TITLUL I

REGULI GENERALE PRIVIND MOSTENIREA

CAPITOLUL I
NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
INSTITUTIA MOSTENIRII

Sectiunea I. Notiuni introductive. Precizari

terminologice.
1.Notiunea de mostenire (succesiune).
In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de
persoane, fapte sau fenomene. In sens juridic, succesiunea sau
mostenirea, care sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una
sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice
sau statul)1.
Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si
practica judiciara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice
feel de transmisiune de drepturi, atit intre vii cit si pentru cauza de
moarte si unul restrins in sensul ca ea desemneaza numai
transmisiunea pentru cauza de moarte.
In adevar si prin acte juridice intre vii precum contractul de
vinzare-cumparare, donatia, cotractul de intretinere etc. se realizeaza
o succesiune in privinta titularilor dreptului de proprietate etc. dar
sensul restrins al notiunii in domeniul pe care-l cercetam vizeaza
1

A se vedea:M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul R. S. R. , Editura Academiei,

Bucuresti, 1966, pag. 19-2o;Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura ActamiBucuresti, 1999,
pag. 5.

numai succesiunea care se realizeaza in aceasta privinta pentru cauza

de moarte, adica de la o persoana fizica decedata catre una sau mai
multe persoane in viata.
In sensul restrins, specializat termenul desemneaza atit
transmisiunea patrimoniului de la persoana decedata catre
mostenitorii (succesorii sai) cit si intinderea sau cuprinsul acestui
patrimoniu. Se vorbeste astfel de bunurile cuprinse in mostenire sau
succesiune, de mostenire sau succesiune mobiliara sau imobiliara
sau ca un bun face parte din mostenire sau nu. Cu alte cuvinte prin
acest termen se desemneaza uneori si obiectul transmisiunii
succesorale.
Atit legiuitorul cit si jurisprudenta foloseste cu acelasi inteles
si notiunea de ereditate.
Din cei trei termeni precizati mai sus au rezultat pentru a
desemna persoanele care dobindesc drepturile si obligatiile celui
decedat notiunile de mostenitori succesori sau erezi.
Nu au lipsit nici preocuparile de unificare a terminologiei intro viitoare legiferare cu toate ca uniformizarea ar duce la saracirea
expresiei in domeniu. Daca termenii de mostenire, succesiune si
ereditate sunt sinonimi, nu se pot, totusi, realiza aceleasi constructii
lingvistice specifice domeniului cu fiecare dintre ei. Se va spune,
evident reprezentare succesorala si rezerva succesorala desi s-ar
putea spune si ereditara cu acelasi inteles, dar sintagma nu se
poate realiza cu notiunea de mostenire. Varietatea termenilor
confera, asadar, mai largi posibilitati de exprimare decit
uniformizarea lor, care nu e de dorit2.
In fine, cu totul aparte este folosirea de catre legiuitor in
art.1680 Cod civil a expresiei de erezireatunci cind dispune
:confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau,
prin erezirea unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului
contra acelui ce a garantat pentru fidejusor.
Persoanele chemate la mostenire sau succesiune sunt numiti
mostenitori, succesori, erezi sau urmasi.
Defunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba,
prescurtat poarta denumirea de decujus dedus din dreptul roman
din formula is de cujus succesionis (rebus) agitur. Bine s-a
observat ca este impropriu sa se vorbeasca despre moartea
2

. A se vedea, E. Safta -Romano, Dreptul de mostenire, editura Graphix, Iasi, 1995, pag. 23-24;
I. Albu, Observatii privind terminologia proiectului Codului Civil in materia succesiunilor, in R. R. D.
nr. 8/1973, pag. 60 si urm.

defunctului (art.653 Cod Civil) sau de omorul defunctului

(art.655 Cod civil)3. Cind este vorba de mostenirea testamentara se
foloseste denumirea de testator.

Sectiunea a II-a. Sediul materiei.

Constitutia Romaniei prevede in art.42 ca: Dreptul de
mostenire este garantat asigurindu-se la nivel de principiu ca acest
drept poate fi realizat efectiv prin interventia institutiilor statului.
Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de
dobindire a proprietatii cuprinde doua titluri dedicate succesiunilor;
Titlul I, Despre succesiuni (art.650-799) si Titlul II Despre donatiuni
intre vii si despre testamente (art.800-941). Pe linga aceste prevederi
legale care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor
Codul civil mai cuprinde si alte reglementari referitoare la acest
domeniu si cu care dispozitiile de mai sus se intregesc.
Este de remarcat ca desi conceptiile politice si sociale isi pun
amprenta asupra solutiilor legislative adoptate in timp, sub regimul
comunist se poate spune ca materia succesiunilor a ramas relativ
intacta. Intinderea emolumentului succesoral era insa redusa intr-o
societate in care nu exista o proprietate privata autentica, avind la
baza in principal proprietatea colectiva. Reglementarile din materia
succesiunilor care se fundamenteaza tocmai pe proprietatea privata
isi capata adevaratele lor valente intr-o societate liberala,
democratica in care proprietatea privata este cu adevarat garantata.
Dar reglementari legale privitoare la mosteniri se gasesc si alte
acte normtive care au diferite obiecte de reglementare. Amintim doar
cu titlu de exemplu Legea nr.18/1991, cu modificarile ulterioare,
Legea nr.112/1995 si Legea nr.1o/2oo1.

A se vedea:Fr, Deak, op. cit. , pag. 5

CAPITOLUL II
CARACTERELE JURIDICE ALE
TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI FELURILE
MOSTENIRII.
Sectiunea a I-a. Caracterele
transmisiunii succesorale.

juridice

ale

1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru

cauza de moarte.
Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii
unei persoane fizice, fie ca este fizic constatata fie declarata
judecatoreste inseamna ca este o transmisiune pentru cauza de
moarte (mortis cauza). Reglementarile din acest domeniu nu se
aplica transmisiunilor prin acte juridice intre vii care sunt
reglementata de dreptul obligational si nici incetarii persoanelor
juridice. Chiar daca in acest din urma caz au loc transmisiuni
universale sau cu titlu universal acestea sunt reglementate de acte
normative speciale iar nu de normele apartinind de dreptul
succesoral. In schimb normele dreptului succesoral se aplica si
persoanelor juridice sau statului in ipotaza in care se infatiseaza ca
dobinditori ai patrimoniului sau unor bunuri din acesta apartinind
unei persoane fizice decedate.4
2.Trasmisiunea succesorala este o transmisiune universala.
Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din
acesta, cu activul si pasivul sau ceea ce o deosebeste de
transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in
principiu doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o persoana fizica
nu-si poate transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind
legat intim de insasi existenta persoanei fizice si reprezentind de
altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa moartea sa are
loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea
persoana le-a avut la momentul mortii sale.
4

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 13.

