalitãþii sale, copilul trebuie sã creascã într-unpentru
mediu
familial, într-un climat de fericire, de iubire ºi de înþelegere; adopþia trebuie
sã
asigure un mediu familial, care sã asigure copilului o dezvoltare
armonioasã;

43
 c) Principiul continuitãþii în educarea copilului, þinându-se seama
originieadesa etnicã, culturalã ºi lingvisticã priveºte îndeosebi
internaþionalã, care este permisã numai dacã adoptatorul adopþia sau unul dintre soþii
din
familia adoptatoare, care domiciliazã în strãinã tate, este bunicul copilului ce
urmeazã a fi adoptat;
d) Principiul informãrii copilului ºi luãrii în considerare a
acestuia înopiniei
raport cu vârsta ºi gradul sã u de - se materializeazã în
maturitate
activitatea organelor administrative care au îndatorirea de a-l consilia pe
adoptat
sau obligaþia instanþei de a-l asculta pe minorul care a îmlinit vârsta de 10 ani
cu
privire la mã surile dispuse privitoare la persoana
sa; e) Principiul celeritãþii în îndeplinirea oricãrãr acte referitoare
procedura la - sunt prevãzute termene speciale.
adopþiei f) Principiul garantãrii confidenþialitãþii în ceea ce priveº te datele
de identificare ale adoptatorului sau, dupã caz, ale familiei
adoptatoare,
precum ºi în ceea ce priveºte identitatea pãrinþilor -introdus prin
fireºti
O.U.G. nr.
102/2008.
Condiþii de fond pentru încheierea
adopþiei
1. Capacitatea deplinã de exerciþiu a
adoptatorului
Potrivit art. 9 alin. 1 din lege, pot adopta numai persoanele care
capacitateau deplinã de exerciþiu. Persoanele cu boli psihice ºi handicap mintal
nu
pot adopta.(art. 8 alin. 3 din lege). Prin urmare, nu pot adopta: minorii,
persoanele
puse sub interdicþie judecãtoreascã, alienatul sau debilul mintal, nepus
sub
interdicþie, întrucât nu pot realiza creºterea ºi educarea celui
adoptat. 2. Consimþãmântul la
adopþie
Potrivit art. 11 din Legea nr. 273/2004, persoanele care trebuie
consimtãsãla adopþie sunt urmã toarele: a) pãrinþii fireºti sau, dupã caz,
tutorele
copilului ai cãrui parinþi fireºti sunt decedaþi, necunoscuþi, declaraþi morþi
sau
dispã ruþi ori puºi sub interdicþie, în condiþiile legii; b) copilul care a
împlinit
vârsta de 10 ani; c) adoptatorul sau, dupã caz, familia
adoptatoare.
3. Diferenþa de vârstã între adoptator ºi adoptat sã fie de cel puþin 18
4. ani.
Cel care urmeazã a fi adoptat sã fie Prin excepþie, persoana
minor. fi adoptatã numai dacã adoptatorul sau familia
poate majorã
adoptatoare a crescut-o
în
timpul minoritãþii sale (art. 5 alin. 3 din
lege).
5. Lipsa impedimentelor la
adopþie Impedimentele la adopþie reprezintã acele împrejurãri care, dacã
prezente,sunt opresc încheierea
adopþiei.Constituie impedimente la
adopþie:
1. Rudenia fireascã
2. Calitatea de soþ
3. Adopþia
anterioarã
Procedura adopþiei cuprinde 2 faze: una administrativã ºi una judiciarã .

44
Procedura priveºte atã t pe copilul adoptat, cât ºi pe persoanele
administrativã
sau familiile care doresc sã adopte.
Pot fi adoptaþi numai copiii aflaþi în evidenþele Direcþiei generale
asistenþã desocialã ºi protecþie a copilului ( este o instituþie publicã , cu personalitate
juridicã, înfiinþatã în subordinea consiliilor judeþene , respective a
consiliilor
locale ale sectoarelor mun. Bucureºti) pentru care a fost elaborate un
plan
individual de protecþie prin
adopþie.Planul individualizat de protecþie reprezintã, potrivit art. 4 lit. e din
Legea documentul prin care se realizeazã planificarea
nr. 272/2004,
serviciilor,
prestaþiilor ºi a mãsurilor de protecþie specialã a copilului, pe baza evaluã
rii
psihosociale a acestuia ºi a familiei sale, în vederea integrãrii copilului care a fost
separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp
posibil. La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecþie se
acordã
prioritate reintegrã rii copilului în familie sau, dacã aceasta nu este
posibilã ,
plasamentului copilului în familia extinsã . Obiectivele planului se stabilesc cu
consultarea obligatorie a pãrinþilor ºi a membrilor familiei lã rgite care au putut
fiidentificaþi. Dacã aceste demersuri au eºuat, se poate stabili ca finalitate a planului
individual de protecþie adopþia
internã . Persoanele care doresc sã adopte trebuie sã obþinã un atestat eliberat
de generale de asistenþã socialã ºi protecþie a copilului din
cãtre Direcþi
raza
teritorialã a domiciliului lor. Persoana sau familia interesatã depune o cerere
de
evaluare, asupra cã reia Direcþia trebuie sã se pronunþe în termen de 60 de zile
de
la
depunere. Evaluarea va privi garanþiile morale ºi condiþiile materiale
ale
adoptatorului sau familiei adoptatoare ºi au în
vedere:
a) personalitatea, starea sãnãtãþii ºi situaþia economicã a adoptatorului
sau
familiei adoptatoare, viaþa familialã, condiþiile de locuit, aptitudinea de educare
a
unui copil;
b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreºte sã
adopte;
c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soþi solicitã
sã adopte un copil, celãlalt soþ nu se asociazã la cerere;
d) impedimente de orice naturã relevante pentru capacitatea de a
adopta. Dacã direcþia concluzioneazã cã cei evaluaþi sunt apþi sã adopte, va
atestatul.elibera
Atestatul este valabil pentru o perioada de un an. Valabilitatea
acestui
atestat poate fi prelungitã anual, în urma unei solicitã ri de reînnoire din
partea
adoptatorului sau familiei
adoptatoare.Dacã rezultatul evaluã rii este nefavorabil, adoptatorul sau
adoptatoare familia
au dreptul sã solicite direcþiei, în termen de 30 de zile de
la
comunicarea rezultatului, reevaluarea. Rezultatul nefavorabil al reevaluarii
poate
fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicã rii, la instanþa competentã în
materia adopþiei de la domiciliul
adoptatorului.

45
 Obþinerea atestatului nu este necesarã dacã majorul care urmeazã a
adoptat fia fost crescut în timpul minoritãþii de cãtre adoptator sau în cazul
adopþiei
copilului de cãtre soþul parintelui firesc sau adoptiv.
Direcþia în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau
familia
adoptatoare este obligatã sã asigure, pe parcursul procesului de evaluare,
servicii
de pregã tire sau consiliere necesare pentru a-ºi asuma în cunoºtinþã de cauzã ºi
în
mod corespunzãtor rolul de
pãrinte.
Procedura judiciarã cuprinde 3
- etape: adopþiei
deschiderea procedurii
interne
- încredinþarea în vederea
adopþiei
- încuviinþarea
adopþiei
1. Dacã demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia
lãrgitã
au eºuat ºi în planul individual de protecþie se stabileºte ca finalitate
adopþia,
Direcþia în a cã rei razã teritorialã domiciliazã copilul va sesiza, în termen de 30
de
zile de la finalizarea demersurilor, tribunalului specializat de la
domiciliul
copilului, pentru a se încuviinþa deschiderea procedurii adopþiei interne. Dacã
nu
se poate stabili domiciliul adoptatului, competent e tribunalul
Bucureºti.Încuviinþarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai
a) planul dacã :
individualizat de protecþie stabileºte necesitatea adopþiei
interne;
b) pãrinþii copilului sau, dupã caz, tutorele îºi exprimã consimþãmântul
la
adopþi
e Hotãrârea judecã toreascã irevocabilã prin care instanþa admite
direcþieicererea
produce urmãtoarele
efecte:
a) drepturile ºi obligaþiile pãrinteºti ale pã rinþilor fireºti sau, dupã caz,
cele
exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendã;
b) drepturile ºi obligaþiile pã rinteºti sunt exercitate de cãtre consiliul
judeþean
sau, dupã caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucureºti în a cãrui razã
teritorialã domiciliazã copilul.
Efectele hotã rârii judecãtoreºti înceteazã de drept dacã, în termen de un
de la dataan rã mânerii irevocabile a hotãrârii, direcþia nu a identificat o persoanã
sau
familie corespunzãtoare pentru copil ºi nu a iniþiat procedurile în
vederea
realizã rii unei adopþii interne. Direcþia este obligatã sã revizuiascã
planul
individualizat de protecþie a copilului ºi sã solicite instanþei judecãtoreºti, în
funcþie de finalitatea acestuia:
a) menþinerea, modificarea sau încetarea mã surii de protecþie a
copilului;
b) încuviinþarea unei noi proceduri de deschidere a
adopþiei.În cazul admiterii cererii de deschidere a procedurii adopþiei interne,
în hotãrârii judecã toreºti se va face menþiune despre
dispozitivul
constatarea
existenþei consimþãmântului ambilor pãrinþi, al unui singur pãrinte, al
tutorelui
sau, dupã caz, despre suplinirea consimþã mântului în condiþiile art. 13 ºi se va
încuviinþa deschiderea procedurii adopþiei
interne.

46
 Dacã, ulterior rã mânerii irevocabile a hotã rârii judecã toreºti de
deschidere
a procedurii adopþiei, dispare cauza care, potrivit art. 12 alin. (3), a fã
cut
imposibilã exprimarea de cã tre unul dintre pãrinþi a consimþãmântului la
adopþie,
împotriva hotãrârii se poate face cerere de revizuire. Cererea de revizuire se
poate
introduce pânã la data pronunþãrii hotã rârii de încuviinþare a adopþiei de
oricare
dintre pãrinþii fireºti ai copilului sau de cã tre direcþia care a solicitat
deschiderea
procedurii adopþiei interne. Cererea de revizuire se soluþioneazã în camera
de
consiliu, cu citarea pã rinþilor fireºti, a direcþiei care a solicitat deschiderea
procedurii adopþiei interne ºi, dacã este cazul, a direcþiei în a cãrei
razã
administrativ-teritorialã se aflã domiciliul adoptatorului sau al
familiei
adoptatoare. Participarea procurorului este
obligatorie.
Cererea de revizuire suspendã soluþionarea cererii de încredinþare a copilului
în
vederea adopþiei sau, dupã caz, de încuviinþare a adopþiei, dacã vreuna
dintre
acestea se aflã pe rolul instanþei judecãtoreºti. Direcþia care a solicitat
deschiderea procedurii adopþiei interne are obligaþia de a informa de
îndatã
instanþa despre depunerea cererii de revizuire. Mã sura de protecþie a copilului
sau,
dupã caz, încredinþarea în vederea adopþiei se prelungeºte de drept pe
perioada
soluþionã rii revizuirii.
Dacã instanþa judecã toreascã dispune revocarea mã surii încredinþãrii,
hotãrî, lavapropunerea direcþiei generale în a cã rei razã administrativ-teritorialã
se
aflã domiciliul copilului, o mãsurã provizorie de protecþie a copilului, pânã
la
soluþionarea
revizuirii.În cazul în care încuviinþeazã cererea de revizuire, instanþa va solicita
consimþãmântul pãrintelui care nu ºi l-a dat anterior, numai dupã depunerea
de
cãtre direcþia în a cãrei razã teritorialã locuieºte acesta a unui raport de
consiliere
ºi informare în conformitate cu prevederile art.
14. Efectuarea unei noi anchete sociale care sã vizeze situaþia actualã a
pã rinþilor fireºti, precum ºi potenþialul de reintegrare a copilului în
familia
biologicã/extinsã este obligatorie. Efectuarea anchetei sociale ºi întocmirea
raportului sunt de competenþa direcþiei în a cã rei razã administrativ-
teritorialã
locuieºte pã rintele firesc.
În cazul în care, dupã suspendarea prevãzutã de art.2 , pãrintele care s-a
23
aflat în imposibilitate de a-ºi exprima consimþã mântul se opune adopþiei ºi nu
sunt
motive pentru aplicarea art. 13, cererea de încredinþare a copilului în
vederea
adopþiei sau, dupã caz, de încuviinþare a adopþiei se repune pe rol la
solicitarea
direcþiei în a cãrei razã administrativ-teritorialã se aflã domiciliul copilului ºi se
respinge.
Direcþia care a solicitat deschiderea procedurii adopþiei interne
are
obligaþia de a formula de îndatã cerere de revizuire sau, dupã caz, de a
solicita
suspendarea oricãrei proceduri judiciare, precum ºi a oricãrui alt demers
privind
adopþia, dacã ia cunoºtinþã , pânã la data pronunþãrii hotãrârii de încuviinþare
a

