UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ CRAIOVA

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator Ştiinţific:
Grad didactic Prenume Nume:

Student/Masterand:Student
Nume Prenume:Ionescu Nicu

Anul susţinerii:2012
IONESCU NICU
UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICA CRAIOVA

REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

Coordonator Ştiinţific:
Grad didactic Prenume Nume:

Student/Masterand: Student
Nume Prenume: Ionescu Nicu

Anul susţinerii: 2012

2
IONESCU NICU

CUPRINS
CAPITOLUL 1:CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE PRIVIND DEVOLUŢIUNEA LEGALĂ A
MOŞTENIRII...................................................................................................................................9
SECŢIUNE 1:ASPECTE GENERALE........................................................................................9
SECŢIUNEA 2:NOȚIUNEA DE MOȘTENIRE LEGALĂ......................................................10
SECŢIUNEA 3:CONDIȚIILE MOȘTENIRII LEGALE ȘI CADRUL LEGAL.......................14
SECŢIUNEA 4: PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUȚIUNII LEGALE ȘI
EXCEPȚIILE DE LA ACESTE PRINCIPII.............................................................................11
4.1 PRINCIPIUL CHEMARII LA MOȘTENIRE A RUDELOR ÎN ORDINEA CLASELOR
DE MOȘTENITORI LEGALI................................................................................................14
4.2 PRINCIPIUL PROXIMITĂȚII GRADULUI DE RUDENIE ÎNTRE MOȘTENITORII
DIN ACEEAȘI CLASĂ..........................................................................................................15
4.3 PRINCIPIUL EGALITAȚII ÎNTRE RUDELE DIN ACEEAȘI CLASĂ SI ACEEAȘI
GRAD , CHEMATE LA MOȘTENIRE................................................................................20
CAPITOLUL 2: REPREZENTAREA SUCESORALĂ...............................................................22
SECȚIUNEA 1: SCURT ISTORIC...........................................................................................22
SECȚIUNEA 2: DEFINIȚIA, IMPORTANȚA ȘI CARACTERIZARE.................................22
SECȚIUNEA 3: DOMENIUL DE APLICARE AL REPREZENTĂRI SUCESORALE.........24
SECȚIUNEA 4: CONDIȚIILE REPREZENTĂRI SUCESORALE.........................................28
4.1 CEL REPREZENTAT SĂ FIE DECEDAT LA DATA DESCHIDERI MOȘTENIRII.. 27
4.2 LOCUL CELUI REPREZENTAT SĂ FIE UN LOC UTIL.............................................29
4.3 REPREZENTANTUL SĂ ÎNDEPLINEASCĂ TOATE CONDIȚIILE NECESARE
PENTRU A CULEGE MOȘTENIREA LĂSATĂ DE DEFUNCT.......................................30
SECȚIUNEA 5: MODUL CUM OPEREAZĂ REPREZENTAREA........................................35
SECȚIUNEA 6: EFECTELE REPREZENTĂRI SUCESORALE............................................39
SECȚIUNEA 7: PROBLEMELE SPECIALE PRIVIND MOȘTENIREA PRIN
REPREZENTARE ȘI PRIN RETRANSMITERE ÎN LUMINA LEGI FONDULUI FUNCIAR
NR 18/ 1991 REPUBLICATA IN 1998.....................................................................................40
CAPITOLUL 3: CLASELE DE MOȘTENITORI ȘI REPREZENTAREA SUCESORALĂ......43
SECȚIUNEA 1: CLASA I DE MOȘTENITORI LEGALI: DESCENDENȚI DEFUNCTULUI
....................................................................................................................................................43

3
IONESCU NICU
SECȚIUNEA: 2 CLASA II-A DE MOȘTENITORI , ASCENDENȚI PRIVILEGIAȚI ȘI
COLATERALI PRIVILEGIAȚI ( CLASA MIXTĂ)................................................................45
SECȚIUNEA 3: CLASA III DE MOȘTENITORI (ASCENDENȚI ORDINARI)...................54
SECȚIUNEA 4: CLASA IV-A DE MOȘTENITORI LEGALI (COLATERALII ORDINARI)
....................................................................................................................................................56
CAPITOLUL 4: ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE SUCESORALE ALE
SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR....................................................................................................58
SECTIUNEA 1: DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR ÎN
CADRUL DIFERITELOR SISTEME DE DREPT....................................................................58
SECTIUNEA 2:CONDIȚIILE DREPTULUI LA MOȘTENIRE AL SOȚULUI
SUPRAVIEȚUITOR..................................................................................................................58
SECTIUNEA 3:CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI SUCCESORAL AL
SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR................................................................................................61
SECTIUNEA 4:DREPTURILE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR............................................62
SECTIUNEA 5: DREPTURILE STATULUI ASUPRA MOŞTENIRII VACANTE...............72
BIBLIOGRAFIE:.....................................................................................................................80

4
IONESCU NICU

Introducere

Lucrarea de licență cu tema Reprezentarea sucesorală îşi propune un studiu aprofundat

asupra mai multor instituţii care aparţin dreptului succesoral şi anume: felurile moştenirii,
caracterele juridice ale transmisiunii succesorale, deschiderea moştenirii, condiţiile necesare
pentru a putea moşteni, principiile moştenirii legale, împărţirea moştenirii în cadrul claselor de
moştenitori legali, dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, dreptul statului asupra
sucesiunilor vacante, precum şi a conexiunilor existente între aceste instituţii

Deși nu spune expres acest lucru, art. 965 NCC definește reprezentarea succesorala ca si
pe un beneficiu al legii. In temeiul sau, un moștenitor legal de grad mai îndepărtat, numit
REPREZENTANT, urca in drepturile ascendentului sau, numit REPREZENTAT, pentru a
culege partea de moștenire ce s-ar fi cuvenit acestuia daca:
-Nu ar fi fost nedemn fata de defunct
- Nu ar fi fost decedat la data deschiderii moștenirii

Din punct de vedere al justificării sale, ca si instituție juridica, reprezentarea succesorala are
rolul, pe de o parte, de a înlătura consecințele nefavorabile ale aplicării principiului proximității
gradului de rudenie in toate cazurile si nelimitat si, pe de alta parte, de a asigura un echilibru intre
moștenitorii unui defunct, protejându-i de efectele nefavorabile pe care le au anumite evenimente
imprevizibile si care nu le sunt imputabile

Reprezentarea succesorala reprezintă excepția a doua principii ale moștenirii:

 in primul rând este o excepție de la principiul proximității gradului de rudenie, cu rolul de
a proteja rudele de grad mai îndepărtat de consecințele nefaste ale unor evenimente
imprevizibile si neimputabile lor. In temeiul sau, moștenitori de grad mai îndepărtat vor fi
chemați la moștenire împreuna cu moștenitori mai apropriați in grad, culegând, cu drepturi
egale, bunurile care au aparținut defunctului. Când spunem ca intre moștenitori drepturile sunt
egale, nu ne referim la partea de moștenire pe care o vor culege efectiv, ci la aplicarea
acelorași norme legale, față deosebire, atât in privința fondului cat si a procedurilor aplicabile.
Astfel, nu se va pune nicicum probleme unui tratament inegal fata de rudele de gradul 2, 3 sau
4, venite la moștenire in temeiul reprezentării, in raport cu moștenitorii de gradul 1 veniți la

5
IONESCU NICU
moștenire in nume propriu. Principiul proximității gradului de rudenie se respecta, totuși, pe
fond, in raport de rudele de gradul cel mai apropiat care vin la moștenire.
 in al doilea rând, este o excepție de la principiul împărțirii moștenirii in parți egale intre
moștenitorii de grad egal, cu rolul de a echilibra situația si tratamentul acordat moștenitorilor
unui defunct in situația speciala a aplicării reprezentării succesorale. Astfel, atunci când
intervine reprezentarea, moștenirea se împarte pe tulpini, funcție de numărul de moștenitori de
grad mai apropiat cu defunctul. Daca sunt întrunite condițiile reprezentării si pentru
moștenitorii din gradele următoare, moștenirea se va impari in subtulpini. In urma acestui
procedeu, daca un defunct are mai mulți moștenitori care pot fi reprezentați, iar aceștia la
rândul lor au număr inegal de descendenți, se va ajunge la situația in care moștenitori de grad
egal sa împartă moștenirea in parți inegale . Principiul împărțirii in părți egale intre
moștenitorii de același grad se respecta si el, pe fond, intricat tulpinile care se alcătuiesc , daca
exista vocația egalitarii, se formează in mod egal.

Structurată pe patru capitole, lucrarea prezintă o analiză distinctă a instituţiilor amintite, în

planul de cercetare urmărind mai întâi surprinderea unor aspecte care ţin de istoricul instituţiilor,
modul de reglementare şi modul în care au fost justificate, urmăreşte apoi evoluţia reglementării
în materie.
CAPITOLUL 1: CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE PRIVIND DEVOLUŢIUNEA
LEGALĂ A MOŞTENIRII.
Capitolul 1 conține:

SECŢIUNE 1:ASPECTE GENERALE

1.Prin moştenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice
decedate către una ori mai multe persoane in fiinţa (persoane fizice,persoane juridice ori statul)
art.953 NCC .
2. Persoana despre a cărei moștenire este vorba, defunctul.
3.Persoane care dobândesc patrimoniul defunctului se numesc “moștenitori“
4.Noțiunea de succesiune.

SECŢIUNEA 2: NOȚIUNEA DE MOȘTENIRE LEGALĂ

Noțiunea de moștenire legală. Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea are
loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege.

6
IONESCU NICU

SECŢIUNEA 3: CONDIȚIILE MOȘTENIRII LEGALE ȘI CADRUL LEGAL

SECŢIUNEA 4: PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUȚIUNII LEGALE ȘI EXCEPȚIILE

DE LA ACESTE PRINCIPII

4.1 PRINCIPIUL CHEMĂRII LA MOȘTENIRE A RUDELOR ÎN ORDINEA

CLASELOR DE MOȘTENITORI LEGALI
Codul civil (art.964,NCC) stabilește Petru clase de moștenitori legali:

 clasa I, clasa descendenților in linie directă, alcătuită din copii, nepoții,

strănepoții ai defunctului,fără limită in grad;
 clasa a II-a (mixtă) a ascendenților privilegiați (părinții defunctului)
colateralilor privilegiați (frații și surorile defunctului si descendenții lor până la gradul al
IV-lea inclusiv).
 clasa a III-a, clasa ascendenților ordinari ( bunici, străbunici ș.a.m.d. ai
defunctului fără limită în grad);
 clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii și mătușile verii primari și
frații – surorile bunicilor defunctului)

4.2 PRINCIPIUL PROXIMITĂȚII GRADULUI DE RUDENIE ÎNTRE

MOȘTENITORII DIN ACEEAȘI CLASĂ
4.3 Principiul egalități între rudele din aceiași clasă și aceiași grad, chemate la
moștenire.

CAPITOLUL 2: REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

SECȚIUNEA 1: SCURT ISTORIC

SECȚIUNEA 2: DEFINIȚIA, IMPORTANȚA ȘI CARACTERIZARE

SECȚIUNEA 3: DOMENIUL DE APLICARE AL REPREZENTĂRI SUCCESORALE

SECȚIUNEA 4: CONDIȚIILE REPREZENTĂRI SUCCESORALE

4.1 CEL REPREZENTAT SĂ FIE DECEDAT LA DATA DESCHIDERI
MOȘTENIRII.

7
IONESCU NICU
4.2 LOCUL CELUI REPREZENTAT SĂ FIE UN LOC UTIL

4.3 REPREZENTANTUL SĂ ÎNDEPLINEASCĂ TOATE CONDIȚIILE NECESARE

PENTRU A CULEGE MOȘTENIREA LĂSATĂ DE DEFUNCT

SECȚIUNEA 5: MODUL CUM OPEREAZĂ REPREZENTAREA

SECȚIUNEA 6: EFECTELE REPREZENTĂRI SUCCESORALE

SECȚIUNEA 7: PROBLEMELE SPECIALE PRIVIND MOȘTENIREA PRIN

REPREZENTARE ȘI PRIN RETRANSMITERE ÎN LUMINA LEGI FONDULUI FUNCIAR
NR 18/ 1991 REPUBLICATA IN 1998

CAPITOLUL 3: CLASELE DE MOȘTENITORI ȘI REPREZENTAREA

SUCCESORALĂ

SECȚIUNEA 1: CLASA I DE MOȘTENITORI LEGALI: DESCENDENȚI DEFUNCTULUI

SECȚIUNEA: 2 CLASA II-A DE MOȘTENITORI , ASCENDENȚI PRIVILEGIAȚI ȘI

COLATERALI PRIVILEGIAȚI ( CLASA MIXTĂ)

SECȚIUNEA 3: CLASA III DE MOȘTENITORI (ASCENDENȚI ORDINARI)

CAPITOLUL 4: ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE SUCCESORALE

ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

SECTIUNEA1: DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR ÎN

CADRUL DIFERITELOR SISTEME DE DREPT

SECȚIUNEA 2: CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI SUCCESORAL AL

SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

SECȚIUNEA 3:DREPTURILE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

8
IONESCU NICU

CAPITOLUL 1:CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE PRIVIND

DEVOLUŢIUNEA LEGALĂ A MOŞTENIRII

SECŢIUNE 1:ASPECTE GENERALE

1.Prin moştenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate
către una ori mai multe persoane in fiinţa (persoane fizice,persoane juridice ori statul) art.953
NCC . Rezulta că regulile care guvernează moştenirea se pot aplica numai in cazul morţii unei
persoane fizice, nu şi în cazul încetării existenţei unei persoane juridice.
În locul noţiunii de “moştenire” în mod frecvent se utilizează şi noţiunea de
“succesiune“. În acest sens, Codul civil prevede, de exemplu , că “proprietatea bunurilor se
dobândește și se transmite prin succesiune… “ , “succesiunile se deschid prin moarte“ ( art.954
NCC) etc.
2. Persoana despre a cărei moștenire este vorba, defunctul, se mai numește și de cuius,
abreviere din formula dreptului roman “is de cuius successions(rebus) agitur“(cel despre a cărui
moștenire/bunuri este vorba). În acest sens se vorbește,de exemplu,de moartea lui de cuius1, fiind
oarecum impropriu să se vorbească de moartea defunctului2. Se mai utilizează,uneori,și termenul
de autor(de exemplu autorul comun al comoștenitorilor),iar in cazul moștenirii testamentare,de
testator.
3.Persoane care dobândesc patrimoniul defunctului se numesc “moștenitori“ sau
“succesori“, iar in Codul civil in mod fervent se utilizează și termenul livresc de
“erede“,“erezi“,“coerezi“ 3.
În cazul moștenirii testamentare dobânditorul se numește,de regulă “legatar“.
4.Noțiunea de masă succesorală. În cadrul dreptului de moștenire noțiunea de moștenire
sau succesiune(uneori ereditate)se întrebuințează nu numai în sensul de transmitere a
patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane in ființă,dar și
pentru desemnarea a însuși patrimoniului transmis din cauza de moarte,deci in sens de masă
succesorală. În acest sens se vorbește de moștenirea dobândită de moștenitori, de moștenirea sau
succesiunea vacant(hereditas iacens) adică fără stăpân (hereditar caduca).
1
Gen.sg.de la quis, se folosește numai la singular.
2
Art.953 C.civ.referitor la “momentul morții defunctului” sau art.955”..a omorât sau a încercat sa
omoare pe defunct” etc.
3
După s.lat. heres ,-edis, moștenitor.
9
IONESCU NICU
5.Noțiunea de succesiune. O precizare se mai impune în legătură cu noțiunea de
succesiune. În cadrul dreptului civil această noțiune se întrebuințează și intr-un sens mai larg
desemnând orice transmisiune care poate fi universală cu titlu universal sau cu titlu particular. În
aceste sens, de exemplu cumpărătorul este succesorul cu titlu particular iar al vânzătorului. Prin
urmare noțiunea de succesiune și succesor numai in sensul restrâns al cuvântului-transmisiune
pentru cauza de moarte-este echivalenta a noțiunii de“ moștenire“, această tendință putând fi
observată și în domeniul legislativ. De exemplu,art.42 din Constituție,Legea fondului funciar nr.
18/1991 etc.
Este însa evident,că noțiunea de succesiune(succesor),utilizează totuși in domeniul
dreptului de moștenire,are un înțeles restrâns ,referindu-se numai la transmisiunile pentru cauza
de moarte iar noțiunea de “succesori“ la succesiuni în drepturi mortis causa,indiferent că sunt
moștenitori legali sau testamentari,cu vocative universală,cu titlu universal sau cu titlu particular.

SECŢIUNEA 2: NOȚIUNEA DE MOȘTENIRE LEGALĂ

Noțiunea de moștenire legală. Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea are
loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege.
Moștenirea legală intervine în toate cazurile în care defunctul nu a lăsat testament .
Dar ea intervine si in cazurile în care defunctul a lăsat testament, însa aceasta nu cuprinde legate ,
prevăzând numai alte dispoziții de ultima voința, de exemplu, recunoașterea unui copil din afara
casatorii, dispoziții cu privire la funeralii si îngropare, desemnarea unui executor testamentar etc.
Mai mult decât atât, moștenirea va fii legala si in acele cazuri în care testamentul cuprinde
exheredari (dezmoșteniri), adică înlăturarea de la moștenire a unui sau unor moștenitori legali ,
dar fora ca testamentul sa cuprindă legate, astfel încât la moștenire vor fii chemați toți
moștenitorii legali , care - în lipsa acestei dispoziții – ar fi venit la moștenire împreună cu cei
exheredați sau pe care prezenta moștenitorului sau moștenitorilor exheredați i –ar fi înlăturat de la
moștenire .De exemplu, defunctul are 2 frați și dezmoștenește pe unul dintre ei. În acest caz,
celalalt frate va culege întreaga moștenire în temeiul legi , întrucât el invoca testamentul numai
pentru a justifica înlăturarea de la moștenire a fratelui, dar apoi justifica chemarea sa la moștenire
prin lege .
În sfârșit moștenirea legală poate și coexista cu cea testamentară, daca defunctul a
dispus prin testament numai de o parte a moștenirii lăsate sau dispunând de întreg, exista

10
IONESCU NICU
moștenitori rezervatori care dobândesc rezerva întotdeauna în virtutea legi, deci ca moștenitori
legali

SECŢIUNEA 3: CONDIȚIILE MOȘTENIRII LEGALE ȘI CADRUL LEGAL

Enumerarea condițiilor. Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire în temeiul legii

trebuie să aibă-în afara capacității succesorale, ca o condiție generală a dreptului la moștenire-
vocație succesorală legală,să nu fie nedemnă si să nu fie înlăturată de la moștenire(direct sau
indirect) prin vocația testatorului(dezmoștenire exheredare).
Prin urmare,pentru a putea moșteni o persoană trebuie să aibă capacitatea cerută de lege
sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament.(art.962.NCC)
În cele ce urmează voi analiza problemele care se pun în legătură cu vocația succesorală
legală și nedemnitatea succesorală .
Cât privește dezmoștenirea aceasta fiind o dispoziție testamentară vom analiza la
materia devoluției testamentare a moșteniri. Precizăm numai, că moștenitorii rezervatari
Exheredați culeg totuși, în virtutea legii, deci ca moștenitori legali, partea din moștenire care
constituie rezerva lor, exheredarea putând produce, în privința lor, numai efecte parțiale.
Nu vom analiza în acest capitol nici problema acceptării sau renunțării la moștenire ,
fiind că, după cum am văzut, transmiterea moștenirii operează în virtutea legii înainte de
exercitare dreptului de opțiune succesorală , deci nu este o condiție a dreptului la moștenire. Pe
de altă parte,întrucât dreptul de opțiune vizează și moștenirea testamentară, urmează să fie
analizat după devoluțiunea testamentara a moștenirii.
Vocația legală generală. Instituția moștenirii este concepută in cadrul devoluției legale-
ca o moștenire de familie și numai in cazul moștenirii vacante masa succesorală este culeasă de
către stat.
Astfel fiind în dreptul nostru chemată la moștenire în temeiul legii-şi deci au vocaţie
succesorală legală-persoanele care sunt în legătură de familie cu defunctul,adică rudele
defunctului-din căsătorie,din afara căsătoriei şi din adopţie-şi alături de acestea,soţul
supravieţuitor al defunctului.
Potrivit legii rudenia este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă
persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. Rudenia in linie dreaptă
poate fi ascendentă sau descendentă(art. 45 C familiei).

