TITLUL I REGULI GENERALE PRIVIND MOSTENIREA CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII Sectiunea a I-a. Notiuni introductive.

Precizari terminologice. 1.Notiunea de mostenire(succesiune). In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au u n inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane j uridice sau statul) . Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si practica judici ara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice feel de transmisiune de dre pturi, atit intre vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in sensul c a ea desemneaza numai transmisiunea pentru cauza de moarte. In adevar si prin acte juridice intre vii precum contractul de vinzare-cumparare , donatia, cotractul de intretinere etc. se realizeaza o succesiune in privinta titularilor dreptului de proprietate etc. dar sensul restrins al notiunii in dom eniul pe care-l cercetam vizeaza numai succesiunea care se realizeaza in aceasta privinta pentru cauza de moarte, adica de la o persoana fizica decedata catre u na sau mai multe persoane in viata. In sensul restrins, specializat termenul desemneaza atit transmisiunea patrimoni ului de la persoana decedata catre mostenitorii (succesorii sai) cit si intinder ea sau cuprinsul acestui patrimoniu. Se vorbeste astfel de bunurile cuprinse in mostenire sau succesiune, de mostenire sau succesiune mobiliara sau imobiliara s au ca un bun face parte din mostenire sau nu. Cu alte cuvinte prin acest termen se desemneaza uneori si obiectul transmisiunii succesorale. Atit legiuitorul cit si jurisprudenta foloseste cu acelasi inteles si notiunea d e ereditate. Din cei trei termeni precizati mai sus au rezultat pentru a desemna persoanele c are dobindesc drepturile si obligatiile celui decedat notiunile de mostenitori s uccesori sau erezi. Nu au lipsit nici preocuparile de unificare a terminologiei intr-o viitoare legi ferare cu toate ca uniformizarea ar duce la saracirea expresiei in domeniu. Daca termenii de mostenire, succesiune si ereditate sunt sinonimi, nu se pot, totusi , realiza aceleasi constructii lingvistice specifice domeniului cu fiecare dintr e ei. Se va spune, evident reprezentare succesorala si rezerva succesorala desi s-ar putea spune si ereditara cu acelasi inteles, dar sintagma nu se poate realiza cu notiunea de mostenire . Varietatea termenilor confera, asadar, mai largi posibilita ti de exprimare decit uniformizarea lor, care nu e de dorit . In fine, cu totul aparte este folosirea de catre legiuitor in art.1680 Cod civil a expresiei de erezire atunci cind dispune : confuziunea urmata intre datornicul pri ncipal si fidejusorul sau, prin erezirea unuia de catre altul, nu stinge actiune a creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor . Persoanele chemate la mostenire sau succesiune sunt numiti mostenitori, succesor i, erezi sau urmasi. Defunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba, prescurtat poarta denumir ea de decujus dedus din dreptul roman din formula is de cujus succesionis (rebus) a gitur . Bine s-a observat ca este impropriu sa se vorbeasca despre moartea defunctu lui (art.653 Cod Civil) sau de omorul defunctului (art.655 Cod civil) . Cind este v orba de mostenirea testamentara se foloseste denumirea de testator. Sectiunea a II-a. Sediul materiei.

Constitutia Romaniei prevede in art.42 ca: Dreptul de mostenire este garantat asig urindu-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin in terventia institutiilor statului. Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de dobindire a propriet atii cuprinde doua titluri dedicate succesiunilor; Titlul I, Despre succesiuni ( art.650-799) si Titlul II Despre donatiuni intre vii si despre testamente (art.8 00-941). Pe linga aceste prevederi legale care constituie principalul izvor al m ateriei succesiunilor Codul civil mai cuprinde si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de mai sus se intregesc. Este de remarcat ca desi conceptiile politice si sociale isi pun amprenta asupra solutiilor legislative adoptate in timp, sub regimul comunist se poate spune ca materia succesiunilor a ramas relativ intacta. Intinderea emolumentului succeso ral era insa redusa intr-o societate in care nu exista o proprietate privata aut entica, avind la baza in principal proprietatea colectiva. Reglementarile din ma teria succesiunilor care se fundamenteaza tocmai pe proprietatea privata isi cap ata adevaratele lor valente intr-o societate liberala, democratica in care propr ietatea privata este cu adevarat garantata. Dar reglementari legale privitoare la mosteniri se gasesc si alte acte normtive care au diferite obiecte de reglementare. Amintim doar cu titlu de exemplu Legea nr.18/1991, cu modificarile ulterioare, Legea nr.112/1995 si Legea nr.1o/2oo1. CAPITOLUL II CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI FELURILE MOSTENIRII. Sectiunea a I-a. Caracterel e juridice ale transmisiunii succesorale. 1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte. Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizic e, fie ca este fizic constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o t ransmisiune pentru cauza de moarte (mortis cauza). Reglementarile din acest dome niu nu se aplica transmisiunilor prin acte juridice intre vii care sunt reglemen tata de dreptul obligational si nici incetarii persoanelor juridice. Chiar daca in acest din urma caz au loc transmisiuni universale sau cu titlu universal aces tea sunt reglementate de acte normative speciale iar nu de normele apartinind de dreptul succesoral. In schimb normele dreptului succesoral se aplica si persoan elor juridice sau statului in ipotaza in care se infatiseaza ca dobinditori ai p atrimoniului sau unor bunuri din acesta apartinind unei persoane fizice decedate . 2.Trasmisiunea succesorala este o transmisiune universala. Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si pasivul sau ceea ce o deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in principiu doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o pe rsoana fizica nu-si poate transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim de insasi existenta persoanei fizice si reprezentind de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa moartea sa are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea persoana le-a avut la moment ul mortii sale. Prin acte juridice intre vii nu se pot transmite datoriile unei persoane. Exista reglementata, e adevarat, institutia cesiunii de datorie prin care debitorul ce dent isi transmite datoria sa cesionarului, acesta urmind sa raspunda in fata cr editorului cedat dar aceasta institutie nu infirma caracterul universal al trans misiunii succesorale intrucit in cazul cesiunii de datorie se trasmite o datorie singulara. Numai moartea unei persoane fizice poate declansa transmisiunea univ ersala a drepturilor si datoriilor sale. Ceea ce deosebeste de asemenea transmisiunea pentru cauza de moarte de transmisi

unile intre vii este si faptul ca opozabilitatea drepturilor dobindite prin succ esiune nu este conditionata de alte formalitati ca de pilda trasncrierea in cart ea funciara in cazul bunurilor imobile. Tot astfel dobindirea unei creante prin mostenire este opozabila tertilor fara notificarea ei debitorului sau fara ca ac esta sa o fi acceptat prin inscris autentic, astfel cum art.1393 C. civ. o cere in cazul actelor juridice intre vii. In cazul vinzarii drepturilor succesorale insa, care au ca obiect drepturi reale pentru opozabilitate fata de terti este necesara indeplinirea formelor de publi citate intrucit obiectul contractului nu-l formeaza universalitatea patrimoniulu i defunctului ci un drept sau mai multe privite izolat si distinct de acesta. Nici in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar sau in cazul in ca re mostenirea devine vacanta, cind raspunderea mostenitorilor esle limitata la a ctivul ei, caracterul universal al transmisiunii nu este infirmat intrucit pract ic are loc doar o limitare a raspunderii. Asadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile l ui decujus cu exceptia celor strict legate de persoana sa cum sunt cele cu carac ter viager sau cele intuitu personae. 3.Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara. Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al patr imoniului. Aceasta inseamna ca in principiu intreaga mostenire se va transmite d upa aceleasi norme juridice indiferent de natura, provenienta sau originea bunur ilor ce o compun. Asadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, dreptu ri reale sau de creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobindite prin mostenire sau achzitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli . Evident aceasta nu inseamna unicitatea actului normativ caci, asa cum am vazut izvoare ale dreptului succesoral sunt nu numai Codul civil dar si alte acte nor mative ca Legea nr.319/1944, Decr. Nr.167/1958 etc. Nici coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara nu poate fi considerata o exceptie de la principiul u nitatii transmisiunii succesorale. In doctrina sunt consacrate, totusi, unele exceptii de la caracterul unitar al t ransmisiunii succesorale, bazate tocmai pe originea, natura sau destinatia unor bunuri aflate in patrimoniul defunctului si care sunt supuse unor reglementari diferite. A) In cazul in care sotul supravietuitor nu vine la mostenire in concurs cu desc endentii acestuia are potrivit art.5 din Legea nr.319/1944, un drept special asu pra mobilierului casnic si a darurilor de nunta pe care nu le va impartii cu cei lalti mostenitori. Asadar, in acest caz ne abatem de la unitatea transmisiunii s uccesorale intrucit aceleasi succesiuni in se aplica doua categorii de norme jur idice. Unele se vor aplica celorlalte bunuri ce compun masa succesorala si altel e mobilierului casnic si darurilor de nunta. B) In cazul decesului unui salariat, drepturile salariale neincasate de acesta s e vor plati, potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.14/1991 sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui, iar in lipsa acestora celorlalti mostenitori, in co nditiile dreptului comun. Tot astfel in doctrina s-au amintit ca fiind derogator ii de la dreptul comun prevederile Legii nr.6/1992 privind concediul de odihna s i alte concedii ale salariatilor, ale Legii nr.3/1977 (modificata prin Legea nr. 73/1991) privind pensiile de asigurari sociale de stat referitor de asemenea la sumele neincasate de catre salariatul decedat. Legea speciala, asadar stabileste alta ordine in privinta incasarii acestor sume decit cea de drept comun. C) In ipoteza ca de cujus era in momentul mortii sale cetatean strain dar avea b unuri pe teritoriul tarii noastre sau invers era cetatean roman dar avea bunuri pe teritoriul altui stat, avind deci un element de extraneitate, in privinta bun urilor imobile si a fondului de comert se vor aplica reglementarile de locul sit uarii bunurilor (lex rei sitae) iar in privinta bunurilor mobile se vor aplica r eglementarile legii nationale a defunctului (lex patriae), potrivit art.66 din L egea nr.1o5/1992. Prin vointa sa insa defunctul va putea determina o alta lege a plicabila decit cea prevazuta de art.66 din Legea nr.1o5/1992 cu conditia sa nu inlature dispozitii cu caracter imperativ .

D) In fine, se mai aminteste cu titlu de exceptie de la caracterul unitar al tra nsmisiunii succesorale Legea nr.8/1996, care a abrogat Decretul nr.321/1956, pri vind dreptul de autor si drepturile conexe. Asa cum s-a precizat insa nu este o veritabila exceptie de la caracterul unitar al transmiterii succesorale intrucit legea prevede numai reguli speciale in privinta caracterului temporar al dreptu rilor patrimoniale de autor dobindite prin mostenire. Dupa expirarea termenului prevazut de legea speciala retransmiterea prin succesiune a drepturilor este imp osibila nu pentru ca ne-am afla in prezenta unei derogari de la dreptul comun ci datorita stingerii dreptului insusi . 4.Transmisiunea succesorala este o transmisiune indivizibila. Afirmatia a mai toti autorilor in sensul ca acest caracter al transmisiunii suc cesorale deriva din caracterul indivizibil al patrimoniului luata fara nuantari este inexacta fata de faptul ca in Codul civil este reglementata sistarea starii de indiviziune, actiune prin care se realizeaza tocmai divizarea patrimoniului mostenit potrivit cotelor de proprietate ce revin fiecarui mostenitor. Caracteru l indivizibil al transmisiunii succesorale inseamna de fapt ca acceptarea sau re nuntarea la mostenire nu poate privi numai o parte a acesteia ci are caracter in divizibil, fiecare mostenitor trebuind sa accepte mostenirea potrivit vocatiei s ale succesorale. Numai in acest fel se poate explica faptul ca in caz de renunta re la mostenire de catre unul sau mai multi mostenitori ori in cazul ineficacita tii legatelor, partea cuvenita acestora va profita de drept succesorilor accepta nti. Nu mai putin insa trebuie precizat ca acest caracter indivizibil al patrimoniulu i se pastreaza pina la efectuarea impartelii initiata de unul sau mai multi most enitori, cu exceptia situatiei cind insasi defunctul a realizat prin testament o imparteala de ascendent. Exista si posibilitatea acceptarii mostenirii sub bene ficiu de inventar cind mostenitorii vor raspunde de datoriile succesiunii numai in limitele activului acesteia (intra vires hereditatis). O exceptie de la carcaterul indivizibil al transmisiunii succesorale se consider a a fi prevederile Legii nr.18/1991 (republicata cu modificarile ulterioare) pot rivit carora (art.13) se recunoaste calitatea de mostenitor nu numai acelora car e au acceptat in termenul prescris de 6 luni mostenirea lasata de fostul proprie tar ci si acelora care nu au acceptat mostenirea dar au facut cerere de reconsti tire a dreptului de proprietate potrivit acestei legi, fiind asadar repusi in te rmen. Celor care insa au acceptat mostenirea la timpul potrivit dar nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991 nu li se recunoaste vreun drept asupra terenurilor apartinatoare antecesorului lor si a caror mostenitori in mod firesc ar fi fost. Nici fostului proprietar in via ta nu i se recunoaste vreun drept daca nu a depus cererea prevazuta de lege. Cei care au renuntat la mostenire insa fiind considerati, drept urmare a renuntarii , straini de aceasta nu pot pretinde vreun drept asupra terenului ce a apartinut antecesorului lor . S-a conchis astfel ca numai in privinta renuntarii la moste nire se aplica caracterul indivizibil al optiunii succesorale in acest caz . Sectiunea a II-a. Felurile mostenirii. Pornindu-se de la prevederile art.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se defe ra sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament s-a conchis ca funcie de izvorul vocatiei succesorale avem mostenire legala sau testamentara. Uneori se vorbeste si de mostenirea conventionala in cazul donatiei de bunuri viitoare dar intrucit in prezent prevederile care o reglementeaza, respectiv art.933 si 934 C. civ. privitoare la contractul de casatorie au fost abrogate prin Codul famili ei ea nu are importanta practica . Mostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele determinate prin l ege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori st abilite in Codul civil si Legea nr.319/1944. Ea se va deferi in temeiul legii nu mai in masura in care nu exista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte efectele, sau testamentul cuprinde dispozitii de alta natura ca recuno

asterea unui copil, dispozitii cu privire la funeralii etc, dar nu privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral. Codul civil, spre deosebire de dreptul roman unde succesiunea ab intestat era co nsiderata o exceptie o priveste ca pe cea mai fireasca modalitate de transmitere a patrimoniului lui decujus catrea rudele sale de singe care sunt constituite i n clase de mostenitori. Ba mai mult si in cazul in care defunctul a lasat testam ent legiuitorul a instituit rezerva succesorala, institutie menita a proteja int eresele unor mostenitori legali impotriva liberalitatilor excesive ale lui decuj us. Cei care dobindesc succesiunea in baza legii sunt mostenitori universali intruci t au vocatie la intregul patrimoniu al defunctului, chiar si in ipoteza in care exista o pluralitate de mostenitori si fiecare va lua numai o parte din mostenir e. Nu exista, asadar mostenitori legali cu vocatie numai la bunuri singulare (ut singuli). In cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor defunctului are loc in baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cup rinsul testamentului poarta denumirea de legate iar beneficiarii acestora de leg atari. Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud c i dimpotriva ele pot coexista. In cazul in care exista testament dar si mostenit ori legali rezervatari coexistenta lor se impune chiar, caci prin dispozitiile d in cuprinsul testamentului nu se va putea incalca rezerva mostenitorilor legali punindu-se problema reductiunii legatelor la limita cotitatii disponibile, asa c um vom arata in alta parte a acestei lucrari. Sau daca defunctul a facut legate cu titlu particular patriminiul va reveni mostenitorilor legali care insa vor fi tinuti sa execute legatele fata de legatarii cu titlu particular. Daca insa est e vorba de un legat particular, adica avind ca obiect un bun individual determin at dreptul asupra acestuia va fi dobindit de catrea legatar direct de la defunct , fara sa treaca asupra mostenitorilor legali . In ipoteza in care prin legatele instituite de defunct nu se epuizeaza patrimoni ul succesoral devolutiunea succesorala va fi legala pentru rest si testamentara pentru ceea ce cuprind legatele. Daca insa s-au instituit mai multi legatari cu titlu universal, epuizindu-se astfel mostenirea sau daca s-au instituit mai mult i legatari universali devolutiunea mostenirii va fi exclusiv testamentara. Asadar, Codul civil nu a pastrat principiul din dreptul roman al incompatibilita tii mostenirii testamentare cu cea legala (nemo partim testatus partim intestatu s decedere potest), adica nimeni nu poate muri in parte cu testament, in parte f ara testament. In aceasta ordine de idei in practica judiciara s-a pus problema coexistentei ca litatii de mostenitor legal si testamentar in aceeasi persoana. Tribunalul Supre m s-a pronuntat in sens afirmativ decizind in felul urmator: Calitatea de mosteni tor legal subzista si in cazul in care aceasta este unita cu cea de mostenitor t estamentar, fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate d e temeiuri sa fie pus in situatia de a lua mai putin si de a fi exclus de la un beneficiu pe care l-ar putea culege numai pe baza unuia din temeiurile juridice componente . In ipoteza in care insa o persoana are calitatea de mostenitor lega l dar este chemata la mostenire si in calitate de legatar sa opteze diferit cu p rivire la legat si la mostenirea legala. Daca legatul este mai mic decit cota ca re i s-ar fi cuvenit acelei persoane ca mostenitor legal, mostenitorul legal nu poate renunta la legat pentru a mosteni mai mult intrucit un astfel de legat poa te avea si scopul unei exheredari partiale, situatie in care mostenitorul legal poate primi numai rezerva, daca este mai mare decit legatul, care priveste evide nt numai calitatea de mostenitor legal . CAPITOLUL III. DESCHIDEREA MOSTENIRII Sectiunea a I-a. Precizari prealabile.

Succesiunile se deschid prin moarte prevede art.651 C. civ. Intelegem prin moarte cea fizic constatata sau cea declarata judecatoreste. Declararea disparitiei une i persoane nu duce la deschiderea succesiunii acesteia caci potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotar ire judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza tra nsmiterea patrimoniului succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Cita vrem e o persoana este in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est v iventis hereditas). Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui d e cujus. Sectiunea aII-a. Locul deschiderii mostenirii. Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. In prezent Codul civil nu precizeaza care este locul deschiderii succesiunii, dar el rezulta din prevederile art.14 C. pr. civ. si cele ale art.1o lit.a si b si a rt.68 alin.1 si 2 din Legea nr.36/1995. In art.14 Codul de procedura civila dete rmina competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului in cazul liti giilor privitoare la mostenire iar cele doua texte din Legea nr.36/1995 determin a competenta teritoriala a notarilor publici in domeniul procedurii succesorale notariale functie de competenta teritoriala a judecatoriei in care defunctul sia avut ultimul domiciliu. In cazul mostenirilor succesive locul deschiderii suc cesiunii va fi acela al ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel di n urma. Nu intereseaza din acest punct de vedere locul unde a decedat decujus si de asemenea nici locul resedintei sale in ipoteza ca a avut si o alta locuinta secundara ci numai locul ultimului domiciliu. Aceasta regula isi gaseste explica tia in faptul ca se presupune ca acolo se vor gasi cele mai multe inscrisuri tre buitoare, inclusiv testamentul si de asemennea tot acolo se vor gasi mai usor in formatile despre mostenitorii defunctului si despre bunurile ce urmeaza a fi cup rinse in masa succesorala. Notiunea de domiciliu este cea precizata de art.13 di n Decr.Nr.31/1954 care prevede ca Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala . Acesta este domiciliul de drept comu n, asa zicind, iar in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie se vorbeste de domiciliu legal (art.14 din Decr. Nr.31/1954). Domiciliul ales sau conventional nu are in acest domeniu nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea stabili prin testament o alta competenta teritoriala decit cea stabili ta de legiuitor in modul precizat caci in aceasta materie competenta este stabil ita prin prevederi legale exceptionale si absolute. Domiciliul legal al persoane i disparute este la curator. Acesta este insa indreptatit sa-l reprezinte pe dis parut numai cu privire la actele patrimoniale intre vii, potrivit art.15 din Dec r. Nr.31/1954, astfel ca domiciliul sau nu are nici o semnificatie in privinta l ocului deschiderii succesiunii. In cazul instituirii curatelei asupra unor bunur i succesorale de asemenea domiciliul legal al mostenitorilor la curator nu are n ici o importanta cu privire la locul deschiderii succesiunii in cazul mortii uno ra dintre mostenitori. Potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, in cazzul decesului unei persoane c are nu a avut domiciliul in tara, indiferent ca era cetatean roman sau strain lo cul deschiderii mostenirii va fi locul din tara unde se afla bunurile cele mai i mportante din punct de vedere valoric. Prevederea se refera la procedura notaria la neconteencioasa dar se aplica si procedurii contencioase. In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu exista prevederi legale expre se in doctrina s-a admis ca locul deschiderii succesiunii este acela unde sa afl a bunurile cele mai importante din mostenire, iar in cazul lipsei bunurilor locu l unde s-a inregistrat moartea acelei persoane. Dovada locului ultimului domiciliu se poate face in principiu prin orice mijloc de proba caci domiciliul este o chestiune de fapt. Practic dovada se face prin a ctul de identitate sau certificatul de deces al lui decujus. In cazul minorilor sub 14 ani dovada se face prin actul de identitate al parintilor sau tutorelui. Se admite insa ca daca in realitate decujus a avut un alt domiciliu decit cel in

scris in actul de identitate acest lucru sa poata fi dovedit prin orice mijloc d e proba. Intereseaza asadar domiciliul real al defunctului, iar aceasta imprejur are fiind o chestiune de fapt se admite proba chiar impotriva actului de identit ate. Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea co mpetentei teritoriale a organelor chemate a rezolva atit problemele neconteencio ase cit si cele contencioase legate de mostenire. Astfel, in functie de locul de schiderii mostenirii se determina: a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere teritorial sa cear a deschiderea procedurii succesorale notariale in ipoteza in care in mostenire s e cuprind si imobile (art.68 din Legea nr.36/1995); b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala notariala (art.1o lit.a din Legea nr.36/1995); c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece actiunile determinate de art.14 din Codul de procedura civila. Este vorba de cererile privitoare la v aliditatea sau executarea dispozitiilor testamentare; cererile privitoare la mos tenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia; cererile legatarilor sau ale creditorilor celui decedat impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva excutorului testamentar. Ace asi instanta este competenta sa rezolve si cererile la care se refera art.74 ali n.3 si art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 si anume cererile celor vatamati prin masurile de inventariere si conservare a bunurilor succesorale dispuse de notaru l public si cererile referitoare la anularea ceritificatului de mostenitor. Sectiunea aIII-a. Data deschiderii mostenirii. Intrucit din dispozitiile art.651 C. civ. rezulta ca succesiunile se deschid pri n moarte data deschiderii succesiunii este aceea a mortii lui decujus. Cei care pretind vreun drept cu privire la o mostenire, facindu-se aplicarea regulii gene rale consacrata in art.1169 C. civ. trebuie sa faca dovada datei mortii celui pe care vor sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a datei acesteia se face de regula prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de stare civila al locali tatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face in ambele ca zuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin inscriere in fals intrucit data mor tii nu este rezultatul constatarilor facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul, in cazul certificatului de deces, iar in cazul hotaririi judec atoresti de declarare a mortii, potrivit art.18 din Decr. Nr.31/1954, ea va pute a fi rectificata daca prin probele administrate ca nu este aceea stabilita initi al. In cazul extrem cind se dovedeste ca cel declarat mort este in viata, hotari rea judecatoreasca de declarare a mortii va putea fi anulata potrivit art.2o din Decr. nr.31/1954. Se admite chiar dovada orei si minutului in care a avut loc d ecesul in ipoteza in care mai multe persoane, cu vocatie succesorala reciproca, au decedat la aceeasi data. Art.21 din Decr. Nr.31/1954 instituie prezumtia, in cazul decesului mai multor persoane intr-un accident sau catastrofa, ca toate au decedat in acelasi moment. Data mortii este importanta din perspectiva problematicii juridice pe care o pre supune orice mostenire intrucit in functie de aceasta se stabilesc: a) cercul persoanelor chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala si drept urile ce li se cuvin din acea mostenire; b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit acceptarea mosteni rii retroactiveaza pina la data deschiderii acesteia. Renuntarea la mostenire pr oduce afecte tot pina la aceasta data; c) data de la care curge termenul de 6 luni de acceptare sau renuntare la mosten ire; d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in principiu actele cu p rivire la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (art.7o2 si 965 C. civ. ); e) compunerea si valoarea masei succesorale; f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii succesorale si d ata pina la care retroactiveaza efectul declarativ al partajului; g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor

legi succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data des chiderii succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succeso rale. Actele care se fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului aplicarii imediate a legii noi. CAPITOLUL IV CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI Sectiunea a I-a. Enumerarea conditiilor. Reglementare legala. In Capitolul II din Titlul I , Despre succesiuni , intitulat Despre conditiile cerute pentru a putea succede , Codul civil prevede (art.654-658) doua conditii pentru c a o persoana sa poata veni la mostenire si anume: a) sa aiba capacitate succesorala si b) sa nu fie nedemna de a mosteni. Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume: c) sa aibe vocatie (chemare) la mostenire. Este de observat ca prima conditie prevazuta de art.654 C. civ. , capacitatea su ccesorala si cea de a treia, vocatia succesorala, sunt conditii pozitive, iar ce a de a doua, nedemnitatea succesorala, prevazuta de art. 655-658 C. civ. este un a negativa. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, ca prima conditie si cea de a treia (capacitatea si vocatia succesorala) sunt valabile atit pentru mostenirea legala cit si pentru cea testamentara, pe cind nedemnitatea priveste numai most enirea legala, corespondentul ei pentru mostenirea testamentara fiind revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine prevazuta de art.831 si 93o C. c iv. Vocatia succesorala isi are temeiul, in cazul mostenirii legale in lege iar in c azul celei testamentare in testament. Raportul dintre capacitatea succesorala si vocatia succesorala este de la genera l la particular caci daca o persoana exista sau este conceputa si se naste vie a re un drept general si abstract prevazut in Constitutie (art.42) de a mosteni, c are este o parte a capacitatii de folosinta. Are asadar, capacitate succesorala generala. Pe cind vocatia succesorala intemeiata pe lege sau pe testament se rap orteaza la o succesiune concreta si rezulta din raporturile concrete de rudenie sau de casatorie cu defunctul, in cazul mostenirii legale si din cuprinsul testa mentului in cazul mostenirii testamentare. Totusi vocatia generala succesorala si nici cea concreta nu se confunda cu dreptul de mostenire prev. de art.42 din Constitutie. Sugestiv s-a spus ca dreptul de mostenire ca aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv prin vocatia concreta la mostenire. Sectiunea a II-a. Capacitatea succesorala. 1.Notiunea capacitatii succesorale. Potrivit art.654 C. civ. Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii . Asadar, orice persoana c are exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea. Asa cum am aratat in literatura juridica a existat controversa in privinta conti nutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a perso anei. Consideram ca in mod judicios s-a precizat ca: aceasta capacitate se includ e in cea de folosinta, nefiind altceva decit o parte a acesteia; capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii (art.5 alin. 2 din Decr. nr.31/1954), in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune . Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in

viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, da r apoi a decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de pro prii sai succesori. In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca exis tenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment intrucit potrivit art.668 C. civ. numai persoanele moart e se pot reprezenta. Precizam ca reprezentarea succesorala este specifica numai mostenirii legale. Cind este vorba de mai multe mostenirii subsecvente, cind se vorbeste de retrans miterea mostenirii, mostenitorul legl sau testamentar supravietuieste un interva l scurt de timp dupa deschiderea mostenirii si dobindeste cota sa parte de la de funct, chiar daca nu a acceptat mostenirea dar nici nu a renutat la ea. In acest caz mostenirea sa se retransmite propriilor mostenitori. In astfel de cazuri ce i care pretind vreun drept prin retransmitere succesorala trebuie sa dovedeasca sub aspectulul capacitatii succesorale existenta succesibilului in momentul desc hiderii primei succesiuni dar si existenta in momentul deschiderii celei de a do ua sau subsecvente mosteeniri. In cazzul retransmiterii succesorale fiind vorba de doua sau mai multe mosteniri ele trebuie examinata separat sub aspcetul compo nentei lor, a acceptarii in termenul de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. si a cotelor ce se cuvin mostenitorilor . Competenta teritoriala in cazul mostenirilo r subsecvente se determina dupa locul deschiderii celei din urma mosteniri, atit in ce priveste birourile notariale cit si instantele de judecata. 2.Persoanele care au capacitate succesorala. Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice i n viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. a)Persoanele fizzice in viata. Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prev ederile art.654 C. civ. Nu are importnata cit anume a trait o persoana dupa desc hiderea mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea mostenirii drepturil e sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind parte din propr iul patrimoniu. In astfel de situatii nu are importanta ca mostenitorul care a d ecedat imediat dupa deschiderea succesiunii nu si-a execritat dreptul de optiune succesorala intrucit acest drept face parte din patrimoniul retransmis propriil or mostenitori care vor putea sa-l exercite pina la implinirea termenului de pre scriptie prevazut de lege. Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de sta re civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea su ccesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoane le interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba. b)Persoanele disparute. Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva , ceea ce inse amna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judeca toreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (ar t.16 alin.3 din Decr. `nr.31/1954) au capacitate succesorala. Capacitatea succes orala a disparutului este insa provizorie. Situatie se va definitiva fie prin re aparitia lui fie prin constatarea fizica a mortii, intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea prin hotarire judecatoreasca a mortii prin hotar ire definitiva si irevocabila prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a a vut capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea judecatorea sca declarativa de moarte ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la ca re ar fi avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost in laturati de la succesiune prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii

succesiunii, ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire prin reprezentarea sa vor pastra cota lui parte din mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie care vin la mostenire prin reprezent are. c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii. Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2 din Decr. n r.31/1954 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul concepti ei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la most enire in numele copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succe siuni va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu est e necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de catre art.65 4 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in domeniul mostenirii testamentare art.8o8 al in.2 C. civ. prevede ca este capabil a primi prin testament oricine este concepu t la epoca mortii testatorului . Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modu l de dovedire al conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se ape leaza la prevederile art.61 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. In prezenta sa acceptat unanim ca aceste dispozitii legale se aplica si in domeniul analizat, atit in cazul in care problema filiatiei se confunda cu problema stabilirii cap acitatii succesorale a copilului conceput dar nenascut, cit si in cazul in care stabilirea filiatiei nu se confunda cu stabilirea capacitatii succesorale . d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligat ii de la data dobindirii personalitatii juridice in conditiile legii . Din acela si moment au capacitatea de a dobindi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al inregistrarii, in cazul celor supuse inregistrarii, ori de la d ata actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii sau i nfiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele juridi ce, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr. nr.31/1 954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespund e, de regula cu data dobindirii personalitatii juridice. Asa bunaoara ar putea d obindi bunuri necesare constituirii patrimoniului viitoarei persoane juridice. T rebuie mentionat insa ca bunurile astfel dobindite prin liberalitati trebuie sa corespunde scopului pentru care au fost infiintate, potrivit principiului specia litatii. Legatul care nu corespunde scopului pentru care persoana juridica a fos t infiintata va fi lovit de nulitate sau caduc in functie de faptul daca incapac itatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a intervenit ulterior ca urmare a schimbarii scopului de catre organele competente, dar inainte de des chiderea mostenirii . Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, dreptur ile succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra peroanelor juridice ce vor dobindi patrimoniul acesteia intrind, asadar in masa patrimonial a supusa lichidarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice. 3.Persoanele care nu au capacitate succesorala. a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ., potrivit caro ra au capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschideri

i succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si p ersoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au ca pacitate succesorala. In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data deschideri i mostenirii va reveni descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiil e reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata, caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, chiar si d e descendentii celui predecedat dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau retransmitere. b) comorientii Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind voc atie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fa ra a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu s e vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit nici una celeilalte, astfel c a in momentul deschiderii succesiunii nici una nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiu itorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietui rii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unel e legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman . Au fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar re zulta ca toti au murit in acelasi timp . Afirmatia este exacta numai ca nu trebu ie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane legiuitorul a creiat o prez umtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se impun. Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a acc eptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala recipro ca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea de ceselor . Sectiunea aIII-a. Nedemnitatea succesorala. 1.Notiune. Asa cum am vazut pentru a putea mosteni se cer doua conditii pozitive si anume c apacitatea succesorala si vocatia succesorala, dar se mai cere si o conditie neg ativa si anume ca mostenitorul sa nu fie nedemn. Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a moste ni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, str ict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia. Ned emnitatea a fost caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se fundamenteaza pe motive de moralitate publica neputindu-se admite ca o persoana vinovata de v reuna din faptele prevazute expres de legiuitor fata de o alta persoana sa o mos teneasca tocmai pe aceasta. Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite consecinte, si anume: a) ea se aplica numai in cazul faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai mostenirii legale, fiind reglementata de norme juridice cu caracter imper ativ si de stricta interpretare; b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe nedemn de efect ele ei. S-a precizat insa ca ulterior comiterii faptei cel care lasa mostenirea poate sa-l gratifice pe nedemn caci nedemnitatea desfiinteaza numai vocatia succ esorala legala si nu are influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre

vii sau pentru cauza de moarte Liberalitatile sunt guvernate de propriile regu li cum sunt revocarea donatiilor in conditiile art.829-831 C. civ. si revocarea voluntara sau judecatoreasca a legatelor prevazute de art.92o-923 si 93o C. civ. Daca fapta savirsita este o cauza comuna, atit de nedemnitate cit si de revocar e a liberalitatilor, ca de pilda tentativa de omor, ea va duce atit la desfiinta rea calitatii de mostenitor legal cit si la revocarea judecatoreasca a donatiei sau legatului; c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte numai fata de autor ul faptelor prevazute de legiuitor. Cu toate acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza uneori consecintele nedemnitatii se rasfring si asupra mostenitorilor nedemnului si chiar asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul; d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel de a carui mostenire este vorba si nu poate fi extinsa la alte mosteniri. E a are, asadar, un caracte relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri; e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie dovedita in condi tiile legii. 3.Cazurile de nedemnitate. Codul civil prevede in art.655 trei cazuri de nedemnitate si anume: a) atentatul la viata defunctului; b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului; c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus. Atentatul la viata defunctului. Art.655 C. civ. prevede ca este nedemn Condamnatu l pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct . Este inadmisibil ca cin eva sa-si deschida drum, cum s-a spus , la o mostenire prin omor. Aceasta ar fi impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept. Din modul in care este formulat textul legal putem trage unele concluzii privind conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca o persoana sa fie consider ata nedemna pentru acest caz prevazut de legiuitor. In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea co nsumata de omor sau pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de auto r, coautor, instigator sau complice. Nu va fi insa nedemn cel care savirseste in fractiunea de favorizare a infractorului prev. de art.264 C. pen. caci acesta nu participa la omorul propriu zis activitatea sa vizind asa cum rezulta din conti nutul infractiunii ingreunarea sau zadarnicirea urmaririi penale. Autorul aces tei fapte poate fi nedemn insa pentru cazul prev. de art.655 pct.3 C. civ., adic a pentru nedenuntarea omorului de care a avut cunostinta. In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie, directa sau indir ecta. Aceasta inseamna ca nu ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest text legal in cazul in care fapta este savirsita din culpa sau cu praeter intentie ca in cazul loviturilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte. In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin hotarire judec atoreasca definitiva si irevocabila pentru omor sau tentativa la aceasta infract iune impotriva lui decujus. Nu ne vom afla in caz de nedmnitate daca autorul nu a mai fost condamnat prin hotarire judecatoreasca pentru aceste fapt pentru ca b unaoara a decedat inainte de aceasta si procesul penal a incetat sau daca raspun derea penala s-a prescris. Tot astfel nu ne vom afla in caz de nedemnitate daca mostenitorul nu a lucrat cu discernamint sau a intervenit o amnistie antecondamn atorie sau a fost achitat pentru ca s-a aflat in legitima aparare . Daca insa a fost conda mnat prin hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila este indi ferent daca ulterior intervine amnistierea sau gratierea nedemnitatea se va reti ne. b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Art.655 pct.2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede acela care a facut in c ontra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa . Este vo rba asadar, de un denunt, o plingere sau marturie facuta de succesibil contra de functului in care acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage, potrivit legii pedeapsa cu moartea. In prezent acest text legal este ina

plicabil cita vreme inca prin Decretul-Lege nr.6/199o pedeapsa cu moartea a fost abolita. Desigur caracterul calomnios al acuzatiilor trebuia constatat judecato reste prin hotarirea de condamnare a celui care a facut acele acuzatii. c)Nedenuntarea omorului. Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede mostenitorul major care avind c unostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei . Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn pentr u aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea discernamint . Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta . Legea nu cere ca denuntul sa priveasca si pe autorul omorului ssificient fiind s a fie anuntat organelor in drept faprul acestuia. De asemenea legiuitorul nu pre vede un termen pina la care mostenitorul ar fi trebuit sa denunte omorul, urmind ca aceasta imprejurare sa fie apreciata de catre instanta de judecata in functi e de imprejurarile concrete ale cauzei. In fine se cere ca nedenuntarea omorului sa nu fie scuzabila potrivit art.656 C. civ. Acest text legal prevede ca sunt s cutiti a face denuntul omorului lui decujus ascendentii si descendentii omoritor ului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia sa, fratii sau surorile sale u nchii sau matusile precum si nepotii sai. S-a precizat in doctrina ca acest text a devenit aproape inaplicabil intrucit d e vreme ce o data succesibilul a fost inlaturat de la mostenire ca nedemn pentru omisiunea de denuntare a omorului, pentru a inlatura efectele acestei sanctiuni trebuie sa faca dovada ca se incadreaza in aceste grade de rudenie sau afinitat e care-l scuteau de aceasta obligatie. Or pentru aceasta trebuie sa precizeze cine este autorul faptei, ceea ce, asa cu m am aratat textul legal nu-i cere. Textul s-ar putea aplica in singura ipoteza in care dupa ce s-a constatat prin hotarire judecatoreasca nedemnitatea succesib ilului, dar inainte de raminerea ei definitiva si irevocabila se descopera autor ul faptei de omor, astfel incit succesibilul ar putea dovedi ca se incadra in ca tegoria celor absolviti de lege de a-l fi denuntat. 3.Efectele nedemnitatii succesorale. Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii succeso rale a unui mostenitor titlul sau de succesor este retroactiv desfiintat, el dev enind astfeel totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este desf iintat cu efect retroactiv din momentul deschiderii mostenirii, momentul savirsi rii uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. neavind importanta. Partea din mo stenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni comostenitorilor legali subs ecveenti, iar in cazul in care nedemnul era mosteenitor rezervatar, si legataril or sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la c ererea acestui mostenitor. Mostenitorul nedemn este inlaturat complet de la most enirea celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de lege astfel ca el nu va putea culege nici rezerva succesorala, in cazul ca ar fi mostenitor re zervatar, cum am precizat. Daca mosteenitorul nedemn ar fi fost singurul mosteni tor al defunctului prin inlaturarea sa de la mostenire aceasta se cuvine statulu i, devenind vacanta. Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlatu rat numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea altor persoane. Astfel el va putea veni prin reprezentarea tatalui s au predecedat la mostenirea unui asecendent mai indepartat . In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de cconstatarea nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa cum am precizat mai sus. Restituirea bunurilor se face in natu ra atunci cind este posibil iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau a u fost instrainate sau expropriate pentru cauza de utilitate publica el va trebu i sa plateasca despagubiri, fiind considerat posesor de rea credinta si pus de d

rept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din mostenire. Potrivit art.657 C. civ. mostenitorul nedemn este obligat sa restituie toate fru ctele si veniturile mosteenirii de la data deschiderii acesteia. Pentru sumele i ncasate de la debitorii lui decujus va fi obligat sa plateasca dobinzi de la dat a incasarii prevederile art.1o88 C. civ. nefiind aplicabile in acest caz. De ase menea toate drepturile si obligatiile fata de nedemn care se considerasera stins e prin confuziunea celor doua patrimonii sau prin consolidare revin retroactiv i n viata. Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori datoriile moste nirii pe care le-a achitat din bunurile sale precum este indreptatit si la intoa rcerea cheltuielilor necesare si utile facute cu bunurile din mostenire caci ned emnitatea nu poate fi constitui izvor de imbogatire fara temei a celorlalti most enitori in dauna celui declarat nedemn. Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului. Art.658 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului ca viind la succesiune in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati p entru greseala tatalui lor . Asadar copii nedemnului pot veni la mostenirea defunc tului (prin ipoteza a bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezenta re, ceea ce insemana ca nedemnitatea, asa cum am mai aratat prodduce efecte si f ata de ei care nu au savirsit nici una din faptele determinate de legiuitor ca d ucind la nedemnitate. Venirea la mostenire prin reprezentare potrivit art.664 C. civ. este conditionata printre altele de imprejurarea ca cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga mostenirea or in cazul in care reprezentatul era nede mn el nu indeplinea aceasta conditie caci nu avea chemare utila la mostenirea ce lui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele prev, de art.6 55 C. civ. In acest mod efectele pedepsei nedemnitatii se extind iata si cu priv ire la alte persoane decit acelea care se vac vinovate de comiterea acelor fapte incriminate de legiuitor. Astfel de pilda daca la moartea lui decujus a ramas c a mostenitor unicul sau fiu dar acesta este nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea caci vine la ostenire in nume propriu facind parte din aceeasi clasa de mostenitori cu tatal sau si anume aceea descendentilor. El este chemat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la mostenire alte r ude mai indepartate in grad care fac parte din alte clase mostenitori subsecvent e. In schimb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn si predecedat, copi ii acestuia nu vor putea culege mostenirea dupa bunicul lor caci nu-l pot reprez enta, avind in vedere dispozitiile art.658 C. civ., pe tatal lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt fiu al defunctului care este ruda de gradul I si-l inl atura pe nepotul care este ruda de gradul II cu defunctul. S-a pus problema daca aceasta solutie conscrata de legiuitor prin art.658 C. civ . in privinta copiilor nedemnului, care s-a vazut este inechitabila, se aplica n u numai copii lor acestuia ci si celorlalti descendenti in grad mai indepartat d e rudenie. S-a sustinut ca de vreme ce legiuitorul foloseste expresia copiii ned emnului si nu aceea de descendentii nedemnului trebuia sa credem ca legiuitorul nu a facut-o intimplator asa incit aceasta regula nu are aplicare decit copiilor ned emnului si nu si celorlalti descendenti mai indepartati. Solutia propusa este fo rtata caci nu are nici o logica ca descendentii in grad mai indepartat ai nedemn ului sa aibe o situtia mai favorabila decit copiii acestuia . Efectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca in perioada de la deschiderea mostenirii si pina la constatarea nedemnitatii mostenitorul nedemn s a fi inheiat acte juridice cu privire la bunurile succesiunii se pune problema s oartei acestora. Cita vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de most enitor, in principiu se poate sustine ca actele juridice incheiate de nedemn cu tertii vor fi desfiintate ssi ele cu efect retroactiv potrivit principiului reso luto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functe de natura actului juridic si de buna sau reaua credinta a tertilor coc ontractanti. Astfel in privinta actelor de conservare si admnistrare s-a decis ca vor fi ment

inute in vigoare caci prin ele se asigura buna gospodarire a bunurilor succesora le. In privinta actelor de dispozitie care privesc bunuri mobile s-a acceptat soluti a mentinerii lor in vigoare in masura in care tertul dobinditor a fost de buna c redinta si facindu-se aplicarea regulii instituita de art.19o9 C. civ. Actele de dispozitie privind bunurile imobile se mentin in ipoteza in care tertul dobindi tor poate invoca uzucapiunea sau daca conditiile acesteia nu sunt indeplinite da ca tertul dobinditor, de buna credinta se poate prevala de regula error comunis facit ius. Daca tertul este de rea credinta in sen sul ca a avut cunostinta de n edemnitatea celui cu care a contractat principiul resoluto jure dantis resolvitu r jus accipientis se aplica din plin . 4. Modul in care opereaza nedemnitatea. Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu este nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte . In primul caz de nedemnitate este suficienta hotarirea judecatoreasca de condamn are pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune, iar in cazul al doilea est e suficienta hotarirea de condamnare pentru denunt calomnios, ori marturie minci noasa. In cel de al treilea caz prevazut de art.655 C. civ. este insa nevoie de o hotarire judecatoreasca privitoare la nedemnitatea mostenitorului dar nici in acest caz instanta nu pronunta nedemnitatea ci o constata doar, daca sunt prezen te conditiile cerute de lege . Momentul la care nedemnitatea poate fi constatata acesta nu poate fi decit dupa deschiderea succesiunii anterior o actiune cu un atare obiect neavind interes. In ce priveste invocarea nedemnitatii, avind in vedere gravitatea ei, cercul de persoane care o pot face trebuie sa fie ccit mai mare. Orice persoana interesta va putea invoca nedemnitatea. Astfel pot sa invoce nedemnitatea comostenitorii c are au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn, donatarii sau legatarii care au primit liberalitati peste cotitatea disponibila, daca nedemnul este reze rvatar precum si creditorii acestor persoane pe calea a actiunii oblice potrivit art.974 C. civ. precum si de catre instanta de judecata din oficiu si chiaar de catre nedemnul insusi . Nedemnitatea este invocata cit timp nedemnul este in vi ata impotriva acestuia, iar dupa decesul sau impotriva succesorilor sai care nu se vor putea prevala de caracterul perssonal al sanctiunii nedemnitatii de vreme ce antecesorul lor nu a putut avea nici un drept asupra mostenirii autorului sa u . Sectiunea a IV-a. Vocatia sau chemarea la mostenire. Pe linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, se mai cere o a adoua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala . In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile l egale potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mosteni rii testamentare in cuprinssul testamentului lesat de defunct. Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general care e xprima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facind parte din cele p atru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au voc atie succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza devoluti unea succsorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire. In adevar, o persoan a poate sa aibe vocatia succesorala generala dar poate fi inlaturata de la moste nirea respectiva de o ruda in grad mai apropiat a defuctului de pilda, ipoteza i n care spunem ca ea nu a avut vocatie succe sorala concreta la acea mostenire. S -a spus ca pentru ca o persoana sa aibe vocatie succe sorala trebuie sa existe d oua conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una negativa ca acea persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in g rad sau de un legatar.

Vocatia succesorala generala este inoperanta evident in cazul mostenirii testame ntare caci orice persoana care are capacitate succesorala poate in principiu pri mi legate cu limitarile aduse de rezerva succesorala, in cazul unei categorii de mo stenitori.

TITLUL II MOSTENIREA LEGALA CAPITOLUL I REGULI GENERALE PRIVIND DEVOLUTIUNEA LEGALA A MOSTENIRII Sectiunea a I-a. Consideratii generale. Prin devolutiunea mosteenirii se intelege atribuirea catre anumiti mostenitori a patrimoniului succesoral. Devolutiunea legala (ab intestat) a mostenirii are lo c atunci cind nu exista testament, caci in acest din urma caz devolutiunea este testamentara. In cazul devolutiunii legale legiuitorul determina categoriile de persoane care vor culege mostenirea functie de anumite criterii cum este gradul de rudenie sau calitatea de sot supravietuitor. In cazul devolutiunii testamentare transmisiun ea are loc potrivit vointei lui decujus exprimata in testament. Intre cele doua forme ale devolutiunii mostenirii nu exista neaparat un raport d e excludere caci ele pot coexista. Bunaoara defunctul a dispus prin testament nu mai de o parte a mostenirii sau chiar daca a dispus de intreg dar existind moste nitori rezervatari acestia isi vor primi partea lor (rezerva) in virtutea legii. Mostenirea va fi tot legala si atunci cind defunctul a lasat testament dar acest a nu cuprinde legate ci numai alt fel de dispozitii ca recunoasterea unui copil, dispozitii privind funeraliile sau privitoare la desemnarea unui executor testa mentar etc. Tot astfel se poate intimpla ca testamentul sa nu cuprinda legate ci numai exheredari astfel ca el va fi folosit numai pentru inlaturarea de la most enire a celor exheredati iar mostenirea se va imparti potrivit legii de catre ce i care nu au fost inlaturati prin vointa lui decujus. Vocatia succesorala legala este de regula reciproca. Astfel daca copiii vin la m ostenirea parintilor lor si acestia din urma sunt chemati la mostenirea acestuia din urma Reciprocitatea vocatiei legale la mostenire cunoaste o singura excepti e in cazul casatoriei putative cind potrivit art.23 C. fam. sotul de buna credin ta va avea vocatie succesorala la mostenirea celuilalt dar cel de rea credinta n u. Nu se poate vorbi de reciprocitatea vocatiei legale la mostenire a statului sau a persoanelor juridice si nici in cazul mostenirii testamentare intrucit fiecare testament este un act juridic unilateral si independent. Principiul vocatiei reciproce la mostenire are si un sens negativ astfel ca daca o persoana nu are vocatie la mostenirea altei persoane nici aceasta din urma nu va avea vocatie la mostenirea celei dintii. Sectiunea a II-a. Principiile devolutiunii succesorale legale. La baza devolutiunii legale a mostenirii sta legatura de rudenie dintre decujus si cei chemati la mostenirea sa. La acestea se adauga sotul supravietuitor care vine la mostenire in baza Legii nr.319/1944. In lipsa oricaror rude din categori a celor chemate la mostenire precum si a sotului supravietuitor mostenirea se va atribui statului, devenind vacanta. Rudenia de singe si cea civila rezultata din adoptie este criteriul fundamental al vocatiei succesorale legale la care, asa cum am aratat se adauga calitatea de sot supravietuitor a defunctului.