47
adopþiei, despre încetarea cauzei care a determinat imposibilitatea pãrintelui de
ºia- exprima voinþa cu privire la
adopþie."Deschiderea procedurii adopþiei interne nu trebuie îndeplinitã
dacã adoptat de adoptatorul sau familia adoptatoare care l-a crescut
majorul este
în
timpul minoritãþii ºi când adoptatorul este soþul pãrintelui firesc sau
adoptiv.
2. În termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive ºi irevocabile a
hotãrârii
judecãtoreºti prin care s-a încuviinþat deschiderea procedurii adoptiei
interne,
direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului
efectueazã
demersurile necesare identificã rii celui mai potrivit adoptator sau celei
mai
potrivite familii adoptatoare pentru copil. In acest termen, direcþia analizeaza
cu
prioritate posibilitatea încredinþãrii copilului în vederea adopþiei cu prioritate
unei
rude din familia extinsã , cu excepþia cazului fraþilor, asistentului maternal
profesionist la care se afla copilul ori unei alte persoane sau familii la care
copilul
se afla în plasament.
Dacã nu existã solicitãri din partea acestor persoane sau familii
efectueazãdirecþia
demersuri în vederea identificãrii pe raza sa administrativ-teritorialã
a
unei persoane sau familii atestate ºi aflate în evidenþa Oficiului.
Dupã expirarea termenului de 30 de zile, direcþia solicitã Oficiului ca
termen de în 5 zile sã -i transmitã lista centralizatã la nivel naþional a persoanelor
sau
familiilor adoptatoare atestate ºi înscrise în Registrul naþional pentru
adopþii.
Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face
în
termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de cãtre direcþia în a cã
rei
raza teritorialã se afla domiciliul copilului, þinând cont de interesul superior
al
acestuia, informaþiile cuprinse în atestatul adoptatorului ºi, respectiv, de
evoluþia
situaþiei copilului pânã la acea data. Selectarea adoptatorului sau a
familiei
adoptatoare se notifica, in termen de 3 zile, directiei de la domiciliul acestora.
In urma procesului de selecþie, direcþia de la domiciliul copilului
verifica
ºi constata compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia
adoptatoare.
Determinarea compatibilitãþii se realizeazã luându-se în considerare
nevoile
copilului, dorinþele ºi opiniile exprimate de acesta, acordându-le
importanþa
cuvenitã. Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu
prioritate.
Dacã direcþia constatã compatibilitatea copilului cu persoana sau
familiaselectatã, sesizeaza de îndatã instanþa judecãtoreascã
adoptatoare
pentru
încredinþarea copilului în vederea
adopþiei.Încredinþarea în vederea adopþiei se dispune de cãtre
instanþade la domiciliul copilului pentru o perioadã de 90 de
judecãtoreascã
zile.
Judecarea cererilor de încredinþare a copilului în vederea adopþiei interne se
face
cu citarea direcþiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, a
direcþiei
în a cãrei razã teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare ºi
a
persoanei ori familiei .
adoptatoare

48
 Încredinþarea în vederea adopþiei nu este necesarã : dacã majorul
adoptat este
de adoptatorul sau familia adoptatoare care l-a crescut în
timpul
minoritãþii ºi când adoptatorul este soþul pãrintelui firesc sau adoptiv
( când
persoana sau familia care doreºte sã adopte va putea solicita în mod
direct
instanþei judecãtoreºti încuviinþarea adopþiei); pentru adopþia copilului pentru
care
a fost deschisã procedura adopþiei interne ºi acesta a fost plasat la adoptator sau
la
familia adoptatoare, iar mãsura plasamentului dureazã de cel puþin 90 de
zile;
pentru adopþia copilului de cãtre tutorele sãu, dacã au trecut cel putin 90 de zile
de
la data instituirii tutelei.
In perioada încredinþã rii copilului în vederea adopþiei, direcþia de
domiciliullaadoptatorului sau familiei adoptatoare urmãreºte evoluþia copilului ºi
a
relaþiilor dintre acesta ºi persoana sau familia cã reia i-a fost încredinþat,
întocmind
în acest sens rapoarte bilunare. La sfârºitul perioadei de încredinþare în
vederea
adopþiei, direcþia întocmeºte un raport final referitor la evoluþia relaþiilor
dintre
copil ºi adoptatori, pe care îl comunicã instanþei competente în
vederea
soluþionarii cererii de încuviinþare a
adopþiei.Dacã pe durata perioadei de încredinþare în vederea adopþiei direcþia în
cãrei razãa teritoriala domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare
constatã
neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenþa
oricãror
alte motive de naturã sã împiedice finalizarea procedurii de adopþie, sesizeazã
de
îndatã instanþa judecãtoreascã, în vederea revocã rii sau, dupã caz,
prelungirii
mã surii încredinþãrii.
Hotã rârea prin care instanþa de fond dispune revocarea sau
prelungirea
încredinþãrii este executorie de drept. Dacã instanþa judecatoreascã
dispune
revocarea mãsurii încredinþã rii, direcþia este obligatã sã reia
procedura..
3. Cererea de încuviinþare a adopþiei poate fi introdusã direct de cã
adoptatortresau familia adoptatoare când se adoptã un major sau copilul
celuilalt
soþ, iar în toate celelalte cazuri, cererea de încuviinþare a adopþiei poate
fiintrodusã fie de cãtre adoptator sau familia adoptatoare, fie de cã tre direcþia de
la
domiciliul acestora, la sfârºitul perioadei de încredinþare în vederea adopþiei
. La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopþiei
interne
a copilului, precum ºi a cererii de încredinþare în vederea adopþiei,
ascultarea
copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la
incuviinþarea
adopþiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani i se va solicita consimþã mântul.
Judecarea cererilor de încuviinþare a adopþiei se face cu citarea direcþiei
în teritorialã se aflã domiciliul copilului, a direcþiei în a cãrei razã
a cãrei razã
teritorialã domiciliazã adoptatorul sau familia adoptatoare ºi a persoanei
ori
familiei adoptatoare. Judecarea cererilor de încuviinþare a adopþiei prevãzute
la
art. 5 alin. (3) se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare ºi
adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinþare a adopþiei prevã zute la art.
20
lit. b) se face cu citarea adoptatorului ºi a pã rinþilor fireºti ai
adoptatului.
49
 Instanþa poate solicita din nou consimþã mântul la adopþie al
pãrinþilor
fireºti, dacã existã indicii cã dupã data la care consimþãmântul a devenit irevocabil
au intervenit elemente noi, de naturã sã determine revenirea
asupra
consimþãmântului iniþial. Direcþia care a solicitat deschiderea procedurii
adopþiei
interne are obligaþia sã aducã la cunoºtinþa instanþei, prin intermediul direcþiei în
a
cãrei razã administrativ-teritorialã se aflã domiciliul
adoptatorului/familiei
adoptatoare, dacã este cazul, existenþa oricãror elemente noi cu privire la
situaþia
pãrintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina
modificarea
finalitãþii planului individualizat de
protecþie. Chemarea pãrinþilor fireºti în faþa instanþei competente sã
adopþia încuviinþeze
se face prin invitaþie adresatã acestora, în camera de consiliu, fãrã a
se
indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, în orice fel,
divulgarea
identitãþii sau a altor informaþii cu privire la persoana ori familia
adoptatoare.
Instanþa poate invita la aceeaºi datã direcþia competentã potrivit art. 22 alin. (3)
ºi
direcþia competentã potrivit art. 35 alin.
(1). În cazul în care pãrinþii se prezintã personal în faþa instanþei ºi îºi
refuzul de exprimã
a mai consimþi la adopþie, instanþa suspendã soluþionarea cererii
de
încuviinþare a adopþiei. Declaraþia pãrinþilor fireºti împreunã cu încheierea
de
suspendare se comunicã direcþiei competente potrivit art. 22 alin. (3), care
va
formula cerere de revizuire a hotãrârii de deschidere a procedurii
adopþiei.Direcþia de la domiciliul copilului va urmã ri ºi va întocmi
trimestrialerapoarte
cu privire la evoluþia copilului ºi a relaþiilor dintre acesta ºi pãrinþii
sãi
adoptivi pe o perioadã de cel puþin 2 ani dupã încuviinþarea adopþiei. Direcþia
de
la domiciliul copilului are obligaþia sã asigure pãrinþilor adoptivi
servicii
postadopþie
. - Înregistrarea
adopþiei
Potrivit art. 66 din lege, direcþia în a carei raza teritorialã se afla domiciliul
copilului transmite Oficiului Român pentru Adopþii , copii ale
urmãtoarelor
documente:
a) hotã rârea judecãtoreascã prin care s-a încuviinþat deschiderea
procedurii
adopþiei
naþionale;
b) hotã rârea judecãtoreascã de încredinþare în vederea
adopþiei;
c) hotãrârea judecãtoreascã de încuviinþare a
adopþiei;
d) hotã rârea judecãtoreascã de declarare a nulitãþii
adopþiei;
e) atestatul eliberat adoptatorului sau familiei
adoptatoare.Acestea se transmit în termen de 5 zile de la rãmânerea definitivã ºi
irevocabilã a hotã rârii judecãtoreºti sau, respectiv, în termen de 5 zile de la
data
emiterii atestatului ºi însoþit de toate informaþiile cu privire la persoanele
sau
familiile pentru care s-a emis atestatul.
Oficiului Român pentru Adopþii este un organ aflat în
Guvernului, cu personalitate juridicã , înfiinþat subordinea
în scopul supravegherii ºi
sprijinirii
acþiunilor de protecþie a drepturilor copilului prin adopþie ºi al realizãrii cooperã
rii
50
internaþionale în acest domeniu. Funcþiile ºi atribuþiile sale sunt stabilite prin art.
5
din Legea nr.
274/2004. Adopþia
internaþionalã
Vizeazã douã situaþii:
1. adoptarea unui copil cu domiciliul în România de cãtre o persoanã
sau familie cu domiciliul în strã inãtate- se aplicã dispoziþiile Legii nr.
273/200
4
2. adoptarea unui copil cu domiciliul în strã inãtate de cã tre o persoanã
sau familie cu domicilul în România - se aplicã dispoziþiile Legii nr.
105/1992
.Pentru adopþiile internaþionale, pe lângã îndeplinirea condiþiilor
generale
pentru încuviinþarea adopþiei, mai trebuie îndeplinite ºi alte condiþii
speciale:
- adoptatorul sau unul dintre soþii din familia adoptatoare care
domiciliazã
în strã inãtate sã fie bunicul copilului pentru care a fost deschisã
procedura
adopþie
- iadoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineºte condiþiile de
eligibilitate
pentru adopþie ºi este apt sã adopte în conformitate cu legislaþia
aplicabilã
în statul primitor ºi a beneficiat de consilierea necesarã în
vederea
adopþiei în statul primitor sau organizatiile sale acreditate si autorizate
in
conditiile legii. Îndeplinirea acestor condiþii de cãtre adoptator se
atestã
de cãtre autoritatea centralã competentã din statul primitor. Dupã ce
este
fãcutã dovada acestor atestate, Oficiul va lua în evidenþã
cererea
adoptatorului
. Condiþii de formã
Cererile transmise Oficiului trebuie însoþite de urmã toarele documente,
original în ºi însoþite de traducerea legalizatã în limba
românã:
a) un raport întocmit de autoritãþile competente din statul primitor,
cuprinzând
informaþii cu privire la identitatea persoanelor care doresc sã adopte,
capacitatea
ºi aptitudinea lor de a adopta, situaþia lor personala, familialã, materialã
ºi
medicalã, mediul social, motivele care îi determinã sã adopte un copil din
România, precum ºi cu privire la copiii pe care ar putea sã-i primeasca
spre
adopþie; concluziile raportului vor fi susþinute prin documentele eliberate
de
autoritãþile competente din statul
primitor;
b) certificatele de naºtere ºi cã sãtorie ºi actele de identitate ale persoanelor
care
doresc sã adopte, în copie legalizatã ºi însoþite de traducerea lor legalizatã
în
limba
românã;
c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc sã
adopte;
d) raport medical întocmit separat pentru fiecare
adoptator;
e) actul din care sã rezulte cã existã garanþia cã adoptatul are posibilitatea sã
intre
ºi sã locuiascã permanent în statul primitor.