11
IONESCU NICU
Întrucât legăturile de rudenie pot fi foarte îndepărtate, astfel încât chemarea la moștenire
nu ar mai avea acoperire in sentimente reale de afecțiune reciproca intre aceste rude și defunct,
legea a limitat pe linie colaterală vocația succesorală legală la gradul al IV-lea inclusiv(art.676
C.civ astfel cum a fost modificat prin art.4 al Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni din
1921-prin desființarea dreptului de moștenire ab intestat de la al patrulea grad in sus-și în art.6.
din Legea nr.319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor ). În linie
dreaptă,ascendentă sau descendentă,legea nu prevede nicio limitare,”căci aici legile firii impun
fără ajutorul legilor omului,limitarea necesară”.
Prin urmare, rudele in linie dreaptă, descendentă(fiu,nepot de fiu,strănepot de fiu etc.) si
ascendentă(părinți,bunici,străbunici etc.),au vocație succesorală în mod nelimitat in grad. În
schimb,rudele colaterale numai pana la gradul al IV-lea inclusiv. Deci au vocație succesorală
legală pe linie colaterală frații și surorile defunctului rudele de gradul al II-lea,descendenții lor
până la gradul al IV-lea (nepoții si strănepoții de frate –soră, care sunt rude de gradul al III-lea
respectiv gradul al IV-lea cu defunctul) unchii si mătușile defunctului (rudele colaterale de gradul
al III-lea) și copiii lor (verii primari ai defunctului,care sunt rude colaterale de gradul al IV-lea).
Subliniez că vocația succesorală a acestor rude (care sunt chemate la moștenire alături
de soțul supraviețuitor al defunctului) nu înseamnă că ele toate împreună si deodată,vor culege
moștenirea lăsată de defunct, căci vocația lor la moștenire este numai generală,potențială,lăsând
posibilitatea de patrimoniu a acestor persoane de a moșteni prin efectul legii patrimoniului
persoanei decedate.
Întrucât această vocație succesorală legală generală este,in principiu reciprocă urmează
să analizez in continuare acest principiu și numai apoi această vocație legală concretă.
Principiul reciprocității vocației legale generale la moștenire.
Având în vedere că transmiterea moștenirii este o transmisiune pentru cauză de moarte
(mortis causa), principiul reciprocității vocației succesorale nu vizează statul (și nici persoanele
juridice), pentru că –deși statul are, (iar persoanele juridice pot avea vocație succesorală) - aceștia
nu pot transmite o moștenire.
Principiul reciprocității vocației succesorale generale guvernează însă - fără a fi prevăzut
expres de lege – merită moștenirii legale între persoanele fizice. În virtutea acestui principiu, dacă
o persoană care are vocație succesorală legală generală la moștenirea lăsată de o altă persoană,
atunci și aceasta din urmă persoană are vocație în raport cu prima (sensul pozitiv al principiului).
În concret vocația lor va depinde de ordinea în care va surveni decesul lor sau a uneia dintre ele
(și bineînțeles,de om,de concursul celorlalți moștenitori ). De exemplu,dacă copilul are vocație la
12
IONESCU NICU
moștenirea lăsată de părinți,vocația succesorală operează în sens invers. Tot astfel în raporturile
dintre frați și surori dintre nepoți de frate și unchi ori mătuși etc.
Vocația legală concretă (efectivă, utilă). Rudele cu vocație succesorală legală generală
nu sunt chemate toate împreună și deodată la moștenire, “averile succesorale s-ar fărâmița în pârti
de o valoare neînsemnată, iar instituția moștenirii nu și-ar mai putea îndeplini rosturile ei social -
economice” ;pe de altă parte,”nu s-ar ține seama de caracterul diferit al legăturilor de afecțiune
dintre cel care lasă moștenirea și rudele sale”.
Petru a se evita consecințe în cadrul devoluțiunii legale a moștenirii legiuitorul a instituit
o anumită ordine de chemare concretă la moștenire a rudelor defunctului. Prin urmare,Petru ca o
persoană să fie chemată efectiv la moștenire in temeiul legii,deci să aibă vocație legală
concretă,nu este suficient să facă parte din categoria moștenitorilor legali,cu vocație general,ci
trebuie să mai fie îndeplinită și o condiție negativă,și anume să nu fie înlăturată de la moștenire
de o altă persoană,cu vocație general,dar chemată de lege în rang preferabil deci care are și
vocație concretă,utilă.
Pentru stabilirea ordinii de preferință între rudele defunctului cu vocație general,legea
folosește două criterii tehnico-juridice: clasa de moștenitori și gradul de rudenie. Cu ajutorul
acestor criterii legea determină vocația concretă la moștenire a rudelor defunctului,probleme ce
urmează a fi analizate în secțiunea următoare în cadrul principiilor devoluțiunii legale a
moștenirii
Nedemnitate succesorală este decăderea de drept a moștenitorului legal din dreptul de a
culege o moștenire determinată,inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din această
moștenire,deoarece s-a făcut vinovat de o faptă gravă față de cel care lasă moștenirea sau față de
memoria acestuia.
Caracterele juridice. Nedemnitatea succesorală ca sancțiune civilă se caracterizează prin
următoarele:

a) Se aplica numai in cazul săvârșirii faptului expres si limitativ prevăzute de

lege si numai in domeniul moștenirii legale, textele de lege care o prevăd fiind imperative
și de strictă interpretare.
b) Operează de drept cel care lasă moștenirea neputând înlătura efectele ei
prin iertarea nedemnului pentru fapta sa. Ulterior comiterii faptei,cel care lasă moștenirea
putea totuși să-l gratifice pe nedemn (evident în limitele și potrivit regulilor prevăzute
pentru liberalități). În general nedemnitatea –care desființează numai vocația succesorală

13
IONESCU NICU
legală-nu influențează eficacitatea liberalităților prin acte între vii sau pentru cauză de
moarte făcute in favoarea nedemnului de către cel care lasă moștenirea,aceste liberalități
fiind guvernate de reguli proprii.
c) Fiind o sancțiune se aplică și produce efecte doar în privința autorului
faptei. Față de alte persoane chemate de lege la moștenire defunctului în nume propriu sau
prin reprezentare, ea poate produce efecte numai în mod excepțional.
d) Domeniul de aplicare a sancțiunii nu poate fi extins la alte moșteniri,
nedemnul fiind înlăturat numai de la moștenirea persoanei față de care a săvârșit faptele,
în acest sens nedemnitate producând efecte relative.
e) Sancțiunea nedemnității fiind prevăzută pentru fapte săvârșite cu
vinovăție,moștenitorul trebuie să fi acționat cu discernământ în lipsa discernământului
neputându-se vorbi de vinovăție. Pe de altă parte, fiind vorba de săvârșirea de fapte iar nu
de acte juridice, se vor aplica regulile privitoare la discernământul necesar pentru
angajarea răspunderii civile delictuale, și anume în cazul minoritar sub 14 și a persoanelor
puse sub interdicție judecătorească discernământul se prezumă până la proba contrară.

SECŢIUNEA 4: PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUȚIUNII LEGALE ȘI

EXCEPȚIILE DE LA ACESTE PRINCIPII
Enumerare principiilor
Trei principii. Sunt chemate la moștenire, în temeiul legii,rudele defunctului și alături de
ele, soțul supraviețuitor ,iar în lipsa lor – dacă defunctul nu a dispus nici prin testament de
bunurile moștenirii statul.
Dar rudele defunctului cu vocație succesorală legală generală nu sunt chemate toate
împreună și deodată la moștenire,legiuitorul instituind o anumită ordine de chemare concretă la
moștenire. În acest scop, legea folosește două criterii tehnico-juridice – clasa de moștenitori și
gradul de rudenie – cu ajutorul cărora determină vocația concretă la moștenire a rudelor,stabilind
trei principii de bază ale devoluțiunii legale.

4.1 PRINCIPIUL CHEMĂRII LA MOȘTENIRE A RUDELOR ÎN ORDINEA

CLASELOR DE MOȘTENITORI LEGALI

14
 IONESCU NICU
Printr-o clasă de moștenitori de înțelege o categorie de rude (de exemplu, descendenții
defunctului ) care, ca atare, adică în mod colectiv,exclude o altă categorie au este exclusă de ea,
chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi de grad mai apropiat cu defunctul decât rudele din
categoria chemată. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului (rude de gradul II) exclude de la
moștenire pe părinții defunctului, deși aceștia sunt ruda de gradul I.
Codul civil (art.964,NCC) stabilește Petru clase de moștenitori legali:

 clasa I, clasa descendenților in linie directă, alcătuită din copii, nepoții,

strănepoții ai defunctului,fără limită in grad;
 clasa a II-a (mixtă) a ascendenților privilegiați (părinții defunctului)
colateralilor privilegiați (frații și surorile defunctului si descendenții lor până la gradul al
IV-lea inclusiv).
 clasa a III-a, clasa ascendenților ordinari ( bunici, străbunici ș.a.m.d. ai
defunctului fără limită în grad);
 clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii și mătușile verii primari și
frații – surorile bunicilor defunctului)

Deoarece rudele sunt chemate la moștenire în ordinea claselor, în prezența fie și a unei
singure rude din clasa I, rudele din clasele subsecvente nu mai sunt chemate la moștenirea legală,
indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul. Deci rudele din clasa II-a sunt chemate la
moștenire numai dacă nu există rude din clasa I sau cele existente nu pot sau nu vor să vina la
moștenire. Tot astfel, rudele din clasa a III-a sunt chemate la moștenire numai dacă nu există
moștenitori din primele doua clase sau cei existenți nu pot sau nu vor să vina la moștenire. Iar
rudele din clasa a IV-a moștenesc numai în lipsa moștenitorilor din primele trei clase.

Sb1 Sb2 Clasa a III-a

111 Sb3

Um B1 B2
B3
15

U1
IONESCU NICU

U2 T M

Cls IV-a

Vp1 Vp2 D F1 F2
Clasa a II-a

C1 Nf1 Nf2
C2 C3
N1 N2 Snf1 Snf2
Clasa întâi
Sn1 Sn2

Rsn
Schema 1

Legendă : D - defunctul, persoana despre a Carei moștenire sete vorba; C- copil ; N-

nepot; Sn- strănepot; Rsn- răstrănepot ; T- tată; M- mamă; B- bunic; Sb- strabunic; F- frate-soră;
Nf- nepot de frate-soră; Snf- strănepot de frate –soră; Um- unchiul mare (frate –soră de bunici ) ;
U-unchi –mătușă; U- unchi –mătușă; Vp – văr primar .
Precizez că venirea concomitentă la moștenire a rudelor din doua clase deosebite
este posibilă numai în caz de exheredare prin testament a moștenirilor dintr-o clasă preferată,
dacă aceștia sunt rezervatari (descendenți și părinți defunctului). În acest caz ei culeg totuși, ca
moștenitori legali , rezerva, precăzută de lege , restul moșteniri fiind dobândită (dacă defunctul n-
a dispus altfel prin testament) de moștenitorii din clasa subsecventa. De exemplu dacă
descendenții (moștenitori din clasa I) sunt exheredați ei culeg totuși rezerva legală, iar restul se
cuvine moștenitorilor legali din clasa a II-a, a III-a sau IV-a, după caz, care culeg moștenirea în
calitate de moștenitori legali, iar nu în ceea de legatari.
Precizăm, de asemenea, că șotul supraviețuitor al defunctului, nefiind rudă cu
aceasta, nu face parte din nicio clasă, însă vine la moștenire în concurs cu oricare clasă chemată
la moștenire; deci el nu înlătură nico clasă moștenitori, dar nici nu este înlăturat de la moștenire
indiferent de clasa, fie si prima ,chemată de lege la succesiune.

16
IONESCU NICU
4.2 PRINCIPIUL PROXIMITĂȚII GRADULUI DE RUDENIE ÎNTRE
MOȘTENITORII DIN ACEEAȘI CLASĂ

Potrivit acestui principiu înăuntrul aceleași clase rudele mai apropiate in grad înlătură de
la moștenire rudele mai îndepărtate în grad (proximior excludit remotiorem). De exemplu, copii
defunctului înlătură de la moștenire pe nepoți, strănepoți etc.; frații si surorile pe nepoții si
strănepoții de frate; unchii si mătușile pe veri primari etc. Deci vocația corectă la moștenire în
cadrul aceleași clase depinde de apropierea gradului de rudenie .
De la acest principiu legea prevede doua excepții :

 în cadrul clasei a II-a (clasa mixtă a ascendenților privilegiați și

colateralilor privilegiați) părinți defunctului (rude de gradul I) nu înlătură de la moștenire
pe frații sau surorile defunctului și descendenți lor (rude de gradul II și IV), ci ei vin
împreună la moștenire, privind anumite cote stabilite de lege;
 reprezentarea succesorală

Spre exemplu acest principiu poate fii evidențiat în funcție de fiecare clasă de moștenitori
în parte astfel :

1. dacă din clasa descendenților au rămas următorii moștenitori:

Decujus

A B A
și
B
C D E

17
IONESCU NICU
sunt rude de gradul I (copii) cu defunctul, astfel că vor înlătura de la moștenire pe toți ceilalți
descendenți, respective C, D, E care sunt de gradul II (nepoți) și F (strănepot) care este ruda de
gradul III.

2. dacă din clasa

ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați au rămas următori moștenitori:

Decujus A B

C D E

G F

A și B sunt rude de gradul II cu decujus (frați), înlăturându-I de la moștenire pe C, D, E

care sunt rude de gradul III (nepoți de frați) și F, G care sunt rude de gradul IV (strănepoți de
frați).

3.dacă din clasa ascendenților ordinari au rămas următorii succesori:

B
D

A
C

T
M
De cuius

18
IONESCU NICU
Este rudă de gradul II cu defunctul (bunic), astfel , că îi va înlătura de la moștenire
pe B, D care sunt rude de gradul III cu decujuis (străbunici) și E care este rudă de gradul AV
(străbunic).
De asemenea, după cum se observa , în cadrul acestei clase, nu contează dacă este vorba
despre rude după mamă sau după tata ale lui decujus, ceea ce primează este gradul de rudenie.
Astfel, A care este bunic după tata îl va înlătura de la moștenire și pe D și E care sunt rude după
mamă (străbunic respective străstrăbunic).

3. Dacă din clasa colateralilor ordinari au rămas următorii succesibili:

B G

T A C

Decujus D E F
A și c sunt rude de gradul III cu defunctul (unchi), înlăturîndu-I de la moștenire pe
ceilalți colaterali ordinari care sunt de gradul IV, respective D, E, F – veri primari și G- fratele
bunicului defunctului .

4.3 Principiul egalități între rudele din aceiași clasă și aceiași grad,
chemate la moștenire.
Enunțare: Potrivit acestui principiu, dacă sunt mai multe rude din aceiași clasă și din
aceiași grad , ele vin deopotrivă la moștenire având drept la părți egale. De exemplu, patru copii
ai defunctului vor moșteni întreaga avere a defunctului lor tată , land fiecare ¼ din moștenire :

19
IONESCU NICU

Decujus

A B C D

Soțul Supraviețuitor : Principiul potrivit căruia o clasă exclude de la moștenire pe cealaltă

comportă corectarea dată de existența clasei mixte de moștenitori: clasa colateralilor privilegiați
și a ascendenților privilegiați. Această corectare face ca, de la principiul potrivit căruia, o clasă de
moștenitori exclude pe cealaltă de la moștenire , să se contureze excepția constând în dreptul
soțului supraviețuitor de a veni în concurs cu orice clasă chemată la moștenire. Așadar , soțul
supraviețuitor nu încalcă nici clasă de moștenitori de la moștenire, dar nici nu poate fii înlăturat
de la moștenire .
De asemenea, soțul supraviețuitor nu poate fi înlăturat nici prin voința lui de
decujus întrucât este moștenitor rezervat .
Frați și surorile din căsători diferite : De regulă potrivit căreia, înăuntrul
acestei clase moștenitorii din aceiași grad își împart moștenirea în părți egale, este excepția în
care frații și surorile vin din casatori diferite4.
În acest caz, frații și surorile din același tată și aceiași mamă vor avea dreptul la
o cotă succesorală mai mare decât cea care se cuvine fraților și surorilor numai după tată sau
numai după mamă, deși aparțin aceleași clase și sunt rude de aceiași grad.

4
Cu toate că aceștia sunt rude de aceiași grad cu defunctul, împărțirea moștenirii nu se va face pe
capete ci pe linii.
20
IONESCU NICU
Situați: Când legea cheamă la moștenire , împreună, rudele de categorii diferite sau
persoane care nu sunt rude, principiu egalități între comoștenitori va fii încălcat în următoarele
situații:

a) când părinți sau unul din ei, vin în concurs cu colaterali privilegiați, oricare
ar fi numărul acestora, partea cuvenită fiecărei părți va fi cot ape care o stabilește, fix,
legea;
b) soțul supraviețuitor nu are dreptul la o cotă egală cu cea a moștenitorilor cu
care vine în concurs, ci numai la o cota succesorală fixă, care depinde de clasa de
moștenitori care vine în concurs.

Excepția reprezentării succesorale: Regula potrivit căreia, înăuntrul unei clase, rude de
grad mai apropiat înlătură de la moștenire pe cele de grad mai îndepărtat, are o excepție în cazul
reprezentări succesorale (de exemplu, copiii nu sunt înlăturați de la moștenire de tatăl lor decedat
înaintea lui decujus, ci ei urcă în locul și gradul tatălui lor, pentru a culege partea din moștenire
ce I se cuvenea acestuia).

21
IONESCU NICU

CAPITOLUL 2: REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

SECȚIUNEA 1: SCURT ISTORIC

În ţara noastră, până la mijlocul secolului XV, când au apărut primele date despre
transmisiunea testamentară, dreptul feudal din Ţara Românească şi cel din Moldova era influenţat
de dreptul bizantin şi nu cunoştea decât transmisiunea succesorală ab intestat.
În sistemul succesoral legal, ordinea chemării la moştenire a fost diferită de la o societate la alta,
în funcţie de interesele societăţii. Clasele de succesori erau, în toate sistemele, aceleaşi:
descendenţii, ascendenţii şi colaterali, cu chemarea mai întâi a rudelor din căsătorie (moştenitori
legitimi). Copii din afara căsătoriei avea un drept reciproc la moştenire doar în raport cu mama şi
cu rudele ei.
Până la destrămarea societăţii feudale, prioritară era păstrarea averii familiei, iar tehnica
realizării acestui scop era chemarea la succesiune, din fiecare clasă, cu prioritate a succesorilor
bărbaţi ca şi un drept inegal al fetelor la succesiune. În cazul în care nu existau succesori de sex
masculin averea imobiliară trecea în patrimoniul domnului. Acesta putea să înlăture transferul
(prădălnicie, în Ţara Românească, respectiv uric, în Moldova) prin încuviinţarea pe care o dădea
ca averea să fie trecută unei fiice. Existenţa acestor transferuri era o mărturie că transmiterea
succesorală testamentară nu era aplicabilă. În perioada destrămării societăţii feudale proprietatea
individuală ia locul celei a familiei şi odată cu ea sunt înlăturate şi regulile succesiunii legale ce
ocroteau proprietatea de grup a familiei.