Nu toate rudele, indiferent de grad pot fi chemate la mostenire caci chemate fii nd nelimitat la mostenire s-ar ajunge, in adevar la o fragmentare excesiva a pat rimoniului succesoral care nu e de dorit. In determinarea categoriilor de rude c are au vocatie succesorala la mostenirea lui decujus legiuitorul a adoptat doua criterii esentiale si anume:clasa sau ordinul de mostenitori si gradul de rudeni e dintre defunct si succesibili. Legiuitorul a creiat patru clase de mostenitori , bazat tot pe gradul de rudenie stabilind intre ele o ordine de preferinta, iar in cadrul fiecarei clase, chemarea concreta la mostenire se determina tot pe ba za gradului de rudenie, in sensul ca rudele de grad mai apropiat le inlatura pe cele in grad mai indepartat. In linie dreapta rudele lui decujus sunt chemate la mostenire la infinit, dar in linie colaterala legiuitorul margineste chemarea l or la gradul IV inclusiv. Chemarea in acest mod a rudelor si a sotului supravietuitor la mostenirea lui de cujus are la baza interesul socialmente acceptat al conservarii bunurilor dobind ite, uneori de generatii succesive in sinul aceleasi familii prezumindu-se afect iunea fireasca dintre defunct si aceste persoane determinate de legiuitor. Succes iunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si ru delor sale colaterale. . . spune legiuitorul in art.659 C. civ. sintetizind princ ipiile de mai sus. Primul principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia s uccesorii sunt chemati la mostenire in ordinea claselor de mostenitori. Codul civil in art.669-675 stabileste patru clase de mostenitori cu ordinea lor de preferinta. Prima clasa de mostenitori vine la mostenire excluzind total pe c ei care fac parte din cea de a doua sau subsecventa clasa de mostenitori. Clasa a doua vine la mostenire numai in lipsa oricaror mostenitori din prima clasa si excclude total pe cei care fac parte din clasa a treia si a patra. Cei din clasa a treia vin la mostenire numai daca nu exista mostenitori din prima si a doua c lasa de mostenitori si exclud pe cei din clasa a patra de mostenitori si, in fin e, cei din clasa a patra pot veni la mostenire numai daca nu exista mostenitori din clasele superioare. Cele patru clase de mostenitori determinate de legiuitor sunt urmatoarele: - clasa I - care cuprinde descendentii in linie dreapta ai defunctului, adica co piii defunctului, nepotii, stranepotii etc. acestuia fara limita de grad; - clasa a II-a - care cuprinde ascendentii si colateralii privilegiati, adica pa rintii defunctului impreuna cu fratii si surorile acestuia precum si descendenti i lor, pina la gradul IV inclusiv. Pentru ca ea cuprinde, pe de o parte, parinti i defunctului, care sunt rude in linie ascendenta de gradul I cu acesta, iar pe de alta parte pe fratii si surorile defunctului si copiii acestora, care sunt ru de in linie colaterala pina la gradul IV, ea se mai numeste clasa mixta a ascend entilor si colateralilor privilegiati; - clasa a III-a - care cuprinde pe ascendentii ordinari, adica bunicii si strabu nicii defunctului etc. , fara limita de grad; - clasa a IV-a- care cuprinde pe colateralii ordinari, adica unchii, matusile ve rii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului. In concurs cu fiecare din aceste clase sau singur in masura, in care nu exista r ude de singe, vine la mostenire sotul supravietuitor al defunctului potrivit Leg ii nr.319/1944, privitoare la drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. In cazul in care nu exista nici una din rudele cuprinse in cele patru clase de mostenitori si nici sot supravietuitor, potrivit art.68o c. civ. mostenirea devi ne vacanta si se cuvine statului. Asadar, gradul de rudenie sta la baza apartenentei la o clasa de mostenitori sau alta, dar asa cum vom vedea el are importanta si in cadrul aceleasi clase de mo stenitori. El se stabileste potrivit prevederilor art.46 C. fam. si ale art.662 si 663 C. c iv. Rudenia, asa cum rezulta din textele legale precizate mai sus este de doua felur i rudenie in linie dreapta, ascendenta sau descendenta si rudenie colaterala. Se numeste linie dreapta ssirul gradelor intre persoanele ce se cobor una din alta p revede art.661 alin.1 fraza I, iar in fraza II acelasi text precizeaza ca linia colaterala este sirul gradelor intre persoanele ce nu se cobor unele din altele,

dar care se cobor dintr-un autor comun . In linie dreapta gradul de rudenie se stabileste dupa numarul nasterilor existen te intre persoanele intre care dorim sa stabilim gradul de rudenie. Astfel tatal si fiul sunt rude de gradul I, iar nepotul de fiu si bunicul sunt rrude de grad ul II. In linie colaterala gradul de rudenie se stabileste dupa numarul nasteril or care urca de la persoana al carei grad de rudenie trebuie sa-l stabilim pina la ascendentul comun si apoi de la aceasta pina la persoana fata de care urmeaza sa stabili gradul de rudenie. Astfel fratii sunt rude de gradul II, unchiul cu nepotul de frate sunt rude de gradul III, iar verii primari sunt rude de gradul IV. Rudele in linie dreapta ale defunctului ssunt chemate teoretic la mostenire la i nfinit practic insa limitarea vine de la limitele biologice ale vietii omului ne putindu-se depasi gradul trei sau patru de rudenie. In linie colaterala, asa cum am vazut, rudele sunt chemate la mostenire numai pina la gradul IV inclusiv . In cazul existeentei unor mostenitori apartinind la clase diferite, ceea ce inte reseaza sub aspectul chemarii la mostenire este apartenenta la o clasa de mosten itori iar nu gradul de rudenie cu defunctul. Astfel nepotul de fiu aal defunctul ui este ruda de gradul II cu acesta, dar apartinind clasei I de mostenitori va i nlatura de la mostenire pe tatal defunctului care este ruda de gradul I, dar fac e parte din clasa a II-a de mostenitori. Abia in interiorul aceleasi clase, cum vom vedea in cele ce urmeaza, gradul de r udenie este decisiv. Prin exceptie sotul supravietuitor nu este inlaturat de nici o clasa de mostenit ori si vine in concurs cu toate la mostenire, dupa cum nici nu inlatura rudele a partinind celor patru clase de mostenitori, doar cota sa de mostenire variaza du pa cum vine in concurs cu mostenitori dintr-o clasa sau alta. Al doilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela al prioritatii gradului de rudenie cu defunctul intre rudele ddin cadrul aceleasi clase (sau r egula proximitatii gradului de rudenie). In lumina acestui principiu in ipoteza ca la moartea defunctului au ramas mai mu lte rude ale sale apartinind aceleasi clase, rudele in gard mai apropiat le vor inlatura de la mostenire pe cele in gard mai indepartat. Astfel fiul lui decujus va inlatura de la mostenire pe nepotul de fiu al lui decujus. Ei apartin acelea si clase de mostenitori dar in vreme ce fiul este ruda de gradul I, nepotul de f iu este ruda de gradul II. Prin exceptie in clasa a doua de mostenitori parintii defunctului desi sunt rude de gradul I cu defunctul nu vor inlatura de la mostenire pe fratii si surorile defunctului, care ssunt rude de gradul II cu vor veni impreuna la mostenire. De asemenea constituie o exceptie de la acest principiu reprezeentarea succesorala de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza. Al treilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caru ia in sinul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale. Potrivit acestui principiu daca exista mai multe rude din aceeasi clasa de moste nitori si ele au acelasi grad de rudenie cu defunctul vor mosteni cote egale din mostenirea acestuia. Si de al acest principiu exista o exceptie si anume aceea a fratilor si surorilo r care provin din casatorii diferite si se mostenesc intre ei. In acest caz, asa cum vom vedea mostenirea nu se imparte in mod egal sau pe capete ci pe linii. C ei care sunt frati dupa ambii parinti vor lua mai mult decit cei care sunt frati numai dupa unul din parinti. Sectiunea a II-a. Reprezentarea succesorala. 1.Notiunea reprezentarii succesorale. Reprezentarea succesorala nu trebuie confundata nici cu reprezentarea convention ala pe care o genereaza mandatul si nici cu cea legala a minorului sau interzisu lui judecatoresc caci nu are nici o legatura cu acestea. Potrivit art.664 C. civ . reprezentarea succesorala este o fictiune a legiuitorului care are drept efect

de a pune pe reprezentanti in locul, gradul si drepturile reprezentatului. Inca in doctrina franceza a fost criticata definirea reprezentarii succesorale ca o fictiune caci, s-a spus , legiuitorul modern nu are nevoie de fictiuni precum p retorul roman ci poate introduce o exceptie de la regula in mod direct. Unii aut ori au definit-o atunci ca fiind un beneficiu al al legii in virtutea caruia o p ersoana mai indepartata in grad urca in locul si gradul parintelui sau care nu m ai este in viata la data deschiderii succesiunii pentru a culege partea care i s -ar fi cuvenit acestuia, daca s-ar fi aflat in viata . Cel reprezentat este asc endentul predecedat fata de decujus, iar reprezentantul este cel care urca in lo cul si gradul sau culegind partea care i s-ar fi cuvenit daca ar fi fost in viat a la data mortii lui decujus. De pilda, daca la moartea sa decujus a lasat un fi u si doi nepoti, copiii celuilalt fiu al sau predecedat, fiul in viata desi rud de gradul I cu defunctul nu-i va inlatura de la mostenire pe cei doi copii ai fr atelui sau predecedat ci acestia vor veni la mostenire culegind impreuna partea care i s-ar fi cuvenit tatalui lor daca ar fi fost in viata. In acest mod reprez entarea constituie o abatere de la regula proximitatii gradului de rudenie potri vit careia fiul in viata al defunctului la data deschiderii succesiunii ar trebu ii sa-i inlature de la mostenire pe cei doi nepoti, copiii fratelui sau decedat inainte de aceasta. Tot astfel reprezentarea succesorala este o abatere si de la principiul potrivit caruia rudele in grad egal, apartinind aceleasi clase succesorale, mostenesc in parti legale, caci de pilda, daca decujus a avut doi copii, ambii predecedati, iar unul a avut doi copii, iar celalalt trei copii, toti fiind asadar nepoti de fiu, nu vor mosteni in parti egale ci primii doi vor impartii partea de care s-a r fi cuvenit tatalui lor, iar cealalta parte de va fi impartita de asta data de cei trei nepoti care vin si-l reprezinta pe tatal lor predecedat. Dreptul la mostenire nu poate depinde de hazard (predecesul sau supravietuirea un or rude), iar moartea prematura a parintilor nu trebuie sa dauneze unora dintre copii si nici sa profite altora . 2.Cazurile de aplicare a reprezentarii succesorale. Asa cum am vazut reprezentarea succesorala fiind o exceptie de la principiile de volutiunii legale a mostenirii prevederile legale care o reglementeaza sunt de s tricta interpretare. Din prevederile art.665, 666 si 672 C. civ. rezulta ca reprezentarea succesorala este admisa in cazul descendentilor copiilor lui decujus si ai descendentilor d in frati si surori. Nu pot beneficia de reprezentare nici ascendentii privilegia ti, nici ascendentii ordinari, nici colataralii ordinari si nici sotul supraviet uitor . Din analiza textelor legale amintite mai sus rezulta ca atunci cind reprezentare a este admisa ea opereaza : a) in toate cazurile si b) la infinit. a) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza in toate cazurile vom intelege, refe rindu-ne la clasa descendentilor, ca ea va opera si in ipoteza ca la mostenire v in descendenti de gradul I, cu descendenti de gradul II (nepoti) care-l reprezin ta pe ascendentul lor predecedat precum si in ipoteza ca toti descendentii de gr adul I sunt decedati si vin la mostenire prin reprezentare numai nepotii, rude d e gradul II, care iau locul ascendentilor lor rude de gradul I. De pilda, daca d ecujus a avut doi fii, din care unul este predecedat, dar a avut la rindul sau d oi fii, acestia din urma luind locul tatalui lor prin reprezentare vor veni la m ostenire impreuna cu fiul in viata al lui decujus (unchiul lor) si vor culege co ta de care s-ar fi cuvenit tatalui lor daca era in viata. Cealalta cota o va lua , evident, fiul in viata la data deschiderii mostenirii, al lui decujus. Intr-o a doua ipoteza, daca ambii fii ai lui decujus au predecedat acestuia, dar fiecar e a lasat cite doi copii, acestia vor veni la mostenirea prin reprezentarea pari ntilor lor, care erau rude de gradul I cu defunctul si vor impartii intre ei par tile care ar fi revenit ascendentilor lor daca erau in viata la data deschiderii succesiunii.

Tot astfel descendentii din frati si surori, care sunt rude de gradul III cu def unctul si fac parte din clasa a doua mixta de mostenitori vor putea veni la most enire prin reprezentare fie ca exista frati in viata ai lui decujus, fie ca vin numai nepoti de frate si sora la mostenire. b) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza la infinit vom intelege ca in cazul descendentilor in linie dreapta, asadar al clasei I de mostenitori, se bucura de reprezeentare nu numai cei care sunt rude de gradul II cu defunctul ci si cei d e gradul III si asa mai departe la infinit. In schimb, in linie colaterala legiu torul mergineste si reprezentarea succesorala pina la gradul IV de rudenie inclu siv. 3.Conditiile reprezentarii succesorale. Reprezentarea opereaza numai daca sunt prezente trei conditii, din care doua pri vesc persoana celui reprezentat, iar a treia persoana celui care reprezinta. Ace ste conditii sunt urmatoarele: a) Cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii. Art.668 C. civ. prevede ca nu se reprezinta decit persoanele moarte. S-a preciza t ca reprezentatul nu este necesar sa fie predecedat fata de decujus caci reprez entarea va opera chiar in ipoteza in care cel reprezentat a decedat concomitent cu decujus , ca de pilda in cazul comorientilor sau al persoanelor decedate in a celasi timp fara sa fie comorienti, astfel ca mai corect este sa se spuna ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii succesiunii, decit sa se folosea ca notiunea de predecedat la data deschiderii mostenirii. In legatura insa cu situatia comorientilor s-a exprimat si parerea ca in acest c az reprezentarea nu ar opera pentru ca cel ce ar urma sa fie reprezentat, fiind prezumat mort in acelasi moment cu decujus el nu are capacitate succesorala caci nu exista in acel moment si asa fiind locul sau nu este util . Impartasim prima opinie numai pentru argumentul de echitate caci, in adevar, daca de pilda decuj us impreuna cu unul din cei doi fii ai sai decedeaza in aceeasi catastrofa, fiin d considerati comorienti, daca fiii celui decedat impreuna cu tatal lor nu ar pu tea veni la mostenirea bunicului lor prin reprezentare, aceasta mostenire ar fi culeasa in totalitate de celalalt fiu al lui decujus, ramas in viata, ceea ce es te inechitabil . Persoanele in viata, asadar, nu vor putea fi reprezentate chiar daca au renuntat la mostenire sau au fost declarate nedemne. Cei in viata fie ca vor mosteni pe defunct in nume propriu fie vor fi inlaturate de la mostenire de rude in grad ma i apropiat cu acesta. Tot asa cei declarati disparuti nu pot fi reprezentati fiind considerati in viat a pina in momentul in care intervine hotarirea judecatoreasca de declarare a mor tii. Daca prin aceasta hotarire ramasa definitiva si irevocabila se stabileste o data a mortii anterioara sau concomitenta cu data deschiderii succesiunii repre zentarea va fi posibila. Din interdictia reprezentarii persoanelor in viata la data deschiderii mosteniri i razulta consecinta ca reprezentarea nu poate opera prin salturi si nici omisio medio. Reprezentantul trebuia sa urce din grad in grad, care trebuie sa fie vac ante prin deces, pina la gradul cel mai apropiat de defunct. b) Locul persoanei reprezentate sa fie util. Aceasta inseamna ca nu este suficient ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii succesiunii ci este necesar ca acesta, daca ar fi fost in viata, sal fi putut mosteni pe defunct. Cel declarat nedemn nu poate fi reprezentat pentr u ca daca ar fi fost in viata el nu-l putea mosteni pe defunct. Solutia, asa cum am aratat este criticabila de vreme ce nedemnitatea este soccotita o sanctiune civila care ar trebui sa aibe efecte numai fata de cel nedemn si nu si fata de u rmasii sai. Locul nu este considerat util nici in cazul in care reprezentatul este un frate sau sora a defunctului, decedati la data deschiderii succesiunii care insa au fo st exheredati de catre defunct. Nu aceeasi este situatia in cazul in care cel ex heredat este un mostenitor rezervatar, bunaoara un copil al defunctului. Repreze ntarea va avea loc in aceasta ipoteza caci locul este util in ce priveste rezerv

a succesorala de care decujus nu-l poate priva pe descendentul sau reprezentat. c) Reprezentantul sa aibe vocatie succesorala proprie la mostenirea defunctului. Reprezentantul, fiind chemat sa-l mosteneasca pe defunct trebuie sa indeplineasc a toate conditiile cerute de lege pentru a-l putea mosteni pe acesta. Trebuie sa aibe capacitate succesorala, sa nu fie nedemn fata de defunct si sa aibe vocati e proprie la mostenirea acestuia. Faptul ca reeprezentantul a fost nedemn fata d e cel pe care-l reeprezinta nu este o piedica in calea reprezentarii si nici ren untarea la mostenirea reprezentatului (art.668 alin.2 C. civ. ). In linie colate rala descendentii din frati si surori pot veni la mostenire prin reprezentare nu mai pina la gradul IV inclusiv nefiind de conceput ca o persoana situata in afara sferei rudelor chemate de lege la mostenire (cum este de exemplu fiul stranepot ului de frate al defunctului, ruda de gradul al cicilea cu acesta) sa poata veni la succesiunea lui de cujus prin reprezentarea rudelor de grad succesibil prede cedate . In privinta rudeniei izvorita din adoptie incepind cu data de 12 iunie 1997 cind a intrat in vigoare Ordonanta de urgenta nr.25/1997 (modificata prin Legea nr. 87/1998) exista un singur fel de adoptie si anume adoptia cu efectele filiatiei firesti sau cu efecte depline. Adoptiile incuviintate in trecut pot sa fie si ad optii cu efecte restrinse asa cum au fost ele reglementate de Codul familiei int rucit legea noua nu retroactiveaza. In cazul adoptiei (infierii) cu efecte depline, cel adoptat si descendentii sai pot veni la mostenire prin reprezentare la fel ca si copiii rezultati din filiat ia fireasca intrucit ei ca urmare a doptiei devin rude cu adoptatorul precum si cu rudele acestuia iar rudenia de singe dintre copil si parintii sai inceteaza. Daca adoptia(infierea) a fost cu efecte restrinse descendentii celui adoptat vor putea veni la mostenire prin reprezentare numai daca adoptia a fost facuta de c atre de cujus, dar daca ea a fost facuta de catre descendentii sai sau de colata ralii privilegiati ori nepotii acestora reprezentrea nu mai poate avea loc intru cit cel ce ar urma sa fie reprezentant nu are vocatie proprie la mostenirea defu nctului nefiind ruda cu acesta. Adoptatul cu efecte restrinse si descendentii sa i vor putea veni insa la mostenire prin reprezentare in familia lor fireasca pen tru ca in acest caz legaturile de rudenie cu familia de singe nu s-au intrerupt. 4.Efectele reprezentarii succesorale. Efectul principal al reprezentarii succesorale este impartirea mostenirii pe tul pini si nu pe capete. Art.667 C. civ. prevede ca : In toate cazurile in care repre zentarea este admisa, partajul se face pe tulpina ; daca aceeasi tulpina a prrod us mai multe ramuri, sudivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, memb ri aceleasi ramuri se impart egal intre dinsii . Asadar, reprezentantii vor culege intotdeauna numai partea care s-ar fi cuvenit antecesorului lor pe care-l repre zinta. Daca de pilda, decujus a avut doi fii, ambii predecedati, dar unul a avut la rindul sau doi fii, iar celalalt trei fii, care vin toti la mostenire prin r eprezentare, mostenirea lui de cujus se va impartii in doua, iar cota de se va i mpartii intre cei doi reprezentanti ai primului copil al lui decujus predecedat iar cealalta cota de se va impartii in parti egale intre cei trei reprezentanti ai celui de al doilea fiu al lui de cujus predecedat si el. Succesibilii sunt ev ident liberi sa accepte sau nu mostenirea, dar daca au acceptat-o reprezentarea opereaza de drept efectele ei neputind fi modificate nici prin vointa reprezenta ntilor si nici a lui de cujus. Mostenitorii care vin prin reprezentare la mostenire dobindesc nu numai drepturi ci si obligatii functie de vocatia succesorala a fiecaruia. Vor raspunde asadar , pentru pasivul mostenirii in limita activului (intra vires hereditatis) daca a u acceptatat-o sub beneficiu de inventar si peste aceste limite (ultra vires her editatis)in cazul in care au acceptat-o pur si simplu. Nu are importanta in ambe le cazuri daca au renuntat sau au acceptat mostenirea lasata de cel pe care-l re prezinta. 5.Reprezentarea succesorala raportata la Legea nr.18/1991 si Legea nr.1o/2oo1.

In ipoteza ca fostul proprietar al terenului nu este in viata potrivit art. 8 di n Legea nr.18/1991 (republicta in 1998 cu modificarile aduse de Legea nr.169/199 7) pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate mostenitorii acestuia in conditiile legiicivile. In consecinta, asa cum corect s-a precizat, de vreme c e legea civila permite mostenirea prin reprezentare inseamna ca aceasta institut ie isi are aplicare si in domeniul reconstituirii dreptului de proprietate asupr a terenurilor potrivit Legii nr.18/1991. De altfel Regulamentul aprobat prin H.G . 131/1991, in art.14 prevede in mod expres ca descendentii copiilor fostului pr oprietar decedat precum si cei din frati si surori pot veni la mostenire in locu l parintilor lor decedati anterior autorului succesiunii, asadar prin reprezenta re. Reprezentarea nu este admisa insa in cazul in care reprezentatul a decedat n u anterior ci ulterior fostului proprietar al terenului insa decesul a avut loc inaintea aparitiei Legii nr.18/1991, cum in mod eronat s-a sustinut de catre uni i autori . Succesiunea se deschide la data mortii fostului proprietar al terenul ui iar nu la aparitia Legii nr.18/1991, astfel ca toate problemele succesiunii s e rezolva raportat la aceasta data. Numai ca legea permite sa se reconstituie dr eptul de proprietate si asupra terenurilor care la data decesului nu erau in pat rimoniul lui de cujus . Daca moartea copilului sau a fratelui sau surorii au avu t loc ulterior decesului autorului, intrucit acestia au fost in viata la data de schiderii succesiunii ei vor veni la mostenire in nume propriu iar cotele mosten ite astfel vor reveni propriilor lor mostenitori prin retransmitere. Desigur in toate cazurile, indiferent ca mostenitorii vin la mostenire in nume propriu, prin reprezentare sau retransmitere, ca sunt mostenitori legali sau te stamentari nu pot dobindi prin reconstituirea dreptului de proprietate mai mult decit ar fi putut dobindi fostul proprietar, autorul lor, daca ar fi fost in via ta. In privinta Legii nr.1o/2oo1 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, intrucit art.4 alin.2 prevede ca de prevederile acestei legi beneficiaza si mostenitorii persoanelor i ndreptatite, acestia vor putea beneficia de reconstituirea dreptului de propriet ate fie in nume propriu, fie prin reprezentare sau retransmitere in conditiile l egii civile . C A P I T O L U L II DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR DEFUNCTULUI Sectiunea a I-a. Clasele de mostenitori. Asa cum am aratat intr-o alta parte a acestei lucrari legiuitorul rinduieste rud ele lui de cujus in privinta drepturilor lor la mostenirea acestuia in patru cla se de mostenitori ale caror reguli specifice le vom analiza in cele ce urmeaza. 1.Clasa I -a de mostenitori (descendentii defunctului) Prima clasa de rude chemate la mostenirea defunctului este constituita, potrivit art.669 C. civ. din copiii acestuia si urmasii lor in linie dreapta la infinit indiferent ca sunt rezultati din casatorie sau din afara acesteia. Codul familie i a asimilat pe deplin copilul din afara casatoriei cu cel din casatorie cu cond itia evidenta ca legatura de filiatie sa fie stabilita prin una din caile admise de lege (art.63 C. fam.). Potrivit vechii reglementari a Codului civil copilul din afara casatoriei nu avea drepturi succesorale decit fata de mama sa si rudel e acesteia si nici un drept la mostenirea lasata de tatal sau dinafara casatorie i. In clasa descendentilor se includ si copiii rezultati din adoptie. In prezent le gea consacra numai adoptia cu efecte depline (OUG nr.25/1997) numai ca distictia dintre cele doua forme de adoptie(infiere) se impune. Daca adoptatorul este de cujus in ambele feluri de adoptie cel adoptat si descen dentii sai vor fi chemati la mostenirea adoptatorului. SI ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR.

In cazul adoptiei cu efecte depline raporturile de rudenie cu parintii firesti s i rudele acestora inceteaza astfel ca cel adoptat si descendentii sai nu vor mai putea veni la mostenirea parintilor de singe sau a rudelor acestora. In schimb in cazul adoptiei cu efecte restrinse se pastreaza legaturile de rudenie in prop ria familie astfel ca adoptatul si descendentii sai vin la mostenirea ascendenti lor firesti in calitate de descendenti. In ipoteza ca adoptia nu a fost facuta de catre defunct ci de catre descendentul acestuia, numai in cazul adoptiei cu efecte depline adoptatul si descendentii s i vor avea chemare succesorala la mostenirea lasata de defunct intrucit devin ru de nu numai cu adoptatorul ci si cu rudele acestuia, asadar, si cu defunctul. In cazul adoptiei cu efecte restrinse insa adoptatul si descendentii sai nu vor av ea vocatie la mostenirea ascendentului adoptatorului intrucit nu sunt rude cu ru dele adoptatorului si deci nici cu decujus. Impartirea mostenirii intre descendentii de gradul I se face in mod egal sau pe capete. Aceeasi este situatia si in cazul descendentilor de grad subsecvent cind vin la mostenire in nume propriu si nu prin reprezentare. Daca insa descendenti i de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin reprezentare, asa cum am vaz ut, impartirea nu se face pe capete ci pe tulpini si subtulpini. Daca exista des cendenti mai indepartati in grad care nu beneficiaza de reprezentare ei vor fi e xclusi de la mostenire caci mostenitorii in grad mai apropiat cu defunctul ii in latura de la mostenire pe cei in grad mai indepartat. Descendentii lui de cujus, pot veni la mostenire, asa cum am vazut, in nume prop riu sau prin reprezentare. Ei sunt mostenitori rezervatari, legiuitorul (art.841 , 842 C. civ.) pastrindu-le prin vointa sa o parte a mostenirii, care este rezer va, chiar atunci cind defunctul ar fi efectuat liberalitati peste cota permisa d e legiuitor (cotitatea disponibila) avind dreptul, cum vom vedea intr-o alta par te acestei lucrari, sa ceara reductiunea liberalitatilor excesive. Descendentii defunctului sunt si mostenitori sezinari, astfel ca potrivit art.65 3C. civ. Au dreptul de a intra in posesia mostenirii fara indeplinirea vreunei f ormalitati ca eliberarea certificatului de mostenitor. In fine, in ipoteza ca vin la mostenire mai multi descendenti ai defunctului pot rivit art.751 C. civ. au unii fata de altii obligatia de raport. Aceasta inseamn a ca trebuie sa aduca la masa succesorala donatiile ce au primit de la defunct, direct sau indirect, inafara de ipoteza ca au fost facute cu scutire de raport. 2. Clasa a II-a de mostenitori (ascendentii privilegiati si colateralii privileg iati). Daca nu exista rude din clasa I-a de mostenitori, sau acestea nu vor sau nu pot primi mostenirea legiutorul cheama la mostenire rudele din clasa II-a de mosteni tori. Aceata poarta denmirea de clasa mixta intrucit in ea se cuprind ascendentii priv ilegiati care sunt rude de gradul I cu de cujus si colateralii privilegiati care sunt rude de cel putin gradul II, fara a se excclude unii pe altii. Aceasta cat egorie de rude mai poarta denumirea de privilegiati intrucit mai exista ascenden ti mai indepartati in gard decit parintii care se numesc ascendenti ordinari car e fac parte din calasa III-a de mostenitori dupa cum exista si colatarali mai in departati in grad care fac parte din clasa a IV de mostenitori si care toti sunt inlaturati de la mostenire in prezenta celor din calasa II-a. a) Ascendentii privilegiati. Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara cas atoriei sau din adoptie. In privinta parintilor din casatorie precum si a mamei dinafara casatoriei exist a dispozitii legale exprese in art.67o, 671, 673, 678 C. civ. astfel ca nu exist a indoiala ca ei sunt chemati la mostenire ca facind parte din clasa a II-a de m ostenitori. Au fost insa duscutii in privinta tatalui din afara casatoriei si a parintilor defunctului in cazul adoptiei cu efecte restrinse, astfel ca se impun , din acest motiv, citeva precizari. Desi nu exista un text expres in privinta drepturilor succesorale ale tatalui di

n afara casatoriei si este de principiu ca nimeni nu are chemare succesorala far a o consacrare legala expresa, astazi nu se mai pune la indoiala dreptul acestui a de a veni la mostenirea copilului sau decedat. Ceea ce confera fundament acest ui drept este legatura obiectiva de filiatie dintre parinte si copil precum si p rincipiul egalitatii sexelor si al reciprocitatii vocatiei succesorale. Iar, pe de alta parte, art.1o6 C. fam. chiar daca nu direct, recunoaste tatalui dinafara casatoriei dreptul de a veni la mostenirea copilului sau atunci cind prevede ca parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului in afara dreptului de mostenire si la intretinere. In cazul adoptiei cu efecte depline intrucit cel adoptat nu mai are legaturi de rudenie cu parintii sai firesti acestia, idiferent ca sunt din casatorie sau din afara ei nu au vocatie succesorala la mostenirea copilului lor adoptat. In schim b in cazul adoptiei cu efecte restrinse dreptul la mostenirea copilului lor adop tat al parintilor firesti se mentine intrucit sunt mentinute legaturile de ruden ie cu acestia. Adoptatorii au si ei chemare succesorala la mostenirea a doptatul ui, alaturi de parintii firesti ai copilului . In cazul in care la mostenire vin numai ascendentii privilegiati ai defunctului neexistind colaterali privilegiati, potrivit art.67o alin.2 C. civ. patrimoniul defunctului se va impartii in mod egal intre ei, adica in cote de cite pentru fi ecare sau 1/3 si respec tiv 1/4 dupa cum vin unul sau ambii parinti firesti si cei din adoptie in cazul adoptiei cu efecte restrinse. Daca la data deschiderii mostenirii trieste numai unul din parinti, fireste el va culege intreaga mostenire. Daca insa la mostenire ascendentii privilegiati vin impreuna cu colateralii priv ilegiati, daca exista un singur parinte acesta va primi 1/4 din mostenire, ceala lata cota de 3/4 revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. Daca traiesc ambii parinti ei vor lua cota de impreuna cite 1/4 pentru fiecare, cealalata jumatate revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul l or. In cazul adoptiei cu efecte restrinse pot veni la mostenire patru ascendenti privilegiat iinsa numai cota de afectata lor se va impartii intre ei astfel ca vor lua 1/4, 1/6 sau 1/8 fiecare. In cazul in care la mostenire vine in concurs cu clasa a II-a de mostenitori sot ul supravietuitor mai intii se stabileste cota ce se cuvine acestuia, restul imp artindu-se dupa regulile aratate mai sus intre mostenitorii din aceasta clasa. b) Colateralii privilegiati. Din aceasta categorie de mostenitori fac parte fratii si surorile defunctului pr ecum si descendentii din frati si surori pina la gradul IV inclusiv. Fratii si s urorile pot fi din casatorie, din afara casatoriei si din adoptia cu efecte depl ine. La adoptia cu efecte restrinse cel adoptat si dsecendentii sai nu devin rud e cu rudele adoptatorului astfel ca la acest tip de adoptie cei adoptati de acee asi persoana nu au vocatie reciproca unul fata de altul si nici in ipoteza exist entei unui copil de pilda al adoptatorului si unul rezultat din adoptie intrucit , asa cum aratat nu devin rude intre ei. Colateralii privilegiati in cazul adopt iei cu efecte restrinse se recruteaza, cum bine s-a spus , numai dintre rudele f iresti ale defunctului. Asadar, daca adoptatorul a adoptat mai multi copii, toti cu efecte depline ei se vor mosteni intre ei. Daca toti au fost adoptati cu efecte restrinde nu vocatie unul la mostenirea celuilalt. Daca insa a adoptat un copil, de pilda cu efecte depline si inca unul dar cu efecte retsrinse avind in vedere prevederile art.75, 77 si 79 C. fam. nici in aceasta ipoteza adoptatul cu efecte depline nu-l va mo steni pe celalalt adoptat cu efecte restrinse desi s-a sustinut si teza inversa , intrucit rudenia nu poate fi unilaterala adica numai adoptatul cu efecte depli ne sa fie considerat frate cu cel adoptat cu efecte restrise iar invers nu. Ei n u se mostenesc, asadar, unul pe altul intr-o atare ipoteza . Cel adoptat cu efec te restrinse pastrindu-si legaturile de rudenie din familia fireasca potrivit ar t.75 alin.3 C. fam. el va veni la mostenirea fratilor sai de singe si eventual a celor adoptati de parintii cu efecte depline. Daca insa parintii sai firesti ar fi adoptat un copil cu efecte restrinse ei nu au vocatie succesorala reciproca

caci nu sunt considerati rude intre ei. Cit priveste imparteala mostenirii intre colateralii privilegiati regula general a instituita de altfel de art.674 C. civ. este aceea ca se va impartii in parti egale, adica pe capete. Aceasta este valabila si pentru descendentii din frati s i surori. Regula generala se aplica insa numai atunci cind fratii sunt frati buni sau germ ani, cum li se mai spune, adica sunt frati si dupa mama si dupa tata. Pot exista insa frati numai dupa tata si se numesc frati consangvini sau consingeni si fra ti numai dupa mama care se numsc frati uterini. Cind la mostenire sunt chemati f rati care fac parte din aceeasi categorie, bunaoara toti sunt frati consangvini sau toti sunt frati uterini se plica regula generala adica mostenirea se va impa rtii in perti egale. Lucrurile se schimba insa cind exista frati si surori din c ategorii diferite si atunci mostenire se imparte pe linii, cota de pentru linia paterna si cota de pentru linia materna. Cota de din linia paterna se va imparti i in mod egal intre fratii pe linie paterna iar ccota de intre fratii pe linie m aterna. Fratii buni vor lua insa cite o parte din ambele linii adica atit cea pa terna cit si cea materna pe cind ceilalti numai din linia din care fac parte. Nu are in prezent importanta daca fratii sunt din casatorie sau dinafara casatorie i. Desi prevederile art.674 C. civ. s-ar parea ca duc la concluzia ca impartirea pe linii a mostenirii are loc numi atunci cind colataralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati, in realitate regula se plica si atunci cind la mostenire ei vin singuri. Pentru exemplificare sa presupunem ca la moartea lui de cujus au ramas un frate bun, un frate consangvin si unul uterin. Mostanirea se imparte in doua parti ega le pentru linia paterna si pentru linia materna. Fratele bun va culege cite o pa rte din ambele linii pe cind ceilalti numai din linia peterna si respectiv mater na. Mostenirea se imparte din capul locului in doua. Cota de din linia paterna s a va impartii la rindul ei in doua adica in cote de 1/4 pentru fratele bun si fr atele consagvin iar cota de din linia materna se va imaprtii tot astfel in doua cite 1/4 peentru fratele bun si fratele uterin. Rezulta, asadar, ca fratele bun ia cite o parte din ambele linii pe cinnd ceilalti doi numai din liniile de care apartin. Aceasta imparteala este o exceptie de la regula ca in interiorul acele asi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale, caci este necontastat faptul ca fratii, indiferent ca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite sunt fata de defunctul lor frate rude de grad egal. Nedemnitatea sau renuntarea unui frate consangvin sau uterin profita celor care fac parte din aceasi linie. Din dispozitiile art.672, 673, 674 C. civ. rezulta ca impartirea pe linii a most enirii intre colataralii privilegiati are loc nu numai atunci cind ei vin la mos tenire in nume propriu ci si atunci cind vin descendentii lor prin reprezentare sau in nume propriu, cind toti cei in gradde rudenie mai apropiat cu defunctul s unt decedati, renuntatori sau nedemni. Drepturile succesorale ale colateralilor privilegiati se caracterizeaza prin ace ea ca ei nu sunt nici mostenitori rezervatari si nici sezinari. Ei pot veni al m ostenire fie in nume propriu, cind este vorba de frati si surori, fie prin repre zentare, daca este vorba de desceendentii lor, desigur daca conditiile reprezent arii sunt indeplinite. Ei nu sunt obligati la raportul ddonatiilor. 3.Clasa a III-a de mostenitori (ascendentii ordinari) In aceasta clasa se cuprind ascendentii mai indepartati in grad decit parintii d efunctului, cum sunt bunicii, strabunicii acestuia etc. la infinit. Nu are impor tanta daca ei sunt rude din casatorie sau dinafara casatoriei sau din adoptia ce efecte depline. Daca de cujus a fost adoptat cu efecte restrinse ascendentii or dinari pot fi numai din rudele sale de singe. Ascendentii ordinari ssunt chemati evident la mostenire numai in ipoetaza in car e nu exista mostenitori din clasele de mostenitori superioare. In cadrul interior al acestei clase functioneaza principiul proximitatii gradulu i de rudenia astfel ca bunicii vor inlatura de la mostenire pe strabunici. Cei i n grad egal de rudenie vor mosteni in parti egale.

Daca in concurs cu ascendentii ordinari vine si sotul supravietuitor mai intii s e va stabili cota ce se cuvine acestuia restul urmind a se impartii in lumina ce lor precizate mai sus intre ascendentii ordinari. Ascendentii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin rep rezentare, nu sunt mostenitori rezervatari si nici nu sunt obligati la raportul donatiilor. Fiind insa rude in linie directa ascendenta cu de cujus sunt mostenitori sezinar i. 4.Clasa a IV-a de mostenitori (Colataralii ordinari) Potrivit art.675 C. civ. din aceasta clasa de mostenitori fac parte rudele colat erale ale lui decujus, altele decit fratii si surorile lui ori a descendentilor acestora, pina la gradul IV inclusiv, adica unchii, matusile, verii primari si f ratii si surorile bunicilor defunctului. Evident ei vin la mostenire numai in lipsa unor mostenitori din primele trei cla se de mostenitori. Colataralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restrinse colataralii ordinari nu pot veni decit din rudenia fireasca a defeunctului adoptat. Daca colataralii ordinari sunt de acelasi grad vor impartii mostenirea in parti egale. Daca exista colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei mai apr opiati in grad ii vor inlatura pe cei mai indepartati. Daca exista sot supravietuitor mai intii se va stabili cota acestuia iar restul se va impartii intre colateralii ordinari. Mostenitorii din aceasta clasa pot veni la mostenire numai in nume propriu nu si prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt ob ligati la raportul donatiilor. Sectiunea a II-a. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. 1.Reglementare legala. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor sunt reglementate in prezente prin Legea nr.319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor pri n care au fost implicit abrogate dispozitiile art.679, 681-684 C. civ. care regl ementau acest domeniu. In aceasta reglementare a Codului civil sotul suprvietuto r era chemat la mostenire numai in absenta succesibililor din cele patru clase d e mostenitori prezentate mai sus. Art.684 C. civ. prevedea unele drepturi succes orale doar pentru vaduva saraca care avea dreptul la o cota parte in uzufruct da ca venea in concurs cu descendentii de functului si numai in lipsa acestora avea o cota de 1/4 din mostenire in plina proprietate. In prezent, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, sotul supravietuitor vine in c oncurs cu toate cele patru clase de mostenitori legali, avind si dreptul la reze rva succesorala precum si unele drepturi specifice. 2.Conditiile cerute de lege sotului supravietutor pentru a putea mosteni. Pe linga conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni s otul supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditia ca data deschiderii succes iunii sai aiba calitatea de sot. Daca asadar drepturile celorlalti mostenitori l egali au la baza legatura de rudenie cu defunctul ale sotului supravietitor izvo resc din calitatea sa de sot. Legatura de concubinaj nu confera concubinului sup ravietuitor vreun drept la succesiunea celuilalt concubin predecedat. Existind calitatea de sot la data deschiderii succesiunii nu are importanta nici durata casatoriei, nici starea materiala a sotului supravietuitor sau sexul ace stuia daca erau sau nu despartiti in fapt, daca au avut sau nu copii si nici chi ar faptul ca era intentata actiunea de divort cita vreme, asa cum vom vedea, hot arirea de divort nu a ramas irevocabila. Intrucit casatoriei i se poate pune capat si implicit calitatii de sot, prin des

facerea acesteia prin divort, prin dclararea nulitatii sau anularii ei urmeaza s a facem unele consideratii in legatura cu aceste ipoteze. In caz de divort, asa cum am vazut, calitatea de sot se pastreaza pina in moment ul raminerii irevocabile a hotaririi prin care s-a pronuntat divortul (art.39 C. fam. ) Daca a intervenit decesul in cusul procesului de divort casatoria inceteaza in a cest caz prin moarte iar sotul ramas in viata va fi chemat la succesiune avind c alitatea de sot in momentul deschiderii succesiunii. In situatia in care a intervenit declararea judecatoreasca a mortii unuia din so ti daca hotarirea declarativa de moarte este anulata, iar sotul celui declarat m ort s-a recasatorit, potrivit art.22 C. fam. prima casatorie se considera desfac uta pe data incheierii celei de a doua. Sotul astfel recasatorit va putea mosten i evident, numai pe sotul sau din cea de a doua casatorie iar nu si pe cel din p rima casatorie care, asa cum am precizat se considera desfacuta pe data incheier ii celei de a doua casatorii. In cazul nulitatii absolute sau relative a casatoriei intrucit aceasta este cons iderata retroactiv desfiintata problema mostenirii nu se mai pune chiar daca dec esul unuia din soti a intervenit inainte de hotarirea judecatoreasca de constata te a nulitatii absolute sau de pronuntare a nulitatii relative. Calitatea de sot este retroactiv desfiintata prin efectul hotaririi judecatoresti de anulare a c asatoriei. Conform dispozitiilor art.23 C. fam. , care reglementeaza casatoria putativa, sotul de buna credinta isi pastreaza situatia unui sot dintr-o casator ie valabila pina in momentul in care hotarirea prin care s-a constatat sau s-a p ronuntat nulitatea ramine irevocabila. Aceasta inseamana ca daca unul din soti d ecedeaza intre momentul incheierii casatoriei si acela al raminerii irevocabile a hotaririi de anulare sau de declarare a nulitatii casatoriei, iar cel ramas in viata a fost de buna credinta el isi pastreaza dreptul de a veni la mostenirea defunctului in calitate de sot supravietuitor . Instanta care se pronunta in pri vinta nulitatii casatoriei are obligatia sa stabileasca buna sau reaua credinta a sotilor la incheierea casatoriei . Este singura exceptie de la principiul reci procitatii vocatiei succesorale legale. Daca moartea unuia dintre soti intrvine dupa raminerea irevocabila a hotaririi prin care s-a desfiintat casatoria nici c el de buna credinta si cu atit mai mult cel de rea credinta nu au vocatie succes orala intrucit au pierdut calitatea de sot. Buna credinta are, asadar, efecte nu mai in intervalul de timp de la incheierea casatoriei si pina la raminerea irevo cabila a hotaririi de desfiintare a casatoriei. 3.Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si comunitatea de bunuri a sotilor. Problema esentiala care se pune la moartea oricarei persoane este stabilirea com ponentei masei succesorale. Cind este vorba de o persoana casatorita, avind in v edere comunitatea de bunuri a sotilor consacrata prin art.3o C. fam. se pune pro blema, in prealabil a stabilirii cotei care i se cuvine din masa devalmasa a bun urilor comune sotului supravietuitor, potrivit contributiei sale efective la dob indirea bunurilor caci numai cealalta parte care s-ar fi cuvenit sotului decedat , alaturi desigur de bunurile sale proprii vor fi cuprinse si vor forma masa suc cesorala. Partea care se cuvine sotului in viata din totalitatea bunurilor comun e nu se intemeiaza evident pe regulile care guverneaza materia dreptului succeso ral ci dispozitiile Codului familiei privitoare la raporturile patrimoniale dint re soti . In principiu dupa desfacerea casatoriei, potrivit art.36 alin.1 C. fam . , sotii pot sa-si imparta bunurile prin invoiala lor, or, in cazul decesului u nuia din soti, intelegerea se poate realiza intre sotul supravietuitor si mosten itorii cu care vine in concurs (art.77 alin.2 din Legea nr.36/1995). 4.Drepturile conferite de lege sotului supravietuitor. Legea nr.319/1944 stabileste ca sotul supravietuitor are urmatoarele categorii d e drepturi: a) un drept de mostenitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori (art.1); b) un drept special de mostenire cu privire la mobilele si obiectele gospodariei

casnice precum si la darurile de nunta (art.5); c) un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit (art.4). a. Drepturile de mostenitor ale sotului supravietuitor in concurs cu fiecare cla sa de mostenitori. Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar p otrivit art.1 din Legea nr.319/1944 vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori. El nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la rindul sau rude le defunctului. Astfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala: - in concurs cu descendentii defunctului (clasa a I-a) are o cota de 1/4, indife rent de numarul acestora; - in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II -a) cind acestia vin impreuna la mostenire are o cota de 1/3, iar daca vine in c oncurs, fie numai cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privileg iati are o cota de din mostenire; - in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a ) sau cu colateralii ordinar i (clasa a IV-a) are o cota de 3/4 din mostenire, indiferent de numarul celor ca re compun aceste clase de mostenitori. In ipoteza in care nu exista mostenitori din nici una din cele patru clase de mo stenitori stabilite de Codul civil sotul supravietuitor va culege, evident, intr eaga mostenire. Stabilirea cotei care se cuvine sotului supravietuitor are intiietate fata de st abilirea cotelor celorlalti mostenitori. Aceasta inseamna ca partea cuvenita sot ului supravietuitor se imputa asupra partii celorlalti mostenitori legali ai def unctului. In consecinta partea cuvenita celorlalti mostenitori se micsoreaza c u cota sotului supravietuitor, fara nici o exceptie. Pentru stabilirea cotei so tului supravietuitor se tine seama de mostenitorii care vin efectiv la mostenire , adica nu se vor avea in vedere renuntatorii, nedemnii si exheredatii, in acest din urma caz, daca nu sunt mostenitori rezervatari. Lipsa mostenitorilor din ce le patru clase de mostenitori influienteaza cota sotului supravietuitor numai da ca este totala in cadrul clasei sau subclasei respective. In ce priveste caract erele juridice ale drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, asa cum r ezulta ele din prevederile Legii nr.319/1944, acestea sunt urmatoarele: - sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar; - sotul supravietuitor este obligat la raportul ddonatiilor primite de la defunc t in timpul vietii, dar numai in concurs cu descendentii defunctului; - sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar astfel ca peentru a intra in p osesia mostenirii trebuie sa obtina certifcat de mostenitor; - sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu, fiind excl usa, in cazul sau, reprezentarea. Odata cu aparitia Legii nr.319/1944 sotul supravietuitor a incetat sa mai fie co nsiderat mostenitor neregulat, fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati cu toate ca legea nu face in mod expres astfel de precizari. b) Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si ob iectelor gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta. Legea nr.319/1944, prin art.5, ii confera sotului supraietuitor, in cazul in car e nu vine in concurs cu descendentii defunctului, pe linga partea sa succesorala , un drept special asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice precum si asupra darurilor de nunta. In cazul in care exista mostenitori din prima clasa s tabilita de legiuitor (descendenti ai defunctului) si aceasta categorie de bunur i urmeaza a fi cuprinsa in masa succesorala si impartita potrivit cotelor legale de mostenire. Justificarea unei atari dispozitii legale se afla in intentia leg iuitorului de a-i asigura si pentru viitor sotului supravietuitor continuarea fi reasca a vietii, fara a fi suspus si frustrarilor determinate de lipsa bunurilor pe care le-a folosit, uneori, ani indelungati impreuna cu sotul sau predecedat

. Asadar, sotul supravietutor culege, in ipoteza aratata, aceste bunuri peste co ta sa succesorala din celelalte bunuri care compun masa succesorala . In ce priveste continutul notiunii de mobile si obiecte ale gospodariei casnice intrucit legiuitorul nu putea obiectiv sa le determine prin textul legal practic a judectoreasca si doctrina au nuantat in diferite spete ce anume trebuie sa se inteleaga prin aceasta sintagma. In primul rind s-a precizat ca se includ in cat egoria acestor bunuri cele care au mobilat locuinta comuna a sotilor, televizoru l, radioul, covoarele, obiectele de menaj si care prin natura lor sunt destinate a fi folosite in gospodaria casnica si folosintei comune a sotilor. Trebuie sa se aibe in vdere din aceasta perspectiva nivelul de trai al sotilor caci in func tie de aceasta se va putea stabili de la caz la caz in ce masura ele reprezinta o necesitate obiectiva pentru traiul viitor al sotului supravietuitor, desi s-a precizat pot fi incluse aici si acele bunuri care nu satisfaceau o necesitate a sotilor ci numai o comoditate sau o placere a lor comuna . Daca astfel de bunuri au avut aceasta destinatie nu intereseaza provenienta lor, bunaoara daca au fos t dobindite de ambii soti sau numai de catre unul din ei si nici cind au fost do bindite, inainte sau in timpul casatoriei . Nu intra in aceasta categorie bunurile care prin natura lor nu pot fi folosite i n gospodaria casnica sau nu au fost afectate folosintei comune. Bunurile afectat e gospodariei casnice nu trebuie confundate cu cele apartinind gospodariei taran esti care au alta menire si finalitate, fiind unelte de productie si nu vizeaza traiul interior al gospodariei sotilor . Nu intra, asadar, in aceasta categorie, animalele de munca, uneltele de lucrat pamintul si evident cum in mod unanim se admite, bunurile imobile, chiar cele prin destinatie. In practica judiciara s-a mai decis ca din perspectiva aplicarii prevederilor ar t.5 din Legea nr.319/1944 nu are importanta daca sotii au convietuit neintrerupt sau au fost despartiti in fapt si nici locul unde se gasec bunurile la data dec esului . In cazul unei despartiri irevocabile insa vor putea fi mostenite de cat re sotul supravietuitor in baza art.5 din Legea nr.319/1944 numai acele bunuri c are au fost dobindite pina la intreruperea in fapt a convietuirii . Pentru ca sotul supravietuitor sa beneficieze de aceasta categorie de bunuri se impune conditia ca defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donatii sau prin legate, astfel de acte fiind valabile caci sotul supravietuito r, desi mostenitor rezervatar, rezerva sa nu se refera la aceasta categorie de b unuri . Sotul supravietuitor fiind mostenitor rezervatar, iar rezerva sa ca si a celorlalti mostenitori rezervatari neputind fi incalcata, bunurile din categori a celor vizate de art.5 din Legea nr.319/1944 si care au facut obiectul liberali tatilor vor fi incluse in masa de calcul in vederea stabilirii rezervei . Sotul supravietuitor va fi lipsit de acest drept special numai in ipoteza ca sotul sau predecedat a dispus prin liberalitati de intreaga sa parte din aceasta categori e de bunuri. Prin p revederile art.5 din Legea nr.319/1944 s-au avut in vedere numai acele bu nuri apartinind gospodariei casnice care constituiau partea cuvenita sotului dec edat din bunurile comune ale sotilor, precum si bunurile proprii ale defunctului , de acest fel, caci cealalta parte din bunurile comune precum si bunurile propr ii ale sotului supravietuitor nu se cuprind in masa succesorala. In cazul casatoriei putative determinata de bigamie stabilirea dreptului special al sotilor supravietuitori se realizeaza in functie de afectatiunea concreta a bunurilor la gospodaria casnica. Sotul supravietuitor din casatoria valabila cu defunctul va culege bunurile din gospodaria casnica folosite cu defunctul, iar d in casatoria nula, dar putativa numai sotul de buna credinta va culege bunurile din gospodaria comuna cu defunctul fara a se lua in considerare valoarea bunuril or respective. Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor, instituit prin art.5 din Legea nr.319/1944, cuprinde pe linga cuprinde pe linga mobile si obiectele gosp odariei casnice si darurile de nunta. Trebuie observat ca darurile de nunta se p ot face cu prilejul celebrarii casatoriei, fie ambilor soti (si aceasta este reg ula) fie numai unuia dintre ei, de catre terti, dar se pot face de catre ei insi si, unul altuia. In doctrina si practica judiciara s-au incercat solutii distinc te pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza aici. S-a precizat

astfel ca darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele facut e sotului supravietuitor de catre defunct nu intra in categoria celor vizate de prevederile art.5 din Legea nr.319/1944, caci acestea ii apartin lui si nu fac p arte in nici un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului supravietuitor din bunurile comune. Unii autori sustin insa ca legea se refera numai la darurile facute ambilor soti caci cele facute n umai defunctului de catrea terte persoane se contopesc in patrimoniul succesoral al defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui drept special de catre sotul supravietuitor. Unele din ele, s-a specificat , pot fi culese de catre sotul su pravietuitor intrucit ar fi fost afectate gospodariei casnice. Credem ca ideia legiuitorului a fost aceea de a-i permite sotului supravietuitor sa foloseasca, in virtutea dreptului sau special, acele bunuri care au fara ind oiala si o utilitate practica dar au si o incarcatura afectiva fiind legate de t recutul comun al sotilor si care, asadar, asigura o continuitate a vietii materi ale si spirituale a sotului supravietuitor Prin prevederile art.5 din Legea nr.3 19/1944 credem ca legiuitorul a avut in vedere darurile de nunta facute ambilor soti sau unuia din ei si de asemenea cele pe care sotii si le-au facut reciproc cu acel prilej. Nu credem asadar ca cele facute de catre terti sotului defunct n u ar intra in categoria celor vizate de acest text de lege, chiar daca nu au fos t afectate folosintei in gospodaria comuna. In legatura cu natura juridica a dreptului special de mostenire al sotului supra vietuitor s-au conturat doua teorii. S-a sustinut mai intii ca sotul supraviet uitor ar culege bunurile vizate de art.5 din Legea nr.319/1944 in virtutea unui legat prezumat legiuitorul prezumind ca vointa defunctului ar fi fost aceea de a lasa sotului supravietuitor aceste bunuri peste cota sa legala din mostenire as tfel cum este reglementata de art.1 din lege. De vreme ce este vorba de un legat , s-a sustinut, acesta se va supune regimului liberalitatilor testamentare. Dintr-o astel de calificare a acestui drept s-au tras unele consecinte privitoar e la regimul lui juridic. Astfel: - acest drept nu este o rezerva speciala a sotului supravietuitor intrucit rezer va acestuia se calculeaza in functie de drepturile ce i se cuvin in calitate de mostenitor legal; - defunctul ar putea, fiind vorba de un legat prezumat, sa inlature dreptul spec ial al sotului supravietuitor dezmostenindu-l pe acesta, fara a duce atingere, i nsa rezervei sale, fie dispunind prin actul sau de vointa ca bunurile vizate de textul legal sa fie cuprinse in masa succesorala cuvenita tuturor mostenitorilor ; - daca defuntul nu a avut alte bunuri inafara celor prevazute in art.5 din Legea nr.319/1944 inseamana ca sotul supravietuitor, daca nu exista mostenitori rezer vatari, va culege in virtutea legatului prezumat intreaga mostenire; - daca sotul supravietuitor vine in concurs cu mostenitori rezervatari, el va pu tea culege legatul prezumat daca acesta, ca oricare alt legat, se incadreaza in limitele cotitatii disponibile;in masura in care incalca rezerva ar urma sa fie supus reductiunii; - sotul supravietuitor ar putea opta diferit in ce priveste cota sa legala de mo stenire in concurs cu fiecare clasa de mostenitori si in ce priveste legatul pre zumat, putind sa accepte, de pilda, legatul si sa renunte la cota sa legala din mostenire sau invers . Aceasta teorie a fost abandonata insa incepind cu 1968 cind Tribunalul Suprem a judecat in sensul ca de vreme ce in sistemul dreptului nostru este conscarata n umai succesiunea legala si cea testamentara teeeeoria legatului prezumat nu are fundamentare in textele legale. Dreptul special al sotului supravietuitor este t ot un drept de mostenire legala, afectat scopului prevazut de lege, avind adica o destinatie speciala S-au concretizat solutiile convergente intre cele doua te orii precum si cele divergente conchzindu-se in sensul ca solutia adoptata de t ribunalul suprem si urmata apoi de practica judecatoreasca in general este mai c orespunzatoare nevoilor practice si este de asemenea in armonie cu prevederile a rt.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa voin ta omului, prin testament , iar dreptul special al sotului supravietuitor este tot unul legal la fel ca si drepturile conferite de art.1 din aceeasi lege. In fine