Prin acte juridice intre vii nu se pot transmite datoriile unei

persoane. Exista reglementata, e adevarat, institutia cesiunii de
datorie prin care debitorul cedent isi transmite datoria sa
cesionarului, acesta urmind sa raspunda in fata creditorului cedat dar
aceasta institutie nu infirma caracterul universal al transmisiunii
succesorale intrucit in cazul cesiunii de datorie se trasmite o datorie
singulara. Numai moartea unei persoane fizice poate declansa
transmisiunea universala a drepturilor si datoriilor sale.
Ceea ce deosebeste de asemenea transmisiunea pentru cauza
de moarte de transmisiunile intre vii este si faptul ca opozabilitatea
drepturilor dobindite prin succesiune nu este conditionata de alte
formalitati ca de pilda trasncrierea in cartea funciara in cazul
bunurilor imobile. Tot astfel dobindirea unei creante prin mostenire
este opozabila tertilor fara notificarea ei debitorului sau fara ca
acesta sa o fi acceptat prin inscris autentic, astfel cum art.1393 C.
civ. o cere in cazul actelor juridice intre vii.5
In cazul vinzarii drepturilor succesorale insa, care au ca obiect
drepturi reale pentru opozabilitate fata de terti este necesara
indeplinirea formelor de publicitate intrucit obiectul contractului nu-l
formeaza universalitatea patrimoniului defunctului ci un drept sau
mai multe privite izolat si distinct de acesta.
Nici in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar
sau in cazul in care mostenirea devine vacanta, cind raspunderea
mostenitorilor esle limitata la activul ei, caracterul universal al
transmisiunii nu este infirmat intrucit practic are loc doar o limitare a
raspunderii.
Asadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile
si obligatiile lui decujus cu exceptia celor strict legate de persoana sa
cum sunt cele cu caracter viager sau cele intuitu personae.
3.Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara.
Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din
caracterul unitar al patrimoniului. Aceasta inseamna ca in principiu
intreaga mostenire se va transmite dupa aceleasi norme juridice
indiferent de natura, provenienta sau originea bunurilor ce o
compun. Asadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile,
drepturi reale sau de creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau
paterna ca au fost dobindite prin mostenire sau achzitionate se vor
5

A se vedea M. Eliescu, op. cit. pag. 5o.

transmite dupa aceleasi reguli. Evident aceasta nu inseamna

unicitatea actului normativ caci, asa cum am vazut izvoare ale
dreptului succesoral sunt nu numai Codul civil dar si alte acte
normative ca Legea nr.319/1944, Decr. Nr.167/1958 etc. Nici
coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara nu poate fi
considerata o exceptie de la principiul unitatii transmisiunii
succesorale.
In doctrina sunt consacrate, totusi, unele exceptii de la
caracterul unitar al transmisiunii succesorale, bazate tocmai pe
originea, natura sau destinatia unor bunuri6 aflate in patrimoniul
defunctului si care sunt supuse unor reglementari diferite.7
A) In cazul in care sotul supravietuitor nu vine la mostenire in
concurs cu descendentii acestuia are potrivit art.5 din Legea
nr.319/1944, un drept special asupra mobilierului casnic si a
darurilor de nunta pe care nu le va impartii cu ceilalti mostenitori.
Asadar, in acest caz ne abatem de la unitatea transmisiunii
succesorale intrucit aceleasi succesiuni in se aplica doua categorii de
norme juridice. Unele se vor aplica celorlalte bunuri ce compun
masa succesorala si altele mobilierului casnic si darurilor de nunta.
B) In cazul decesului unui salariat, drepturile salariale
neincasate de acesta se vor plati, potrivit art.7 alin.4 din Legea
nr.14/1991 sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui, iar in
lipsa acestora celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun.
Tot astfel in doctrina s-au amintit ca fiind derogatorii de la dreptul
comun prevederile Legii nr.6/1992 privind concediul de odihna si
alte concedii ale salariatilor, ale Legii nr.3/1977 (modificata prin
Legea nr.73/1991) privind pensiile de asigurari sociale de stat
referitor de asemenea la sumele neincasate de catre salariatul
decedat. Legea speciala, asadar stabileste alta ordine in privinta
incasarii acestor sume decit cea de drept comun.
C) In ipoteza ca de cujus era in momentul mortii sale cetatean
strain dar avea bunuri pe teritoriul tarii noastre sau invers era
cetatean roman dar avea bunuri pe teritoriul altui stat, avind deci un
element de extraneitate, in privinta bunurilor imobile si a fondului de
comert se vor aplica reglementarile de locul situarii bunurilor (lex rei
sitae) iar in privinta bunurilor mobile se vor aplica reglementarile
6

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 18-19 si L. Stanciulescu, Drept civil, Dreptul de mostenire,
Editura Rosetti, Bucuresti, 2ooo, pag. 24-25.
7

A se vedea, C. Statescu, Drept civil, Contractul de transport, Drepturile de creatie intelectuala,

Succesiunile, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1967, pag. 1o8.

legii nationale a defunctului (lex patriae), potrivit art.66 din Legea

nr.1o5/1992. Prin vointa sa insa defunctul va putea determina o alta
lege aplicabila decit cea prevazuta de art.66 din Legea nr.1o5/1992
cu conditia sa nu inlature dispozitii cu caracter imperativ8.
D) In fine, se mai aminteste cu titlu de exceptie de la
caracterul unitar al transmisiunii succesorale Legea nr.8/1996, care a
abrogat Decretul nr.321/1956, privind dreptul de autor si drepturile
conexe. Asa cum s-a precizat insa nu este o veritabila exceptie de la
caracterul unitar al transmiterii succesorale intrucit legea prevede
numai reguli speciale in privinta caracterului temporar al drepturilor
patrimoniale de autor dobindite prin mostenire. Dupa expirarea
termenului prevazut de legea speciala retransmiterea prin succesiune
a drepturilor este imposibila nu pentru ca ne-am afla in prezenta unei
derogari de la dreptul comun ci datorita stingerii dreptului insusi9.
4.Transmisiunea succesorala este o transmisiune
indivizibila.
Afirmatia a mai toti autorilor10 in sensul ca acest caracter al
transmisiunii succesorale deriva din caracterul indivizibil al
patrimoniului luata fara nuantari este inexacta fata de faptul ca in
Codul civil este reglementata sistarea starii de indiviziune, actiune
prin care se realizeaza tocmai divizarea patrimoniului mostenit
potrivit cotelor de proprietate ce revin fiecarui mostenitor. Caracterul
indivizibil al transmisiunii succesorale inseamna de fapt ca
acceptarea sau renuntarea la mostenire nu poate privi numai o parte a
acesteia ci are caracter indivizibil, fiecare mostenitor trebuind sa
accepte mostenirea potrivit vocatiei sale succesorale. Numai in acest
fel se poate explica faptul ca in caz de renuntare la mostenire de
catre unul sau mai multi mostenitori ori in cazul ineficacitatii
legatelor, partea cuvenita acestora va profita de drept succesorilor
acceptanti.
Nu mai putin insa trebuie precizat ca acest caracter indivizibil
al patrimoniului se pastreaza pina la efectuarea impartelii initiata de
8

A se vedea pentru amanunte, O Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept international privat,

Editura All Beck, Bucuresti, 1999, pag. 140 si urm.
9

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 24.

10

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 53, Fr. Deak, op. cit. pag. 29, C. Statescu, op. cit. pag. 1oo;
E. Safta-Romano op. cit. pag. 34; L. Stanciulescu, op. cit. pag. 27; D. Chirica, Drept civil, Succesiuni,
Editura Lumina-Lex, Bucuresti, 1996, pag. 8-9; D. Macovei, Drept civil, Succesiuni, Editura
Ankarom, Iasi, 1998, pag. 12.

unul sau mai multi mostenitori, cu exceptia situatiei cind insasi

defunctul a realizat prin testament o imparteala de ascendent. Exista
si posibilitatea acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar cind
mostenitorii vor raspunde de datoriile succesiunii numai in limitele
activului acesteia (intra vires hereditatis).
O exceptie de la carcaterul indivizibil al transmisiunii
succesorale se considera a fi prevederile Legii nr.18/1991
(republicata cu modificarile ulterioare) potrivit carora (art.13) se
recunoaste calitatea de mostenitor nu numai acelora care au acceptat
in termenul prescris de 6 luni mostenirea lasata de fostul proprietar
ci si acelora care nu au acceptat mostenirea dar au facut cerere de
reconstitire a dreptului de proprietate potrivit acestei legi, fiind
asadar repusi in termen. Celor care insa au acceptat mostenirea la
timpul potrivit dar nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de
proprietate potrivit Legii nr.18/1991 nu li se recunoaste vreun drept
asupra terenurilor apartinatoare antecesorului lor si a caror
mostenitori in mod firesc ar fi fost. Nici fostului proprietar in viata
nu i se recunoaste vreun drept daca nu a depus cererea prevazuta de
lege. Cei care au renuntat la mostenire insa fiind considerati, drept
urmare a renuntarii, straini de aceasta nu pot pretinde vreun drept
asupra terenului ce a apartinut antecesorului lor11. S-a conchis astfel
ca numai in privinta renuntarii la mostenire se aplica caracterul
indivizibil al optiunii succesorale in acest caz12.