SECȚIUNEA 2: DEFINIȚIA, IMPORTANȚA ȘI CARACTERIZARE

Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moștenitor legal

(sau mai mulți) de un grad mai îndepărtat - numit reprezentant – urcă în gradul, locul și drepturile
ascendentului său – numit reprezentant – care este decedat la deschiderea moștenirii, pentru a

22
IONESCU NICU
culege partea care I s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire, dacă s-ar mai aflat în viață (art.965-969
Noul C. civ). 5
Utilizarea reprezentării succesorale rezultă din înlăturarea unor consecințe injuste
ale principiului egalități dintre rudele din același grad și ale principiului proximității gradului de
rudenie. Astfel, spre exemplu, dacă de pe urma lui decujus ar rămâne următori:

Decujus

A B C *predecedat

D E

Dacă nu ar exista instituția reprezentări succesorale , moștenirea va fi culeasa în cote

egale de A și B ori normal este ca partea din moștenire ce I s-ar fii cuvenit lui C dacă ar fi trăit să
fie culeasă de descendenții acestuia, respective D și E. Astfel, A și B vor culege câte 1/3 din
moștenire , restul de 1/3 care I s-ar fi cuvenit lui C, fiind cules în mod egal de D si E (fiecare cate
1/6)
Denumire: Ascendentul predecedat poartă denumirea de reprezentat , iar
moștenitorul care vine la moștenire prin reprezentare se numește reprezentant .

5
În cadrul definiției date reprezentari sucesorale, în literatura de specialitate se mai menționează
ca ea intervine pentru a permite reprezentantului să culeagă “în concurs cu sucesori mai apropiați
în grad” partea de moștenire ce s-ar fi cuvenit reprezentantului (M. Eliescu op. cit., I, p.89-90)-
reprezentarea sucesorală intervine nu numai atunci când reprezentantul concurează cu moștenitori
mai apropiați în grad , dar și în cazul în care toți moștenitori chemați a culege sucesiunea vin la
moștenire prin reprezentare și sunt de aceiași grad .
23
IONESCU NICU
În doctrină6, în definiție se mai menționează reprezentantul culege partea de
moștenire ce s-ar fi cuvenit reprezentatului în concurs cu succesori din aceiași clasă mai apropiați
în grad de cujus.
Considerăm această exprimare ca fiind inexactă deoarece reprezentarea succesorală
intervine și în cazul în care toți moștenitorii ce au fost chemați la succesiune sunt de același grad ,
venind la succesiune prin reprezentare . Dreptul la moștenire nu poate depinde de hazard
(predecesul sau supraviețuirea unor rude ), iar moartea prematură a părinților nu trebuie să
dăuneze unora dintre copii și nici să profite altora.
Din cele arătate ,rezultă că reprezentarea succesorală este o instituție deosebită de
reprezentarea din dreptul comun care se referă la reprezentarea vocației altuia la încheierea de
acte juridice (reprezentarea persoanelor incapabile , mandatul, etc.).

SECȚIUNEA 3: DOMENIUL DE APLICARE AL REPREZENTĂRI

SUCCESORALE

Reprezentanți vor moșteni de la defunct ceea ce ar fi moștenit cel care îl reprezintă dacă
ar fi trăit în momentul decesului lui de cujus.
Ascendenți privilegiați (părinți defunctului), ascendenți ordinari (bunicii și
străbunicii defunctului) și soțul supraviețuitor.
Reprezentarea succesorală va avea loc, pe de o parte, în cazul în care există
moștenitori în viață de grad mai apropiat cu defunctul, și , pe de altă parte, în căzu în care toți sau
o parte din moștenitori de grad mai apropiat cu de cujus sunt predecedați. Spre exemplu, putem
lua următoarele situații:

1. la moștenirea lui de cujus vin: un fiu și trei copii ai unu fiu predecedat al
defunctului:

6
M. Eliescu, ‘’Moștenirea…’’, pag.90
24
IONESCU NICU

De cujus

B
A (predecedat
)

C D E

Moștenirea se va împărți după numărul tulpinilor, A culegând ½ iar restul de

½ c iar fi fost luat de B dacă ar mai fi fost în viață fiind cules de descendenții acestuia, C,D,E
respective câte 1/6 fiecare.

2. la moștenirea lui de cujus vin: trei nepoți, copii ai unui fiu predecedat al
defunctului, și alți doi nepoți , copii ai altui fiu predecedat al defunctului.

De cujus

A (predecedat) B(predecedat)

C D D F G

25
IONESCU NICU
Moștenirea se va împărți tot pe două tulpini: tulpini A și tulpina B. Astfel, partea din
moștenire ce I s-ar fi cuvenit lui A va fi culeasă de descendenții acestuia, C, D, E (fiecare luând
câte 1/6 din moștenire), iar partea de moștenire ce I s-ar fi cuvenit lui B va fi culeasă de
descendenții acestuia, F, G (culegând fiecare câte ¼ din moștenire).
Potrivit art.966 NCC., reprezentarea este admisă în privința descendenților
copiilor defunctului și în privința descendenților din frați și surori. Întrucât reprezentarea derogă
de la principiile generale ale devoluțiuni legale a moșteniri, dispozițiile care o prevăd sunt de
strică interpretare . În consecință nicio altă persoană nu poate beneficia de ea. Astfel, ascendenții
ordinari sau verii primari nu pot veni la moștenire prin reprezentarea părinților defunctului,
respectiv prin reprezentarea propriilor părinți (unchi sau mătușile defunctului). Tot astfel , șotul
supraviețuitor nu poate beneficia de reprezentare pentru a moșteni un frate sau părinții ori alte
rude ale soțului predecedat si nici nu poate fi reprezentat.
Neoperarea reprezentării succesorale: Considerăm că reprezentarea
succesorală nu-si găsește aplicabilitatea în situația în care există descendenți predecedați ai
defunctului dar moștenirea se împarte la fel indiferent dacă ar exista sau nu instituția reprezentării
succesorale. Spre exemplu , dacă la moștenirea lui de cujus vin moștenitorii din schema
alăturată.

De cujus

A(predecedat) B(predecedat)

C D E F

C,D,E,F vor lua fiecare câte ¼ din moștenire, venind la moștenire în nume propriu
și nu prin reprezentare întrucât reprezentarea a apărut tocmai pentru a înlătura neajunsurile

26
IONESCU NICU
principiilor proximități gradului de rudenie și al egalități rudelor din aceiași clasă și aceiași grad,
ori în speța de mai sus nu există astfel de inechități, astfel încât instituția reprezentării succesorale
nu-și găsește aplicabilitatea.
Caracterul nemărginit al reprezentării succesorale: Reprezentarea succesorală
operează la infinit, beneficiul acesteia bucurându-se toți descendenți lui de cujus, fără limită de
grad. Astfel, spre exemplu, se poate întâlni următoarea situație:

De cujus

A (predecedat) B(predecedat)

C (predecedat) D (predecedat) E

F G M

F va veni la moștenire prin reprezentarea lui C și A; E va veni prin reprezentarea

lui B; iar G, H vor veni prin reprezentarea lui D si B astfel încât moștenirea se va împărți astfel:
F-1/2; E-1/4; G și H fiecare câte 1/8.

27
IONESCU NICU
SECȚIUNEA 4: CONDIȚIILE REPREZENTĂRI SUCCESORALE
Descendenți copiilor defunctului și descendenți din frați și surori, pot benefica de
reprezentare numai dacă sunt îndeplinite trei condiții, două în persoana celui reprezentat și una în
persoana reprezentantului.

4.1 CEL REPREZENTAT SĂ FIE DECEDAT LA DATA DESCHIDERI

MOȘTENIRII.
În această privință legea prevede că “nu se reprezintă decât persoanele moarte’’
(art.954.NCC.) deci o persoană în viață la data deschideri moșteniri nu poate fi 7reprezentată.
Subliniem că această dispoziție nu trebuie să fie interpretată în sens de “ predeces” 8, căci o
asemenea formulare ar atrage după sine imposibilitatea reprezentări comorienților și a
persoanelor decedate în aceleași timp, în aceste cazuri neputându-se stabili ordinea deceselor. De
exemplu, tatăl și unul dintre cei doi fii ai săi decedează cu ocazia unei catastrofe aeriene. Dacă
descendenții fiului decedat nu ar putea veni prin reprezentarea la moștenirea bunicului fiindcă –
prin ipoteză – nu se poate dovedi predecesul, această moștenire ar fii culeasă integral de celălalt
fiu rămas în viață, în virtutea principiului proximități gradului de rudenie, cea ce ar fi o soluție
profund inechitabilă.
În realitate, fiul decedat la data deschideri succesiuni tatălui sau care nu are capacitate
succesorală ființă nu se poate dovedi existența lui în acel moment (supraviețuirea), așa cum nu se
poate dovedi nici predecesul - poate fi reprezentant. Aceasta pentru că, fiind prezumat mort în
aceleași moment cu persoana despre a cărei moștenire este vorba, nu mai există la data deschideri
succesiunii, deci este o persoana moartă iar nu în viață. Este motivul pentru care în cazul
comorienților se admite reprezentarea și trebuie să fie admisă și în cazul persoanelor decedate în
același, dar care nu sunt comorienți (în sensul art. 21 din decretul 31/1954). Deoarece nu se
reprezintă decât persoanele moarte, o persoană care este în viață nu poate fi reprezentată, chiar

7
TS, s.civ.,dec.nr856/1985în CD, 1985, p.86-88.
8
In sens de predeces : I. Zinveliu, op.cit. p.29; J.Manoliu, St. Răuschi, op.cit., p.25 noțiunea de
’’predeces’’provine se pare din formula ‘’mort mai dinainte ’’ Însă printr-un act normative
ulterior sa precizat că comorienți sunt socotiți ca au murit deodată (art. 21 din Decembrie nr.31/
1954) astfel că fiecare dintre ei este persoană moartă. în momoentul morții celuilalt și deci
reprezentarea este posibila nu numiai in caz de predeces al persoanei reprezentante, ci și înh cazul
mortii ei concomitente cu persoana cu a cărei moștenire este vorba.
28
IONESCU NICU
dacă ea nu moștenește, renunțând la moștenire 9 sau fiind că este edem 10 . Tot astfel persoana
dispărută nu poate fi reprezentată, deoarece se socotește a fi în viață cat timp nu intervine o
hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă (art.19 din decretul nr31 din 1954)11
Dacă ulterior intervine o asemenea hotărâre, iar ca data morții se stabilește o dată
anterioară sau concomitentă cu data deschideri succesiunii, reprezentarea va fi posibilă în schimb
dacă data morți stabilită prin hotărâre se va situa după momentul deschiderii succesiunii cel
declarat mort va moșteni el, iar descendenți lui va culege aceasta moștenire nu prin reprezentare
ci odată și în cadrul patrimoniului lăsat de aceasta (prin retransmitere).
Interdicția reprezentării persoanelor în viață la data deschideri moștenirii mai are drept
consecință că reprezentarea nu poate opera per saltum sau omisoomedio,ci numai din grad în grad
vacant trecând prin toate gradele intermediare.12. De exemplu, defunctul are un copil în viață și un
nepot și un strănepot în viață, urmași celui al doilea copil predecedat.

9
Codul civil prevede expres că eredele renunțător nu poate fi reprezentat niciodată. Descendenții
lui pot veni la moștenire numai în nume propriu art. 698 bineînțeles numai dacă nu sunt excluși
de la moștenire prin prezența unui moștenitor mai apropiat în grad sau prin prezența uiu
moștenitor care poate împrumuta prin reprezentare, gradul mai apropiat al ascendentului sau, care
nu este renunțător sau nedem.
10
Copiii nedemnului nu pot venii la moștenire prn reprezentare, chir dacă nedemnul este decedat
la data deschideri sucesiuni.
11
Astfel fiind, dispărutul moștenește fiidndcă are capacitate sucesorală fie și ’’provizorie’’
moștenirea putând fi reclamată în numele lui, de către curatorul instituit. În trecut, în lipsa
vreunui test legal în codul civil, sa admis reprezentarea absențilo pentru ca incertitudinea asupra
existenței sale să nu atragă după sine îndepărtarea de la moștenire și a absentului și a
descendenților săi.
12
M Eliescu, op. Cit., I, p.92; C. sătescu, op. Cit., p.127
29
IONESCU NICU

C 1 +C 2

N(renunțătors
au dedemn față
de defunct )

sn

În această ipoteză, dacă nepotul este în viață și renunță la moștenire sau este nedemn față
de defunct , moștenirea va fi culeasă de unicul copil în viață (rudă de gr. I), și strănepot (rudă de
gradul III) Neputând veni la moștenire prin reprezentare, pentru că nu poate sări peste locul
ascendentului în viață renunțător sau nedemn 13

4.2 LOCUL CELUI REPREZENTAT SĂ FIE UN LOC UTIL

Reprezentarea se admite numai în cazul în care cel reprezentat, dacă ar fi in viață la

data deschiderii moștenirii ar fi avut vocație concretă la moștenire, adică ar fi putut moșteni. Deci
singurul motiv pentru care nu poate moșteni este că nu mai este în viață (nu mai are capacitate
succesorală).
Rezultă că locul nedemnului decedat în momentul deschiderii succesiunii nu este
util si deci, în sistemul criticabil al Codului civil, copilul lui nu il poate reprezenta 14. Tot astfel,
locul nu este util dacă cel reprezentat este un frate (sora) al defunctului, decedat la data deschideri
13
Cu privire la efectele nedemnitații față de nepotii, strănepoții nedemnului.

30
IONESCU NICU
succesiunii care însă a fost înlăturat de la moștenire prin exheredare testamentară* schema
alăturată.
T M
(decedat exheredat)
F1+F2

D
Nf1 Nf2

În schimb, dacă exheredare privește un descendent al defunctului (de exemplu , un

copil) reprezentarea va putea avea loc, pentru că descendenții sunt moștenitori rezervatari și deci
locul este util în privința primii din moștenire care este rezerva.
Comorienții: în literatura de specialitate s-a pus problema dacă reprezentarea este
posibilă în cazul în care între comorienți există raporturi de rudenie care pot duce la reprezentare .
Într-o primă opinie, se considera că în această situație reprezentarea nu este
posibilă deoarece că una dintre condițiile reprezentării este si cea ca locul reprezentatului să fie
util, ori comorienții nu se pot moștenii tocmai pentru motivul că se poate prezuma a fi murit în
același timp, de unde rezultă, că niciunul dintre ei nu are capacitatea succesorală în raport cu
succesiunea celuilalt.
Potrivit celei de a doua opinii, reprezentarea în acest caz este posibilă deoarece
dispozițile art. 954 alin. 1 NCC. conform cărora ’’nu se reprezintă decât persoanele moarte ’’ nu
trebuie interpretate în sens de ’’predeces ’’, deoarece o astfel de formulare ar atrage după sine
imposibilitatea reprezentării comorienților. Astfel, în cazul comorienților nu se poate dovedi nici
predecesul unuia dintre ei, și nici supraviețuirea unuia dintre ei , deci reprezentarea este posibilă.

14
Dacă reprezentantul are ascendență pe douaă linii (de exemplu, strănepotul defunctului – nascut din căsătoria
încheiată în condițiile art. 6.2 din C.fam., între doi nepoți ai defunctuli- și care vin la moștenire în concurs cu al
treilea copil în viață al defunctului), dar pe o linie locul celui reprezentat nu este util , el poate urca pe cealaltă linie
pentru a beneficia de gradul, locu si drepturile unuia dintre ascendenții săi.
Reprezentarea pe o line este posibilă și atunci când un ascendent pe cealaltă linie nu este decedat la data
deschideri moștenirii, partea de moștenire cuvenită pe această linie fiind culeasă de ascendentul în viață (dacă si
celelalte condiții pentru a moștenii sunt întrunite). În această ipostază însă, poate opera retransmiterea moștenirii .
dacă reprezentantul are descendență pe două linii , locul ambilor reprezentanți fiind utili, el – reprezentantul- va
putea urca pe ambele linii, pentru a beneficia de efectele reprezentarii asa cum ar fi profitat de moștenire și
persoanele reprezentate daca ar fi în viată la data deschiderii moștenirii.

31
IONESCU NICU
În ceia ce ne privește, considerăm ce reprezentarea este posibilă în cazul
comorienților din următoarele motive:

 locul reprezentatului în cazul comorienților este util, comorientul

reprezentat dacă ar fi fost în viață ar fi venit el însuși la moștenirea celuilalt comorient;
 în nici un text de lege nu se dispune ca reprezentatul să aibă capacitate
succesorală deoarece dacă ar avea-o ar veni el însuși la moștenirea lui de cujus ;
 scopul reprezentării este acela de a înlătura tocmai consecințele injuste ale
principiului proximității gradului de rudenie și al principiului egalității rudelor de același
grad, ori aceste consecințe trebuie înlăturate și în cazul comorienților.

4.3 REPREZENTANTUL SĂ ÎNDEPLINEASCĂ TOATE CONDIȚIILE

NECESARE PENTRU A CULEGE MOȘTENIREA LĂSATĂ DE DEFUNCT
Deoarece urmează sa-l moștenească pe defunct, iar nu pe ce reprezentant,
reprezentantul trebuie să aibă aptitudinea, adică să îndeplinească toate condițiile pentru a putea
veni la moștenirea legală a defunctului,având nevoie să împrumute, în acest scop, numai locul și
gradul mai apropiat al ascendentului său. Aceste condiții sunt (cu precizările necesare):

a) Să aibă capacitatea succesorală. Spre deosebire de cel reprezentant el nu

poate să fie comorient sau persoană decedată în același timp cu defunctul (codecedat)15

Așadar, vor putea beneficia de reprezentarea succesorală, deci au capacitate succesorală,

următoarele categorii de persoane:

 persoanele fizice în viață la data morți lui de cujus;

 persoanele dispărute;
 persoanele concepute dar nenăscute la data deschideri succesiunii;
 persoanele juridice în ființă la data deschiderii succesiunii.

b) Să aibă vocația succesorală generală proprie la moștenirea lăsată de

defunct, fiindcă o persoană care nu ar putea moșteni în nume propriu, nu poate culege

15
Dacă este comorient sau decedat în același timp cu cel reprezentant (evident, după deschderea moștenirii),
patrimoniul defunctului va fi moștnit în nume propriu, de aceasta din urmă dacă toți trei au murit concomitent,
descendenții pot veni la moștenire prin reprezentare.

32
IONESCU NICU
moștenirea nici prin reprezentare. Această vocație generală urmează să se transforme în
vocație corectă prin reprezentare.

În lumina acestei condiții , se impune să fac două precizări.

În primul rând, subliniem că descendenții din frați si surori pot veni la moștenire prin
reprezentare numai până la gradul IV inclusiv (strănepot de frate - soră), fiindcă, pe linie
colaterală, lega conferă vocație succesorală generală numai până la acest grad.
A doua precizare referitoare la vocația succesorală proprie vizează situația
descendenților din adopție, indiferent că este vorba de descendenți în line directă (adopție făcută
de cel care lasă moștenirea ori de descendenții săi) sau de descendenți pe line colaterală (adopție
făcui de colateralii privilegiați ai defunctului).
În materie de adopție (înfiere), Codul fam. intrat în vigoare la 1-feb 1954 16, a adoptat
sistemul dualist17 reglementând doua feluri de adopție (înfiere), numite adopție cu efecte restrânse
(art. 75-78) și adopție cu efecte depline (art. 79).
În cazul adopției cu efecte restrânse adoptul și descendenții lui devin rudă numai cu
adoptatorul (adoptatorii), nu și cu rudele acestuia (acestora). În schimb, adoptatorul (adoptatorii),
și cu rudele acestuia (acestora) ca și un copil firesc, încetând raporturile de rudenie cu părinți
firești și rudele acestora (cu familia firească).
Prin Ordonanța de urgență cu privire la regimul juridic al adopției nr. 25/1997
(modificată prin Legea nr. 87/1998 pentru aprobarea OUG nr. 25/1997 cu privire la adopție) s-a
consacrat sistemul unitar în materie de adopție (cu efectele depline ale filiației firești); de la data
rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de încuviințare a adopției se stabilește filiația între
cel care adoptă și copil (se subînțelege și descendenții lui), precum si rudenia dintre copil și
rudele adoptatorului, încetând filiația dintre copil și părinți săi naturali (art. 1), serviciul de stare
civilă competent întocmind un nou act de moștenire al copilului în care adoptatorii sunt trecuți ca
fiind părinți să firești (art. 21 alin.2). Rezultă că, potrivit noii reglementări, adopția este asimilată
filiației și rudenie firești, deci adopția poate să fie numai cu efecte depline (de la 12 iunie 1997.)