, s-a mai spus, aceasta din urma conceptie da satisfactie in mai mare masura sco pului urmarit de legiuitor, mai ales in ipoteza in care sotul supravietuitor vin e in concurs cu parintii defunctului iar rezerva acestora nu poate fi satisfacut a din alte bunuri decit cele la care se refera art.5 din Legea nr.319/1944. In ce ne priveste achiesam la aceasta din urma conceptie nu numai pentru pragmat ismul ei evident dar si pentru faptul ca nu se vede necesitatea prezumarii de ca tre legiuitor a unul legat neexprimat de defunct atunci cind, in cazul in care a cesta a r fi avut o astel de intentie nimic nu-l impiedica sa o puna in practica , in limitele legale desigur. c)Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor. Pe linga celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art.4 din Legea nr.3 19/1944 ii mai confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de locuit. Astfel, aliniatul 1 din art.4 al legii prevede ca sotul supravietuitor care nu ar e locuinta proprie va avea pina la executarea iesirii din indiviziune si in oric e caz, cel putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, (inafara de dreptul de mostnire potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit, daca aceasta face parte din succesiune . Deducem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru existenta dreptului de abitatie al sotului supravietuitor trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: - sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data deschiderii mostenirii in casa asupra careia se constituie dreptul de abitatie;nu este necesar ca la data decesului defunctului sotii sa fi locuit impreuna ; - sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie - sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietarul exclusiv al locu intei;intr-un astfel de caz el nu poate fi si titularul unui drept de abitatie c aci, de principiu nu este admis ca cineva sa aiba un desmembramint al dreptului de proprietate cu privire la un bun care ii apartine, ca proprietar, in exclusiv itate (neminem res sua servit); in ipoteza ca devine numai comostenitor impreuna cu altii, in virtutea dreptului de abitatie va putea folosi locuinta potrivit n evoilor si nu numai raportat la cota parte dobindita prin mostenire; - locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din mas a succesorala, in total sau in parte, fiind proprietatea exclusiva a defunctului sau comuna acestuia cu sotul supravietuitor sau cu alta persoana; evident, in c az de proprietate comuna pe cote parti sau devalmase dreptul de abitatie va avea ca obiect numai partea din proprietate care a apartinut defunctului. Partea car e i se cuvine din proprietatea devalmase ii apartine insa cu alt titlu, iar asup ra partii care apartine unui tert nu poate avea nici un drept derivat din mosten irea sotului sau ; - defunctul sa nu fi inlaturat prin vointa sa dreptul de abitatie al sotului sup ravietuitor intrucit acesta nu este rezervatar decit in raport cu bunurile pe ca re le vizeaza art.1 din Legea nr.319/1944 . Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor are urmatoarele caractere juridice : - este un drept real care are ca obiect casa de locuit;in masura necesara folosi rii casei titularul sau poate folosi si terenul aferent, inclusiv partile comune ; -are un caracter temporar ;el dureaza pina la realizarea iesirii din indiviziu ne insa cel putin un an de la deschiderea mostenirii orin pina la recasatorirea sotului supravietuitor; - are un caracter strict personal intrucit titularul sau nu-l poate ceda sau gre va in favoarea altei persoane spre deosebire de abitatia de drept comun reglemen tata in art.565-575 C. civ. ;ba dimpotriva potrivit art.4 alin.2-3 din Legea nr. 319/1944 ceilalti comostenitori au dreptul sa ceara restringerea acestul drept i n cazul in care locuinta nu-i este necesare in intregime sotului supravietuitor, iar potrivit art.4 alin.4-5 din lege ei pot in caz de neintelegere sa procure s otului supravietuitor o locuinta in alta parte. Din caracterul sau personal si i nalienabil rezulta si caracterul sau insesisabil, creditorii sotului supravietui

tor neputindu-l urmari; - are un carcater gratuit, sotul supravietuitor fiind scutit de a da cautiunea p revazuta de art.566 C. civ. si de asemenea sa plateasca chirie mostenitorului ca re a obtinut dreptul de proprietate asupra casei. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor fiind reglementat in 1944 iar pe p arcursul timpuli au fost in vigoare mai multe acte normative cu privire la drept urile locative s-a pus problema in ce masura acestea au adus vreo atingere acest ui drept. Legislatia locativa speciala, asa cum s-a precizat in literatura de sp ecialitate , nu a desfiintat dreptul de abitatie nici pe cel din dreptul comun s i nici pe cel reglementat prin Legea nr.319/1944. Daca ambii soti au avut calitatea de chiriasi, sotul supravietuitor va avea un d rept de folosinta asupra locuintei derivind din contractul de inchiriere si tot astfel daca numai sotul decedat a fost titularul contractului de inchiriere (art .27 din Legea nr.114/1996). Sotul supravietuitor va continua folosinta locuintei in virtutea dreptului de abitatie numai daca aceasta a fost proprietatea exclus iva a sotului decedat sau proprietatea lor comuna, sau cu un tert, pe cote parti sau in devalmasie . Dupa incetarea dreptului de abitatie, daca casa nu i se atribuie cu prilejul par tajului, sotul supravietuitor va plati chirie si va putea fi evacuat in conditii le dreptului comun. Sectiunea aIII-a. Dreptul statului asupra mostenirii vacante. Dreptul statului asupra mostenirii vacante se intemeiza pe prevederile art.68o C . civ. (asa cum au fost modificate prin Decr. Nr.73/1954) potrivit carora In lips a de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in pro prietatea statului . Problema care s-a pus a fost aceea de a determina ce trebuie sa se inteleaga pri n notiunea de lipsa de mostenitori legalii sau testamentari, ipoteza in care nas te vocatia statului de a culege mostenirea. S-a precizat in acest sens ca lipsa d e mostenitori in sensul art.68o C. civ., poate fi nu numai o lipsa totala, dar s i una partiala sau lipsa nu trebuie inteleasa in sens fizic ci in sens juridic. Asadar, mostenirea va reveni statului, si atunci cind nu exista mostenitori lega li in sens fizic, dar si atunci cind ei au renuntat la mostenire sau au fost inl aturati ca urmare a exheredarii, sau nedemnitatii. ESte in acest caz o lipsa de mostenitori in sens juridic. Sau situatia este aceeasi in ipoteza in care nu exi sta mostenitori legali, in sensul precizat, iar defunctul a instituit prin testa ment legatrari cu titlu particular sau cu titlu universal dar aceste legate nu e puizeaza mostenirea. Ceea ce excede acestor legate va reveni statului caci acest i legatari nu au vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra bunurilor sau cotei determinate din aceasta. In cazul exheredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vo r mosteni rezerva iar restul, respectiv cotitatea disponibila, va reveni statulu i cu titlu de mostenire vacanta. Asadar, statul poate avea vocatie concreta la m ostenire, sau mai exact spus la o parte din ea, chiar in prezenta unor mostenito ri testamentari sau a unor mostenitori legali rezervatari exheredati. Nu intotde auna prezenta mostenitorilor legali sau testamentari exclude vocatia concreta la mostenire a statului. Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a purtat o adevarata controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia textelor legale. Potrivit unui prin punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in virtutea unui drept originar derivat din puterea sa suverana(iure imperii) . Potrivit unui al doilea punct de vedere, statul dobindeste mostenirea vacanta in virtutea unui drept de mostenire legala (iure hereditas). Fata de modul in care sunt formulate textele legale se pot gasi argumente (cum s -a si intimplat) atit pentru o teza cit si pentru alta. Fara a intra in detaliil e disputei mai ales ca in prezent insasi notiunea de suveranitate statala, asa c um a fost ea inteleeasa pina in prezent, este pusa in discutie, precizam ca cea de a doua parere potrivit careia statul culege mostenirea vacanta cu titlu de mo

stenitor s-a impus atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca, fiind tot astfel consacrata in tratatele de asistenta juridica incheiate de Romania. Legea nr.36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala prevede in art .85 ca la cererea reprezentatului statului, in lipsa mostenitorilor legali sau t estamentari, notarul public, costatind ca mostenirea este vacanta, va elibera, d upa expirarea termenului legal de acceptare a mostenirii, un certificat de vacan ta succesorala. Constatarea vacantei succesorale se poate face si de catre instanta de judecata in cadrul procesului intentat de un tert impotriva succesiunii pentru stabilirea pasivului acesteia. Indiferent pe ce cale se va constata vacanta succesorala, statul dobindeste most enirea in virtutea legii, ca orice mostenitor de la data deschiderii succesiunii , atit certificatul de vacanta succesorala cit si hotarirea judecatoreasca avind caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi. De la aceasta data, asadar, bunurilor din mostenire urmeaza a li se aplica regimul juridic aplicabil propri etatii de stat. In masura in care unii succesibil se considera lezati prin eliberarea ceritifica tului de vacanta succesorala ei il pot ataca in justitie la fel ca pe oricare ce rtificat de mostenitor in vederea stabilirii unor eventuale drepturi ale lor cu privire la mostenire. Daca statul a fost gratificat prin testament, iar mostenirea nu este vacanta urm eaza ca statului sa-i fie eliberat, evident, nu certificat de vacanta succesoral a ci certificat de mostenitor, iar in cazul in care statul a fosst gratificat pr intr-un legat cu titlu universal iar restul mostenirii devine vacanta se vor eli bera ceritificat de mostenitor pentru partea vizata de legatul cu titlu universa l si certificata de vacanta succesorala pentru restul din mostenire. Este unanim admis ca statul mosteneste o universalitate, adica atit activul cit si pasivul, astfel ca va raspunde pentru datoriile si sarcinile succesorale, dar in limita activului mostenirii (intra vires hereditatis). Restringerea raspunde rii statului pentru pasiv in limitele activului nu depinde de intocmirea inventa rului prevazut de art.705 C. civ. pentru ipoteza aceptarii de catre mostenitori sub beneficiu de inventar a mostenirii intrucit statul nici nu are, asa cum vom vedea, drept de optiune succesorala. Astfel statul nu poate renunta la mostenir ea vacanta de vreme ce astfel bunurile din mostenire ar deveni bunuri fara stapi n si i-ar reveni tot lui in baza art.646 C. civ. si a Decr. Nr.111/1951. Asadar, termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala nu-si ar e aplicare in cazul statului iar organul competent (notarul sau instanta judecat oreasca) poate constata vacanta succesiunii oricind si chiar din oficiu . In privinta faptului daca statul este sau nu mostenitor sezinar s-au purtat iara si discutii in literatura juridica. Intr-o opinie s-a sustinut transant ca statul nu este mostenitor sezinar si in c onsecinta va trebui sa ceara punerea in posesie potrivit art.653 alin.2 C. civ. Intr-o alta opinie, pe care o credem justa statul nu ar putea sa nu raspunda de datoriile si sarcinile succesiunii, in limitele activului succesorala, in cazul in care el nu intelege sa ceara punerea in posesie prin eliberarea certificatulu i de vacanta succesorala. Dimpotriva statul poate fi actionat direct in justitie in legatura cu drepturile si obligatiile succesorale. TITLUL III DEVOLUTIUNEA TESTAMENTARA A MOSTENIRII CAPITOLUL I TESTAMENTUL Sectiunea a i-a. Definitia, caracterele juridice si cuprinsul testamentului. Mostenirea legala nu este exclusiva in dreptul nostru. Patrimoniul succesoral se poate transmite, potrivit art.65o C. civ. , fie in temeiul legii, potrivit regu

lilor statornicite de aceasta, fie in temeiul testamentului care exprima vointa defunctului in aceasta privinta. Testamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art.8o2 C. civ. ca fii nd actul juridic unuilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in tim pul vietii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutu l sau pentru timpul cind va inceta din viata. In dreptul nostru, in principiu, orice persoana capabila are libertatea deplina de a dispune de bunurile pentru timpul de dupa moartea sa in limitele si dupa re gulile prescrise de lege. La acest drept nu se poate renunta, o conventie prin c are o persoana s-ar obliga sa nu dispuna de bunurile sale prin testament trebuie privita ca fiind nula absolut . Din definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale acestuia: - testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o parte, conditile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament; - testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind nece sara intilnirea a doua vointe ca in cazul conventiilor. Manifestarea unica de vo inta a testatorului este suficienta pentru a da nastere, la moartea sa, la drept uri si obligatii;acceptarea legatelor sau a altor dispozitii testamentare este d e asemenea un act juridic distinct si unilateral care nu trebuie sa se intilneas ca cu vointa testatorului ca in cazul actelor juridice bilaterale; - testamentul este un act juridic personal si individual, el neputind fi realiza t prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul individ ual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei singure persoane legea interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelas i act (art 857 c. civ); - testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa inde plineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma aut entica asa cum vom vedea); - testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor p roduce numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupr a bunurilor sale pina la moarte;in ce priveste coditiile de validitate ale testa mentului acestea se apreciaza in fuctie de momentul intocmirii sale; - testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca t estatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima cli pa a vietii sale. Dreptul testatorului de a revoca sau modifica testamentul sau trebuie privit ca unul absolut ce nu paote suferi ingradiri. O renuntare a testa orului la acest drept al sau ar fi un pact asupra unei succesiuni viitoare prohi bit in mod expres de legiuitor (art.965 C. civ.). Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art.8o2 C.civ., testamentul cuprinde in p rimul rind dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozit ii cum sunt: - sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimonia la, fie de alta natura (art.902, 93o raportat la 83o C. civ.); - exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu li mitarile ce le aduce rezerva succesorala (art.8o2-841 C.civ.); - numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art.91o si urm. C. civ.); - revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revoc ari anterioare (art.8o2 si 920 C.civ.); - partajul de ascendent (art.794 si urm. C. civ.); - recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.48 si 57 C.fam.); - dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii et c. Asa fiind s-a pus intrebarea daca testamentul este un act juridic omogen sau est e numai o forma sau un tipar pentru acte juridice de sine statatoare sub aspectu l regimului lor juridic. S-a pornit mai ales de la prevederile legale privind re cunoasterea filiatiei (art.48 alin.3 si art.57 alin.3 C. fam.) facuta prin testa

ment, care este irevocabila in pofida faptului ca, asa cum s-a precizat, testame ntul este esentialmente revocabil. S-a conchis ca aceste dispozitii legale nu co nstituie o derogare de la principiul revocabilitatii dispozitiilor testamentare ci o expresie a regulii ca in unitatea materiala a unui testament coexista, past rindu-si caracterele juridice proprii, acte juridice de sine statatoare si cu ef ecte specifice . Pentru aceleasi ratiuni este posibil ca unele acte juridice din cuprinsul testamentului sa fie lovite de nulitate iar altele sa-si pastreze pe deplin valabilitatea . Revocarea expresa a unor dispozitii testamentare facauta intr-un testament ulteiror va fi valabila chiar daca acest din urma testament nu se poate executa, de pilda din cauza incapacitatii legatrului, a renuntarii ace stuia etc. intrucit vointa revocatorie a fost exprimata in mod valabil. Tot astf el dispozitiile din cuprinsul testamentului pot produce efcete la date diferite. Legatele de pilda, produc efecte la data deschiderii mostenirii pe cind recunoa sterea de copil produce efcete de indata. S-a mai precizat ca si in ipoteza in care testamentul cuprinde numai legate acte le juridice ssunt legatele iar nu testamentul, care este numai forma, tiparul ca re le cuprinde. Chiar si atunci cind testamentul cuprinde un singur legat, actul juridic este legatul si nu testamentul. In schimb, forma testamentara fiind co muna, viciile de forma se vor rasfringe asupra tuturor dispozitiilor a caror val iditate este conditionata de validitatea testamantului . Potrivit conceptiei care s-a impus rezulta ca testamentul este numai o forma jur idica care imbraca acte juridice de natura diferita si cu efecte specifice. Defi nitia pe care legiuitorul o da in art.8o2 C.civ. vizeaza in realitate nu testame ntul ci legatul ca act juridic principal din cuprinsul testamentului. In acelasi timp, caracterele juridice desprinse din defintia legiuitorului sunt aplicabile legatului precum si unor dispozitii testamentare ca exheredarilor si numirii de executor testamentar etc. dar nu sunt specifice altor acte juridice, ca bunoara recunoasterii de copil etc. In ce priveste interpretarea dispozitiilor din cuprinsul testamentului, care une ori pot fi obscure s-a precizat ca sunt aplicabile si in aceasta materie dispoz itiile art.977-985 C.civ. privitoare la interpretarea contractelor . Astfel inte rpretarea dispozitiilor testamentare va trebui sa se faca, ca in dreptul comun p otrivit intentiei reale a testatorului si nu dupa sensul literal al termenilor ( art.977 C.civ.). Acesta intentie a testatorului urmeaza sa fie decelata pe cit p osibil din chiar continutul testamentului si numai in mod subsidiar din imprejur ari exterioare acestuia. In caz de indoilala clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali, iar nu a legatarilor, facindu-se aplicarea dispozitiilor art.983, caci in acest caz debitorii sunt mostenitorii legali intrucit ei dator eaza plata legatelor. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta parte se considera c a succesiunea legala este regula iar cea testamentara exceptia, iar cine uzeaza de exceptie trebuie sa o faca de o maniera clara si neechivoca. Dar interpretare a trebuie facuta de asa maniera incit sa nu se anihileze regula potrivit careia cind o clauza est susceptibila de doua intelesuri ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar produce niciunul (art.978 C.civ. ). Apoi interpretarea clauzelor testamentare trebuie sa se faca coroborat, unele prin altele cum spune legiuitorul (art.982 C. civ.). Sectiunea a II-a. Conditiile de validitate ale testamentului. 1. Conditiile de fond. Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele tr ebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general d ar si unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (ar t.948 si urm. C.civ.). In cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub aspect ul specificitatii lor in cazul testamentului si in principal in privinta legatel or care privesc patrimniul lui de cujus.

a)Capacitatea. In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament daca nu este oprita de lege. Capacitatea este, asadar, regula i ar incapacitatea exceptia. Potrivit art.8o8 alin.2 C.civ. este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului . Rezulta ca in capacitatile trebuie sa fie expres prevazute de legiuitor iar aceste prevederi l egale sunt de stricta interpretare(exceptio este strictissime interpretationis). In aceeasi ordine de idei s-a precizat ca nimeni nu poate renunta in tot sau in parte la capacitatea de a dispune sau de a primi prin testament (art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954) In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei . Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele: a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a dis pune prin testament (art.8o6 C. civ.); b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament decit de din ceea ce ar putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.); c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majorat ului pina la predarea -primirea socotelilor. Este exceptat de la aceasta incapac itate minorul intre 16-18 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu co nditia ca acesta din urma sa fie un ascendent al sau (art.8o9 C. civ.); d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub int erdictie este lipsit de discernamint in momentul incheierii testamentului. Interzisul judecatoresc este incapabil de a dispune prin testament de vreme ce s ituatia sa este, potrivit art.147 C. fam., identica cu aceea a minorului sub 14 ani care potrivit art.8o6 C. civ. este incapabil de a dispune prin testament. In literatura juridica si practica judiciara a fost discutata insa situatia celui lipsit de discernamint fara a fi pus sub interdictie. Astfel s-a sustinut intr-o prima opinie ca lipsa discernamintului echivaleaza cu lipsa consimtamintului ce ea ce duce la nulitatea absoluta a testamentului pentru lipsa acestul element es ential al sau . Intr-o a doua opinie s-a sustinut ca intr-o atare ipoteza intere sul ocrotit este cel al dispunatorului iar sanctiunea nulitatii absolute ar pute a leza tocmai acest interes astfel ca testamentul ar fi doar anulabil, lovit de nulitate relativa, care este sanctiunea fireasca in cazul nulitatilor de protect ie. Asadar lipsa discernamintului, caz neprevazut in mod expres de lege, atrage incapacitatea celui aflat intr-o atare ipoteza de a face dispozitii testamentare , intrucit nu are puterea de a apreciere a efectelor manifestarii sale de vointa . Persoana care lasa un legat trebuie sa aiba capacitatea de a dispune prin tes tament ceea ce inseamna ca va trebui sa se stabileasca daca testatorul a avut di scernamint in momentul in care a intocmit actul juridic de ultima vointa . Lipsa discernamintului, fie din cauza alienatiei sau debilitatii mintale sau datorata unor cauze vremelnice ca boala, hipnoza, somnambulismul folosirea stupefiantelo r etc. trebuie sa fie dovedita neechivoc prin probe concludente intrucit ea se c onstituie intr-o incapacitate naturala, care nu este prevazuta expres de lege ca in cazul debilului mintal pus sub interdictie care creiaza o incapacitate legal a si permanenta. Oricum lipsa discernamintului nu poate fi considerata v iciu de consimtamint, cum uneori s-a sustinut , caci, asa cum am aratat cu alt prilej , nu numai ca lipsa discernamintului nu echivaleaza cu un viciu de consimt amint, dar ele chiar se exclud reciproc, intrucit daca discernamintul nu exista, lipsind vointa rationala, nu exista ce sa fie alterat prin eroare, dol sau viol enta . Codul civil prin art.449, inainte ca acest text sa fi fost abrogat prin art.49 d in Decretul nr.32/1954, nu permitea ca testamentul sa fie atacat pentru alienati e sau debilitate mintala decit in ipoteza in care interdictia testatorului era p ronuntata sau cel putin ceruta in timpul vietii sale sau daca starea de dementa rezulta chiar din cuprinsul testamentului. In prezent aceste conditii nu se mai cer asfel ca lipsa discernamintului va putea fi invocata si dovedita in conditi

ile de mai sus. Incapacitatile de a dipune prin testament fiind, asa cum am aratat instituite in scop de protectie a testatorului si fiind sanctionate cu nulitaea relativa acea sta poate fi invocata doar de cel ocrotit sau de succesorii sai in drepturi. Act iunea judiciara care are un astfel de obiect este prescriptibila in conditiile D ecr. nr. 167/1958 iar termenul de prescriptie incepe sa curga de la data deschid erii succesiunii , iar nu de la data intocmirii testamentului. Incapacitatile de a primi prin testament sunt incapacitati de folosinta si incap acitati de exercitiu. Incapacitatile de folosinta sunt incapacitati absolute de folosinta si incapacitati relative de folosinta. Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele; - incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii succesiu nii si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta. Asa cum am vazut potrivit art. 8o8 alin. 2 C. civ. numai persoanele concepute la data mortii lui de cujus au capacitate de a primi prin testament de unde per a contrario deducem ca persoanele fizice neconcepute la aceasta data nu au capacit atea de a primi prin testament. In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul nr.3 1/1954, ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de teztele legale amintite. Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ persoanele juridice ca re nu au indeplinit formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana juridica sa poata lua fiinta in mod valabil. - incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut , potrivit principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art.34 din Decre tul nr.31/1954). Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele: - incapacitatea medicilor si farmacistilor care nu pot primi legate de la cel pe care l-au ingrijit in cursul ultimei boli de care acesta a decedat si cind libe ralitatea s-a facut (art.81o alin.1 C. civ.). In ce-i priveste pe framacisti, sa precizat , incapacitatea ii loveste numai pe aceia care si-au depasit atributi ile de serviciu intrind in cadrul profesiunii medicilor prin efectuarea de trata mente specifice acestei din urma profesiuni in sensul ca prescriu si admnistreaz a medicamente sau elibereaza medicamente fara prescriptie medicala. In schimb sa spus, textul vizeaza si pe cei care practica ilegal medicina. Dispozitia ii p riveste si pe preotii care au asistat pe testator sub aspect religios in cursul ultimei boli. (art.81o alin.3 C. civ.). Incapacitatea medicilor si farmacistilor se intemeiaza pe o prezumtie absoluta d e captatie si sugestie astfel ca nu se poate admite dovada contrara in sensul ca , bunaoara, medicul nu a abuzat de influienta sa asupra bolnavului si ca deci ac esta a actionat cu o vointa libera si neviciata . Ceea ce intereseaza din aceasta perspectiva este nu atit calitatea de medic sau farmacist ci asistenta cu carcater de continuitate sau repetat acordata bolnavul ui in aceasta calitate . De la interdictia de a primi prin testament sunt exceptate legatele cu titlu par ticular, cu caracter remuneratoriu daca se apreciaza ca sunt potrivit cu starea materiala a testatorului si cu serviciile prestate de catre legatar. Daca legata rul este ruda cu testatorul pina la gradul IV inclusiv, sunt permise si legatele universale cu exceptia situatiei cind legetarul este ruda colaterala iar testat orul are succesibili in linie dreapta. Se recunoaste ca valabil chiar legatul fa cut medicului curant de catre bolnavul, care este sotul sau, cu conditia incheie rii casatoriei inainte de ultima boala . - incapacitatea ofiterilor de marina, care potrivit art.833 C. civ. nu pot primi legate de la calatorii aflati la bordul navelor in cursul calatoriilor maritime , daca nu sunt rude cu testaorul. Aceasta incapacitate se bazeaza pe o prezumtie absoluta de abuz de influienta. Exceptia instituita de art.833 C. civ. pentru r udele testatorului nu se limiteaza la rudele de gradul IV si poate fi in linie d irecta si colaterala

- incapacitatea tutorelui de a primi prin testament de la minorul aflat sub ocro tirea sa (art.8o9 C. civ.) Aceste incapacitati afecteaza capacitatea de folosinta a persoanelor vizate de t extele legale ceea ce inseamna ca nerespectarea lor duce la sanctiunea nulitatii absolute care poate fi invocta de orice persoana interesata . Dispozitiile testamentare in favoarea unor persoana incapabile de a primi simula te prin acte oneroase sau interpunere de persoane sunt si ele lovite de nulitate potrivit art.812 C. civ. In aliniatul 2 al textului legiuitorul prevede ca sunt reputate ca persoane interpuse tatal si mama, copiii si descendentii si sotul p ersoanei incapabile. Incapacitatile de exercitiu. Minorii si interzisii lipsiti de capacitate de exercitiu nu pot accepta liberali tatile decit prin reprezentantii lor legali intrucit un astfel de act depaseste sfera actelor de admnistrare (art.11 din Decretul nr.31/1954 si art.147 C. fam.) . Minorii cu capacitate de exercitiu restrinsa vor putea accepta liberalitatile cu incuviintarea prealabila a ocrotitorilor legali (art.9 din Decretul nr.31/195 4). In toate cazurile este necesara si incuviintarea prealabila a autoritatii tu telare (art.129 alin.2, art.133 alin.2 si art.147 C. fam. Codul civil, in art.815 contine in aceasta privinta o dispozitie derogatorie in sensul ca acceptarea liberalitatilor facute minorilor se poate realiza nu numai de catre reprezentantii legali ai acestora -parintii si tutorii - ci si de catre orice ascendent al lor . Nerespectarea acestor norme legale atrage sanctiunea nulitatii relative, fiind v orb de o nulitate de protectie a minorilor si interzisilor. b) Consimtamintul. Pentru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la baza lui sa exista o vointa libera si nealterata de vreun viciu, cum sunt ero area, dolul sau violenta. Absenta consimtamintului, sau mai exact spus in cazul testamentului, a manifestarii unilaterale de vointa atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic. In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia dreptu lui comun , existind unele particularitati la care ne vom referi in cele ce urme aza. Potrivit art.953 C. civ. consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de eroare, violenta sau dol. In aceasta materie prezinta elemente specifice dolu l sub forma captatiei si sugestiei . Sugestia consta in folosirea unor mijloace tendentioase si oculte in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideia de a f ace o liberalitate, pe care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi facut-o . C aptatia consta in folosirea unor manopere dolosive si mijloace frauduloase in sc opul de a cistiga increderea dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si al determina sa o gratifice prin testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. Prin sugestie, asadar, se urmareste nasterea ideii in cugetul dispunatorului de face o liberalitate, iar prin captatie se directioneaza hotarirea indusa de a gr atifica o anumita persoana in mod concret. In cazul captatiei se folosesc mijloa ce mai dure ca indepartarea rudelor testatorului, a prietenilor apropiati, inter ceptarea corespondentei creiarea unei aparente de dependenta totala a dispunator ului aflat in stare de boala, de persoana celui care solicita liberalitatea, pe cind in cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai isidioase, ca specula rea unor sentimente, afirmatii mincinoase la adresa unor mostenitori legali etc. Pe cit de frecvente in practica astfel de mijloace pe atit de greu de dovedit. Oricum, cele doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor trebui prob ate ca atare trebuind evident sa nu fie confundate cu adevaratele manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare fireasca intre semeni care nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie. Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a testamentul ui. Anularea testamentului nu este insa posibila in acelasi timp pentru lipsa di scernamintului si pentru captatie si sugestie, cele doua cauze de nulitate exclu zindu-se reciproc.

Avind in vedere continutul complex al testamentului, care, asa cum am aratat, po ate cuprinde acte juridice de sinestatatoare este posibil ca viciul de vointa sa afecteze unele dispozitii testamentare iar altele sa fie perfect valabile. Lips a discernamintului duce la nulitatea testamentului in integralitatea sa, caci nu este de conceput ca discernamintul sa existe in privinta unor dispozitii testam entare si sa lipseasca in cazul altora, viciul de consimtamint putind insa afect a numai partial testamentul. Instanta de judecata va trebui sa deceleze, asadar, existenta viciului de consimtamint si influienta acestuia asupra continutului t estamentului. Actiunea in anulare pentru vicii de consimtamint este prescriptibila potrivit dr eptului comun, iar termenul de prescriptie incepe sa curga de la moartea testato rului si nu de la data testamentului . c) Obiectul. Pe linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul analizate mai sus, pee entru validitatea testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect dterminat sa u determinabil si in acelasi timp licit. Precizarile care le-am facut mai sus privind valabilitatea unora dintre dispozit iile testamentare in timp ce altele ar fi nule, data fiind complexitatea cuprins ului testamentului sunt valabile si in ce priveste obiectul testamentului si cum vom vedea si in ce priveste cauza acestuia. La fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din c uprinsul testamentului trebuie sa se afle in circuitul civil (art.963 C. civ.). Prin Legile nr.58/1974 si nr.59/1974 terenurile nu puteau forma obiect al actelo r juridice inter vivos dar nici pentru cauza de moarte. Ele puteau fi transmise numai pe calea mostenirii legale. Legatele avind ca obiect terenuri, chiar daca tstamentul a fost redactat cit timp aceste acte normative au fost in vigoare, ca urmare a abrogarii lor, au devenit valabile daca succesiunea s-a deschis ulteri or, caci momentul in functie de care se apreciaza valabili tatea dispozitiilor t stamentare este acela al deschiderii succesiunii. Pot forma obiect al legatelor si bunurile viitoare, care nu exista in momentul r edactarii testamentului si nici chiar in momentul deschiderii succesiunii. Dar b unuri dintr-o mostenire nedeschisa nu pot forma obiect al dispozitiilor testamen tare, chiar daca acea mostenire s-ar deschide inainte de moartea testatorului ca ci astfel de dispozitii ar constitui pacte asupra unei succesiuni viitoare care sunt lovite de nulitate absoluta. Se poate testa si bunul altuia printr-un legat cu titlu particular cu conditia c a testaorul sa fie in cunostinta de cauza, adica sa stie ca bunul nu-i apartine, altfel legatul fiind lovit de nulitate absoluta (art.9o6-907 C. civ.). b) Cauza. Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. Dispozitiile l egale din materia conventiilor (art.948, 966-968 C.civ.) se aplica de altfel si actelor juridice unilaterale asadar, si dispozitiilor testamentare. Cauza consti tuie motivul determinant si impulsiv al testamentului fiind diferit de la caz la caz. Determinat de acest motiv testatorul isi prefigureaza un scop pe care urm areste sa-l realizeze prin dispozitia testamentara. Sub acest aspect intereseaza nu numai scopul imediat sau cauza proxima care este invariabil la toate liberalitatile testamentare, acel animus testandi ci si cau za concreta si variabila de la caz la caz, cum am spus. Numai daca ambele sunt l icite si morale putem vorbi de un testament valabil. Drept cauza imorala a fost determinata inceperea ori mentinerea concubinajului sau remunerarea intretinerii de relatii sexuale . O cauza falsa s-a retinut a fi nasterea unui copil postum al testaorului cu conditia ca testatorul sa fi ignorat sarcina femeii si se dove deste ca daca ar fi fost in cunostinta de cauza nu ar fi facut testamentul. Validitatea sau nevaliditatea cauzei, cu toate ca efectele dispozitiei testament are sa produc la deschiderea mostenirii, se raporteaza la momentul redactarii te stamentului, caci atunci testaorul si-a prefigurat scopul determinat de un anume

motiv sau altul care trebuie cercetat, in caz ca se pune problema de organul de justitie. Sarcina probei revine evident celui care invoca nevaliditatea cauzei, iar catre acest sfirsit sunt admise orice mijloace de proba. 2. Conditii de forma. Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn . Pentru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru a putea produce efecte ju ridice. Ca in toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legi uitorul, prin ele, cauta sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in ve dere efectele sale de mare importanta . Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, i n acest mod se inlatura indoiala asupra manifestarii de vointa a defunctului si se asigura certitudinea in privinta continutului acestor dispozitii. In dreptul nostru testamentul verbal, sau nuncupativ nu este permis. In aceeasi ordine de i dei trebuie subliniat ca in dreptul nostru devolutiunea testamentara este privit a ca exceptia de la regula, care este aceea a devolutiunii legale, iar atunci di spozitile defunctului trebuia, prin formele prefigurate de legiuitor, sa fie nee chivoce si sa exprime cu fidelitate manifestarea de vointa a testatorului. Acest ea sunt, asadar, ratiunile pentru care ad validitatem testamentul trebuie sa res pecte formele prescrise de legiuitor. De principiu lipsa formei ceruta de lege e ste sanctionata cu nulitatea absoluta a testamen tului (art.886 C. civ.). Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca testamentul aute eentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme extraordinar e cum sunt testamente privilegiate. Daca primele forme sunt cele de care testato rul poate uza liber in conditii normale, cele privilegiate se pot incheia numai in conditii exceptionale si sunt obligatorii, testatorul neputind opta in astfel de conditii pentru o forma testamentara ordinara. Asa cum am precizat, indifere nt de felul testamentului forma scrisa este obligatorie ad validitatem. Lipsa te stamentului in forma scrisa determinata de legiuitor duce la imposibilitatea dov edirii lui, chiar in ipoteza in care testatorul nu a putut testa din cauza de fo rta majora sau a fost impiedecat de o terta persoana. Aceeasi este situatia chia r in ipoteza in care se dovedeste ca defunctul si-a exprimat vointa oral sau pri n aprobarea unui proiect de testament nesemnat In practica judicira si in doctrina s-a pus problema soartei unui testament vala bil redactat de defunct dar care a fost distrus sau a disparut dintr-un caz de f orta majora sau datoruta faptei unui tert. Se deosebesc doua situatii: - prima este aceea in care testamentul a fost distrus in timpul vietii defunctul ui fie de catre acesta, fie de catre un tert sau din cauza de forta majora, in a ceste din urma doua ipoteza cu stiinta testatorului, cind aceasta imprejurare ec hivaleaza cu revocarea testamentului. Legatarii nu vor mai fi primiti sa dovedea sca existenta, validitatea si cuprinsul testamentului astfel distrus; - a doua este aceea in care testamentul valabil incheiat a fost distrus sau dosi t dupa moartea testatorului sau in timpul vietii acestuia, dar fara stirea lui, de catre un tert sau din cauza de forta majora, cind se admite aplicarea prevede rilor art.1198 C. civ. in sesnul ca se va putea dovedi prin orice mijloc de prob a existenta inscrisului si cuprinsul sau. Intr-o atare ipoteza vor trebui dovedi te existenta testamentului distrus, faptul distrugerii sale, continutul testamen tului si respectarea regulilor de fond si forma pentru validitatea acestuia . Ci nd aactiunea a fost intentata chiar impotriva celui care a distrus sau dosit tes tamentul respectarea regulilor impuse pentru testament se prezuma pina la dovada contrara care va trebui facuta de catre pirit. Interzicerea testamentului conjunctiv. Potrivit art.857 C. civ. doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi ac t, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane . Asadar, tes tamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigur area libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si rev ocabil al testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un c aracter contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza un

a in favoarea celeilalte, va fi nul absolut . Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe persoan e testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt disti ncte exprimind fiecare vointa unei singure persoane. Testamentul este conjunctiv numai daca ca act juridic este o opera comuna a doua sau mai multe persoane. Nu credem nici noi insa ca ar fi admis ca doua persoane sa poata face doua testame nte cu dispozitii mutuale si corelative si cu clauza ca revocarea unuia va atrag e si revocarea celuilalt daca sunt facute prin doua acte distincte material. Int r-adevar intr-o atare ipoteza se contravine caracterului unilateral si revocabil al testamentului, ori art.857 C.civ. tocmai aceste caractere le ocroteste. In fine, oprirea testamentului conjunctiv a fost privita neunitar in doctrina si practica judecatoresca. Intr-o opinie s-a considerat ca aceasta prohibitie este o conditie de forma , iar intr-o alta opinie ea este o adevarata conditie de fo nd . Impartasim aceasta de a doua opinie caci in adevar, cu toate ca art.857 C. civ. este situat in Codul Civil in sectiunea intitulata reguli generale pentru forma t estamentelor , noi insine abordind problema la conditiile de forma ale testamentu lui, ea apare ca o regula de fond si nu una de forma. Asa cum am aratat aceasta prohibitie are menirea de a asigura caracterul unilateral si revocabilitatea dis pozitiilor testamentare, ori aceste caracteristici tin de esenta testamentului s i nu de forma acestuia . Problema are certe consecite practice. Daca consideram interdictia ca o conditie de forma atunci ea este supusa regulii tempus regit ac tum, iar daca o consideram una de fond testamentul incheiat sub imperiul unor le gi anterioare care nu prohibeau testamentul conjunctiv, nu produce efecte daca s uccesiunea s-a deschis sub imperiul Codului Civil in vigoare. La fel, daca prohi bitia instituita de art.857 C. civ. este una de forma, in dreptul international privat, potrivit regulii locus regit actum testamentul conjunctiv redactat de d oi romani intr-o tara in care nu exista o astfel de prohibitie este valabil si v a produce efecte in tara noastra. Sanctiunea care intervine potrivit art.866 C. civ. pentru nerespectarea conditii lor de forma instituite de legiuitor-fie a celor generale pentru toate testament ele, fie a celor cerute special pentru fiecare fel de testament-este nulitatea a bsoluta. In practica judecatoreasca s-au admis anumite atenuari ale acestei sanc tiuni. Astfel: - un testament nul ca testament autentic sau secret poate fi valabil ca testamen t olograf; - testamentul nul pentru vicii de forma da nastere la o obligatie morala pentru mostenitori de unde deriva unele consecite:aceasta obligatie morala se constitui e intr-o cauza valabila pentru o noua obligatie juridica pe care mostenitorii si -ar asuma-o printr-un act juridic separat;executarea voluntara si in cunostinta de cauza cu privire la caracterul ei moral nu da dreptul la restituirea prestaii lor executate; executarea voluntara si in cunostinta de cauza a acestei obligati i este o plata si nu o donatie . - practica judicira a extins aplicarea prevederilor art.1167 alin.3, privitoare la donatii si la testamentele nule pentru vicii de forma. S-a judecat in sensul ca nulitatea, desi absoluta a testamentului, poate fi inlaturata prin confirmare , daca mostenitorii, dupa moartea testatorului, executa voluntar si in cunostint a de cauza testamentul nul pentru vicii de forma . Intrucit, asa cum am vazut, in cuprinsul tstamentului se pot include acte juridi ce de naturi diferite, sanctiunea nulitatii pentru vicii de forma nu vizeaza ace le acte juridice care pot fi efectuate, si in alta forma decit cea testamentara. Asa, bunaoara, recunoasterea unui copil printr-un testament autentic, care este lovit de nulitate, fiind conjunctiv, va fi considerata valabila caci este facut a prin act autentic. Sau testamentele autentice sau mistice, nule pentru vicii d e forma, vor fi valabile ca testamente olografe daca sunt scrise in intregime, d atate si semnata de catrea testator, aplicindu-se principiul conversiunii actelo r juridice. Toate acestea sunt derogari de la pricipiul ca ceea ce este nul nu produce nici un efect (guod nullum este nullum producit efectum). Actiunea in constatarea nulitatii absolute a testamentului pentru vicii de forma este supusa prescriptiei in conditiile generale ale Decretului nr.167/1958, nul

itatea putind fi invocata si pe cale de exceptie. CAPITOLUL II FELURILE TESTAMENTULUI Sectiunea a I-a. Testamentele ordinare. Consideratii generale. Pentru validitatea testamentului in general se cer anumite conditii de forma cac i el este, asa cum am vazut, un act juridic solemn. Inafara acestor conditii gen erale cercetate de noi mai sus, legiuitorul impune anumite forme speciale pentru fiecare fel de testament, in functie de care, de altfel, testamentele sunt clas ificate. Exista din acest punct de vedere trei categorii de testamente: - testamente ordinare sau obisnuite, care se incheie in conditii de normalitate. Acestea sunt:testamentul olograf, testamentul autentic si testamentul secret sa u mistic; - testamente privilegiate sau extraordinare, care se incheie in anumite imprejur ari exceptionale. Acestea sunt:testamentul militarilor, testamentul facut in tim p de boala contagioasa si testamentul maritim; - forme simplificate de testament, permise special de legiuitor, ca cele care pr ivesc depozite de bani potrivit unor reglementari speciale sau cele ale cetateni lor romani aflati in strainatate. In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu s e poate vorbi de o ierarhie caci au valoare juridica egala. Functioneaza, asadar , principiul echivalentei formelor testamentare. Nu mai putin insa forta lor pro banta este diferita. Dupa ce s-a dovedit insa existenta testamentului in forma p rescrisa de legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi forma pe c are o imbrac. 1. Testamentul olograf. Codul civil prevede in art.859 ca : Testamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului . Denumirea lui vine d e la cuvintele grecesti holos, care inseamna intreg, total si grapfos care insea mna a scrie. Din formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice sc riere olografa, chiar avind ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci numai aceea car e va fi scrisa intergral, semnata si datata de mina testatorului. Estea aceasta o solemnitate ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem, altfel interve nind sanctiunea reglementata de art. 886 C. civ. Lipsa oricareia din cele trei c onditii va duce la nevalabilitatea testamentului, caci ele se cer a fi indeplini te cumulativ . Ca avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil oricarei persoane care stie sa scrie;poate fi redactat oricind si oriunde si fa ra nevoia participarii unor persoane straine asigurindu-se astfel secretul sau. Apoi, data fiind simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmir ea sa. Dar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale. Astfel, el poate fi usor sustras sau distrus, dupa moartea testatorului sau in t impul vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia vointei te staorului impotriva unor influiente straine si abuzzive sub forma captatiei sau sugestiei sau chiar a violentei din partea celor interesati. Tot din cauza simpl itatii sale el poate fi usor falsificat precum poate fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. In alta ordine de idei el poate cuprinde formular i confuze sau contradictorii din care este greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului . Asa cum rezulta din textul legal, pentru validitatea testamentului olograf se ce r a fi indeplinite trei conditii, cumulativ:scrierea lui in intregime de mina te statorului; datarea lui de catre testator si semnarea lui de catrea acesta. Prima conditie :testamentul sa fie scris in intregime de catre testator. Nu este

valabil testamentul scris la masina de scris sau la calculator chiar daca este semnat de catre testator sau chiar daca cuprinde mentiunea ca reprezinta ultima sa vointa. Prin inpunerea acestei conditii de a fi scris in intregime de mina te statorului legiuitorul previne eventualele fraude si in caz de contestatie ca te stamentul provine de la defunct da posibilitatea verificarii de scripte prin exp ertize de specilalitate. Scrierea se poate realiza prin orice mijloace, (cu cerneala, cu creion, cu pasta , cu creta, vopsea, carbune etc.) si pe orice material (pe hirtie, pe pinza, pe lemn, material plastic, sticla etc.); prin orice scriere (cu caractere de tipar sau de mina, stenografie); in orice limba cunoscuta de catre testator (chiar si intr-o limba moarta ca limba latina) pe un suport material sau mai multe(de pild a pe o singura foaie sau mai multe, cu conditia in acest caz sa existe o legatur a materiala sau intelectuala intre ele pentru a constitui un act unitar. Se acce pta scrierea pe etape a testamentului, nefiind nevoie nici de formule sacramenta le si nici de titulatura ca atare de testament sau testament olograf. Se cere do ar ca testamentul sa reprezinte ultima vointa a defunctului . In cazul in care testamentul prezinta stersaturi, adaugiri sau chiar modificari dar facute de mina testatorului, fie cu prilejul intocmirii acestuia, fie ulteri or, s-a apreciat ca testamentul ramine valabil chiar daca adaaugirile, stersatur ile etc. nu sunt semnate si datate de catre acesta cu conditia ca ele sa fie si mple corecturi sau interpretari ale dispozitiilor initiale. Daca insa este vorba de dispozitii noi, sau se inlatura unele dispozitii anterioare care duc la modi ficarea continutului testamentului s-a considerat ca este vorba de un nou testam ent si trebuie scrise, semnate si datate de mina testatorului. S-a admis si imp rejurarea ca testatorul poate fi ajutat de un tert la redactarea testamentului, sau ca in caz de boala si batrinete sa-i dea chiar un ajutor fizic la realizarea scrierii sprijinindu-i mina . Problema este insa ca prin acest ajutor sa nu se vicieze vointa testaorului, iar asitenta de catre un tert sa fie pur tehnica . A tunci cind testatorul nu a fost decit un instrument pasiv de exprimare a vointei altei persoane testamentul este lovit de nulitate. In legatura cu ipoteza cind in cuprinsul testamentului apare o scriitura straina se impun unele precizari. Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar adausurile nu fac ccorp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testam ent olograf intrucit nu exista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertat ii de vointa a testaorului, indiferent ca acesta cunoscut sau nu existenta scrii turii straine. Daca scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia trebuie facuta distinctia intre doua situatii: - daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiint a acestuia, testamentul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de c atre testator; - daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul v a fi valabil intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur i nsa cele scrise de catre tert nu vor fi luate in considerare. A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Dat a testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul r ind, in functie de data redactarii testamentului se poate verifica daca testator ul avea capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succes ive, cu dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care anume v or fi avute in vedere tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocind dispozitiile anterioare. Codul civil nu cuprinde dispozitii in legatura cu modul in care trebuie datat te stamentul. Se admite insa ca ceea ce este important e faptul ca data sa fie scri sa de mina testaorului. Nu are importanta locul unde este inserata, desi de regu la este plasata la sfirsitul actului;ea poate sa fie insa inserata la inceputul actului sau in cuprinsul sau, ceea ce este necesar e faptul de a se putea intele ge ca data se refera la intregul act. Data trebuie indicata prin precizarea zile i, lunii si a anului cind testamentul a fost redactat, ea putind fi scrisa in ci fre sau in litere. Se considera ca este valabil precizata si cind se face numai referire la o sarbatoare a carei data poate fi cu certitudine stabilita (bunaoar

a Craciun 2ooo). Ora si locul intocmirii testamentului nu sunt necesare. In caz de nevoie aceste elemente se vor putea dovedi prin orice mijloc de proba. Nerespactarea acestor reguli in privinta datei, iar aceasta scrisa de testator e ste un element esential de forma a testamentului olograf, duce in mod logic la s anctiunea nulitatii absolute. Avind in vedere insa ca data nu are o importanta in sine ci ca element probatoriu privitor la capacitatea sau libertatea de voint a a testatorului s-au propus solutii de atenuare a rigorilor acestei sanctiuni pentru salvarea eficacitatii testamentului permitindu-se uneori stabilirea, intr egirea sau rectificarea datei testamentului pe baza unor elemente intrinseci sau extrinseci testamentului. Mai multe ipoteze pot sa apara. Astfel lipsa completa a datei testamentului atrage dupa sine nulitatea absoluta a acestuia . Daca dat a este inexacta sau incompleta datorita unor erori involuntare se admite ca test amentul va fi conssiderat valabil daca data se va putea stabili corect cu elemne te din cuprinsul testamentului sau completate cu elemente dinafara acestuia . I n caz contrar testamentul va fi nul. In cazul in care data este falsa, si acest lucru s-a realizat in mod intentionat de catre testator, testamentul va fi nul, indiferent daca falsitatea datei se d atoreaza unei fraude sau nu. Cind s-a urmarit fraudarea legii, proba falsitatii datei se va putea face nu numai cu elemente intrinseci testamentului ci si cu el emente dinafara acestuia. Daca insa prin indicarea unei date false nu s-a urmari t fraudarea legii se admite numai proba intrinseca, adica cu elemente din cuprin sul testamentului. In toate ipotezele cind testamentul are data se prezuma ca ea este reala admitindu-se insa proba contrara. A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea acestu ia de catre testator. Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau rec unoaste ca ii exprima vointa si il insuseste ca atare si de asemenea faptul ca a ctul a fost incheiat in forma definitiva. Altfel se poate crede ca este vorba de un proiect lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca exp rimind vointa sa. Legea nu prevede conditiile in care trebuie executata semnatur a. Se admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele testatoru lui, fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in mod obi snuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila p unerea parafei, stampilei ori a sigiliului. Se considera ca este nul testamentul care in locul semnaturii are pus degetul testatorului . Cei care in mod obisnui t folosesc un pseudonim pot semna cu acesta testamentul. In ce priveste locul semnaturii, daca in mod curent aceasta se afla la sfirsitul actului, se admite ca ea poate sa fie asezata si la inceputul acestuia sau in c uprinsul sau cu conditia sa rezulte ca testatorul si-a insusit continutul intreg al testamentului si ca acesta reprezinta expresia vointei sale libere, chiar da ca, de pilda, testamentul este scris pe mai multe foi de hirtie. Semnatura de pe plicul in care a se afla testamentul s-a considerat ca nu este valabila caci in tr-adevar cei interesati ar putea introduce in el un act care sa nu reprezinte v ointa testatorului . Cele trei elemente obligatorii ale testamentului trebuie sa reprezinte un tot un itar caci numai impreuna dau intreaga masura a acestui act juridic asa cum legiu itorul l-a gindit. Codul civil prevede in art.892 ca testamentul olograf si cel mistic inainte de a fi pus in executare trebuie sa fie prezentat unui notar public de la locul desc hiderii mostenirii pentru ca acesta sa constate prin proces verbal deschiderea l ui si starea lui materiala, iar apoi se va pastra la biroul natarial respectiv. Textul nu se mai aplica, caci legea nu prevede nici o sanctiune pentru nerespect area lui, iar testamentul va putea fi prezentat, si va avea eficienta, chiar dac a va fi prezentat numai instantei de judecata cu prilejul judecarii actiunii suc cesorale. De altfel Legea nr.36/1995 prevede in art.71 alin.5 ca doar testamentu l, indiferent de forma lui, gasit cu prilejul inventarierii bunurilor succesoral e se semneaza spre neschimbare si se pastreaza in depozit la biroul notarului pu blic. Cind testamentul se prezinta notarului public cu prilejul desbaterii succe sorale necontencioase se deschide si se intocmeste un proces verbal care constat a starea lui materiala (art.76 alin.2).