Sectiunea a II-a. Felurile mostenirii.

Pornindu-se de la prevederile art.65o C. civ. potrivit carora
Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin
testament s-a conchis ca funcie de izvorul vocatiei succesorale
avem mostenire legala sau testamentara. Uneori se vorbeste si de
mostenirea conventionala in cazul donatiei de bunuri viitoare dar
intrucit in prezent prevederile care o reglementeaza, respectiv

11

Problema este discutabila. A se vedea pentru amanunte, P. Perju, Discutii in legatura cu unele
solutii privind drepturile reale, pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, in lumina
Legii nr. 18/1991, in Dreptul nr. 5/1992, pag. 26-28; M. Georgescu, Al Oproiu, Restabilirea dreptului
de proprietate asupra terenurilor in conditiile diferite ale acceptarii sau renuntarii la succesiune ori
neexercitarii drepturilor succesorale, in Dreptul nr. 4/1994, pag. 67-68;A. Sitaru, C. Turianu, Nota la
sent. civ. doss. nr. 174o/1993 in Dreptul nr. 12/1994, pag. 53-54.
12

. A se vedea, Fr. Deak. op. cit. pag. 3o.

art.933 si 934 C. civ. privitoare la contractul de casatorie au fost

abrogate prin Codul familiei ea nu are importanta practica13.
Mostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele
determinate prin lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una
din clasele de mostenitori stabilite in Codul civil si Legea
nr.319/1944. Ea se va deferi in temeiul legii numai in masura in care
nu exista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte
efectele, sau testamentul cuprinde dispozitii de alta natura ca
recunoasterea unui copil, dispozitii cu privire la funeralii etc, dar nu
privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral.
Codul civil, spre deosebire de dreptul roman unde succesiunea
ab intestat era considerata o exceptie o priveste ca pe cea mai
fireasca modalitate de transmitere a patrimoniului lui decujus catrea
rudele sale de singe care sunt constituite in clase de mostenitori. Ba
mai mult si in cazul in care defunctul a lasat testament legiuitorul a
instituit rezerva succesorala, institutie menita a proteja interesele
unor mostenitori legali impotriva liberalitatilor excesive ale lui
decujus.
Cei care dobindesc succesiunea in baza legii sunt mostenitori
universali intrucit au vocatie la intregul patrimoniu al defunctului,
chiar si in ipoteza in care exista o pluralitate de mostenitori si fiecare
va lua numai o parte din mostenire. Nu exista, asadar mostenitori
legali cu vocatie numai la bunuri singulare (ut singuli).
In cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor
defunctului are loc in baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu
privire la bunurile sale din cuprinsul testamentului poarta denumirea
de legate iar beneficiarii acestora de legatari.
Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea
testamentara, nu se exclud ci dimpotriva ele pot coexista. In cazul in
care exista testament dar si mostenitori legali rezervatari coexistenta
lor se impune chiar, caci prin dispozitiile din cuprinsul testamentului
nu se va putea incalca rezerva mostenitorilor legali punindu-se
problema reductiunii legatelor la limita cotitatii disponibile, asa cum
vom arata in alta parte a acestei lucrari. Sau daca defunctul a facut
legate cu titlu particular patriminiul va reveni mostenitorilor legali
care insa vor fi tinuti sa execute legatele fata de legatarii cu titlu
particular. Daca insa este vorba de un legat particular, adica avind ca
obiect un bun individual determinat dreptul asupra acestuia va fi
13

. A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 7, E. Safta Romano, op. cit. pag. 36. D. Chirica, op. cit.
pag. 4-5; L. Stanciulescu, op. cit. pag. 18.

dobindit de catrea legatar direct de la defunct, fara sa treaca asupra

mostenitorilor legali14.
In ipoteza in care prin legatele instituite de defunct nu se
epuizeaza patrimoniul succesoral devolutiunea succesorala va fi
legala pentru rest si testamentara pentru ceea ce cuprind legatele.
Daca insa s-au instituit mai multi legatari cu titlu universal,
epuizindu-se astfel mostenirea sau daca s-au instituit mai multi
legatari universali devolutiunea mostenirii va fi exclusiv
testamentara.
Asadar, Codul civil nu a pastrat principiul din dreptul roman al
incompatibilitatii mostenirii testamentare cu cea legala (nemo partim
testatus partim intestatus decedere potest), adica nimeni nu poate
muri in parte cu testament, in parte fara testament.
In aceasta ordine de idei in practica judiciara s-a pus problema
coexistentei calitatii de mostenitor legal si testamentar in aceeasi
persoana. Tribunalul Suprem s-a pronuntat in sens afirmativ decizind
in felul urmator: Calitatea de mostenitor legal subzista si in cazul in
care aceasta este unita cu cea de mostenitor testamentar, fiind de
neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri
sa fie pus in situatia de a lua mai putin si de a fi exclus de la un
beneficiu pe care l-ar putea culege numai pe baza unuia din
temeiurile juridice componente 15. In ipoteza in care insa o persoana
are calitatea de mostenitor legal dar este chemata la mostenire si in
calitate de legatar sa opteze diferit cu privire la legat si la mostenirea
legala. Daca legatul este mai mic decit cota care i s-ar fi cuvenit
acelei persoane ca mostenitor legal, mostenitorul legal nu poate
renunta la legat pentru a mosteni mai mult intrucit un astfel de legat
poate avea si scopul unei exheredari partiale, situatie in care
mostenitorul legal poate primi numai rezerva, daca este mai mare
decit legatul, care priveste evident numai calitatea de mostenitor
legal16.

14

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 9

15

A se vedea, Trib. Supr. , sect. civ. dec. nr. 2775/1984, in C. D. 1984, pag. 126.

16

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 1o;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 38-39.

CAPITOLUL III.
DESCHIDEREA MOSTENIRII
Sectiunea a I-a. Precizari prealabile.
Succesiunile se deschid prin moarte prevede art.651 C. civ.
Intelegem prin moarte cea fizic constatata sau cea declarata
judecatoreste. Declararea disparitiei unei persoane nu duce la
deschiderea succesiunii acesteia caci potrivit art.19 din Decr.
Nr.31/1954 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o
hotarire judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea,
asadar, declanseaza transmiterea patrimoniului succesoral catre
mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este in viata nu
poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas).
Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si
data mortii lui de cujus.

Sectiunea a II-a. Locul deschiderii mostenirii.

Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al
defunctului. In prezent Codul civil nu precizeaza care este locul
deschiderii succesiunii, dar el rezulta din prevederile art.14 C. pr.
civ. si cele ale art.1o lit.a si b si art.68 alin.1 si 2 din Legea
nr.36/1995. In art.14 Codul de procedura civila determina
competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului in cazul
litigiilor privitoare la mostenire iar cele doua texte din Legea
nr.36/1995 determina competenta teritoriala a notarilor publici in
domeniul procedurii succesorale notariale functie de competenta
teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul
domiciliu.17 In cazul mostenirilor succesive locul deschiderii
succesiunii va fi acela al ultimului domiciliu al defunctului care a
decedat cel din urma. Nu intereseaza din acest punct de vedere locul
unde a decedat decujus si de asemenea nici locul resedintei sale in
ipoteza ca a avut si o alta locuinta secundara ci numai locul ultimului
17

IN art. 95 C. civ. , in prezent abrogat prin art. 49 al Decr. Nr. 32/1954 se prevedea in mod
expres ca: Domiciliul unei succesiuni este domiciliul cel din urma al defunctului.

domiciliu. Aceasta regula isi gaseste explicatia in faptul ca se

presupune ca acolo se vor gasi cele mai multe inscrisuri trebuitoare,
inclusiv testamentul si de asemennea tot acolo se vor gasi mai usor
informatile despre mostenitorii defunctului si despre bunurile ce
urmeaza a fi cuprinse in masa succesorala. Notiunea de domiciliu
este cea precizata de art.13 din Decr.Nr.31/1954 care prevede ca
Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta
statornica sau principala. Acesta este domiciliul de drept comun,
asa zicind, iar in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub
interdictie se vorbeste de domiciliu legal (art.14 din Decr.
Nr.31/1954). Domiciliul ales sau conventional nu are in acest
domeniu nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea stabili
prin testament o alta competenta teritoriala decit cea stabilita de
legiuitor in modul precizat caci in aceasta materie competenta este
stabilita prin prevederi legale exceptionale si absolute. Domiciliul
legal al persoanei disparute este la curator. Acesta este insa
indreptatit sa-l reprezinte pe disparut numai cu privire la actele
patrimoniale intre vii, potrivit art.15 din Decr. Nr.31/1954, astfel ca
domiciliul sau nu are nici o semnificatie in privinta locului
deschiderii succesiunii. In cazul instituirii curatelei asupra unor
bunuri succesorale de asemenea domiciliul legal al mostenitorilor la
curator nu are nici o importanta cu privire la locul deschiderii
succesiunii in cazul mortii unora dintre mostenitori.18
Potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, in cazzul decesului
unei persoane care nu a avut domiciliul in tara, indiferent ca era
cetatean roman sau strain locul deschiderii mostenirii va fi locul din
tara unde se afla bunurile cele mai importante din punct de vedere
valoric. Prevederea se refera la procedura notariala neconteencioasa
dar se aplica si procedurii contencioase.
In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu exista
prevederi legale exprese in doctrina s-a admis ca locul deschiderii
succesiunii este acela unde sa afla bunurile cele mai importante din
mostenire, iar in cazul lipsei bunurilor locul unde s-a inregistrat
moartea acelei persoane.19

18

A se vedea, V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Vol. I, Editura

National , Bucuresti, 1996, pag. 422;428-429;G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila
comentat si adnotat, Editura All -Beck, Bucuresti, 1994, pag. 41-42
19

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 56;I. Zimveliu, Dreptul la mostenire in R. S. R. , Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 13, Dan Chirica, op. cit. pag. 14.

Dovada locului ultimului domiciliu se poate face in principiu

prin orice mijloc de proba caci domiciliul este o chestiune de fapt.
Practic dovada se face prin actul de identitate sau certificatul de
deces al lui decujus. In cazul minorilor sub 14 ani dovada se face
prin actul de identitate al parintilor sau tutorelui. Se admite insa ca
daca in realitate decujus a avut un alt domiciliu decit cel inscris in
actul de identitate acest lucru sa poata fi dovedit prin orice mijloc de
proba. Intereseaza asadar domiciliul real al defunctului, iar aceasta
imprejurare fiind o chestiune de fapt se admite proba chiar impotriva
actului de identitate.20
Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru
determinarea competentei teritoriale a organelor chemate a rezolva
atit problemele neconteencioase cit si cele contencioase legate de
mostenire. Astfel, in functie de locul deschiderii mostenirii se
determina:
a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere
teritorial sa ceara deschiderea procedurii succesorale notariale in
ipoteza in care in mostenire se cuprind si imobile (art.68 din Legea
nr.36/1995);
b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala
notariala (art.1o lit.a din Legea nr.36/1995);
c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece
actiunile determinate de art.14 din Codul de procedura civila. Este
vorba de cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor
testamentare; cererile privitoare la mostenire, precum si cele
privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva
altuia; cererile legatarilor sau ale creditorilor celui decedat impotriva
vreunuia dintre mostenitori sau impotriva excutorului testamentar.
Aceasi instanta este competenta sa rezolve si cererile la care se
refera art.74 alin.3 si art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 si anume
cererile celor vatamati prin masurile de inventariere si conservare a
bunurilor succesorale dispuse de notarul public si cererile referitoare
la anularea ceritificatului de mostenitor.

20

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 57, C. Statescu, Drept civil. Persoana fizica. Persoana
juridica. Drepturile reale. , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 197o, pag. 153; D. Lupulescu,
Numele si domiciliul persoanei fizice, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag. 7172; G. Giurgiu, Consideratii teeoretice si practice in legatura cu notiunea de domiciliu, in R. R. D. nr.
6/1982, pag. 51-52. Pentru o alta opinie a se vedea, P. Andrei, Domiciliul real al persoanei fizice, in
R. R. D. nr. 2/1977, pag. 29. A se vedea si Gh. Parausan, Nota la dec. civ. nr. 128/197o a Trib. jud.
Suceava, in R. R. D. nr. 4/1971 pag. 99-1o2.

Sectiunea a III-a. Data deschiderii mostenirii.

Intrucit din dispozitiile art.651 C. civ. rezulta ca succesiunile
se deschid prin moarte data deschiderii succesiunii este aceea a
mortii lui decujus. Cei care pretind vreun drept cu privire la o
mostenire, facindu-se aplicarea regulii generale consacrata in
art.1169 C. civ. trebuie sa faca dovada datei mortii celui pe care vor
sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a datei acesteia se face de regula
prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de stare civila al
localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca
declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se
va putea face in ambele cazuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin
inscriere in fals intrucit data mortii nu este rezultatul constatarilor
facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul, in cazul
certificatului de deces, iar in cazul hotaririi judecatoresti de declarare
a mortii, potrivit art.18 din Decr. Nr.31/1954, ea va putea fi
rectificata daca prin probele administrate ca nu este aceea stabilita
initial. In cazul extrem cind se dovedeste ca cel declarat mort este in
viata, hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii va putea fi
anulata potrivit art.2o din Decr. nr.31/1954. Se admite chiar dovada
orei si minutului in care a avut loc decesul in ipoteza in care mai
multe persoane, cu vocatie succesorala reciproca, au decedat la
aceeasi data. Art.21 din Decr. Nr.31/1954 instituie prezumtia, in
cazul decesului mai multor persoane intr-un accident sau catastrofa,
ca toate au decedat in acelasi moment.
Data mortii este importanta din perspectiva problematicii
juridice pe care o presupune orice mostenire intrucit in functie de
aceasta se stabilesc:
a) cercul persoanelor chemate la mostenire, capacitatea lor
succesorala si drepturile ce li se cuvin din acea mostenire;
b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit
acceptarea mostenirii retroactiveaza pina la data deschiderii acesteia.
Renuntarea la mostenire produce afecte tot pina la aceasta data;
c) data de la care curge termenul de 6 luni de acceptare sau
renuntare la mostenire;
d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in
principiu actele cu privire la o succesiune nedeschisa sunt nule
absolut (art.7o2 si 965 C. civ.);
e) compunerea si valoarea masei succesorale;

f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii

succesorale si data pina la care retroactiveaza efectul declarativ al
partajului;
g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp
a mai multor legi succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost
in vigoare la data deschiderii succesiunii indiferent de data la care se
deruleaza procedurile succesorale. Actele care se fac insa ulterior
deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la
mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in
baza principiului aplicarii imediate a legii noi.21

CAPITOLUL IV
CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU
A PUTEA MOSTENI
Sectiunea a I-a.
Reglementare legala.