16
Potrivit art.9 din decretul nr 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului fam. și a Decretului privitor la
persoanele fizice și persoanele juridice, adopțiile și înfierile încuviințate înainte de intrarea în vigoare a Codului
familiei au răma supuse legilor în vigoare la data când au fost încuvințate numai în ce privește validitatea lor.
Celelalte dispoziții din Codul fam. au devenit aplicabile și adopțiilor (înfierilor) încuvințate anterior intrării lui in
vigoare.
17
Sistemul dualist, în diferite variante, este adoptat, de exemplu, în Franța, Belgia, Portugalia, Germania, Italia,
Spania, iar sistemul unitar în Anglia, Olanda, Elveția, Austria și rep. Moldova.

33
IONESCU NICU
În schimb potrivit principiului neretroactivității legi (art. 6 NCC), care dobândind o
valoare constituțională prin art. 15 alin. 2 din Constituție, adopțiile încuviințate în trecut cu efecte
restrânse nu s-au transformat în adopții cu efecte depline, căci legiuitorul nu a dispus și nici nu
poate dispune în acest sens, fiind obligat să nu emită legi cu caracter retroactiv felul adopției
(încuviințată înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 25/1997).
Astfel, având în vedere efectele deosebite ale celor doua feluri de adopții, în privința
reprezentării se impun următoarele concluzii:
În cazul adopției cu efecte depline, adoptatul si descendenți lui pot beneficia de
reprezentare ca si copii din filiația firească, pentru că adoptatul și descendenții săi devin rude nu
numai cu adoptatorul, dar și cu rudele acestuia (art. 75 și 79 C. fam și art.1 OUG nr 25/1997.)
În cazul adopție cu efecte restrânse întrucât adoptatul si descendenții săi devin rudă
numai cu adoptatorul (art. 75 C. fam.), nu și cu rudele acestuia (art. 77 C. fam.)- descendenții
adoptatorului pot veni la moștenire prin reprezentare numai dacă adopția cu efecte restrânse a fost
făcută de de cuius (schema 1) el având calitatea de adoptator.

D(adoptator)

+c2 (adoptat
c cu e.f.r.
decedat)

N (poate veni
prin
reprezentare)

Schema 1
În schimb, dacă adopția cu efecte restrânse a fost făcută de cel reprezentant
(descendent al defunctului sau frate-soră ori nepot de frate– soră), respectiv de părinții
defunctului, reprezentarea nu mai poate ave aloc, fiindcă reprezentantul nu are vocație proprie la

34
IONESCU NICU
moștenirea lăsată de defunct(schema 2 și 3)

C 1
+C 2
(Adoptator)

N(Adoptator
cu e.f.r. decedat)

Schema 2

adoptatori
T M

+E2 adoptat cu e.f.r. dec.

F1
D

Nf (nu poate)
Schema 3

35
IONESCU NICU
În schema 1, descendenți copilului adoptat de de cuius cu defecte restrânse , pot
beneficia de reprezentarea pentru a culege ½ din moștenire în concurs cu copilul în viață al
defunctului. În schimb, în chema 2 , moștenirea va fi culeasă în întregime de copilul în viață al
defunctului, adoptatul (și descendenți lui) neputând venind la moștenire reprezentarea, fiindcă
adopția cu efecte restrânse a creat legături de rudenie numai cu al doilea copil al defunctului
(adoptator) , nu și cu defunctul. Tot astfel în chema 3, nepotul de frate nu poate beneficia de
reprezentare fiindcă părintele sau (F2) a devenit rudă prin adopția cu efecte restrânse numai cu
părinții defunctului (adoptatori), nu si cu defunctul.
Precizăm că, adoptatul cu efecte restrânse si descendenți săi pot veni prin reprezentare
(și, bineînțeles nici în nume propriu) la moștenirea lăsată de rudele adoptatorului, ei beneficiază
de reprezentare în raport cu rudele si familia firească, pentru că aceasta adopție nu întrerupe
legăturile de rudenie a adoptatorului si descendenților săi cu familia firească (art. 75 alin. 2 C.
fam.)
În schimb o asemenea posibilitate nu există în cazul adopției cu efecte depline, fiind că
prin efectul acestei adopți încetează orice legătură de rudenie a adoptatorului și descendenților săi
18
cu familia fireasca din care provine . Face excepție ipoteza în care unul dintre soți adoptă cu
efecte depline copilul firesc al celuilalt soț, caz în care raporturile de rudenie ale adoptatului si
descendenților săi se mențin cu părintele firesc care este soțul adoptatorului și, pe cale de
consecință, cu rudele acelui părinte și încetează față de celalalt părinte firesc si rudele acestuia.
Deși legea nu prevede expres menținerea raporturilor de rudenie cu rudele părintelui firesc, soț al
adoptatorului cu efecte depline, concluzia se impune, întrucât filiația firească menținută nu poate
avea efecte mai restrânse decât adopția cu efecte depline. Or, dacă ambii soți ar avea calitate de
adoptatori, adoptatul cu efecte depline ar deveni rudă cu rudele amândurora. Pe de altă parte, cacă
copilul adoptat cu efecte depinde de soțul unuia dintre părinți săi firești ar păstra legăturile de
rudenie numai cu părintele său firesc soț al adoptatorului, nu și cu rudele acestui părinte, ar trebui
să ajung la concluzia - desigur inadmisibilă că acest copil adoptat nu păstrează nici legăturile de
rudenie cu ceilalți copii firești ai părintelui firesc (și care nu au fost adoptați de soțul acestuia),
deși sunt frați din filiația firească, evenimentul chiar frați buni (din aceiași părinți )

18
Evident, în cazul adopție cu efecte depline raporturile adoptatului cu rudele firești încetreză numai de la data
când hotărârea judecătorească de încuvințare rămîne irevovabilă, făra efect retroactiv. Astfel fiind vocația
sucesorală a adoptatului- întemeiata pe rudenia firească asupra moșteniri deschise anterior încuvințări adopției
ramîne neatinsă.

36
IONESCU NICU
c) Să nu fie nedemn față de defunct,nedemnul este înlăturat atât de la
moştenirea legală cât şi de la cea testamentara art. 960 alin. 1 NCC., să nu fi renuțat la
moștenirea acestuia și să nu fi fost exherdat de acesta (dacă este vorba de descendenți
frați-surori )

Deoarece nu este în discuție moștenirea lăsată de cel reprezentat, reprezentantul

poate fi nedemn față de acesta (nedemnitatea producând efecte relative, numai în raport cu
persoana față de care sa săvârșit fapta) poate să renunțe la moștenirea acestuia și poate să
fie exheredat de acesta într-un cuvânt reprezentantul nu trebuie să îndeplinească condițiile
necesare pentru al moșteni pe cel reprezentat.

SECȚIUNEA 5: MODUL CUM OPEREAZĂ REPREZENTAREA

În care condițiile arătate sunt îndeplinite, reprezentarea este admisă (art.665 alin.2
și art.667 C.civ.) : a) în toate cazurile b) la infinit c) operează de drept și imperativ.

a) Potrivit legii, reprezentarea ’’ este admisă în toate cazurile’’ deci nu numai

atunci când unul sau mai mulți descendenți ai unui copil decedat al defunctului vin la
moștenire în concurs cu unul sau mai mulți descendenți în viață ai defunctului de gradul
mai apropiat ( schema 2) și când fără beneficiul reprezentări nici nu ar putea moșteni dar
și atunci când descendenții copilului sau copiilor decedați ai defunctului sunt de aceiași
grad.

Tot astfel, dacă în lipsă de moștenitori din clasa I la moștenire sunt chemați
colaterali privilegiați și problema reprezentări se pune pentru descendenți din frati- surori.
În privința rudelor de grad egal reprezentarea se admite pentru ca împărțirea
moștenirii să se facă pe tulpini, cu respectarea principiului egalități între moștenitori de gradul cel
mai apropiat cu defunctul, iar nu pe capete, în părți egale în raport cu numărul descendenților
care vin efectiv la moștenire. De exemplu, dacă cei doi (copii sau frați) ai defunctului sunt
decedați la data deschideri moșteniri și unul a lăsat un copil, iar al doilea trei copii, moștenirea se
va împărți între nepoți (respectiv între nepoți de frate) ai defunctului nu în părți egale (1/4 pentru
fiecare) ci în două părți, prima jumătate revenind unui nepot, iar cea lată jumătate fiind împărțită
intre ceilalți trei nepoți, câte 1/6 pentru fiecare.
Dacă însă condițiile reprezentări nu ar fii îndeplinite (de exemplu, ambii copii sunt
nedemni), nepoți vor veni la moștenire în numele propriu împărțind în mod egal moștenirea (în

37
IONESCU NICU
câte ¼ pentru fiecare). Iar dacă reprezentarea nu ar fi admisă pe o tulpină (de exemplu, numai
primul copil al defunctului a fost nedemn), vor veni la moștenire nepoții de pe cealaltă tulpină,
care-beneficiind de reprezentare-vor exclude de la moștenire pe copilul nedemnului.

b) Reprezentarea este admisă la infinit (nemărginit). Aceasta înseamnă că

numai nepoții dar si strănepoți, Răstrănepoți etc. Pot veni la moștenire prin reprezentare
(art.665, 666 C.civ. schema 7)

+C1 +C2

N1 N2 N3 N4
1/2 1/6 1/6 1/6
Shema 4
Evident, condițiile reprezentări trebuie să fie îndeplinite pentru fiecare salt în grad. De
aceia, descendenți din frați beneficiază de reprezentare numai până la gradul IV (strănepot de
frate), rudele colaterale de grad mai îndepărtat neavând vocație legală la moștenirea defunctului.

c) pentru ca-în toate cazurile în care reprezentarea este admisă împărțirea să

se facă pe tulpini , ea operează de drept și imperativ, voința descendenților putând
influința regulile reprezentări numai prin renunțare al moștenire, dar nu si prin acceptarea
ei cu efecte parțiale (de exemplu, fără beneficiul reprezentării) sau sub condițiile (de
exemplu împărțirea să se facă în alte cote decât cele rezultând din regulile reprezentări).

+C1 +C2
1/2

N1 N2

38
IONESCU NICU
1/4 1/4

Schema 5
Considerăm că reculule reprezentări succesorale legale nu pot fi modificate nici prin
voința defunctului. În literatura de specialitate sa susținut că el ar putea în limitele cotități
disponibile si fără a adauge atingere rezervei să înlăture reprezentarea legală sau să o admită în
alte cazuri de cât cele prevăzute de lege. După părerea mea, asemenea dispoziții testamentare
trebuie să fie interpretate nu în sens de înlăturare a reprezentării legale sau admitere a ei în alte
cazuri si condiții decât cele prevăzute de lege, și ca exheredări, respectiv legate făcute prin
testament. De exemplu, defunctul lasă prin testament, verilor primari, copii unchiului predecedat,
partea ce s-ar fi cuvenit acestuia în concurs cu mătușile în viață la deschiderea succesiuni sau
defunctul gratifică, în mod corespunzător unele rude colaterale de gradul IV (de exemplu,
răstrănepoți unu frate predecedat). Întrucât verii primari (moștenitori din clasa a IV-a a ) și rudele
colaterale de gradul V nu beneficiază de reprezentare, ei vor culege partea corespunzătoare din
moștenire ca legate cu titlul universal iar nu ca moștenitori legali care – grație voinței
testamentorului- ar fi venit la moștenirea legală prin reprezentare.
În toate cazurile - și independent de problema calificări drepturilor moștenitorilor
astfel gratificați - voința defunctului exprimată prin testament va produce efecte, într-adevăr,
numai cu respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari.

+C1 + C2

N2 N3
1/4 1/4
N1
1/2
Schema 6

39
IONESCU NICU
Dacă defunctul a avut doi copii predecedați, dintre care unul a lăsat un copil iar celălalt
doi copii (schema 6) el poate dispune împărțirea moșteniri în cote egale între cei trei nepoți (ia nu
pe tulpini) fiindcă rezerva primului nepot este de 1/3 și deci nu a fost atinsă prin dispoziția
testamentară. Dar dacă cel al doilea copil al defunctului ar fi lăsat trei copii și defunctul ar fii
dispus împărțirea moșteniri între nepoți în cote egale, primul ar lua tot 1/3 (rezerva sa ) și numai
2/3 ceilalți 3 nepoți (cate 2/9). În ambele cazuri dispoziția din testament are semnificația unei
exheredări parțiale (de la ½ la1/3) pentru primul nepot si de legate pentru ceilalți (mărimea
cotei de la ¼ la 1/3, respectiv de la 1/6 la 1/9.) nu intu însă în amănunte problemele fiind de
domeniu devoluțiuni testamentare a moșteniri.

D
+C1 +C2

N2 + N3

N1 Sn Sn
1/8 1/8

Schema 7

SECȚIUNEA 6: EFECTELE REPREZENTĂRI SUCCESORALE

Potrivit art.968 alin.1 NCC în toate cazurile în care reprezentarea este admisă, partajul se
face pe tulpina… aceasta înseamnă că reprezentanți unei persoane , indiferent de numărul lor vor

40
IONESCU NICU
lua din moștenire partea ce s-ar fi cuvenit ascendentului reprezentat dacă ar fi fost în viață la
deschiderea moșteniri; ei nu pot pretinde mai mult, dar nici sa fie obligați să ia mai puțin. 19 Deci
stabilirea părți de moștenire se face pe tulpina (schema 5) aceasta mai înseamnă că, dacă se pune
problema reprezentării a doua sau mai multe persoane decedate la data deschideri moșteniri,
reprezentanți lor vor împărți moștenirea pe capete (în funcție de numărul lor), ci pe tulpini de
exemplu dacă defunctul a avut doi copii predecedați, dintre care a lăsat un copil iar celălalt doi
copii acești nepoți ai defunctului vor moșteni nu în părți egale ci primul nepot va lua ½ din
moștenire, iar ceilalți doi câte ¼ fiecare, adică tot atât cat ar fi luat și ascendentul lor dacă ar fi
fost în viață (schema 6).
Dacă o tulpină “ a produs mai multe ramuri , sub divizia se face iarăși pe tulpină în
fiecare ramură” (art. 968 alin. 3.NCC.), partea cuvenită descendenților din aceiași ramură
împărțindu-se între ei în mod egal. Dacă în exemplul precedent, unul dintre nepoți (ramura N 3) ar
fi si el decedat la data deschideri moșteniri lăsând doi copii (strănepoți față de defunct), aceștia
vor moșteni tot pe tulpini (subtulpini), adică parte ace s-ar fi cuvenit ascendentului lor (schema 7)
În toate cazurile, moștenitorii care beneficiază de reprezentare legală, indiferent de
gradul de rudenie față de defunct, sunt – prin definiție-moștenitorii legali.
Deși la materia reprezentări codul civil nu precizează, este evident că moștenitorii
prin reprezentare dobândesc nu numai drepturi, dar si obligații în raport cu vocația succesorală a
fiecăruia (art. 774 și urmează C. civ.), răspunzând pentru pasivul moșteniri (datorii și sarcini) în
limita activului moșteniri (intra , vires hereditatis) reprezentantul care a acceptato sub beneficiul
de inventar, și peste aceste limite (ultra vires ereditate) reprezentantul care a acceptato pur si
simplu. În ambele cazuri, indiferent că au acceptat sau au renunțat la moștenirea lăsată de cel
reprezentat (art.668Cciv.).
În legătură cu efectele reprezentării mai menționez că reprezentarea operează de
dirept și imperativ, reprezentantul nu este obligat să accepte moștenirea (atr 686Cciv.), iar în caz
de pluralitate de reprezentanți, fiecare păstrează dreptul de opinie sucesorală, putând acepta pus si
simplu sau sub beneficiu de iventar ori renunța la moștenire .

19
Bineînțeles cu excepția dispozițiilor testamentare contrare care nu aduc atingere rezervei sucesorale (daă este
cazul)

41
IONESCU NICU
SECȚIUNEA 7: PROBLEMELE SPECIALE PRIVIND MOȘTENIREA PRIN
REPREZENTARE ȘI PRIN RETRANSMITERE ÎN LUMINA LEGI FONDULUI
FUNCIAR NR 18/ 1991 REPUBLICATA IN 1998

Potrivit art.8 din lege dacă fostul proprietar al terenului nu este în viață pentru a solicita
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, beneficiază de prevederile legii
moștenitorii lui “ în condiíile legi civile”. Întrucât legea civilă permite, potrivit regulior anlizate
moștenirea prin reprezentare, inseamnă că ea pote avea loc si în aplicarea Legii nr.18/1991. În
acest sens, în art. 14. Aprobat prin HG nr. 131/1991 (privind procedura de constituire atribuțile
și funcționarea comisiilor pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor a
modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a
proprietarilor) sa precizat că descendenți copiilor fostului proprietar decedat, precum și
descendenți fraților sau surorilor lui, după caz, pot veni la moștenire în locul părintelui (copilul
sau frate-soră), în cazul în care aceștia au “ decedat anterior autorului succesiunii ” (fostul
proprietar al terenului, care nu a putut beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate nefiind
în viață).
De exemplu, fostul proprietar al terenului, decedat în 1980 are un fiu în viață și doi
nepoții care sunt copii unui alt fiu decedat în 1979, deci anterior “autorului succesiunii” . Fiul în
viță beneficiază în nume propriu de o cotă de ½ , iar cei doi nepoți, prin reprezentare succesorală,
de cealaltă jumătate, titlul de proprietate emițându-se pe numele tuturor moștenitorilor (art. 13
alin 3 din legea nr.18/1991 și art. 34 alin.2 din regulament), fără arătarea cotelor urmând ca ei să
procedeze, ulterior, potrivit drepturi comun.
Față de celelalte arătate, se impun însă două precizări.
În primul rând, reprezentarea de admite, după cum am văzut, numai în cazul
predecesului celui reprezentat(“ decedat anterior autorului succesiuni ”), dar și în cazul în care
reprezentantul este comorient sau decedat în același timp (codecedat) cu autorul succesiuni. De
exemplu,
Dacă fostul proprietar al terenului și unul dintre copii lui au decedat în aceiași
împrejurare (catastrofală) și nu se poate stabili ordinea deceselor, descendenți copilului (nepoții,
strănepoții defunctului) poate veni la moștenire prin reprezentare alături de copii în viață ai
fostului proprietar, luând partea ce s-ar fi cuvenit ascendentului lor reprezentat, dacă ar fi fost în
viață (deci cota parte stabilită pe tulpină).