Forta probanta a testamentului olograf rezulta din caracterul sau de inscris sub semnatura privata chiar daca el este supus formalitatilor pe care le-am vazutIn aceasta privinta se face deosebire intre forta probanta a scriiturii si semnatu rii pe de o parte si cea a datei testamentului pe de alta parte. Daca cei carora li se opune scriitura si semnatura testamentului le contesta pot rivit art.1176 C. civ. Sarcina dovedirii ca testamentul provine si este semnat d e catre testator revine celor care-l invoca dupa principiul de drept comun potri vit caruia cel ce pretinde un drept trebuie sa-l dovedeasca. Aici legatarii care pretind un drept impotriva mostenitorilor legali au sarcina probei iar potrivit art.1178 C. civ. instanta la cererea lor va ordona verificarea actului, potrivi t procedurii reglementate de art.177-184 C. pr. civ. privitoare la verificarea d e scripte. In ce priveste data testamentului olograf, prin derogare de la dreptul comun, da ca scriitura si semnatura au fost recunoscute de catre cei carora li se opune sa u prin verficarea de scripte s-a dovedit ca apartin testatorului se considera ca cea indicata are valoare de data certa fara a se mai urma procedura reglementat a de art.1182 C. civ. Daca data este contestata totusi cel care o contesta are s arcina probei si nu cel care intelege sa invoce testamentul. Avind in vedere car acterul de solemnitate al datei cuprinse in testament cel care o contesta nu o v a putea combate decit prin elemente intrinseci testamentului cu exceptia fraude i sau a lipsei de discernamint a testatorului care pot fi dovedite prin orice mi jloc de proba, asadar, chiar extrinseci testamentului. 2. Testamentul autentic. Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din Legea nr.36/1995) este auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.861-863 o procedura speciala de autentificare a tstamentelor, derogatori e de la dreptul comun. Prin Legea nr.358/1944 aceste texte legale au fost abroga te astfel ca testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar, regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea nr .36/1995 a notarilor publici si a activi tatii notariale si de Regulamentul de p unere in aplicare a Legii nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.71o/C/1995 al minis trului justitiei. Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In priv inta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olog raf. Apoi testamentul auteentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decit a testamentului olograf caci continutul actulu i este verificat de notar in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina dove zii contrare revine celui care-l contesta. Testamentul autentic mai are avantaju l ca un exemplar original se pastreaza la biroul notarului public astfel incit p ericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai mic decit la testame ntul olograf. Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita cheltuie li si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura secretul in aceasi masura ca testamentul olograf. Testamentul autentic poate fi redactat de catre testator, sau de catre notarul p ublic sau de catre un avocat dupa indicatiile testatorului. Autentificarea lui s e poate realiza de catre orice birou notarial din tara. Secretarii consiliilor l ocale, din localitatile in care nu functioneaza birouri notariale nu au competen ta de a autentifica testamente. Testamentul fiind un act cu caracter strict personal testatorul nu-l poate inche ia prin mandatar ci trebuie sa fie prezent personal la autentificare. El poate f i autentificat la sediul biroului notarial sau in alt loc (de pilda la domiciliu l testatorului) daca testatorul este impiedecat de motive temeinice sa se prezin te la notar. Testamentul se redacteaza in limba romana, dar potrivit art.47 din Legea nr.36/1 995 notarul poate autentifica si un testament intocmit intr-o alta limba pe care

o cunoaste sau dupa ce ia cunostinta de cuprinsul testamentului prin interpret. Notarul public este obligat sa constate autentificarea printr-o incheiere care t rebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii :data si locul autentificarii, iar daca s-a realizat infara biroului notarial mentionarea motivelor care au determi nat acest lucru, datele de identificare a testatorului, constatarea ca testatoru l si-a exprimat consimtamintul si ca acesta l-a semnat in fata notarului. Daca t estatorul nu a putut sa semneze trebuie sa se faca mentiune despre aceasta si de spre cauza acestei situatii. In Cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de autentificare a testamentului notarul da in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii de autentificare o incheiere de respingere motivata, care poate fi atac ata la judecatorie. In cazul in care instanta dispune ca autentificarea se poate face notarul va proceda potrivit hotaririi judecatoresti. Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii prevederilor legale prin autent ificarea testamentului este nulitatea absoluta. Actul nul insa ca testament aute ntic poate fi valid ca testament olograf daca conditiile cerute pentru aceasta f orma testamentara sunt implinite. Forta probanta a testamentului autentic, este diferita dupa cum este vorba de co nstatarile personale (ex propriis sensibus) ale agentului instrumentator sau de declaratiile testatorului de care acesta a luat numai act. Constatarile personal e ale notarului, in indeplinirea atributiilor sale legale ca data si locul auten tificarii, identificarea si prezenta personala a testatorului, exprimarea consim tamintului de catre acesta, semnarea actului in fata notarului, fac dovada pina la inscrierea in fals. In schimb, declaratiile testatorului sau alte imprejurari de care notarul nu a luat cunostinta prin propriile sale simturi si deci nu a p utut verifica veracitatea lor fac dovada numai pina la proba contrara . 3. Testamentul secret (mistic) Din prevederile art.864 C. civ. rezulta ca testam entul mistic sau secret este acela care fiind scris de catre testator sau de cat re alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este prezentat judec atoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege. Testamentul mistic este, dupa cum se poate observa, o forma intermediara intre t estamentul olograf si cel autentic caci avem de a face, pe de o parte, cu un ins cris sub semnatura privata (dispozitiile testamentare) si un inscris autentic (s uprascrierea realizata de judecator). Asa fiind el imprumuta avantajele si dezav antajele de la cele doua forme de testament precizate. Astfel asigura secretul d ispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de catre persoanele care stiu scrie si citi (art.865 C. civ.), iar in ce priveste forta sa probanta, dispoziti ile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata, iar actul de suprascriere are forta probanta pina la inscrierea in fals. El este aproape inu tilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur , fie, daca recurge la autoritati, face un testament autentic. Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta pers oana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator. El trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efec tuarea actului de suprascriere potrivit art. 864 C. civ. Daca testamentul nu a f ost sigilat in mod corespunzator, astfel incit s-ar putea inlocui testamentul ac esta va fi declarat nul. Judecatorul caruia i se prezinta testamentul intocmeste un proces -verbal prin care se constata prezentarea testatorului, faptul ca a f ost identificat si declaratia acestuia ca testamentul reprezinta vointa sa si ca a fost semnat de catre el. Cind testatorul nu poate vorbi declaratia ca testame ntul este al sau o va face inscris in capul actului de subscriptie (art.866 C. civ .). Actul de suprascriere va fi semnat de catre testator si de catre judecator, iar data testamentului va fi aceea din actul de suprascriere. Daca testatorul nu poate semna actul de suprascriere din cauze ulterioare datei redactarii si semn arii testamentului se va face mentiune despre aceasta in procesul verbal. Potriv it art.864 alin.8 C. civ. procesul- verbal de suprascriere trebuie intocmit fara intrerupere prin aceasta legiuitorul cautind sa inlature pericolul inlocuirii t estamentului. Testamentul poate fi pastrat atit de catre testator, sau de catre o alta persoana dar si de catre judecatoria la care s-au efectuat formalitatile de suprascriere. Ulterior decesului testatorului formalitatile necesare sunt la

fel ca in cazul testamentului olograf. In cazul in care formalitatile reglementate de lege nu au fost respectate testam entul mistic va fi, potrivit art.886 C. civ. lovit de nulitate absoluta. Inscris ul testamentar ar putea reprezenta, intr-o atare situatie, un testament olograf, daca a fost scris, semnat si datat in intregime de catre testator. Sectiunea a II-a. Testamentele privilegiate. Pentru imprejurari exceptionale, cind nu exista posibilitatea de a recurge la au tentificarea unui testament in conditiile analizate mai sus, Codul civil (art.86 8-886) reglementeaza modul de autentificare in conditii simplificate sub forma t estamentelor privilegiate. Cei aflati in imprejurarile exceptionale determinate de legiuitor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, pot recurge la testamentul o lograf respectind regulile specifice acestuia, dar pot testa si in formele speci al reglementate pentru astfel de imprejurari, realizind testamente autentice sim plificate. Aceste forme testamentare sunt:testamentul militarilor, testamentul f acut pe timp de boala contagioasa si testamentul maritim. a)Testamentul militarilor. Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii intr-o localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului (art.87o C. civ.) pot testa, potrivit art.868 C . civ., in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter as istat de doi martori. In cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este i nternat intr-un spital militar va putea testa in fata medicului militar sef, asi stat de comandantul militar al spitalului (art.869 C. civ.) b) Testamentul facut in timp de boala contagioasa. In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, potrivit art.872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de local itate pot testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asis tat de doi martori. Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva exista birou notarial. c) Testamentul maritim. In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca s unt membri ai echipajului, potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se afla in calator ie pe mare si nu atunci cind se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate re curge la aceasta forma simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare , se apropie de un tarm strain unde se afla un agent consular la Romaniei. In ac est caz se va testa in formele testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei. Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata comand antului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bor d sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exem plare originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumen tatori, daca nu sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art.883 C. c iv.). Daca testatorul este chiar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.). Cind vasul ancoreaza intr-n port strain in care se afla un agent cons ular roman, un exemplar al tstamentului se preda acestuia pentru a fi expediat i n tara. Daca vasul ancoreaza intr-un port romanesc ambele exemplare se predau or ganului portuar pentru a fi trimise biroului notarial de la domiciliul testatoru

lui(art. 877-878 C. civ. ). Daca la domiciliul testatorului exista mai multe bir ouri notariale testamentul se va trimite, potrivit art. 68 din Legea nr. 36/1995 si art.43-44 din Regulament, biroului notarial care tine registrul de evidenta a succesiunilor din circumscriptia domiciliului testatorului. Nerespectarea aces tor formalitati se sanctioneaza cu nulitatea. d) Reguli comune testamentelor privilegiate. Pe linga regulile cerute pentru fiecare testament privilegiat in parte trebuie a vute in vedere si unele reguli comune pentru toate aceste forme testamentare. As tfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul ins trumentator si de catre martori, avind evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul mart orilor in mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei , iar daca unul nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputint e (art.884 C. civ.). Toate testamentele privilegiate produc efecte, evident de l a data decesului testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele n u au decit efecte limitate in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe t imp de boala contagioasa isi inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la d ata incetarii conditiilor speciale care au determinat inticmirea lor (art.871 si 873 C. civ.). Testamentul maritim isi inceteaza valabilitatea in termen de 3 lu ni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc in care poate testa in forme o rdinare (art.882 C. civ.). Se mai considera ca pe linga forma scrisa si semnatur ile precizate si datarea acestor testamente este un element esential pentru a se putea aprecia existenta imprejurarilor care au determinat folosirea acestor for me de testament. Sectiunea a II-a. Alte forme testamentare. Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si c u privire la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rind exista reglementari speciale privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte unitati bancare si apoi cu privir e la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate. a) Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare. Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de ac este sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate . Legiuito rul a reglementat insa si o forma simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie testamentara. Potrivit art.22 din S tatutul CEC aprobat prin H.G. nr.888/1996, in baza art.8 din Legea nr.66/1996 pr ivind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC persoanele caror a urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra c arora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor le gali sau testamentari . O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, c hai daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta persoana. Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu part icular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general . Su b aspectul formei clauza testamentara se abate de la regulile testamentului olog raf caci nu trebuie sa fie scrisa in intregime si datata de mina testatorului. T rebuie insa sa fie semnata de catre acesta. Libretul precum si fisa de cont sunt completate de catre functionarul CEC, dar poarta semnatura depunatorului. Clauz a este considerata din acest punct de vedere un testament olograf simplificat. Persoana care dispune in acest fel trebuie, asadar, sa stie sa scrie si sa citea sca. In acest mod se poate, evdent, dispune in favoarea unei singure persoane sau a m ai multora, in acest din urma caz cei in favoarea carora s-a dispus avind dreptu ri egale asupra sumei din libret. In cazul in care dispunatorul are mai multe de

puneri si doreste sa dispuna pentru cauza de moarte in acest mod va trebui sa uz eze de clauza testamentara pentru fiecare depunere in parte. Clauza testamentara fiind considerata asadar o liberalitate pentru cauza de moar te produce efcete la decesul titularului de libret spre deosebire de clauza de i mputernicire, reglementata de art. 21 din Statut, ale carei efecte inceteaza la data decesului titularului depunerii. Legatarul va dobindi sumele de care s-a di spus astfel in cuantumul existent la data decesului titularului si nu in cuantum ul de la data stipularii clauzei. Pina la moartea sa titularul libretului are posibilitatea sa adauge alte sume sa u sa le retraga pe cele existente, in tot sau in parte. Este vorba in acest din urma caz de o revocare partiala sau totala a legatului. Revocarea legatului se p oate realiza atit prin anularea clauzei testamentare cit si printr-un alt testam ent, ordinar sau privilegiat. Nu este necesara o simetrie a formelor testamentar e in acest sens. Fata de CEC insa revocarea produce efcete numai din momentul in stiintarii. Ca la orice forma testamentara lipsa discernamintului duce la anula rea actului. Daca dispunatorul este minor, (care a implinit 16 ani) se vor aplica dispozitiil e art. 8o7. C. civ. in sensul ca sumele de care dispune impreuna cu celelalte bu nuri testate sa nu depaseasca cota de din ceea ce ar fi putut testa daca era maj or. Prin art. 11 din Statut in cazul minorului care a implinit 16 ani se deroga de la regulile de drept comun in sensul ca el poate dispune prin clauza testamen tara de sumele depuse la CEC numai daca se intretine singur. In masura in care nu s-a dispus pentru cauza de moarte, prin clauza testamentara , de sumele depuse la CEC, acestea se vor elibera mostenitorilor legali sau test amentari, potrivit art.22 din Statut, care isi vor dovedi calitatea de mostenito r prin certificatul de mostenitor eliberat de notar sau prin hotarirea instantei de judecata. Legatarul in favoarea caruia s-a dispus prin clauza testamentara are si el oblig atia, ca orice mostenitor sa accepte mostenirea in termenul de acceptare regleme ntat de art.7oo C. civ. putind apoi sa ceara sumele de la CEC oricind, caci aces t depuneri sunt imprescriptibile potrivit art.3 din Legea nr.66/1996 si art.24 d in Statut, precum si art.23 din Decretul nr.167/1958. In ce priveste depunerile la alte unitati bancare, cu toate ca in Legea nr.58/19 98 nu exista dispozitii legale identice cu cele din Legea nr.66/1996, credem ca prin asemenare se pot aplica regulile clauzei testamentare analizate mai sus, ma i ales ca ele se si aplica in practica. b) Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate. Codul civil prevede in art.885 ca : romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintat a in locul unde se face testamentul . Asadar, cetateanul roman aflat in strainatat e va putea testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina n u prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit act um. In privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locu lui unde se intocmeste testamentul. In Doctrina s-a admis insa ca cetatenii roma ni aflati in strainatate pot testa in forma autentica potrivit legii romane in f ata agentilor nostri consulari sau diplomatici . Controversa s-a nascut insa cu privire la faptul daca art.885 C. civ. permite, in aplicarea regulii locus regit actum, folosirea numai a acestei forme testamentare sau se poate recurge si la alte forme admise de legea locului. Intr-o prima opinie s-a sustinut ca nu pot f i utilizate si alte forme testamentare decit testamentul autentificat dupa legea locului. Intr-o a doua opinie s-a sustinut insa ca referirea textului la testam entul autentic are numai un caracter enuntiativ, asa incit pot fi utlizate si al te forme testamentare prevazute de legea locului si chiar forme nereglementate d e legea romana. Legea nr.1o5/1992 a transat insa chestiunea (art.68 alin.3) in sensul ca in cazu l testamentelor cu element de extraneitate, ele sunt valabile daca se respecta f ormele cerute de legea nationala (lex patriae) sau legea domiciliului testatorul ui(lex domicilii), ori de legea locului intocmirii testamentului, (lex loci test

amenti) in vigoare la data redactarii lui sau la data deschiderii mostenirii. As a fiind, dupa cum judicios s-a argumentat in literatura juridica , art.885 C. ci v. trebuie considerat modificat implicit intrucit contine dispozitii contrare Le gii nr.1o5/1992, iar in ce priveste validitatea testamentelor intocmite de roman i in strainatate se apica regulile din acest din urma act normativ. CAPITOLUL III LEGATELE SI ALTE DISPOZITII TESTAMENTARE Sectiunea a I-a. Legatele si desemnarea legatarilor. Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferit e, asa cum am precizat mai sus, principalele sale dispozitii se refera la transm isiunea patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a unor bunuri singu lare caatre anumite persoane desmnate de catre testator. Aceste dispozitii testa mentare poarta denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc leg atari. Legatul poat fi definit, asadar, ca fiind actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale . Caracterele juridice pe care le-am analizat ca fiind ale test amentului privesc de fapt, asa cum am aratat si cu acel prilej, legatul. Astfel, din definitia pe care am dat-o rezulta ca legatul este un act juridic cu titlu gratuit, la fel ca si donatia, deosebirea fata de aceasta constind in ace ea ca el este un act mortis cauza pe cind donatia este un act juridic inter vivo s. Testatorul nu primeste in schimbul bunurilor pe care le transmite legatarului nici un contraechivalent. Caracterul gratuit se mentine chiar in ipoteza legatu lui cu sarcini de natura patrimoniala in limita desigur a folosului pur gratuit. Spre deosebire de donatie tastatorul nu-si micsoreaza cu nimic patrimoniul sau in timpul vietii, efectele testamentului, prin intermendiul legatului, se produc numai la moartea sa (art. 8o2 C. civ.). Din caracterul personal al testamentului rezulta consecinta ca testatorul trebui e sa desemneze personal pe legatar. Asadar, vointa testatorului nu poate fi expr imata prin reprezentare. Testamentul prin care testatorul lasa desemnarea legata rului unei terte persoane fara ca el sa aiba vreo contributie la aceasta, asa nu mitul legat cu facultate de alegere, este lovit de nulitate. In lumina acestor p recizari nu credem ca este valabil legatul facut unei persoane desemnate de test ator, cu sarcina predarii bunurilor unei alte persoane aleasa de catre legatar s au de catre un tert. S-a spus ca in acest caz legatarul este desemnat de catre t estator fiind astfel indeplinite cerintele art. 8o2 C. civ. chiar daca beneficia rul acelei dispozitii testamentare este determinat dupa moartea dispunatorului d e catre asa zisul legatar sau de catre tert. In acest caz, consideram noi persoa na desmnata de catre testator este mai degraba un executor testamentar iar adeva ratul legatar este cel caruia trebuie sa i se predea bunurile. Or acesta, prin i poteza nu este desemnat de catre testator ci, dupa moartea acestuia, de catre al te persoane, ceea ce este inadmisibil caci bine s-a precizat ca desemnarea legat arului trebuie sa fie expresia personala si directa a vointei testatorului . Testa torul nu poate avea o vointa liberala decit fata de o persoana determinata sau c el putin determinabila dupa criteriile stabilite de catre el. Este, in schimb de acceptat legatul facut unor persoane determinate de catre testator, cu facultat ea ca repartizarea intre ele a bunurilor legate sa fie facuta de catre un tert, care apare ca un mandatar in aceasta privinta. De aceasta data, asadar, desemnar ea legararilor este facuta de catre testator personal, tertul facind doar operat ia de determinare a intinderii drepturilor ce se cuvin legatarilor, ceea ce nu a fecteaza validitatea testamentului din acest punct de vedere. De asemenea inclin am sa acceptam legatul facut unei persoane care sa fie aleasa dintr-un cerc rest rins de persoane stabilit de catre testator(persona incerta ex certis personis). In acest caz testatorul a determinat cel putin cercul persoanelor din care tert ul sa determine pe legatar, precum si, fapt de subliniat, si criteriul pe care t

ertul trebuie sa-l aiba in vdere. Bunaoara testatorul lasa o suma de bani din ca re sa se acorde o bursa unuia dintre cei mai buni absolventi ai unei facultati, care sa fie ales de catre decanul facultatii. In acest caz legatarul nu este determinat, dar este determinabil dupa citeriile stabilite de catre testator . Din caracterul solemn al legatului rezulta ca desemnarea legatarului trebuie sa se faca printr-una din formele testamentare consacrate de legiuitor. Este consid erat nul asa numitul legat secret, adica legatul oral comunicat de catre testato r mostenitorilor sai inainte de a muri, dar necuprins in testament. De asemenea va fi considerat nul legatul in favoarea unei persoane nedeterminate sau insufic ient determinate. Persoana legatarului trebuie sa fie macar determinabila prin e lemente din cuprinsul testamentului. De pilda testatorul dispune in favoarea col aboratorului pe care-l va avea la data decesului sau. Posibilitatea determinarii legatarului trebuie raportata la momentul deschiderii mostenirii. Capacitatea s uccesorala a acestuia se raporteaza tot la acest moment in lumina prevederilor a rt.654 C. civ. chiar atunci cind legatul priveste o persoana conceputa doar. Desemnarea legatarilor se poate face in mod direct prin indicarea numelui si pre numelui sau a unor calitati in functie de care sa poata fi identificati, ca de p ilda frate, nepot etc. Se vorbeste de o determinre indirecta cind se realizeaza prin exheredarea unor mostenitori legali care duce la marirea cotei cuvenite cel orlalti mostenitori. In acest caz se considera ca exheredarea directa partiala a unor mostenitori legali are valoare de legat cum tot astfel instituirea directa de legatari valoreaza cu exheredarea indirecta, totala sau partiala a unor most enitori legali. Sectiunea a II-a. Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor. Clasificarea legatelor se poate face in functie de obiectul lor si de modalitati le care le afecteaza. Ne vom referi mai intai la clasificarea legatelor din punc t de vedere al obiectului lor. Codul civil prevede in art.887 cu titlu de principiu ca se poate dispune prin test ament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe ob iecte determinate . Se desprinde astfel concluzia ca obiectul unui legat poate fi format din universalitatea de bunuri apartinind lui de cujus (universitas bonoru m) sau din unele bunuri privite in individualitatea lor. Atunci cind este vorba de intreaga avere a testatorului legatul este universal;cind este vorba de o par te a acesteia legatul este cu titlu universal. Daca obiectul legatului il formea za unele bunuri determinate avem de a face cu legatul cu titlu particular. Legat ele universale si cele cu titlu univesal au aceeasi natura juridica, intre ele e xistind doar o deosebire de natura cantitativa. Legatul cu titlu particular se d eosebeste insa calitativ de celelalte intrrucit in vreme ce legatarii universali si cei cu titlu universal raspund de datoriile si sarcinile succesiunii, caci m ostenesc o universalitate, legatarul cu titlu particular nu raspunde de datorii si sarcini, dobindind doar un drept determinat privitor la bunul sau bunurile in dividualizate in testament. 1. Legatul universal. Definitia pe care o da art.888 C. civ. legatului universal in sensul ca aaaceste ar fi . . . dispozitia prin care tstatatorul lasa dupa moa rte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale a fost crit icata a fost criticata in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracaterizeaza legatul universal este faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu foloasele efective, adica emolumentul primit est e ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia la universalitate. In adevar legatarul uni versal s-ar putea intimpla sa primeasca numai o parte din lasamintul succesoral, cind de pilda testatorul instituie mai multi legatari uiversali sau cind mai ex ista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul succesoral se reduce. Se poate chiar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit de celelelate legat e sau sarcini legatul prin vocatia la universalitate instituita de testator, pas trindu-si caracterul de legat universal. Definitia este in realitate corecta cac i legiuitorul precizeaza expres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea bunurilor la unul (dar aceasta este numai o ipoteza) sau la mai multi legatari c

eea ce acrediteaza din capul locului ideia vocatiei la universalitate iar nu nea parata primirea efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se acc epta existenta mai multori legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral. Ba mai mult se poate intimpla ca intreaga mostenire sa f ie absorbita de celelalate legate si datorii sau sarcini cind se vorbeste de asa numitul legat universal fara emolument. S-a precizat insa ca in acest caz insta ntele de judecata sunt chemate sa aprecieze daca testatorul nu a avut in realita te intentia de a desemna un executor testamentar iar nu un legatar universal . D aca se ajunge la aceasta din urma concluzie de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai mostenitorii legali iar nu asa numitul legatar universal care este de fapt numai un executor testamentar. Am demonstrat astfel ca legatul universal nu se refera la bunuri determinate con ferind vocatie la universalitate. Emolumentul cules se va vedea abia la data des chiderii succesiunii intrucit pina in acel moment pot interveni modificari deter minate de insasi mobilitatea vietii juridice. Pot astfel interveni vinzari-cumpa rari de bunuri, donatii pieirea unora din acestea. Vocatia la universalitate se pastreaza insa neatinsa. Instrainarea unor bunuri de catre insusi testatorul, sa u facerea unui nou testament prin care se instituie un legat cu titlu particular sau incheierea unui antecontract de vinzare-cumparare, s-a precizat in practic a judiciara ca nu au semnificatia unei revocari a legatului universal, ci influi enteaza numai emolumentul ce va fi cules de un atare legatar. Pentru instituirea unui legatar universal nu se cer formule sacramentale fiind s uficient sa rezulte intentia testatorului de a face un astfel de legat. In pract ica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta ex presie: - legatul tuturor bunurilor mobile si imobile; - legatul nudei proprietati a ntregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetare a uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina. - legatul cotitatii disponibile, intrucit s-a argumentat, in lipsa de mostenitor i rezervatari sau in cazul ca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mosteni re, legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situa tia din ziua redactarii testamentului; - legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprin se in testament, intrucit se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu v or sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului s au a ceea ce ramine, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a s e cerceta daca nu cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legata rului numai la o parte din mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatar i . 2. Legatul cu titlu universal. Legatul cu titlu universal confera legatarului vo catie numai la o cota parte din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul celui univer sal este vocatia legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cul es. Potrivit art.894 C. civ. sunt considerate legate cu titlu universal: - legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a unei treimi din aceasta etc.; - legatul tuturor buurilor mobile; - legatul tuturor bunurilor imobile; - legatul unei fractiuni din bunurile imobile; - legatul unei fractiuni din bunurile mobile. Asa cum s-a precizat in literatura juridica , in cazul in care un minor intre 16 si 18 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat universal ci un legat cu titlu universal intrucit art.8o7 C. civ. pr evede ca minorul nu poate dispune decitde jumatate din bunurile de care poate di spune persoana majora. Aceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de din averea sa, daca nu are mostenitori rezervatari si de din cotitatea disponibi

la daca are mostenitori rezervatari. Daca s-a dispus, asadar, peste aceste cote de catre minorul cu capacitate de exercitiu restrinsa, legatul va fi reductibil la aceste cote, motiv pentru care este considerat legat cu titlu universal si nu legat universal. Enumerarea facuta de art.894 C. civ., fiind o enumerare exhaustiva, inseamna ca toate celelalte legate, care nu sunt legate universale, trebuie considerata lega te cu titlu particular. Asa, de pilda, legatul tuturor imobilelor dintr-o locali tate va trebuie considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, i ntrucit pentru a fi considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se disp una de toate bunurile imobile sau de toate bunurile mobile in general si numai d intr-o anumita localitate. Tot legat cu titlu particular va fi considerat si cel care are ca obiect toate bunurile mobile cu o anumita destinatie . De altfel si legatul tutror bunurilor imobile sau cel al tuturor bunurilor mobile sunt legat e cu titlu universal numai pentru ca subt enumerate in mod expres de art.894 C. civ. (si aceasta le confera vocatie la universalitate) caci altfel, in mod fires c ar fi trebuit considerate legate cu titlu particular caci bunurile mobile sai imobile dintr-o succesiune nu reprezinta in sine o universalitate. Intrucit obiectul legatului cu titlu universal este o cota parte determinata din mostenire legatarul nu poate profita de cota ce i s-ar fi cuvenit altui legatar cu titlu universal in ipoteza ca nu ar putea sau nu ar voi sa vina la mostenire . De o astfel de cota vor putea beneficia insa legatarii universali sau mostenit orii legali. Legatarul cu titlu universal va putea profita insa de renuntarea sa u inlaturarea de la mostenire a legatarului cu titlu particular sau a mostenitor ilor rezervatari daca prezenta acestora ar fi micsorat fractiunea care i se cuve nea lui. 3. Legatul cu titlu particular. Codul civil nu da o defintie pozitiva legatului cu titlu particular, sau singular, ci art.894 alin.2 prevede doar ca toate legat ele care nu sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titl u particular. Acest legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai m ulte bunuri determinate, indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de lega tele universale sau cu titlu universal care confera vocatie (chemare) la o unive rsalitate sau la o parte din aceasta . Subliniem de asemenea tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu particular de cel universal si de cel cu titlu universal care consta in aceea ca legatul cu titlu particular nu atrage r aspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art.9oo C. civ.). Valoarea leg atului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu emolumentul in sin e conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte. Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect atit bunuri corporale, individu al determinate sau de gen, cit si bunuri incorporale, cum sunt creantele. Cele m ai adesea se confera legatarului dreptul de proprietate asupra bunurilor, fie ex clusiva, fie o cota ideala sau numai nuda proprietate dar se pot conferi si alte drepturi reale ca uzufructul, abitatia etc. Potrivit art.903 C. civ. prin lucru l legat trebuie sa intelegem si accesoriile necesare in starea in care se afla l a moartea testatorului, iar potrivit art.9o4 alin.2-3 C. civ. legatarul are drep tul, in cazul imobilelor, si la imbunatatirile si constructiile nou efectuate de catre testator ulterior intocmirii testamentului. Nu are dreptul insa, potrivit art.9o4 alin.1 C. civ. la achzitiile noi de imobile alaturate celui testat, pri n care acesta din urma se mareste, decit daca testatorul face o noua dispozitie testamentara care sa le cuprinda si pe acestea. In cazul in care legatul are dre pt obiect un lucru de gen nedeterminat calitativ, art.908 prevede ca persoana ti nuta la executarea legatului este obligata sa dea un lucru de calitate mijlocie. Daca insa testatorul a dispus ca alegerea calitatii sa fie efectuata de catre l egatar acestava putea opta pentru calitatea cea mai buna. Este posibil, asa cum am aratat mai sus, ca testatorul sa lase nuda proprietate unei persoane, iar uzufructul alteia. In legatura cu un astfel de legat s-au rid icat mai multe probleme in practica judecatoreasca si de asemenea s-au nascut di scutii in literatura de specialitate, astfel ca se impun unele precizari. In ce priveste natura juridica a legatului nudei proprietati nu sunt controverse caci acesta, in adevar, nu poate fi decit universal in ipoteza cind nuda propri

etate priveste intregul patrimoniu al defunctului;cu titlu universal cind prives te o fractiune a acestuia;si cu titlu particular daca priveste unul sau mai mult e bunuri determinate. De asemenea nu exista controversa nici in privinta legatul ui in uzufruct atunci cind uzufructul este stabilit cu privire la unul sau mai m ulte bunuri singulare, caci acest legat nu poate fi decit unul cu titlu particul ar. Discutii s-au nascut insa in legatura cu calificarea juridica a legatului in uzufruct atunci cind el este stabilit asupra intregii mosteniri sau a unei frac tiuni din aceasta. S-a sustinut atit teza ca un astfel de legat are caracterul u nui legat universal, atunci cind are ca obiect intreaga mostenire, si cu titlu u niversal cind obiectul sau este uzufructul unei parti din aceasta ;teza ca legat ul in uzufructul intregii mosteniri dar si acela care priveste o fractiune a ace steia sunt legate cu titlu universal , cit si teza potrivit careia legatul uzufu ctului este, in toate cazurile (inclusiv atunci cind priveste intreaga mostenire sau o fractiune a acesteia), un legat cu titlu particular. In ce ne priveste ne raliem acestei din urma opinii. In adevar legatul in uzufru ct nu poate fi calificat niciodata legat universal chiar si atunci cind uzufruct ul vizeaza intreaga avere a defunctului intrucit legatarul nu are chemare la int reaga mostenire. El dobindeste numai folosinta si fructele patrimoniului succeso ral pe o durata determinata sau in cel mai bun caz pe durata vietii legatarului, neputind insa avea niciodata vocatie la dobindirea totalitatii drepturilor care compun masa succesorala. Asa fiind, de ineficacitatea legatului nudei proprieta ti vor profita mostenitorii legali iar nu legatarul uzufructului. In schimb, asa cum am aratat, legatarul universal al nudei proprietati are vocatie la dobindir ea intregii mosteniri in plina proprietate . Lui ii va profita stingerea uzufruc tului sau ineficacitatea legatului in uzufruct. In alta ordine de idei, acest le gat nu este amintit de art.894 C. civ. printre legatele cu titlu universal, iar, asa cum am precizat, aceasta enumerare este exhastiva. Asadar, concluzia care se impune este aceea ca legatul uzufructului este un lega t cu titlu particular chiar in ipoteza in care are ca obiect o universalitate sa u o fractiune din universalitate. Nu se poate pune semnul egalitatii intre uzufr uctul universal sau cu titlu universal si legatul universal sau cu titlu univers al. Calificarea uzufructului ca universal sau cu titlu universal vizeaza numai o biectul dreptului de uzufruct pe cind cea a legatelor universale vizeaza vocatia la mostenire. Nici faptul ca legatarul in uzufructul intregii mosteniri sau a u nei fractiuni din aceasta este obligat alaturi de nudul proprietar, potrivit art .55o si 552 C. civ. , la suportatea datoriilor si sarcinilor nu este de natura a -i schimba caracterul caci nu exista incompatibilitate intre calificarea acestui legat ca fiind unul cu titlu particular si plata datoriilor si sarcinilor, test atorul sau legea putind impune legatarului astfel de obligatii . In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine ni ci in momentul intocmirii testamentului si nici in acela al deschiderii succesiu nii, codul civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu -i apartine si aceea in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potri vit art.9o6 C. civ. , daca testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i ap artine, legatul va fi valabil prezumindu-se ca el a inteles sa impuna celor inda torati la executarea legatului procurarea bunului si predarea acestuia legatarul ui. Cel obligat la executarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilit ati. Prima este aceea de a procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea bunului in momentul deschiderii succesiunii. Daca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarulu i transferul proprietatii catre legatar nu are loc in momentul deschiderii succe siunii ci in acela al procurarii acestuia. Daca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el lega tul va fi cosiderat nul potrivit art.9o7 C. civ. Dovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine legatarul ui interesat, acesta avind posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de oric e mijloc de proba si putind folosi chiar elemente dinafara testamentului. Desigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert,

intrucit numai un astfel de bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu ap artin unui anume titular determinat. In consecinta legatul unui bun de gen va fi intotdeauna valabil chiar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bu nuri. Problema legatului indiviz se pune atunci cind obiectul legatului il constituie un bun individual determinat aflat in indivziune la data deschiderii succesiunii . In ipoteza in care testatorul a lasat cota sa ideala de proprietate dintr-un bun determinat sau cota sa dintr-un bun determinat dintr-o universalitate, legatul este valabil intrucit o cota ideala de proprietate este un drept absolut si excl usiv al fiecarui coindivizar, iar aceasta se poate transmite, atit prin acte int er vivos cit si prin acte mortis cauza, asadar inclusiv prin legate. In ipoteza in care insa obiectul legatului il costituie nu cota ideala apartinat oare testatorului ci bunul in integralitatea lui sau o cota determinata din aces ta, se vor aplica pri n asemanare regulile pe care le-am vazut in cazul legatulu i lucrului altuia. Daca testatorul a stiut ca are numai o cota parte din bun si totusi a dispus de el in integralitatea lui legatul va fi valabil, cel insarcina t cu executarea liberalitatii avind obligatia, fie sa procure pentru legatar bun ul in integralitatea lui, fie sa plateasca in bani cota parte care nu i-a aparti nut testatorului. Bine s-a argumentat ca de vreme ce legea considera valabil un legat care are ca obiect un bun care nu este al testatorului in totalitatea lui cu atit mai mult se impune a considera valabil un legat care are ca obiect doar o cota care nu este a testatorului . In cazul in care testatorul a crezut numai ca bunul ii apartine in totalitate da r de fapt nu avea decit o cota parte din acesta, legatul va fi nul pentru partea care depaseste cota sa de proprietate. Se presupune ca el nu ar fi testat peste cota sa de proprietate daca ar fi fost in cunostiinta de cauza. Conchizind precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind posibila amintim cu titlu de exemplu citeva: - legatul unui bun cert; - legatul unui bun de gen; - legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu titlu universal sau fata de alt legatar cu titlu particular; - legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce av ea fata de el; - legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate; - legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului, daca se dovedeste ca intentia sa a fost de a limita chemarea legatarului numai l a acele bunuri determinate; - legatul unei succesiuni cuvenita lui de cujus, dar nelichidata pina la moartea acestuia (art.894 alin.2 C. civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre tes tator si legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte din aceasta ci un grup de bunuri determinate Sectiunea a III-a . Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le afecteaza. 1. Legatul pur si simplu. Este legatul neafectat de nici o modalitate. In acest caz drepturile legatarului se dobindesc din momentul deschiderii succesiunii ase manator cu situatia mostenitorilor legali. Asa fiind legatarul poate instraina, prin acte intre vii, din momentul deschiderii succesiunii, drepturile dobindite, indiferent de momentul acceptarii mostenirii sau de punerea sa in posesie. In c azul mortii legatarului dupa deschiderea succesiunii drepturile lui se vor trans mite propriilor mostenitori, asa cum rezulta din prevederile art.899 C. civ. Tex tul se refera expres numai la legatele cu titlu particular dar se accepta ca are aplicabilitate si in cazul legatelor universale si cu titlu universal . 2. Legatul cu termen. Testatorul poate sa supuna legatul unui termen, fie suspen siv, fie extinctiv aplicindu-se regulile dreptului comun in materie de modalitat i. In cazul termenului suspensiv executarea legatului este aminata pina la implinir

ea lui (de pilda la sase luni de la deschiderea mostenirii) dar drepturile legat arului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis cauza din momentul desc hiderii mostenirii. Cu alte cuvinte desi legatarul devine proprietar sau credito r din momentul deschiderii mostenirii el nu poate cere predarea lucrului legat s au plata creantei la deschiderea mostenirii ci numai la implinirea termenului, a sa cum rezulta din prevederile art.926 si 1o22 C. civ. In cazul legatului afectat de un termen extinctiv legatul isi produce efectele d in momentul deschiderii mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la implinirea termenului legatul se stinge(de pilda cind se lasa prin legat dobinzile unei sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o dura ta limitata. 3. Legatul sub conditie. Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie. In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la dat a deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii ev enimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau neg ativa. Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul deven ind proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testat orul a dispus de biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca a cesta sa termine facultatea de drept etc. Pina la indeplnirea conditiei, potrivit art.1o16 C. civ. legatarul poate lua mas uri conservatorii, la fel ca in dreptul comun, dar spre deosebire de dreptul com un, in cazul predecesului legatarului inainte de realizarea conditiei acesta dev ine caduc si nu trece la mostenitorii sai chiar daca post mortem conditia se rea lizeaza, asa cum in mod expres prevede art.925 C. civ. S-a precizat in doctrina ca asa fiind practic dreptul legatarului devine dublu conditionat caci nasterea dreptului legat depinde o data de realizarea conditiei instituita de catre testa tor si a doua oara de indeplinirea conditiei ceruta de lege si anume supravietui rea legatarului indeplinirii conditiei. Prin acte juridice intre vii transmitere a legatului sub conditie suspensiva este posibila, dreptul tertului dobindditor fiind insa dublu conditionat la fel ca al legatarului transmitator. In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul desch iderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia r ezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschideri i mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este si gur ca nu se poate realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca s i cum ar fi fost un legat pur si simplu. Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru cau za de moarte. Mostenitorii legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia, indife rent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu partic ular, dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obie ct dterminat nu poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile. 4. Legatul cu sarcina. Sarcina este o obligatie impusa de catre testator care ac eptind legatul trebuie sa o execute. Legatarul in acest caz trebuie sa dea, sa f aca sau sa nu faca ceva pentru a dobindi legatul. Sarcina se poate institui in c azul tuturor legatelor. Instituirea sarcinii, la fel ca in cazul conditiei rezolutorii, nu afecteaza dob indirea dreptului asupra legatelor, care se nasc din momentul deschiderii succes iunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple, numai ca neexecutarea sarcin ii la fel ca si nerealizarea conditiei rezolutorii va prduce efecte retroactive pina la momentul deschiderii succesiunii. Intrucit testamentul produce efecte numai dupa moartea testatorului nu se pot im pune legatarului obligatii care sa fie executate in timpul vietii testatorului, ci numai dupa decesul acestuia . Sarcina poate fi stipulata in favoarea unui tert, in favoarea testatorului sau i

n favoarea legatarului insusi. In cazul in care sarcina este stipulata in favoarea unui tert prin ea se realize aza o stipulatie pentru altul si reprezinta fie o plata ce are loc pe aceasta ca le fie o liberalitate indirecta. In acest caz avem un dublu legat iar regulile p rivind capacitatea de a testa si de a primi prin testament trebuie sa fie implin ite nu numai in raporturile dintre testator si legatar ci si in raporturile dint re testator si tertul beneficiar. Nu se pune problema capacitatii de face si de a primi liberalitati insa in raporturile dintre legatari si tertul beneficiar pe ntru ca, s-a spus, executarea sarcinii de ctre legatar reprezinta doar executare a unei obligatii Sarcina poate fi instituita, cind e vorba de un tert, prin exceptie de la reguli le capacitatii succesorale si in favoarea unei persoane viitoare sau nedetermina te, cu conditia ca aceasta sa existe sau sa fie determinabila la data executarii sarcinii. In cazul sarcinii in favoarea testatorului insusi acesta are un interes material sau moral in executarea acesteia, ca plata unei datorii, suportarea cheltuielil or de inmormintare etc. In ipoteza in care sarcina este stipulata chiar in interesul legatarului, ne afl am in prezenta unei liberalitati cu efectatiune speciala, subliniindu-se in doct rina ca si testatorul are cel putin un interes de natura morala in executarea sa rcinii. De pilda cind testatorul dispune ca legatarul sa foloseasca o suma de ba ni pentru a-si desavirsi studiile. Legatarul este liber sa accepte sau nu legatul, dar in masura in care l-a accept at este obligat sa execute sarcina, independent de posibilitatile sale materiale , mai mari sau mai mici . In caz de nexecutare a sarcinii cei interesati (benefi ciarul sarcinii, executorul testamentar, creditorii beneficiarului) pot cere in justitie execcutarea silita si daune interese. Potrivit art.93o C. civ. coroborat cu art.83o C. civ. se poate cere de catre ori ce persoana interesata ca mostenitorii legali, legatarii sau creditorii, revocar ea judiciara a legatului. Tertul in favoarea caruia s-a instituit sarcina poate cere numai executarea acesteia, nu si revocarea legatului caci nu are un astfel de interes. Sectiunea a IV-a. Ineficacitatea legatelor. Prin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produ c efectele pe care in principiu ar trebui sa le produca. In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in doctrin a nulitatea, revocarea si caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea legatelor , cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor excesive este tot c aducitatea acelor legate. Toate cauzele de ineficacaitate au acelasi efect si an ume desfiintarea retroactiva a legatelor, insa pe cind cauzele de nulitate(relat iva sau absoluta) existau anterior sau concomitent cu momentul intocmirii testam entului, cauzele de revocare sau cele de caducitate sunt intotdeauna posterioare acestui moment. De asemenea, s-a precizat in doctrina, revocarea nu trebuie con fundata cu caducitatea caci revocarea se datoreaza, in cazul celei judecatoresti , unei culpe a legatarului sau, in cazul celei voluntare, vointei unilaterale a testatorului, iar caducitatea este determinate intotdeauna de cauze straine atit de culpa legatarului cit si de vointa unilaterale a testatorului Ea consta asa cum vom vedea in cele ce urmeaza intr-o imposibilitate obiectiva de executare a legatului. 1. Nulitatea legatelor. Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite d e legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelo r. Vom avea in consecinta cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridi c, cum sunt viciile de consimtamint, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precu m si cauze specifice actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt pr evazute conditii de validitate aparte. Astfel, de pilda, testatorul nu avea capacitatea de a dispune, nu s-au respectat conditiile de forma instituite pentru validitatea diferitelor forme testamentar

e, s-a stipulat o substitutie fideicomisara, s-au incalcat dispozitiile privind interzicerea testamentului conjunctiv etc. Regimul juridic al nulitatilor este cel de drept comun, cu unele deosebiri speci fice acestei materii. Astfel in ce priveste termenul de prescriptie a actiunii in anulare prevazut de art.9 alin.2 din Decr. nr.167/1958 acesta va incepe sa curga nu de la data inche ierii actului in cazul nostru al intocmirii testamentului, ci de la data deschid erii succesiunii, intrucit orice efecte ale testamentului se produc numai de la aceasta data . In alta ordine de idei, deosebit de regimul juridic al nulitatilor din dreptul c omun se admite ca in unele ipoteze este admisa acoperirea nulitatii legatului (c hiar a celei absolute), prin confirmare, ratificare sau executare voluntara a ac estuia de catre persoanele interesate, care ar beneficia de ineficacitatea acelu i legat ca, de pilda, mostenitorii legali sau legatarul universal, in cazul in c are testamentul ar cuprinde si legate cu titlu particular . Asa dupa cum am va zut, mostenitorii legali vor putea executa legatul cuprins intr-un testament nul pentru vicii de forma, aplicindu-se prin analogie dispozitiile prev. de art.116 7 alin.3 C. civ. privitoare la donatii. Ratificarea va produce afecte numai fata de mostenitorii care au consimtit, in ipoteza ca exista mai multi mostenitori. 2. Revocarea legatelor. Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor Co dul civil se ocupa in art.92o-931. Revocarea este de doua feluri:voluntara, cind se datoreaza vointei unilaterale a testatorului si judecatoreasca cind este det erminata de unele fapte culpabile ale legatarului si se pronunta prin hotarire j udecatoreasca. A)Revocarea voluntara a legatelor. Asa cum am vazut testamentul este prin esenta lui revocabil in tot cursul vietii testatorului (art.8o2 C. civ.). Acesta nici nu poate renunta la acest drept al sau caci orice clauza care ar limita in vreun fel, partial sau total, definitiv sau temporar, dreptul testatorului de a-si revoca propriile dispozitii testament are ar fi lovita de nulitate absoluta . In consecinta testatorul poate sa revina asupra unui testament al sau, revocindu-l partial sau total pina in ultima clip a a vietii sale prin propria manifestare unilaterala de vointa. Acest drept poat e fi exercitat discretionar, fara vreo limita si fara nevoia invocarii unor moti ve. Legatarul nu poate invoca vreun drept cistigat intrucit testamentul nu produ ce efecte decit de la data deschiderii mostenirii. Manifestarea de vointa revocatorie a testatorului poate fi expresa sau tacita fi ind conditionata de capacitatea de a testa a acestuia si de lipsa viciilor de co nsimtamint. Revocarea legatelor este considerata expresa atunci cind vointa revocatorie a te statorului este exprimata direct printr-un inscris si este tacita atunci cind es te dedusa din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului, care desi nu o p recizeaza direct impun aceasta concluzie. a)Revocarea voluntara expresa. Potrivit art.92o C. civ., revocarea voluntara exp resa se poate realiza fie printr-un nou testament, din cele reglementate de lege , fie printr-un act autentic. Asadar, este vorba de un act juridic solemn, iar n erespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator. Daca revocarea se face printr-un nou testament nu se cere ca cel ulterior sa aib a aceeasi forma cu primul, nefiind, asadar, impusa o simetrie a formelor in acea sta privinta. Un testament autentic, de pilda, va putea fi revocat in totalitate sau in parte printr-un testament olograf intocmit insa cu respectarea tuturor c erintelor impuse de lege pentru validitatea acestuia (scris in intregime, datat si semnat de mina testatorului potrivit art. 859 C. civ.). Codul civil prevede i n art.922 ca revocarea este valabila chiar daca celelalte clauze din testamentul ulterior, altele decit cele revocatorii, sunt nule sau nu s-ar putea executa, c u exceptia ipotezei in care insusi testatorul a conditionat revocarea de validit atea integrala sau partiala a celui de al doilea testament. Pentru valabilitatea revocarii nu se cer formule sacramentale, dimpotriva simpla mentiune anulat , s-a spus , scrisa de mina testatorului, semnata si datata de cat re acesta este valabila, , avind efect revocatoriu caci sunt indeplinite cerinte

le de forma pentru un testament olograf. Cind revocarea se face prin act autentic, dar care nu este testament, acesta poa te fi special redactat in acest scop, dar revocarea se poate face si in cadrul u nui act autentic care are nu numai aceasta menire ca de pilda in cadrul unui con tract de donatie. S-a spus ca revocarea este valabila chiar daca declaratia revo catorie s-a facut oral in fata instantei de judecata si aceasta a fost cosemnata ca atare in cuprinsul unei incheieri sau hotariri judecatoresti. Inscrisul aut entic, nefiind testament nu se impune indeplinirea unor conditii de valabilitate pentru astfel de acte juridice. b. Revocarea voluntara tacita sau indirecta. Revocarea este considerata tacita a tunci cind testatorul nu o declara in mod expres dar vointa sa revocatorie rezul ta fara echivoc din acte sau fapte juridice savirsite de el sau cunoscute numai de acesta. Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume: -incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterio r cu cele ale testamentului anterior (art. 921 C. civ. ) si -instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C. civ. ), iar doctrina si practica judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci sa considerat ca enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si anume distruge rea testamentului de catre testator sau de catre alcineva dar cu stirea acestuia . Redactarea unui nou testament, in sine, nu reprezinta, in dreptul nostru, spre d eosebire de cel roman si de vechiul drept romanesc, un act revocatoriu intrucit este posibil ca dispozitii din testamente succesive sa se execute concomintent, cu conditia sa nu fie ireconciliabile sau vointa testataorului insusi sa nu fost in acest sens. Criteriul dupa care vom determina, asadar, faptul ca o dispoziti e dintr-un testament posterior o revoca pe o alta dintr-un tstament anterior est e vointa testatorului , care de aceasta data nu se manifesta expres, ci trebuie dedusa din acte si fapte colaterale. Pentru ca un testament nou sa echivaleze cu o revocare tacita se impun anumite c onditii: -noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege pent ru validitatea testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la rindul sau, ce rintele legale pentru a putea testa, adica capacitate si consimtamint valabil. U n testament nul nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in schimb, po trivit art.922 C. civ. soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testam ent, din punctul de vedere al revocarii tacite, ca, de pilda, caducitatea acesto ra. In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficac e nu vom putea deduce nici intentia testatorului de a mentine, pentru acest moti v, legatele anterioare. Acest lucru se poate realiza numai in cazul revocarii ex prese; -noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare expresa a celui anterior, ca ci, evident, intr-o atare ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii exprese, iar nu in a celei tacite. In cazul revocarii exprese nu se mai pune problema compat ibilitatii dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucit al doil ea il revoca pe primul neconditionat, chiar daca dispozitiile pe care le cuprind , altfel, ar putea fi executate impreuna; -testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau cont rarii cu cele din primul testament. In doctrina s-a apreciat ca incompatibilitatea nu se confunda cu contrarietatea intrucit in vreme ce incompatibilitatea presupune o imposibilitate obiectiva, ab soluta in executarea concomitenta a dispozitiilor din testamentele succesive, (d e natura materiala sau juridica) in cazul contrarietatii imposibilitatea concomi tenta de executare a legatelor din testamentele succesive nu este de natura obie ctiva, caci material sau juridic acest lucru ar fi posibil, ci se datoreaza inte ntiei testatorului. S-au dat exemple de incompatibilitate intre legatul prin car e testatatorul il iarta de datorie pe un debitor al sau si cel prin care dreptul de creanta impotriva acestui debitor este lasat unui alt legatar. Iertarea de d atorie din pri mul testament este un legat care se revoca prin cel de al doilea

intrucit acea creanta a fost testata unei alte persoane . Tot astfel s-a exempli ficat cu ipoteza in care autoturismul testatorului este lasat in proprietatea un ei persoane printr-un prim testament, iar prin cel de al doilea proprietatea exc lusiva a acelueasi autoturism este lasata altei persoane. Prin ultimul legat se opereaza revocarea tacita a primului de vreme ce este vorba de acelasi autoturis m. In ambele exemple imposibilitatea executarii concomitente a celor doua legate este de natura materiala. Cele doua legate nu s-ar putea executa concomitent ni ci daca ar fi fost cuprinse in acelasi testament. S-au dat exemple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci cin d prin primul legat se lasa unei persoane un imobil in plina proprietate, iar pr in al doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau uzufructul acelueas i imobil. Prin cel de al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea r eferitoare la nuda proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufr uctul. Daca primul legat ar fi avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul im obilului, iar al doilea deplina proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi r evocat tacit legatul nudei proprietati sau a uzufructului intrucit sunt incompat ibile din punct de vedere juridic cu deplina proprietate asupra acelueasi imobil . S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva, m ateriala sau juridica de executare concomitenta a doua legate chiar in ipotexa i n care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament . In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost acea sta, caci altfel din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succe sive se pot executa concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cupr inse in acealasi testament ele se executa concomitent, caci legatul se poate imp arti intre cei doi legatari indicati. Intentia revocatorie a testatorului se poa te prezuma chiar din faptul redactarii celui de al doilea testament, desi s-ar p utea intimpla ca in cazul unui testament cu un continut mai complex testatorul s a precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se execute concomint ent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucit potrivit ar t.888 C. civ. pot coexista mai multi titulari care vor deveni astfel coproprieta ri. Trebuie precizat ca in toate cazurile, fie ca este vorba de incompatibilitate sa u de contrarietate, revocarea tacita se circumscrie strict numai legatelor aflat e in astfel de situatii, restul dispozitiilor testamentare raminind in vigoare. Asadar, doctrina a facut distinctie intre cele doua ipoteze, ale incompatibilita tii si contrarietatii cu toate ca cei doi termeni din punct de vedere semantic s unt sinonimi. S-a apreciat ca aceasta distinctie se impune din nevoi practice cu m sunt exempelele la care ne-am referit mai sus. Distinctia, laudabila in sine, nu este citusi de putin perfecta, caci de vreme ce contrarietatea s-ar deosebi d e incompatibilitate prin aceea ca in cazul contrarietatii imposibilitatea de exe cutare concomitenta a legatelor succesive s-ar datora nu obstacolelor de natura materiala sau juridica, ci vointei testatorului nu se poate nega ca si in cazul legatelor declarate incompatibile ele sunt tot rezultatul vointei testatorului a stfel ca acest element subiectiv, care se vrea a sta la baza distinctiei este pr ezent in ambele ipoteze. De aceea unii autori repudiaza aceasta clasificare soco tind, asa cum am aratat, ca cei doi termeni sunt sinonimi si desemneaza, in fapt , aceeasi realitate juridica . In fine, s-a precizat ca testamentele succesive sunt incompatibile sau contrarii numai daca cuprind legate din aceesi categorie-universale, cu titlu universal s au cu titlu particular- cu privire la aceeasi mostenire, fractiune de mostenire sau bun succesoral, cu beneficiari diferiti. Nu exista astfel contrarietate, si cu atit mai putin incompatibilitate, intre legatul cu titlu particular sau cu ti tlu universal, facute prin testamentul anterior si legatul universal instituit p rin legatul posterior . De asemenea nu se considera revocat legatul universal an terior printr-un legat posterior, cu titlu universal sau cu titlu partcular, ci se micsoreaza doar emolumentul primului legat

Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului. Codul civil prevede in art. 923 ca; orice instrainare a obiectului legatului, facu ta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in st area testatorului . Din textul citatat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga r evocarea tacita a legatului anterior de intentia testatorului care rezulta indir ect din actul ulterior de instrainare care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atit instrainarea in sine este avuta in vedere ca avind efect revoca toriu, cit intentia testatorului care se exprima implicit in sens revocatoriu pr in acel act juridic. De aici rezulta o serie de consecinte atit in ce priveste a ctul de instrainare cit si in ce priveste legatul ce astfel se revoca. Astfel instrainarea trebuie sa fie voluntara pentru a avea efect revocatoriu. Nu poate fi vorba de un asemenea efect in cazul vinzarii silite la cererea credito rului testatorului sau in cazul in care bunul a fost expropriat, chiar daca in a cest din urma caz s-ar incheia o conventie cu privire la despagubiri pentru bunu l expropriat. Astfel de instrainari ar avea drept efect caducitatea legatului si nu revocarea lui tacita, caci astfel de acte juridice nu exprima vointa, chiar indirecta, a testatorului in sensul revocarii legatului. De aici rezulta o alta consecinta si anume aceea ca in cazul reintrarii bunului in patrimoniul testator ului, de vreme ce instrainarea a fost voluntara legatul nu se va executa, el fii nd considerat revocat, dar in cazul vinzarii silite, daca bunul a fost retroceda t, legatul va trebui executat, caci el nu se considera revocat. Instrainarea trebuie sa fie reala si nu fictiva sau un simplu proiect, fiind ind iferent daca este oneroasa sau gratuita. In schimb, s-a precizat in doctrina, an tecontractul de vinzare-cumparare si chiar promisiunea unilaterala de vinzare at rag revocarea legatului cu toate ca nu au efect translativ de proprietate, caci exprima intentia revocatorie a testatorului . Asa cum textul art.923 C. civ. o prevede in mod expres, revocarea tacita are loc chiar in ipoteza ca instrainarea voluntara este lovita de nulitate intrucit si aceasta exprima intentia revocatorie a testatorului indiferent de soarta juridic a a actului de instrainare in sine. Desigur instrainarea trebuie sa emane de la o persoana capabila iar vointa sa sa fie liber exprimata, caci in caz contrar si vointa revocatorie este afectata de aceleasi vicii ;in acest caz este vorba de o exceptie de la regula expres prevazuta in textul legal ca si un act de instrai nare nul are efect revocatoriu asupra legatului anterior daca priveste acelasi b un . Evident daca instrainarea nula produce efecte revocatorii cu atit mai mult nerespectarea normelor de publicitate nu va afecta efectul revocatoriu al instra inarii. De asemenea din textul art.923 C. civ. rezulta ca revocarea are loc si in cazul in care bunul se reintoarce in orice mod in patrimoniul testatorului, bunaoara p rin rezolutia instrainarii si se afla in patrimoniul succesoral la data deschide rii succesiunii. Revocarea opereaza chiar daca actul de instrainare este afectat de modalitati, t ermen suspensiv sau extinctiv, ori conditie suspensiva sau rezolutorie. In aceas ta ordine de idei s-a precizat ca revocarea are loc din momentul incheierii act ului cu toate ca instrainarea s-a realizat sub conditie suspensiva, caci in adev ar vointa revocatorie a testa torului a fost definitiv exprimata, indiferent de faptul ca nasterea dreptului dobinditorului este conditionata suspensiv . Intrucit legiuitorul vorbeste in art.923 C. civ. de revocare pentru tot ce s-a i nstrainat se impune concluzia ca revocarea poate fi totala sau partiala dupa cum i nstrainarea priveste bunul in totalitatea lui sau numai o parte din el ca de pil da cota de din dreptul de proprietate . In cazul in care instrainarea a avut ca obiect dezmembraminte ale dreptului de proprietate ca uzfructul, abitatia etc. s au in care s-au constituit garantii reale, ca de pilda o ipoteca etc. legatarul este obligat la respectarea lor. Pentru realizarea efectului revocator nu are importanta persoana catre care are loc instrainarea bunului aceasta putind fi chiar persoana legatarului. Unii auto ri au sustinut ca prin exceptie trebuie considerat ca donarea bunului legatarulu i insusi nu ar avea efect revocatoriu asupra legatului cu acelasi obiect, care a r urma sa produca efecte, daca donatia ar fi nula . Impartasim totusi parerea co

ntrara in sensul ca testatorul facind o donatie legararului pe care-l instituise prin testamentul precedent si-a schimbat vointa liberala urmind ca aceasta din urma manifestare de vointa sa produce efecte cu consecinta revocarii tacite a le gatului chiar in ipoetaza ca donatia nu ar produce efecte din cauza nulitatii, r evocarii sau neindeplinirii conditiilor etc. Fiind vorba de acte de instrainare ulterioare testamentului trebuie sa facem pre cizarea ca ipoteza instrainarii obiectului legatului nu poate viza decit legatel e cu titlu particular avind ca obiect bunuri individual determinate. In cazul le gatelor universale sau cu titlu universal, avind ca obiect un patrimoniu sau o p arte a acestuia instrainarea prin acte intre vii a obiectului lor nu poate avea loc. Instrainarea unor bunuri, chiar in ipoteza cind legatul cu titlu universal a fost determinat prin indicarea unei mase de bunuri, ca de pilda totalitatea bu nurilor imobile, iar testattotul le-ar instrainat ulterior pe acestea, nu are ca efect revocarea legatului caci vocatia legatarului la universalitate sau la o p arte din aceasta se pastreaza. In atari ipoteze doar emolumentul legatului de ca re va beneficia legatarul se modifica. Asa cum am precizat mai sus, pentru ca instrainarea ulterioara sa aiba efect rev ocarea legatului cuprins intr-un testament anterior, legatul trebuie sa aibe ca obiect bunuri individual determinate, fie bunuri certe, fie bunuri de gen(dupa n atura lor). Daca instrainarea ulterioara priveste bunuri de gen neindividualizat e, care au format obiectul legatului anterior(de pilda o cantitate de cereale)ac easta nu are efect revocator caci se considera ca legatarul este un simplu credi tor al mostenirii iar mostenitorii legali sau testamentari vor fi obligati la pl ata legatului, chiar in ipoteza ca la data mortii lui de cujus in mostenire nu s e vor gasi bunuri de acel gen. Se face, asadar, aplicarea principiului genera no n pereunt . In fine, s-a precizat ca poate forma obiect al legatului cu titlu particular, re vocat prin instrainarea ulterioara nu numai un bun corporal, ci si unul incorpor al, ca in cazul legatului creantei sau a legatului iertarii de datorie . Aceasta intrucit art. 923 vorbeste de obiectul legatului iar in aceasta sintagma se inclu d si bunurile incorporale . Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect si dreptul succesoral mostenit de catre testator ca universalitate sau ca o parte d in universalitate, intrucit in raporturile dintre testator si legatarul sau acea sta reprezinta un grup particular de bunuri, constituind, asadar, un legat cu ti tlu particular. Instrainarea acestor drepturi succesorale de catre testator(cita vreme mostenirea nu este lichidata) are drept efect si revocarea legatului. Distrugerea voluntara a bunului, individual determinat, de catre testator sau de catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revoca tor in privinta legatului avind acelasi obiect, caci aceasta exprima vointa impl icita a testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testato r sau de catre alte persoane nu poate avea efect revocatoriu constituind insa un caz de caducitate a legatului . Distrugerea voluntara a testamentului de catre testator Pe linga cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 s i 923 C. civ. )in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dint r-un testament anterior sunt neindoilenic revocate prin distrugerea materiala a testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea te statorului. ESte vorba tot de o revocare voluntara indirecta sau tacita. Modalit atea in care se realizeaza distrugerea (ruperea inscrisului, arderea acestuia, s tergerea scriiturii sau numai a unui element esential al testamentului ca semnat ura etc. )nu are importanta Totusi in aceasta privinta s-au conturat citeva regu li in practica judiciara. Astfel s-a precizat ca distrugerea testamentului trebuie sa fie voluntara, chiar daca a fost realizata nu de catre testator ci de un tert, dar cu stirea, testat orului sau chiar daca s-a realizat fortuit insa testatorul a stiut despre aceast a. Se considera ca de vreme ce testatorul a cunoscut ca testamentul a fost distr

us fortuit si nu a facut un alt testament aceasta implica vointa sa revocatorie. Evident daca distrugerea are loc fara stirea testatorului ea nu are efect revoc atoriu punindu-se doar problema dovezii ca testamentul a existat, a continutului sau precum si a imprejurarii ca acesta a fost distrus, in conditiile art.1198 C . civ. Distrugerea trebuie sa fie efectiva. S-a precizat ca daca ordinul de distrugere dat de catre testator unui tert care avea testamentul in pastrare nu a fost exec utat testamentul nu se considera revocat. Pentru revocare ar fi nevoie de un nou testament care sa contina o precizare expresa in acest sens . Conluzia este val abila numai cu precizarea ca testatorul trebuie sa fi stiut ca ordinul sau de di strugere nu s-a realizat, intrucit altfel el si-a manifestat vointa revocatorie si nu mai este necesara elaborarea unui nou testament care sa-l revoce pe primul . Consideram ca trebuie sa dam prioritate vointei testatorului care s-a exprima t in sensul distrugerii testamentului, iar nu unui incident care a dus la pastra rea lui, dar peste vointa testatorului. Altfel spus, si aceasta imprejurare a or dinului de distrugere a testamentului echivaleaza, in opinia noastra cu o revoca re tacita. Daca ulterior se redacteaza un nou testament prin care se revoca in m od expres primul(ceea ce dovedeste ca testatorul a avut cunostinta ca primul tes tament nu a fost distrus) avem de a face cu o revocare expresa iar nu cu una tac ita. Desigur ca intr-o atare ipoteza se pune problema dovezii ordinului dat de c atre testator in sensul distrugerii acestuia. Concluzia se impune cu atit mai mu lt cu cit se accepta ca si in cazul distrugerii fortuite, nu distrugerea in sine are relevanta ci constientizarea ei de catre testator si acceptarea ca atare de unde se trage concluzia revocarii tacite, determinata tot de vointa testatorulu i, care, iata, trebuie sa primeze unor imprejurari aleatorii care nu au legatura cu ea. Numai in conceptia, pe care noi nu o impartasim, potrivit careia distrug erea testamentului nu echivaleaza cu revocarea lui ci este numai un obstacol mat erial in executarea legatelor, s-ar putea sustine ca testamentul nedistrus la or dinul testatorului, dar fara stiinta acestuia, de catre tert ar putea ramine efi cace . In cazul in care este vorba de un testament olograf sau mistic, intr-un singur e xemplar distrugerea acestuia duce fara echivoc la revocarea legatelor ce a cupri ns. In cazul testamentului autentic distrugerea numai a exemplarului aflat in po sesia testatorului nu atrage revocarea lui cita vreme nu s-a distrus si exemplar ul aflat la notar . Testatorul trebuie sa fi avut capacitatea necesara de a revoca dispozitiile test amentare anterioare, adica sa fi avut capacitate de exercitiu iar vointa sa fie libera si neviciata. Revocarea tacita prin distrugerea ulterioara a testamentului poate sa fie totala daca testamentul a fost distrus in totalitate sau partiala daca numai unele din dispozitiile sale au fost distruse tragindu-se concluzia ca numai acelea a voit testatorul se le revoce. In legatura cu stersaturile intervenite in cuprinsul testamentului s-a precizat ca atunci cind acestea s-au facut de catre testator concomitent cu redactarea te stamentului ele produc efecte fara a mai fi nevoie de datarea si semnarea lor de catre testator, caci fa parte din insusi testamentul semnat si datat. Se prezum a in general ca stersaturile au fost facute de catre testator si concomitent cu redactarea lui, dar se admite si proba contrara. Daca insa stersaturile sunt ulterioare intocmirii testamentului ele vor revoca d ispozitiile radiate numai daca au fost datate si semnate din nou de catre testat or. Practic este vorba, in acest caz de o revocare expresa realizata printr-un t estament olograf. Retractarea revocarii voluntare Testatorul este liber pina in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiil e testamentare astfel incit el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte revocarea legatelor anteri oare este ea insasi revocabila.

Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face decit in conditiile art.920 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din fo rmele testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui t estament nou prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care c uprinde dispozitii ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a realizat prin distrugerea testamentului an terior retractarea nu se poate realiza decit prin redactarea unui nou testament; la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucit legea prevede expres ca reintrarea bunului in patrimoniul testatorului(de pilda prin rezolutiunea contractului de vinzare-c umparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce s-a r ealizat prin acea instrainare. In principiu retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea dispozit iilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a voi t altfel . Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cau tata intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atit mai mult cu cit, mai recent s-a exprimat si opinia potrivit careia . . . nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita des fiintarii actului prin care a fost declarata ineficient. Nu mai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte inten tia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sasi produca efecte . B.Revocarea judecatoreasca a legatelor. Revocarea judecatoreasca a legatelor nu se datoreste manifestarii de vointa a te statorului ci unor fapte culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de catre o instanta judecatoreasca la cererea persoanel or interesate, dupa moartea testatorului. Faptele culpabile pot fi savirsite ina inte sau dupa deschiderea mostenirii. Revocarea judecatoreasca a legatelor este institutia simetrica, in materia moste nirii testamentare, cu nedemnitatea succesorala din materia mostenirii legale. Potrivit art.93o C. civ. , coroborat cu art.83o si 831 alin.1 si 2 C. civ. revoc area judecatoreasca a legatelor poate avea loc pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine. Inafara cazurilor de ingratitudine determinate de refuz ul de alimente si survenienta de copil cauzele de revocare judecatoreasca a lega telor sunt identice cu cele de revocare a donatiilor. Refuzul de alimente nu a fost retinut de legiuitor ca o cauza de revocare judeca toreasca a legatelor intrucit testamentul produce efecte numai de la data mortii testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii de aceasta natura anterior acestei date. Testatorul este insa liber sa revoce voluntar legatul in formele analizate mai sus, fara ca vointa sa sa poata fi cenzurata de vreun motiv temein ic in acest sens. La fel se prezinta situatia si pentru survenienta de copii, te statorul fiind liber sa revoce voluntar legatul, iar daca nu o face se presupune ca isi mentine testamentul indiferent de aceasta noua imprejurare. Daca, totusi , testatorul moare fara a avea cunostinta de faptul graviditatii sotiei sale si i se naste un copil, s-a spus ca in atare ipoteza testamentul trebuie considerat caduc pentru disparitia cauzei impulsive si determinante . S-a emis insa si o a lta teorie pentru a se justifica intr-un fel anume posibilitatea revocarii legat ului si anume teoria cauzalista potrivit careia se prezuma ca testatorul a insti tuit legatul sub o conditie rezolutorie negativa, tacita insa, si anume aceea de a nu avea copii. In consecinta s-a sustinut ca instantele de judecata vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea desfiinta legatul cu efe ct retroactiv de la data deschiderii mostenirii . De asemenea s-a sustinut ca un astfel de legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului jurid ic in sensul ca testatorul a avut reprezentarea gresita ca nu va avea copii. Or, asa cum au precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de caducitate a legatului caci nu este prevazut de lege si cu atit mai putin, moti v de revocare judecatoreasca a legatului, cita vreme nu se poate retine nici o c

ulpa din parte legatarului . Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor. Testatorul poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legat arul, de vreme ce a acceptat legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, d upa data deschiderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea legatelor pe motiv ca legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia . Cei interesati cum sunt tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau e xecutorul testamentar, au posibilitatea de a cere prin justitie executarea silit a a sarcinii, dar potrivit art. 93o C. civ. raportat la art. 83o C. civ. se poat e cere si revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii, de catre anumite pe rsoane interesate asa, cum vom vedea in cele ce urmeaza. S-a precizat ca in limita sarcinilor instituite, la fel ca donatia, legatul este un act sinalagmatic sub conditie rezolutorie . Revocarea legatului pentru neide plinirea sarcinii se poate cere numai daca aceasta se datoreste unei culpe a leg atarului, iar nu si atunci cind se datoreste unui caz fortuit sau de forta major a . Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere direct prin actiune sau p e cale de exceptie de catre persoanele care justifica un interes legitim in aces t sens. Astfel pot cere revocarea mostenitorii legali(rezervatari sau nu) legata rii universali sau cu titlu universal si uneori si legatarii cu titlu particular , cum ar fi, de pilda, situatia legatului cu titlu particular conjunctiv sau ace ea in care un legatar cu titlu particular este insarcinat cu executarea legatulu i . Creditorii acestor persoana indreptatite la a cere revocarea legatului cu sa rcini o pot cere si ei pe calea actiunii oblice potrivit art. 274 C. civ. Tertul in favoarea caruia sarcina a fost instituita nu poate exercita aceasta actiune decit in masura in care este si mostenitor legal al defunctului si astfel revoca rea i-ar profita, daca legatul este mai valoros decit sarcina, altfel el, asa cu m am precizat mai sus, putind cere doar executarea silita a sarcinii . Actiunea in revocare peentru neideplinirea sarcinii este prescriptibila in terme nul general de prescriptie de 3 ani, iar dreptul la actiune se naste din momentu l neindeplinirii sarcinilor, sau de la momentul in care cei indreptatiti sa o ex ercite au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare, facindu-se astf el aplicarea prin analogie a prevederilor art.833 C. civ. Daca nu s-a stabilit u n termen pentru executarea sarcinii prescriptia incepe sa curga de la nasterea r aportului de drept, potrivit art.7 din Decr. Nr.167/1958, adica de la data decsh iderii succesiunii. Termenul de un an prevazut de art.931 si 833 C. civ. Pentru revocarea liberalitatilor nu are aplicare in cazul actiunii in revocare pentru n eideplinirea sarcinilor. In judecata unor atari actiuni instantele judecatoresti sunt chemate sa decida i n ce masura neexecutarea sarcinii este destul de grava pentru a conduce la solut ia revocarii legatului. Neexecutarea partiala a sarcinii putind duce la o revoca re partiala a legatului, putindu-se acorda si un termen de gratie in caz de inti rziere a executarii. In doctrina se admite ca testatorul poate inlatura in mod valabil exercitarea ac tiunii in revocare pentru neideplinirea sarcinii, persoanele interesate avind in sa posibilitatea de a exercita actiunea in executare a acesteia Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine. Legiuitorul precizeaza prin art.93o C. civ. ca acealeasi cauze care potrivit art .83o si potrivit primelor doua cauze prevazute de art.831 C. civ. duc la revocar ea donatiilor determina si revocarea judecatoreasca pentru ingratititudine a leg atelor. Aceste cauze sunt: 1. atentat la viata testatorului si 2. delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia. Este evident ca aceste doua cauze de revocare judecatoreasca se produc in timpul vietii testatorului iar, pe linga acestea doua, art.931 C. civ. mai adauga un c

az de revocare, ce se produce dupa moartea testatorului si 3. injuria grava adusa memoriei testatorului. Sanctiunea revocarii legatului pentru astfel de cauze intervine chiar in ipoteza in care legatarul nu a avut cunostinta de legat, ceea ce face ca aceasta sa se apropie mult de sanctiunea nedemnitatii succesorale care opereaza in cazul succe siunii legale . Revocarea legatelor pentru ingratitudine, la fel ca si revocarea pentru neidepli nirea sarcinilor, are loc, in principiu, dupa regulile de revocare a donatiilor. Dreptul de a porni actiunea in revocare(sau de a invoca exceptia) apartine perso anelor care in caz de admitere a acesteia ar beneficia de obiectul legatului cum sunt mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal sau legat arii cu titlu particular care pot justifica un interes in revocarea legatului. Potrivit art.931 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei testatorului poate fi intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai exact spus din ziua in care cei indreptatiti la execrcitarea actiunii au putut cunoaste injuria . In privinta celorlalte doua cazuri de revocare problema este controversata. Unii autori sustin ca termenul de un an se aplica si in cazul acestora caci, s-a spu s , art.93o C. civ. trimite implicit si la a rt. 833 C. civ. care organizeaza ac tiunea revocatorie si nu numai la art. 832 si art. 834 C. civ. Dispozitia specia la din art.931 C. civ. care reglementeaza termenul de un se justifica, in opinia acestui autor, numai prin consacrarea unei cauze deosebite de ingratitudine si nu prin considerente care sa justifice aplicarea, in celelalte doua cazuri, a te rmenului general de prescriptie de trei ani. Acest termen de un an nici nu este, sustine acelasi autor, un termen de prescriptie, ci unul de decadere. De aici s -au tras tot felul de concluzii in ce priveste modul de calcul a acelueasi terme n de un an in cazul primelor cauze de revocare, aceleasi ca la donatii, care, su bliniem se produc in timpul vietii testatorului. S-a spus ca daca faptele de ing ratitudine au fost savirsite in timpul vietii testatorului, numai el poate revoc a legatul si aceasta o poate face oricind in cursul vietii sale indiferent de ti mpul care a trecut de la comiterea faptei si, desigur, pentru aceasta nici nu es te nevoie de actiune in justitie. Dar, se sustine in continuare, daca a trecut u n an de la savirsirea faptei iar testatorul, in cunostinta de cauza, nu a revoca t legatul sau si-a manifestat intr-un fel oarecare dorinta de a-l ierta pe legat ar, legatul nu va mai putea fi revocat, dupa moartea testatorului, la cererea pe rsoanelor interesate. Asadar, potrivit acestei opinii, persoanele interesate pot actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si nu s-a implinit terme nul de un an de la savirsirea faptei sau de cind cei in drept au cunoscut sau tr ebuiau sa cunoasca savirsirea acesteia. In concluzia acestei opinii se precizeaz a ca in cazul faptelor de ingratitudine savirsite in timpul vietii testatorului, cei interesati ar putea actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si a decedat inainte de expirarea termenului de un an si numai in limita timpulu i ramas. Nu impartasim aceasta opinie, si nici opinia contrara potrivit careia acest term en de un an constituie o derogare de la dreptul comun, astfel ca el urmeaza a se aplica numai in cazul anume prevazut de legiuitor, adica in cazul injuriei grav e adusa memoriei testatorului, iar nu si celorlalte cazuri de revocare pentru in gratitudine . Dificultatea unei solutii nesusceptibile de controversa este determinata de insa si textele legale. Legiuitorul prin art.93o C. civ. precizeaza ca aceleasi cauze de la pct.1 si 2 din art.831, care sunt cauze de revocare a donatiilor, sunt si cauze de revocare a legatelor pentru ingratitudine, iar cum, in cazul donatiilo r, art.833 prevede ca, pentru aceste motive actiunea trebuie introdusa in termen de un an, iar apoi dupa ce in materia revocarii legatelor pentru ingratitudine mai adauga un caz, prin prevederile art.931 C. civ. in care si specifica expres ca actiunea se poate intenta tot intr-un an, nu exista motive de a distinge intr e cele trei cauze instituite pentru a se putea cere revocarea legatelor. Numai c a desosebirea vine din aceea ca donatia fiind un act juridic intre vii, regulile ei nu se pot aplica intocmai in cazul mostenirilor. In cazul acestora din urma actiunea nu poate fi promovata decit dupa deschiderea mostenirii, chiar in ipote

zele in care faptele determinate de legiuitor, ca fiind cauze de revocare, se pr oduc in timpul vietii testatorului. Nu este vorba aici de testatorul insusi, care, in adevar in timpul vietii sale a re posibilitatea de a -si revoca legatul oricind, astfel ca a i se aplica si lui termenul de un an nu are nici o justificare. Nu se poate sustine, credem, ca da ca el nu si-a revocat, in termenul de un an legatul, desi a stiut de faptele leg atarului sau, aceasta ar duce la consecinta ca cei interesati vor putea intenta actiunea numai in limita timpului ramas din termenul de un an, socotit de la sav isirea faptei, dupa moartea testatorului. Testatorul este liber in timpul vietii sale sa-si revoce orice legat, fara sa fie necesara vreo motivare. Nu lui trebuie sa i se aplice termenul de un an in care sa -si manifeste vointa intr-un sens sau altul, aceasta vointa nu este suspus nici unui termen. Numai su ccesorilor sai interesati trebuie sa li se aplice termenul de prescriptie, ce se impune, pentru exercitiul actiunii revocatorii, or in cazul donatiilor, fiind v orba de act juridic inter vivos, principalul titular al actiunii revocatorii est e donatorul. Asadar, termenul de un an trebuie aplicat in toate cele trei cazuri de revocare pentru ingratitudine stabilite de legiuitor, dar el nu poate curge decit de la d eschiderea succesiunii si nu-l priveste pe testator, caci acesta nu are nevoie d e o revocare judecatoreasca a legatului sau, putind sa-l revoce oricind, pur si simplu. Daca el il iarta pe legatar, cei interesati nu vor putea, in adevar exer cita actiunea, caci aceasta a fost vointa testatorului ce trebuie respectata. In ipoteza in care legatul a carui revocare se cere are ca obiect un imobil s-a pus problema publicitatii imobiliare. S-a sustinut, intr-o opinie , ca cererea d e revocare pentru ingratitudine in cazul donatiilor este supusa publicitatii imo biliare, altfel nefiind opozabila tertelor persoane. Dar o astfel de regula nu s e aplica revocarii legatelor pentru ca mutatiile imobiliare pentru cauza de moar te se pot realiza, prin exceptie, si fara inscriere in cartea funciara. Consecin ta ar fi ca, desi cererea de revocare nu a fost supusa publicitatii actele inche iate de terti cu legatarul, dupa intentatea actiunii revocatorii, nu sunt opozab ile titularului actiunii. S-a mai sustinut insa si opinia potrivit careia orice instrainari sau constituir i de drepturi reale, consimtite asupra bunurilor daruite sau testate, de catre d onatar sau legatar, pina la intentarea actiunii sau pina la transcrierea cererii , ramin neatinse, nefacindu-se, asadar, vreo distinctie intre revocarea donatiei si a legatului . Consideram ca bine s-a precizat ca de principiu, si in prezent dobindirea de dre pturi imobiliare prin succesiune este opozabila fata de terti fara inscriere in cartea funciara. In consecinta legatarii, la fel cu mostenitorii legali sunt scu titi de a face formele de publicitate imobiliara. Cind este vorba de revocarea l egatului pentru ingratitudine se pune problema opozabilitatii actelor juridice, ulterioare actiunii in revocare, incheiate de legatarul vinovat cu tertii de bun a credinta, intrucit revocarea nu produce efecte retroactive fata de terti, asa cum prevede art. 834 C. civ. la care face trimitere implicit art.93o C. civ., de cit daca au fost incheiate dupa inscrierea cererii de revocare in cartea funciar a. Asadar, titularul actiunii trebuie sa o inscrie in carte funciara altfel el r isca, in adevar, sa suporte consecintele instraainarilor imobiliare efectuate de catre legatarul ingrat cu tertii. 3. Caducitatea legatelor. Caducitatea este o cauza de ineficacitate a legatelor datorita unor imprejurari posterioare intocmirii testamentului, straine de vointa testatorului, independen te de vreo culpa a legatarului si care fac imposibila executarea acelor legate . Asadar, uneori legatul poate fi instituit in mod valabil si sa nu fie revocat in tr-una din modalitatile consacrate, dar cu toate acestea sa nu poata fi executat din cauze care survin ulterior, fara vreo culpa din partea legatarului. Caducitatea se deosebeste de nulitate intrucit aceasta din urma poate fi determi nata da cauze anterioare sau, cel mai tirziu, concomintente cu intocmirea testam entului, or caducitatea este determinata de cauze ulterioare. Deosebirea de revo

care rezida in aceea ca nu este legata de manifestarea de vointa a testatorului, ca in cazul revocarii voluntare, dar si de vreo culpa din partea legatarului, c um este cazul revocarii judecatoresti. Cazurile de caducitate. a. Predecesul legatarului fata de testator (art.924 C. civ.). Legatele sunt acte mortis cauz si intuitu personae, astfel incit daca la data deschiderii succesiu nii legatarul desemnat nu mai este in viata legatul nu se mai poate executa deve nind astfel caduc. Mostenitorii legatarului, chiar cei mai apropiati nu au nici un drept asupra leg atului intrucit legatarul insusi nedobidind dreptul legat nu l-a putut transmite mai departe la propriii mostenitori. Daca insa legatarul moare dupa momentul de schiderii mostenirii el a dobindit dreptul legat (daca nu a fost conditionat sus pensiv), iar mostenitorii sai il dobindesc, la rindul lor, prin mostenire. In ca zul in care au fost instituiti mai multi legatari, moartea unuia din ei nu afect eaza celelalte legate facute in favoarea celor in viata la data deschiderii succ esiunii. Potrivit art.8o4 C. civ. testatorul poate, ca o masura de prevedere, sa recurga la o substitutie vulgara, si sa dispuna ca in cazul in care legatarul i nstituit nu ar putea primi legatul, chiar din cauza predecesului sau, de bunul l egat sa beneficieze o alta persoana determinata de catre testator. In acest caz nu avem de a face cu caducitatea intrucit legatul revine celui care a fost desem nat ca substituit al legatarului predecedat. In cazul in care legatul este sub c onditie suspensiva, iar legatarul moare pina la implinirea conditiei, legatul de vine caduc, chiar daca in momentul mortii testatorului legatarul era in viata (a rt.925). Daca legatul este afectat de o conditie rezolutorie (sau de o conditie suspensiva potestativa si negativa, care este asimilata conditiei rezolutorii), sau de termen, fie suspensiv, fie extinctiv sau de o sarcina, este suficient ca legatarul sa fie in viata la data deschiderii succesiunii. Aceste modalitati nu afecteaza dobindirea legatului (inclusiv transmiterea lui pe cale de mostenire d aca legatarul moare dupa deschiderea succesiunii) ci numai exigibilitatea sau st ingerea lui, dupa regulile instituite in cazul actelor juridice afectate de moda litati si nu de cele din materia caducitatii legatelor. Aceeasi este situatia in cazul in care legatarul este in viata la deschiderea su ccesiunii, bunul legat nu a pierit, dar legatul este afectat de o conditie suspe nsiva, care insa nu se realizeaza. In acest caz legatul nu este caduc, ci urmea za regimul juridic al legatelor sub conditie suspensiva . S-a pus problema soartei legatului in cazul comorientilor sau codecedatilor, cin d testatorul decedeaza odata cu legatarul, si nu se poate dovedi ordinea decesel or. Solutia care se impune, s-a precizat , este caducitatea legatului intrucit nu se poate dovedi capacitatea succesorala a legatarului in momentul deschiderii most enirii. De vreme ce nu se poate dovedi nici capacitatea succesorala a legatarulu i si deci acesta nu poate primi legatul, la rindul lui, nu-l poate transmite mai departe mostenitorilor sai . b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenita ulterior datei mortii testatorului. Art.928 C. civ. prevede ca: Orice dispozitie testamentara cade cind eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi . Dupa cum rezulta din t ext pentru ca legatul sa devina caduc, incapacitatea legatarului trebuie sa surv ina dupa deschiderea mostenirii, dar inainte de predarea legatului. De pilda, le gatarul fiind o persoana juridica isi schimba obiectul de activitate si astfel l egatul nu mai corespunde specializarii sale astfel ca este impiedecata sa primea sca legatul potrivit art.4 din decr. Nr.31/1954. Sau, la data deschiderii succesiunii legatarul nu are cetatenia romana, iar obie ctul legatului il constituie un teren, astfel ca (cel putin de lege lata)legatul devine caduc. Incapacitatea legatarului trebuia sa survina, asadar, ulterior de schiderii mostenirii, intrucit daca aceasta ar fi existat la data intocmirii tes tamentului legatul ar fi lovit de nulitate absoluta si nu de caducitate. c. Refuzul legatarului de a primi legatul. Tot din art.928 C. civ. rezulta ca in

virtutea dreptului de optiune succesorala legatarul poate repudia legatul, ipot eza in care acesta devine caduc. Evident, renuntarea la legat se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute numai dupa deschiderea mostenirii (art.7o2 C. civ .). In cazul substitutiei vulgare, potrivit art.8o4 C. civ. refuzul legatarului de a primi legatul nu duce la caducitatea acestuia caci el va fi primit de catre substitutul desemnat de catre testator, daca acesta il accepta, desigur. d. Pieirea totala a lucrului ce formeaza obiectul legatului. Potrivit art.927 C. civ. Legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului . Legatul va deveni caduc numai daca este vorba de un legata c u titlu particular si care are ca obiect bunuri corporale certe, individual dete rminate, iar nu si atunci cind este vorba de legate universale, sau cu titlu uni versal. In cazul acestor din urma legate pieirea unuia sau mai multor bunuri din succesiune are ca efect numai reducerea valorii legatului . Daca legatul este c u titlu particular, dar are ca obiect bunuri de gen, pieirea acestora, de asemne a nu duce la caducitate caci bunurile de gen nu pier(genera non pereunt). In cazul in care obiectul legatului este constituit din bunuri incorporale, lega tul nu poate deveni caduc prin pieirea bunului, ca, de pilda, cind testatorul in caseaza creanta testata in timpul vietii vietii sale. In aceasta ipoteza este vo rba de o revocare voluntara a legatului . Asa a cum rezulta din textul art.927 C. civ. pentru ca legatul sa devina caduc, bunul trebuie sa fi pierit de tot. In cazul pieirii partiale a acestuia legatul ramine valabil pentru partea de bun care s-a pastrat. In doctrina s-a sustinut ca, in cazul pieeeeirii partiale a bunului, daca se dat oreaza despagubiri sau indemnizatie de asigurare, acest sume se cuvin legatarulu i. Nu aceeasi ar fi situatia in cazul pieirii totale a bunului, cind legatul dev ine caduc. In aceasta situatie legatarul nu ar fi in drept nici la despagubiri n ici la indemnizatia de asigurare, cu exceptia situatiei in care s-ar putea deduc e ca intentia testatorului a fost de a aacorda legatarului acest drept de creant a si pentru ipoteza pieirii totale a bunului . In ce ne priveste consideram ca este de acceptat solutia din dreptul francez pot rivit careia indiferent ca pieirea bunului este totala sau partiala, se prezuma intentia testatorului de a acorda despagubirile sau indemnizaatia de asigurare l egatarului . O alta conditie pentru ca legatul sa devina caduc este aceea ca bunul sa fi pier it, asa cum prevede art.927 C. civ. in viata testatorului , asadar intre momentul r edactarii testamentului si acela al mortii testatorului. Daca bunul a pierit ina intea redactarii testamentului legatul este lovit de nulitate caci este lipsit d e obiect, iar daca pieirea bunului se produce dupa momentul mortii testatorului, legatul a fost eficace intrucit dreptul de propriete s-a transmis la a legatar o data cu deschiderea succesiunii, iar acesta are drept la actiune in despagubir i impotriva celui ce a distrus bunul. In ipoteza in care legatul este afectat de o conditie suspensiva, pieirea bunulu i ce formeaza obiectul legatului, chair dupa moartea testatorului, dar inainte d e implinirea cconditiei, are drept efect tot caducitatea legatului, intrucit leg atarul nu devine proprietar (art.925 C. civ.), decit in momentul realizarii cond itiei, or in acel moment legatul nu mai are obiect. Cel care a fost obligat la predarea bunului nu suporta riscul pieirii fortuite a acestuia decit daca a fost pus in intirziere si nu dovedeste ca lucrul ar fi pi erit si daca ar fi fost predat legatarului, in conditiile art.1156 C. civ. , asa dar dupa dreptul comun. Pieirea bunului trbuie sa fi fost independenta de vointa testatorului caci in ca z contrar legatul nu devine caduc, ci este considerat ineficace prin revocarea l ui de catre testator. Asa cum s-a precizat in doctrina , instrainarea bunului independent de vointa te statorului ca, de pilda, vinzarea silita la cererea creditorilor sau expropriere a pentru cauza de ultilitate publica, este asimilata cu pieirea bunului, iar leg atul devine caduc, cu conditia ca instrainarea sa se produca in timpul vietii te statorului (art.927 C. civ.). e. Legatul mai poate deveni caduc in cazul in care intervin dispozitii legale im perative sau prohibitive care sa impiedice predarea legatului. Astfel, potrivit

art.811 C. civ. dispozitiile testamentare in favoarea ospiciilor, saracilor dint r-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica nu produc efecte daca nu sun t autorizate de seful statului, devenind, asadar, caduce. In doctrina s-au mai amintit si alte cazuri de caducitate ca:neideplinirea condi tiei suspensive care afecteaza legatul;depasirea cotitatii disponibile si dispar itia cauzei impulsive si determinante a actului de liberalitate, ca, de pilda su rvenienta de copil . Alti autori considera insa ca desi in aceste ipoteze legatele devin in adevar in eficace nu ne aflam in prezenta unor cauze propriu-zise de caducitate. In cazul legatului sub conditie supensiva, care nu se realizeaza, se aplica regimul jurid ic de drept comun, al dobindirii dreptului sub cconditie si desfiintarea lui ret roactiva daca este sigur ca evenimentul nu se va produce, iar nu caducitatea, cu exceptia situatiei, la care ne-am referit, cind decesul legatarului are loc ina inte de realizarea conditiei, cind legatul este intr-adevar caduc (art.925 C. ci v.), la care se adauga si pieirea lucrului inainte de realizarea conditiei. In ce priveste depasirea cotitatii disponibile, aaceasta are ca sanctiune reduct iunea liberalitatilor excesive, la cererea celor indreptatiti, iar disparitia ca uzei impulsive si determinante, cum este survenienta de copil, se poate analiza ca o revocare tacita a legatului sau ca o desfiintare a legatului ca urmare a re alizarii unei conditii rezolutorii negative tacite, iar nu ca o caducitate . In cazul legatelor(secundare)cuprinse intr-un alt legat (principal)prin caducita tea legatului prinipal nu se realizeaza si caducitatea legatului secundar intrru cit acesta din urma va trece la succesorul care beneficiaza de caducitatea legat ului principal. De pilda, testatorul instituie o sarcina pe seama legatarului un iversal sau cu titlu universal in favoarea unei alte persoane, daca legatul prin cipal devine caduc, sarcina instituita in favoarea acelei persoane va trebui ind eplinita de succesorul care beneficiaza de legatul devenit caduc, bunaoara prin predecesul legatarului sau prin refuzul acestuia de a primi legatul. Astfel de l egate, grefate pe un legat principal, devin, la rindul lor, caaduce numai daca l egatul principal este cu titlu particular iar obiectul sau piere in totalitate i n conditiile art.927 C. civ. Sectiunea a V-a. Dreptul de acrescamint (sau de adaugire) Dreptul de acrescamint (sau de adaugire, cum i se mai spune) vizeaza problema cu i anume ii vor reveni bunurile (drepturile) ce au format obiectul legatelor inef icace. Regula in aceasta privinta este aceea potrivit careia de legatele inefica ce, fie datorita nulitatii, fie revocarii sau caducitatii, profita mostenitorii legali sau testamentari ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta acelor legate. Altfel spus, obiectul legatelor inefica ce va reveni persoanelor cu vocatie succesorala din a caror parte urmau sa se ex ecute acele legate . Aceste persoane sunt :mostenitorii legali, legatarii univer sali, legatarii cu titlu universal sau chair legatarii particulari, daca testato rul le-a impus ca sarcina executarea legatului ineficace. De pilda, daca legatul ineficace a fost universal, de el vor profita mostenitorii legali rezervatari, care vor culege, de asta data, nu numai rezerva ci intreaga mostenire, sau moste nitorii nerezervatari care au fost inlaturati de la mostenire prin instituirea l egatarului universal. Daca, prin ipoteza, au fost instituiti doi legatari univer sali, dar numai unul din legate este ineficace acesta va profita celuilalt legat ar universal, care potrivit art.888 C. civ. are vocatie universala . De ineficacitatea legatului cu titlu universal vor profita mostenitorii legali s au legatarul universal, daca a existat. In cazul in care testatorul a instituit mai multe legate cu titlu universal, de ineficacitatea unuia nu poate profita un alt legatar cu titlu universal intrucit potrivit art.894 C. civ. vocatia legata rului cu titlu universal este limitata la o fractiune din mostenire. Se poate, t otusi, ca testatorul sa fi instituit doi sau mai multi legatari cu titlu univers al pentru aceeasi fractiune din mostenire, ipoteza in care ineficacitatea legatu lui in privinta unuia din legatari va profita celuilalt. De pilda, daca unul din legatarii cu titlu universal nu accepta legatul, sau in ce-l priveste legatul a fost revocat judecatoreste pentru ingratitudine etc. acesta va profita celuilal

t legatar cu titlu universal. In ce priveste legatele cu titlu particular ineficace, ele profita mostenitorilo r legali, legatarilor universali sau cu titlu universal care aveau obligatia sa execute acele legate. Legatarii cu titlu particular profita de ineficacitatea un or legate cu titlu particular numai in ipoteza in care aveau ca sarcina executar ea legatelor ineficace sau daca beneficiul lor succesoral a fost redus prin astf el de legate. De pilda, daca legatul cu titlu particular a avut ca obiect uzufru ctul unui bun si a devenit ineficace, de el poate profita legatarul cu titlu par ticular care avea nuda proprietate a acelueasi bun, prin aceasta proprietatea ac estuia din urma devenind deplina. Se poate insa intimpla ca vointa testatorului sa fi fost alta, ca atunci cind printr-o substitutie vulgara, cum vom vedea in c ele ce urmeaza, sau in cazul legatului conjunctiv, el insusi a desemnat benefici arul legatului cu titlu particular ineficace. Asadar, de la regula potrivit careia ineficacitatea legatului profita mostenitor ilor ale caror parti din mostenire ar fi fost micsorate prin acel legat sau care aveau obligatia executarii acelui legat, legiuitorul a instituit doua exceptii si anume:substitutia vulgara si legatul conjunctiv. In cazul substitutiei vulgare (reglementata de art.8o4 C. civ.) testatorul desem neaza pe linga primul legatar un al doilea, care, prin substitutie, va beneficia de legat, cu conditia ca primul legatar sa nu accepte legatul sau sa nu poate b eneficia de el. Prin substitutia vulgara, ca urmare a vointei testatorului, se i nlatura, asadar, posibilitatea ca mostenitorii legali sau ceilalti legatari sa p rofite de ineficacitatea legatului care va reveni celui de al doilea legatar des emnat de catre testator. Mostenitorii legali sau alti legatari ar putea profita de ineficacitatea legatului numai in ipoteza ca legatul ar fi ineficace si fata de cel de al doliea legatar(substituitul)iar testatorul nu a dispus altfel. Ne aflam in prezenta legatului conjunctiv, reglementat de art.929 C. civ. , in s ituatia in care acelasi bun, determinat individual sau generic, este lasat la ma i multi legatari, fara a se preciza partea care s-ar cuveni fiecaruia, astfel ca fiecare va avea chemare eventuala la intregul obiect . Daca toti legatarii vor si pot sa primeasca obiectul legat, acesta se va impartii intre ei in mod egal. Daca insa unul dintre legatari nu poate sau nu vrea sa primeasca legatul, partea lui va reveni, in virtutea dreptului de acrescamint, celorlalti colegatari, ale caror parti vor spori in mod corespunzator. Asadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuza sa primeasca legatul sau nu-l poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalti mostenitori potrivit dispozitiilor legale. Din conti nutul art. 929 C. civ. rezulta numai trei cazuri in care ar opera dreptul de ac rescamint si anume:in caz de incapacitate a legatarului, in caz de renuntare a a cestuia la legat sau in caz de predeces al legatarului fata de testator, numai c a in doctrina se accepta ca dreptul de acrescamint opereaza oricare ar fi cauza ineficacitatii legatului, chiar si in cazul in care este vorba de revocarea volu ntara a acestuia. Desigur hotaritoare si in aceasta privinta este vointa testato rului asa cum se desprinde ea din continutul testamentului, sau cum se exprima l egiuitorul, daca din dispozitiile testamentare rezulta ca acesta a fost cugetul te statorului . Dreptul de acrescamint profita nu numai colegatarilor care au primit legatul ci si mostenitorilor colegatarului predecedat fata de testator, intrucit, asa cum s -a precizat in doctrina , dreptul de acrescamint nu opereaza, in cazul legatului conjunctiv la fel ca in cazul subsitutiei vulgare, de la persoana la persoana c i de la portiune la portiune . Din cele de mai sus rezulta ca pentru a opera dreptul de acrescamint trebuie sa fie indeplinite mai mute cocnditii si anume: -sa existe mai multi legatari cu titlu particular. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal nu este vorba propriu zis de un drept de acrescamint, as a cum este el reglementat de art. 929 C. civ. intrucit aceste legate confera ele insele vocatie la intreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, desi practic, in cazul ineficacitatii legatelor fata de unul din legatari, duce si i n aceste cazuri la sporirea cotei celorlalti legatari care pot si vreau sa acept e un astfel de legat. -sa existe identitate de obiect fata de toti legatarii. Obiectul legatului, treb

uie, asadar, sa fie acelasi fata de toti legatarii, putind fi constituit din bun uri corporale, individual determinate, bunuri de gen determinate sau determinabi le ori bunuri incorporale, sau din legatul dreptului succesoral dobindit prin mo stenire de catre testator. Obiectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate in integralitatea lui, sau numai din nuda proprietate orin un desme mbramint al dreptului de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitatie. In legatura cu legatul conjunctiv ala dreptului de uzufruct s-au nascut discutii in doctrina pentru ipoteza ca unul din legatarii instituiti de catre testator d ecedeaza. Se stie ca potrivit dreptului comun stingerea uzufructului, fie in tot alitate, fie in parte, profita nudului proprietar consolidind dreptul acestuia c are din acel moment apare ca un drept de proprietate deplin. Datorita insa speci ficului legatului conjunctiv, in cazul sau lucrurile nu stau in acest fel. S-a p recizat astfel in doctrina ca in ipoteza in care unul din legatari este decedat la data deschiderii succesiunii, celalalt colegatar va dobindi, in virtutea drep tului de acrescamint, totalitatea uzufructului. Daca insa moartea unui colegatar survine dupa momentul deschiderii succesiunii nu se mai pune problema dreptului de acrescamint, caci legatul nu mai este ineficace, in temeiul art.929 C. civ. ci el si-a produs efectele. In acest caz se aplica normele dreptului comun priv ind stingerea dreptului de uzufruct. Cu toate acestea s-a exprimat si parerea ca tocmai datorita specificului constituirii legatului conjunctiv la moartea unuia dintre colegatari, colegatarul in viata va exercita dreptul de uzufruct al intr egului bun, acceptindu-se, asadar, solutia indivizibilitatii dreptului de uzufru ct, iar stinegerea lui va interveni numai la moartea ultimului titular . -partea fiecaruia din colegatari sa nu fi fost determinata de catrea testator. S e cconsidera, in atare ipoteza, ca vointa testatorului a fost de a acorda chemar e eventuala la totalitatea obiectului legatului fiecaruia dintre legatari. Exist a, s-a spus, o solidaritate de vocatiune intre colegatarii acelueasi lucru . -fata de unul sau mai multi legatari legatul sa devina ineficace. Daca legatul d evine ineficace fata de toti legatarii, obiectul sau va reveni celorlalti mosten itori, dupa regulile generale in materie. In legatura cu dreptul de acrescamint s-a pus problema daca el opereaza facultat iv sau obligatoriu si apoi daca se dobindeste cu sau fara sarcini. In doctrina mai noua aproape toti autorii impartasec, pe buna dreptate credem s i noi, parerea ca dreptul de acrescamint opereaza de drept, fiind, asadar, oblig atoriu. De vreme ce legatarul a acceptat legatul il dobindeste chiar cu sporul r ezultat din ineficacitatea acelui legat fata de altul, sau altii din colegatari, caci in adevar acceptarea succesiunii nu se poate realiza pro parte, fiind un a ct juridic indivizibil. Pe de alta parte, acest drept se bazeaza pe chemarea fie carui colegatar la intregul obiect al legatului, astfel ca nu se poate sustine c a dreptul de acrescamint ar fi obligator numai in cazul legatelor universale sau cu titlu universal conjunctive, cum s-a sustinut in literatura juridica mai vec he , ci si in cazul legatelor cu titlu particular conjunctive. Din caracterul obligator, in toate cazurile al dreptului de acrescamint rezulta sis consecinta ca el opereaza cu sarcini. Legatarul care beneficiaza de acrescam int va suporta si sarcinile care reveneau colegatarului fata de care legatul aa devenit ineficace. Face exceptie de la aceasta regula ipoteza in care sarcina a fost instituita intuitu personae legatari, adica in considerarea persoanei legat arului care nu a primit sau nu a putut primi legatul. In acest caz ineficacitate a legatului atrage dupa sine si ineficacitatea sarcinii . Sectiunea a VI-a. Alte clauze testamentare. 1.Exheredarea (sau desmostenirea). Prin exheredare se intelegea acea dispozitie testamentara prin care tstatorul inlatura de la mostenire pe unul sau pe mai mul ti mostenitori legali. Cu alte cuvinte testamentul poate cuprinde nu numai dispo zitii pozitive prin care se confera drepturi unor legatari, ci si dispozitii neg ative prin care unii mostenitori legali sunt inlaturati de la mostenire. In ce priveste mostenitorii rezervatari ei pot fi exheredati numai in in limitel e cotitatii disponibile, pe cind mostenitorii nerezervatari pot fi exheredati fa ra nici o limita.

Desi legislatia noastra nu reglementeaza exheredarea ea este unanim recunoascuta caci posibilitatea testatorului de a dispune in acest sens rezulta, implicit, d in alte dispozitii legale cum sunt cele privitoare la rezerva succesorala. De vr eme ce se accepta ce se accepta ca mostenitorilor rezervatari trebuie sa li se a sigure o parte din mostenire, cu titlu de rezerva, cchiar impotriva vointei test atorului, ind el dispune ca intreaga lui avere sa fie deferita altor persoane, t rebuie sa acceptam ca cei care nu ssunt rezervatari pot fi exheredati in totalit ate. Exheredarea este, asadar, permisa in limita cotitatii disponibile cind exxi sta mostenitori rezervatari si in totalitate cind nu exista astfel de mostenitor i. Mostenitorii care au fost astfel lipsiti de emolumentul succesoral, chiar in tot alitate isi pastreaza calitatea de mosteenitori legali avind posibilitatea de ac tiona in justitie anularea sau revocarea judecatoreasca a legatelor sau constata tea caducitatii acestora sau pentru reductiunea liberalitatilor excesive pentru a-si realiza vocatia concreta la acea mostenire. De asemenea mostenitorii legali exheredati pot cere inventarierea si conservarea bunurilor succesorale, potrivi t art. 7o si urm, din Legea nr. 36/1995. Notarul public sa citeze mostenitorii l egali chiar in ipoteza in care prin legate s-a consumat intreaga avere a defunct ului, iar mostenitorii legali nu sunt rezervatari. Felurile exheredarii. Dupa modul in care se manifesta vointa testatorului exhere darea poate fi directa sau indirecta. Exheredarea este directa atunci cind testatorul inlatura de la mostenire in mod expres pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Exheredarea este indirecta a tunci cind testatorul nu mentioneaza expres inlaturarea de la mostenire a unuia sau altuia dintre mostenitorii legali ci instituie legatari care consuma, total sau partial mostenirea pe care o lasa. Exheredarea directa poate sa fie totala sau partiala, dupa cum sunt inlaturati t oti mostenitorii legali(inclusiv cind exista un singur mostenitor legal) sau num ai unii dintre ei. In prima ipoteza efectul care se produce este acela ca mosten irea devine vacanta si va fi culeasa de stat, cu conditia, desigur, ca testatoru l sa nu fi insituit legatari care sa culeaga mostenirea. In cea de a doua ipotez a, a exheredarii partiale, cind sunt inlaturati de la mostenire numai o parte di n mostenitorii legali si testatorul nu desemneaza legatari, intreaga mostenire s au numai cotitatea disponibila va fi culeasa de comostenitorii celor exheredati sau de mostenitorii rezervatari, dupa regulile devolutiei legale a mostenirii. E vident ca in cazul in care exista mostenitori rezervatari exheredarea nu poate f i decit partiala, caci priveste numai cotitatea disponibila, iar nu si rezerva. De pilda, daca de cujus a avut un singur copil, iar prin testatment dispune exhe redarea lui, oricum acest copil va culege din mostenire, care reprezinta, potriv it art.841 C. civ. rezerva sa succesorala. Cealalta cota de va fi culeasa de mos tenitorii subsecventi in grad sau clasa, daca de cujus nu a dispus altfel. Daca de cujus a avut doi copii si-l desmosteneste pe unul din ei, acesta din urma va cculege oricum 1/3 din mostenire, care reprezinta rezerva sa, iar celalalt care nu a fost desmostenit, va culege 2/3 din mostenire si nu cit ar fi cules daca nu exista dispozitia de desmostenire a fratelui sau. Daca cei exheredati nu au calitatea de mostenitori rezervatari intreaga mostenir e va reveni comostenitorilor sau in lipsa acestora mostenitorilor subsecventi, d upa grad sau clasa. In cazul exheredarii indirecte, cind exheredarea se realizeaza prin institirea d e legatari, prin aceasta mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati tot al de la mostenire, iar cei rezervatari numai in limita cotitatii disponibile. I n acest caz se poate spune ca instituind legatari inseaman a-i exhereda pe moste nitorii legali (instituer c est exclure). Acest lucru nu este valabil insa in cazu l exheredarii directe partiale cind mostenitorii legali chemati sa culeaga moste nirea in locul celor inlaturati fac acest lucru nu in calitate de legatari ci to t in calitate de mostenitori legali. Faptul ca exista un testatment prin care un ii mostenitori legali au fost exheredati nu schimba datele problemei. Caci aces t fapt constituie numai premisa care permite celorlalti mostenitori legali sa cu leaga si partea celor desmosteniti, dar al caror drept se intemeiaza pe lege si

nu pe testament. Precizarea are importanta in privinta dobindirii posesiei mostenirii intrucit mo stenitorii legali ce cculeg si partea celor exheredati, in aceasta calitate si n u in aceea de legatari, vor dobindi si posesia mostenirii potrivit regulilor apl icabile, dupa ccum sunt mostenitori sezinari sau nesezinari (art.653 C. civ.) si nu prin predarea legatelor (art.889, 891, 895 C. civ.). De asemenea in cursul procedurii succesorale notariale ei vor participa tot in c alitate de mostenitori legali si nu in aceea de legatari . In cazul exheredarii indirecte, cind excluderea de la mostenire este determinata de instituirea de legatari se poate intimpla ca legatul sa fie ineficace, fiind nul, caduc sau revocat judecatoreste. In acest caz, legatul sau legatele neprod ucind nici un efect, nici desmostenirea nu are cum sa se produca, astfel ca most enirea va fi culeasa de catre mostenitorii legali pe care testatorul voia sa-i i nlature prin acele legate. Dupa cum s-a spus in aceasta privinta hotaritoare es te vointa testatorului, caci daca se poate deduce ca acesta a voit sa-i exherede ze pe acei mostenitori legali, independent de soarta legatului sau legatelor, in eficacitatea acestora nu va face sa reinvie dreptul mostenitorilor legali ci mos tenirea va deveni vacanta si va fi culeasa de stat. In cazul in care legatul cu efect de exheredare a devenit ineficace prin revocare a sa de catre testator, ia r acesta isi retracteaza revocarea voluntara, legatul intial renaste cu efectul sau de desmostenire indirecta a mostenitorilor legali. Dar si in acest caz va tr ebui stabilita cu precizie vointa testatorului . Exheredarea sanctiune. Este acea dispozitie testamentara prin care se dispune in laturarea de la mostenire a acelor mostenitori care vor ataca testamentul cu act iune in nulitate. O asemenea dispozitie este considerata valabila intrucit trebu ie recunoscuta testatorului deplina libertate in legatura cu mostenirea pe care o lasa, inclusiv de a adopta masuri de aparare a dispozitiilor sale testamentare . Chiar testamentul ab irato este considerat valabil. Aceasta imprejurare nu est e considerata ca un viciu de consimtamint. Cu atit mai mult dispozitiile privind exheredari-sanctiune, determinate de sentimente de suparare sau de minie din pa rtea testatorului sunt considerate valabile. In doctrina s-a precizat insa ca o exheredare sanctiune nu poate produce efecte daca tinde la mentinerea in vigoare a unui testament lovit de nulitate absoluta . Altfel spus, mostenitorii nu vor fi impiedecati sa exercite acele actiuni impo triva testamentului care ar avea ca obiect constatarea nulitatii dispozitiilor t estamentare care incalca, ele insele, ordinea publica sau bunele moravuri. De asemenea exheredarea -sanctiune nu aduce atingere rezervei mostenitorilor rez ervatari care au atacat testamentul in justitie. Dar exheredarea sanctiune va pr oduce efecte in privinta cotitatii disponibile, daca testamentul a fost atacat p entru legate care nu aduceau atingere rezervei legale. 2. Executiunea testamentara. Executiunea testamentara priveste modalitatile in care vor fi aduse la indeplini re dispozitiile de ultima vointa ale lui de cujus. Aceste dispozitii pot fi puse in executare de catre mostenitorii legali ai defunctului sau de catre legatarii universali , dar testatorul poate desemna prin testament una sau mai multe pers oane care sa aibe aceasta misiune si anume de a aduce la indeplinire intocmai di spozitiile testamentare, care poarta denumirea de executori testamentari. (art. 91o C. civ. ). Ratiunile pentru care testatorul procedeaza la desemnarea de exec utori testamentari pot fi multiple. Vrea sa scuteasca pur si simplu pe mostenito ri de asemenea obligatii; mostenitorii pot sa fie minori sau pusi sub interdicti e, sau testatorul nu are incredere ca mosteenitorii vor fi in masura sa-i aduca la indeplinire dispozitiile. Desemnarea executorului testamentar se poate face numai prin testament, dupa reg ulile de desemnare a legatarului, iar revocarea unei asemenea dispozitii la fel. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 913, 915 C. civ. persoana desemnata ca ex ecutor testamentar trebuie sa aibe capacitate deplina de exercitiu, la data desc hiderii succesiunii. Testatorul poate desemna una sau mai multe persoane ca executori testamentari de

pilda, unul pentru afacerile civile, altul pentru cele comerciale etc. , caz in care atributiile sunt asadar, divizate. Se poate intimpla insa ca atributiile e xecutorilor testamentari sa fie conjunctive (art.918 C. civ.) caz in care oricar e dintre executorii testamentari poate lucra singur pentru aducerea la indeplini re a dispozitiilor testamentare. Testatorul poate insa dispune ca executorii tes tamentari sa lucreze impreuna. O persoana incapabila de a primi legate de la testator poate, evident, fi desemn ata ca executor testamentar, dar aceasta imprejurare nu-i confera capacitate suc cesorala in sensul de a primi, de pilda, un legat remunerator. Notarul public competent a desbate succesiunea, potrivit art. 83 din Legea nr.36 /1995 va elibera persoanei desemnate de catre testator un certificat care consta ta aceasta calitate, care potrivit art. 85 din regulamentul de punere in aplicar e a aceste legi va determina si intinderea drepturilor si obligatiilor acestuia. Natura juridica a institutiei executorului testamentar. Executorul testamentar e ste un mandatar special al testatorului astfel ca i se aplica regulile de la con tractul de mandat, in masura in care legea nu dispune altfel . Calificata, asadar, ca un mandat de natura speciala, executiunea testamentara ar e caracteristici care o aseamana cu mandatul dar si unele care o deosebesc. Doct rina a scos in evidenta urmatoarele asemanari cu mandatul de drept comun: a)Acceptarea ca si refuzul executiunii testamentare sunt, la fel ca la contractu l de mandat, facultative. Cel desemnat are deplina libertate de a accepta sau nu sa devina executor testamentar, oricare din atitudinile sale nefiind susceptibi le de abuz. La fel ca acceptarea mostenirii, acceptarea executiunii testamentare poate fi expresa sau tacita. b)Executorul testamentar are aceleasi obligatii ca si mandatarul;are obligatia d e a indeplini mandatul, de a da socoteala si de a raspunde pentru faptele persoa nei substituite in executarea mandatului. In privinta drepturilor sale situatia este iarasi ca la contractul de mandat. Are la fel ca mandatarul dreptul de a fi desdaunat pentru cheltuielile facute cu executarea mandatului si cu toate ca, i n principiu, executiunea testamentara este gratuita, daca s-a stipulat in testam ent vreo remuneratie, executorul are dreptul a o pretinde. Daca remuneratia executorului testamentar a fost stabilita sub forma unui legat, acesta are dubla calitate, de executor testamentar si de legatar, calitati care sunt interdependente, dar numai unilateral . Astfel, s-a spus, el poate renunta la legat ca orice legatar dar sa accepte sarcina executiunii testamentare. Inve rs insa, daca a acceptat legatul cu carcater remunerator, se prezuma ca a accept at si executiunea testamentara. Totusi in cazul in care intentia testatorului a fost ca legatul sa ramina valabil, independent de acceptarea executiunii testame ntare, legatul poate fi validat chiar daca legatarul nu accepta sa devina si exe cutor testamentar. Este posibil, uneori, ca testatorul, numind un executor testa mentar sa-i confere si calitatea de legatar universal. Aceasta pentru a-i confer i puteri peste limitele legale ale executorului testamentar obisnuit, caci in ca zul succesorilor universali chemati sa execute dispozitiile testamentare limitar ile imperative impuse simplului executor testamentar nu exista, mostenitorii dev enind proprietarii bunurilor odata cu deschiderea mostenirii astfel ca dispun in mod liber de ele. Daca aceasta desemnare si in calitate de legatar universal es te numai aparenta, testatorul desemnind si legatari cu titlu universal sau cu ti tlu particular care absorb mostenirea in cuasitotalitatea ei, obiectul legatului universal fiind astfel redus la cel mult valoarea remuneratiei, instantele de j udecata vor putea, la cererea persoanelor interesate, sa constate caracterul sim ulat al instituirii de legatar universal, urmind in consecinta ca acea persoana sa fie considerata simplu executor testamentar ale carui puteri si atributii sun t strict limitate de legiuitor. c)La fel ca la contractul de mandat, puterile executorului testamentar au carcat er intuitu personae, astfel ca moartea celui desemnat ca executor testamentar at rage incetarea mandatului. Daca, asadar, la data deschiderii succesiunii cel des emnat ca executor testamentar este mort si nu s-a desemnat un executor testament ar subsidiar, executiunea testamentara nu va mai avea loc devenind caduca. In ca zul in care executorul moare pe parcursul executiunii, sarcinile acestuia nu tre c la mostenitorii sai, mandatul, cum a artat incetind pe aceasta data. (art.917