51
 Procedura adopþiei
internaþionale
Cererea de încuviinþare a adopþiei, însoþitã de documentele necesare,
înainteazãse de cãtre Oficiu instantei judecatoresti. Procedura urmatã este aceeaºi
ca
în cazul adopþiei interne. În cadrul procesului, va fi citat ºi Oficiul Român pentru
Adopþii.
Judecarea cererilor de încuviinþare a adopþiei internaþionale se face
cu
citarea direcþiei în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul copilului, al
persoanei
sau familiei adoptatoare, precum ºi a Oficiului .
Efectele adopþ iei
Adopþia produce efecte numai de la data rãmânerii irevocabile a
hotãrârii
judecãtoreºti prin care a fost încuviinþatã. Efectele adopþiei privesc:
1. Rudenia civilã.
2. Numele adoptatului - Adoptatul dobandeste prin adoptie numele
adoptatorului.
3. Domiciliul ºi locuinþa adoptatului. - Adoptatul are domicilul ºi locuinþa
la
adoptator sau
adoptatori.
4. Cetãþenia adoptatului - Minorul adoptat, strãin sau fãrã cetãþenie,
dobândeºte
cetãþenia românã (art. 4 din Legea nr.
21/1991).
5. Vocaþia succesoralã - Rudenia rezultatã din adopþie dã naºtere la o
vocaþie
succesoralã reciprocã asemeni rudeniei
fireºti.
6. Obligaþia de întreþinere - Se aplicã dispoziþiile art. 86 ºi ale art. 89 C.
fam.
7. Drepturi ºi îndatoriri pã rinteºti - Adoptatorul are fata de copilul
adoptat,
drepturile si indatoririle parintelui firesc fata de copilul
sau. Defiinþarea
adopþieiîn cazul în care adopþia a fost încheiatã cu încã lcarea unor
Intervine
dispoziþii legale a cã ror nesocotire este sancþionatã cu nulitatea.
Desfiinþarea
adopþiei priveºte atât nulitatea absolutã, cât ºi nulitatea relativã.
Cauzele de nulitate trebuie sã fie anterioare sau contemporane
hotã râreacu judecãtoreascã de încuviinþarea a
adopþiei.Nulitatea
absolutã
Cazuri de nulitate
- absolutã
lipsa consimþãmântului pã rinþilor fireºti, al adoptatorului ºi al
adoptatului
care a împlinit vârsta de 10 ani;
- adopþia succesivã sau concomitentã cu privire la aceeaºi
persoanã;
- adopþia unei persoane majore care nu a fost crescutã în timpul
minoritãþii
de cãtre
- adoptator;
adoptatorul nu are capacitate de exerciþiu
deplinã;
- diferenta de vârstã între adoptat ºi adoptator e mai micã de 18 ani sau
de 15 ani;
- adopþia între fraþi, a unui soþ de cãtre celã lalt soþ, adopþia a 2 soþi de
cãtreacelaºi adoptator, precum ºi adopþia a 2 rude în linie dreaptã (a
copiilor
minori de cã tre pãrinþii
fireºti);
- încãlcarea scopului adopþiei care poate sã intervinã în urmã toarele
cazuri:
52
 a. adopþia copilului de cãtre tuturele sãu, dacã a fost încheiatã în
scopul sustragerii tutorelui de la obligaþia de a prezenta
periodic
dã ri de seama
b. adopþia încheiatã pentru a obþine avantaje materiale ºi a
eludadispoziþii legale privind dreptul la
Cazuri de moºtenire
nulitate
relativã - vicierea consimþãmântului prin eroare, dol sau
violenþã.
În ceea ce priveºte regimul juridic al nulitãþii, se aplicã dreptul comun, cu
excepþia nulitãþii relative, care poate fi invocatã chiar ºi de persoanele lipsite
de
consimþãmânt.
Acþiunea în constatarea sau declararea nulitãþii adopþiei aparþine oricã
rei
persoane interesate. Dupã dobîndirea de cãtre adoptat a capacitãþii depline
de
exerciþiu, acþiunea aparþine numai acestuia. Competenþa materialã
aparþine
tribunalului
. Efectele desfiinþãrii
adopþiei
- rudenia civilã se considerã cã nu a existat niciodatã
- fostul adoptat va reveni la numele de familie pe care îl avea
anterior
adopþie
i
- domiciliul ºi locuinþa nu vor mai fi la adoptator
- impedimentele la cãsãtorie
dispar
- copilul, cetãþean român, adoptat de un cetãþean stãin, dacã nu a
împlinit
vârsta de 18 ani, este considerat cã nu a pierdut niciodatã
cetãþenia
românã. Copilul, cetãþean strãin, adoptat de un cetãþean român, dacã nu
a
împlinit 18 ani ºi dacã domiciliazã în strã inãtate sau dacã a pã rãsit þara
pentru a domicilia în stã inãtate, este considerat cã nu a fost niciodatã
cetãþean
român. de întreþinere între adoptat ºi adoptator înceteazã pentru
- obligaþia
viitor
- ocrotirea pã rinteascã este redobânditã de cã tre pãrinþii fireºti;
instanþa
poate institui tutela sau alte mãsuri de protecþie specialã a copilului.

Desfacerea
adopþiei
Din coroborarea dispoziþiilor art. 54 ºi ale art. 7 alin. 3 litera a,
adopþieidesfacerea
intervine atunci când adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; în
acest
caz, adopþia anterioarã se considerã desfacutã pe data rã mânerii irevocabile
a
hotãrârii judecãtoreºti de încuviinþare a noii
adopþii.
Capitolul al VII- lea: Obligaþia legalã de întreþinere

Obligaþia de întreþinere este îndatorirea legalã a unei persoane de

a
asigura altei persoane mijloacele necesare traiului ºi educãrii ºi
pregãtirii
profesionale
.

53
Fundamentul obligaþiei de întreþinere constã în îndatorirea de sprijin moral
ºi
material a persoanei aflate în raporturi de rudenie, de cã sã torie ºi alte
raporturi
asimilate celor de
rudenie.
Caractere
juridice
1) Caracterul legal – obligaþia de întreþinere e prevã zutã de lege ºi existã
numai
între persoanele ºi în condiþiile arãtate de lege. Obligaþia legalã de întreþinere
e
diferitã de obligaþia de întreþinere contractualã. Ele pot însã coexista, întrucât
nu
existã compatibilitate între ele, în sensul cã acelaºi creditor poate fi îndreptãþit la
întreþinere din partea aceluiaºi debitor atât în temeiul dispoziþiilor
Codului
familiei cât ºi prin convenþie.
2) Caracterul personal – obligaþia de întreþinere existã numai între
anumite
persoane prevãzute de lege, fiind strâns legatã de calitatea persoanei ºi
destinatã
exclusiv asigurã rii traiului de zi cu zi. Decurg urmãtoarele
consecinþe:
- obligaþia de întreþinere e insesizabilã , dar nu în întregime. Potrivit art.409 alin.
1
Cod de procedurã civilã , sumele ce se plãtesc periodic ºi sunt destinate asigurã
rii
mijloacelor de existenþã ale unei persoane pot fi mã rite pânã la o treime
din
venitul lunar net. Dacã sunt mai multe urmãriri asupra aceleiaºi sume,
urmãrirea
nu poate depãºi o jumãtate din venitul lunar net, indiferent de natura
creanþelor,
atât numai dacã legea prevede altfel. Dacã sumele plã tite periodic ºi
destinate
asigurãrii mijloacelor de existenþã sunt mai mici decât cuantumul salariului
minim
net pe economie, caestea vor fi urmã rite numai asupra pãrþii ce depãºeºte jumã
tate
din acest cuantum (aliniatul 3)
- obligaþia de întreþinere este incesibilã – cesiunea de creanþã, novaþia
prin
schimbare de debitor, stipulaþia pentru altul nu sunt
permise
- compensaþia legalã (art.1147 punctul 3 Cod civil) nu opereazã .
Compensaþia
judecãtoreascã poate fi dispusã de instanþã, dar numai cu privire la creanþele
de
întreþinere (stabilirea pensiei de întreþinere la divorþ când ambilor pãrinþi li s-
a
încredinþat câte un copil). Creanþa de întreþinere nu poate fi compesatã cu
creanþe
de altã naturã
- obligaþia de întreþinere nu este transmisibilã – moºtenitorilor, cu
excepþia
obligaþiei de întreþinere a copilului minor care poate trece asupra
moºtenitorului
debitor obligat în condiþiile art. 96 Codul
familiei
- obligaþia de întreþinere nu poate forma obiectul acþiunii oblice; însã
creditorii
debitorilor obligaþi la întreþinere pot cere sistarea întreþinerii sau
reducerea
cuantumului acesteia.
3) Caracterul reciproc – art.2 ºi art. 86 Codul familiei – existenþa obligaþiei nu
este
condiþionatã de reciprocitatea îndeplinirii
acesteia.
Prin excepþie, existã obligaþia unilateralã de înteþinere în sarcina sau
în
beneficiul unor categorii de
persoane:
- soþul care a contribuit la întreþinerea copilului celuilalt soþ este obligat sã
dea
întreþinere copilului pe timpul minoritãþii, dacã pãrinþii fireºti ai acestuia
sunt
decedaþi, dispãruþi sau în nevoie (art.87 aliniatul 1 Codul familiei). Obligaþia
de
54
întreþinere devine reciprocã dacã întreþinerea copilului a fost prestatã timp de
10
ani (art.87 aliniatul 2 Cod
fam.)
- cel care a luat un copil spre creºtere fãrã sã întocmeascã formele legale
pentru
adopþie, dacã pãrinþii acestuia sunt decedaþi, dispãruþi sau se aflã în nevoie
(art.88
Codul
familiei)
- moºtenitorii persoanei care a întreþinut un minor fãrã a fi avut obligaþia
legalã
sunt datori sã asigure acestuia întreþinere pe timpul minoritãþii, dar numai în
limita
bunurilor moºtenite ºi dacã pãrinþii fireºti sunt decedaþi, dispã ruþi sau în
nevoi
(art.96 Codul
familiei)
- fostul soþ de rea-credinþã din cãsãtoria desfiinþatã datoreazã întreþinere soþului
de
bunã -credinþã (art.24 aliniatul 1 Codul
familiei)
- fostul soþ din a cãrui culpã exclusivã s-a pronunþat divorþul are
obligaþia
unilateralã de întreþinere, însã numai la împlinirea termenului de un an de
la
desfacerea cã sãtoriei (art.41 aliniatul 2 Codul familiei). Timp de un an de
la
rãmânerea irevocabilã a hotãrârii de divorþ din culpa exclusivã a unuia dintre
soþi,
obligaþia de întreþinere este
reciprocã
- fostul soþ din cãsã toria desfãcutã, recã sã torit, datoreazã întreþinere fostului soþ
(art. 41 aliniatul ultim). El nu beneficiazã de reciprocitate, întrucât prin
recã sã torire a pierdut acest drept. Va datora unilateral actualul
soþ.
4) Caracterul succesiv al obligaþiei de întreþinere – executarea sa se face de
regulã
prin ,
prestaþii periodice. De aceea, în principiu, plata anticipatã a întreþinerii,
sub
forma unei sume globale nu este admisã. În practica judiciarã s-a admis ºi teza
contrarã, atunci când executarea obligaþiei ar fi imposibil de executat; astfel
chiar
ºi în aceste condiþii creditorul întreþinut poate solicita majorarea
cuantumului
întreþinerii, dacã au intervenit modificãri în privinþa criteriilor avute în
vedere
iniþial la stabilirea cuantumului. Obligaþia de întreþinere se datoreazã de la
data
cererii de chemare în judecatã , dar se prezumã cã pânã la aceastã datã
creditorul
nu a avut nevoie de întreþinere. Prezumþia e relativã , putând fi rãsturnatã dacã
se
dovedeºte cã sesizarea instanþei a fost întârziatã din motive imputabile
debitorului
.5) Caracterul variabil al obligaþiei de întreþinere – existenþa cuantumului
ºi
modalitãþile de executare ale acesteia diferã de la caz la caz
6) Caracterul divizibil al obligaþiei de întreþinere, atât sub aspect activ
al
creditorilor întreþinuþi, cât ºi sub aspect pasiv, al debitorilor obligaþi. În ipoteza
în
care mai multe persoane sunt þinute a acorda asistenþã aceluiaºi creditor,
fiecare
debitor va contribui la plata întreþinerii proporþional cu mijloacele de care
dispune
(divizibilitate pasivã ) – art.90 aliniatul 1 Codul familiei. Atunci când mai mulþi
creditori sunt îndreptãþiþi sã solicite concomitent întreþinere de la acelaºi
debitor,
iar debitorul nu poate asigura în întregime întreþinerea cuvenitã fiecãruia în
parte,
potrivit art. 92 Codul familiei, instanþa poate dispune fie ca întreþinerea sã
fie
prestatã numai unuia dintre creditori, fie ca întreþinerea care poate fi prestatã
de
debitor sã fie împã rþitã între mai mulþi sau chiar toþi creditorii (divizibilitate
55
activã). Creditorul neândestulat în totul sau în parte poate solicita întreþinere de
la
alte persoane obligate în ordinea imediat urmã
toare.
Persoana îndreptãþitã sã solicite întreþinerea trebuie sã cheme în
judecatã
pe toþi debitorii, pentru a obþine acoperirea integralã a creanþei, întrucât
fiecare
dintre debitori este þinut numai în mã sura propriei pãrþi. Dacã acþiunea
e
îndreptatã numai împotriva unora dintre debitori, instanþa va stabili
contribuþia
pârâþilor þinând cont de partea fiecã
ruia.
De la regula divizibilitãþii existã douã excepþii, atunci când debitorii
sunt sã rã spundã solidar, debitorul plã titor urmând sã se întoarcã
þinuþi
împotriva
celorlalþi, pe partea fiecãruia cu acþiune în
regres.
- pãrintele îndreptãþit la întreþinere, în caz de urgenþã, se poate îndrepta
împotriva
unuia dintre copii sã i ºi cu posibilitatea recunoscutã descendenþilor care au
prestat
întreþinerea de a se întoarce împotriva celorlalþi obligaþi pentru partea
fiecãruia
(art.90 aliniatul 2 Codul familiei). Solidaritatea pasivã este facultativã
pentru
pãrintele creditor ºi opereazã numai în condiþiile urgenþei, care trebuie
verificatã
de cã tre instanþa de judecatã .
- oricare dintre moºtenitorii persoanei obligate la întreþinerea unui minor
sau
dintre moºtenitorii celui care a dat întreþinere unui copil fã rã a avea
obligaþie
legalã , poate fi acþionat în justiþie pentru întreaga creanþã cuvenitã minorului
prin
acþiunea în regres – împotriva celorlalþi debitori solidari, pentru partea fiecã
ruia,
stabilitã proporþional cu valoarea bunurilor moºtenite (art.96 aliniatul 2
Codul
familiei). Obligaþia poatefi avlorificatã dacã pã rinþii minorului au murit,
au
dispã rut sau sunt în nevoi.
Persoanele între care existã obligaþia legalã de
întreþinere.
Obligaþia de întreþinere se fundamenteazã pe îndatorirea moralã
a
membrilor unei familii de a-ºi acorda sprijin atunci când unul dintre aceºtia s-
ar
afla în stare de nevoie. Astfel, potrivit art. 86 Codul familiei, obligaþia legalã de
întreþinere existã între urmã toarele
persoane:
- între soþ ºi soþie
- între pãrinþi ºi copii
- între bunici ºi nepoþi
- strãbunici ºi strãnepoþi
- fraþi ºi surori
- între celelalte persoane anume prevã zute de lege, adicã între foºtii soþi
din
cãsãtoria desfãcutã (art.91 aliniatul 1 Codul familiei)sau desfiinþatã
(art.24
aliniatul 1 Codul familiei) – reciprocitatea existã atunci când ambii soþi au fost
de
bunã credinþã la data încheiereii cã sã toriei nule sau
anulate
- cel care a luat un copil pentru a-l creºte fãrã a întocmi formele necesare –
art.88
Codul familiei
- soþul care a contribuit la întreþinerea copilului firesc al celuilalt soþ e obligat
sã
continuie a da întreþinere acestuia pe timpul minoritãþii, dacã pãrinþii fireºti
sunt
decedaþi, dispãruþi sau în nevoie (art.87 aliniatul 1 Codul
familiei)
56
- copilul care a beneficiat 10 ani de întreþinerea pã rintelui vitreg , poate fi
obligat
la rândul sãu la întreþinere (art.87 aliniatul 2 Codul
familiei)
- moºtenitorii celui obligat la întreþinere, în limita bunurilor moºtenite,
pe
perioada minoritãþii copilului ºi în subsidiar faþã de persoana acestuia
(art.96
aliniatul 1 Codul
familiei).