42
IONESCU NICU
În al doilea rând se pune întrebarea, ce se întâmplă în cazul în care moartea
copilului său, după caz, a fratelui surori fostului proprietar , autor al succesiuni ar fi intervenit nu
anterior sau concomitent, ci ulterior decesului autorului succesiuni regulamentul nu prevede
această ipoteză. Defapt , nici nu era nevoie să o prevadă pentru că, oricum, problema urmează să
fie soluționată în condițiile legi civile (art.8 din legai nr,18/1991)
Astfel dovedindu- se că moștenitorul (de exemplu un copil frate soră var etc. sau
chiar legatar universal ori cu titlul universal) a fost în viață la data deschideri moșteniri (lăsata de
fostul proprietar al terenului) va moșteni el, și apoi cota moștenită intrată în patrimonial lui se va
transmite propriilor moștenitori (moștenire prin retransmitere). De exemplu, în cauza soluționată
prin decizia civila a TJ TELEORMAN NR. 259/1993, fostul proprietar al terenului a decedat în
1973, având 6 copii dintre care 2 au decedat în 1986. În baza legii nr. 18/1991 dreptul de
proprietate sa reconstituit pe numele celor 4 copii în viață(câte 1/6 pe fiecare), iar cota de 2/6 sa
reconstituit pe numele soției supraviețuitoare a unui copil decedat (1/6) și pe numele legatarului
universal al celuilalt copil decedat (1/6). Deoarece nici soția supraviețuitoare a copilului
decedat(nora fostului proprietar) și cu atât mai mult, și cu atât mai puțin , legatarul universal al
celuilalt copil decedat (care poate fi o persoană străină) nu au vocație succesorală proprie la
moștenirea lăsată de fostul proprietar ei nu puteau veni la moștenire prin reprezentare( chiar dacă
cei doi copii ar fii fost decedați la data morți lui de de cuius) nefiind îndeplinite condițiile
reprezentări succesorale.
În schimb, ei au putut moșteni prin retransmitere, prin intermediul moștenirilor
lăsate de cei doi copii decedați, care au moștenit ei, si la rândul lor, au retransmis propriilor
moștenitori ( moșteniri succesive).
Este adevărat că în decizia citată, referitor la legatarul universal se arată că vine la
moștenire prin reprezentarea copilului decedat. În realitate, el a beneficiat de reconstituirea
direptului de proprietate nu prin reprezentare, ci prin retransmitere că moștenitor al copilului
fostului proprietar al terenului căci potrivit principilor elementare de drept succesoral
reprezentarea este admisă numai în privința descendenților copiilor defunctului și în privința
descendenților din frați si surori (art.966 alin.1.NCC.) iar art. Nr.8 din legea nr.18/1991 face
referire la condițiile legi civile, fără să extindă instituția reprezentări succesorale la alte ipoteze.
Tot astfel, regulamentul aprobat prin HG nr. 131/1991 precizează că numi nepoți și strănepoți
cooperatorului decedat, respectiv descendenții fratelui-surori pot veni la moștenire în locul tatălui
sau mamei decedat anterior deschideri succesiunii.

43
IONESCU NICU
În sfârșit precizăm că am insistat asupra acestor probleme privind moștenirea prin
reprezentare, respectiv prin retransmitere în aplicarea legi nr.18/1991, pentru că titlurile de
proprietate se eliberează pe numele tuturor moștenitorilor (art.13 alin.2 din legea 18/1991 si art.
34 alin.2 din regulament), fără concretizarea drepturilor fiecăruia. Astfel fiind și ulterior emiteri
titlurilor de proprietate se pot ivi litigii intre moștenitori (de exemplu, cu ocazia ieșiri din
indiviziune sau in legătură cu folosința terenului), care trebuie să fie soluționate potrivit dreptului
comun (art. 13 alin.2 din legea 18/1991), prin aplicarea principiilor care guvernează materia
dreptului la moștenire, inclusiv reprezentarea succesorală (de exemplu, stabilirea cotelor
moștenite pe tulpini) și moștenirea prin retransmitere, nici o abatere ne putând fii admisă dacă nu
este prevăzută de legea nr 18/1991.
Mai precizăm că, în toate cazurile, moștenitori-indiferent că moștenesc în nume
propriu, prin reprezentare sau prin retransmitere, ca moștenitorii legali sau testamentari-pot
dobândi prin reconstituirea dreptului de proprietate atât cat ar fi putut dobândi autorul lor (fostul
proprietar) dacă ar fi in viață, deci în limitele maxime prevăzute de lege (art.8 alin3, art.9 alin.1-2
ș 12 art.45-48 din legea nr18/1991 republicată) chiar dacă fac parte din familii distincte.
Problemele de drept succesoral analizate nu au suferit modificări nici prin
adoptarea legi nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole
si a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor legilor fondului funciar nr 18/1991 și alte legi
nr.169/1997 spre deosebire de reglementările anterioare, noua lege prevede însă și posibilitatea
acordări de despăgubiri în cazul în care retrocedarea în natură a terenurilor (în limitele prevăzute
de noua lege) nu este posibilă (art. 3 alin. 3, art.4 alin.1, art.40 ). În această ipoteză dacă fostul
proprietar are doi sau mi mulți moștenitori suma stabilită drept despăgubire se împarte între ei în
condițiile legi civile, procedându-se potrivit dreptului comun (art.8 alin. 2 art.13 alin.3 din legea
nr.18/1991).
În mod asemănător se pune problema moșteniri prin reprezentare sau prin
retransmitere si în lumina legi nr. 112/1995 pentru nereglementarea situației juridice a unor
imobile cu destinația de locație trecute în proprietatea statului. Prin moștenitorii foștilor
proprietari art.1, art.5, art.12, etc. Care beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de lege
(restituire în natură sau despăgubiri) , se înțeleg nu numai moștenitorii în nume propriu, dar și
moștenitori prin reprezentare sau prin retransmitere, drepturile lor stabilindu-se potrivit legi
(art.1), deci în condițiile dreptului comun. Derogări pot fi admise numai în cazurile și în
condițiile expres prevăzute de lege (de exemplu, reconstituirea în natura moștenitorului care
locuia în apartament în calitate de chiriași art.5 )
44
IONESCU NICU

45
IONESCU NICU

CAPITOLUL 3: CLASELE DE MOȘTENITORI ȘI

REPREZENTAREA SUCCESORALĂ

SECȚIUNEA 1: CLASA I DE MOȘTENITORI LEGALI: DESCENDENȚI

DEFUNCTULUI
Noțiunea de descendenți. Potrivit (art.975 alin.1 NCC C.civ)., prin descendenți trebuie
să înțelegem copii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la infinit, fără deosebire de sex și
indiferent dacă sunt din aceiași căsătorie sau căsători diferite.
Fac parte din clas I de moștenitori legali și copii defunctului sau a urmașilor din
afara căsătoriei, cu singura condiție ca filiația să fie stabilită potrivit legi. Întradevăr, codul
familiei a asimilat pe deplin situația copilului din afara căsătoriei cu situația legală a unui copil
din căsătorie(art.63) .
Alături de copii din căsătorie și din afara căsătoriei din clasa I de moștenitori
legali fac parte și copii adoptați. după cum am văzut adoptatul și descendenți săi, dobândesc, prin
efortul adopție aceiași drepturi pe care le are copilul din căsătorie față de părinți săi. Dacă
persoana care lasă moștenirea este adoptatorul, nu are importanță nici felul adopției cu efectele
deplie sau cu efecte restrânse. În ambele cazuri adoptatul si descendenți lui pot veni la moștenirea
lăsată de adoptator .
Deosebirea între cele doua feluri de adopție se va manifesta numai în raporturile
adoptatorului și descendenților săi cu rudele lor firești; în cazul adopției cu efecte depline
încetează aceste raporturi și deci adoptatul si descendenți săi nu mai au vocație succesorală în
calitate de copii, nepoți etc. față de ascendenți firești; în schimb în cazul adopției cu efecte
restrânse, păstrându-se legăturile de rudenie cu familia firească, adoptatul și descendenți săi vor
avea vocație succesorală, în calitate de descendenți față de ascendenți firești.
Dacă adopția a fost făcută nu de către defunct, ci de copilul lui ori alt descendent
al său, adopția va conferi vocație succesorală adoptatului și descendenților săi la moștenirea
lăsată de defunct numai dacă este cu efecte depline, căci în acest caz ei devin rude nu numai cu
adoptatorul, dar si cu rudele acestuia, între care ascendentul adoptatorului care lasă moștenirea. În
schimb, dacă adopția a fost cu efecte restrânse adoptatul și descendenți săi nu vor avea vocație la
46
IONESCU NICU
moștenirea lăsată de ascendentul adoptatorului, pentru că această adopție nu creează legături de
rudenie cu rudele adoptatorului, printre care ascendentul lui care lasă moștenirea.
În toate cazurile adopția va produce efectele arătate numai dacă a fost făcute în
scopul si cu finalitatea prevăzute de lege. Dacă adopția sa făcut cu scopul exclusiv, dovedit ca
atare, de a crea adoptatorului vocație succesorală la moștenirea adoptatorule adopția este lovită de
nulitate.
Într-adevăr, dreptul la moștenire trebuie să fie un efect al adopției iar nu cauza ei.

Împărțirea moșteniri între descendenți. Dacă la moștenire sunt chemați doi sau mai
mulți descendenți de gradul I (copii defunctuli) cota parte de moștenire ce se cuvine fiecarui se
stabileste în mod egal în funcție de numărul lor (pe capete). Tot astfel se procedează dacă la
moștenire sunt chemați, în nume propriu decendenți de grad subsecvent (care nu beneficiază de
reprezentare).
În schimb, dacă descendenți de gradul II si următoarele vin la moștenire prin
reprezentare, împărțirea se face pe tulpini si subtulpini, principiul egalități aplicându- se numai
între ramurile din aceiași tulpină.
Iar descendenți mai îndepărtați în grad și care nu beneficiază de reprezentare sunt
excluși de la moștenire.
Dacă, alături de descendenți în baza legi 319/1944 pentru dreptul de moștenire al
soțului supraviețuitor, la moștenire este chemat si soțul supraviețuitor al defunctului se stabilește
- mai întâi cota ce se cuvine acestuia si restul se împarte între descendenți după regulile arătate .
Aceasta înseamnă că prin efectul legi nr.319 /1944 se micșorează cota parte din
moștenire a tuturor moștenitorilor din clasa descendenților.
Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al descendenților.
Așa cum am văzut, descendenți pot veni la moștenire în nume propriu sau prin
reprezentare . ei sunt moștenitori rezervatari, astfel încât liberalitățile făcute de defunct (donații si
legate) prin care se aduce atingere rezervei lor sunt supuse reducțiuni. De asemenea, ei sunt
moștenitori sezinari, având posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea moșteniri fără atestarea
prealabilă a calități de moștenitor (înainte de eliberarea certificatului de moștenitor) în sfârșit ei
sunt obligați să raporteze donațiile primite de la cel care lasă moștenirea, dacă donația nu a fost
făcută cu scutire de raport.

47
IONESCU NICU
SECȚIUNEA: 2 CLASA II-A DE MOȘTENITORI , ASCENDENȚI
PRIVILEGIAȚI ȘI COLATERALI PRIVILEGIAȚI ( CLASA MIXTĂ)
1.Componență
Prezentare: În situația în care defunctul nu a lăsat descendenți sau aceștia sunt
nevrednici ori renunță la moștenire, succesiunea se cuvine clasei mixte a descendenților
privilegiați si a colateralilor privilegiați, care cuprinde părinții defunctului si frați si surorile
acestuia precum și descendenții lor (pana la gradul IV inclusiv), care îi înlătură de la moștenire pe
ceilalți ascendenți și colaterali deveniți ordinari.
Istoric: În dreptul roman, frații si surorile veneau la moștenirea defunctului în concurs cu
părinții iar Justinian a hotărât că în situația în care un frate ar fi predecedat și au rămas copii de pe
urma lui acesta vor culege partea din moștenire ce s-ar cuvenit tatălui lor.

A B

C
D
Decujus
E

În vechiul drept cutumiar francez, părinții aveau același tratament ca și ceilalți

ascendenți iar frații și surorile erau cuprinși în categoria colateralilor.
În vechiul drept românesc ascendenții (inclusiv părinții) erau chemați la
moștenirea copiilor lor dacă aceștia nu aveau descendenți,iar în lipsa lor aveau la moștenire
colateralii privilegiați. Mai târziu, Codul Calimach va stabil moștenirea să fie culeasa de
ascendenți împreuna cu frații si surorile.
2 Ascendenții privilegiații

a. Enumerare

Ascendenții privilegiați: ascendenți privilegiați sunt tatăl si mama lui de cujus ,

din căsătorie , și din adopție (art. 976. alin.1 NCC). În privința vocație succesorale și a
părinților din căsătorie și a mamei din afara căsătoriei, consacră dreptul acestora la

48
IONESCU NICU
moștenire, eventualele discuții fiind numai în privința tatălui din afara căsătoriei și a
părinților firești în cazul adopției defunctului și a adoptatului.

b. Tatăl din afara căsătoriei

Tatăl din afara căsătoriei: Vocația succesorală a tatălui din afara căsătoriei nu
este expres consacrată de codul civil sau alte acte normative si cu toate că această vocație
trebuie să se sprijine pe o dispoziție legală, în prezent, totuși, nu mai este pusă la îndoială,
fiind reclamată de raporturile de rudenie dintre copil și tatăl, și mai ales de dispozițiile art.
106C.fam. potrivit căruia ’’ părintele nu are nici-un drept asupra bunurilor copilului în
afară de dreptul de moştenire şi la întreţinere’’. O rezervă există în această materie și în
cazul recunoașterii de către părinte al copilului în scopul de a-l moșteni, dar acest act
poate fi oricând contestată, ea trebuie privită ca fund corespunzătoare adevărului, putând
constitui un titlu legitim pentru moștenire.

c. Vocația succesorală a părinților firești în cazul adopției

Situații: Vocația sucesorlă a părinților firești în cazul adopției presupune
analiza a două situații:

a) cazul adopției cu efecte depline, când părinții firești ai adoptatului pierd vocația
succesorală la moștenirea lăsată de cel adoptat, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara
căsătoriei, excepție face ipoteza în care unul dintre soți adoptă cu efecte depline copilul firesc al
celuilalt soț , care menține raporturile de rudenie cu adoptatul și deci și vocația succesorală la
moștenirea acestuia ;
b) cazul adopției cu efecte restrânse, indiferent dacă adoptatorul este sau nu soțul unuia
dintre părinți firești, vocația succesorală a ambilor soți se menține, întrucât se păstrează și
legătura de rudenie a înfiatului cu părinții firești.

M
T

A B C
Decujus

49
IONESCU NICU
Adoptatorul va avea vocație succesorală la moștenirea lăsată de adoptat , deoarece în
privința raporturilor de rudenie dintre adoptant si adoptat nu există deosebire între adopția cu
efecte depline și adopția cu efecte restrânse .
Așa cum am arătat anterior , în legislația în vigoare nu mai este reglementată
adopția cu efecte restrânse .

d. Concursul părinților cu colateralii privilegiați și între ei și colateralii

privilegiați

T M

Decujus

Situații: în legătură cu concursul părinților cu colateralii privilegiați și între aceștia și

colateralii privilegiați se pot concepe următoarele situații:
a) dacă la moştenire sunt chemaţi numai ascendenţii privilegiaţi ai defunctului,
moştenirea se împarte în mod egal (art. 980 NCC.) în funcţie de numărul lor, care poate fi 1 sau
2, dar şi 3 sau 4 în cazul înfierii cu efecte restrânse;
Exemplu:
T va culege ½ din moştenire, iar M tot ½. (ca in schema de mai sus)
b) dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateralii
privilegiaţi,partea ascendenţilor se stabileşte astfel:
 dacă există un singur părinte el va primi ¼ din moştenire, ¾ revenind
colateralilor privilegiaţi indiferent de numărul lor (art.978 a NCC.);
Exemplu:
M va culege ¼ din moştenire, restul de ¾ revenindu-le colateralilor privilegiaţi - A, B,
respectiv
tot câte ¼ pentru fiecare.

50
IONESCU NICU
 dacă însă ambii părinţi vin la moştenire, ei vor culege ½ din moştenire
(câte ¼ fiecare),cealaltă jumătate revenind colateralilor privilegiaţi(art.978 b NCC.).
Exemplu:

De cujus A B C

T va culege ¼ din moştenire, M tot ¼, iar colateralii privilegiaţi - A, B, C, D - vor lua

toţi ½ din moştenire, respectiv câte 1/8 fiecare.
În cazul adopţiei cu efecte restrânse, dacă alături de adoptator vin la moştenire şi părinţii
fireşti, concursul dintre ei va afecta cotele lor şi nu cota colateralilor privilegiaţi, în sensul că
partea de ½ se va împărţi în mod egal între ei;
c) dacă alături de clasa a doua de moştenitori, la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al
defunctului, mai întâi se stabileşte cota ce-i revine acestuia şi apoi restul se împarte între
ceilalţi
moştenitori, după regulile de mai sus10. Astfel, se pot întâlni următoarele situaţii:
 dacă soţul supravieţuitor vine în concurs numai cu ascendenții privilegiaţi
sau numai cu
colateralii privilegiaţi, cota soţului va fi de ½ din moştenire, restul de ½ împărţindu-se
între colateralii privilegiaţi sau ascendenţii privilegiaţi, indiferent de numărul lor.
Exemplu:

T M

51
IONESCU NICU

De cujus
S va culege ½ din moştenire, T- ¼, iar M tot ¼.
 dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi cu
colateralii privilegiaţi, cota soţului este de 1/3 din moştenire, restul de 2/3 urmând a se
împărţi între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi după regulile pe care le-am
arătat.(art.977. NCC.).
Exemplu:

T M

S De cujus A B C

S va lua 1/3 din moştenire, ascendenţii privilegiaţi-T, M- vor culege jumătate din cea
rămas,
respectiv câte 1/6 pentru fiecare, iar restul va aparţine colateralilor privilegiaţi- A, B, C-
care vor lua câte 1/9 fiecare.

e. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale cuvenite ascendenților

privilegiaţi
Rezervatari: Ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari, prin Legea nr.
134/1947 prevede că rezerva părinţilor este de ½ din moştenire dacă vin la moştenire tatăl şi
mama şi de ¼ din moştenire, dacă vine la moştenire un singur părinte.
Legea acordă dreptul la rezervă ascendenţilor privilegiaţi numai în situaţia în care de
cujus nu are descendenți ca moştenitori rezervatari, ori aceştia nu pot sau nu doresc să vină la
moştenire.

52
IONESCU NICU
Sezinari: Ascendenţii privilegiaţi sunt şi moştenitori sezinari, bucurându-se de posesia
de drept a bunurilor succesorale. Aşadar, ascendenții privilegiaţi au posibilitatea de a intra în
stăpânirea bunurilor succesorale şi de a exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct sau
intrate în moştenire ulterior, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calităţii de moştenitor pe cale
notarială sau judecătorească.
Reprezentare şi raportul donaţiilor: Ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire numai în
nume
propriu, neavând beneficiul reprezentării şi nu au obligaţia raportării donaţiilor.

COLATERALII PRIVILEGIAŢI

Enumerare
Colateralii privilegiaţi: Colateralii privilegiaţi sunt: fraţii şi surorile defunctului şi
descendenţii acestora până la gradul IV, inclusiv nepoţii şi strănepoţii de frate şi
soră. (art. 976 alin. 2 NCC)
Aceştia vin la moştenire fie în temeiul dreptului propriu, fie prin reprezentare.
Pentru ca fraţii să facă parte din clasa a II-a de moştenitori, nu contează dacă sunt din
căsătorie sau din afara căsătoriei ori din adopţia cu efecte depline.
În cazul adopţiei cu efecte restrânse adoptatul şi descendenţii săi nu devin rude cu
descendenţii adoptatorului din filiaţia firească. Prin urmare au vocaţie succesorală la moştenirea
defunctului rudele sale fireşti (fraţii şi surorile).
Aceleaşi principii se aplică şi în cazul descendenţilor din fraţi şi surori, atunci când
adopţia cu efecte restrânse a fost făcută de fratele sau sora defunctului.
Ce se va întâmpla însă dacă adoptatorul a făcut mai multe adopţii, unele cu efecte
depline, iar altele cu efecte restrânse? Soluţia este că adoptatul cu efecte restrânse nefiind rudă cu
descendenţii din filiaţia firească (sau cu adoptaţii cu efecte depline ai adoptatorului), aceştia nu
vor avea vocaţie succesorală reciprocă, nefiind între ei legături de rudenie.
a. Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi
Situaţii: Am văzut că, dacă vin singuri la moştenire colateralii privilegiaţi dobândesc
întreaga moştenire, iar dacă vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, dobândesc ¾ sau ½, după
cum vin în concurs cu unul sau mai mulţi ascendenţi privilegiaţi ai defunctului, ţinându-se seama
mai întâi de cota care i se cuvine soţului supravieţuitor al defunctului.