C. civ.). Asa cum am precizat mai sus, executiunea testamentara fiind un mandat cu carcate r special s-au relevat in doctrina si unele deosebiri fata de mandatul propriu-z is. a) Atributiunile executorului testamentar incep la moartea testatorului pe cind cele ale mandatarului inceteaza la moartea mandantului. b) Executorul testamentar poate fi numit numai prin testament, asadar, intr-o fo rma solemna, pe cind la contractul de mandat, care are carcater consensual, numi rea mandatarului se poate realiza chiar in mod tacit. c) In timp ce la contractul de mandat limitele imputernicirii mandatarului sunt lasate la libera apreciere a partilor, limitele si atributiile executorului test amantar sunt determinate imperativ de catre legiuitor. d) In cazul mandatului obisnuit, mandatarul poate oricind renunta la mandat, dac a renuntarea nu produce pagube mandantului, executorul testamentar insa odata ce a acceptat misiunea nu poate renunta la ea decit daca dovedeste ca indeplinirea ei i-ar produce lui insusi pagube. Atributiile si puterile executorului testamentar. Atributiile executorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit sau nu sezina, adica posesia bunurilor mobile din mostenire (art.911 C. civ.). Executorul testamentar fara sezina are, potrivit art.916 C. civ., doar un rol de supraveghere si control in scopul aducerii la indeplinire a dispozitiilor testa mentare. El nu are nici o abilitare in sensul de a le executa el insusi. Potrivi t art.85 din regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995 notarul publi c eliberind certificatul de executor testamentar are indatorirea sa precizeze in tinderea drepturilor si obligatiilor conferite de testator acestuia precizind, i nclusiv daca este sezinar sau nu, iar in caz afirmativ, daca detine toate bunuri le mobile din succesiune sau numai o parte din acestea, durata sezinei si sarcin ile concrete pe care trebuie sa le indeplineasca. Executorul testamentar fara sezina are, asa cum rezulta din prevederile art.916 C. civ. , urmatoarele atributii: - sa ceara notarului public competent punerea pecetilor daca exista mostenitori minori, interzisi sau absenti; - sa staruie ca notarul public sa faca inventarul succesiunii in prezenta mosten itorilor prezumtivi; - sa se ingrijeasca de luarea masurilor de conservare a bunurilor succesorale; - sa intervina in judecata pentru apararea validitatii testamentului. Executorul testamentar cu sezina are nu numai atributii de supraveghere si contr ol ci si atributii de a aduce, el insusi, la indeplinire dispozitiile din cuprin sul testamentului. Asa cum s-a precizat in doctrina , sezina (textul art.911 C. civ. vorbeste de po sesia bunurilor mobile)conferita de catre testator executorului testamentar nu e ste decit o simpla detentie precara a bunurilor caci acesta nu detine bunurile p entru sine ci pentru mostenitorii defunctului. Ea trebuie deosebita de sezina ca re se confera mostenitorilor legali prevazuti de art.653 C. civ. Acesti mostenit ori legali au nu numai posesia dar si proprietatea tuturor bunurilor succesorale , mobile si imobile, pe cind sezina executorului testamentar are ca obiect numai bunurile mobile, chiar daca testatorul se refera in testament si la bunurile im obile . Executorul testamentar este, cum s-a spus, un simplu sechestru(custode) al mostenitorilor . Dar sezina mostenitorilor, la fel ca si rezerva lor succesor ala nu exclude sezina ce se confera executorului testamentar, dimpotriva ele pot coexista intrucit au continut diferit. Excutorul caruia i s-a conferit sezina intra de drept in posesia bunurilor succe sorale, fara sa fie nevoie de vreo formalitate prealabila, certificatul de execu tor testamentar avind doar efect declarativ si nu constitutiv. In virtutea ei ex eccutorul testamentar are puterea de a detine bunurile ce constituie obiectul se zinei si de a refuza predarea lor succesorilor universali daca, bunaoara, acele bunuri formeaza obiectul unor legate cu titlu particular, sau, potrivit vointei testatorului ele urmeaza a fi distruse, ca in cazul unor hirtii intime scrisori etc. Obiectul sezinei se determina potrivit continutului testamentului si dispozitiil

or testamentare pe care executorul le are de adus la indeplinire. De vreme ce te xtul legal (art. 911 C. civ. ) se refera la averea mobila a testatorului inseamna ca imobilele, fructele si productele acestora de dupa deschiderea mostenirii nu pot forma obiectul sezinei executorului testamentar. Durata sezinei este determinata tot de catre testator, dar potrivit art. 911 C. civ. nu poate trece peste un an de la moartea sa si nu poate fi prelungita de ca tre instantele judecatoresti. Testatorul poate conferi insa prin testament o dur ata mai scurta sezinei executorului testamentar, precum, potrivit art. 912 C. ci v. si mostenitorii lui pot scurta termenul sezinei oferindu-i acestuia sumele n ecesare pentru plata legatelor de lucruri mobile sau platind ei insisi aceste le gate. Sezina inceteaza inainte de termen si in cazul in care dispozitiile testam entare avind ca obiect bunuri mobile au fost executate. Cind temenul sezinei s-a implinit executorul testamentar are datoria de preda bunurile mobile detinute m ostenitorilor in drept. In ce priveste momentul in care incepe sa curga durata sezinei, textul art. 911 C. civ. vorbeste de cel al deschiderii succesiunii, dar se accepta ca atunci cin d exista motive obiective termenul se calculeaza si de la o data ulterioara. Ast fel, in cazul in care testamentul a fost descoperit mai tirziu sau a fost contes tat de catre mostenitorii legali sau cind data mortii testatorului a fost stabil ita judecatoreste se accepta ca independent de vointa sa executorul testamentar nu a putut incepe executarea dispozitiilor testamentare si deci termenul se va c alccula de la o data ulterioara deschiderii succesiunii, cind executarea dispozi tiilor testamentare a devenit posibila. . La expirarea termenului sezina inceteaza, dar daca executorul testamentar nu a r eusit sa-si duca la indeplinire indatoririle el poate continua sa ramina in func tie dar ca executor fara sezina. Mostenitorii ii pot insa conferi, in conditiile mandatului de drept comun, imputernicire sa detina si pe mai departe bunurile c e le avea in posesie si sa execute atributiile unui executor sezinar. Executorul testamentar cu sezina are pe linga atributiile generale recunsocute o ricarui executor testamentar (art. 916 C. civ. ) unele atributii speciale: -el poate cere vinzarea miscatoarelor in lipsa sumelor necesare pentru plata leg atelor cu titlu particular sau pentru procurarea unor bunuri care trebuie predat e legatarilor, precum poate incasa pretul obtinut din astfel de vizari. Asa cum rezulta din art. 916 alin. 3 C. civ. El nu poate proceda direct la vinzarea uno r atari bunuri ci trebuie sa ceara acest lucru mostenitorilor care au dobindit p roprietatea acestor bunuri, iar daca acestia refuza se poate adresa instantei de judecata. -executorul sezinar are dreptul de a preda catre legatari bunurile mobile determ inate sau de gen care formeaza obiectul legatelor cu titlu particular necontesta te de succesorii universali. -el are dreptul de a urmari pe debitorii mostenirii si de a incasa creantele suc cesorale, caci acestea sunt bunuri mobile. -cit priveste plata creditorilor succesiunii de catre executorul testamentar pro blema este controversata. Consideram, alaturi de alti autori , ca daca testatoru l l-a imputernicit pe executorul cu sezina sa plateasca datoriile, iar acestea n u sunt contestate de catre mostenitori, plata lor se poate face la fel ca plata legatelor particulare. In adevar nu se vede care ar fi deosebirea intre plata le gatului unei creante catre legatarul respectiv si plata datoriei catre titularul unei creante ce greveaza succesiunea. In ambele situatii avem de a face cu cred itori care pot fi platiti de catre executorul testamentar cu sezina din mobilele succesiunii . Evident daca nu are imputernicire in acest sens conferita de catr e testator el nu va putea plati datoriile succesiunii si nu va putea fi nici urm arit de creditori. Incetarea executiunii testamentare. Atributiile executorului testamentar incetea za in urmatoarele cazuri: -in cazul in care au fost executate toate dispozitiile cuprinse in testament; -in cazul in care executorul testamentar a decedat(art. 917 C. civ. ); -in cazul in care executorul testamentar renunta la executiunea testamentara dac a dovedeste ca aceasta i-ar pricinui pagube insemnate sau ca i mod obiectiv nu a r putea aduce la indeplinire dispozitiile testamentare, de pilda din cauza de bo

ala; -in cazul in care executorul testamentar a fost revocat de catre instanta de jud ecata la cererea mostenitorilor defunctului pentru motive temeinice cum ar fi re aua credinta, abuzuri in indeplinirea atributiunilor, incompetenta etc.; -in cazul in care executorul testamentar a fost pus sub interdictie. Daca au existat mai multi executori testamentari incetarea atributiunilor acesto ra are loc diferit dupa cum au avut atributii distincte sau dimpotriva desemnare a lor a fost conjunctiva. In primul caz, cind, asadar, atributiile lor au fost d eterminate de catre testator individual, incetarea executiunii testamentare va a vea loc pentru fiecare separat dupa cum se gaseste intr-una din situatiile preci zate mai sus(art. 918 alin. 2 C. civ. ). Daca insa atributiunilor lor nu au fost delimitate incetarea executiunii testamentare ar avea loc numai daca toti s-ar afla intr-una din situatiile precizate, altfel, potrivit art. 918 alin. 1 C. civ . , fiecare putind sa lucreze in lipsa celorlalti. Asa cum am aratat, executorul testamentar, cu sau fara sezina are obligatia ca orice mandatar de a da socoteala mostenitorilor(art. 916 alin. 5 coroborat cu a rt. 1541 C. civ. ). In acelasi timp el are dreptul de a fi despagubit pentru che ltuielile facute pentru indeplinirea despozitiilor testamentare(art. 919 C. civ. ) precum si pentru eventualele daune produse cu prilejul executiunii testamenta re, la fel ca la contractul de mandat (art.1549 C. civ. ). In ce priveste problema, controversata in doctrina, daca execitorul testamentar poate fi scutit de catre testator de a da socoteala si de a raspunde de gestiune a sa, credem si noi, alaturi de alti autori, ca scutirea poate fi acceptata numa i in masura in care nu aduce atingere unor reguli de ordine publica. Asa, de pil da, mostenitorii rezervatari vor putea cere socoteala executorului testamentar d aca, cu prilejul indeplinirii mandatului sau a fost incalcata rezerva lor succes orala. Insa daca dispozitiile legale imperative au fost respectate scutirea de a da socoteala este admisibila intrucit testatorul este liber sa dispuna dupa pro pria vointa de patrimoniul sau, putind, sub aceasta forma, sa-l gratifice pe ex ecutorul sau testamentar, scutindu-l de obligata de a da socoteala sau dindu-i p osibilitatea sa pastreze ceea ce ramas la terminarea executiunii testamentare di n patrimoniul succesoral . Executorul testamentar raspunde, ca orice mandatar, nu numai pentru dol ci si pe ntru orice culpa, in indeplinirea atributiunilor sale (art.154o alin.1 C. civ.). Daca executorul testamentar a fost remunerat pentru activitatea sa raspunderea sa va fi apreciata la sever decit daca lucrat fara plata. El nu raspunde insa pe ntru pieirea fortuita unor bunuri pe care l-a detinut. Asa cum rezulta din prevederile art.918 C. civ., in privinta raspunderii, in caz ul existentei mai multor executori testamentari, nu se aplica regula de drept co mun, potrivit careia intre mandatari nu exista solidaritate legala (art.1543 C. civ.), dimpotriva executorii testamentari cu sezina vor raspunde solidar de a da socoteala de bunurile mobile ce le-au avut incredintate. In celelalte cazuri, a le executorilor fara sezina sau ale celor ca au avut atributii delimitate si car e au fost respectate se aplica regula raspunderii divizibile, fiecare raspunzind numai pentru actele si faptele proprii. C A P I T O L U L IV LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE SUCCESORALE Precizari prealabile. In domeniul actelor juridice pentru cauza de moarte este c onsacrat principiul libertatii oricarei persoane de a dispune potrivit propriei vointe de patrimoniul sau. In mod corelativ mostenitorii au libertatea deplina d e a accepta sau nu o mostenire. Exista insa ratiuni care impun unele limitari al e ambelor drepturi. Astfel dreptul de a dispune pentru cauza de moarte este limi tat de interese de ordin familial de a asigura unor membri apropiati ai familiei defunctului o cota parte din mostenire, chiar impotriva vointei acestuia, cind el dispune de averea sa in favoarea altor persoane. Este cea mai importanta limi

tare care se aduce dreptului de a dispune pentru cauza de moarte . Este ceea ce se cunoaste sub denimirea de rezerva succesorala. Exista apoi considerente de na tura morala care se opun efectuarii unor acte juridice privitoare la bunurile un ei succesiuni inainte de deschiderea acesteia, limitare ce este cunoscuta sub de numirea pactelor asupra succesiunilor viitoare, care, asa cum vom vedea sunt int erzise sub sanctiunea nulitatii absolute. In fine, tocmai principiul libertatii de dispozitie pentru cauza de moarte, alaaturi de cel al liberei circulatii a bu nurilor duc la interzicerea unor acte juridice care le-ar obtura ca in cazul sub stitutiei fideicomisare care, la rindul ei, este interzisa. Le vom analiza, de a ltfel, pe rind in cele ce urmeaza. Sectiunea a I-a. Interdictia pactelor asupra succesiunilor viitoare(nedeschise) Cita vreme o succesiune este nedeschisa este interzis ca bunuri din acea succesi une sau patrimoniul ca atare sa formeze obiectul unor acte juridice prin care sar constitui drepturi eventuale asupra lor sau s-ar renunta la ele, chiar daca d e cujus ar consimti la aceasta. Astfel, art. 965 alin. 2 C. civ. prvede ca : nu s e poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nu se pot face invoi ri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamintul celui a car ui succesiunea este in chestiune . Iar art. 7o2 C. civ. prevede ca : nu se poate re nunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturi eventua le ce s-ar putea dobindi asupra succesiunii . Din prevederile acestor texte legale rezulta ca prin pacte asupra unei succesiun i viitoare(interzise de lege) vom intelege orice conventii sau acte unilaterale prin care se renunta la o mostenire viitoare sau se constituie drepturi eventual e asupra unei astfel de mosteniri. Fundamentul de natura principiala al unor astfel de interdictii este constituit din ideia ca astfel de acte juridice ar putea trezi ddorinta mortii persoanei ca re urmeasa sa lase mostenirea, iar in cazul in care chiar el este parte intr-un astfel de act juridic s-ar aduce atingere principiului revocabilitatii dispoziti ilor testamentare. Exista argumente si de natura sigurantei circuitului civil, c aci drepturile de aceasta natura, care formeaza obiectul unor acte juridice sunt eventuale, asadar incerte, cel putin din punct de vedere valoric. Pentru a ne afla in fata unui pact asupra unei succesiuni viitoare trebuie sa fi e intrunite urmatoarele conditii: a). sa existe o conventie(intelegere);dar si actul unilateral de renuntare la o mostenire sau de acceptare a acesteia sunt considerate pacte interzise de lege ; b). pactul sa aibe ca obiect drepturi succesorale dintr-o succesiunea nedeschisa . Daca conventia nu are un astfel de obiect, ea va fi valabila, chiar daca real izarea obligatiei este efectata de o conditie sau de un termen incert, care se c onstituie din data mortii unei persoane. Astfel art. 825 C. civ. prevede posibil itatea stipularii in contractul de donatie a intoarcerii bunurilor donate la ddo nator in cazul predecesului donatarului sau de predeces al donatarului si al des cendentilor sai. Bunurile reintra intr-o atare ipoteza in patrimoniul donatorulu i in virtutea contractului de donatie iar nu cu titlu succesoral. Asadar, o astf el de conventie nu are ca obiect mostenirea( ca universalitate, ca parte a unei universalitati ori bunuri singulare, determinate) pe care donatorul o va lasa . c). mostenirea sa nu fie deschisa. Dupa data deschiderii succesiunii mostenitori i pot dispune liber de drepturile lor asupra acelei mosteniri precum si de drept ul de optiune succesorala ca drept care se naste in persoana lor oadata cu deces ul lui de cujus. In ce priveste stabilirea datei deschiderii succesiunii se are in vedere criteri ul obiectiv al date cuprinse in certificatul de deces sau al celei stabilite pri n hotarirea declarativa de moarte. Persoana disparuta fiind considerata a fi in viata, pactul privind succesiunea lui nu poate fi considerat valabil chiar daca partile au considerat ca succesiunea este deschisa. Daca insa pactul a fost inch eiat dupa data mortii stabilita judecatoreste el ramine valabil, chiar daca acea sta data este ulterior rectificata sau hotarirea judecatoreasca este anulata . d). pactul sa nu fie admis in mod exceptional de lege. Un astfel de pact este ce l la care se refera art. 1526 C. civ. potrivit caruia este valabila conventia pr

in care asociatii stipuleaza ca societatea civila infiintata va continua la moar tea unuia dintre ei cu mostenitorii acestuia. Sau, tot astfel se considera ca fi ind valabila imparteala de ascendent efectuata prin donatie, cu respectarea cond itiilor de fond si de forma cerute de prevederile art. 794-799 C. civ. Dar daca impateala de ascendent nu este valabila, ea nu va putea fi convertita in partaj voluntar tocmai pentru motivul ca ar reprezenta un pact asupra unei succesiuni v iitoare de vreme ce succesiunea nu a fost deschisa la momentul impartelii . De a semenea se considera valabil consimtamintul unui succesibil rezervatar sau care ar beneficia de raportul donatiei exprimat la instrainarea realizata de de cujus unul alt succesibil in linie drepata cu sarcina unei rente viagere sau cu rezer va uzufructului, desi el este o renuntare anticipata la actiunea in reductiune s au la cea de raport, daca, in realitate instrainarea este o donatie potrivit art . 845 C. civ. S-a considerat insa a nu fi valabila declaratia unui succesibil sc risa in josul testamentului, inainte de deschiderea succesiunii, prin care recun oaste ca fiind valabil acel testament. Un astfel de act este un pact asupra unei succesiuni viitoare prohibrt de lege . Sanctiunea aplicabila pactelor asupra succesiunilor viitoare. Pactele asupra suc cesiunilor viitoare sunt lovite de nulitate absoluta, sanctiune ce poate fi invo cata de orice persoana interesata. Un astfel de act juridic nu ar putea fi confi rmat nici dupa deschiderea mostenirii . Daca partile doresc mentinerea actului, acesta trebuie refacut dupa deschiderea mostenirii . Chiar si executarea obligat iei ce a fost asumata prin pactul asupra unei succesiuni nedeschise nu va fi val abila decit daca se poate constata ca prin ea insasi exprima un nou consimtamint valabil . S-a propus de lege ferenda o liberalizare in materia pactelor asupra unei succesini viitoare in sensul de a se permite, in anumite conditii ( ca de p ilda, cu participarea persoanei despre a carei mostenire este vorba ) incheierea lor, asa cum sunt, de altfel, permise in alte legislatii europene pactele famil iale . Sectiunea a II-a . Oprirea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisa ra este liberalitatea (legat sau donatie) prin care dispunatorul impune benefici arului liberalitatii (instituitului) sa conserve bunurile primite, iar la moarte a sa sa le transmita, in tot sau in parte, unei alte persoane desemnata tot de c atre dispunator (substituitului). Astfel daca testatorul instituie pe un fiu al sau ca legatar si -i impune obligatia de a pastra bunurile testate tot timpul vi etii sale, iar la moarte sa le transmita copiilor sai se realizeaza o substituti e fideicomisara, prohibita expres de art. 8o3 C. civ. Substitutiile fideicomisa re erau cunoscute inca din dreptul roman si au luat o mare amploare in dreptul f eudal avind ca scop pastrarea averilor in aceeasi familie din generatie in gener atie. In dreptul nostru vechi (Codul Calimach si Codul Caragea) substitutiile fi deicomisare erau admise. Codul civil insa, dupa modelul francez, le-a interzis i n mod expres. In primul rind, printr-un astfel de act juridic se aduce atingere principiului l ibereri circulatii a bunurilor intrucit se impune instituitului pastrarea bunulu i pina la moartea sa si transmiterea acestuia la substituit, extragindu-l astfel din circuitul civil. Apoi se aduce atingere principiului libertatii de dispozit ie pentru cauza de moarte intrucit instituitul nu are alegere, ci trebuie sa tra nsmita bunul substituitului, care nu este desemnat de catre el, ci de catre prim ul testator care-si impune, asadar, vointa sa in stabilirea unei ordini succesor ale graduale sau vesnice, dupa felul substitutiei, ceea ce nu este ingaduit. Nim eni nu poate dispune mortis cauza in numele altei persoane si nimeni nu are drep tul de a scoate anumite bunuri din circuitul civil. Bine s-a spus ca daca s-ar a dmite ca testatorul sau donatorul sa poata prin simpla lor vointa sa rrinduiasca devolutiunea unor bunuri din generatie in generatie, adica sa-si impuna vointa lor si chiar sa inlaure de mai inainte vointa propriilor mostenitori, atunci tes tamentul nu ar mai fi un act unilateral si personal, ci un act in numele altora , c eea ce este strain de firea lucrurilor . Pentru a ne afla in prezenta unei substitutii fideicomisare trebuie sa fie indep linte anumite conditii: a)dispunatorul sa fi facut doua sau mai multe liberalitati cu acelasi obiect cat

re doua sau mai multe persoane, dar care se vor executa succesiv. Prima se execu ta la moartea dispunatorului, daca este vorba de un legat, sau la incheierea con tractului de donatie, iar a doua la moartea instituitului si apoi la moartea sub stituitului. Instituitul dobindeste obiectul liberalitatii de la dispunator, iar substituitul de la la instituit desi se poate afirma si ideia ca atit instituit ul cit si substituitul primesc bunul de la dispunator, care transfera o data pro prietatea asupra instituitului si apoi asupra substituitului . Transferurile de proprietate sunt despartite una de cealalta de o periada de timp aleatorie. Se p oate intimpla ca una din persoanele desemnate de catre dispunator, de pilda subs tituitul, sa nu existe la data testamentului, sau sa fie numai conceputa. Este i poteza in care testatorul lasa un bun fiului sau obligindu-l pe acesta sa pastre ze bunul, iar la moartea sa sa-l transmita la rindul lui fiului sau, care la dat a testamentului nu exista sau nici nu este conceput. b)sa existe o dispozitie prin care instituitul este obligat sa pastreze bunul ce formeaza obiectul liberalitatii si sa-l transmita substituitului. Rezultatul un ei asemenea dispozitii ar fi indisponibilizarea bunului incit acesta nu ar putea fi nici instrainat si nici grevat in timpul vietii instituitului, care la moart ea sa ar trebui sa-l predea substituitului desemnat tot de catre testator sau do nator. O atare clauza de indisponibilizare (pactum de non aliendo) contravine un ui principiu al circulatiei bunurilor consacrat si legislativ in art. 131o C. ci v. , dar si atributelor dreptului de proprietate in lumina carora proprietarul p oate dispune liber de bunul sau, in limitele legii. (art.48o C. civ. ) Scoaterea unor bunuri din circuitul civil nu se poate realiza prin vointa omului, ci numa i prin vointa legiuitorului. O clauza de inalienabilitate poate fi considerata ca valabila doar temporar si m otivata de un interes legitim , or instituirea obligatiei pentru legatar sau don atar de a preda bunul la moartea sa catre o alta persoana desemnata tot de catre dispunator nu poate fi considerat un interes legitim ci dimpotriva, asa cum am precizat, un interes potrvnic legii c)dispuntaorul sa stabileasca ca dreptul substituitului se naste la moartea inst ituitului, sau, in cazul substitutiei fideicomisare graduale sau vesnice, la moa rtea substituitului. Se stabileaste astfel o adevarata ordine succesorala, or ni meni nu poate dispune pentru cazul mortii unei alte persoane, caci se incalca ca rcaterul personal al testamentului si, cum am aratat, insasi dreptul de propriet ate . Numai proprietarul, cu alte cuvinte, are dreptul de a dispune mortis cauza de bunul sau, iar nu o alta persoana caci astfel s-ar realiza un pact asupra un ei mosteniri nedeschise. Dar daca transmiterea bunului de catre cel gratificat c atre o alta persoana se realizeaza independent de devolutiunea sa succesorala, c a de pilda la implinirea unui termen sau la realizarea unei conditii nu ne vom g asi in prezenta unei substitutii fideicomisare. Tot astfel s-a precizat in pract ica judiciara ca daca o substitutie fideicomisara devine caduca prin aceea ca in stituitul decedeaza intre momentul testamentului si decesul testatorului, o atar e dispozitie va fi valabila, legatul revenind direct substituitului fara a se ma i realiza dubla liberalitate succesiva. Solutia s-a motivat cu aceea ca testamen tul fiind un act care-si produce efectele la moartea testatorului, dispozitiile sale, sub aspectul validitatii lor, trebuie apreciate raportat la acest moment, or in cazul vizat la data deschiderii succesiunii nu mai exista decit un singur beneficiar caci instituitul este predecedat, iar operatiunea nu mai imbraca form a substitutiei fideicomisare . De asemenea s-a precizat ca nici atunci cind test atorul lasa bunul sau in favoarea unui instituit, dar ca masura de prevedere dis pune ca in cazul in care acesta va predeceda, bunul sa revina unei alte persoane desemnate tot de catre testator, nu ne aflam in prezenta unei substitutii fidei comisare, iar dispozitia este valabila intrucit testamentul contine numai o disp ozitie alternativa si nu una fideicomisara . Substitutia fideicomisara poate fi unica sau simpla, cind dispunatorul stabilest e un singur substituit, graduala, cind stabileste doi sau mai multi substituiti si vesnica daca opereaza in folosul descendentilor la infinit. Nulitatea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este sanction ata potrivit art. 8o3 C. civ. cu nulitatea absoluta. Se subliniaza ca nulitatea

este integrala in sensul ca priveste atit liberalitatea in favoarea substituitu lui cit si cea in favorea instituitului . Nulitatea este de ordine publica si nu poate fi acoperita prin confirmare, ratificare sau executare voluntara de catre mostenitori a legatului. De asemenea nulitatea nu va putea fi acoperita nici pr in renuntarea `la legat de catre unul din legatari intrucit, s-a spus, cauzele a cestei nulitati sunt originare, concomitente cu intocmirea actului juridic astfe l ca dispozitia este nula absolut din momentul deschiderii succesiunii iar renun tarea este astfel fara obiect . In cazul legatelor cu un obiect mai complex numa i dispozitia care cuprinde substitutia fideicomisara va fi lovita de nulitate ab soluta, iar nu legatul in totalitatea lui. De pilda, daca legatul este universal , dar cuprinde o dispozitie fideicomisara in sensul ca legatarul este obligat sa pastreze un bun determinat pe care la moartea sa sa-l remita unui substituit de semnat de catre testator, legatul va fi nul numai in privinta acelui bun, care v a reveni mostenitorilor legali. In schimb vocatia universala a legatarului ramin e valabila cu privire la restul bunurilor din mostenire. Cu alte cuvinte intotde auna trebuie sa se deceleze din cuprinsul unui testament care este substitutia f ideicomisara si numai acea dispozitie va fi lipsita de efecte prin aplicarea nul itatii absolute, celelalte dispozitii, care nu urmaresc realizarea unei duble li beralitati succesive cu acelasi obiect, recte efectele specifice substitutiei fi deicomisare, vor ramine valabile. In doctrina si practica judiciara s-a discutat mult despre soarta unor asa zise procedee, care formal nu indeplinesc toate conditiile substitutiei fideicomisare , dar care, s-a considerat, urmaresc acelasi scop. Astfel, fideicomisul fara obl igatie vizeaza liberalitatea prin care primul gratificat nu are obligatia de a p astra bunurile pina la moartea sa pentru ca apoi sa le transmita celui de al doi lea gratificat, desemnat tot de catre testator, ci i se adreseaza numai o rugami nte in acest sens, in masura in care bunurile cu care a fost gratificat vor mai exista in patrimoniul sau. Credem si noi alaturi de alti autori ca atita vreme c it primul gratificat nu are o obligatie juridica de a pastra bunurile primite pi na la moartea sa, ba dimpotriva poate sa dispuna liber de ele, atit prin acte ju ridice intre vii cit si pentru cauza de moarte, liberalitatea facuta in favoarea sa trebuie considerata ca fiind valabila. Asa numita obligatie morala de a inde plini rugamintea dispunatorului neputind afecta validitatea unei astfel de liber alitati . Legatul ramasitei (de eo quod residuo sau de eo quod supererit) este acea libera litate prin care dispunatorul impune gratificatului ca la moartea sa sa transmit a persoanei desemnate de catre dispunator numai ce a ramas din bunurile cu care a fost gratificat, pe care in timpul vietii sale este liber sa le instraineze cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Nici in acest caz bunurile ce formeaza obiec tul legatului nu sunt indisponibilizate instituitul avind obligatia, juridica de aceasta data, de a transmite substituitului numai ce-i ramine la moartea sa, as tfel ca noi consideram ca operatia, neindeplinind conditiile cerute de art. 803 C. civ. , nu este o substitutie fiedeicomisara, fiind astfel valabila . Dublul legat conditional este acea operatie juridica prin care testatorul dispun e de acelasi bun in favoarea a doua persoane, dar sub aceeasi conditie, rezoluto rie pentru instituit si suspensiva pentru substituit. De pilda testatorul lasa l ui A un bun, sub conditia rezolutorie ca acesta sa moara fara a avea copii, dar acelsi bun este lasat lui C sub conditia suspensiva ca B sa moara fara a avea co pii. Nici in acest caz primul legatar nu are obligatia de a pastra bunul primit, pentru a- l transmite celui de al doilea gratificat, fiecare dintre cei doi leg atari avind libertatea de a instraina sau a greva bunul ce constituie obiectul l egatului. Soarta acestor acte juridice depinde de realizarea sau nerealizarea co nditiei care afecteaza legatul. Apoi conditia opereaza retroactiv, astfel ca in toate cazurile numai una dintre liberalitati va avea fiinta. In cazul in care, d e pilda, primul gratificat moare fara posteritate, implinindu-se conditia rezolu torie care afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se desfiinteaza retroact iv, cel de al doilea legatar dobindind bunul de la deschiderea succesiunii dispu natorului. Iar daca primul legatar moare dar lasa urmasi, neimplinindu-se, asada r, conditia rezolutorie ce afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se conso lideaza, cel de al doilea legatar nemaiavind nici un drept asupra bunului. Asa f

iind, consideram ca nici aceasta operatiune nu indeplineste cerintele unei subst itutii fideicomisare asa cum prevede art.8o3 C. civ. nefiind astfel prohibita. Consideram ca s-a realizat o interpretare prea rigida si constringatoare a celor trei operatiuni juridice prezentate cind s-a conchis in sensul ca sunt niste in ventii ale doctrinei si jurisprudentei burgheze care trebuie prohibite. In reali tate si acei autori care conchid in acest sens recunosc ca nici una dintre ele nu indeplineste cerintele substitutiei fideicomisare asa cum aceasta este regle mentata de art. 8o3 C. civ. astfel ca ni se pare un exces a le interzice. Substitutia vulgara, reglementata de art. 8o4 C. civ., consta in dispozitia prin care dispunatorul instituie pe linga primul gratificat un al doilea care urmeaz a sa beneficieze de obiectul liberalitatii in cazul in cazul in care primul nu v oieste sau nu poate primi liberalitatea, devenind, in ce-l priveste, ineficace. Substitutia vulgara, permisa in mod expres de lege, este numai o masura de preve dere luata de dispunator pentru ipoteza ineficacitatii primului legat. In cazul ei nu sunt prezente nici una din elementele substitutiei fideicomisare astfel ca nu exista nici un temei pentru a fi prohibita. Potrivit art.8o5 C. civ. este de asemenea ingaduita dubla liberalitate in uzufru ct si nuda proprietate. Aceasta consta in dispozitia prin care uzufructul unui b un este lasat unei persoane iar nuda proprietate alteia. Cele doua liberalitati nu sunt succesive ci se realizeaza, ambele, in momentul deschiderii succesiunii, sau in cazul donatiei, in momentul incheierii donatiei, iar obiectul lor nu est e identic, chiar daca deriva din acelasi bun. De asemenea obiectul liberalitatii nu este scos din circuitul civil, atit nudul proprietar cit si uzufructuarul pu tind dispune liber de ele potrivit dreptului comun. Cu toate ca art. 8o5 C. civ. se refera in mod expres numai la nuda proprietate si la uzufruct in doctrina se considera ca tot astfel sunt permise liberalitati privind alte dezmembraminte a le dreptului de proprietate, de pilda, legatul dreptului de proprietate asupra c asei grevat de dreptul de abitatie viagera al altei persoane . Sectiunea a III-a. Oprirea actelor juridice care incalca rezerva succesorala. 1. Rezerva si cotitatea disponibila. Precizari prealabile. In principiu oricine poate dispune dupa propria vointa de bunurile ce le are in proprietate. (art.475 si 48o C. civ. ) Nimeni nu poate fi obligat nici sa lasa o mostenire. Totusi dr eptul de dispozitie, care are un carcater absolut si exclusiv poate fi limitat p rin exceptie de catre legiuitor, asa cum rezulta din art.41 din Constitutie. Una din cele mai importante limitari ale dreptului de dispozitie, aduse de legiuito r, prin art.841-885 C. civ. si art.1 si 2 din Legea nr.319/1944 este institutia rezervei succesorale. In prezenta unor categorii de mostenitori descendentii asce ndentii privilegiati precum si a sotului supravietuitor- de cujus nu poate dispu ne prin liberalitati, nici intre vii si nici pentru cauza de moarte, de intreg p atrimoniul sau, caci legea asigura o parte din acesta, sub forma rezervei, acest or categorii de mostenitori. Evident este vorba de limitarea actelor juridice cu titlu gratuit, care au drept efect miscorarea patrimoniului fara vreun contraec hivalent valoric, caci cele cu titlu oneros nu ar avea nici o logica sa fie limi tate. Limitata este de rezerva cuvenita mostenitorilor rezervatari si clauza de exheredare cuprinsa intr-un testament chiar fara desemnare de legatari caci reze rva succesorala trebuie asigurata, prin efectul legii si in acest caz . Rezerva succesorala este, asadar, acea parte din mostenire de care defunctul, in prezenta unor anumite categorii de mostenitori nu poate dispune prin acte jurid ice cu titlu gratuit (nici intre vii si nici pentru cauza de moarte) si care se defera de drept mostenitorilor rezervatari. Cotitatea disponibila este partea din mostenire care excede rezervei si de care defunctul poate dipune liber prin acte juridice cu titlu gratuit ( fie acte juri dice intre vii fie pentru cauza de moarte) chiar in prezenta mostenitorilor reze rvatari. Ratiunile instituirii inca de dreptul roman a rezervei succesorale rezida in pro tectia intereselor de familie, caci este firesc ca o parte a mostenirii sa fie a sigurata celor mai apropiate rude ale defunctului, iar pe de alta parte, ea cons tituie un zagaz impotriva slabiciunilor si pornirilor omenesti spre risipirea ne

fireasca a averii in dauna unor membri apropiati ai familiei cum sunt copii si p arintii si apoi sotul supravietuitor . Limitarea rezervei la un cerc mai restrin s de persoane sau a-i conferi numai un caracter alimentar, cum s-a propus la un moment dat, nu poate fi luata azi in considerare, astfel de propuneri venind, la timpul potrivit, in intimpinarea tendintei de limitare pe toate caile a proprie tatii private, preocupare specifica societatii comuniste . Patrimoniul defunctului se imparte, asadar, in doua parti, in cazul in care a fa cut donatii sau a instituit legatari si are mostenitori rezervatari. O parte est e constituita din rezerva care se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari chi ar impotriva vointei defunctului si cealalta care constituie cotitatea disponibi la cu privire la care vointa sa nu are nici o limitare. Prin rezerva succesorala se apara nu numai interesele mostenitorilor rezervatari de actele cu titlu gratuit facute in favoarea unor persoane straine de familie ci si in cazul in care au fost facute in favoarea altor mostenitori legali, chia r rezervatari. Cind defunctul, de pilda, are mai multi copii, poate sa-i gratifi ce pe unii dintre ei favorizindu-i in dauna celorlalti, dar numai in limitele re zervei successorale. In acest mod defunctul poate restabili o inegalitate patrim oniala existenta, din varii motive, intre copiii sai, dar nici nu o poate face d iscretionar in sensul de a-i avantaja fara justificare pe unii in dauna altora c aci rezerva succesorala il opreste. Se poate vorbi, asadar, de o functie ordona toare si de protectie in familie a institutiei rezervei succesorale. Caracterele juridice ale rezervei succesorale. In primul rind, rezerva este o pa rte din mostenire(pars hereditas) in sensul ca reprezinta o fractiune din succes iune, iar nu din fiecare bun individual determinat din averea defunctului(pars b onorum) cum era in dreptul roman (pars bonorum ). Nu are, cu alte cuvinte, impor tanta din ce bunuri este formata ea in concret, cum nici cotitatea disponibila, ci este important sa se asigure mostenitorilor rezervatari fractiunea reglementa ta de lege din succesiune. Defunctul are libertatea de a stabili, de pilda, ce a nume bunuri revin mostenitorilor rezervatari si ce bunuri vor reveni legatarilor , cu conditia, precizata mai sus, de a se asigura mostenitorilor rezervatari fra ctiunea valorica stabilita de lege din intregul mostenirii, dupa un procedeu de calcul la care ne vom referi mai tirziu . In acest sens se va avea in vedere nu numai patrimoniul defunctului la data mortii sale ci si donatiile facute in tim pul vietii care se vor adauga la activul net al succesiunii. Din caracterizarea rezervei succesorale ca parte a mostenirii rezulta urmatoarel e consecinte: -rezerva nu poate fi pretinsa decit de acei mostenitori stabiliti de legiuitor c a fiind rezervatari dar care vin efectiv la mostenire. Cu alte cuvinte, vor cule ge rezerva succesorala numai aceia dintre ei care avind, prin clasa si gradul de mostenitori din care fac parte, chemare la acea mostenire, au capacitate succes orala, nu sunt nedemni si nu au renuntat la mostenire. De pilda, parintii nu vor avea dreptul la mostenire, si deci nici la rezerva, desi sunt determinati de le giuitor ca mostenitori rezervatari, daca exista descendenti ai defunctului, care , facind parte din clasa I-a de mostenitori ii inlatura pe parinti, care fac par te din clasa a II-a de mostenitori. Cum tot astfel nepotii in linie dreapta ai d efunctului nu vor culege mostenirea si nici rezerva in prezenta copiilor acestui a, desi fac parte din aceeasi clasa de mostenitori si toti sunt mostenitori reze rvatari, dar acestia din urma sunt rude de gradul I cu defunctul si-i inlatura p e nepotii de fiu care sunt rude gradul II cu defunctul. Tot asa vor fi inlaturat i si aceea dintre mostenitorii rezervatari virtuali care sunt nedemni sau au ren untat la mostenire; -mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura si in plina proprietat e, fara a putea fi obligati sa primeasca numai contraechivalentul ei in bani. Ac est lucru se poate intimpla cu titlu de exceptie numai, ca de pilda atunci cind bunul donat a fost instrainat de catre donatar mai inainte de deschiderea succes iunii. Mostenitorii rezervatari sunt indreptatiti a primi bunurile care alcatuie sc rezerva fara ca acestea sa fie afectate de sarcini ca uzufructul, ei trebuind sa se bucure de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate asupra lor ; -rezerva se atribuie mostenitorilor in mod global, sau colectiv. Intinderea ei s e stabileste dupa numarul mostenitorilor rezervatari, dar se atribuie dupa regul

ile mostenirii legale in indiviziune. Din caracterul ei global nu se poate trage concluzia ca daca unii din mostenitorii rezervatari renunta la mostenire sau su nt nedemni, de partea lor de rezerva ar profita ceilalti mostenitori rezervatari caci, asa cu am aratat, ea se calculeaza in functie de numarul mostenitorilor c are vin efectiv la mostenire. Altfel spus, cine nu mosteneste nu poate fi rezerv atar . Numai sotului supravietuitor rezerva i se atribuie individual. -rezerva ca parte a mostenirii este stabilita in mod imperativ de lege. Nici def unctul si nici prezumtivii mostenitori rezervatari nu pot modifica, de pilda, in tinderea rezervei cuvenita unuia sau altuia dintre mostenitorii rezervatari. Sun t, asadar, interzise orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar aduce a tingere rezervei succesorale, sub sanctiunea nulitatii absolute . Mostenitorii r ezervatari nu pot nici sa o accepte si nici sa renunta la ea inainte de deschide rea mostenirii caci ar savirsi si ei astfel pacte asupra unei succesiuni viitoar e lovite de nulitate absoluta . In al doilea rind, in literatura de specialitate se vorbeste de carcaterul indis ponibil al rezervei afirmindu-se ca ea este relativ si partial lovita de indispo nibilitate , iar practica judiciara declarind rezerva chiar ca fiind inalienabil a si insesizabila . Rezerva, s-a spus, este relativ lovita de indisponibilitate, caci fiind o parte a mostenirii ea se cuvine de drept mostenitorilor rezervatar i. Altfel spus numai in prezenta mostenitorilor rezervatari aceasta parte din mo stenire este indisponibila. Apoi de asemenea s-a precizat ca ea este partial lov ita de indisponibilitate pentru ca, pe de o parte, indisponibilitatea se refera numai la o parte din mostenire, iar pe de alta parte, pentru ca vizeaza numai o anumita categorie de acte juridice si anume cele cu titlu gratuit. Actele cu tit lu oneros nu sunt limitate in nici un fel . Aceste caracterizari ale rezervei, cum bine s-a precizat , sunt de natura a crei a confuzii. Cita vreme o persoana este in viata bunurile sale (sau o parte din ele) nu se po ate spune ca sunt inalienabile si insesizabile caci orice proprietar este indrep tatit sa le instraineze, chiar si cu titlu gratuit. Creditorii pot de asemenea u rmarii bunurile celor datornici chiar si dupa moartea lor. Abia dupa deschiderea succesiunii, daca exista mostenitori rezervatari, ceea ce numai atunci se poate stabili, care au acceptat mostenirea si nu sunt nedemni, actele liberale ale de functului, daca prin ele se aduce atingere rezervei, sunt supuse reductiunii pin a la limita cotitatii disponibile. 2. Mostenitorii rezervatari . Potrivit prevederilor art. 841-843 C. civ. precum si ale art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944 sunt mostenitori rezervatari: -descendentii defunctului la infinit; -ascendentii privilegiati; -sotul supravietuitor. Este de observat ca fratii si surorile defunctului si descendentii lor cu toate ca fac parte din aceeasi clasa de mostenitori cu ascendentii privilegiati (clasa a II-a mixta de mostenitori)nu sunt considerati mostenitori rezervatari. Legiuitorul stabileste direct numai cota de mostenire de care defunctul poate di spune prin liberalitati, adica cotitatea disponibila si numai indirect rezerva, care reprezinta partea ce ramine desi daca se incalca rezerva prin liberalitati ea se va asigura cu prioritate prin reductiunea liberalitatilor. A. Rezerva cuvenita descendentilor. Articolul 841 C. civ. stabileste intinderea cotitatii disponibile si ipso facto intinderea rezervei in functie de numarul de scendentilor. Cotitatea disponibila este de din bunurile defunctului daca acesta lasa un copil, de 1/3 din mostenire daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa tre i sau mai multi copii. Rezulta asadar ca rezerva este de pentru un copil, 2/3 pentru doi copii si 3/4 p entru trei sau mai multi copii. Potrivit art.842 C. civ. in notiunea de descende nti trebuie sa cuprindem nu numai pe cei de gradul I, adica copiii defunctului, ci si pe urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent daca sunt din casat orie, dinafara ei sau din adoptie si indiferent daca vin la mostenire in nume pr

opriu sau prin reprezentare (in cazul descendentilor de gradil II si urmatoarele . In ce priveste copiii din adoptie potrivit OUG nr.25/1997, modificata prin Leg ea nr.87/1998 in prezent exista un singur fel de adoptie si anume cu efectele un ei filiatiuni firesti, astfel ca cel adoptatat va beneficia de rezerva numai dup a parintii sai adoptivi iar nu dupa parintii sai naturali sau ceilalalti asecend enti din familia fireasca. In cazul infierilor realizate inainte de OUG nr.25/19 97 exista si infierea cu efecte restrinse cind, pastrindu-se legaturile de ruden ie dintre cel infiat si familia de singe, infiatul si descendentii sai aveau voc atie la succesiune, inclusiv la rezerva, atit fata de ascendentii rezultati din infiere cit si fata de cei firesti, dar cum efectele acestei infieri se limitau la cel infiat si infietori, infiatul si descendentii sai nu aveau calitatea de m ostenitori si, pe cale de consecinta, nici dreptul la rezerva fata de ascendenti i infietorului. Descendentii de care se tine seama la stabilirea rezervei. Intrucit legiuitorul vorbeste in art.841 C. civ. de copii lasati s-au nascut discutii contradictorii in doctrina cu privire la faptul daca la calculul rezervei se vor avea in vedere n umai descendentii care vin efectiv la mostenire sau si de cei care sunt renuntat ori sau nedemeni. Parerea dominanta, pe care o consideram cea corecta, este acee a ca urmeaza a se avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenir e, iar nu si cei care sunt straini de aceasta, cum sunt renuntatorii si nedemnii . Calculul rezervei cind vin la mostenire descendenti de gradul II sau urmatoarele . Atunci cind la mostenire vin descendenti de gradul I este limpede ca la calcul ul rezervei se va tine seama de numarul lor potrivit art.841 C. civ., iar rezerv a se va impartii intre ei in cote egale. Se poate insa intimpla ca la mostenire sa vina si sau numai descendenti de grad mai indepartat, nepot sau stranepoti. A cestia pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. In cazul in care nepotii, stranepotii etc, vin la mostenire prin reprezentare se accepta in mod unanim ca rezerva se calculeaza in functie de numarul tulpinilor , adica in functie de numarul descendentilor de prim grad si nu in functie de nu marul efectiv al descendentilor. De pilda, daca defunctul a avu doi copii, din c are unul este predecedat, iar acesta a avut la rindul sau doi copii, acestia din urma vor veni la mostenirea bunicului lor prin reprezentarea tatalui lor predec edat. In total vom avea, asadar trei mostenitori rezervatari, dar rezerva se va cacula numai functie de cele doua tulpini, adica de mostenitorii de gradul I si de numarul efectiv al mostenitorilor rezervatari care vin la mostenire. Argument ul este acela ca nepotii il reprezinta numai pe tatal lor predecedat si nu pot l ua mai mult decit ar fi luat tatal lor daca era in viata. In concret in exemplul dat rezerva va fi de 2/3 din mostenire din care 1/3 va lua fiul in viata al def unctului iar cealalta treime va reveni celor doi nepoti impreuna (art.841 C. civ .). Problema este controversata in ipoteza in care nepotii sau stranepotii vin la mo stenire in nume propriu iar nu prin reprezentare. Parerea dominanta in doctrina este aceea potrivit careia si de aceasta data rezerva se va stabili tot in funct ie de numarul desendentilor de gradul I si nu in functie de numarul desendentilo r care vin efectiv la mostenire. S-a exprimat insa si opinia contrara potrivit careia atunci cind descendentii de grad II sau mai indepartati vin la mostenire in nume propriu, pentru ca cei de gradul I au renuntat sau sunt nedemni, rezerva trebuie calculata in functie de numarul lor efectiv si nu pe tulpini. In adevar aceasta de a doua opinie este riguros determinata de regulile care guv erneaza rezerva si reprezentarea succesorala, dar exista puternice argumente car e ne indreptatesc sa impartasim prima opinie, majoritara in doctrina si practica judecatoreasca. S-a argumentat ca daca s-ar lua in considerare la calcul rezerv ei numarul efectiv al mostenitorilor de gradul II si urmatoarele s-ar putea ajun ge ca cei de gradul I sa renunta la mostenire pentru motivul ca venind copiii lo r sa culeaga mostenirea rezerva ar fi mult mai mare. Or rezerva este, cum am ara tat, imperativ stabilita de legiuitor, si nu poate fi modificata prin vointa mos tenitorilor . In cazul in care defeunctul a avut unul sau mai multi copii care insa nu mai exi sta la data deschiderii succesiunii, fiind predecedati, comorienti sai codecedat

i, si nu au la rindul lor decendenti care sa vian prin reprezentare la mostenire , ei nu pot fi luati in considerare la stabilirea rezervei intrucit nu au capaci tate succesorala si astfel nu sunt mostenitori legali si nici rezervatari. Daca insa ar vea urmasi care pot si vin la mostenire ei(dar numai ei) vor fi avuti in vedere la calculul rezervei, caci urmasii lor vin la mostenire prin reprezentar e sau in nume propriu. B. Rezerva cuvenita ascendentilor priviliegiati. Ascendentii privilegiati sunt p arintii defunctului, din casatorie sau din afara ei precum si din adoptie. Ei fa c parte din clasa a II-a mixta de mostenitori impreuna cu fratii si surorile def unctului si descendentii acestora. Acestia din urma (colateralii privilegiati) n u sunt insa mostenitori rezervatari putind fi exeredati in totalitate de catre d efunct. Parintii defunctului vin la mostenire numai daca nu exista descendenti (clasa a I-a de mostenitori)sau acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire. Potrivit art.843 C. civ., asa cum a fost modificat prin Legea nr.134/1947, rezer va parintilor (determinata tot indirect prin stabilirea cotitatii disponibile) e ste de din bunurile defunctului cind vin la mostenire ambii parinti si de 1/4 ci nd vine numai unul din ei. Cit priveste rezerva parintilor din a doptie, in prezent OUG nr.25/1997 reglemen teaza numai a doptia cu efecte depline astfel ca parintii naturali ai defunctulu i nu mai au calitatea de mostenitori ai acestuia. Daca adoptia se desface sau es te desfiintata parintii firesti redobindesc drepturile parintesti, inclusiv cele succesorale . In cazul in care la moartea defunctului ramin in viata ambii parinti dar unul es te nedemn sau renuntator, rezerva se va stabili avind in vedere numai parintele care vine efectiv la mostenire intrucit prin nedemnitate sau renuntare celalalt este strain de mostenire . S-a sustinut insa si parerea pe care nu o impartasim, ca renuntarea sau nedemnitatea unuia din parinti ar avea drept efect ca celalal t parinte sa culeaga intreaga rezerva de din mostenire, afara numai daca nu conc ureaza cu colateralii privilegiati, situatie in care ar urma ca renuntarea sau n edemnitatea unuia din parinti sa profite colateralilor privilegiati . C. Rezerva cuvenita sotului supravietuitor. Sotul supravietuitor este potivit Le gii nr.319/1944, care reglementeaza drepturile succesorale ale acestuia, mosteni tor rezervatar, iar potrivit art.2 din acest act normativ rezerva sa este de din cota sa succesorala ca mostenitor legal . Cota succesorala a sotului supravietu itor, asa cum rezulta din art.1 din Legea nr.319/1944, difera dupa clasa de most eenitori cu care vine in concurs, astfel ca pentru a determina rezerva sa succes orala, in toate cazurile, va trebui sa se determine pe baza de probe calitatea m ostenitorilor legali si a legatarilor care nu fac parte din cele patru clase de mostenitori. In toate cazurile se vor avea in vedere numai mostenitorii care vi n efectiv la mostenire si nu de cei renuntatori, nedemni sau exheredati. Asa fi ind, rezerva sotului supravietuitor este de: -1/8 din mostenire cind vine in concurs cu descendentii, indiferent de numarul l or sau de gradul de rudenie cu defunctul ( din 1/4); -1/6 din mostenire cind vine in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colate ralii privilegiati, indiferent de numarul lor ( din 1/3); -1/4 din mostenire cind vine in concurs numai cu ascenedentii privilegiati sau n umai cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor ( din 1/. ). Asadar, in cazul celei de a doua clase mixte de mostenitori este diferita dupa cum sunt sau nu prezente ambele cataegorii de mostenitori care o compun; -3/8 din mostenire cind vine in concurs cu asecendentii ordinari (clasa a II-a d e mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a de mostenitori), indife rent de numarul lor ( din 3/4); -1/2 din mostenire cind vine in concurs cu orice alti mostenitori ai defunctului inafara de cei legali ( din 1/1). Avind in vedere ca potrivit Legii nr.319/1944 sotul supravietuitor are un drept la mostenire special asupra mobilelor, darurilor de nunta si obiectelor apartini nd gospodariei casnice (art.5) precum si dreptul de abitatie (art.4), s-a facut precizarea ca sotul supravietuitor are calitatea de mostenitor rezervatar numai in ce priveste partea sa de mostenire legala iar nu si cu privire la aceste drep