Ordinea în care se datoreazã

întreþinerea.
În situaþia în care mai mulþi debitori sunt þinuþi sã acorde
deopotrivã
întreþinerea, aceluiaº creditor, legiuitorul stabileºte ordinea imperativã a
prestãrii
întreþinerii, în funcþie de calitatea sau de proximitatea relaþiilor de rudenie faþã
de
cel îndreptãþit la
întreþinere.
Textul art.89 Codul familiei stabileºte urmã toarea ordine a
prestãrii
întreþinerii de cãtre persoanele þinute sã -ºi acorde
întreþinere:
1. soþii îºi datoreazã întreþinere înaintea celorlalþi
obligaþi
2. descendentul este obligat la întreþinere înaintea ascendentului, iar dacã sunt
mai
mulþi ascendenþi sau descendenþi, cel în grad mai apropiat este obligat
înaintea
celui în grad mai îndepã
rtat
3. cel care adoptã este obligat la întreþinere înaintea pã rinþilor fireºti. În
cazul
adopþiei cu efecte restrânse, obligaþia de întreþinere a pãrinþilor fireºti ºi a
rudelor
acestora are caracter subsidiar, adoptatul urmând sã cearã întreþinere pã
rintelui
sã u adoptiv ºi dacã acesta e decedat, dispãrut sau în stare de nevoie, se va putea
îndrepta împotriva pãrinþilor
fireºti
4. fraþii ºi surorile îºi datoreazã întreþinere dupã pã rinþi, dar înaintea
bunicilor.
Intrã în categoria „ celelate persoane prevãzute de
-lege”
între: foºtii soþi divorþaþi sau a cã ror cãsã torie a fost desfiinþatã, întreþinerea se
datoreazã în aceeaºi ordine ca ºi între soþii din cã sã torie
- cel care a luat un copil spre creºtere fã rã a întocmi actele necesare adopþiei
are
faþã de minor o obligaþie de întreþinere, însã subsidiarã pãrinþilor fireºti ºi
se
presteazã atunci când au decedat, au dispã rut ºi sunt în stare de
nevoie
- soþul care a contribuit la întreþinerea copilului firesc al celuilat soþ
datoreazã
întreþinere copilului dacã pãrinþii au decedat, dispãrut sau sunt în
nevoi
- copilul întreþinut timp de 10 ani de pã rintele vitreg – art.87 aliniatul 2 C.
fam.
- moºtenitorii persoanei obligate la întreþinerea unui copil - art. 96 Codul
familiei
Condiþii generale ale obigaþiei de
întreþinere.
Condiþiile privitoare la creditorul obligaþiei legale de
întreþinere
O persoanã este îndreptãþitã la întreþinere dacã sunt îndeplinite cumulativ,
potrivit
art. 86 aliniatul 2 Codul familiei, douã
condiþii:
1. Starea de nevoie a creditorului
întreþinut
2. Cauza stã rii de nevoie este incapacitatea de a munci

57
1. Starea de nevoie a creditorului obligat de întreþinere reprezintã neputinþa
unei
persoane, totalã sau parþialã, de a-ºi procura prin mijloace proprii cele
necesare
traiului zilnic: alimente, îmbrãcãminte, locuinþã , medicamente, etc.
Se aflã în aceastã stare persoanele care nu pot obþine venituri din
muncã
sau produse de bunurile sale ºi nici nu deþin bunuri pe care le-ar putea
valorifica.
Starea de nevoie este o chestiune de fapt, apreciatã de instanþa de judecatã, de
la
caz la caz, în funcþie de situaþia concretã în care se gãseºte cel care pretinde
întreþinerea, nivelul general de viaþã pãstrându-se echilibrul între standardul
de
viaþã al creditorului ºi cel al debitorului
întreþinut.
Starea de nevoie a descendentului
minor
Potrivit art. 86 alin. 3 Codul familiei, descendentul, pe
perioada
minoritãþii, are dreptul la întreþinere oricare ar fi starea de nevoie în care se
aflã .
Principala cauzã a stã rii de nevoie a minorului este incapacitatea de a munci ºi
procesul de ºcolarizare. Faptul cã minorul refuzã sã urmeze vreo formã
de
învãþã mânt sau sã se încadreze în muncã, deºi are vârsta legalã , nu are nici o
consecinþã asupra dreptului descendentului minor de a pretinde ºi
obþine
întreþinere
.Prezumþia stã rii de nevoie a descendentului minor are caracter
relativ,
pãrinþii neputând fi obligaþi la întreþinere dacã au fãcut dovada cã minorul
dispune
de venituri proprii fie din muncã, fie din alte surse. Dacã starea de
nevoie
înceteazã temporar, instanþa poate dispune încetarea temporarã a întreþinerii.
Dacã
veniturile minorului sunt insuficiente pãrinþii sunt datori sã le completeze
(art.107
aliniatul 2 Codul
familiei).
În situaþia în care minorul dispune de bunuri pe care le-ar putea
valorifica
în vederea obþinerii sumelor necesare traiului, starea de nevoie a minorului
trebuie
sã se aprecieze în funcþie de veniturile proprii, fãrã a se þine seama de bunurile
din
patrimoniu. Potrivit art.106 Codul familiei, pãrintele nu are nici un drept
asupra
bunului copilului ºi nici copilul asupra bunului pã rintelui, în afarã de dreptul
la
moºtenire ºi la întreþinere. De asemenea starea de nevoie trebuie evaluatã ºi
prin
raportare la mijloacele materiale ale
pãrinþilor.
Atunci când minorul solicitã întreþinere altor persoane decât
pãrinþii,
starea de nevoie nu se mai prezumã, ci trebuie sã decurgã din incapacitatea de
a
munci. Starea de nevoie se va aprecia cu mai multã exigenþã ºi nu va primi
întreþinere decât dacã nu are bunuri proprii
valorificabile.
2. Incapacitatea de a munci poate avea cauze diferite: vârsta înaintatã , boalã etc.,
totalã sau parþialã , definitivã sau temporarã. Dreptul la întreþinere se apreciazã
în
funcþie de potenþialul real de muncã al beneficiarului întreþinerii.
Atingerea
vârstei de pensionare de cãtre o persoanã nu poate fi echivalatã , obligatoriu,
cu
pierdera capacitãþii de muncã. Obþinerea întreþinerii de cãtre o astfel de
persoanã
este condiþionatã de proba incapacitãþii de muncã . Proba incapacitãþii poate
fifãcutã prin orice mijloc de probã .