53
IONESCU NICU
În cazul în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire singuri vor dobândi întreaga
moştenire în mod egal, adică pe capete. Tot astfel se va împărţi moştenirea şi între descendenţii
fraţilor şi surorilor, dacă vin la moştenire în nume propriu; dacă însă vin la moştenire prin
reprezentare împărţirea moştenirii se va face pe tulpini şi subtulpini.
Exemplu:
+2000
+1998 M
T

+ 1999 38
+2002 A
B C

De
cujus
D E F
Moştenirea se va împărţi pe 3 tulpini: tulpina lui A, tulpina lui B şi tulpina lui C. Astfel,
D şi E vor veni la moştenire prin reprezentarea lui A, culegând fiecare câte 1/6 din moştenire, iar
B şi C vor lua fiecare câte 1/3 din moştenire. În ceea ce-l priveşte pe F acesta va fi exclus de la
moştenire potrivit principiului proximităţii gradului de rudenie întrucât nu beneficiază de
reprezentarea succesorală şi este rudă de gradul III cu defunctul, iar ceilalţi colaterali privilegiaţi
sunt rude de gradul II cu de cujus.

Felurile colateralilor privilegiaţi: Avem următoarele trei categorii de colaterali

privilegiaţi:
1. fraţii buni- fraţii ce au acelaşi tată şi aceeaşi mamă cu de cujus, indiferent dacă sunt
din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline;
2. fraţii consangvini (consângeni)- fraţii care au numai acelaşi tată cu de cujus, din
căsătorii diferite, din afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline făcută numai de tată;
3. fraţii uterini-a fraţii care au numai aceeaşi mamă cu de cujus, din căsătorii diferite, din
afara căsătoriei sau din adopţia cu efecte depline realizată numai de mamă.

Împărţirea pe linii: Împărţirea pe linii este o soluţie deosebită de a împărţi moştenirea

atunci când la succesiune sunt chemaţi fraţi şi surori ai defunctului (sau descendenţii lor) care nu
sunt din aceeaşi părinţi.

54
IONESCU NICU
Dacă la moştenire vin fraţi sau surori care fac parte din aceeaşi categorie, împărţeala
moştenirii se face potrivit regulii generale, pe capete, adică în mod egal, sau în cazul
reprezentării, pe tulpini.
În numeroase cazuri însă, la moştenire vin fraţi şi surori din categorii diferite şi atunci
partea din moştenire care se cuvine colateralilor privilegiaţi se împarte în două părţi egale,
corespunzătoare celor două linii: linia paternă şi linia maternă.(art.981 alin. 3 NCC.) Apoi
jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linia paternă iar jumătatea maternă între
fraţii defunctului pe linia maternă. Fraţii buni, fraţi cu defunctul după ambele linii vor avea o cotă
parte din ambele jumătăţi, beneficiind de privilegiul dublei legături.

Exemplu:

T M

B C De cujus
D E
A

Astfel, vom stabili mai întâi cota ce se cuvine ascendenților privilegiaţi, fiind vorba de
ambii ascendenți cota este de ½, T va culege ¼, iar M tot ¼. Partea cuvenită colateralilor
privilegiaţi (respective ½ din moştenire) se împarte în felul următor:
Mai întâi o împărţim în două părţi egale corespunzătoare linie materne şi liniei paterne
(1/4 pentru linia maternă şi ¼ pentru linia paternă).
Jumătatea maternă se va împărţi în mod egal între fraţii de pe linia maternă, respectiv
între B, C, D şi E care vor culege fiecare câte 1/16 din moştenire.
Jumătatea paternă se va împărţi în mod egal între fraţii de pe linia paternă, respectiv
între A, B şi C, care vor lua fiecare câte 1/12 din moştenire.
Aşadar, B şi C care sunt fraţi după mamă şi după tată cu de cujus vor culege fiecare câte
1/12 +1/16 din moştenire, atât pe line maternă cât şi pe linie paternă.

b. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi

55
IONESCU NICU
Moştenitori nerezervatari: Colateralii privilegiaţi nu sunt moştenitori rezervatari, astfel
încât în situaţia în care de cujus a lăsat un legatar universal, acesta îi va exclude de la moştenire
pe colaterali.
Exemplu:

T M

Leg.univ De cujus B +2001

A

D E
C

Legatarul universal îi va înlătura de la moştenire pe colateralii privilegiaţi A, C, D, E,

culegând întreg patrimoniul succesoral.

Moştenitori nesezinari: Colateralii privilegiaţi trebuie să ceară trimiterea lor în posesie

prin eliberarea certificatului de moştenitor, procedura având ca scop verificarea titlului în temeiul
căruia moştenitorii pretind posesia moştenirii.
Raportul donaţiilor: Colateralii privilegiaţi nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.
Astfel, dacă în timpul vieţii, de cujus, le-a făcut diferite donaţii, indiferent de cuantumul acestora,
colateralii privilegiaţi, după deschiderea succesiunii, nu vor fi obligaţi la raportul donaţiilor.
Reprezentarea succesorală: Aşa cum am mai arătat, descendenții până la gradul IV ai
colateralilor privilegiaţi vor beneficia de reprezentarea succesorală culegând moştenirea
în numele ascendentului lor predecedat. Aşadar, copiii fraţilor şi surorilor, precum şi nepoţii
acestora fie vin la moştenire în nume propriu, fie pot beneficia de reprezentarea succesorală.

SECȚIUNEA 3: CLASA III DE MOȘTENITORI (ASCENDENȚI ORDINARI)

1. Împărţirea moştenirii între ascendenții ordinari
Enumerare: Dacă defunctul nu are moştenitori din primele două clase sau dacă ei au
renunţat, sunt nevrednici sau nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de (art. 982. alin. 2

56

C
IONESCU NICU
NCC.), moştenirea se cuvine ascendenţilor, alţii decât părinţii, adică bunicilor, străbunicilor etc.
fără limită în grad20.
Exemplu:

De cujus
Ordine: Ascendenţii ordinari sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie
(bunicii- gr. II înlăturând pe străbunici - gr. III).
Principiul egalităţii: Între ascendenţii ordinari se aplică principiul egalităţii fiind de
grad egal(art.982. alin.5 NCC.), iar dacă la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului,
mai întâi se stabileşte cota ce se cuvine acestuia şi apoi restul se împarte între ascendenţii
ordinari.

Exemplu:

S De cujus
+ 2001 +2002

20
Este indiferent dacă rudenia dintre de cujus şi ascendenţii săi ordinari izvorăşte din căsătorie, din afara căsătoriei,
sau din adopţie.

57
IONESCU NICU
În această situaţie se va stabili mai întâi cota soţului supravieţuitor care este de ¾ din
moştenire, iar restul de ¼ este cules de ascendentul ordinar B (art.982 alin.4. NCC).

2. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale aparţinând ascendenţilor

ordinari
Nerezervatari: Ascendenţii ordinari sunt moştenitori nerezervatari. Astfel, în situaţia în
care vin la moştenirea lui de cujus în concurs cu un legatar universal, vor fi înlăturaţi de la
moştenire.
Exemplu:
A B

T M +2000

Leg.univ DE CUJUS

Legatarul universal urmează să culeagă întreaga moştenire, înlăturându-i pe cei doi bunici, A şi
B, care nu au calitatea de moştenitori rezervatari.
Reprezentarea succesorală: Ascendenţii ordinari nu se bucură de privilegiul
reprezentării succesorale venind la moştenire numai în nume propriu.
Raportul donaţiilor: Ascendenţii ordinari, în situaţia în care au primit o donaţie de la
defunct, nu vor fi obligaţi la raport.
Sezinari: Ascendenţii ordinari sunt moştenitori sezinari, având dreptul să intre în
stăpânirea de fapt a tuturor bunurilor succesorale, mobile şi imobile, fără îndeplinirea unor
formalităţi prealabile.

SECȚIUNEA 4: CLASA IV-A DE MOȘTENITORI LEGALI (COLATERALII

ORDINARI)
Prezentare

Enumerare şi limite: Dacă defunctul nu are moştenitori din primele trei clase sau dacă
aceştia sunt renunţători sau nevrednici, moştenirea va fi culeasă de colateralii ordinari, adică de

58
IONESCU NICU
colateralii care nu sunt fraţi sau surori cu defunctul sau descendenţi ai acestora (art. 983. alin 2
NCC.). Aceştia sunt chemaţi la moştenire până la gradul IV inclusiv (unchi, mătuşi, veri primari
şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului21).(art. 983 alin.1 NCC.).
Ordinea: Colateralii ordinari sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradelor de rudenie
cu defunctul: unchii şi mătuşile (gradul III) înlătură de la moştenire verii primari (gradul IV) şi
fratele sau sora bunicilor (gradul IV). În cazul în care sunt de acelaşi grad, între colateralii
ordinari se aplică principiul egalităţii(art.982 alin.5 NCC.).
În cadrul acestei clase de moştenitori nu va opera împărţirea pe linii a moştenirii aşa cum
se întâmplă în cazul colateralilor privilegiaţi.
Dacă la moştenire este chemat şi soţul supravieţuitor al defunctului, mai întâi se
stabileşte cota care i se cuvine acestuia şi apoi se împarte moştenirea între colateralii ordinari.
Caractere juridice: Colateralii pot veni la moştenire numai în nume propriu şi nu
beneficiază de reprezentare, nu sunt sezinari şi nu au obligaţia raportului donaţiilor.

2.Observaţii comune ascendenţilor şi colateralilor ordinari

Ascendenţii şi colateralii ordinari pot fi atât din căsătorie cât şi din afara căsătoriei,
deoarece existând numai condiţia legăturilor de rudenie, legea civilă nu face deosebire între
vocaţia lor succesorală.
În cazul adopţiei sunt două situaţii:
a) dacă aceasta este cu efecte restrânse ascendenţii şi colateralii ordinari fireşti vin la
moştenirea colateralului sau descendentului lor firesc, în schimb, ascendenţii şi colateralii
adoptatorului nu culeg moştenirea adoptatului mort fără posteritate, întrucât nu sunt rude cu
acesta;
b) dacă adopţia este cu efecte depline, ascendenţii şi colateralii ordinari pierd vocaţia la
succesiunea adoptatului, moştenirea urmând a fi culeasă de ascendenţii şi colateralii
ordinari ai adoptatorului, cu care adoptatul de cujus a devenit rudă.

Exemplu:
E

21
De asemenea, colateralii ordinari pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei, sau din adopţie
A
59
F
IONESCU NICU

CAPITOLUL 4: ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE

SUCCESORALE ALE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

SECTIUNEA1:DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOȚULUI

SUPRAVIEȚUITOR ÎN CADRUL DIFERITELOR SISTEME DE DREPT

Reglementări în materie: Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului

supravieţuitor a abrogat implicit dispoziţiile Codului civil referitoare la
22
succesiunea soţului supravieţuitor , fiind în prezent sediul materiei care reglementează
această instituţie.

SECȚIUNEA 2:CONDIȚIILE DREPTULUI LA MOȘTENIRE AL SOȚULUI

SUPRAVIEȚUITOR
Condiţii: Pentru a putea moşteni, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească, la fel ca
şi ceilalţi moştenitori, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
d) să aibă capacitate succesorală;
e) să nu fie nedemn de a moşteni;
f) la acestea se adaugă o a treia condiţie, şi anume aceea de a avea vocaţie succesorală.
Condiţie specială: Pentru a putea moşteni, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească,
pe lângă condiţiile generale ale dreptului la moştenirea legală, o condiţie, specială: să aibă
calitatea de soţ în momentul deschiderii succesiunii. Nu are consecinţe juridice durata
căsătoriei, care era situaţia materială a soţilor, sexul soţului supravieţuitor sau faptul că soţii erau
despărţiţi în fapt la data decesului unuia dintre ei. În schimb, convieţuirea a două persoane
(concubinajul), oricât de durabilă ar fi, nu conferă vocaţie succesorală legală concubinului
supravieţuitor. Pentru a-i putea stabili unei persoane calitatea de soţ supravieţuitor trebuie stabilit
momentul încheierii căsătoriei şi momentul desfacerii sau încetării acesteia.
Încheierea căsătoriei: Potrivit art. 16 alin. 1 C. fam., momentul încheierii căsătoriei
este acela în care ofiţerul de stare civilă constată că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de
lege pentru încheierea unei căsătorii valabile şi îi declară pe viitorii soţi căsătoriţi. Înregistrarea
căsătoriei care urmează după acest moment nu are valoare constitutivă ci reprezintă un element
de probă.
22
Legea nr. 319/1944 în art. 7 a menţinut în vigoare dispoziţiile speciale mai favorabile prevăzute de Legea nr.

60
IONESCU NICU
Aşadar, dovada încheierii căsătoriei poate fi făcută numai prin certificatul de căsătorie
atunci când se pretind efecte de stare civilă. Excepţie face situaţia în care dovada căsătoriei este
necesară în alte scopuri, aceasta fiind considerată un simplu fapt juridic şi astfel este admisibil
orice mijloc de probă.
Divorţul: În caz de divorţ căsătoria este desfăcută, potrivit art. 39 alin. 1 C. fam. din
ziua în care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Căsătoria se menţine în cazul în care
moartea soţului s-a produs în timpul procesului, eventual după pronunţare, dar până să rămână
irevocabilă. În această situaţie, căsătoria încetează prin moarte şi deci soţul supravieţuitor culege
o parte din moştenire.
Soluţia se impune, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile art. 39 alin. 1 C. fam. sunt
imperative, iar pe de altă parte este posibil ca până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, soţii să se
împace14.

Nulitatea sau anularea căsătoriei: Potrivit art. 21 C. fam., ″căsătoria poate fi anulată la
cererea soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizică a
celuilalt soţ, prin viclenie sau prin violenţă″.
În ceea ce priveşte nulităţile absolute, acestea sunt expres prevăzute de C. fam.:
1. Încheierea căsătoriei fără respectarea dispoziţiilor legale cu privire la vârsta
matrimonială (art. 19 şi art. 4 C. fam.). Cu toate că este vorba despre o nulitate absolută, potrivit
art. 20 C. fam. poate fi acoperită în următoarele situaţii:
 dacă soţul care nu avea vârsta legală pentru căsătorie a împlinit-o între
timp până la
constatarea nulităţii;
 dacă soţia a dat naştere unui copil;
 dacă soţia impuberă a rămas însărcinată.
2. Căsătoria a fost încheiată de o persoană care era deja căsătorită (art. 19 şi art. 5 C.
fam.) -
căsătoria are la bază principiul monogamiei, iar cea de-a doua căsătorie este sancţionată
cu nulitatea absolută.
3. Căsătoria a fost încheiată între rude de grad prohibit de lege (art. 19 şi art. 6 C. fam.) –
este interzisă căsătoria între rudele în linie dreaptă precum şi între rudele în linie colaterală până
la gradul AV inclusiv.

61
IONESCU NICU
4. Căsătoria a fost încheiată între persoane legate prin adopţie (art. 19 C. fam. şi art. 1
din O.U.G. nr. 25/1997) - adoptatul devine rudă cu rudele adoptatorului ca şi un copil firesc al
acestuia, încetând drepturile şi obligaţiile izvorâte din filiaţie între adoptat şi părinţii săi fireşti şi
rudele acestuia;
5. Căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal (art. 19 şi art. 9 C. fam.) - astfel de
căsătorii sunt interzise pentru motive de ordin biologic şi pentru că aceste persoane nu-şi pot
exprima consimţământul în mod conştient;
6. Lipsa solemnităţii (art. 19 C. fam.) - se are în vedere atât lipsa unui element al
solemnităţii cât şi lipsa solemnităţii în totalitate;
7. Lipsa de publicitate (art. 19 C. fam.) - această condiţie a fost impusă de legiuitor ca o
garanţie în plus pentru respectarea condiţiilor impuse de lege pentru încheierea valabilă a
căsătoriei;
8. Necompetenţa ofiţerului de stare civilă - priveşte următoarele cazuri:
 necompetenţă cu privire la calitatea de ofiţer de stare civilă;
 necompetenţă cu privire la teritoriul în care îşi exercită activitatea;
 necompetenţă cu privire la persoanele a căror căsătorie o poate încheia;
9. Căsătoria fictivă - apare atunci când prin încheierea căsătoriei sunt urmărite alte
scopuri decât întemeierea unei familii;
10. Frauda la lege - va duce la fictivitatea căsătoriei. Exemplu: autorul infracţiunii de
viol se
căsătoreşte cu victima pentru a scăpa de consecinţele legii penale;
11. Lipsa diferenţierii sexuale - una dintre condiţiile de fond la încheierea căsătoriei este
diferenţierea sexuală a soţilor, iar încălcarea acestei condiţii duce la nulitatea absolută a
căsătoriei.
În situaţia în care se constată nulitatea sau se pronunţă anularea căsătoriei, aceasta are ca
efect desfiinţarea atât pentru trecut cât şi pentru viitor a acesteia.
Căsătoria putativă: Potrivit, însă, articolului 23 din C. fam., care consacră instituţia
căsătoriei
putative, desfiinţarea căsătoriei îşi produce efecte faţă de soţul de bună credinţă15 numai
din ziua când hotărârea care a constatat nulitatea sau a pronunţat anularea a rămas definitivă,
căsătoria fiind socotită, până la acea dată, ca producând în beneficiul soţului de bună credinţă
efectele unei căsătorii valide16.
În cazul în care căsătoria a fost desfăcută înainte de moartea unuia dintre soţi, dreptul de
62
IONESCU NICU
moştenire al celuilalt nu poate să se nască întrucât, la data deschiderii succesiunii, el nu mai avea
calitatea de soţ.
Dacă nulitatea sau anularea căsătoriei a fost declarată ori pronunţată după moartea unuia
din cei doi soţi, iar soţul rămas în viaţă a fost de bună credinţă la căsătorie, poate invoca
beneficiul putativităţii. Astfel, el va veni la moştenirea soţului predecedat fiindcă, în ce îl,
priveşte căsătoria îşi produce efectele la moartea soţului care lasă moştenirea17. Faţă de soţul de
rea - credinţă, însă, căsătoria nulă sau anulată este retroactiv desfiinţată, el fiind socotit că nu a
fost niciodată soţ şi nu va avea chemare la moştenirea lăsată de cel cu care a încheiat o astfel de
căsătorie.
Hotărârea judecătorească declarativă de moarte: În situaţia în care unul dintre soţi
este declarat judecătoreşte mort, celălalt soţ se recăsătoreşte, iar hotărârea judecătorească
declarativă de moarte este anulată conform art. 22 C. fam., cea de-a doua căsătorie rămâne
valabilă, iar cea dintâi se consideră desfăcută la data încheierii celei de-a doua căsătorii. În aceste
condiţii soţul recăsătorit nu-l va putea moşteni pe soţul din prima căsătorie, ci numai pe cel din
ce-a de-a doua căsătorie.

SECȚIUNEA 3:CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI

SUCCESORAL AL SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR
1. Soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar rezervei soţului supravieţuitor:
Soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944 rezerva soţului supravieţuitor este de ½ din partea
succesorală pe care o culege ca moştenitor legal şi cum aceasta depinde de clasa de moştenitori
cu care vine în concurs, şi cuantumul rezervei va fi determinat de clasa de moştenitori cu care
vine în concurs.
Așadar , pentru a calcula rezerva soţului, trebuie mai întâi să determinăm clasa de
moştenitori legali cu care vine în concurs. Vom avea în vedere numai moştenitorii legali care vin
efectiv la moştenire, excluzându-i pe cei predecedaţi, nedemni sau renunţători.
Rezerva va fi deci:
a) 1/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului. Rezerva
soţului
supravieţuitor este aceeaşi, indiferent de numărul descendenţilor cu care vine în concurs;

63
IONESCU NICU
b) 1/6 din moştenire dacă vine în concurs, atât cu ascendenţii privilegiaţi cât şi cu
colateralii privilegiaţi;
c) ¼ din moştenire dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau
numai cu colateralii privilegiaţi;
d) 3/8 din moştenire dacă vine în concurs cu ascendenţii ordinari sau colateralii
ordinari;
e) ½ din moştenire dacă nu vine în concurs cu nici o clasă de moştenitori legali20.