Enumerarea

conditiilor.

In Capitolul II din Titlul I, Despre succesiuni, intitulat

Despre conditiile cerute pentru a putea succede, Codul civil
prevede (art.654-658) doua conditii pentru ca o persoana sa poata
veni la mostenire si anume:
a) sa aiba capacitate succesorala si
b) sa nu fie nedemna de a mosteni.
Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume:
c) sa aibe vocatie (chemare) la mostenire.
Este de observat ca prima conditie prevazuta de art.654 C. civ.
, capacitatea succesorala si cea de a treia, vocatia succesorala, sunt
conditii pozitive, iar cea de a doua, nedemnitatea succesorala,
prevazuta de art. 655-658 C. civ. este una negativa. Aceasta pe de o
parte, iar pe de alta, ca prima conditie si cea de a treia (capacitatea si
vocatia succesorala) sunt valabile atit pentru mostenirea legala cit si
pentru cea testamentara, pe cind nedemnitatea priveste numai
21

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 63.

mostenirea legala, corespondentul ei pentru mostenirea testamentara

fiind revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine
prevazuta de art.831 si 93o C. civ.
Vocatia succesorala isi are temeiul, in cazul mostenirii legale
in lege iar in cazul celei testamentare in testament.
Raportul dintre capacitatea succesorala si vocatia succesorala
este de la general la particular caci daca o persoana exista sau este
conceputa si se naste vie are un drept general si abstract prevazut in
Constitutie (art.42) de a mosteni, care este o parte a capacitatii de
folosinta. Are asadar, capacitate succesorala generala. Pe cind
vocatia succesorala intemeiata pe lege sau pe testament se raporteaza
la o succesiune concreta si rezulta din raporturile concrete de rudenie
sau de casatorie cu defunctul, in cazul mostenirii legale si din
cuprinsul testamentului in cazul mostenirii testamentare.22 Totusi
vocatia generala succesorala si nici cea concreta nu se confunda cu
dreptul de mostenire prev. de art.42 din Constitutie. Sugestiv s-a
spus ca dreptul de mostenire ca aptitudine abstracta, devine potential
prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv prin vocatia
concreta la mostenire.23

Sectiunea a II-a. Capacitatea succesorala.

1.Notiunea capacitatii succesorale.
Potrivit art.654 C. civ. Pentru a putea succede trebuie
neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii
succesiunii.24 Asadar, orice persoana care exista in momentul
deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege
succesiunea.
Asa cum am aratat in literatura juridica a existat controversa in
privinta continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind
considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta
si de capacitatea de exercitiu a persoanei. Consideram ca in mod
22

Pentru discutiile existenta in doctrina in legatura cu capacitatea succesorala, A se vedea:D.

Chirica, op. cit. pag. 16, Tr. Ionascu, Curs de drept civil, succesiuni si liberali tati, Iasi, 1928, pag.
1o;I. Rosetti Balanescu, Al Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale. Succesiuni.
Donatiuni. Testamente, Vol. III. Editura Socec, Bucuresti, 1948, pag. 222; Fr. Deak, op. cit. pag. 43
si urm; St. Carpenaru, Dreptul de mostenire, in Fr. Deak, St. Carpenaru, Drept civil. Contractele
speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire, Bucuresti, 1983, pag. 385.
23
24

. A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 57-58.

Exprimarea legiuitorului este cel putin curioasa cind prevede ca persoana care succede trebuie
neaparat sa existe, caci o persoana, fie exista, fie nu exista, neputind exista neaparat.

judicios s-a precizat25 ca:aceasta capacitate se include in cea de

folosinta, nefiind altceva decit o parte a acesteia; capacitatea de
folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii
(art.5 alin.2 din Decr. nr.31/1954), in timp ce capacitatea succesorala
este o aptitudine de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se
refera la o succesiune.
Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume
mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada
incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau succesorilor sai in
drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul
mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a
decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de
proprii sai succesori.
In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa
dovedeasca existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si
faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment intrucit potrivit
art.668 C. civ. numai persoanele moarte se pot reprezenta. Precizam
ca reprezentarea succesorala este specifica numai mostenirii legale.
Cind este vorba de mai multe mostenirii subsecvente, cind se
vorbeste de retransmiterea mostenirii, mostenitorul legl sau
testamentar supravietuieste un interval scurt de timp dupa
deschiderea mostenirii si dobindeste cota sa parte de la defunct, chiar
daca nu a acceptat mostenirea dar nici nu a renutat la ea. In acest caz
mostenirea sa se retransmite propriilor mostenitori. In astfel de
cazuri cei care pretind vreun drept prin retransmitere succesorala
trebuie sa dovedeasca sub aspectulul capacitatii succesorale existenta
succesibilului in momentul deschiderii primei succesiuni dar si
existenta in momentul deschiderii celei de a doua sau subsecvente
mosteeniri. In cazzul retransmiterii succesorale fiind vorba de doua
sau mai multe mosteniri ele trebuie examinata separat sub aspcetul
componentei lor, a acceptarii in termenul de 6 luni prevazut de
art.7oo C. civ. si a cotelor ce se cuvin mostenitorilor26. Competenta
teritoriala in cazul mostenirilor subsecvente se determina dupa locul
deschiderii celei din urma mosteniri, atit in ce priveste birourile
notariale cit si instantele de judecata.

25
26

D. Chirica, op. cit. pag. 16.

A se vedea, D. Cimpoieru, Mostenirea prin retransmitere, in Dreptul nr. 4/1995 pag. 28-3o. C.
S. J. sect. civ. dec. civ. Nr. 753/199o, in Deciziile C. S. J. 1990-1992, pag. 138-14o.

2.Persoanele care au capacitate succesorala.

Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala:
persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii; persoanele
fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data
deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data
deschiderii succesiunii.
a)Persoanele fizzice in viata.
Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa
cum rezulta din prevederile art.654 C. civ. Nu are importnata cit
anume a trait o persoana dupa deschiderea mostenirii. Daca a
decedat imediat dupa deschiderea mostenirii drepturile sale
succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind parte din
propriul patrimoniu. In astfel de situatii nu are importanta ca
mostenitorul care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii nu
si-a execritat dreptul de optiune succesorala intrucit acest drept face
parte din patrimoniul retransmis propriilor mostenitori care vor putea
sa-l exercite pina la implinirea termenului de prescriptie prevazut de
lege.
Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face
prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat
imediat dupa deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau
hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea
dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.
b)Persoanele disparute.
Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a
fi in viata daca nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte
ramasa definitiva, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit
cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele
nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3
din Decr. `nr.31/1954) au capacitate succesorala. Capacitatea
succesorala a disparutului este insa provizorie. Situatie se va
definitiva fie prin reaparitia lui fie prin constatarea fizica a mortii,
intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea prin
hotarire judecatoreasca a mortii prin hotarire definitiva si irevocabila
prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei deschiderii
succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a avut
capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea
judecatoreasca declarativa de moarte ca el a decedat inaintea