turi speciale. Acestea pot fi inlaturate prin vointa defunctului prin acte cu ti tlu gratuit, cu conditia ca prin ele sa nu se aduca atingere rezervei sale, care se va calcula avind in vedere valoarea integrala a mostenirii, asadar, inclusiv valoarea darurilor de nunta si a mobilierului casnic . Daca defunctul nu a disp us in nici un fel de mobilierul casnic si darurile de nunta, ele se cuvin in int regime sotului supravietuitor, daca nu vine in concurs cu descendentii. In ce pr iveste ascendentii privilegiati intr-o atare situatie, rezerva lor se calculeaza numai in functie de valoarea celorlalte bunuri lasate de defunct intrucit ei nu au vocatie succesorala legala si nici testamentara la bunurile mobile apartinin d gospodariei casnice si la darurile de nunta. Daca insa defunctul a dispus prin acte liberale de aceste bunuri sau printr-o dispozitie expresa de exheredare a sotului supravietuitor, aceste bunuri vor fi avute in vedere atit la calculul re zervei ascendentilor privilegiati cit a sotului supravietuitor . Caracterele speciale ale rezervei sotului supravietuitor. Fata de rezerva celorl alti mostenitori rezervatari, cea a sotului supravietuitor are unele particulari tati: a) rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, cum este situatia in cazul celorlalti mostenitori rezervatari, ci se atribuie individual; b) rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa dintr-o cota variabila in fun ctie de categoria de mostenitori cu care vine in concurs. Rezrva de din mostenir e o are sotul supravietuitor numai cind nu concureaza cu nici unul din mostenito rii legali si exista liberalitati peste cotitatea disponibila iar sotul supravie tuitor este in situatia de cere reductiunea liberalitailor excesive; c) rezerva sotului supravietuitor, spre deosebire de rezerva descendentilor si a ascendentilor privilegiati care sunt fractiuni din mostenire, este o fractiune din portiunea care i se cuvine ca mostenitor legal (portio legitima est portio p ortionis ab intestato). Rezerva sotului supravietuitor se imputa asupra cotitatii disponibile? Asa cum am vazut sotul supravietutor a fost instituit mostenitor rezervatar rela tiv recent prin Legea nr.319/1944, alaturindu-se celorlalti mostenitori rezervat ari determinati prin Codul civil. Coroborarea prevederilor acestui act normativ cu cele ale Codului civil, asa cum vom vedea, nu este uneori usor de facut. In p rivinta rezervei se prefigurau doua posibilitati. Prima ar fi aceea de a conside ra ca rezerva sotului supravietuitor conduce la micsorarea corespunzatoare a rez ervei celorlalti mostenitori rezervatari, iar a doua ca rezerva acestuia trebuie sa se impute asupra cotitatii disponibile producind o micsorare corespunzatoare a acesteia. S-a admis pina nu de mult ca de vreme ce legea nu a prevazut ca pri n instituirea rezervei sotului supravietuitor ar urma sa se micsoreze rezerva ce lorlalti mostenitori rezervatari aceasta s-ar imputa exclusiv asupra cotitatii d isponibile de care de cujus poate sa dispuna liber prin actele sale liberale, re zerva celorlalti mostenitori rezervatari raminind neatinsa . In adevar, in ipoteza in care sotul supravietutor vine singur la mostenire sau i n concurs cu alti mostenitori nerezervatari, rezerva sa se calculeaza raportat l a intreaga mostenire. De pilda, daca defunctul a lasat ca mostenitori pe sotia s a supravietuitoare si a instituit ca legatara universala pe sora sa (asadar, nu exista alti mostenitori rezervatari, nici descendenti si nici ascendenti privile giati), rezerva sotului supravietutor va fi de 1/4 din intreaga mostenire, iar s ora defunctului (legatara universala ) va beneficia de restul de 3/4 din mosteni re. Daca legatarul universal ar fi un tert rezerva sotului supravietutor va fi d e din mostenire (art.2 coroborat cu art.1 lit.e din L. nr.319/1944) iar restul d e va reveni legatarului . Pentru ipoteza in care sotul supravietutor vine in concurs cu alti mostenitori r ezervatari solutia imputarii rezervei acestuia in mod exclusiv asupra cotitatii disponibile nu poate fi acceptata. Concluzia care la lumina textelor in vigoare este de acceptat este acea potrivit careia rezerva sotului supravietutor se imp uta asupra masei succesorale, deci nici exclusiv asupra cotitatii disponibile, d ar nici asupra rezervei celorlalti mostenitori rezervatari. Se argumenteaza cu a ceea ca de vreme ce in cadrul mostenirii legale se admite ca partea sotului supr avietuitor micsoreaza partile ce se cuvin celorlalti mostenitori, caci se imputa

asupra masei succesorale, tot astfel trebuie sa stea lucrurile si in cadrul mos tenirii testamentare, in sensul ca rezerva sotului supravietuitor micsoreaza rez erva celorlalti mostenitori rezervatari cum micsoreaza si cotitatea disponibila. Mai intii se calculeaza rezerva sotului supravietuitor, din mostenirea lasata d e defunct, iar partile celorlalti mostenitori legali, inclusiv rezervatari, se v or calcula din masa succesorala ramasa dupa defalcarea cotei sotului supravietui tor. Asa fiind, adoptarea Legii nr.319/1944 influienteaza nu numai cotele legale ale tuturor mostenitorilor cu care sotul supravietuitor concureaza, ci si rezer va prevazuta in favoarea unora din ei. Se modifica astfel rezerva ascendentilor privilegiati , dar si a descendentilor cind vin, asadar, in concurs cu sotul su pravietuitor, ale caror rezerva se va calcula nu asupra intregii mosteniri ci as upra masei succesorale ramase dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor . Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietutor cind vine in concurs cu c opii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara. Articolul 939 C. civ. prevede ca atunci cind sotul supravietuitor vine la mosten ire in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara el nu poate beneficia de liberalitati din partea defunctului decit cel mult de o parte egala cu a copilului care a primit cel mai putin si in nici un caz mai mult de 1/4 di n mostenire. S-a instituit astfel o cotitate disponibila speciala prin care legi uitorul a urmarit sa apere copiii dintr-o casatorie anterioara a sotului defunct fata de influientele si presiuile la care ar putea fi suspus din partea sotului din cea de a doua sau subsecventa casatorie in sensul de a-i face liberalitati in defavoarea copiilor sai. Astfel, daca la moartea lui de cujus a ramas un copi l dintr-o casatorie anterioara sotul supravietuitor va putea primi prin donatie sau legat maximum cota de 1/4 din mostenire, desi cotitatea disponibila ordinara este de din mostenire. Textul legal se refera numai la donatii dar in mod unani m, atit in doctrina cit si in practica judiciara se accepta ca in notiunea de d aruire folosita de legiuitor trebuie sa includem si legatele, asadar, toate libera litatile facute de defunct in favoarea sotului sau din a doua sau subsecventa ca satorie. Asa fiind in doctrina s-au facut unele precizari pentru anumite situatii special e. Astfel, chiar daca data testamentului prin care defunctul a istituit ca legatar pe sotul sau din cea de a doua sau subsecventa casatorie, este anterioara inchei erii casatoriei limitarea cotitatii disponibile la maximum 1 /4 din mostenire, p otrivit art.939 C. civ. se va aplica si in acest caz. Altfel, pentru evitarea a plicarii acestei dispozitii legale s-ar putea face un testament olograf antedata t. In cazul in care defunctul a facut donatii in favoarea sotului sau supravietuito r din cea de a doua sau subsecventa casatorie si are copii dintr-o casatorie ant erioara, iar donatiile sunt anterioare acestei din urma casatorii, se vor aplica de asemenea dispozitiile art. 939 C. civ. daca se dovedeste ca donatiile au avu t in vedere aceasta din urma casatorie care a constituit, asadar, cauza impulsiv a si determinanta. Trebuie insa sa fie vorba de donatii care nu sunt supuse rapo rtului intrucit daca donatiile sunt supuse raportului vor fi readuse la masa suc cesorala, fie in natura, fie prin echivalent si reprezinta, cum s-a spus doar u n avans asupra mostenirii. Dispozitiile art. 939 urmeaza de asemenea a se aplica si in ipoteza in care defu nctul a dispus exheredarea directa partiala a descendentilor din casatoria anter ioara iar de aceasta exheredare beneficaza sotul supravietutor din ultima casato rie. Copiii la care se refera art.939 C. civ. Textul art.939 C. civ. se refera expres la copiii dintr-un alt maritagiu dar in prezent se admite ca el se va aplica si c opiilor dinafara casatoriei, care sunt asimilati prin dispozitiile Codului famil iei celor din casatorie. De asemenea textul se aplica si copiilor adoptati, cu efecte depline sau cu efec te restrinse cu conditia ca adoptia sa fie anterioara incheierii celei de a doua sau subsecvente casatorii.

Pentru a li se putea aplica dispozitiile art.939 C. civ. copiii trebuie sa exist e sau sa fie, cel putin, conceputi, la data deschiderii succesiunii. Se vor avea in vedere numai copii care vin efectiv la mostenire si nu cei renuntatori sau n edemni. Prevederile art.939 C. civ. nu se refera numai la descendentii de gradul I ai de functului ci si la cei de gradul II si III etc. In cazul lor insa rezerva urmeaz a a se stabili nu pe capete, adica dupa numarul lor, ci in functie de numarul tu lpinilor, adica al descendentilor de gradul I. Determinarea cuantumului cotitatii disponibile si corelatia dintre dispozitiile art.939 C. civ. cu cele ale Legii nr.319/1944. In sistemul Codului civil, inainte de adoptarea Legii nr.319/1944, cind sotul su pravietutor nu era mostenitor legal, putind fi gratificat ca orice tert in limit ele cotitatii disponibile, iar in concurs cu descendentii defunctului dintr-o ca satorie anterioara, in limitele cotitatii disponibile speciale, determinarea cot itatii disponibile speciale nu ridica probleme deosebite. Pentru calculul ei la numarul copiilor care veneau efectiv la mostenire, indiferent de casatoria din c are proveneau, se mai aduaga o unitate (sotul supravietuitor) numar la care se i mpartea mostenirea. Rezultatul astfel obtinut reprezenta cotitatea disponibila s peciala de care putea beneficia sotul supravietuitor prin donatii sau legate. Ac easta cotitate disponibila speciala nu putea fi mai mare decit partea copilului care a luat mai putin, care este o limita variabila, si nu putea dapasi, oricum, 1/4 din mostenire, care este o limita fixa si maxima. Daca se obtinea o diferen ta peste limita cotitatii disponibile speciale, aceasta se impartea intre copii, cu conditia ca defunctul sa nu fi dispus de ea, in limita cotitatii disponibile ordinare, in favoarea unui tert . Se pot da numeroase exemple. Astfel, daca la mostenire vin :un copil dintr-o casatorie anterioara si unul din ultima casatori e, impreuna cu sotul supravietutor, prin impartirea mostenirii la trei rezulta c ota de 1/3, dar sotul supravietutor nu poate lua decit maximul de 1/4 (cotitatea disponibila speciala prev. de art.939 C. civ. ) restul de 3/4 revenind copiilor . Defunctul ar fi putut dispune, in aceasta ipoteza, in favoarea unui tert de 1/ 12 din mostenire care reprezinta diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala situatie in care copiii ar fi luat numai 2/3 din mostenire care reprezinta rezerva lor succesorala potrivit art.841 C. civ. Dupa intrarea in vigoare a Legii nr.319/1944 in practica judecatoreasca s-a pus problema daca art.939 C. civ. a mai ramas in vigoare, iar raspunsul a fost afirm ativ intrucit ratiunile pentru care a fost instituita cotitatea disponibila spec iala subzista si in prezent. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, textul legal nu a fost abrogat in mod expres prin noua lege adoptata. In privinta raportului dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara s-a precizat ca cele doua cotitati nu se cumuleaza, cotitatea disponibila speciala imputindu-se asupra cotitatii disponibile ordinare. In consecinta cotitatea disp onibila speciala fiind mai mare decit cea speciala, defunctul, dupa ce a facut l iberalitati in favoarea sotului din ultima casatorie, in limita cotitatii dispon ibile speciale, mai poate face liberaliti si in favoarea unor terti numai pentru diferenta dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara, pentru a nu in calca rezerva copiilor. Pentru ipoteza in care defunctul a fost casatorit de mai mult de doua ori s-a ex primat parerea ca toti sotii anteriori impreuna cu sotul supravietuitor pot bene ficia de liberalitati din partea defunctului numai in limitele cotitatii disponi bile speciale . Consideram insa ca in mod corect s-a nuantat in doctrina ca in C odul nostru civil, spre deosebire de cel francez, sunt vizate numai liberalitati le facute sotului supravietuitor, iar sotii anteriori sunt considerati terti, as tfel ca ei pot beneficia de liberalitati in limita cotitatii disponibile ordinar e . De asemenea in mod unanim doctrina a imbratisat opinia ca dupa aparitia Legii nr .319/1944, in cazul concursului dintre sotul supravietuitor si copiii defunctulu i dintr-o casatorie anterioara, drepturile sotului supravietuitor nu sunt numai cele determinate de prevederile art.939 C. civ. Potrivit noilor reglementari sot

ul supravietuitor este mostenitor legal rezervatar spre deosebire de situatia sa anterioara cind era un mostenitor neregulat si nerezervatar. Determinarea cuant umului cotitatii disponibile speciale si a celei ordinare precum si problema atr ibuirii diferentei dintre acestea doua a dat nastere la solutii divergente in do ctrina si practica judecatoreasca. Consideram ca modul corect de calcul este urmatorul:in primul rind se stabileste rezerva sotului supravietuitor, care este 1/8 ( din 1/4), aceasta se imputa, cum am aratat, asupra intregii mosteniri, potrivit art.1-2 din Legea nr.319/1944, i ar rezerva copiilor, prevazuta de art.841 C. civ. se calculeaza asupra restului mostenirii, asadar asupra cotei ramase de 7/8 . Sotul supravietuitor poate benef icia, asadar, pe linga rezerva sa de 1/8 din mostenire, de cotitatea disponibila speciala, reglementata de art.939 C. civ. de maximum 1/4, fara sa se aduca atin gere rezervei copiilor. Daca cotitatea disponibila speciala este mai mica decit cotitatea disponibila ordinara, defunctul va putea dispune de aceasta diferenta in favoarea oricui, cu exceptia sotului din ultima casatorie, caci prin institui rea cotitatii disponibile speciale nu s-a creiat o rezerva succesorala speciala corelativa in favoarea copiilor . Spre deosebire de art.841 C. civ. prin prevede rile art.939 C. civ. legiuitorul a limitat dreptul de dispozitie numai in favoar ea sotului supravietuitor din ultima casatorie (daca sunt copii dinafara acestei ultime casatorii) ceea ce nu inseamna si instituirea unei rezerve speciale in f avoarea unei alte persoane. Asadar, daca defunctul nu a dispus de diferenta dint re cele doua cotitati, sau desi a dispus o atare dispozitie potrivit art.939 C. civ. este limitata la maximum 1/4, cum am vazut, acea diferenta se va imparti po trivit regulilor mostenirii legale, adica 1/4 sotului supravietuitor, iar 3/4 co piilor, in acest fel realizindu-se coroborarea dintre prevederile art.939 C. civ . cu cele ale Legii nr.319/1944 . Sanctiunea depasirii cotitatii disponibile speciale. In cazul incalcarii dispozi tiilor art.939 C. civ. isi gasesc aplicare dispozitiile art.847 C. civ. privitoa re la reductiunea liberalitatilor excesive care urmeaza a fi reduse la limita, d e aceasta data, a cotitatii disponibile speciale. Dreptul de a cere reductiunea liberalitatilor ce depasesc cotitatea disponibila speciala, reglemetata de art.939 C. civ. apartine numai copiilor in favoarea car ora s-a instituit aceasta cotitate disponibila. Asadar, numai copiii dinntr-o ca satorie anterioara ultimei casatorii a defunctului, care vin efectiv la mostenir e, vor avea calitatea de a invoca dispozitiile art.939 C. civ. Reductiunea profi ta indirect si copiilor din ultima casatorie a defunctului precum si colegataril or conjunctivi cu sotul supravietuitor, dar ei nu vor putea invoca dispozitiile privind cotitatea disponibila speciala, caci aceasta nu a fost instituita in fav oarea lor . In ipoteza in care defunctul a facut liberalitati nu numai in favoarea sotului d in ultima casatorie ci si a altor persoane cu prilejul reductiunii se va avea in vedere ca liberalitatile facute in favorea sotului din ultima casatorie sa nu d epaseasca cotitatea disponibila speciala, si impreuna cu cele facute in favoarea altor pesoane sa nu depaseasca cotitatea disponibila ordinara. Prin prevederile art.94o alin.2 C. civ. se instituie insa, prin exceptie, si san ctiunea nulitatii absolute atunci cind incalcarea cotitatii disponibile speciale s-a realizat prin donatii deghizate sau prin persoane interpuse (adica prin act e juridice simulate), intrucit se prezuma ca au fost facute pentru fraudarea dre pturilor succesorale ale copiilor defunctului din casatoria anterioara. S-a prec izat chiar ca sanctiunea nulitatii absolute opereaza si in ipoteza in care valor ic, aceste acte juridice se incadreaza in limita cotitatii disponibile speciale prevazuta de art.939 C. civ. intrucit ele ar fi determinate de intentia de fraud are a drepturilor descendentilor din casatoria anterioara a defunctului . Sancti unea nulitatii absolute priveste insa numai donatiile deghizate sau facute prin interpunere de persoane iar nu si pe cele indirecte, cum, de pilda, este renunta rea unui sot colegatar la un legat in favoarea celuilalt sot colegatar, intrucit astfel de acte juridice nu contin nici un element secret . Actiunea in constatarea nulitatii absolute poate fi intentata de orice descenden t al defunctului care vine la mostenire, el trebuind sa dovedeasca faptul deghiz

arii sau interpunerii de persoana, care se poate face prin orice mijloc de proba . Intrucit o atare dovada este destul de anevoioasa art.941 C. civ. prezuma ca s unt persoane interpuse copiii sotului supravietuitor dintr-o alta casatorie, (di n afara casatoriei sau rezultati din adoptie) sau a unor rude ale sotului suprav ietuitor din ultima casatorie la a caror mostenire acesta avea vocatie in moment ul in care s-a realizat acel act de dispozitie. Prezumtia este una absoluta (jur is et de jure) astfel ca nu poate fi combatuta prin nici un mijloc de proba. 3. Calculul rezervei si al cotitatii disponibile. Operatiile necesare pentru sta bilirea masei de calcul a rezervei. Fractiunile care reprezinta rezerva si respectiv cotitatea disponibila nu se cal culeaza asupra activului efectiv lasat de defunct ci asupra activului net, adica avind in vedere si liberalitatile facute de el in timpul vietii si pentru cauza de moarte . Se impune astfel reconstituirea patrimoniului sau prin calcul pe hi rtie pentru a vedea care ar fi fost acesta daca defunctul nu facea liberalitati, prin acte intre vii (donatii) si pentru cauza de moarte (legate). Numai raporta t la aceasta masa succesorala (mostenire inchipuita cum a fost denumita ) se va putea determina daca s-a adus atingere rezervei succesorale si se impune reducti unea liberalitatilor facute peste cotitatea disponibila. Potrivit art.849 C. civ. pentru stabilirea masei succesorale se impun a fi efect uate trei operatiuni succesive: a)stabilirea activului brut al mostenirii prin determinarea valorii bunurilor ef ectiv lasate de defunct la data deschiderii succesiunii: b)stabilirea activului net al mostenirii prin scaderea pasivului din activul bru t al acesteia; c)reunirea fictiva, pentru calcul, la activul net al mostenirii a valorii donati ilor facute de defunct in timpul vietii. a)Stabilirea activului brut al mostenirii. Pentru stabilirea activului brut al m ostenirii se impune identificarea tuturor valorilor patrimoniale pe care defunct ul le avea la data deschiderii succesiunii, care, potrivit art.849 C. civ. , se vor evalua la valoarea lor din acest moment. Se includ aici drepturile reale, dr epturile de creanta, chiar impotriva mostenitorilor, si cele de creatie intelect uala. In calcul vor fi cuprinse si bunurile de care defunctul a dispus prin lega te sau donatii de bunuri viitoare, caci ele se afla in patrimoniul sau la data d ecesului. Nu intra in acest calcul drepturile care se sting la moartea titularului lor cum sunt renta viagera, uzufructul, abitatia, dreptul la pensie, creantele de intre tinere. De asemenea nu intra in calcul drepturile care se sting la moartea celui care lasa mostenirea, cind aceasta opereaza ca o conditie rezolutorie, iar bunu rile donate se reintorc, potrivit art.825 C. civ. , in caz de predeces al donata rului in patrimoniul donatorului sau cind moartea reprezinta un termen incert ex tinctiv . Nu pot, de asemenea fi avute in vedere fructele naturale si civile per cepute sau ajunse la scadenta dupa data deschiderii mostenirii sau adaugirile si imbunatatirile aduse unor bunuri din mostenire, dar dupa data decesului. Indemn izatia de asigurare de persoane platita de asigurator tertului beneficiar al asi gurarii nu poate face parte din patrimoniul defunctului intrucit este formata di n patrimoniul asiguratorului iar nu din cel al defunctului asigurat. Doar in ipo teza in care nu a fost desemnat tertul beneficiar al asigurarii si indemnizatia se plateste mostenitorilor, potrivit art.32 din Legea nr.136/1995, ea va fi incl usa in patrimoniul succesoral . Nu pot fi avute in vedere nici creantele insolva bile sau nesigure si bunurile lipsite de valoare patrimoniala, cum sunt hartiile de familie, portretele, diplomele etc. b)Stabilirea activului net al mostenirii. Activul net al mostenirii se obtine pr in scaderea din activul brut a pasivului succesoral, adica a obligatiilor ce gre veaza patrimoniul defunctului la momentul deschiderii mostenirii. Din modul in c are este redactat art.849 C. civ. rezulta ca scaderea pasivului din activul brut al mostenirii ar urma sa se realizeze dupa reunirea fictiva, pentru calcul, a v alorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Atit in doctrina cit si in

practica judecatoreasca se admite insa ca a doua operatie care trebuie facuta e ste scaderea pasivului din activul brut, asadar, inainte de reunirea pentru calc ul a valorii donatiilor intrucit, in cazul mostenirilor insolvabile altfel s-ar reduce sau chiar desfiinta rezerva si cotitatea disponibila. Aceasta pe de o par te, iar pe de alta, inversarea operatiilor fata de ordinea stabilita de art.849 C. civ. se justifica si pentru ca donatiile facute de defunct in timpul vietii au incetat sa mai formeze gajul general al creditorilor chirografari de vreme ce bunurile au fost astfel legal instrainate inainte de deschiderea succesiunii . Pasivul este format, in principiu, din toate obligatiile defunctului existente i n patrimoniul sau la data decsshiderii succesiunii, inclusiv datoriile fata de m ostenitori. Se includ aici si cheltuielile de inmomintare, cele efectuate cu adm inistarea si conservarea patrimoniului succesoral, care sunt de altfel facute in interesul comun al mostenitorilor. Nu se includ insa datoriile personale ale mo stenitorilor ca taxele succesorale, onorariile etc., obligatiile care se sting l a moartea celui ce lasa mostenirea, precum obligatia legala de intretinere funda mentata pe dispozitiile Codului familiei. In schimb obligatia de intretinere con tractuala sau renta viagera asumata prin contract urmeaza a fi incluse in pasivu l succesoral, intrucit nu se sting la moartea celui ce lasa mostenirea. c)Reunirea fictiva(pentru calcul) a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Potrivit art.849 C. civ. cotitatea disponibila si implicit rez erva succesorala se calculeaza adaugindu-se, pentru calcul (asadar fictiv si nu efectiv) la activul net al mostenirii valoarea donatiilor facute de defunct in t impul vietii. Legiuitorul prevede ca reunirea se face avindu-se in vedere starea bunurilor din momentul donatiei si valoarea acestora din momentul decesului lui de cujus. Daca bunul donat a pierit in mod fortuit in intervalul de timp de la data donatiei si pina la decesul celui ce lasa mostenirea, valoarea donatiei nu se mai reuneste la activul net intrucit se apreciaza ca si in cazul in care bunu l nu ar fi fost donat tot nu s-ar fi putut regasi in patrimoniul succesoral la d ata decshiderii mostenirii. Aceasta reunire pentru calcul priveste toate donatiile facute de defunct, indife rent de forma acestora (autentica, donatii deghizate sau indirecte, daruri manua le etc.) si indiferent daca donatia a fost facuta in favoarea unuia din mostenit ori sau a unui tert. Dispozitiile legale privind asigurarea rezervei avind in carcater imperativ dona torul nu le poate excepta de la reunirea fictiva pentru calcul chiar daca donati a respectiva este scutita de raport. In cazul donatiilor cu sarcini se va tine s eama de valoarea sarcinii care va fi scazuta din valoarea bunului donat . La don atiile remuneratorii se va lua in calcul numai ceea ce depaseste valoarea servic iilor prestate, intrucit numai acea parte constituie o liberalitate propriu-zisa . Gratuitatile la care se refera art.759 C. civ. si care se fac indeobste in indep linirea unor indatoriri sociale nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile. In aceasta categorie intra: -cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si invatatura, chiar daca defunctu l nu avea obligatia legala de intretinere fata de acea persoana, caci numai in c e priveste raportul legiuitorul limiteaza astfel de cheltuieli la cele facute in favoarea descendentilor si a sotului, numai acestia fiind obligati la raport ; -darurile obisnuite facute la aniversari, botezuri etc;inclusiv darurile de nunt a de valoare obisnuita; -cheltuielile de nunta. Nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul masei succesorale nici actele ju ridice cu titlu oneros decit daca ele degizeaza o donatie. Dovada deghizarii se poate face de catre mostenitorii rezervatari prin orice mijloc de proba, caci in materie de simulatie ei isi apara un drept propriu si nu unul mostenit de la d efunct, avind, asadar, calitatea de terti fata de actul simulat . Calitatea de a cere reunirea fictiva la activul net al mostenirii a donatiilor f acute de defunct o au mostenitorii defunctului dar si legatarii si donatarii gra tificati de acesta . Intrucit proba simulatiei actelor oneroase, dar care deghizeaza o donatie, este

destul de greu de facut, legiuitorul a instituit prin prevederile art.845 C. civ . o prezumtie relativa de gratuitate a actelor juridice de instrainare cu titlu oneros facute unui succesibil in linie dreapta in schimbul unei rente viagere s au cu rezerva uzufructului. Prezumtia este de stricta interpretare si nu functio neaza daca dobinditorul nu este descendent in linie dreapta, ci ruda colaterala, de pilda un nepot , si nici atunci cind instrainarea este pura si simpla, adica fara sarcina rentei viagere sau rezerva uzufructului . De vreme ce aceasta prez umtie de gratuitate este circumscrisa de lege lata numai acestei categorii de ac te juridice la care se refera art.845 C. civ., iar exceptio est strictissime int erpretationis consideram si noi ca extinderea aplicarii ei si la alte categorii de acte jurididice cum ar fi instrainarea cu sarcina intretinerii este inadmisib ila , chiar daca se poate invoca identitatea de ratiune, caci atunci, cum bine s -a spus am putea extinde aplicarea acestor prevederi si pentru cazul instrainar ii cu rezerva dreptului de abitatie sau de uz, ca varietati ale dreptului de uzu fruct etc., or cu titlu de pricipiu s-a statuat ca nu se admite extinderea aplic arii acestor prevederi si la alte contracte chiar daca prin natura lor ar prezen ta elemente de asemanare cu renta viagera sau uzufructul . Prevederile art.845 C, civ. au aplicabilitate numai daca partile declara actul d e instrainare ca fiind cu titlu oneros, iar daca ele declara actul cu titlu grat uit fictivitatea sarcinilor trebuie dovedita, simulatia nefiind prezumata . In i poteza in care nu se poate dovedi fictivitatea sarcinilor se va tine seama de va loarea rezultata din diferenta dintre valoarea bunului donat si valoarea sarcini i cu conditia ca sarcina sa nu reprezinte, ea insasi, o donatie indirecta, grefa ta pe o donatie directa . Prevederile art.845 C. civ. se refera la instrainarile facute unui succesibil in linie dreapta. In legatura cu calitatea acestuia s-a precizat ca beneficiarul i nstrainarii trebuie sa aiba aceasta calitate in momentul instrainarii bunului, i ar daca o dobindeste ulterior actului de instrainare, ca de pilda in cazul prede cesului unui mostenitor in grad de rudenie mai apropiat cu defunctul, prezumtia de gratuitate nu functioneaza. Interpunerea de persoane trebuie dovedita caci pr ezumtia de interpunere de persoana prevazuta de art.812 C. civ. din materia inca pacitatii de a primi liberalitati nu are aplicare. Cita vreme art.845 C. civ. prevede ca prezumtia de gratuitate functioneaza doar in favoarea mostenitorilor rezervatari, rude in linie dreapta cu defunctul, fara sa se admita aplicarea ei si in favoarea altor mostenitori, ea nu se va aplica nici in favoarea sotului supravietuitor desi s-a sustinut si opinia potrivit car eia numai dintr-o inadvertenta nu s-a modificat in mod corespunzator art.845 C. civ. atunci cind sotul supravietuitor a fost instituit, prin Legea nr.319/1944, mostenitor rezervatar . Cita vreme prezumtia nu opereaza in raport cu mostenitor ii nerezervatari si nici cu sotul supravietuitor inseamna ca fata de acestia din urma actul de instrainare isi pastreaza caracterul oneros ceea ce inseamna ca m asa succesorala va fi diferita dupa cum este vorba de raporturile dintre mosteni torii rezervatari rude in linie dreapta cu defunctul sau de raporturile dintre r estul mostenitorilor . Asa cum rezulta expres din textul art.845 C. civ. prezumt ia instuituita nu poate fi invocata nici de mostenitorii rezervatari rude in lin ie dreapta cu defunctul care au consimtit la instrainare, recunoscind astfel car caterul onoros al acesteia, neavind importanta momentul in care a fost dat consi mtamintul, asupra caruia nu se poate reveni daca a fost expresia unei vointe lib ere si neviciate . In masura in care prezumtia de gratuitate nu a fost rasturnata de catre dobindit orul bunului valoarea acestuia se va adauga, ca fiind donatie, la masa de calcul a rezervei si cotitatii disponibile. Ea va fi supusa reductiunii numai daca si in masura in care s-a depasit cotitatea disponibila si s-a adus, asadar, atinger e rezervei. Daca cotitatea disponibila nu a fost depasita instrainarea ramine va labila si nu va fi supusa nici raportului donatiilor intrucit deghizarea donatie i sub aparenta unui act oneros echivaleaza cu scutirea de raport. Prevederile art.845 C. civ. nu au efecte numai asupra intinderii masei succesor ale ci si cu privire la imputatia si reductiunea liberalitatilor excesive. Astfe l cum rezulta din text imputarea valorii donatiilor prezumate are loc mai intii asupra cotitatii disponibile, fiind, cum am vazut, scutite de raport, iar ceea c

e excede se imputa asupra rezervei mostenitorului beneficiar al donatiei prezuma te. Daca cotitatea disponibila si rezerva nu sunt suficiente pentru acoperirea d onatiilor prezumate, ele vor fi supuse proportional, reductiunii. Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila Pentru determinarea concreta a drepturilor succesorale ale celor chemati la most enire se pune si problema asupra carei parti din mostenire se calculeaza liberal itatile facute de defunct, asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei? Regula instituita este aceea ca donatiile si legatele, cu un cuvint, liberalitat ile, facute de defunct se imputa asupra cotitatii disponibile si nu a rezervei c are se cuvine mostenitorilor rezervatari, iar in cazul in care i s-a adus atinge re prin depasirea cotitatii disponibile se procedeaza la reductiunea liberalitat ilor excesive. Aceasta regula nu comporta discutii atunci cind cei gratificati prin liberalitat i sunt terti, straini de mostenire, sau sunt mostenitori, dar nerezervatari. Dac a insa cei gratificati sunt mostenitori rezervatari solutiile sunt in anumite si tuatii diferite. Astfel atunci cind este vorba de mostenitori rezervatari, dar care renunta la mo stenire, acestia sunt considerati straini de acea succesiune ca orice tert. In a devar art.752 C. civ. prevede in mod expres ca eredele care renunta la mostenire poate pastra darul sau poate cere legatul ce i s-a facut in limita cotitatii di sponibile. Cu alte cuvinte donatia se socoteste asupra cotitatii disponibile, ia r in ipoteza ca o depaseste atacind rezerva, acea liberalitate este supusa reduc tiunii pina la asigurarea rezervei. In ipoteza in care cei gratificati sunt, la rindul lor, mostenitori rezervatari si accepta mostenirea, situatia este diferite dupa cum liberalitatile sunt donat ii (adica acte intre vii) sau legate (adica acte pentru cauza de moarte). In vre me ce donatiile se socotesc diferit dupa cum sunt sau nu scutite de raport, lega tele se imputa intotdeauna asupra cotitatii disponibile. In cazul donatiilor scutite de raport, intrucit ele apar ca niste daruri definit ive se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiei diferenta se imputa asupra rezervei donatarului . Daca donatia trece p este limitele cotitatii disponibile, insumata cu rezerva, atunci se va proceda l a reductiunea, in aceasta limita, a donatiei. In schimb donatiile nescutite de r aport, care sunt considerate numai niste avansuri, in contul mostenirii, facute de defunct unora dintre mostenitorii rezervatari, nefiind daruri definitive (pre ciputare) sunt aduse la masa succesorala pentru a se putea realiza astfel egalit atea dintre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport. Acestia sunt de scendentii defunctului si sotul supravietuitor. Donatiile se imputa mai intii as upra rezervei celor gratificati, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiilor diferenta se va imputa asupra cotitatii disponibile. Dar aceste donatii, cum sa precizat , de regula nu sunt facute pentru a avantaja definitiv pe unii din mo stenitori . Pentru realizarea egalitatii intre mostenitorii rezervatari care ben eficiaza de raport, partea din donatie care se imputa asupra cotitatii disponibi le nu profita in totalitate mostenitorului gratificat, ci doar partial, fiind su pusa impartirii in parti egale intre mostenitorii rezervatari, luind in calcul s i pe mostenitorul gratificat. 4. Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune. Reductiunea apare ca o sanctiu ne civila cu privire la donatiile si legatele facute de defunct daca prin ele se aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. Art.847 C. civ. Prevede ca l iberalitatile prin acte intre vii sau prin testament, cind vor trece peste cotit atea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte . Prin reductiune aceste liberali tati devin ineficace, dar numai in masura necesara intregirii rezervei succesora le. Ea se aplica, cum am vazut, nu numai donatiilor declarate ca atare ci si cel or deghizate, sau prezumate de legiuitor a fi deghizate, precum si legatelor al caror obiect il constituie depunerile la CEC cu clauza testamentara . Ocrotirea rezervei succesorale, prin reductiune, se realizeaza nu numai cind lib

eralitatile sunt facute in favoarea unor terti, sau mostenitori nerezervatari ci si cind beneficiarii liberalitatilor sunt mostenitori rezervatari. Aceasta sanctiune nu trebuie confundata cu nulitatea caci efectele ei sunt fie c aducitatea legatelor, fie rezolutiunea donatiilor considerate excesive. Ea nu ar e legatura cu conditiile de validitate a actelor juridice, a caror nerespectare duce la nulitate, ci sanctioneaza numai depasirea cotitatii disponibile. Problema reductiunii nu se poate, evident, pune decit dupa deschiderea succesiun ii caci depasirea cotitatii disponibile se apreciaza nu in raport de data actulu i de liberalitate ci in raport cu aceasta data. Pina in momentul deschiderii mos tenirii, mostenitorii rezervatari nu au nici un drept asupra acesteia, asteptare a lor indreptatita nu le confera nici macar dreptul de a lua masuri asiguratoare impotriva actelor care ar compromite patrimoniul celui la carui mostenire ar ur ma sa vina, caci si acestea ar fi pacte asupra unei succesiuni viitoare sanction ate de legiuitor . Persoanele care pot invoca reductiunea. Art.848 C. civ. prevede ca: reductiunea l iberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari , de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturilor . Reductiunea fiind conceputa de legiuitor ca un mijloc de aparare a rezervei succ esorale este firesc ca ea sa poata fi invocata de mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire. Enumerarea celor care pot invoca reductiunea, prin ar t.848 C. civ., este limitativa, alte categorii de persoane neputind face acest l ucru . Dreptul de a cere reductiunea are un caracter individual; daca sunt mai multi mo stenitori rezervatari ei vor putea cere reductiunea impreuna. In cazul in care u nul sau mai multi renunta la acest drept, fara a renunta la mostenire, reductiun ea va avea loc numai in masura necesara intregirii rezervei celor care si- au ex ercitat acest drept. Dreptul de a cere reductiunea nu se transmite de la defunct la mostenitorii sai rezervatari ci este un drept care se naste direct in persoana acestora. Asa fiin d s-a precizat ca donatarii si legatarii impotriva carora se exercita actiunea n u vor putea opune rezervatarilor exceptiile pe cere le puteau opune defunctului. Ei vor putea insa opune mostenitorului rezervatar acele exceptii care deriva di n faptele personale ale acestuia, ca presciptia, renuntarea la dreptul a cere re ductiunea etc. . In cazul in care mostenitorul rezervatar moare inainte de exercitarea dreptului la reductiune el se transmite la propriii mostenitori, caci are un caracter patr imonial. Desigur daca exista un singur mostenitor al mostenitorului rezervatar c are nu a exercitat dreptul la reductiune si acesta poate renunta la acest drept, iar daca exista mai multi, pot opta unitar sa renunta la el. In cazul in care i nsa ei opteaza diferit, renuntarea unora nu poate impieta asupra dreptului altui a de a exercita acest drept, care, asa cum am aratat, are un carcater individual . Asa cum rezulta din art.848 C. civ. reductiunea mai poate fi ceruta si de cei ca re infatiseaza drepturile mostenitorilor rezervatari, adica avinzii lor cauza, u niversali sau cu titlu universal. Acestia sunt cesionarii drepturilor succesoral e si creditorii acestora, care pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice, po trivit art.974 C. civ. Dobinditorii cu titlu particular, ca cesionarii si donatarii de bunuri privite i ndividual, precum si legatarii particulari nu pot cere reductiunea. Ei au, in ac easta materie calitatea de terti si nu infatiseaza asadar dreptul mostenitorilor re zervatari la reductiune. Chiar in ipoteza in care bunul transmis a format obiectul unui legat, supus redu ctiunii caci aduce atingere rezervei, numai mostenitorul rezervatar va putea cer e reductiunea, succesorii sau cu titlu particular nu au aceasta calitate, nefiin d avinzi sai cauza. In alta ordine de idei, reductiunea se raporteaza intotdeaun a la un patrimoniu si nu la bunuri individual determinate. In ce priveste creditorii defunctului trebuie facuta distinctia intre situatia i n care mostenitorii rezervatari au acceptat mostenirea pur si simplu sau sub ben eficiu de inventar. Daca mostenirea fost acceptata de catre mostenitorul rezerva tar pur si simplu, are loc contopirea patrimoniului sau cu acela al defeunctului

astfel incit creditorii defunctului devin si creditorii personali ai mostenitor ului rezervatar. Asa fiind ei infatiseaza drepturile mostenitorului rezervatar ai carui creditori devin ca urmare a acceptarii, in aceasta forma, a mostenirii si pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice. Daca, in schimb, mostenitorul rez ervatar accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, nu are loc confuziunea pat rimoniului sau cu acela al defunctului astfel incit creditorii defunctului nu su nt avinzii cauza ai mostenitorului rezervatar si nu-i infatiseaza drepturile. In cazul donatiilor creditorii defunctului nu pot cere reductiunea intrucit pent ru ei bunurile donate au iesit definitiv din patrimoniul defunctului si nu forme aza obiect al dreptului de gaj general al creditorilor chirografari. In ce prive ste legatele, daca acceptarea mostenirii s-a facut sub beneficiu de inventar, cr editorii defunctului nu pot cere reductiunea. Dar pot cere achitarea catre ei a datorilor cu prioritate fata de legate intruci t dreptul lor de gaj general se exercita supra activului brut al mostenirii, iar legatele urmeaza a fi platite din activul net al acesteia si numai in limitele cotitatii disponibile daca exista mostenitori rezervatari care cer reductiunea. Reductiunea nu poate fi, evident, ceruta nici de catre donatari sau legatari cac i reductiunea este un drept al mostenitorilor rezervatari impotriva lor si nu in favoarea lor. In cazul in care insa un donatar sau legatar este actionat prin r eductiune el are dreptul sa ceara respectarea ordinii legale de reductiune a lib eralitatilor excesive. Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive. Problema ordinii in care va opera reductiunea liberalitatilor excesive se pune, evident, numai in ipoteza in care defunctul a facut o plurlitate de liberalitati - donatii si legate -prin care sa depasit cotitatea disponibila. Nu are importanta daca de aceste liberalitati a beneficiat o singura persoana sa u persoane diferite. Codul civil stabileste prin art.85o, 852 si 853 ordinea in care se face reductiunea avind la baza ideia ca liberalitatile cu data anterioar a sunt facute din cotitatea disponibila, astfel ca vor fi mentinute, si numai da ca au aceeasi data se vor reduce proportional cu valoarea lor. a) Legatele se reduc inaintea donatiilor (art.85o alin.1 C. civ.). Regula instit uita de legiuitor are la baza ideia ca legatele produc efecte doar la data desch iderii succesiunii, sunt, cu alte cuvinte, ultimele liberalitati. Asadar, ele fi ind cele care aduc atingere rezervei, trebuie reduse mai intii si nu donatiile c are sunt anterioare si, cel putin in parte, au fost facute din cotitatea disponi bila. Apoi daca s-ar inversa regula ar insemna sa se aduca atingere principiului irevocabilitatii donatiilor. In adevar, daca s-ar reduce donatiile inaintea leg atelor, practic s-ar ajunge la revocarea donatiilor anterioare lasindu-se ca leg atele sa epuizeze cotitatea disponibila. In acest mod nu se revoca nici donatiil e dintre soti, care sunt revocabile, dar pentru aceasta fiind necesara o clauza testamentara speciala in acest sens, intentia revocatorie neputindu-se deduce di n simpla instituire de lagatari. Regula reductiunii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ astfel c a defunctul nu o poate schimba prin stipularea in testament a unei alte ordini. b) Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional (art.852 C. civ.). Leg atele, atit cele universale, cit si cele cu titlu universal sau cu titlu particu lar, sunt supuse deodata reductiunii si proportional cu valoarea lor . Aceasta r egula are la baza ideia ca toate legatele produc efecte deodata, adica la data d eschiderii mostenirii. Aceasta regula, care se intemeiaza, cum s-a spus pe vointa prezumata a testator ului, nu are carcater imperativ. Se permite, astfel, testatorului sa dispuna pla ta unor legate cu prioritate fata de altele asa incit cele preferate de defunct se vor reduce, cum rezulta din art.853 C. civ., numai daca rezerva succesorala n u va fi asigurata prin reducerea celorlalte. Vointa defunctului in acest sens se poate deduce dintr-o stipulatie expresa sau implicita dar neechivoca a acestuia . S-a admis ca si legatarii, prin intelegerea lor, pot deroga de la regula reduc tiunii concomitente si proportionale a legatelor . c)Donatiile se reduc in mod succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepind c u cea mai noua (art.85o alin.2 C. civ.). Aceasta regula are la baza ideia ca don

atiile mai noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca s-ar admite reductiu nea in ordinea vechimii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donati ilor anterioare, prin efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibil a, ceea ce este inadmisibil. Tocmai caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor ii confera caracter imperativ si regulii instituita de art.85o alin.2 C. civ., donatorul neputind stabili o alta ordine de reductiu nii, nici cu prilejul incheierii contractelor de donatie si nici prin testamentu l lasat. Doar daca este vorba de o donatie facuta sotului sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa se reduca inan itea altor donatii posterioare . De asemenea s-a admis in doctrina ca in cazul i nsolvabilitatii unui donatar posterior se poate reduce o donatie anterioara pent ru asigurarea rezervei succesorale . In cazul donatiilor cu aceeasi data ele se reduc simultat si proportional cu val oarea lor. Donatorul poate stabili, in acest caz, o ordine de preferinta privito are la reductiunea lor, printr-o astfel de stipulatie neaducindu-se atingere pri ncipiului irevocabilitatii donatiilor caci reductiunea necesara pentru intregire a rezervei are caracter imperativ. Daca donatiile supuse reductiunii sunt neautentice, in raporturile dintre donata ri, care sunt terti unii fata de altii, data donatiei se determina in functie de data cind actul a capatat, potrivit art.1182 C. civ., data certa, evident cel m ai tirziu la data mortii donatorului. Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune. Reductiunea se realiz eaza la cerere si nu din oficiu . Ea se poate realiza atit prin intelegerea inte rvenita intre mostenitorii rezervatari , pe de o parte, si donatarii si legatari i beneficiari ai liberalitatilor pe de alta parte, cit si pe cale judecatoreasca . O astfel de intelegere are efectele unui contract, astfel ca nu va putea fi revo cata decit tot prin acordul partilor. Ea va putea fi atacata insa, ca orice conv entie, pentru motiv de nulitate absoluta sau relativa . Reductiunea are loc pe cale judecatoreasca in cazul in care mostenitorii nu ajun g la un acord, iar cel care cere reductiunea va trebui sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, ca prin liberalitatile facute s-a depasit cotitatea disponibil a. In cazul in care bunurile de care defunctul a dispus prin liberalitatile supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati, cum de cele mai multe ori se i ntimpla in cazul donatiilor si mai rar in cazul legatelor, mostenitorii rezervat ari se vor adresa instantei de judecata pe cale de actiune in reductiune. O astf el de actiune are caracterul unei actiuni patrimoniale personale, iar nu reale, astfel ca cei care sunt indreptatiti a cere reductiunea nu pot urmari bunurile c e au format obiectul liberalitatii excesive aflate in miinile tertilor subdobind itori . Actiunea in reductiune nu poate fi exercitata decit de cel a carui rezerva a fos t incalcata prin liberalitatea ce se cere a fi redusa si profita numai acestuia . Totusi se accepta ca cererea in reductiune va profita si celorllti mostenitori indreptatiti daca se exercita cu prilejul actiunii de partaj, dar numai in masu ra in care si ei se afla in termenul legal in care poate fi introdusa . Aceasta intrucit actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 an i (art.3 din Decr. Nr.167/1958), iar termenul incepe sa curga, de regula, de la data deschiderii mostenirii . Se accepta, totusi, ca in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta de existenta liberalitatii care i-a in calcat rezerva, ceea ce se intimpla de obicei cind se dovedeste ca nu a cunoscut testamentul defunctului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cin d a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostrinta de liberalitatea care cere a f i redusa . Daca mostenitorii rezervatari se afla in posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii (ceea ce se intimpla de regula in cazul legatelor) legatarii ii vo r actiona in judecata pentru predarea acestora. Ei vor putea cere reductiunea in acest caz pe cale reconventionala , cererea lor fiind si in acest caz supusa pr escriptiei extinctive. Daca mostenitorul rezervatar se afla in posesia obiectulu i supus reductiunii nu i se poate opune prescriptia, intrucit a exercitat in fap

t toate prerogativele izvorind din calitatea sa de mostenitor rezervatar . Efectele reductiunii. In privinta efectelor reductiunii trebuie sa deosebim intr e donatii si legate. Efectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie totala sau partiala in functie de necesitatea intregirii rezervei pe care re ductiunea o apara. Daca prin acele legate s-a epuizat intreaga cotitate disponib ila ineficacitatea legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a di spus numai de o parte a cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial , proportional cu valoarea necesara intregirii rezervei. Aceasta intregire se re alizeaza in natura intrucit bunurile ce formeaza obiectul legatelor se afla in p atrimoniul succesoral. In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi t otala sau partiala tot in functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibi la total sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor. Prin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv insa numai in an umite limite, iar reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si p rin echivalent. Actul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii sale, ci nu mai de la data deschiderii succesiunii. Astfel prin art.855 C. civ. se dispune i n sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de catre donatar unor t erte persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportind reductiu nea numai prin echivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat d in momentul deschiderii mostenirii. Actele de instrainare insa incheiate de dona tar cu tertii ulterior deschiderii succesiunii vor fi desfiintare si ele pe cale de consecinta, aplicindu-se principiul resoluto iure dantis resolvitur ius acci pientis. Apoi, potrivit art.854 C. civ. donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila numai din momentul mortii donat orului intrucit pina in acest moment el este socotit a fi proprietarul bunului c e a format obiectul donatiei . Asa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in natu ra astfel ca defunctul nu poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa f ie vindut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din pretul astfel o btinut sau sa fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct . De asemenea n u este ingaduit ca mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma echivalentului banesc al bunului donat. Doctrina si practica judiciara au decis de asemenea ca rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in pl ina proprietate, fara sarcini, conditii sau clauze restrictive. Totusi se admite, prin exceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin echivale nt in urmatoarele situatii: a) daca donatia excesiva a fost facuta unui descendent sau sotului supravietuito r cu scutire de raport. In acest caz, potrivit art.851 C. civ. , donatarul va pu tea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia din partea ce i se cuvi ne ca mostenitor, daca bunurile succesorale sunt de aceeasi natura cu cele primi te prin donatie; b) daca donatia a fost facuta unui succesibil fara scutire de raport si are ca o biect un imobil, iar partea supusa reductiunii este mai mica de jumatate din val oarea imobilului. In acest caz donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul compensindu -i pe ceilalti mostenitori rezervatari prin luare mai putin din celelalte bunuri din succesiune sau prin plata in bani a valorii partii din imobil supusa reduct iunii (art.770 alin.2 C. civ.); c) daca donatarul a instrainat sau a grevat bunurile ce formeaza obiectul donati ei inainte de deschiderea succesiunii . Rezerva, in acest caz, se va intregii pr in plata echivalentului portiunii care depaseste cotitatea disponibila (art.855 C. civ.). Asa cum am aratat mai sus, actele juridice incheiate de catre donatar inainte de deschiderea succesiunii fiind valabile si opozabile mostenitorilor re zervatari, riscul insolvabilitatii lui afecteaza rezerva lor. In cazul in care d onatia a fost facuta in favoarea unui alt mostenitor rezervatar echivalentul a c eea ce dapaseste cotitatea disponibila se poate asigura prin luare mai putin din bunurile succesorale sau prin plata in bani. Daca donatarul este un mostenitor

nerezervatar sau un tert contraechivalentul rezervei se asigura prin plata in ba ni. d) daca bunul donat a pierit din culpa donatarului acesta este obligat sa suport e reductiunea prin ecivalent banesc. Daca bunul ar fi pierit fara vreo culpa a d onatarulu, i acesta nu poate fi obligat la plata ecivalentului banesc al acestui a intrucit bunul ar fi pierit oricum, chiar la donator, si deci nu ar fi putut f ace parte din masa succesorala; e) daca bunul donat a fost un bun fungibil si consumtibil donatarul va fi obliga t la fel ca in cazul uzufructului prevazut de art.526 C. civ. la restituirea uno r bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare. In toate cazurile de reductiune prin echivalent, potrivit art.849 C. civ. se va avea in vedere starea bunurilor din momentul efectuarii donatiei si valoarea lor din momentul deschiderii succesiunii. Reductiunea liberalitatilor in uzufruct sau in renta viagera. In cazul in care o biectul liberalitatii facute de defunct il constituie dreptul de uzufruct sau re nta viagera, si intrucit evaluarea acestor drepturi este dificil de facut, depin zind de durata vietii beneficiarului, element aleatoriu, legiuitorul a prevazut, pentru astfel de situatii unele solutii exceptionale . Astfel art.844 C. civ. p revede ca: Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un u zufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandon a proprietatea cantitatii disponibile . Asadar, potrivit acestui text de lege, mos tenitorii rezervatari pot opta intre executarea liberalitatilor asa cum au fost facute si predarea cotitatii disponibile beneficiarului liberalitatii, prin acea sta transformind uzufructul sau renta viagera in plina proprietate asupra cotita tii disponibile. Daca beneficiarul liberalitatii are si calitatea de mostenitor rezervatar, la propria cota de rezerva in plina proprietate se va adauga si coti tatea disponibila astfel obtinuta. Optiunea ii apartine numai mostenitorului rezervatar, dar ea este multumitoare s i pentru beneficiarul liberalitatii intrucit in cazul in care se executa liberal itatea primeste ceea ce i-a daruit defunctul, iar in cazul in care cotitatea dis ponibila este abandonata primeste in intregime acea parte din mostenire de care defunctul putea dispune . Dispozitiile art.844 C. civ. fiind derogatorii de la dreptul comun privind reduc tiunea liberalitatilor excesive, in doctrina si practica judiciara s-au facut un ele precizari in legatura cu aplicarea lor. Astfel s-a spus ca prevederile art.844 C. civ. au aplicabilitate numai daca libe ralitatea are ca obiect dreptul de uzufruct sau renta viagera. In ipoteza invers a, adica atunci cind liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau proprietat ea cu sarcina unei rente viagere in favoarea mostenitorului rezervatar aceste di spozitii nu se aplica. Intr-o atare ipoteza, in practica judiciara s-a decis ca rezervatarul uzufructuar va dobindi rezerva in plina proprietate, pastrind si dr eptul de uzufruct asupra cotitatii disponibile, iar legatarul va primi dreptul d e nuda proprietate asupra cotitatii disponibile . Prevederile art.844 C. civ. nu -si gasec aplicare nici atunci cind liberalitatea are ca obiect dreptul de uz sa u de abitatie cu toate ca si in aceste cazuri se intilnesc aceleasi dificultati de evaluare, iar uzul si abitatie sunt de fapt varietati ale dreptului de uzufru ct. In cazul intretinerii in natura s-a apreciat ca desi legea nu se refera expres l a o astfel de ipoteza de vreme ce contractul de intretinere nici nu este reglema ntat in Codul civil, intrucit si in acest caz este prezenta aceeasi ratiune ca i n cazul rentei viagere, aplicarea prevederilor art.844, la fel ca si cele ale ar t.845 C. civ. este posibila (ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet) . Prevederile art.844 C. civ. sunt aplicabile numai daca este vorba de o singura l iberalitate facuta de defunct, intrucit daca sunt mai multe liberalitati, din ca re una este in uzufruct sau renta viagera, pentru a se putea aplica regulile din materia ordinei reductiunii se impune efectuarea evaluarii . Cind exista o sing ura liberalitate in uzufruct sau renta viagera, desi textul legal se refera expr

es la o liberalitate a carei valoare trece peste cantitatea disponbila, nu este nevoie de nici o evaluare. Mostenitorul rezervatar este liber sa aprecieze in fu nctie de situatia privind virsta, starea sanatatii beneficiarului liberalitatii etc. in sensul de a opta pentru executarea liberalitatii asa cum a fost dispusa de defunct sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile. Asa cum am aratat mai sus, actiunea in reductiune este divizibila, astfel ca in cazul in care exista mai multi mostenitori rezervatari fiecare opteaza dupa cum crede de cuviinta, cu exceptia situatiei cind obiectul liberalitatii este indivi zibil. In acest din urma caz este necesar consensul mostenitorilor rezervatari. Daca acestia nu ajung la un consens prevederile art.844 C. civ. nu se vor putea aplica intrucit instanta de judecata nu este chemata sa exercite dreptul de opti une. Intr-o astfel de situatie se va aplica dreptul comun in materie. S-a mai precizat ca in cazul aplicarii art.844 C. civ., in situatia in care most enitorii rezervatari opteaza pentru abandonarea proprietatii cotitatii disponibi le, prin aceasta transformare a obiectului liberalitatii, caracterul ei nu se sc himba, donatarul sau legatarul raminind cu titlu particular. El ar fi obligat sa suporte pasivul succesoral numai in limita cotei de proprietate dobindita ca mo stenitor rezervatar, atunci cind este cazul, peste cotitatea disponibila . Dreptul de optiune la care se refera art.844 C. civ. are un caracter personal pa trimonial si se transmite pe cale succesorala in cazul decesului titularului sau . El nu poate fi exercitat de creditori pe calea actiunii oblice, intrucit nu es te inclus in dreptul lor de gaj general . In fine, s-a mai precizat ca dreptul de optiune reglementat de art.844 nu are ca rcater imperativ, astfel ca partile se pot intelege cu privire la un alt mod de realizare a reductiunii liberalitatilor excesive . Defunctul poate de asemenea d ispune ca in cazul depasirii cotitatii disponibile reductiunea uzufructului sau a rentei viagere sa se faca in limitele acesteia, iar rezervatarii sa nu poate o pta in sensul abandonarii in plina proprietate a cotitatii disponibile .