58
Prin execepþie, este scutit de proba incapacitãþii de muncã
descendentul
minor care solicitã întreþinere de la ascendentul sã
u.
Condiþii privitoare la debitorul obligaþiei legale de
întreþinere
1. Debitorul sã dispunã de mijloacele necesare îndeplinirii obligaþiei
de
întreþinere. Potrivit art. 94 Codul familiei, întreþinerea e datoratã potrivit cu
nevoia
celui care o cere ºi cu mijloacele celui care urmeazã a o plãti.
Vor fi luate în considerare toate mijloacele materiale ale debitorului
cum
ar fi veniturile din muncã , salarii, premii, ajutorul pentru incapacitatea
temporarã
de a munci, compensaþia acordatã în caz de desfacere a contractului individual
de
muncã , indemnizaþia de ºomer, bunurile care nu-i sunt necesare ºi pot
fivalorificate (art.409 alin. 4 Cod de procedurã civilã ). Nu vor fi luate
în
considerare venituirile întâmplãtoare: sporul de muncã pentru condiþii
deosebite
de muncã , aocaþiile de stat pentru copii, ajutorul pentru îngrijirea copilului
bolnav,
ajutorul de maternitate sau deces, bursele de studii, diurnele, precum ºi
alte
asemenea indemnizaþii de destinaþie specialã, stabilite potrivit legii (art.409 alin.
7
Cod de procedurã
civilã
Noþiunea). de „mijloace de dobândire” trebuie interpretatã nu doar în
raport
de ceea ce s-a realizat pânã la un moment dat de debitor ci ºi de ceea ce
este
posibil sã se realizeze în viitor, luându-se în considerare aptitudinea de a
munci.
Cel lipsit de mijloace materiale, care deºi e apt de muncã, din motive
întemeiate, nu poate fi obligatã la întreþinere atât timp cât subzistã cauzele de
împiedicare.
Sunt considerate motive temeinice: boala gravã , satisfacerea stagiului militar,
continuarea studiilor la cursurile de zi ale unei forme de învãþã mânt,
starea
privativã de libertate datoratã debitorului care a sã vârºit o infracþiune, alta
decât
cea de abandonare de
familie.
La stabilirea posibilitãþilor materiale ale debitorului se va þine seama ºi
de
alte obligaþii de întreþinere care îi incumbã , cheltuielile cu nevoile personale
etc.
2. Sã nu existe o altã persoanã obligatã prioritar la întreþinere potrivit
ordinii
instituite de lege – creditorul nu are dreptul de opþiune în privinþa debitorului
care
îi acordã întreþinerea. Un debitor de rang inferior e obligat sã presteze
întreþinerea
numai dacã debitorul aflat înaintea sa nu poate fi obligat pentru cã nu dispune
de
mijloace materiale, e decedat sau
dispãrut.
Modalitãþi de excutare a obligaþiei legale de
întreþinere.
Potrivit art. 93 alin. 1 Codul familiei întreþinerea va fi prestatã fie în
naturã, fie prin echivalent bã nesc; de asemenea se poate stabili un sistem mixt de
executare.
Modul de executare va fi stabilit în concret de cãtre instanþã în funcþie de
circumstanþele cauzei, þinându-se seama de nevoile creditorului ºi
posibilitãþile
debitorului. Felul executãrii se poate stabili ºi prin învoiala pã rþilor, însã
acesta
trebuie supus controlului
judiciar.
59
La cerere, atunci când intervin modificãri în privinþa împrejurãrilor
avute
în vedere de instanþã la data stabilirii modului de executare, pot opera schimbã
ri
în privinþa modului de acordare a
întreþinerii.
Datoritã caracterului succesiv al obligaþiei de întreþinere, prestaþiile se
fac,
de regulã, la anumite intervale de timp, de regulã lunar. Prin excepþie,
este
posibilã executarea întreþinerii printr-o singurã prestaþie a
debitorului.
Stingerea obligaþiei de
întreþinere
Cauzele generale de stingere a oblogaþiei de întreþinere
sunt:
1) Dispariþia stãrii de nevoie a creditorului întreþinut (art. 86 alin. 2
Codul
familiei). Starea de nevoie a creditorului întreþinut, de regulã, derivã
din
incapacitatea de a munci, cu executarea descendentului major. Prin urmare
dreptul
la întreþinere se stinge odatã cu dispariþia cauzelor de incapacitate. Este
posibilã
sistarea pensiei de întreþinere a copilului minor, care, înainte de
vârsta
majoratului, devine salariat, realizând venituri îndestulãtoare intereselor sale.
De
asemenea copilul minor care se cã sãtoreºte pierde dreptul la
întreþinerea
pãrinþilor. Descendentul major care nu se aflã în continuarea studiilor, nu
mai
beneficiazã de
întreþinere.
2) Debitorul obligat nu mai dispune de mijloace îndestulãtoare prestã
rii
întreþinerii. Insuficienþa resurselor materiale stinge obligaþiile debitorului faþã
de
creditorul întreþinut, dar nu afecteazã dreptul la întreþinere al beneficiarului,
care
poate solicita întreþinere de la debitorii obligaþi în subsidiar. Încetarea
obligaþiei
de întreþinere nu este cu titlu definitiv. De îndatã ce situaþia materialã a
debitorului
se îmbunã tãþeºte, debitorul poate solicita revenirea asupra situaþiei
prestaþiilor.
3) decesul creditorilor sau al debitorilor obligaþi la întreþinere( art. 95
Codul
familie). Obligaþia de întreþinere are caracter personal, fiind stâns legatã
de
calitatea persoanei. Prin execepþie, conform art. 96 Codul familiei, la
decesul
celui obligat la întreþinerea unui copil minor ºi a decesului celui care a
acordat
întreþinere unui copil minor fã rã sã fi avut aceastã obligaþie legalã,
moºtenitorii
defunctului sunt obligaþi sã continue întreþinerea pe toatã perioada
minoritãþii
copilului, proporþional cu valoarea bunurilor moºtenite, în condiþiile în
care
pãrinþii minorului sunt decedaþi, dispã ruþi sau sunt în
nevoie.
4) pierderea calitãþii avutã în vedere de legiutor la impunerea obligaþiei
de
întreþinere. Aceastã cauzã decurge tot din caracterul personal al obligaþiei
legale
de întreþinere. Astfel obligaþia de întreþinere între soþi subzistã pe
perioada
cãsãtoriei, din care decurge calitatea de
soþ.
În unele situaþii, stingerea obligaþiei legale de întreþinere e determinatã
de
dispariþia unor cerinþe anume prevãzute de
lege:
- între soþi, obligaaþia reciprocã de întreþinere existã numai pe durata
cãsãtoriei
- între foºtii soþi, dreptul la întreþinere al fostului soþ, înceteazã prin recã sã
torirea
creditorului întreþinut, iar când beneficiarul întreþinerii e fostul soþ
divorþat
vinovat. exclusiv pentru desfacerea cãsãtoriei, prin împlinirea termenului de 1
an
de la data desfacerii cã sãtoriei
pãrþilor
60
- minorul, creditor al întreþinerii prestatã de o altã persoanã decât pãrinþii
fireºti
sau adoptivi, ajuns la majorat, nu mai poate pretinde întreþinere pe motiv cã
se
aflã în continuarea studiilor.
Obligaþia legalã de întreþinere între soþi (art 86 alin. 1 ºi art. 41Codul familiei)
–
poate fi definitã ca o îndatorire legalã reciprocã a soþilor izvorâtã din
instituþia
cãsãtoriei, de a-ºi asigura la nevoie unul altuia cele necesare traiului.Obligaþia
are
caracter prioritar, soþii datorându-ºi întreþinere înaintea altor
persoane.
În mod normal, executarea obligaþiei de întreþinere se realizeazã
prin
simplul fapt al convieþuirii soþilor ºi prin contribuþia fiecãruia la toate
sarcinile
cãsniciei. Obligaþia de întreþinere între soþi subzistã pe tot timpul cãsãtoriei,
inclusiv în timpul procesului de divorþ.
În caz de neînþelegeri, soþul aflat în nevoie va putea solicita
obligarea
celuilalt la a-i presta întreþinerea. Refuzul unuia dintre soþi de a-i acorda
celuilat
întreþinerea poate constitui infracþiunea de abandon de
familie.
Soþul care pretinde întreþinerea trebuie sã facã dovada stãrii de nevoie
în
care se aflã. Starea de nevoie e o chestiune de fapt, care se apreciazã atât în
raport
de veniturile soþului creditor, cât ºi de bunurile sale valorificabile. Starea
de
nevoie nu existã atât timp cât soþul care nu realizeazã venituri are bunuri
proprii
sau comune valorificabile. Pot fi vândute numai bunurile care prisosesc unui
trai
decent. Bunurile comune vor fi valorificate mai înainte de a se cere
obligarea
soþului la plata unei pensii de întreþinere. Pentru acest motiv este
admisibilã
cererea de partaj a bunurilor comune în timpul
cãsãtoriei.
În practicã au existat discuþii legate de faptul condiþionã rii dreptului
la
întreþinere de condiþia celui aflat în nevoie. Astfel, soþul care a pã rãsit domiciliul
conjugal are dreptul la întreþinere numai în situaþia în care pã rãsirea domiciliului
a
fost justificatã. De asemenea soþul care a sã vârºit faþã de celãlat fapte de o
gravitate deosebitã, trebuie decãzut din dreptul la
întreþinere.
În cazul cã sã toriei putative, soþul de bunã-credinþã are dreptul
la
întreþinere pânã la rã mânerea definitivã a hotãrârii prin care s-a constatat
nulitatea
cãsãtoriei.
Potrivit art. 90 alin. 1, art.91 ºi art. 94 alin. 1 Codul familiei, o persoanã
poate fi obligatã la întreþinere dacã dispune de mijloacele necesare.
La
determinarea posibilitãþilor materiale ale soþului debitor se va þine seama
de
veniturile cu caracter de continuitate ale acestuia, bunurile care nu-i sunt strict
necesare ºi pot fi înstrãinate, precum ºi de economiile realizate. Se va þine seama,
de asemenea, ºi de alte sarcini care îi revin, de exemplu: alte obligaþii
de
întreþinere care îi afecteazã posibilitãþile materiale. Întreþinerea datoratã poate
fistabilitã pânã la o treime din venitul net al soþului debitor. Întreþinerea
acordatã
soþului ºi cea datoratã copiilor nu poate depãºi o jumãtate din venitul net al
soþului
debitor.
2) Obligaþia legalã de întreþinere între foºtii soþi (art.41 alin. 2- alin. 5
Codul
familiei).
61
Izvorul acestei obligaþii este tot cãsã toria dar desfã cutã sau desfiinþatã .
Presupune îndeplinirea condiþiilor generale, cu unele particularitãþi. Se
cer
îndeplinite urmãtoarele
condiþii:
a) fostul soþ se aflã în nevoie datoritã incapacitãþii de a munci
b) incapacitatea de muncã trebuie sã fi survenit înainte de cãsãtorie sau în timpul
acesteia. Dacã a intervenit dupã desfacerea cã sã toriei, are dreptul la
întreþinere
numai dacã incapacitatea a fost determinatã de unele împrejurã ri în legã turã
cu
cãsãtoria ºi a intervenit în decurs de cel mult un an de la desfacerea acesteia
c) fostul soþ din a cã rui vinã s-a desfã cut cãsã toria are dreptul la întreþinere timp
de un an de la desfacerea
cãsãtoriei.
Sãvârºirea unor fapte grave care atrag nedemnitatea succesorilor duc
la
pierderea dreptului la întreþinere, dacã faptele au fost comise au fost
comise
înainte sau ulterior desfacerii
cãsãtoriei.
Foºtii soþi îºi datoreazã întreþinere înaintea oricãrei alte
persoane.
Dreptul la întreþinere al fostului soþ se naºte din momentul în
care
dobândeºte calitatea de „fost soþ”, adicã de la data rã mânerii irevocabile
a
hotã rârii de divorþ (instanþa va dispune obligarea debitorului la plata întreþinerii
ºi
ulterior divorþului, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecatã
)dacã dreptul la întreþinere a fostului soþ a fost stabilit în cadrul procesului
de
divorþ. Creditorul fost soþ exclusiv culpabil de desfacerea cã sãtoriei, are dreptul
la
întreþinere limitat în timp de un an de zile socotit de la data desfacerii cãsãtoriei.
Culpa este stabilitã în procesul de divorþ ºi are autoritate de lucru judecat
în
acþiunea directã în stabilirea pensiei de
întreþinere.
În ceea ce priveºte cuantumul întreþinerii se aplicã dispoziþiile art. 41 alin.
3 Codul familiei.
Dreptul la întreþinere al fostului soþ se stinge prin recãsãtorirea sa sau
prin
moartea creditorului sau debitorului întreþinut. Obligaþia de întreþinere
subzistã
chiar dacã debitorul se recã sã toreºte. Acesta poate fi þinut concomitent la
întreþinerea atât faþã de fostul soþ, cât ºi faþã de soþul din cãsãtoria actualã .
În cazul cã sã toriei putative, dreptul la întreþinere al fostului soþ de
bunã-
credinþã se naºte de la rã mânerea irevocabilã a hotã rîrii prin care a fost
desfiinþatã
cãsãtoria. Dreptul fostului soþ de bunã -credinã la întreþinere nu e limitat în
timp.
Când ambii soþi sunt de bunã- credinþã, obligaþia de întreþinere are
caracter
reciproc.
3) Obligaþia de întreþinere între pã rinþi ºi copii (art. 86 alin.l 1 ºi art.107 alin.
1
Codul familiei).
Particularitãþi
a) Starea de nevoie a copilului minor - este singura cerinþã impusã de
legiutor
descendentului minor ºi aceasta se prezumã iuris tantum pe toatã
durata
minoritãþii. Minorul care obþine venituri îndestulã toare întreþinerii sale nu
poate
pretinde întreþinere; dacã acestea acoperã numai în parte starea de nevoie,
pãrinþii
sunt obligaþi sã întreþinã proporþional cu nevoia
minorului.
62
b) obiectul obligaþiei de întreþinere – potrivit art.107 alin. 2 Cod familiei,
constã
în asigurarea mijloacelor necesare pentru creºterea, educarea, învãþã tura
ºi
pregã tirea profesionalã a copilului. Obligaþia de întreþinere a pã rinþilor
minorului
are caracter complex, având ca finalitate atât procurarea mijloacelor
necesare
traiului cât ºi asigurarea condiþiilor materiale impuse de procesul de formare
a
copilului prin ºcolarizare ºi pregã tire
profesionalã
c) Data de la care se datorezã întreþinerea – de regulã, întreþinerea copilului
minor
se înfã ptuieºte voluntar de cãtre pãrinþi prin convieþuirea în cadrul
aceleiaºi
familii. Atunci când executarea acestei obligaþii se face prin intervenþia
instanþei
judecãtoreºti, întreþinerea se datoreazã de la data cererii de chemare în judecatã
.Prin excepþie, se poate stabili pensie de întreþinere pentru o
perioadã
anterioarã cererii de chemare în judecatã dacã promovarea acþiunii a
fost
întârziatã din cauze imputabile
debitorului.
În caz de divorþ, întreþinerea se datoreazã tot de la data introducerii
cererii
de chemare în judecatã . Dacã pensia cuvenitã copilului minor a fost stabilitã print-
o hotã râre anterioarã pronunþã rii divorþului, instanþa investitã cu
soluþionarea
divorþului este datoare sã se pronunþe cu privire la obligaþia de întreþinere
a
pã rintelui ºi va dispune obligaþia pãrintelui-debitor cu începere de la
data
pronunþã rii hotãrârii de
divorþ.
Copilul din afara cã sã toriei a cãrui paternitate a fost stabilitã pe cale
judiciarã, poate solicita întreþinerea tatã lui de la data introducerii cererii
în
stabilirea
paternitãþii.
Pã rintele care a suportat în întregime cheltuielile de întreþinere
are
dreptul la despãgubiri în baza art. 991 Cod
civil.
d) Cuantumul obligaþiei de întreþinere se stabileºte având în vedere
prevedrile
art.94 alin. 3 Codul familiei care stabileºte plafoane maximale din câºtigul
de
muncã al celui obligat: - pânã la o pãtrime pentru un
copil
- pânã la o treime pentru doi
copii
- pânã la jumãtate pentru trei sau mai mulþi
copii
Aceste plafoane nu sunt fixe. La stabilirea cuantumului de
întreþinere,
instanþa va þine cont de plafoanele maximale legale, dar ºi de nevoia
creditorului
ºi mijloacele debitorului. Potrivit art.107 alin. 2, întinderea obligaþiei legale
de
întreþinere, felul ºi modalitãþile concrete de executare, precum ºi
contribuþia
fiecã rui pãrinte se vor stabili pe cale judiciarã doar dacã existã neânþelegeri
între
pã rinþi. Prin urmare, convenþiile intervenite între pã rinþi sunt licite atât timp cât
nu
sunt atinse interesele copilului. În caz de divorþ, orice convenþie a soþilor cu
privire la pensia de întreþinere este supusã încuviinþã rii
instanþei.
La determinarea cuantumului întreþinerii, instanþa va þine seama
de
mijloacele ambilor pã rinþi, în sensul cã va avea în vedere ce poate asigura
din
mijloacele sale pãrintele cã ruia i s-a încredinþat
copilul.
În toate cazurile instanþa va fixa o sumã concretã la care e þinut debitorul
ºi nu va indica o cotã din câºtigul din muncã al acestuia. Determinarea
câºtigurilor
63
din muncã ale debitorului se face pe baza salariului mediu ºi a celorlate
venituri
din muncã cu caracter de continuitate, obþinute în ultimele ºase
luni
premergãtoare obligãrii la
platã.
e) caracterul solidar al obligaþiei legale de întreþinere a pãrinþilor faþã de copiii
lor
minori – ca regulã generalã , obligaþia legalã de întreþinere e divizibilã atât
activ,
cât ºi pasiv (art. 90 alin. 2, art. 92 Codul familiei).
Legea prevede cinci excepþii de la regula divizibilitãþii; aceastã obligaþie
de
întreþinere este, sub aspect pasiv, solidarã . Ambii pãrinþi sunt datori sã contribuie,
fiecare proporþional cu mijloacele de care dispune, la cheltuielile legate
de
creºterea, educarea ºi pregã tirea profesionalã a
copilului.
Oricare dintre pã rinþi poate fi urmãrit pentru întreaga creanþã a
întreþinerii,
iar pã rintele care a executat în întregime prestaþia, are la îndemânã o acþiune
în
regres împotriva celuilalt pãrinte pentru partea care îi revine
acestuia.
Copilul care beneficiazã de un regim aemãnã tor celui aplicabil
descendentului
minor
1) Copilul minor la a cãrei întreþinere a contribuit soþul pã rintelui firesc (art.
87
alin. 1 Codul familiei) – soþul pãrintelui firesc este obligat a continua
întreþinerea
copilului cât timp acesta e minor, dacã pãrinþii sãi fireºti au decedat, dispãrut sau
sunt în nevoie. Textul se aplicã ºi copilului adoptat; obligaþia este imperativã ºi
subsidiarã; obligaþia debitorului se stinge odatã cu majoratul
beneficiarului.
La rândul sã u copilul întreþinut timp de zece ani poate fi obligat
la
întreþinerea pã rintelui vitreg care a prestat singur
întreþinerea.
2) Copilul minor luat spre creºtere fãrã îndeplinirea formelor cerute de lege
pentru
adopþie (art. 88 Codul familiei) – are caracter subsidiar ºi este condiþionatã
de
faptul luã rii unui copil spre creºtere, fãrã a-l adopta. Odatã îndeplinitã
condiþia,
obligaþia de întreþinere dobândeºte ºi caracter imperativ. Obligaþia e unilateralã
,fiind instituitã exclusiv în interesul copilului; se stinge la împlinirea vârstei de 18
ani de cã tre creditor.
3) Copilul minor îndreptãþit la întreþinerea moºtenitorilor persoanei care a
fost
obligatã la întreþinere sau a persoanei care, fãrã a avea obligaþia legalã a
dat
aceastã întreþinere (art. 96 alin. 1 Codul
familiei).
Obligaþia de întreþinere e instituitã imperativ în sarcina
moþtenitorilor
universali ºi cu titlu universal, care vor presta întreþinerea numai în limita
valorii
bunurilor moºtenite. Dacã sunt mai mulþi moºtenitori, debitorii vor fi þinuþi
în
solidar la executarea prestaþiilor (art.96 aliniatul 2 Codul familiei). Obligaþia
are
caracter imperati ºi subsidiar ºi se stinge prin împlinirea vârstei de 18 ani
a
creditorului.