deschiderii succesiunii la care ar fi avut dreptul. In astfel de situatii

tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui sa se
restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la succesiune
prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii,
ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la
mostenire prin reprezentarea sa vor pastra cota lui parte din
mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut
declarat mort ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie care vin
la mostenire prin reprezentare.27
c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii
succesiunii.
Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2
din Decr. nr.31/1954 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute
din momentul conceptiei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans
conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur).
Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele
copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni
va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt
material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca sa nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort
este considerat de catre art.654 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in
domeniul mostenirii testamentare art.8o8 alin.2 C. civ. prevede ca
este capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca
mortii testatorului.
Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar
reglementa modul de dovedire al conceptiei copilului la momentul
deschiderii succesiunii se apeleaza la prevederile art.61 C. fam. care
reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca
perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta
optzecea zi dinaintea nasterii copilului. In prezenta s-a acceptat
unanim ca aceste dispozitii legale se aplica si in domeniul analizat,
atit in cazul in care problema filiatiei se confunda cu problema
stabilirii capacitatii succesorale a copilului conceput dar nenascut, cit
si in cazul in care stabilirea filiatiei nu se confunda cu stabilirea
capacitatii succesorale28.
27
28

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 48.

. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. 69-7o;I. Zimveliu, op. cit. pag. 15-16;Fr. Deak, op. cit. pag.
49-5o; D. Macovei, op. cit. pag. 17; D. Chirica, op. cit. pag. 18-19.

d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii

succesiunii.
In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi
drepturi si obligatii de la data dobindirii personalitatii juridice in
conditiile legii29. Din acelasi moment au capacitatea de a dobindi,
doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor
legali, bunuri apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al
inregistrarii, in cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului
de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii sau
infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele
juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din
Decr. nr.31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de
natura succesorala putind dobindi, asadar, bunuri succesorale, in
masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, de
la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data
dobindirii personalitatii juridice. Asa bunaoara ar putea dobindi
bunuri necesare constituirii patrimoniului viitoarei persoane juridice.
Trebuie mentionat insa ca bunurile astfel dobindite prin liberalitati
trebuie sa corespunde scopului pentru care au fost infiintate, potrivit
principiului specialitatii. Legatul care nu corespunde scopului pentru
care persoana juridica a fost infiintata va fi lovit de nulitate sau
caduc in functie de faptul daca incapacitatea a existat in momentul
intocmirii testamentului sau a intervenit ulterior ca urmare a
schimbarii scopului de catre organele competente, dar inainte de
deschiderea mostenirii30.
Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii
succesiunii, drepturile succesorale dobindite in virtutea testamentului
vor trece asupra peroanelor juridice ce vor dobindi patrimoniul
acesteia intrind, asadar in masa patrimoniala supusa lichidarii, in
cazul dizolvarii persoanei juridice.

29

A se vedea pentru amanunte, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil.
Subiectele dreptului civil, editia a V-a revazuta si adaugita de M. Nicolae, P. Trusca, Editura Sansa,
Bucuresti, 1998, pag. 376-38o.
30

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 51.

3.Persoanele care nu au capacitate succesorala.

a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care
au incetat sa aiba fiinta.
Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ.,
potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care
exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca
persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au
incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate
succesorala.
In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din
mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi
fost in viata la data deschiderii mostenirii va reveni descendentilor
sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile reprezentarii succesorale,
succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni
partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata,
caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, chiar si de
descendentii celui predecedat dar in nume propriu si nu prin
reprezentare sau retransmitere.
b) comorientii
Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt
persoanele care, avind vocatie succesorala reciproca sau unilaterala,
au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea stabili daca a
supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata.
Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele
persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta,
nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit nici una
celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu
poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata.
Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca
fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si
de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care
ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman31. Au fost
insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de
arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai intai

31

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 66;C. Statescu, op. cit. pag. 114:Fr. Deak, op. cit pag. 5253;D. Chirica, op. cit. pag. 22.

nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp32. Afirmatia este exacta

numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a
imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele
persoane legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura
adoparea solutiilor juridice ce se impun.
Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr.
nr.31/1954 s-a acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de
capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul
persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt
comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in
acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate
ordinea deceselor33.

Sectiunea a III-a. Nedemnitatea succesorala.

1.Notiune.
Asa cum am vazut pentru a putea mosteni se cer doua conditii
pozitive si anume capacitatea succesorala si vocatia succesorala, dar
se mai cere si o conditie negativa si anume ca mostenitorul sa nu fie
nedemn.
Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din
dreptul de a mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de
savirsirea unor fapte grave, strict determinate de legiuitor, impotriva
defunctului sau a memoriei acestuia. Nedemnitatea a fost
caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se fundamenteaza pe
motive de moralitate publica neputindu-se admite ca o persoana
vinovata de vreuna din faptele prevazute expres de legiuitor fata de o
alta persoana sa o mosteneasca tocmai pe aceasta.34
Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa
civila rezulta anumite consecinte, si anume:

32

A se vedea, D. Alexandresco, Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului Civil Roman,

Tom. III. partea a II-a, Bucuresti, 1912, pag. 51.
33

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 55; D. Chirica, op. cit. pag. 22; L. Stanciulescu, op. cit. pag.
43; D. Macovei, op. cit. pag. 26-27.
34

A se vedea, M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, 1921, pag. 22 Rosetti Balanescu, O.

Sachelarie, N. Nedelcu, Principiile dreptului civil roman, 1947, pag. 532, M. Eliescu, op. cit. pag. 76;
Fr. Deak, op. cit. pag. 66.

a) ea se aplica numai in cazul faptelor expres si limitativ

prevazute de lege si numai mostenirii legale, fiind reglementata de
norme juridice cu caracter imperativ si de stricta interpretare;
b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe
nedemn de efectele ei. S-a precizat insa ca ulterior comiterii faptei
cel care lasa mostenirea poate sa-l gratifice pe nedemn caci
nedemnitatea desfiinteaza numai vocatia succesorala legala si nu are
influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre vii sau pentru
cauza de moarte35 Liberalitatile sunt guvernate de propriile reguli
cum sunt revocarea donatiilor in conditiile art.829-831 C. civ. si
revocarea voluntara sau judecatoreasca a legatelor prevazute de
art.92o-923 si 93o C. civ. Daca fapta savirsita este o cauza comuna,
atit de nedemnitate cit si de revocare a liberalitatilor, ca de pilda
tentativa de omor, ea va duce atit la desfiintarea calitatii de
mostenitor legal cit si la revocarea judecatoreasca a donatiei sau
legatului;
c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte
numai fata de autorul faptelor prevazute de legiuitor. Cu toate
acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza uneori consecintele
nedemnitatii se rasfring si asupra mostenitorilor nedemnului si chiar
asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul;
d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost
savirsite fata de cel de a carui mostenire este vorba si nu poate fi
extinsa la alte mosteniri. Ea are, asadar, un caracte relativ, neputind
fi extinsa si la alte mosteniri;
e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie
dovedita in conditiile legii.
2.Cazurile de nedemnitate.
Codul civil prevede in art.655 trei cazuri de nedemnitate si
anume:
a) atentatul la viata defunctului;
b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului;
c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus.
Atentatul la viata defunctului. Art.655 C. civ. prevede ca este
nedemn Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare
pe defunct. Este inadmisibil ca cineva sa-si deschida drum, cum s-a
35

. A se vedea, C. Statescu, op. cit. Pag. 115;Fr. Deak, op. cit. pag. 66.