2. Soţul supravieţuitor datorează raportul

Raportul donaţiilor: Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii şi a primit
donaţii de la defunct fără a fi scutit de obligaţia raportului, el va fi obligat să le înapoieze
moştenirii, adică să le raporteze.
. Soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar
Moştenitor nesezinar: Soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar. Având această
calitate, soţul supravieţuitor va trebui să ceară punerea sa în posesie, solicitând notarului public
competent eliberarea certificatului de moştenitor (Legea nr. 36/1995).
Prin efectul certificatului de moştenitor, eredele nesezinar care a obţinut-o este socotit că
a dobândit posesiunea moştenirii, retroactiv, din ziua deschiderii succesiunii. Prin urmare, de la
această dată, eredele nesezinar trimis în posesiune are exerciţiul activ şi pasiv al tuturor
drepturilor şi acţiunilor succesorale. Acţiunea de petiţie de ereditate poate fi intentată şi de
moştenitorii nesezinari înainte de punerea lor în posesie, deoarece prin această acţiune se
urmăreşte recunoaşterea calităţii de moştenitor şi restituirea bunurilor succesorale.
Tot de la această dată, el dobândeşte fructele produse de bunurile moştenirii. În cazul
unei ulterioare petiţii de ereditate, pornită de la un succesibil preferabil în rang, moştenitorul
trimis în posesie are dreptul să păstreze fructele ce a perceput până la data când a încetat să fie de
bună credinţă.

SECȚIUNEA 4:DREPTURILE SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR

1. Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în cazul comunităţii de bunuri
Comunitate de bunuri: În cazul decesului unei persoane trebuie rezolvate două
probleme: care sunt moştenitorii şi care este masa succesorală. În situaţia în care defunct este
unul dintre soţi problema este mai deosebită deoarece de cujus pe lângă bunurile sale proprii a
dobândit în timpul căsătoriei împreună cu soţul supravieţuitor o serie de bunuri, care sunt bunuri
64
IONESCU NICU
comune ale soţilor. La decesul unuia dintre soţi comunitatea de bunuri încetează, astfel că trebuie
determinată, pe de o parte, partea care se cuvine soţului defunct din această comunitate, parte
care intră în masa succesorală, şi, pe de altă parte, partea care se cuvine soţului supravieţuitor, nu
în calitate de moştenitor, ci în calitate de coproprietar. Această împărţire a bunurilor comune se
realizează prin stabilirea unei cote pentru fiecare dintre soţi, în funcţie de contribuţia pe care a
avut-o fiecare la dobândirea bunurilor comune luate în totalitate, şi nu pentru fiecare bun în parte
sau pe categorii de bunuri. Astfel, această primă împărţeală se face după regulile dreptului
familiei şi nu după regulile stabilite de dreptul civil pentru succesiuni.

Bunurile proprii ale soţului defunct: Aşa cum am arătat, în primul rând, din masa de
împărţit fac parte bunurile proprii ale soţului defunct. Potrivit art. 31 C. fam., fac parte din
categoria bunurilor proprii următoarele:
1. Bunurile dobândite de soţul defunct înainte de încheierea căsătoriei. De asemenea,
sunt bunuri proprii şi bunurile dobândite de de cujus după desfacerea căsătoriei.
2. Bunurile dobândite de defunct prin moştenire, legat sau donaţie, excepţie făcând
situaţia în care dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune. Legiuitorul a conferit acestor
categorii de bunuri regimul de bunuri proprii tocmai datorită legăturilor personale existente între
dispunător şi soţul care le primeşte. În ceea ce priveşte voinţa dispunătorului, ca bunul să fie
propriu sau comun se pot întâlni următoarele situaţii:
 dacă liberalitatea este făcută ambilor soţi cu menţiunea expresă ca bunul să
fie comun – acesta este comun;
 dacă liberalitatea este făcută ambilor soţi, dar fără menţiunea expresă că
este bun comunbunul va fi tot comun ;
 dacă liberalitatea este făcută unuia dintre soţi dar cu menţiunea ca bunul să
fie comun - bunul va fi comun;
 dacă liberalitatea este făcută unuia dintre soţi, fără nici o menţiune - bunul
va fi propriu.
3. Bunurile de uz personal şi cele destinate exercitării profesiei. Pentru ca un bun să fie
considerat de uz personal trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele
condiţii:
 bunul să fie dobândit de unul dintre soţi;
 bunul devine propriu soţului care îl foloseşte;

65
IONESCU NICU
 bunul trebuie să fie afectat în mod efectiv uzului exclusiv şi personal al
unuia dintre soţi
(Exemplu: îmbrăcămintea, încălţămintea).
Bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi sunt bunurile dobândite de soţ şi
afectate exercitării unei îndeletniciri cu titlu profesional a soţului care a dobândit bunul.
4. Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau de recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau
literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii precum şi alte asemenea bunuri -
sunt considerate bunuri proprii tocmai datorită caracterului excepţional al muncii celui care le-a
creat, muncă ce poate fi realizată printr-un efort deosebit şi calităţi intelectuale speciale.
5. Indemnitatea de asigurare şi despăgubirea pentru pagubele pricinuite persoanei –
constituie sume de bani destinate să repare pagube exclusiv personale, să refacă capacitatea de
muncă sau să asigure existenţa persoanelor care nu mai sunt capabile să muncească.
6. Valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut
această
valoare - evitându-se astfel confuzia între bunurile proprii şi bunurile comune, prin
aplicarea
subrogaţiei reale cu titlu universal.
Bunurile comune: Potrivit art. 30 din C. fam., bunurile dobândite de soţi în timpul
căsătoriei sunt comune cât timp nu se dovedeşte că ele sunt proprii. Astfel, în cazul prezumţiei de
comunitate de bunuri, sarcina probei este răsturnată, astfel încât bunul dobândit în timpul
căsătoriei este considerat până la proba contrară ca fiind bun comun.
Pentru a determina bunurile comune ale soţilor se folosesc trei criterii ce rezultă din
prevederile art. 30 alin. 1 C. fam.:
1. Bunul să fie dobândit de soţi sau de unul dintre ei, prin oricare dintre modurile de
dobândire a proprietăţii reglementate de legea civilă. Codul civil reglementează următoarele
moduri de dobândire a proprietăţii:
 convenţia - actul juridic bilateral prin care părţile dau naştere la drepturi
reale pe care părţile nu le-au avut anterior, producând efecte juridice numai pe viitor26;
 tradiţiunea - constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către
transmițător
dobânditorului;

66
IONESCU NICU
 accesiunea - Accesiunea este de două feluri: accesiune mobiliară şi
accesiune imobiliară. La rândul ei, accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune
imobiliară artificială şi accesiune imobiliară naturală;
 uzucapiunea - este modul originar de dobândire a proprietăţii prin care se
constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui
fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi
condiţiile prevăzute de lege23;
 hotărârea judecătorească - avem în vedere hotărârile judecătoreşti prin care
se dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi hotărârile judecătoreşti prin
care se suplineşte consimţământul uneia dintre părţi la încheierea actului translativ de
proprietate având ca obiect un imobil, dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un
antecontract de vânzare-cumpărare;
 legea - apare ca o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru
intrat în stăpânirea altei persoane.
2. dobândirea bunului să aibă loc în timpul căsătoriei. Căsătoria durează din momentul
încheierii sale (momentul în care ofiţerul de stare civilă constată că sunt îndeplinite condiţiile
cerute de lege pentru căsătorie) până în momentul desfacerii ei prin divorţ, a încetării prin moarte
sau al desfiinţării prin hotărâre judecătorească în caz de nulitate.
3. bunul să nu facă parte din categoria de bunuri proprii enumerate de art. 31 C. fam.

2.Enumerarea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor

Enumerare: Legea nr. 319/1944 conferă soţului supravieţuitor două categorii de
drepturi:
1. dreptul de moştenire în concurs cu toate clasele de moştenitori;
2. drepturile succesorale accesorii ale soţului supravieţuitor, care sunt de două
feluri:
 dreptul de moştenire special asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând
gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă;
 dreptul de abitaţie asupra casei de locuit.

23
D. Lupulescu, ″Drept civil. Drepturile reale principale″, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, pag.225; L. Pop,
″Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale″, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pag.228; C. Bârsan,
″Drept civil. Drepturile reale″, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, pag.320.

67
IONESCU NICU
3. Dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor în concurs cu oricare dintre
clasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase.
Câtimea dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor
Întindere: Legea nr. 319/1944 acordă soţului supravieţuitor o porţiune succesorală a
cărei mărime variază în funcţie de clasa de moştenitori cu care soţul vine în contact.
Astfel, după ce s-au determinat bunurile care fac parte din masa succesorală, împărţeala
moştenirii se va face astfel: se stabileşte mai întâi partea cuvenită soţului supravieţuitor, apoi
restul se împarte între ceilalţi moştenitori, porţiunea cuvenită soţului supravieţuitor scăzând
proporţional părţile menite tuturor celorlalţi moştenitori.
Concursul cu descendenţii: Acest principiu poate ridica unele greutăţi în cazul
concursului cu moştenitorii legali. Problema nu se pune însă în cazul concursului cu descendenţii
căci, în această ipoteză, partea pe care o va culege soţul supravieţuitor este de o pătrime din
moştenire.
Exemplu:
1/4 +2002
S De cujus
1/4
C
1/4 A 1/4
B
+2001

D E

1/8 1/8

Concursul cu părinţii: Aceeaşi va fi situaţia şi în cazul concursului soţului

supravieţuitor
numai cu părinţii, cotitatea disponibilă este de o jumătate din moştenire.
Exemplu:

1/4
T M

1/4

68
IONESCU NICU

S De cujus

1/2

Concursul cu părinţii şi cu colateralii privilegiaţi: Nu aşa se pune problema în cazul

concursului atât cu părinţii sau cu vreunul dintre ei cât şi cu colateralii privilegiaţi. Potrivit Legii
nr. 319/1944 soţul supravieţuitor va culege 1/3 din moştenire, iar potrivit art. 673 C. civil
părinţilor li se cuvine 1/4 sau 1/2 din moştenire după cum la moştenire vine un singur părinte sau
mai mulţi, pe când colateralii privilegiaţi sunt chemaţi la 3/4 sau la 1/2 din moştenire. Aplicând
regula împărţirii părţilor cuvenite soţului supravieţuitor câtimea părinţilor nu va mai fi de 1/4 sau
de 1/2 din moştenire, ci după scăderea cotei de 1/3 cuvenite soţului, va fi de 1/4 sau de 1/2 din
restul de 2/3 din moştenire (adică de 2/12 sau 4/12 în loc de 3/12 sau 6/12). În acest fel se
respectă proporţia voită de legiuitor (art. 671 şi 673 C. civil), fiind logic şi echitabil ca dreptul
soţului supravieţuitor să afecteze în egală măsură şi partea ascendenţilor privilegiaţi care vin în
concurs cu colateralii privilegiaţi, aşa cum afectează partea tuturor celorlalţi moştenitori cu care
soţul supravieţuitor vine în concurs. Soluţia a fost adoptată de majoritatea teoreticienilor dreptului
şi instanţelor judecătoreşti.

Exemplu:

T 1/6 M 1/6

De
S B
1/3 cujus A C 1/9

+2002 1/9

69
IONESCU NICU

D E

1/18 1/18

Concursul cu ascendenții ordinari: În această situaţie, cota ce-i aparţine soţului

supravieţuitor este de trei pătrimi din moştenire, iar restul de o pătrime este cules de ascendenții
ordinari. Exemplu:
Concursul cu colateralii ordinari: Ca şi în cazul anterior, partea soţului supravieţuitor
este de trei pătrimi din moştenire, restul de o pătrime fiind cules de colateralii ordinari indiferent
de numărul lor.
Câtimea dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor: Aşadar, potrivit art. 1 din
Legea nr.
319/1944 drepturile la moştenire ale soţului supravieţuitor din această categorie sunt
următoarele:
• în concurs cu descendenţii lui de cujus, indiferent de numărul acestora, ¼ din
moştenire;
• în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi, ½ din
moştenire;
• în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi cu colateralii privilegiaţi, 1/3 din moştenire;
• în concurs cu ascendenţii ordinari, ¾ din moştenire;
• în concurs cu colateralii ordinari, ¾ din moştenire;
• în situaţia în care nu sunt rude din cele patru clase de moştenitori, soţul supravieţuitor
va culege singur moştenirea.

4.Drepturile succesorale accesorii ale soţului supravieţuitor

a. Mobilierul şi obiectele aparţinând gospodăriei casnice
a.1. Condiţii
Natură juridică: Dreptul soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor ce
alcătuiesc gospodăria casnică este un drept de moştenire legală28. În literatura de specialitate a
apărut şi opinia potrivit căreia soţul supravieţuitor culege aceste bunuri în virtutea unui legat cu
titlu particular prezumat, legea prezumând că defunctul a vrut să-i lase soţului supravieţuitor acel

70
IONESCU NICU
folos patrimonial peste porţiunea succesorală legală. În situaţia în care s-ar accepta această
opinie, ar trebui ca acest legat, chiar prezumat, să fie supus regulilor liberalităţilor testamentare:
 în cazul în care ar veni în concurs cu moştenitorii rezervatari, acest legat ar
trebui redus în limita cotităţii disponibile;
 soţul supravieţuitor ar avea posibilitatea de a opta în mod diferit cu privire
la acest legat şi cu privire la dreptul obişnuit de moştenire. Ori, acest lucru nu este posibil,
întrucât o persoană nu poate accepta în parte o moştenire, iar, în parte, să renunţe la ea.
Astfel, soţul supravieţuitor ori accept moştenirea şi îi revin ambele categorii de drepturi,
ori renunţă la moştenire şi nu îi mai revine nici o categorie din aceste drepturi.

Condiţii: Scopul acestui drept accesoriu al soţului supravieţuitor îl constituie ne

deposedarea
soţului de unele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soţul decedat, ajungându-se
astfel să i se modifice condiţiile de viaţă, fără o justificare temeinică. Pentru a culege aceste
bunuri, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească două condiţii speciale:
a) să nu vină în concurs cu descendenţii defunctului (deci cu moştenitorii din prima
clasă). Dacă soţul supravieţuitor vine în concurs fie şi cu unul din aceştia, atunci aceste bunuri se
includ în masa succesorală a defunctului şi se împart potrivit regulilor cunoscute. În schimb, dacă
soţul supravieţuitor vine în concurs cu moştenitori din celelalte clase, va culege singur aceste
bunuri peste cota sa succesorală;
b) soţul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi între
vii sau pentru cauză de moarte. Astfel, dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor asupra
mobilelor şi obiectelor ce aparţin gospodăriei casnice ,se referă numai la partea soţului decedat
din aceste bunuri, şi nu la partea care i se cuvine soţului supravieţuitor din aceste bunuri potrivit,
dreptului familiei. De asemenea, trebuie ca soţul decedat să fi dispus de toată partea sa din aceste
bunuri, deoarece, în caz contrar, soţul supravieţuitor va culege restul ce a rămas din aceste
bunuri34.

Convieţuirea soţilor: Practica judiciară a statuat că dreptul soţului supravieţuitor nu

depinde de convieţuirea neîntreruptă a soţilor până la decesul unuia dintre ei, astfel că acest
drept va exista şi în situaţia în care soţii au avut gospodării separate, locuind în localităţi
diferite, indiferent de locul unde se aflau bunurile la data producerii decesului. Aceasta sub
condiţia ca soţii să nu fi întrerupt în mod irevocabil convieţuirea lor în fapt. Dacă acest lucru s-a
71
IONESCU NICU
întâmplat, în această categorie de bunuri vor fi incluse numai bunurile dobândite până la
întreruperea în fapt a convieţuirii.
De asemenea, nu va avea importanţă data dobândirii acestor bunuri, condiţiile în care au
fost dobândite, precum şi multitudinea acestor bunuri.

a.2. Noţiunea de mobile şi obiecte aparţinând gospodăriei casnice

Noţiune: Prin mobile sau obiecte aparţinând gospodăriei casnice se înţeleg: bunurile
care serveau la mobilarea locuinţei soţilor (mobilierul, televizorul, radioul, covoarele etc.) şi
obiecte care, prin natura lor, sunt destinate să servească în cadrul gospodăriei casnice (obiecte de
menaj, aragazul, maşina de spălat rufe, frigider, aspirator etc.) şi care au fost afectate folosirii
concrete comune a soţilor.
În ceea ce priveşte dovada folosirii concrete comune a acestor bunuri de către soţi, în
gospodăria casnică vor trebui avute în vedere condiţiile obişnuite de viaţă ale soţilor, precum şi
nivelul lor profesional şi cultural, astfel încât, în situaţia în care soţul vine la moştenire în concurs
cu alţi moştenitori decât descendenţii, să nu fie lipsit fără o justificare temeinică de folosinţa unor
bunuri care intrau efectiv în gospodăria casnică, modificându-i-se astfel condiţiile de viaţă37.
Art. 5 din Legea nr. 319/1944: Din punctul de vedere al aplicării art. 5 din Legea nr.
319/1944 care instituie acest drept special al soţului supravieţuitor, este indiferent dacă aceste
bunuri au fost bunuri proprii ale soţului decedat sau au fost dobândite împreună cu soţul
supravieţuitor24. În cazul bunurilor comune ale soţului decedat se pune condiţia ca aceste bunuri
să fi fost aduse de soţul decedat în gospodăria comună şi să fi fost folosite astfel de soţi.
Excluse acestei categorii: Nu intră în categoria mobilelor şi obiectelor gospodăriei
casnice:
a) bunurile care, prin natura lor, nu pot fi folosite şi nu au fost folosite în cadrul
gospodăriei casnice propriu-zise, cum ar fi: automobilul, motocicleta, pianul etc.; bunurile
necesare exercitării profesiunii sau meseriei defunctului şi care, în relaţiile patrimoniale dintre
soţi constituie bunuri proprii conf. art. 31 lit. c C. fam.; obiectele care prin valoarea lor deosebită
(artistică, istorică sau pentru că sunt confecționate din metale rare) depăşesc înţelesul obişnuit al
noţiunii de bunuri casnice;

24
D. Chirică, op. cit., pag.99; T.S., s. civ., dec. nr. 1762/1977, în Repertoriu, 1975-1980, pag.138;

72
IONESCU NICU
b) bunuri care nu au fost afectate folosinţei comune în cadrul gospodăriei casnice: cele
procurate în alt scop (ex.: pentru investiţii sau pentru a fi donate); cele procurate după despărţirea
în fapt a soţilor; obiectele defunctului de uz personal şi exclusiv.
c) bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti (animale de muncă, obiecte specific
gospodăriei ţărăneşti).

c. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor

Reglementare: Potrivit art. 4 din Legea nr. 319/1944 soţul supravieţuitor are, din
momentul deschiderii succesiunii, în afara celorlalte drepturi succesorale, şi indiferent cu cine
vine în concurs, un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din
moştenire şi el nu are o altă locuinţă proprie.
Deosebire de dreptul comun: Spre deosebire de dreptul comun dreptul de abitaţie al
soţului supravieţuitor prezintă următoarele caracteristici:
1. aşa cum rezultă din disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 319/1944, soţul supravieţuitor este
scutit de obligaţia de a da cauţiunea.
2. dreptul special de abitaţie al soţului supravieţuitor nu poate fi cedat sau închiriat în
nici o situaţie din cele prevăzute de art. 750 NCC .
Condiţii: Prin urmare, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) la data deschiderii succesiunii, soţul supravieţuitor să fi avut domiciliul în casa sau
apartamentul care formează obiectul abitaţiei;
b) soţul supravieţuitor să nu aibă altă locuinţă;
c) casa sau apartamentul să facă parte - în totalitate sau parţial, din moştenire, fiind
proprietatea
exclusivă sau în devălmăşie a defunctului;
d) soţul supravieţuitor să nu devină, prin moştenire, proprietarul exclusiv al locuinţei42;
e) soţul defunct să nu fi dispus altfel, fiindcă el putea înlătura dreptul de abitaţie, ca
drept de moştenire legală.