Dreptul la întreþinere al descendentului major aflat în continuarea

studiilor
Descendentul major beneficiazã de dreptul la întreþinere numai
dacã
dovedeºte starea de nevoie în care se gãseºte determinatã de incapacitatea de
a
munci.
64
Întrucât nu existã reglementã ri legale exprese privitoare la dreptul
la
întreþinere al descendentului major aflat în continuarea studiilor, literatura
ºi
practica judiciarã (decretul de îndrumare nr. 2/1971 a Plenului
Tribunalului
Suprem) au statuat în sensul cã pãrinþii sunt obligaþi a da întreþinere
copiilor
deveniþi majori ºi aflaþi în continuarea studiilor, dar fãrã a depãºi vârsta de 25
ani.
Nu prezintã importanþã dacã sunt urmate cursurile unei instituþii
de
învãþãmânt particulare sau de stat, sau dacã frecventeazã o unitate de
învãþãmânt
superior sau o ºcoalã
profesionalã.
În ceea ce priveºte cuantumul întreþinerii, se aplicã dispoziþiile
art.94
aliniatul 3 Codul familiei, obligaþiile de întreþinere revin ambilor pãrinþi
chiar
dacã sunt separaþi în fapt sau divorþaþi. Instanþa va þine seama de bursa
acordatã
descendentului major. Pensia stabilitã poate fi superioarã sau inferioarã
celei
acordate în timpul minoritãþii.
Dacã cel ce pretinde întreþinere beneficiazã de întreþinere completã
din
partea instituþiei de învãþã mânt pe întreaga duratã a ºcolarizãrii,
neviâoile
descendentului vor fi apreciate în consecinþã, astfel încât obligaþia pãrinþilor va
firedusã pânã la nivelul real al nevoilor
copilului.
Cât priveºte calitatea rezultatelor la învãþãturã dreptul la întreþinere
existã
chiar dacã descendentul major a înregistrat multe eºecuri, dar ulterior a
manifestat
stã ruinþã în finalizarea pregãtirii
profesionale.
Aspecte procesuale privind obligaþia legalã de
întreþinere
Neînþelegerile privind existenþa sau întinderea obligaþiilor legale
de
întreþinere se soluþioneazã de cãtre instanþa judecã toreascã . Competentã materi al
e
instanþa specializatã (judecã toria), iar teritorial instanþa de la domiciliul
pârâtului.
Dacã cererea e formulatã de ascendent sau descendent, competenþa teritorialã
e
alternativã – competentã e ºi instanþa de la domiciliul
reclamantului.
Dacã cererea pentru acordarea întreþinerii este accesorie unor
acþiuni
principale care au ca obiect desfacerea, desfiinþarea cã sã toriei sau
stabilirea
filiaþiei din afara cãsã toriei, instanþa competentã se determinã în funcþie de
cererea
principalã.
Titularul dreptului la întreþinere cu capacitate deplinã de exerciþiu
îºi
poate valorifica dreptul fie personal, fie prin reprezentant. În numele
copilului
minor lipsit de capacitate de exerciþiu, acþiunea va fi exercitatã de pã rinte sau
reprezentantul sãu legal. Minorul cu capacitate de exerciþiu restrânsã poate
sta
personal în proces, dar asistat de ocrotitorul
legal.
Autoritatea tutelarã are calitate procesualã activã atunci când
pãrintele
cãruia i-a fost încredinþat copilul spre creºtere ºi educare manifestã neglijenþã
în
valorificarea acestui drept. Procurorul, în temeiul art. 45 Cod de procedurã
civilã,
poate promova
acþiunea.
În susþinerea cererii sunt admise orice mijloace de probã . Atunci când vocaþia
la
întreþinere pe legã turile de rudenie sau pe calitatea de soþ, dovada se face
numai
prin acte de stare civilã.
65
În cazul admiterii cererii, instanþa dispune obligarea pã rintelui la
plata
pensiei începând cu data introducerii cererii. Hotãrârea instanþei poate fi
atacatã
cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare (art. 282 alin.1 Cod de
procedurã
civilã). Hotã rârea este provizorie, în sensul cã e valabilã câtã vreme rã mân
neschimbate împrejurãrile de fapt avute în vedere la data pronunþãrii. Dacã
au
intervenit modificãri, pensia de întreþinere poate fi sistatã sau cuantumul ei
redus
sau majorat. Instanþa se va pronunþa numai la cererea celui
interesat.
Hotãrârea primei instanþe este executorie de drept, cu
aplicarea
dispoziþiilor art.453 alin. 2 Cod de procedurã civilã, art. 455 alin. 1 Cod
de
procedurã civilã , art. 409 alin. 4 Cod de procedurã
civilã.
Dacã executarea creanþei se face asupra bunurilor mobile sau
imobile,
dupã ce s-a realizat somaþia debitorului ºi suma datoratã nu a fost plã titã , se trece
la valorificarea bunurilor prin vânzare la licitaþie
publicã.
Ratele întreþinerii, neplãtite la scadenþã, pot fi urmã rite în limita termenului de
trei
ani, socotit pentru fiecare din ratele scadendente regresiv, de la data cererii
de
punere în executare a
hotãrârii.
Capitolul al VIII- lea: Ocrotirea minorului
Se realizeazã prin pãrinþi, tutelã sau
curatelã.
Ocrotirea
pãrinteascã
Acesta este mijlocul obiºnuit de ocrotire a minorului ºi presupune cã
drepturile cu privire la persoana ºi bunurile minorului se exercitã, respectiv,
ºi îndatoririle
se
îndeplinesc, de cãtre pã rinþii sãi (fireºti sau
adoptatori).
Principiile ocrotirii pãrinteºti:
1. Ocrotirea pãrinteascã se exercitã numai în interesul (art. 97
minorului
alin. 2 C. fam.). Drepturile ºi îndatoririle pã rinteºti se exercitã/îndeplinesc
numai în interesul superior al copilului. Pã rinþii sunt egali în
exercitarea
ocrotirii pã rinteºti. Conþinutul ocrotirii pãrinteºti este acelaºi,
indiferent
dacã copilul este din cãsã torie, din afara cã sãtoriei sau din
adopþie.
Conform Legii 272/2004, art. 31, ambii pã rinþi sunt responsabili
pentru
creºterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor ºi îndeplinirea
obligaþiilor
pãrinteºti trebuie sã aibã în vedere interesul superior al copilului ºi
sã
asigure bunãstarea materialã ºi spiritualã a copilului, în special,
prin
îngrijirea acestuia, prin menþinerea relaþiilor personale cu el,
prin
asigurarea creºterii, educãrii ºi întreþinerii sale, precum ºi
prin
reprezentarea sa legalã ºi administrarea patrimoniului . In cazul
sãu
existenþei unor neînþelegeri între pãrinþi cu privire la
exercitarea
drepturilor ºi îndeplinirea obligaþiilor pã rinteºti, instanþa judecã toreascã
,dupã ascultarea ambilor pã rinþi, hotãrãºte potrivit interesului superior
al
copilului.
66
 2. Principiul independenþei patrimoniale dintre pãrinte ºi ( art. 106 C.
copil
fam.). Pãrinþii nu au nici un drept asupra bunurilor copilului ºi nici
copilul
asupra bunurilor pã rinþilor, cu excepþia dreptului la moºtenire ºi
a
dreptului la
întreþinere.
3. Principiul egalitãþii pãrinþilor în exercitarea ocrotirii pãrinteºti art. 97
(alin 1, art. 98 alin. 1 C. fam.). Regula este cã ocrotirea pãrinteascã se
realizeazã de ambii pãrinþi. Ocrotirea se exercitã doar de un pã rinte
în
cazurile prevã zute de art. 98 alin. 2 C. fam.: atunci când unul dintre
pãrinþi
este mort, decã zut din drepturile pãrinteºti, pus sub interdicþie, nu-ºi
poate
manifesta voinþa (este dispãrut, executã o pedeapsã privativã de
libertate
etc.).
Ocrotirea pãrinteascã are o laturã personalã ºi o laturã patrimonialã
.
Latura vizeazã ocrotirea persoanei copilului ºi priveºte
de personalã
familie. Drepturile raporturile
ºi îndatoririle pãrinteºti cu privire la persoana copilului
sunt
stabilite prin dispoziþiile Codului familiei ºi ale Legii nr.
272/2004:
- dreptul de a stabili locuinþa copilului (art. 100 alin. 1, art. 102, art.
103 alin. 1 C. fam.);