spus36, la o mostenire prin omor. Aceasta ar fi impotriva bunelor

moravuri si a ordinii de drept.
Din modul in care este formulat textul legal putem trage unele
concluzii privind conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca o
persoana sa fie considerata nedemna pentru acest caz prevazut de
legiuitor.
In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat
pentru infractiunea consumata de omor sau pentru tentativa la
aceasta infractiune, in calitate de autor, coautor, instigator sau
complice. Nu va fi insa nedemn cel care savirseste infractiunea de
favorizare a infractorului prev. de art.264 C. pen. caci acesta nu
participa la omorul propriu zis activitatea sa vizind asa cum rezulta
din continutul infractiunii ingreunarea sau zadarnicirea urmaririi
penale. 37 Autorul acestei fapte poate fi nedemn insa pentru cazul
prev. de art.655 pct.3 C. civ., adica pentru nedenuntarea omorului de
care a avut cunostinta.38
In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie,
directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca nu ne vom gasi in situatia
de nedemnitate prevazuta de acest text legal in cazul in care fapta
este savirsita din culpa sau cu praeter intentie ca in cazul loviturilor
sau vatamarilor cauzatoare de moarte.
In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin
hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru omor sau
tentativa la aceasta infractiune impotriva lui decujus. Nu ne vom afla
in caz de nedmnitate daca autorul nu a mai fost condamnat prin
hotarire judecatoreasca pentru aceste fapt pentru ca bunaoara a
decedat inainte de aceasta si procesul penal a incetat sau daca
raspunderea penala s-a prescris. Tot astfel nu ne vom afla in caz de
nedemnitate daca mostenitorul nu a lucrat cu discernamint sau a
intervenit o amnistie antecondamnatorie sau a fost achitat pentru ca
s-a aflat in legitima aparare39. Daca insa a fost conda mnat prin
hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila este indiferent daca
ulterior intervine amnistierea sau gratierea nedemnitatea se va retine.
b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa
mostenirea.
36

M. Eliescu, op. cit. pag. 74.

37

IN sens contrar, M. Eliescu, op. cit. pag. 74;D. Chirica, op. cit. pag. 25.

38

In acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 69.

39

A. se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 74, D. Chirica, op. cit. pag. 25.

Art.655 pct.2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede

acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata
de judecata calomnioasa. Este vorba asadar, de un denunt, o
plingere sau marturie facuta de succesibil contra defunctului in care
acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage,
potrivit legii pedeapsa cu moartea. In prezent acest text legal este
inaplicabil cita vreme inca prin Decretul-Lege nr.6/199o pedeapsa cu
moartea a fost abolita. Desigur caracterul calomnios al acuzatiilor
trebuia constatat judecatoreste prin hotarirea de condamnare a celui
care a facut acele acuzatii.
c)Nedenuntarea omorului.
Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede
mostenitorul major care avind cunostinta de omorul defunctului, nu
a denuntat aceasta justitiei.
Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi
declarat nedemn pentru aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea
nici majorul pus sub interdictie nu poate fi declarat nedemn in acest
caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea discernamint40.
Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi
abtinut a-l denunta.
Legea nu cere ca denuntul sa priveasca si pe autorul omorului
ssificient fiind sa fie anuntat organelor in drept faprul acestuia. De
asemenea legiuitorul nu prevede un termen pina la care mostenitorul
ar fi trebuit sa denunte omorul, urmind ca aceasta imprejurare sa fie
apreciata de catre instanta de judecata in functie de imprejurarile
concrete ale cauzei. In fine se cere ca nedenuntarea omorului sa nu
fie scuzabila potrivit art.656 C. civ. Acest text legal prevede ca sunt
scutiti a face denuntul omorului lui decujus ascendentii si
descendentii omoritorului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia
sa, fratii sau surorile sale unchii sau matusile precum si nepotii sai.
S-a precizat in doctrina41 ca acest text a devenit aproape
inaplicabil intrucit de vreme ce o data succesibilul a fost inlaturat de
la mostenire ca nedemn pentru omisiunea de denuntare a omorului,
pentru a inlatura efectele acestei sanctiuni trebuie sa faca dovada ca
se incadreaza in aceste grade de rudenie sau afinitate care-l scuteau
de aceasta obligatie.
40

A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 86. M Eliescu, op. cit. pag. 75; D. Chirica, op. cit.
pag. 26.
41

A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 117.

Or pentru aceasta trebuie sa precizeze cine este autorul faptei,

ceea ce, asa cum am aratat textul legal nu-i cere. Textul s-ar putea
aplica in singura ipoteza in care dupa ce s-a constatat prin hotarire
judecatoreasca nedemnitatea succesibilului, dar inainte de raminerea
ei definitiva si irevocabila se descopera autorul faptei de omor, astfel
incit succesibilul ar putea dovedi ca se incadra in categoria celor
absolviti de lege de a-l fi denuntat.
3.Efectele nedemnitatii succesorale.
Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii
nedemnitatii succesorale a unui mostenitor titlul sau de succesor este
retroactiv desfiintat, el devenind astfeel totalmente strain de
mostenire. Titlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect retroactiv
din momentul deschiderii mostenirii, momentul savirsirii uneia din
faptele prev, de art.655 C. civ. neavind importanta. Partea din
mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni
comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul
era mosteenitor rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror
liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea acestui
mostenitor. Mostenitorul nedemn este inlaturat complet de la
mostenirea celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de
lege astfel ca el nu va putea culege nici rezerva succesorala, in cazul
ca ar fi mostenitor rezervatar, cum am precizat. Daca mosteenitorul
nedemn ar fi fost singurul mostenitor al defunctului prin inlaturarea
sa de la mostenire aceasta se cuvine statului, devenind vacanta.
Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul
nedemn este inlaturat numai de la mostenirea celui fata de care a fost
declarat nedemn si nu de la mostenirea altor persoane. Astfel el va
putea veni prin reprezentarea tatalui sau predecedat la mostenirea
unui asecendent mai indepartat42.
In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din
mostenire inainte de cconstatarea nedemnitatii succesorale el va fi
obligat sa le restituie celor indreptatiti asa cum am precizat mai sus.
Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar
daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau
expropriate pentru cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca
despagubiri, fiind considerat posesor de rea credinta si pus de drept
42

A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale.
Succesiuni. Donatiuni. Testamente. Vol. III. Editura Socec, Bucuresti 1948, pag. 228.

in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din mostenire.

Potrivit art.657 C. civ. mostenitorul nedemn este obligat sa restituie
toate fructele si veniturile mosteenirii de la data deschiderii acesteia.
Pentru sumele incasate de la debitorii lui decujus va fi obligat sa
plateasca dobinzi de la data incasarii prevederile art.1o88 C. civ.
nefiind aplicabile in acest caz. De asemenea toate drepturile si
obligatiile fata de nedemn care se considerasera stinse prin
confuziunea celor doua patrimonii sau prin consolidare revin
retroactiv in viata.
Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori
datoriile mostenirii pe care le-a achitat din bunurile sale precum este
indreptatit si la intoarcerea cheltuielilor necesare si utile facute cu
bunurile din mostenire caci nedemnitatea nu poate fi constitui izvor
de imbogatire fara temei a celorlalti mostenitori in dauna celui
declarat nedemn.
Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului.
Art.658 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului
caviind la succesiune in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul
reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor. Asadar
copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (prin ipoteza a
bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezentare, ceea ce
insemana ca nedemnitatea, asa cum am mai aratat produce efecte si
fata de ei care nu au savirsit nici una din faptele determinate de
legiuitor ca ducind la nedemnitate. Venirea la mostenire prin
reprezentare potrivit art.664 C. civ. este conditionata printre altele de
imprejurarea ca cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga
mostenirea or in cazul in care reprezentatul era nedemn el nu
indeplinea aceasta conditie caci nu avea chemare utila la mostenirea
celui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele
prev, de art.655 C. civ. In acest mod efectele pedepsei nedemnitatii
se extind iata si cu privire la alte persoane decit acelea care se vac
vinovate de comiterea acelor fapte incriminate de legiuitor. Astfel de
pilda daca la moartea lui decujus a ramas ca mostenitor unicul sau
fiu dar acesta este nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea
caci vine la ostenire in nume propriu facind parte din aceeasi clasa
de mostenitori cu tatal sau si anume aceea descendentilor.
El este chemat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la
mostenire alte rude mai indepartate in grad care fac parte din alte
clase mostenitori subsecvente.