Durată: Dreptul de abitaţie va ţine până la data ieşirii din indiviziunea succesorală, dar
nu mai devreme de un an de la data decesului lui de cujus. Dacă în această perioadă soţul
supravieţuitor se recăsătoreşte, dreptul de abitaţie încetează.
Comoştenitorii vor putea cere restrângerea dreptului de abitaţie în situaţia în care
locuinţa nu-I este necesară în întregime (art. 4 alin. 2,3 din Legea nr. 319/1944) sau pot să-i
73
IONESCU NICU
procure soţului supravieţuitor locuinţă în altă parte, iar în cazul în care nu se înţeleg va hotărî
instanţa (art. 4 alin. 4,5 din Legea nr. 319/1944). Locuinţa oferită soţului supravieţuitor trebuie,
pe de o parte, să fie echivalentă celei a soţului decedat şi, pe de altă parte, să fie situată în aceeaşi
localitate.

SECȚIUNEA 5: DREPTURILE STATULUI ASUPRA MOŞTENIRII VACANTE

A. Reglementare şi natură juridică

Natura juridică: În literatura juridică a apărut o controversă privitoare la natura juridică
a dreptului statului asupra moştenirii rămase vacantă datorită neclarităţii textelor legale:
1. într-o primă opinie43, statul culege bunurile moştenirii vacante în temeiul dreptului de
suveranitate, după cum culege orice bun fără stăpân de pe teritoriul său;

2. potrivit celei de a doua opinii ce aparţine majorităţii doctrinei şi practicii judecătoreşti

statul dobândeşte succesiunea în baza unui drept de moştenire legală, opinie pe care o împărtăşim
din următoarele considerente:
 în primul rând, statul, ca orice alt moştenitor neregulat, este obligat să
solicite punerea în
posesie, întrucât nu este un moştenitor sezinar. Aşadar, această obligaţie a statului
contravine ideii de exercitare a unui drept de suveranitate deoarece, în această situaţie, nu ar mai
fi nevoie de punerea în posesie a statului;
 în al doilea rând, statul nu se deosebeşte de ceilalţi moştenitori ordinari: el
va culege moştenirea numai în situaţia în care nu există moştenitori din cele patru clase
sau aceştia au renunţat la moştenire ori sunt nedemni.
Importanţa naturii juridice: Stabilirea naturii juridice a dreptului de moştenire a
statului prezintă importanţa practică mai ales când se dezbate succesiunea unui cetăţean român
decedat în străinătate sau a unui cetăţean străin decedat în România fără a avea moştenitori.
Astfel, potrivit teoriei care susţine că dreptul la moştenire al statului este un atribut al
suveranităţii, moştenirea va fi culeasă de statul pe al cărui teritoriu a decedat cetăţeanul străin.
Potrivit teoriei care susţine că dreptul statului este un adevărat drept la moştenire,
moştenirea va fi culeasă de statul al cărui cetăţean era de cujus46.
B. Exercitarea dreptului statului asupra moştenirii vacante

74
IONESCU NICU
Exercitare: Potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995, dacă, după trecerea termenului de 6
luni de la deschiderea succesiunii, notarul public nu constată existenţa nici unui moştenitor care
să fi acceptat succesiunea, el eliberează la cererea reprezentanţilor statului un certificat cum că
succesiunea este vacantă. Indiferent dacă vacanţa succesorală a fost constatată prin certificat
eliberat de notarul de stat sau prin hotărâre judecătorească, statul dobândeşte moştenirea de la
data deschiderii succesiunii.
Certificatul de vacanţă succesorală şi hotărârea judecătorească au caracter declarativ, nu
constitutiv, dobândirea operând din momentul deschiderii succesiunii. Aşadar, succesiunea
devine vacantă de la data deschiderii, nu de la data expirării termenului de acceptare.
Acţiunea în contra certificatului de vacanţă: Dacă ulterior eliberării certificatului de
vacanţă succesorală, apar moştenitori care au pretenţii la moştenire, aceştia pot ataca certificatul
în instanţă, iar în cazul admiterii acţiunii, notarul public, în baza hotărârii judecătoreşti, va elibera
un nou certificat.

CONCLUZII

1. După ce definește reprezentarea succesorala ca fiind acel beneficiu in puterea căruia

un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în
drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi
cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschiderii
moştenirii, si ne oferă condițiile in care acesta poate opera, noul cod civil, trasează doua tipuri de
efecte ale acesteia, respectiv, un prim efect, “general” (clasic) al împărțirii moștenirii pe tulpini,
iar un al doilea, de aceasta data, denumit “particular” care, după cum art. 969 NCC dispune,
consta in aceea ca copiii nedemnului concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care
nedemnul a fost exclus vor raporta la moştenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au
moştenit prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai
săi, concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul arătându-se
totodată ca, raportul se face numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor primite prin
reprezentarea nedemnului a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a
trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării.

75
IONESCU NICU
Acest al doilea tip de efect, denumit “particular” (deși poate, nimerit ar fi fost sa fie
denumit “special”, de vreme ce avem deja un “general”) captează atenția prin faptul ca introduce
o regula noua si, după cate cunoaștem, necunoscuta pana in prezent a dreptului ori practicii
noastre judiciare, si nici nu se circumscrie vreunei uzanțe/cutume care se tinde a fi fost
sancționata. Acesta este si motivul, pentru care, propunem a deslușii aceasta “misterioasa”
apariție in viața juridica româneasca, căutând cum este si firesc, a găsi fundamentul regulii, cu
alte cuvinte, care este filosofia ce justifica aceasta obligație stabilita in sarcina celui ce
moștenește prin reprezentare, de a împărți bunurile ramase in urma imputării pasivului, cu alți
moștenitori, veniți la o alta succesiune.

2. Preliminar abordării problematicii propuse, se impune a aminti ca, in esența,

reprezentarea a fost in mod tradițional privita in doctrina ca fiind un beneficiu legal [1] acordat
unui succesor de a urca in locul, gradul si drepturile ascendentului sau – numit reprezentat – ce
este decedat la data deschiderii succesiunii, ori, după cum arata art. 965 NCC, este nedemn fata
de defunct, prin aceasta înlăturându-se unele consecințe injuste ale principiului proximității
gradului de rudenie si al principiului egalitarii intre rude de același grad [2].

Cat privește acest caz (clasic) al ascendentului predecedat, doua sunt ideile care
fundamentează reglementarea, cea dințai fiind strâns legata de afecțiunea presupusa a defunctului
care, de vreme ce a existat fata de un moștenitor, se presupune ca exista si fata de descendenții
lui[3], si așa cum pe drept cuvânt s-a spus in doctrina, prin aceasta se asigura respectul egalitarii
tulpinilor pornind de la ideea ca afecțiunea lui de cujus fata de succesibilii săi, ca si sentiment de
datorie fata de familie nu se apreciază individual (pentru fiecare succesor in parte) ci, fata de
tulpina pe care fiecare dintre aceștia o formează împreuna cu descendenții săi[4] Cea de a doua,
de aceasta data, este echitatea, care dictează ca, nu ar fi drept ca hazardul morții luând pe fiu
înaintea tatălui, sa priveze pe copii fiului, de o succesiune pe care ar fi primit-o împreuna cu a
tatălui lor[5].

3. Observ cum redactorii Noului Cod Civil introduc un element de noutate substanțial in
privința condițiilor reprezentării, relativa la posibilitatea reprezentării si a “nedemnului”, care in
vechea legiuire nu era posibila. De aceasta data, ideea care fundamentează aceasta norma o
apreciez ca fiind strâns legata de caracterul pur personal al pedepsei civile a nedemnității, care
dictează necesitatea limitării efectelor acesteia, numai la persoana celui atins de nedemnitate si nu
pe terții inocenți, cum sunt descendenții acestuia. Astfel, a-i fi privat pe descendenții inocenți a
76
IONESCU NICU
culege partea din moștenire (aferenta talpinei lor), prin negarea posibilității reprezentării, care, nu
înseamnă nimic mai mult decât a imagina printr-o ficțiune juridica, un împrumut al “rangului
dreptului”, moștenirea fiind asimilata tot in puterea vocației proprii la moștenire, ar fi însemnat
(ceea ce s-a si întâmplat in vechea legiuire) ca efectele nedemnității sa se extindă si asupra
descendenților nedemnului (fata de terțe persoane), ceea ce contravine principiului sus enunțat al
caracterului personal al pedepsei.

Prin urmare, intr-un astfel de caz, al reprezentării nedemnului in viața, reprezentarea va

opera per saltul sau omiso medio, si nu după cum se întâmpla pana in prezent din grad in grad
vacant, ceea ce înseamnă ca ne reîntoarcem la concepția romana, unde atât moștenitorii
renunțătorilor, cat si ai nedemnului, puteau culege prin reprezentare partea ereditara aferenta
tulpinii lor.

Îm-i pun însa întrebarea daca se recunoaște de către Noul Cod Civil, dreptul
moștenitorilor nedemnului de a-l reprezenta pe acesta din urma, pentru care rațiune nu s-a
recunoscut si dreptul moștenitorilor renunțătorului de a uza de acest beneficiu, in condițiile in
care, pe de o parte, daca se recunoaște dreptul de reprezentare a celui in viața, in privința căruia
este îndeplinita o condiție negativa impeditiva pentru acesta de a veni la moștenire, ar însemna,
judecând logic – a pari – ca in cazul celorlalți, care deși in viața, nu vin la succesiune, sa se
admită reprezentarea lor. Pe de alta parte, pornind de la regula ca nimeni nu poate fi silit a primi o
moștenire (art. 1.106 NCC), putem aprecia a contrario, ca, nimeni nu poate fi silit a renunța la o
moștenire, ori, practic, in stadiul legislației actuale, renunțarea făcuta de ascendent se va extinde
si fata de descendenții săi, moștenitorii subsecvenți ai lui de cuius, care, vor fi puși, fora voia lor,
in situația de a fi repudiați ipso iure de la moștenire. Ori, daca am abandonat principiul ca
reprezentarea nu poate opera per saltum, atunci, ne întrebam, pentru ce sa nu recunoaștem acest
drept (de a reprezenta) si descendenților renunțătorului.

4. Revenind însa la acest efect “particular” al reprezentării, si înainte de a căuta rațiunea

ce fundamentează aceasta norma, care, dincolo de orice îndoiala, instituie obligația
reprezentantului de a raporta la masa succesorala a reprezentatului, bunurile culese de pe urma
lui de cuius, si care sunt ramase in urma scăderii pasivului succesoral al acestuia, pentru ce
legiuitorul folosește noțiunea de raport si pentru ce, aplica regulile acestuia, in condițiile in care,
in ce ne privește, la un examen mai atent, vom observa ca nu poate fi vorba de un raport,
întrucat:
77
IONESCU NICU
In primul rând, raportul reprezintă operațiunea care precede împărțirii moștenirii,
constând in readucerea (raportarea) de către anumiți moștenitori, la masa succesorala, a bunurilor
si a sumelor de bani primite cu titlu de donație de la de cujus[6] sau cum chiar legea definește
raportul, acesta reprezintă obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii
defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile
care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea” (art. 1.146 alin. (1)
NCC). Rețin așadar, ca este o obligație de a readuce ceva ce s-a primit din patrimoniul celui a
cărui moștenire se împarte. Însa, observ cum in cazul de fata, bunurile care se cer a fi raportate,
nu sunt primite de la cel a cărui moștenire se dezbate/împarte, intricat, legea se refera la copiii
nedemnului concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus si care
vor raporta la moştenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin reprezentarea
nedemnului altfel spus, bunurile nu sunt dobândite de la nedemn ci, de la un ascendent al
acestuia.

Imaginam astfel un tablou succesoral in care: primus decedat IL are ca moștenitor pe

secundus, care însa deși in viața este nedemn, astfel incot, moștenirea lui primus va fi culeasa de
tertius, prin reprezentarea lui secundus. Apoi, la moștenirea lui secundus, vine atât tertius cat si
quartus, iar tertius va trebui sa readucă si sa importa si bunurile culese de la primus.

Așadar de doua moștenirii succesive si observ ca bunurile ce trebuiesc raportate nu au

aparținut in nici clipa lui secundus, ci sunt dobândite direct de către tertius de la primus. Așadar,
prin instituirea acestei norme, consider ca, tertius nu sa readucă, ci mai curând, sa aducă, la masa
succesorala a lui secundus, bunuri dobândite de primus si care, după cum se observa, nu au
aparținut niciodată acestuia, pe care însa, le va împărți cu moștenitorii acestuia din urma, ceea ce
ne întărește convingerea ca nu putem vorbi despre un raport care, prin ipoteza, presupune o
operațiune de “readucere”.

In al doilea rând, raportul succesoral se refera la bunurile care, au fost dăruite de de

cujus in timpul vieții unui moștenitor ținut la raport, si care, se impun, a se reîntoarce la masa
succesorala, ori, in cazul de fata, nu poate fi vorba de un bun “donat” (transmis inter vivos) de de
cujus (secundus) ci, dobândit pe cale succesorala (mortis causa) de la primus, cele doua moduri
de dobândire a proprietarii neputând fi supuse, in niciun chip, confuziunii.

78
IONESCU NICU
In al treilea rând, ma raportez la fundamentul obligației de raport succesoral, voi
observa ca acesta, deriva din voința prezumata a defunctului, întemeiata pe afecțiunea egala fata
de copii si șotul sau, fapt care, justifica prezumția potrivit cu care, defunctul nu a dorit sa-i
favorizeze pe cei gratificați, in dauna celui neratificat, ci doar ca le-a făcut un avantaj in contul
drepturilor lor de moștenire legala[7]. Or acest fundament al raportului, observ ca nu mai subzista
si in cazul regulii instituita de art. 969 NCC, de vreme ce, bunurile raportabile, nu au aparținut lui
de cujus (secundus) pentru a fi considerate un “avans in contul drepturilor lor” ci, sunt străine de
patrimoniul succesoral al acestuia.

Conchizând, pot afirma ca, deși, legiuitorul se refera la obligația de a raporta si ca,
regulile după care se face aceasta raportare sunt cele prevăzute de cod pentru “raportul
donațiilor” (art. 1.146 -1.154 NCC), totuși, obligația instituita prin acest articol 969, este diferita
de cea a raportului donațiilor, si mai mult, apreciem ca nici “împrumutarea” termenului de raport,
nu este potrivita, de vreme ce, acesta induce ideea de a readuce ceva primit de la cineva, ori din
ceva, pe când in cazul de fata, nu poate fi vorba de o readucere ci, după cum am opinat deja, de a
aduce un bun al sau, pentru a-l impari cu alții.

5. Pe fond, soluția impusa de art. 969 NCC si găsește un solid suport in echitate, si
acesta deoarece situează pe o poziție de egalitate (de șanse) pe moștenitorii îndrituiți la
dobândirea succesiunii lui de cujus (primus) prin reprezentarea lui secundul, fora a avea
importanta daca aceștia sunt concepuți înainte, ori după data deschiderii moștenirii lui de cujus.

Fundamentul reglementarii articolului 969 NCC, si care, in definitiv, conferă

achitabilitatea acestei soluții, consideram ca rezida, atât in argumentul ca, nu ar fi drept ca
hazardul momentului nașterii, sa-i priveze pe descendenții lui de cujus, născuți după momentul
deschiderii succesiunii, sa dobândească bunuri astfel transmise, cat si acela ca (si poate cel mai
important), daca, moștenirea in general se fondează pe o prezumție de afecțiune a defunctului fata
de rudele sale (“moștenirea legala se întemeiază pe voința prezumata a defunctului” – M.
Eliescu), si cum, aceasta afecțiunea este “gradata” in funcție de clase si grad, atunci, continuând
acest raționament, se prezuma ca afecțiunea trebuie sa fi fost egala, pentru rude, din aceeași clasa
si situate pe aceeași treapta de grad. Ori, daca afecțiunea exista fata de moștenitori veniți prin
reprezentare, deja concepuți la data deschiderii succesiunii, atunci, se prezuma, ca aceeași
afecțiune ar fi existat si fata de moștenitorii ulterior concepuți, de același grad si clasa.

79
IONESCU NICU
ASA fiind, soluția impusa art. 969 din Noul Cod Civil, deși echitabila si necesara, totuși,
apreciem, ca este criticabila sub aspectul in care a fost conceputa, respectiv sub forma unei
“obligații de raport”când, in realitate, nu se readuce/restituie ceva primit, ci se aduce, ceva, la
care, ar fi putut avea dreptul, si beneficiarii acestei obligații, daca, ar fi fost concepuți la data
transferului proprietarii (deschiderii moștenirii).

In concluzie finală, in cazul articolului 969 NCC, deși se instituie o obligație de raport a
bunurilor dobândite prin reprezentare, totuși, nu ne găsim in fata unei veritabile obligații de
raport, ci, a unei obligații legal impuse, dintr-un raționament de echitate, reprezentantului de a
impari bunurile astfel culese si cu celelalte rude, din aceeași clasa si de același grad. Dreptul
creditorului raportului izvorăște, prin urmare, din lege, iar nu ca urmare a raporturilor succesorale
derivate din existenta unui activ succesoral. Se circumscrie acest drept al succesorului
nedemnului prevăzut de art. 969 NCC ideii ce fundamentează juridic întreaga materie a
moștenirii ab intestat, idee potrivit căreia drepturile succesorilor deriva din “voința prezumata” a
defunctului, care corespunde, la rândul sau, echitații.

[1] M.Cantacuzino Curs de Drept Civil, Ed.a II-a, Ed.”Ramuri” Craiova, 1921, p. 240

[2] Fr. Deak, Tratat de Drept succesoral, Ed. A II-a,2002 Ed. Universul Juridic, p. 79

[3] In acest senat, a se vedea I.N. Micescu, Drept Civil, Succesiunile ab intestat, Ed.Themis Cart, 2005,
p.32

[4] J.Flour, H.Soleau, Les successions, 3-e edition, A.Coli, Pris, 1991, p.38, nr.54 aprud Dan Chirica,
Drept Civil, Succesiuni si Testamente, ed. Roseti, 2003, p.70

[5] I.N. Micescu, op.cit., p. 32

[6] Dictionar de Drept Privat, M.Dutu, ed. Mondan, 2002,p. 627

[7] D. Chirica in Raportul Liberalitatilor, Studii de drept privat, ed. Universul Juridic, 2010 p. 389

80
IONESCU NICU

BIBLIOGRAFIE

1. Ion Turculeanu, Succesiunile, Editura Universitarii, Craiova, 2009;

2. Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, ediția a II-a actualizată si completată,
Editura Universul Juridic, București, 2002;
3. D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Succesiuni, Editura Junimea, Iași, 2005;
4. D. Macovei, Iolanda Elena Cadariu, Drept civil. Succesiuni, Editura Fundației
Academice „ Danubius”, Galați, 2005;
5. Liviu Stănciulescu, Drept civil. Partea specială. Contracte si succesiuni, Editura
Hamangiu, București, 2006.
6. Ion Turcu, Codul Civil adnotat, Editura C.H.Beck, București, 2011

7. I.N. Micescu, Drept Civil, Succesiunile ab intestat, Ed.Themis Cart, 2005,

8. D. Chirica in Raportul Liberalitatilor, Studii de drept privat, ed. Universul Juridic

81
IONESCU NICU

82