- dreptul de stabilire ºi pãstrarea a identitãþii (art. 9 – 13 din Legea

nr. 272/2004)
;
- dreptul de îndrumare a copilului
minor;
- dreptul de a avea legaturi personale cu copilul ºi de a veghea la
creºterea,
la educarea, la învãþãtura ºi la pregã tirea profesionalã a acestuia (art.
42
C. fam.);
- dreptul de a consimþi la adopþia copilului (art. 11 din Legea nr.
273/2004);
- îndatorirea de a creºte ºi de a întreþine minorul (art. 101 alin. 2, art.
86 alin. 2 C. fam).

Latura constã în:

patrimonialã
- dreptul ºi îndatorirea de a administra bunurilor ºi de a-l reprezenta legal
pe mai mic de 14 ani;
minor
- dreptul ºi îndatorirea de a încuviinþa actele juridice încheiate de
întreminorul
14–18
ani.
Neexercitarea sau exercitarea necorespunzãtoare a ocrotirii pãrinteºti atrage
serie o se sancþiuni de drept civil (rãspunderea civilã a pã rinþilor pentru
faptele
ilicite sã vârºite de copiii lor minori), de drept penal (abandonul de familie,
rele
tratamente aplicate minorului etc), de drept administrativ sau de dreptul
familiei
67
(decãderea din drepturile pã rinteºti, plasamentul copilului la o persoanã , o
familie,
un asistent maternal sau la un serviciu de tip
rezidenþial).
Potrivit art. 98 alin. 2 C. fam. exercitarea ocrotirii pã rinteºti, neputându-se face
de cãtre ambii pãrinþi, se realizeazã numai de cãtre unul dintre ei în urmã
toarele
situaþii:
- moartea unuia dintre
pãrinþi;
- decãderea din drepturile pãrinteºti a unui dintre pã
rinþi;
- punerea sub interdiþie a unuia dintre pã
rinþi;
- neputinþa unui pã rinte de a-ºi manifesta voinþa. În doctrinã au fost
reþinute
o serie de împrejurã ri precum dispariþia unui pã rinte, contrarietatea
de
interese dintre pãrinte ºi minor, condamnarea unui pãrinte la o
pedeapsã
privativã de libertate etc.
De asemenea, ocrotirea pã rinteascã poate fi exercitatã în mod neegal de
cãtre atunci când, la desfacerea cãsãtoriei sau în urma desfiinþãrii
pãrinþi
cãsãtoriei,
copilul este încredinþat unuia dintre pã rinþi, unor rude sau unui serviciu
public
specializat sau organism privat autorizat.
Ocrotirea pã înceteaz când minorul dobândeºte capacitate
rinteascã
exerciþiu ã de
deplinã:
- la 18 ani;
- când minorul se cã sã toreºte la 16 ani;
- la ridicarea interdicþiei judecãtoreºti, dupã ce persoana fizicã în
cauzã
a împlinit 18 ani.
In mod excepþional, ocrotirea pã rinteascã poate înceta ºi înainte de
aceste
momente, prin tutele minorului sau a unei mãsuri speciale de
instituirea i
atunci când este cazul, conform protecþie
Legii 272/2004.
Ocrotirea minorului prin
tutelã
Conform art. 39 din Legea 272/2004, orice copil care este, temporar
sau lipsit de ocrotirea pã rinþilor sãi, sau care, în vederea protejã rii
definitiv,
intereselor
sale, nu poate fi lã sat în grija acestora, are dreptul la protecþie
Protecþia alternativã înseamnã: instituirea tutelei, mãsuri dealternativã.
protecþie specialã
sau
adopþia. In alegerea uneia dintre aceste soluþii, autoritatea competentã va
þine
seama în mod corespunzãtor de necesitatea asigurã rii unei anumite continuitãþi
în
educarea copilului, precum ºi de originea sa etnicã , religioasã , culturalã
ºi
lingvisticã.
Tutela minorului este acel mijloc de ocrotire care intervine atunci
când este lipsit de ocrotire pãrinteascã, adicã ambii pãrinþi sunt
minorul
decedaþi,
necunoscuþi, decãzuþi din exerciþiul drepturilor pãrinteºti sau li s-a
aplicat
68
pedeapsa interzicerii drepturilor pã rinteºti, puºi sub interdicþie,
declaraþi
judecãtoreºte morþi sau dispã ruþi, precum ºi în cazul în care, la încetarea
adopþiei,
instanþa judecã toreascã hotãrãºte cã este în interesul copilului instituirea
unei
tutele (art. 40 din Legea 272/2004). mino , tutela este un mijloc de
Pentru
ocrotire, r
iar tutor , este o sarcin , o îndatorire.
pentru e ã
Privitã ca sarcin , tutela are urmã toarele caractere
ã juridice:
- legalitatea – tutela este reglementatã expres de lege prin
norme
imperative;
- obligativitatea – persoana desemnatã ca tutore nu poate refuza
sarcina,
decât în cazurile expres prevãzute de lege (art. 118, alin. 2, C. fam.; de
exemplu, poate refuza sarcina tutelei persoana fizicã care a împlinit
60
de ani, femeia însãrcinatã sau care este mama unui copil mai mic de 8
ani etc.);
- gratuitatea – care nu este de esenþa, ci de natura tutelei; se
poate
acorda tutorelui o remuneraþie de pânã la 10% din veniturile
bunurilor
minorului (art. 121, C. fam.);
- personalitatea – tutela trebuie exercitatã personal de cãtre tutore
(tutela
este intuitu
personae).
Principiile aplicabile tutelei sunt:
- tutela se exercitã exclusiv în interesul minorului;
- tutorele nu are vreun drept asupra bunurilor minorului ºi nici
minorul
nu are vreun drept asupra bunurilor
tutorelui;
- tutela se exercitã sub controlul permanent al direcþiei generale
de asistenþã socialã ºi protecþia copilului.
Tutela minorului se instituie în cazuril în care ambii pã rinþi sunt morþi,
declaraþi morþi pe cale judecãtoreascã, e dispãruþi, necunoscuþi, decãzuþi
din
drepturile pãrinteºti, puºi sub interdicþie, precum ºi la desfacerea sau
desfiinþarea
adopþiei, când instanþa decide instituirea tutelei (neredând ocrotirea
pãrinteascã
pã rinþilor fireºti ai
minorului).
Tutela se instituie de cãtre instanþa judecãtoreascã (tribunalul) în a
cãrui
circumscripþie teritorialã domiciliazã sau a fost gãsit copilul (art. 40, alin. 2 din
Legea 272/2004). Pot fi tutori persoanele fizice sau soþul ºi soþia împreunã ,
care
au domiciliul în România ºi nu se aflã în vreunul dintre cazurile
de
incompatibilitate prevã zute de lege (art. 41, alin. 1 din Legea 272/2004).
De
regulã, poate fi desemnat tutore orice persoanã fizicã cu capacitate deplinã
de
exerciþiu ºi cu bune purtã ri, cu excepþiile prevã zute de art. 117, C. fam. (exemplu,
persoana pusã sub interdicþie, cel decã zut din drepturile pã rinteºti, cel care a
fost
îndepã rtat din altã tutelã º.a.). Persoana fizicã sau familia care urmeazã a fi tutore
trebuie sã fie evaluatã de cã tre direcþia generalã de asistenþã socialã ºi
protecþia
copilului cu privire la garanþiile morale ºi condiþiile materiale pe care trebuie sã
le
69
îndeplineascã pentru a primi un copil în îngrijire. Evaluarea se realizeazã de
cãtre
direcþia de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate
membrilor
familiei extinse a copilului (adicã rudele copilului pânã la gradul patru
inclusiv)
(art. 41, alin. 2 din Legea 272/2004). Instanþa judecã toreascã numeºte cu
prioritate
ca tutore, dacã motive întemeiate nu se opun, o rudã sau un afin, ori un prieten
al
familiei copilului, în stare sã îndeplineascã aceastã sarcinã . Persoana fizicã sau
familia cu urmeazã a fi tutore, este numitã pe baza prezentãrii de cã tre
direcþia
generalã de asistenþã socialã ºi protecþia copilului a raportului de evaluare
a
acesteia. Propunerea se face, þinându-se seama de relaþiile personale,
de
apropierea domiciliilor, precum ºi de opinia copilului (art. 42 din
Legea
272/2004)
.
Hotãrârea judecãtoreascã de instituire a tutorelui se comunicã în
scris
persoanei numitã tutore. Drepturile ºi îndatoririle tutorelui încep de la
primirea
comunicãrii.
Ocrotirea minorului prin tutelã conþine laturã , care se referã la
o
ocrotirea persoanei minorului, adicã tutorele arepersonalã
obligaþia de a-l creºte pe
minor,
îngrijind de sã nãtatea ºi dezvoltarea lui fizicã , de educarea, învãþã tura ºi
pregãtirea lui profesionalã ºi laturã , care se referã la:
o patrimonialã
- administrarea bunurilor
minorului;
- reprezentarea minorului lipsit de capacitate de exerciþiu
sauîncuviinþarea actelor juridice ale minorului, cu capacitate de
exerciþiu
restrânsã .
In ceea ce priveºte administrarea minorului, obligaþiile
diferã în funcþie de momentulbunurilor avut în vedere,tutorelui
ºi anume la deschiderea
(instituirii)
tutelei, pe parcursul ei sau la încetarea tutelei.
La deschiderea : direcþia generalã de asistenþã socialã ºi
copiluluitutelei
face un inventar protecþia
al bunurilor minorului, în prezenþa tutorelui;
direcþia
stabileºte suma anualã necesarã întreþinerii minorului ºi administrãrii
bunurilor
sale, suma care va fi obþinutã din veniturile bunurilor minorului, iar dacã
acestea
nu sunt suficiente, din vânzarea bunurilor minorului. Sumele de bani
care
depãºesc nevoile minorului ºi hârtiile de valoare se depun pe numele minorului
la
CEC ºi pot fi ridicate numai cu încuviinþarea direcþiei.
Pe parcursul : tutorele trebuie sã prezinte direcþiei, în termen de cel mult
tutelei
30 de zile de la sfârºitul fiecãrui an calendaristic, o dare de seamã referitoare
la
administrarea bunurilor minorului; la cererea direcþiei, tutorele este obligat
sã
prezinte dãri de seamã despre modul în care s-a îngrijit de persoana ºi
bunurile
minorului; direcþia verificã socotelile privind veniturile minorului ºi
cheltuielile
efectuate cu întreþinerea acestuia ºi cu administrarea bunurilor ºi, dacã e cazul,
dã
descãrcare
tutorelui.
70
 La încetarea : în cel mult 30 de zile, tutorele trebuie sã prezinte direcþiei
o daretutelei
de seamã generalã ; direcþia dã descãrcare de gestiune tutorelui,
dupã
verificarea ºi aprobarea socotelilor ºi dupã ce a avut loc predarea
bunurilor.
Tutela minorului :
înceteazã
- la dobândirea de cã tre minor a capacitãþii de exerciþiu
depline;
- când se stabileºte filiaþia minorului faþã de cel puþin un pã
rinte;
- când unul sau ambii pãrinþi redobândesc drepturile pã rinteºti,
prinridicarea sancþiunii
decãderii;
- prin ridicarea interdicþiei judecãtoreºti pentru cel puþin unul
din pãrinþi;
- prin reapariþia cel puþin a unuia dintre pãrinþii declaraþi morþi
saudispã ruþi;
- prin moartea
minorului.
Funcþia tutorelui (nu înceteazã ºi tutela, fiind numit un alt tutore,
înceteazã
atunci când tutorele:
- moare;
- este înlocuit, la cerere, când pe parcursul tutelei apare o
împrejurare
prevãzutã de art. 118, alin. 2, C. fam. (exemplu, femeia – tutore,
rãmâne
însãrcinatã);
- este îndepã rtat din tutelã, datoritã sãvârºirii unui abuz, a
uneineglijenþe grave, ori a unor fapte care îl fac nevrednic de a fi tutore
sau
dacã nu-ºi îndeplineºte mulþumitor
sarcina.tutorelui poate fi penalã sau civilã (exemplu, infracþiunea de
Rã spunderea
rele
tratamente aplicate minorului, civilã – art. 998–999, C. civ., rã spunderea civilã
delictualã pentru fapta
proprie).
Ocrotirea minorului prin
curatelã
Curatela minorului este tot un mijloc de ocrotire, dar cu caracter temporar
ºi
subsidiar.
Curatela se instituie de autoritatea tutelarã când existã contrarietate de
întreinterese
minor ºi reprezentantul legal ori ocrotitorul legal (exemplu, la
partajul
succesoral) (C. fam. ºi art. 24, alin. 6 din Legea
272/2004).
Exercitarea curatelei se face dupã regulile care guverneazã tutela
minorului.
Curatela minorului înceteazã când dispar cauzele care au dus la instituirea
ei.