In schimb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn
si predecedat, copiii acestuia nu vor putea culege mostenirea dupa
bunicul lor caci nu-l pot reprezenta, avind in vedere dispozitiile
art.658 C. civ., pe tatal lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt fiu
al defunctului care este ruda de gradul I si-l inlatura pe nepotul care
este ruda de gradul II cu defunctul.
S-a pus problema daca aceasta solutie conscrata de legiuitor
prin art.658 C. civ. in privinta copiilor nedemnului, care s-a vazut
este inechitabila, se aplica nu numai copii lor acestuia ci si celorlalti
descendenti in grad mai indepartat de rudenie. S-a sustinut43 ca de
vreme ce legiuitorul foloseste expresia copiii nedemnului si nu
aceea de descendentii nedemnuluitrebuia sa credem ca legiuitorul
nu a facut-o intimplator asa incit aceasta regula nu are aplicare decit
copiilor nedemnului si nu si celorlalti descendenti mai indepartati.
Solutia propusa este fortata caci nu are nici o logica ca descendentii
in grad mai indepartat ai nedemnului sa aibe o situtia mai favorabila
decit copiii acestuia44.
Efectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca in
perioada de la deschiderea mostenirii si pina la constatarea
nedemnitatii mostenitorul nedemn sa fi inheiat acte juridice cu
privire la bunurile succesiunii se pune problema soartei acestora.
Cita vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a
titlului de mostenitor, in principiu se poate sustine ca actele juridice
incheiate de nedemn cu tertii vor fi desfiintate ssi ele cu efect
retroactiv potrivit principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functe de natura
actului juridic si de buna sau reaua credinta a tertilor cocontractanti.
Astfel in privinta actelor de conservare si admnistrare s-a decis
ca vor fi mentinute in vigoare caci prin ele se asigura buna
gospodarire a bunurilor succesorale.
In privinta actelor de dispozitie care privesc bunuri mobile s-a
acceptat solutia mentinerii lor in vigoare in masura in care tertul
dobinditor a fost de buna credinta si facindu-se aplicarea regulii
instituita de art.19o9 C. civ. Actele de dispozitie privind bunurile
imobile se mentin in ipoteza in care tertul dobinditor poate invoca
uzucapiunea sau daca conditiile acesteia nu sunt indeplinite daca
tertul dobinditor, de buna credinta se poate prevala de regula error
43

Fr. Deak, op. cit. pag. 75.

44

In acelasi sens. E. Safta-Romano, op. cit. pag. 65

comunis facit ius. Daca tertul este de rea credinta in sen sul ca a avut
cunostinta de nedemnitatea celui cu care a contractat principiul
resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis se aplica din plin45.
4. Modul in care opereaza nedemnitatea.
Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de
drept astfel ca nu este nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala
care sa o pronunte46.
In primul caz de nedemnitate este suficienta hotarirea
judecatoreasca de condamnare pentru omor sau tentativa la aceasta
infractiune, iar in cazul al doilea este suficienta hotarirea de
condamnare pentru denunt calomnios, ori marturie mincinoasa. In
cel de al treilea caz prevazut de art.655 C. civ. este insa nevoie de o
hotarire judecatoreasca privitoare la nedemnitatea mostenitorului dar
nici in acest caz instanta nu pronunta nedemnitatea ci o constata
doar, daca sunt prezente conditiile cerute de lege47.
Momentul la care nedemnitatea poate fi constatata acesta nu
poate fi decit dupa deschiderea succesiunii anterior o actiune cu un
atare obiect neavind interes.
In ce priveste invocarea nedemnitatii, avind in vedere
gravitatea ei, cercul de persoane care o pot face trebuie sa fie ccit
mai mare. Orice persoana interesta va putea invoca nedemnitatea.
Astfel pot sa invoce nedemnitatea comostenitorii care au fost
inlaturati de la mostenire de catre nedemn, donatarii sau legatarii
care au primit liberalitati peste cotitatea disponibila, daca nedemnul
este rezervatar precum si creditorii acestor persoane pe calea a
actiunii oblice potrivit art.974 C. civ. precum si de catre instanta de
judecata din oficiu si chiaar de catre nedemnul insusi48.
Nedemnitatea este invocata cit timp nedemnul este in viata impotriva
acestuia, iar dupa decesul sau impotriva succesorilor sai care nu se
45

A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 229; M. Eliescu, op. cit. pag. 798o, Fr. Deak, op. cit. pag. 76-77; D. Chirica, op. cit. pag. 3o-31; D. Macovei, op. cit. pag. 31-32;
Camelia Toader, R. Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei in drept in
materia mostenirii, in Dreptul nr. 9/1993, pag. 37-39.
46

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 76; Fr. Deak, op. cit. pag. 79-8o; C. Statescu, op. cit. Pag.

47

C. Statescu, op. cit. pag. 118.

118.
48

A se vedea, V. Gherman, nota la sent. civ. nr. 866/1957 a Trib. pop. rai. Vatra Dornei; I.
Zimveliu, op. cit. pag.18.

vor putea prevala de caracterul perssonal al sanctiunii nedemnitatii

de vreme ce antecesorul lor nu a putut avea nici un drept asupra
mostenirii autorului sau49.

Sectiunea a IV-a. Vocatia sau chemarea la

mostenire.
Pe linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana
sa poata veni la mostenire, se mai cere o a adoua conditie pozitiva si
anume vocatia succesorala.
In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in
prevederile legale potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele
defunctului incadrate in patru clase de mostenitori, precum si sotul
supravietuitor, iar in cazul mostenirii testamentare in cuprinssul
testamentului lesat de defunct.
Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un
sens general care exprima potentialitatea unor rude din cele
determinate ca facind parte din cele patru clase de mostenitori de a
culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea nu toate vor putea
culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie
succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza
devolutiunea succsorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire. In
adevar, o persoana poate sa aibe vocatia succesorala generala dar
poate fi inlaturata de la mostenirea respectiva de o ruda in grad mai
apropiat a defuctului de pilda, ipoteza in care spunem ca ea nu a avut
vocatie succe sorala concreta la acea mostenire. S-a spus ca pentru
ca o persoana sa aibe vocatie succe sorala trebuie sa existe doua
conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una
negativa ca acea persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o
ruda mai apropiata in grad sau de un legatar.
Vocatia succesorala generala este inoperanta evident in cazul
mostenirii testamentare caci orice persoana care are capacitate
succesorala poate in principiu primi legate cu limitarile aduse de
rezerva succesorala, in cazul unei categorii de mostenitori. 50

49

A se vedea, M. Eliescu. op. cit. 78.

50

Fr. Deak, op. cit. pag. 58.