Protecþia specialã a
copilului
Protecþia specialã a copilului reprezintã ansamblul mã surilor, prestaþiilor
ºi
serviciilor destinate îngrijirii ºi dezvoltã rii copilului lipsit, temporar sau definitiv,

71
de ocrotirea pãrinþilor sãi sau a celui care, în vederea protejã rii intereselor sale,
nu
poate fi lã sat în grija acestora ( art. 50 din legea nr.
27272004).
Protecþia specialã se aplicã anumitor categorii de copii enumeraþi în
art.cuprinsul
56 din Legea nr. 272/ 2004 ºi
anume:
a) copilul ai cã rui pãrinþi sunt decedaþi, necunoscuþi, decãzuþi din
exerciþiul
drepturilor pã rinteºti sau cãrora li s-a aplicat pedeapsa
interzicerii
drepturilor pãrinteºti, puºi sub interdicþie, declaraþi judecãtoreºte
morþi
sau dispãruþi, când nu a putut fi instituitã tutela;
b) copilul care, în vederea protejãrii intereselor sale, nu poate fi lãsat în
grija pãrinþilor din motive neimputabile
acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul gã sit sau copilul abandonat de cãtre mamã în unitãþi
sanitare;
e) copilul care a sã vârºit o faptã prevã zutã de legea penalã ºi care
nu rãspunde
penal.
Mãsurile de protecþie specialã a copilului
sunt:
1. plasamentul;
2. plasamentul în regim de
urgenþã ;
3. supravegherea
specializatã.
Ele se acordã pânã la dobândirea capacitãþii de exerciþiu depline, dar,
la
cererea copilului care îºi continuã studiile într-o formã de învãþãmânt de zi,
ele
pot continua pe toatã durata studiilor, dar fãrã a depãºi vârsta de 26 de ani.
Cel
care a dobândit capacitate deplinã de exerciþiu ºi a beneficiat de o mãsurã
de
protecþie specialã , dar care nu îºi continuã studiile ºi nu are posibilitatea
revenirii
în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiazã , la
cerere, pe o perioadã de pânã la 2 ani, de protecþie specialã , în scopul facilitã
rii
integrãrii sale sociale. În cazul în care se face dovada cã i s-au oferit un loc de
muncã ºi/sau locuinþã, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive
imputabile
lui, în mod succesiv, nu mai beneficiazã de protecþie.
Plasamentul
Plasamentul copilului constituie o mã surã de protecþie specialã , având
caractercare poate fi dispusã , în condiþiile prezentei legi, dupã caz, la
temporar,
o
persoanã sau familie, la un asistent maternal sau la un serviciu de tip
rezidenþial.
Persoana sau familia care primeºte un copil în plasament trebuie sã
domiciliulaibã
în România ºi sã fie evaluatã de cãtre direcþia generalã de
asistenþã
socialã ºi protecþia copilului cu privire la garanþiile morale ºi condiþiile
materiale
pe care trebuie sã le îndeplineascã pentru a primi un copil în
plasament.
72
La stabilirea mãsurii de plasament se va urmã ri respectarea unor
principii:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsã sau la familia substitutivã ;
b) menþinerea fraþilor
împreunã;
c) facilitarea exercitãrii de cã tre pãrinþi a dreptului de a vizita copilul ºi de a
menþine legãtura cu
acesta. Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus
numai la familia extinsã sau substitutivã, plasamentul acestuia într-un serviciu de
tip rezidenþial fiind interzis. Prin excepþie, se poate dispune plasamentul într-
un
serviciu de tip rezidenþial al copilului mai mic de 2 ani, în situaþia în care acesta
prezintã handicapuri grave, cu dependenþã de îngrijiri în servicii de tip
rezidenþial
specializate.
Mãsura plasamentului se stabileºte de cãtre comisia pentru
protecþia
copilului, în situaþia în care existã acordul pã rinþilor, pentru situaþiile prevã zute
la
art. 56 lit. (b) ºi (e) sau de cã tre instanþa judecã toreascã , la cererea
direcþiei
generale de asistenþã socialã ºi protecþia
copilului.
Efecte
Pe toatã durata plasamentului, domiciliul copilului se aflã, dupã caz, la
persoana,
familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenþial care îl are în
îngrijire.
Drepturile ºi obligaþiile pã rinteºti faþã de copil se menþin pe toatã
mã suriidurata plasamentului dispus de cãtre comisia pentru protecþia
copilului.
Drepturile ºi obligaþiile pãrinteºti în situaþia copilului pentru care nu a putut
fiinstituitã tutela ºi pentru care instanþa a dispus mãsura plasamentului
sunt
exercitate ºi, respectiv, îndeplinite de cã tre preºedintele consiliului
judeþean,
respectiv de cãtre primarul sectorului municipiului Bucureºti. Pãrinþii decã zuþi
din
drepturile pã rinteºti, precum ºi cei cã rora li s-a aplicat pedeapsa
interzicerii
drepturilor pãrinteºti pã streazã dreptul de a consimþi la adopþia copilului
lor.
Modalitatea de exercitare a drepturilor ºi de îndeplinire a obligaþiilor pãrinteºti
cu
privire la persoanã ºi la bunurile copilului aflat în situaþia prevãzutã la art. 56
lit.
(c) ºi (d) ºi, respectiv, la art. 56 lit. (b) ºi (e) se stabileºte de cãtre instanþa
judecãtoreascã.
Comisia pentru protecþia copilului sau, dupã caz, instanþa care a
plasamentul dispus
copilului va stabili, dacã este cazul, ºi cuantumul contribuþiei lunare a
pã rinþilor la întreþinerea acestuia.Sumele astfel încasate se constituie venit la
bugetul judeþului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureºti de
unde
provine copilul.
Plasamentul în regim de urgenþã
Plasamentul copilului în regim de urgenþã este o mãsurã de protecþie
specialãtemporar,
cu caracter , care se stabileºte în situaþia copilului abuzat sau neglijat,
precum ºi în situaþia copilului gã sit sau a celui abandonat în unitãþi sanitare
(art.
64 din Legea nr.
272/2004)
73
 Mãsura plasamentului în regim de urgenþã se stabileºte de cãtre
directorul
direcþiei generale de asistenþã socialã ºi protecþia copilului din
unitatea
administrativ-teritorialã în care se gãseºte copilul gãsit sau cel abandonat de
cãtre
mamã în unitãþi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situaþia în care nu
se
întâmpinã opoziþie din partea reprezentanþilor persoanelor juridice, precum ºi
a
persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigurã protecþia copilului
respectiv.
Instanþa judecãtoreascã ia aceastã mã surã pe calea ordonanþei preºedinþiale
când
constatã cã existã un pericol iminent datorat abuzului sau neglijãrii unui
copil.
În situaþia plasamentului în regim de urgenþã dispus de cã tre direcþia
generalã socialã ºi protecþia copilului, aceasta este obligatã sã sesizeze instanþa
de asistenþã
judecãtoreascã în termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceastã
mãsurã
Instanþa. judecã toreascã va analiza motivele care au stat la baza mã surii adoptate
de cã tre direcþia generalã de asistenþã socialã ºi protecþia copilului ºi se
va
pronunþa, dupã caz, cu privire la menþinerea plasamentului în regim de
urgenþã
sau la înlocuirea acestuia cu mãsura plasamentului, instituirea tutelei ori cu
privire
la reintegrarea copilului în familia sa. Instanþa este obligatã sã se pronunþe ºi
cu
privire la exercitarea drepturilor pã
rinteºti.
Efecte
Pe toatã durata plasamentului în regim de urgenþã se suspendã de
drept drepturilor pã rinteºti, pânã când instanþa judecãtoreascã va decide
exerciþiul
cu
privire la menþinerea sau la înlocuirea acestei mãsuri ºi cu privire la
exercitarea
drepturilor pãrinteºti. Pe perioada suspendãrii, drepturile ºi obligaþiile
pãrinteºti
privitoare la persoana copilului sunt exercitate ºi, respectiv, sunt îndeplinite de
cãtre persoana, familia, asistentul maternal sau de cãtre ºeful serviciului de tip
rezidenþial care a primit copilul în plasament în regim de urgenþã, iar
cele
privitoare la bunurile copilului sunt exercitate ºi, respectiv, sunt îndeplinite de
cãtre preºedintele consiliului judeþean, respectiv de cãtre primarul
sectorului
municipiului Bucureºti.
Supravegherea
specializatã
Mã sura de supraveghere specializatã se dispune faþã de copilul care a
sãvârºit
o faptã penalã ºi care nu rã spunde penal (art. 67 din legea nr.
27272004).
În cazul în care existã acordul pãrinþilor sau al reprezentantului legal,
mãsura
supravegherii specializate se dispune de cãtre comisia pentru protecþia
copilului,
iar, în lipsa acestui acord, de cã tre instanþa judecã toreascã .
Aceastã mã surã constã în menþinerea copilului în familia sa, cu respectarea
unor condiþii precum: frecventarea cursurilor ºcolare, urmarea unor
tratamente
medicale, consiliere, psihoterapie, interzicerea de a frecventa anumite locuri
sau
de a avea legã turi cu anumite persoane, utilizarea unor servicii de îngrijire de
zi.
74
 Dacã menþinerea copilului nu este posibilã sau nu îºi îndeplineºte
obligaþiile,
comisia pentru protecþia copilului sau instanþa de judecatã poate
dispune
plasamentul copilului în familia extinsã sau substitutivã.
Dacã fapta sãvârºitã prezintã un grad de pericol social ridicat, se
poate pe o perioadã determinatã, plasamentul copilului într-un serviciu de
dispune,
tip
rezidenþial specializat.

BIBLIOGRAFIE

1. Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de dreptul

Editura Universul Juridic, Bucureºti,familiei,
2006;
2. Emese Florian,Dreptul familiei,Editura CHBeck, Bucureºti, 2006;
3. Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Codruþa Hãgeanu,
Dreptul familiei, Editura CHBeck, Ediþia a 5-a, Bucureº ti,
2006;
4. Ioan Albu, Dreptul familiei, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1975;
5. Adrian Pricopi, Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucureºti,
2004;
6. Dan Lupaºcu, Dreptul familiei, Editura Rosetti, Bucureºti, 2005.
7. Lucia Irinescu, Filiaþia faþã de tatã,Editura Hamangiu, Bucureº ti,
2007.

75