T I T L U L IV TRANSMISIUNEA MOSTENIRII CAPITOLUL I DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA Sectiunea A I-a. Consideratii generale cu privire la dreptul de optiune succesor ala. 1. Notiunea de optiune succesorala. O data cu decesul celui care lasa mostenirea , patrimoniul sau, in cazul transmisiunii universale sau cu titlu universal, pre cum si bunurile determinate, in cazul transmisiunii cu titlu particular, trec as upra mostenitorilor fara nici o manifestare de vointa din partea acestora sau ch iar fara stirea lor. Asa se explica ca in cazul mortii unui succesibil inainte d e lichidarea mostenirii, aceasta se retransmite mostenitorilor sai tot cu titlu de mostenire. Patrimoniul succesoral nu ramine, asadar, nici un moment fara titu lar. Cu toate acestea art.686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat de a face acce ptarea unei mosteniri ce i se cuvine , dimpotriva orice succesibil are deschisa ca lea optiunii intre acceptarea acesteia, prin care isi consolideaza titlul de mos tenitor si renuntarea la mostenirea la care avea vocatie, prin aceasta desfiinti ndu-si retroactiv titlul sau. Cu alte cuvinte, trasmisiunea patrimoniului succes oral se produce de drept, o data cu decesul celui care lasa mostenirea, care mar

cheaza deschiderea acesteia, dar nu este vorba de o transmisiune definitiva si o bligatorie. Abia dupa exercitarea dreptului de optiune succesorala se va putea s ti care dintre mostenitorii cu vocatie succesorala vor culege efectiv acea moste nire. Potrivit art.688 C. civ. efectele acceptarii se suie pina in ziua deschide rii mostenirii, iar potrivit art.696 C. civ. mostenitorul care a renuntat la mos tenire este considerat ca n-a avut niciodata aceasta calitate . Asadar, efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data deschiderii mostenirii, ia r nu de la data la care optiunea se manifesta, intotdeauna ulterior momentului d ecesului celui care lasa acea succesiune. Putem spune atunci ca dreptul de optiune succesorala este acel drept subiectiv n ascut in persoana succesorilor odata cu decesul celui care lasa mostenirea de a alege intre acceptarea mostenirii sau renuntarea la aceasta . Potrivit legii succesibilul are trei posibilitati dupa descshiderea mostenirii s i anume: - acceptarea pura si simpla a mostenirii, situatie in care are loc confuziunea p atrimoniului lui de cujus cu acela al mostenitorului acceptant, care va fi oblig at sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii chiar cu propriile bunu ri, asadar peste activul mostenit (ultra vires hereditatis); - acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, situatie in care confuziune a celor doua patrimonii, al defunctului si al mostenitorului, nu are loc, iar mo stenitorul va raspunde pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai in limitel e activului mostenit(intra vires hereditatis) ; - renuntarea la mostenire, cind succesibilul isi desfiinteaza cu efect retroacti v potrivit art.696 C. civ. , vocatia la acea mostenire. El nu raspunde pentru pa sivul succesiunii si, evident, nu beneficiaza nici de activul ei. In acest caz m ostenirea va fi culeasa de comostenitori sau de mostenitorii subsecventi. 2). Subiectele dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala apartine, din momentul deschiderii succesiunii, tuturor succesibililor defunctul ui, indiferent de faptul ca vocatia lor succesorala se intemeiaza pe lege sau pe testament si indiferent ca vocatia la succesiune este universala, cu titlu univ ersal sau cu titlu particular. El trebuie exercitat in termenul de prescriptie p revazut de lege de catre toti cei cu vocatie virtuala la mostenirea lui de cujus , indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte. Desigur la mostenire nu vor veni toti cei care au acceptat-o, ci numai cei care au chemare efectiva, fu nctie de regulile statornicite pentru mostenirea legala sau pentru cea testament ara. Daca exista mostenitori legali din mai multe clase de mostenitori, cei din clasa I-a ii vor inlatura pe cei din clasa a II-a si asa mai departe, potrivit r egulii prioritatii claselor de mostenitori. In cazul decesului mostenitorului chemat asi exprima dreptul de optiune succesor ala inainte de aceasta, dreptul sau se transmite mostenitorilor sai daca nu s-a implinit termenul de prescriptie. Daca exista neintelegere intre mostenitori in legatura cu modalitatea de optiune, se considera ca mostenirea fost acceptata su b beneficiu de inventar (art.692, 693 C. civ. ) . In doctrina s-a impus parerea, la care ne raliem si noi, potrivit careia dreptu l de optiune succesorala se poate exercita si de catre creditorii personali ai s uccesibilului pe calea actiunii oblice potrivit art.974 C. civ. In adevar, potr ivit art.974 C. civ. creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debit orului lor, cu exceptia celor care ii sunt exclusiv personale, or nu se poate sp une despre dreptul de optiune succesorala ca are, exclusiv, un atare carcater. D impotriva, el are si un pronuntat caracter patrimonial . La aceasta se adauga si argumentul ca acceptindu-se mostenirea, si in aceasta modalitate, in realitate se consolideaza dobindirea ei prin insasi faptul mortii lui de cujus si a vocati ei la mostenire a mostenitorului in cauza. Exercitarea optiunii succesorale pe c alea actiunii oblice de catre creditorii mostenitorului virtual ar putea fi refu zata numai daca s-ar dovedi ca i se opun considerente de ordin moral, ipoteza in care, in adevar, se poate spune ca optiunea ar vea un caracter exclusiv persona l , in sensul prevederilor art.974 C. civ. In ipoteza in care succesibilul a renuntat la mostenire, creditorii vor putea re tracta renuntarea, pe calea actiunii pauliene, in aceleasi conditii ca succesibi lul insusi, adica sa nu se fi implinit termenul de prescritie de 6 luni sau ceil

alti succesibili sa nu fi acceptat intre timp mostenirea(art.7o1 C. civ. ), cazu ri in care renuntarea devine irevocabila. Apoi pe calea actiunii oblice urmeaza sa accepte mostenirea, asa cum am aratat mai sus. Deosebit de aceasta art.699 C. civ. reglementeaza posibilitatea revocarii paulie ne a optiunii succesorale pentru ipoteza cind aceasta s-a realizat in frauda cre ditorilor personali, de pilda se renunta la o mostenire solvabila sau se accepta o mostenire insolvabila. Revocarea reglementata de acest text legal este un caz particular al revocarii pauliene astfel cum este reglementata de art.975 C. civ ., fiind, asadar, necesara indeplinirea conditiilor generale ale actiunii paulie ne . Actiunea nu poate fi promovata decit de creditorii personali ai mostenitoru lui renuntator ale caror creante sunt anterioare renuntarii. Creditorii succesiu nii nu sunt afectati de actul de renuntare la mostenire intrucit oricum succesiu nea ca atare constituie garantia creantelor lor, astfel ca ei nu vor putea exerc ita actiunea prevazuta de art.699 C. civ. In concluzie pentru promovarea aceste i actiuni este necesar sa se dovedeasca micsorarea gajului general al creditorio r personali ai mostenitorului renuntator precum si frauda acestuia care duce la creiarea dolosiva a starii de insolvabilitate. Renuntarea la mostenire fiind un act unilateral, chiar daca de ea profita comostenitorii renuntatorului sau moste nitorii subsecventi ai acestuia, dovada complicitatii la frauda a acestora nu es te necesara. Daca renuntarea se face cu titlu oneros sau in favoarea unor comost enitori sau mostenitori subsecventi, potrivit art.691 C. civ., avem de a face cu o acceptare a mostenirii care poate fi si ea atacata prin actiunea pauliana dac a se dovedeste participarea la frauda a dobinditorului cu titlu oneros. In cazul simulatiei actului de renuntare, care aparent este pur abdicatv, dar in realita te ascunde o renuntare in schimbul unui contraechivalent, va trebui sa se faca d ovada simulatiei potrivit art.1175 C. civ. Ca urmare a promovarii actiunii pauliene intemeiata pe prevederile art.699 C. ci v. are loc revocarea renuntarii la mostenire iar nu anularea acesteia cum preved e textul legal. Renuntarea devine inopozabila numai fata de creditorul care a ex ercitat actiunea si numai in limita creantei sale, ulterior el putind accepta mo stenirea, dar numai in favoarea sa si pina la acoperirea creantei sale(art.699 a lin. 2 C. civ. ) . Fata de comostenitorii acceptanti revocarea renuntarii nu are efecte, ei putindu-se intoarce impotriva renuntatorului pentru a-i cere inapoie rea valorii bunurilor urmarite de creditorul sau, caci altfel, cum s-a spus , re nuntatorul ar profita indirect de rezultatul revocarii pauliene. Desi art.699 C. civ. se refera in mod expres numai la posibilitatea atacarii pri n actiune pauliana a renuntarii la mostenire, in mod unanim se accepta ca revoca rea pauliana se poate realiza si in cazul acceptarii mostenirii . La fel ca in c azul renuntarii si revocarea pauliana a acceptarii are efecte numai fata de cred itorul care a intentat actiunea, mostenitorul raminind acceptant fata de orice a lte persoane. Daca in schimb, acceptarea mostenirii s-a realizat sub beneficiu d e inventar, revocarea pauliana nu poate avea loc intrucit o atare acceptare nu a re efecte pagubitoare pentru creditorii mostenitorului acceptant. In practica judiciara s-a decis ca actiunea pauliana de care discutam este presc riptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decr. nr.167/1 958 3. Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala. Dreptul subiectiv de optiune succesorala cuprinde in sine trei posibilitati:acce ptarea pura si simpla a mostenirii; acceptarea sub beneficiu de inventar si renu ntarea la mostenire. Asadar, dreptul subiectiv de optiune succesorala se realize aza printr-unul din actele juridice precizate, toate fiind insa subsumate notiun ii de optiune succesorala care sintetizeaza, cum s-a spus fondul comun de carca tere juridice al celor trei modalitati de realizare precizate. Optiunea succesorala, ca act juridic are urmatoarele caractere: a) este un act juridic unilateral, reprezentind vointa unei singure persoane. In toate cele trei ipoteze in care, cum am vazut, se poate realiza dreptul de opti une succesorala, el este un act juridic unilateral, ceea ce inseamna ca in cazul existentei mai multor succesibili el nu se poate realiza in mod colectiv, fieca re mostenitor urmind sa se pronunte individual. Actul juridic de optiune succesorala, desi unilateral, nu este un act pur person

al putindu-se realiza si prin reprezentare -legala sau conventionala-, iar uneo ri cu incuviintarea autoritatii tutelare. b) este un act juridic voluntar, succesibilul avind deplina libertate sa accepte sau nu mostenirea(art.686 C. civ. ), iar in caz de acceptare sa aleaga modalita tea pe care o doreste. Nu este obligat sa justifice in nici un fel optiunea sa s i nici sa raspunda pentru consecintele alegerii sale . In cazul existentei mai m ultor mostenitori fiecare poate opta in mod diferit. Libertatea de optiune succesorala este atenuata, asa cum am vazut, prin dreptul acordat creditorilor succesibilului de a cenzura acceptarea sau renuntarea la mo stenire a acestuia prin actiunea oblica si actiunea pauliana, dar cunoaste si un ele exceptii la care ne vom referi in cele ce urmeaza. Astfel, potrivit art.7o3 si 712 C. civ. , mostenitorul care a dat la o parte sau a ascuns bunuri din mostenire, chiar impotriva vointei sale este considerat ca a acceptat mostenirea pur si simplu. In cazul minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie acceptarea mostenirii se considera a fi facuta intotdeauna, pentru protectia lor, sub beneficiu de inv entar(art. 19 din Decr. nr.32/1954). O alta exceptie o constituie cea reglementata prin prevederile art.692-693 C. ci v. potrivit carora in cazul in care un succesibil a decedat inainte de asi exerc ita dreptul de optiune succesorala , iar acesta nu s-a stins prin prescriptie, d reptul sau de optiune se transmite la proprii sai mosteenitori. In cazul in care acestia nu se invoiesc in legatura cu acceptarea sau renuntarea la mostenire, s uccesiunea se considera a fi acceptata sub beneficiu de inventar (art.693 C. civ ). Desi solutia legiuitorului a fost criticata , consideram si noi alaturi de al ti autori ca ea este corecta intrucit in acest caz nu este vorba de dreptul de optiune succesorala al mostenitorilor la succesiunea celui decedat inainte de as i fi exercitat propriul sau drept in acest sens, ci tocmai de dreptul acestuia d in urma de optiune succesorala, drept unic retransmis la propriii mostenitori si care trebuie exercitat in mod unitar, fara a fi posibila scindarea lui functie de optiunile diferite ale unora dintre mostenitori. Solutia nu este valabila in cazul reprezentarii succesorale, cind mai multi mostenitori vin la mostenire in locul ascendentului lor care este decedat la data decshiderii acesteia. In acest caz ei pot opta in mod diferit intrucit nu este vorba de un drept dobindit prin retransmitere ci de dreptul propriu de optiune pe care-l pot exercita liber dup a propria dorinta. Evident, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care exista un singur mostenitor al succesibilului decedat, cind acesta poate sa exercite, odata, pro priul drept de optiune, iar daca a acceptat mostenirea succesibilului decedat (p ur si simplu sau sub beneficiu de inventar) a doua oara, in acelasi mod, poate s a accepte sau nu mostenirea cuvenita defunctului. Acceptarea mostenirii acestuia din urma nu inseamna si acceptarea mostenirii retransmise, in schim, renuntarea la mostenirea succesibilului decedat il pune pe mostenitor in imposibilitate de a mai exercita vreun drept de optiune cu privire la prima mostenire. Nici in ipoteza in care succesibilul decedat inainte de asi fi exercitat dreptul de optiune succesorala are mai multi mostenitori, dar acestia inteleg sa exerci te dreptul de optiune retransmis in mod unitar nu se pune problema aplicarii pre vederilor art.692-693 C. civ. Daca acestia accepta mostenirea vor beneficia de p artea din mostenire care i s-ar fi cuvenit antecesorului lor care le-a transmis dreptul de optiune, iar in caz de renuntare vocatia succesorala a acestuia se de sfiinteaza retroactiv, iar partea care i s-ar fi cuvenit acestuia nu va fi inclu sa in mostenirea pe care o lasa . c) este un act juridic irevocabil. Acceptarea pura si simpla a mostenirii are un caracter irevocabil absolut, iar mostenitorul in cauza nu mai poate reveni asup ra ei, renuntarea ulterioara neavind nici o eficienta . In cazul acceptarii most enirii sub beneficu de inventar, mostenitorul in cauza nu poate reveni asupra ac ceptarii dar poate renunta la beneficiul de inventar, devenind astfel acceptant pur si simplu. daca acceptantul sub beneficiu de inventar savirseste anumite fap te culpabile, legiutorul a instituit sanctiunea decaderii lui din acest benefici u(art.712 C. civ. ).

Renuntarea la mostenire poate fi retractata in conditiile art. 7o1 C. civ., adic a sa nu se fi implinit termenul de 6 luni si succesiunea sa nu fi fost acceptata pina la acel moment de ceilalti succesori. d) este un act juridic indivizibil. Aceasta inseamna ca succesibilii trebuie, fi ecare in parte, sa opteze unitar, adica nu se poate accepta o parte a mostenirii si renunta la alta, sau o parte sa fie acceptata pur si simplu si alta sub bene ficiu de inventar . Caracterul indivizibil al optiunii succesorale se pastreaza si in cazul mostenir ii testamentare. Legatarii universali trebuie ori sa accepte ori sa repudieze mo stenirea, nefiind posibila acceptarea numai a unor bunuri determinate din aceast a . Regula este valabila nu numai in cazul legatelor universale si cu titlu univ ersal ci si in cazul legatului cu titlu particular in sensul ca nu este admis sa se accepte numai o parte din bunul ce formeaza obiectul legatului, iar cealalta parte sa fie repudiata. De la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale exista insa unele except ii. Astfel in cazul in care mostenitorul legal are si calitatea de legatar, el va pu tea opta diferit cu privire la mostenirea legala si cu privire la legat, renunta rea la mostenirea legala nu inseamna ca mostenitorul a renuntat si la legatul cu titlu particular . Solutia isi afla temeiul juridic in prevederile art.752 C. c iv., potrivit carora, eredele care renunta la succesiune poate . . . cere legatul ce i s-a facut . Legatarul beneficiar al mai multor legate poate opta diferit cu privire la acest ea daca nu sunt indivizibile. De pilda legatarul va putea renunta la legatul cu titlu universal si sa accepte pe cel cu titlu particular. Derogari de la principiul indivizibilitatii actului de optiune succesorala consa cra Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.112/1995 si Legea nr.1o/2oo1 i ntrucit conditioneaza restituirea in natura sau prin echivalent a proprietatilor uzurpate de regimul comunist de cererea fostilor proprietari sau a mostenitoril or acestora, in conditiile specifice reglementate de fiecare act normativ in par te. Daca mostenitorii fostului proprietar nu formuleaza cererea nu beneficiaza d e dispozitiile prevederilor legale amintite, chiar daca anterior au acceptat mos tenirea dupa fostul proprietar. Asadar, prin nedepunerea cererilor, in conditiil e si termenle reglementate de actele normative precizate, prin abstentiunea lor unii mostenitori pot renunta la drepturile asupra imobilelor respective, dupa ac ceptarea mostenirii, ceea ce este o derogare de la carcaterul indivizibil de opt iune succesorala . In schimb mostenitorii care nu au acceptat mostenirea, prin depunerea cererii de restituire a imobilelor, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succes iunii, dar numai pentru bunurile ce formeaza obiectul de reglementare a acestora acte normative. Apoi, desi controversata, problema renuntatorilor la mostenirea fostilor proprietari decedati, a fost transata in sensul ca succesibilii renunt atori nu pot beneficia de prevederile legale privind restituirea proprietatilor . Divizibilitatea optiunii succesorale mai poate rezulta din hotaririle judecatore sti prin care se constata acceptarea sau renuntarea la succesiune a unora dintre mostenitori care vor avea efecte relative, numai fata de partile din proces, cu toate ca de princiu optiunea este indivizibila nu numai in privinta bunurilor s uccesorale ci si in privinta celor care o pot invoca sau fata de care poate fi i nvocata . In cazul mostenirilor cu element de extraneitate, intrucit optiunea succesorala este supusa, in privinta imobilelor si fondului de comert lex rei sitae, iar in privinta mobilelor lex patriae, potrivit art. 66-68 din Legea nr. 1o5/1992 se va putea opta diferit, prin exceptie de la caracterul indivizibil al optiunii succ esorale, acceptindu-se o masa de bunuri si renuntindu-se la alta. e) este un act juridic nesusceptibil de modalitati. Actul de optiune succesorala nu poate fi afectat de termen sau conditie, fiind, asadar, un act juridic pur s i simplu. f) este un act juridic declarativ de drepturi. Efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data decshiderii succesiunii, atit in ce priveste accept

area mostenirii cit si a renuntarii, precum si a retractarii renuntarii, cind ac est lucru este posibil (art.688 so 696 C. civ.). 4. Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala. Fiind un act jur idc optiunea succesorala trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate imp use de lege pentru orice act juridic si anume: persoana care opteaza sa fie capa bila;sa exprime un consimtamint valabil;obiectul actului sau sa fie licit si pos ibil. iar actul sa aiba o cauza licita si morala. La aceste elemente se adauga s i respectarea formei specifice cerute de lege. Capacitatea. Actul de optiune succesorala este considerat ca fiind un act de dis pozitie (art.687 C. civ. coroborat cu art.129 alin. 2 si 1o5 alin. 3 C. fam. ) s i nu unul de administrare. Pentru exercitarea lui este nevoie de capacitate depl ina de exercitiu . Minorii care nu au implinit 14 ani precum si interzisii pot exercita dreptul de optiune succesorala prin reprezentantul lor legal, iar in cazul in care exista c ontrarietate de interese intre cel ocrotit si ocrotitor, ca in ipoteza in care a mbii sunt chemati la aceeasi succesiune, se impune numirea unui curator . Minori i care au implinit 14 ani isi exercita acest drept singuri, dar cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui. Atit in cazul acceptarii mostenirii cit si al renuntarii la aceasta este nevoie de autorizarea prealabila de catre autor itatea tutelara, de vreme ce actul de optiune este considerat un act de dispozit ie (art.129 alin. 2 si art.1o5 C. fam. ) . S-a admis, totusi, ca legatul cu titl u particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat de minorul care are c apacitate de exercitiu restrinsa fara incuviintare prealabila, intrucit, in aces t caz, nu-si asuma nici o obligatie . Potrivit art.75 alin. 4 din Legea nr.36/1995 in cadrul procedurii succesorale no tariale, daca exista mostenitori incapabili sau cu capacitate de exercitiu restr insa se citeaza reprezentantul acestora si autoritatea tutelara. In cazul minorilor, fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, precum si a celor pusi sub interdictie, potrivit art.19 din Decr. nr. 32/1954, acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub ben eficiu de inventar. Consimtamintul neviciat. Consimtamintul succesibilului care isi exercita dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privint a viciilor de consimtamint se aplica dreptul comun, tinind-se insa seama de regu lile speciale prevazute in art.694 C. civ. Textul se refera numai la dol ca vici u de consimtamint in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca si violenta si eroarea, de fapt sau de drept sunt de natura a duce la anularea actului de optiune, care include, evident, si renuntarea la mostenire. Eroarea numai in masura in care a constituit cauza determinanta a actului de opt iune succesorala si in masura in care este scuzabila . Eroarea asupra emolumentu lui succesoral poate fi retinuta ca viciu de consimtamint numai in cazul prevazu t de art.694 C. civ. si numai pentru ipoteza acceptarii mostenirii . Potrivit art.694 C. civ. , fraza a II-a, mostenitorul major acceptant poate cere anularea actului de acceptare a mostenirii pentru leziune daca ulterior descope ra un legat de care nu a avut cunostinta la data acceptarii si care absoarbe mai mult de jumatate din aceasta. Se considera ca leziunea izvorita dintr-o atare i mprejurare poate fi invocata si de mostenitorul incapabil sau cu capacitate de e xercitiu restrinsa, care au acceptat mostenirea intrucit beneficiul de inventar, reglementat de lege pentru ocrotirea acestora, nu se opune unei astfel de solut ii . Renuntarea la succesiune nu poate fi anulata pentru motivul ca ulterior sau descoperit active ale patrimoniului succesoral, precum nici acceptarea succes iunii pentru ca s-ar fi descoperit pasive. Obiectul actului de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala, ca orice act juridic, trebuie sa aibe, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posib il. Nu se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei succesiuni nedeschi se(art. 965 C. civ. )pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit. Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala . De pilda s-a aratat ca renuntarea unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care devine in acest mod

singurul succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un contraechivalent banesc in schimbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere anularea ei . Forma actului de optiune succesorala. Acceptarea pura si simpla a mostenirii nu necesita, ad validitatem vreo formalitate, fiind, asadar, un act juridic consens ual. In schimb acceptarea sub beneficiu de inventar, precum si renuntarea la mos tenire sunt acte juridice solemne, care trebuie incheiat cu respectarea cerintel or de forma prevazute in mod expres de lege. In cazul nerespectarii conditiilor de validitate a actului de optiune succesoral a intervine sanctiunea nulitatii acestuia. Nerespectarea conditiilor privind cap acitatea precum si viciile de consimtamint duc la nulitatea relativa a actului d e optiune succesorala. In schim nerespectarea formei solemne precum si a cerinte lor privind obiectul si cauza actului duc la nulitatea absoluta. Fiind anulat actul de optiune succesorala este desfiintat cu efect retroactiv, i ar succesibilul in cauza va putea opta din nou cu respectarea cerintelor legale. 4.Prescriptia dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala t rebuie exercitat, asa cum rezulta din art.700 alin. 1 C. civ., modificat prin De cr. nr.73/1954 in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii. Desi textu l legal vorbeste numai de dreptul de a accepta mostenirea, asa cum s-a statornicit in practica judecatoreasca in acelasi termen se va face si renuntarea la mosten ire . Termenul de prescriptie de 6 luni se aplica nu numai mostenitorilor legali, lega tarilor universali sau cu titlu universal, dar si legatarilor cu titlu particula r. In doctrina si practica judecatoreasca exista controversa in privinta acestor a din urma. Unii autori au sustinut ca termenul de 6 luni nu se aplica legatelo r cu titlu particular, cu argumentul ca art.7oo C. civ. foloseste termenul de suc cesiune , care desemneaza numai transmisiunea universala sau cu titlu universal si nu transmisiunea cu titlu particular. In cazul legatelor cu titlu particular ar urma sa se aplice termenul general de presciptie din dreptul comun. Nu impartas im nici noi aceasta opinie pentru argumetele expuse in doctrina de alti autori , care sustin pe buna dreptate ca este inacceptabil ca pentru unii mostenitori sa se aplice termenul de 6 luni prevazut de art. 7oo C. civ. , iar pentru altii te rmenul general de presciptie din dreptul comun. In adevar, termenul de succesiune f olosit de textul legal mai sus amintit cuprinde in sine nu numai transmisiunea u niversala sau cu titlu universal ci si pe aceea cu titlu particular. Apoi, daca s-ar accepta teza ca legatul cu titlu particular nu trebuie acceptat in termenul de prescriptie de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ., ar insemna ca actiunea i n revendicarea bunurilor individual determinate, care fac obiectul legatului, de la succesori ori de la tertii care le detin, ar putea fi exercitata oricind, ca ci dreptul de proprietate este imprescriptibil extinctiv, atit de catre legatari cit si de catre mostenitorii sai si chiar fara ca legatarul sa-si fi manifestat in vreun fel intentia de a primi legatul. Or, este inadmisibil ca o persoana sa primeasca ceva fara sa-si fi manifestat vointa in acest sens. La aceasta se ada uga argumentul ca in acest fel s-ar mentine timp indelungat o stare de incertitu dine in privinta bunurilor succesorale, ceea ce nu este de dorit . Art.686 C. ci v. prevede ca nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire, iar acest text lega l vizeaza neindoilenic si transmisiunile cu titlu particular, ceea ce inseamna c a si legatarul cu titlu particular trebuie sa-si exercite dreptul de optiune in termenul de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. Apoi trebuie avut in vedere si fa ptul ca uneori legatul cu titlu particular poate fi cu sarcina si nu poate fi co nsolidat in patrimoniul legatarului fara ca acesta sa-l fi acceptat . Acceptarea legatelor cu titlu particular nu trebuie confundata cu executarea lor. In terme nul general de prescriptie se stinge nu dreptul de a accepta legatele cu titlu p articular ci dreptul de a cere executarea lor . Aplicarea temenului de prescriptie de 6 luni si legatarului cu titlu particular rezulta si din Legea nr.36/1995, caci numai astfel se pot interpreta prevederile art.82 alin. 2 din aceasta lege in sensul ca notarul public trebuie sa stabilea sca drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament , iar apoi in certificatul de mostenitor trebuie sa mentioneze cota sau bunurile care se cuvin fiecarui mostenitor in parte, sau in caz ca nu exista mostenitori

legali si nici testamentari, sa elibereze certificat de vacanta succesorala (art .85 si 88 din Legea nr.36/1995) . In legatura cu natura juridica a termenului de 6 luni in care se poate exercita dreptul de optiune succesorala, fara sa intram in toate detaliile controversei e xistente in literatura juridica, precizam ca de vreme ce art.7oo C. civ. , astfe l cum a fost modificat prin Decr. nr.73/1954, prevede ca dreptul de a accepta mo stenirea se prescrie . . . , iar art.7o1 C. civ. vorbeste tot de prescrierea drept ului de accepta. . . , , el nu poate fi calificat decit ca fiind un termen de pre scriptie si nu de decadere . Asa fiind el este susceptibil de intrerupere, suspe ndare si repunere in termen, dupa regulile generale aplicabile in materie. Dreptul de a accepta succesiunea se stinge prin implinirea termenului de 6 luni si echivaleaza cu o renuntare implicita la mostenire . Prescriptia opereaza de d rept si poate fi invocata de orice parte interesata si, din oficiu, de catre ins tanta de judecata, in orice stare a pricinii . Termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala incepe sa curga din momentul deschiderii succesiunii , adica data mortii celui care lasa mostenirea, indiferent de data la care s-a facut inscrierea decesului in registr ul de stare civila. Imprejurarea ca succesibilul afla mai tirziu de moartea celu i care lasa mostenirea nu are influienta asupra momentului de la care incepe sa curga termenul de 6 luni de optiune succesorala si nici faptul ca succesibilul l ocuieste in alta localitate, in tara sau in strainatate . Imprejurarea ca succes ibilul a luat cunostinta mai tirziu de faptul deschiderii mostenirii si din acea sta cauza a pierdut termenul de prescriptie poate constitui un motiv temeinic pe ntru care sa ceara repunerea sa in termen de catre instanta de judecata. Nu sunt de natura sa modifice data de la care curge termenul de prescriptie nici imprej urarea ca unele bunuri sunt aduse ulterior la masa succesorala sau aceea ca drep turile defunctului nu sunt precizate sau individualizate la data decesului . Ter menul de 6 luni prevazut de lege pentru optiunea succesorala a fost apreciat ca fiind suficient pentru ca acestia sa cunoasca cu exactitate atit numarul si cali tatea celor chemati la mostenire, cit si intinderea masei succesorale, precum si pasivul succesoral, astfel incit sa se poata pronunta in cunostinta de cauza . Exercitarea dreptului de optiune succesorala inainte de deschiderea succesiunii este lovita de nulitate absoluta, fiind un pact asupra unei succesiuni viitoare. Dupa deschiderea succesiunii, in astfel de caz, succesibilul poate opta din nou in conditii legale. Nu are nici o valabilitate nici obligatia asumata, inainte de deschiderea succes iunii, de a opta intr-un fel sau altul. Ulterior succesibilul are posibilitatea de a opta liber dupa propria vointa. Termenul de prescriptie de 6 luni incepe sa curga de la momentul deschiderii suc cesiunii nu numai pentru succesibilii de rang preferat, ci si pentru cei subsecv enti, care trebuie sa-si exerccite dreptul lor de optiune fara sa astepte sa se pronunte ceilalti succesibili care ii preced. Desigur acceptarea mostenirii de c atre succesibilii de rang preferat are drept efect ineficacitatea optiunii succe sibililor subsecventi . Potrivit art.692 C. civ., in ipoteza in care succesibilul a decedat inainte de a -si fi exercitat dreptul de optiune succesorala, acesta se transmite propriilor sai mostenitori in starea in care se gasea in patrimoniul sau, ceea ce inseamna ca mostenitorii vor avea la indemina pentru exercitarea dreptului de optiune suc cesorala numai restul din termenul de prescriptie ramas de la antecesorul lor. S e poate astfel spune ca, si in acest caz, termenul de optiune incepe sa curga to t din momentul deschiderii succesiunii la care se opteaza. Desigur, daca ei nu a u exercitat dreptul de optiune in termenul ramas de la antecesorul lor acesta se stinge o data cu titlul de mostenitor. Acceptind insa apoi ultima mostenire pri n exercitarea propriului lor drept de optiune, din aceasta nu va mai face parte dreptul de mostenire al succesibilului decedat asupra primei mosteniri . Termenul de prescriptie pentru optiunea succesorala incepe sa curga de la moment ul deschideii succesiunii, indiferent de faptul ca succesibilii vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. Sunt, totusi, unele situatii de exceptie cind se accepta ca termenul de precsrip

tie despre care vorbim va incepe sa curga, nu de la data deschiderii succesiunii , ci de la un alt moment. Astfel, in cazul in care mostenitorul afla despre test amentul facut in favoarea sa dupa curgerea celor 6 luni de la deschiderea succes iunii sau afla, tot astfel, despre legatura sa de rudenie cu defunctul, s-a admi s ca termenul va curge din momentul in care succesibilul a avut cunostinta de im prejurarea determinanta care ii confera vocatie la acea mostenire . In cazul copilului conceput numai la data deschiderii mostenirii, termenul de pr escriptie va curge numaia de la data nasterii sale cind se va sti ca s-a nascut viu, asa cum cere legea (art.654 C. civ. ) . De asemenea cind un minor vine la s uccesiune in concurs cu parintii sai, termenul de 6 luni va incepe sa curga de l a data cind a fost numit curatorul de catre autoritatea tutelara. In cazul in c are legatura de rudenie, ca de pilda, filiatia dinafara casatoriei, cu defunctul s-a stabilit prin hotarire judecatoreasca termenul de prescriptie va incepe sa curga, nu de la data deschiderii succesiunii, ci de la data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti . Cind, tot prin hotarire judecatoreasca s-a declarat moartea celui care lasa mostenirea, termenul de prescrptie va curge de la data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti declarative de moarte si nu de la data stabilita de instnta ca fiind aceea a mortii. Pina in acest moment cel dis parut se considera a fi in viata, potrivit art.19 din Decr. nr.31/1954, iar succ esiunea sa nedeschisa. In cazul statului care culege mostenirea vacanta in lipsa mostenitorilor legali nu se pune problema prescriptiei dreptului de optiune, caci statul este consider at de lege ca fiind mostenitor sub beneficiu de inventar (art.68o C. civ. ). Dac a insa statul este chemat la mostenire pe baza unui testament si nu in virtutea legii, el este obligat ca orice mostenitor sa opteze in termenul de prescriptie prevazut de lege . Termenul de 6 luni de optiune succesorala, fiind, asa cum am precizat mai sus, u n termen de prescriptie el este susceptibil de suspendare, intrerupere si repune re in termen. Art.7oo alin. 2 C. civ. (asa cum a fost modificat prin Decr. nr.73/1954) prevede ca mostenitorul care a fost impiedecat sa-si manifeste vointa in sensul de a op ta pentru o succesiune, din motive de forta majora, instanta de judecata, la cer erea acelui mostenitor, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a incetat impiedicarea. Intrind in vigoare Decr. nr.167/1958, privitor la prescriptia extinctiva, care prevede (art.13) ca forta majora este o cauza de su spendare de drept a prescriptiei si de asemenea ca repunerea in termen se poate dispune de catre instanta de judecata pentru alte motive temeinice (art.19), Ple nul Tribunalului Suprem a hotarit ca prevederile art.7oo alin. 2 C. civ. trebui e considerate abrogate tacit de vreme ce prin art. 26 din decret se dispune ca : p e data intrarii in vigoare a decretului. . . . se abroga orice dispozitii legale contrare prezentului decret, inafara de cele care stabilesc un termen de prescr iptie mai scurt decit termenul corespunzator prevazut prin decretul de fata . Fort a majora, asadar, este o cauza de suspendare a prescriptiei, care opereaza de dr ept si nu un motiv de repunere in termen . Asadar, potrivit prevederilor Decr. nr.167/1958 cursul termenului de optiune suc cesorala se va suspenda de drept in urmatoarele cazuri: - cind succesibilul este impiedicat de un caz de forta majora sa-si exercite dre ptul de optiune succesorala(art.13 lit.a), prin forta majora intelegindu-se un e veniment exterior invincibil si imprevizibil si care-l impiedica in mod absolut de a actiona ; - cind succesibilul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi (art.13 lit.b din Decr. nr.167/1958; - cind succesibilul este lipsit de capacitate de exercitiu si nu are reprezentan t legal sau are capacitate restrinsa de exercitiu si nu are cine sa-i incuviinte ze actele(art.14 alin. 2 din decr. nr.167/1958); - pe linga cazurile de suspendare a presciptiei prevazute de art.13 din Decr. nr .167/1958 in practica judecatoreasca s-a admis ca precriptia se suspenda si pe d urata necesara obtinerii autorizatiei, in cazul persoanelor incapabile sau cu ca pacitate de exercitiu restrinsa, daca demersurile necesare in acest sens au fost efectuate inaintea implinirii termenului de prescriptie. S-a considerat pe buna

dreptate ca prescriptia nu poate curge impotriva celui care nu a ramas pasiv ci s-a conformat legii carind autorizatia prevazuta de lege . In cazul suspendarii prescriptiei, potrivit decr. nr. 167/1958, dupa incetarea c auzei de suspendare, prescriptia isi reia cursul, luindu-se in calcul si timpul curs inaintea suspendarii, dar nu se va implini inainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la incetarea cauzei de suspendare. Aceasta inseamna ca suc cesibilul are, practic, la indemina un nou termen de 6 luni pentru a a-si exerci ta dreptul de optiune succesorala. Repunerea in termen poate fi dispusa de instanta de judecata , potrivit art.19 d in Decr. nr.167/1958 in ipoteza in care se constata ca succesibilul s-a aflat in tr-o situatie, care nu-i este imputabila si care a dus la pierderea termenului d e prescriptie. Succesibilul trebuie sa ceara insa repunerea in termen in decurs de o luna de la incetarea cauzei care a determinat depasirea termenului de presc riptie . Sunt considerate motive temeinice, care sunt deosebite de forta majora, fiind considerate cazuri fortuite, care trebuie verificate de instantele judeca toresti , ascunderea cu rea credinta a mortii lui de cujus de catre ceilalti mos tenitori;decesul in tara straina a lui de cujus, iar legaturile dintre acesta si mostenitorii sai nu erau normale;decesul intr-un penitenciar ;neexercitarea de catre mama, prin parasirea copilului, a drepturilor si indatoririlor parintesti ;indrumarea gresita de catre notar, urmata de tergiversare din partea organului administratiei locale ;necunoasterea testamenului de catre legatar ;aflarea ulte rioara a legaturii de rudenie cu defunctul etc . Starea de boala indelungata si grava a fost de asemenea considerata ca un motiv de repunere in teremen de catre instantele judecatoresti , iar uneori, in practica judecatoreasca, ca un caz de forta majora . In ce priveste efectele cererii de repunere in termenul de prescriptie, nu exist a unitate de vederi in literatura juridica. S-a sustinut de catre unii autori c a admiterea cererii de repunere in termen constituie o acceptare implicita a mos tenirii de catre mostenitorul care a formulat cererea, fara sa mai fie nevoie de acordarea vreunui temen in vederea exercitarii dreptului de optiune succesorala . Alti autori insa, la a caror parere ne raliem sustin ca in urma admiterii cerer ii de repunere in termenul de prescriptie instanta de judecata va putea acorda u n termen rezonabil, care poate chiar depasi termenul de 6 luni de la data cind a luat sfirsit imprejurarea care l-a impiedicat pe succesibil sa-si exercite drep tul de optiune, intrucit uneori judecarea cererii de repunere in termen poate sa dureze mai mult. Aceasta necesitate se impune atunci cind succesibilul isi mani festa vointa in sensul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, cind est e, asadar, nevoie de un termen in care sa se faca inventarul fidel si exact al p atrimoniului succesoral. Daca insa, din chiar cererea de repunere in termen, rez ulta ca succesibilul intelege sa accepte mostenirea pur si simplu, intr-adevar n u se vede de ce ar mai fi nevoie de acordarea unui nou termen, cind acceptarea r ezulta din insasi cererea depusa la instanta de judecata, care a fost admisa. In problema intreruperii termenului de optiune succesorala, desi de principiu se accepta aplicarea Decr. nr. 167/1958, practic nu are nici o eficienta. In adeva r, odata acceptata mostenirea in termen, dreptul de aptiune s-a consumat si nu e xista ce sa se intrerupa. In cazul renuntarii la mostenire, daca succesibilul d oreste sa revina asupra renuntarii, acest lucru poate fi realizat, in conditiile art. 7o1 C. civ., dar numai inauntrul termenului de prescriptie de 6 luni. Efectele implinirii termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala . Implinirea termenului de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ., fara ca succesibilu l sa fi exercitat dreptul de optiune, face ca acesta sa fie considerat strain de mostenire;dreptul sau de a accepta succesiunea s-a stins, odata cu el stingindu -se, retroactiv, si titlul sau de mostenitor. Desi unii autori echivaleaza neacceptarea mostenirii cu renuntarea tacita la ace asta , cele doua situatii nu trebuie confundate. Astfel in vreme ce succesorul c are nu a acceptat mostenirea in termen poate beneficia de repunere in termen, cu m am vazut, renuntatorul nu are aceasta posibilitate. Apoi, asa cum am aratat ma i sus, cei care nu au acceptat mostenirea in termen sunt repusi de drept in term

en in conditiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 1o/2 oo1, pe cind in cazul renuntatorilor acest lucru nu este valabil. Stingerea titlului de succesor ca urmare a implinii termenului de prescriptie ar e un carcater absolut, in sensul ca produce efecte erga omnes, putind fi invocat a, la fel ca si renuntarea la succesiune, de orice persoana interesata, cum sunt ceilalti mostenitori, mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii si debito rii succesiunii. Sectiunea a II-a. Acceptarea mostenirii. Prin acceptarea mostenirii se intelege actul sau faptul juridic unilateral prin care succesibilul isi consolideaza definitiv calitatea de mostenitor al defunctu lui . Transmisiunea succesorala opereaza la data deschiderii mostenirii, moment care marcheaza, cum am vazut, curgerea termenului de prescriptie in vederea acce ptarii sau nu a mostenirii. Prin acceptarea mostenirii succesibilul, asadar, isi consolideaza numai dreptul transmis prin faptul mortii celui care lasa mostenir ea. Potrivit art. 685 C. civ. acceptarea mostenirii poate fi pura si simpla sau sub beneficiu de inventar. 1. Acceptarea pura si simpla a mostenirii. Prin acceptarea pura si simpla a most enirii succesibilul isi insuseste neconditionat calitatea de mostenitor, avind l oc confuziunea patrimoniului sau personal cu acela al defunctului. In aceste con ditii succesibilul raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii peste limi tele patrimoniului succesoral (ultra vires hereditatis) insa numai proportional cu cota ce i se cuvine din succesiune. Acceptarea pura si simpla este de doua feluri, voluntara, cind este rezultatul m anifestarii libere de vointa a succesibilului si fortata, cind este rezultatul s avirsirii unor fapte culpabile de catre succesor. fiind astfel o sanctiune preva zuta de lege pentru acestea. Le vom analiza pe rind. A. Acceptarea pura si simpla voluntara. Potrivit art. 689 C. civ. acceptarea pur a si simpla voluntara poate fi, la rindul ei, expresa sau tacita. a) Acceptarea voluntara expresa. Potrivit art.689 C. civ. fraza a doua, acceptar ea este expresa cind rezulta dintr-un inscris autentic sau privat. O declaratie verbala in acest sens, chiar daca da expresie vointei succesibilului de a accept a mostenirea, nu are valoarea unei acceptari. Asadar, se poate spune ca acceptar ea expresa este un act formal, dar nu solemn. S-a argumentat in acest sens ca le giuitorul, prin interzicerea acceptarii exprese orale a voit sa-l fereasca pe su ccesibil de consecintele unui cuvint rostit la intimplare si de asemenea pentru a evita dovada cu martori, care poate fi echivoca . Nu exista probleme cind este vorba de o declaratie clara, data la notar in sensu l acceptarii mostenirii, numai ca insusire calitatii de mostenitor se poate face si prin inscrisuri din care aceasta vointa a succesibilului nu rezulta direct s au care nu au fost facute neaparat in acest scop, cind, asadar, se pune problema interpretarii acestora. S-a spus ca acceptarea poate rezulta si dintr-o scrisoa re simpla din care sa rezulte insa vointa neechivoca a succesibilului de a accep ta mostenirea, cu conditia ca aceasta sa nu aibe un caracter strict confidential . Constituie acte de acceptare a mostenirii si diferitele cereri adresate insta ntelor judecatoresti, notarului public sau organelor admnistratiei de stat pentr u solutionarea unor chestiuni care privesc mostenirea. Astfel s-a considerat ca sunt acte de acceptare a mosteeenirii petitia de ereditate, cererea de deschider e a procedurii succesorale notariale in care se exprima vointa succesibilului de a accepta mostenirea, declaratia data la consiliul local prin care se indica co mpunerea masei succesorale si se precizeaza calitatea de mostenitor a succesibil ului, pentru ca inscrisul sa fie depus la notarul care desbate succesiunea . Opo zitia, formulata de un succesibil, la vinzarea silita a unui imobil succesoral c onstituie de asemenea un act de acceptare a succesiunii. Nu orice act insa adres at instantei de judecata constituie o acceptare a mostenirii. Potrivit art. 285 alin. 3 C. pr. civ. apelul introdus de un mostenitor impotriva unei hotariri jud ecatoresti, daca autorul sau a fost parte in proces si apoi a decedat, nu consti tuie prin el insasi un act de acceptare a mostenirii. Esential este ca din actul

respectiv sa rezulte vointa neechivoca a succesibilului de a accepta mostenirea . Simpla precizare intr-un inscris ca este chemat la mostenire nu echivaleaza cu o acceptare a acelei mosteniri. Acceptarea voluntara expresa poate fi facuta, fie personal, fie prin mandatar. I n acest din urma caz este nevoie de o imputenicire scrisa, data special in sensu l acceptarii pure si simple a mostenirii , aceasta fiind un act de dispozitie, a sa cum am aratat mai sus. Evident mandatarul trebuie sa accepte in scris mosteni rea in termenul de prescriptie, nefiind suficient ca procura sa aibe numai o dat a care se incadreaza in termenul de prescriptie. Procura in sine nu valoreaza ac ceptarea mostenirii, caci poate fi revocata (art.1553 C. civ. ) pe cind acceptar ea mostenirii este irevocabila. In cazul decesului mandantului, mandatarul poate accepta mostenirea (art.1539 alin. 2 C. civ. ) motivat de faptul ca intirzierea ar provoca pagube mostenitorilor acestuia . b) Acceptarea voluntara tacita. Potrivit art.689 C. civ. , fraza a treia, accept area este tacita cind mostenitorul face un act pe care nu l-ar savirsi decit in calitatea sa de erede si care lasa sa se inteleaga, neindoielnic, intentia sa de acceptare. Este vorba, asadar, nu de o exprimare directa din partea succesibilu lui, de acceptare a mostenirii, ci de una subinteleasa din actele si faptele pe care le savirseste, care acrediteaza o atare concluzie. Concluzia trebuie insa s a fie neechivoca, caci actele echivoce nu pot constitui o acceptare valabila a m ostenirii . In privinta actelor care echivaleaza cu o acceptare tacita, trebuie sa distingem intre actele de conservare, ingrijire si administrare provizorie, pe de o parte , si actele de dispozitie si administrare definitiva, pe de alta parte. . Art.69 o C. civ. prevede ca actele de conservare, ingrijire si admnistrare provizorie n u sunt acte de acceptare a mostenirii, daca cel care le face nu a luat titlul sa u calitatea de erede. In schimb, potrivit art 691 C. civ., actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale, chiar renuntarea, in anumite conditii, asa c um vom vedea, constituie acte de acceptare a mostenirii. In fine, legiuitorul se mai refera expres prin art.7o7 C. civ. la faptul ca daca unele bunuri din succe siune sunt supuse stricaciunii sau a caror conservare ar fi prea oneroasa, succe sibilul poate lua autorizarea justitiei pentru a le vinde prin licitatie publica , insa acest fapt, precizeaza textul legal, nu constituie o acceptare a mostenir ii. Pornind de la aceste prevederi legale, practica judecatoreasca si doctrina au ca utat sa determine, in diferite contexte si nuantari, care anume fapte materiale si acte juridice savirsite de un succesibil au echivalenta unei acceptari tacite a mostenirii. In privinta actelor de conservare s-a precizat ca acestea fiind acelea care au c a scop pastrarea sau impiedicarea deteriorarii unui bun sau a unui patrimoniu, e le, chiar facute de succesibil, nu au valoarea unei acceptari tacite. Astfel de acte sunt:punerea si ridicarea pecetilor; intocmirea inventarului;luarea unei in scriptii ipotecare; reinoirea sau inscrierea unei ipoteci neiscrise de defunct;i ntreruperea unei prescriptii;emiterea unui comandament sau a unei somatii pentru o creanta datorata succesiunii;efectuarea unor reparatii urgente;incasarea unor sume datorate succesiunii, exercitarea unor actiuni posesorii cu privire la un bun succesoral etc. Actele materiale de ingrijire, ca mutarea vremelnica a succesibilului intr-un im obil succesoral pentru a -i asigura pastrarea in bune conditii nu constituie o a cceptare a mostenirii , nici luarea din patrimoniul succesoral a unor obiecte ca re constituie amintiri de familie, fotografii, bibelouri sau a unui bun de valoa re cu totul redusa. De asemenea nu constituie acte de acceptare tacita a mosteni rii nici preluarea de catre succesibil a cheilor casei sau dulapurilor, a hirtii lor de valoare pentru a le conserva sau reparatiile urgente efectuate la unele b unuri succesorale . Primirea ca zestre in timpul vietii de la parinte si stapini rea bunurilor dupa moartea acestuia nu constituie o acceptare tacita a mosteniri i, chiar daca donatia s-a facut fara scutire de raport , intrucit acceptarea don atiei s-a facut inainte de deschiderea mostenirii, asadar, inainte de nasterea d reptului de optiune succesorala. In schimb, s-a considerat ca sunt acte de acceptare tacita a mostenirii preluare

a in posesia si folosinta a unor bunuri succesorale, care prin natura si valoare a lor nu pot constitui doar amintiri de familie ; mutarea definitiva a succesibi lului in casa mostenita (dar nu si atunci cind, in sistemul legii nr.5/1973, din intimplare s-a inchiriat succesibilului tocmai acea casa); realizarea pe terenu l ce face parte din masa succesorala a unor constructii, care toate acrediteaza ideia ca succesibilul se comporta ca un proprietar si deci a acceptat mostenirea . Actele de adminsitrare provizorie, cum sunt cele de natura urgenta care nu pot f i aminate pina la exercitiul dreptului de optiune succesorala si care sunt indep linite, de regula in intervalul de timp prevazut de art.7o6 C. civ. pentru delib erare si facerea inventarului, nu sunt de natura a acredita ideia unei acceptari tacite a mostenirii. Astfel de acte se fac de cele mai multe ori ca datorii de cuviosenie sau pentru conservarea averii succesorale, cum este cazul platii chel tuielilor pentru inmormintare sau vinzarea bunurilor supuse stricaciunii potrivi t art.7o7 C. civ. Actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale efectuate de catre succe sibil sunt, in principiu, considerate ca acte de acceptare tacita a mostenirii. Intrucit si in cazul lor conteaza intentia succesibilului care trebuie desprinsa din ele, si nu actul in sine , chiar daca un astfel de act nu este valid, nepro ducind efectele sale specifice, el poate fi considerat ca act de acceptare a mos tenirii. Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca au fost considerate ca exprim ind vointa de acceptare tacita a mostenirii, actele de instrainare, fie onerosae , fie gratuite, a bunurilor singulare din mostenire, precum si constituirea unor drepturi reale ca servituti, uzufruct, ipoteca, gaj etc. , asupra unor bunuri s uccesorale, sau renuntarea la un drept, incheierea unui antecontract de vinzarecumparare a unui imobil din masa succesorala, chiar daca ulterior actul de inst rainare propriu-zisa nu s-a mai incheiat, valorificarea unor drepturi de natura intelectuala privind o opera a defunctului . Chiar daca este vorba, in aceste cazuri, de bunuri singulare, acceptarea tacita a mostenirii pe care actele precizate mai sus o exprima, priveste intreaga moste nire. Aceasta consecinta deriva, evident, din principiul indivizibilitatii optiu nii succesorale . Actele de dispozitie facute de un succesibil care au ca obiect universalitatea u nei succesiuni sau o parte a acesteia, constituie de asemenea acte de acceptare a mostenirii, fie ca instrainarea este oneroasa, fie ca este gratuita (art.691 C . civ. ). Consideram si noi, alaturi de alti autori , ca instrainarea nu poate a vea ca obiect titlul de mostenitor care sa includa in sine si dreptul de optiune succesorala intrucit acestea sunt intransmisibile prin acte intre vii. Asa fiin d, in cazul vinzarii drepturilor succesorale, instrainatorul, pentru a putea gar anta, in sensul prevederilor art. 1399 C. civ. , calitatea sa de mostenitor, tre buie sa incheie actul de dispozitie inainte de implinirea termenului de prescrip tie. Numai in acest mod, acceptind, prin insasi incheierea actului de dispozitie , tacit, mostenirea, o poate transmite celui cu care a incheiat actul vinzarii. Fiind vorba de instrainarea unei universalitati sau a unei parti din aceasta nu poate fi vorba decit de mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu u niversal si nu de legatarul cu titlu particular, intrucit obiectul legatului ace stuia din urma priveste numai un bun singular din mostenire. In ce priveste actul renuntarii la mostenire, potrivit art. 691 C. civ. constitu ie acte de acceptare tacita urmatoarele acte: - renuntarea chiar gratuita in folosul unuia sau a mai multor coerezi; - renuntarea in folosul tutror coerezilor ssi cind renuntatorul primeste pretul renuntarii. Legiuitorul a considerat ca pentru a putea favoriza pe cineva cu o succesiune sa u o parte din aceasta trebuie, ca in prealabil sa fi acceptat acea mostenire. Re nuntarea in aceste conditii este un act bivalent, continind in sine si acceptare a prelabila a mostenirii. Mostenitorii in favoarea corora se face renuntarea, do bindesc partea renuntatorului nu de la defunct, in puterea legii, ci de la renun tator care dispune cu titlu oneros sau gratuit de partea sa din mostenire. Daca renuntarea este pur abdicativa, cu titlu gratuit si impersonal ea este o renunta

re propriu-zisa si nu acrediteaza ideia de acceptare prealabila tacita a mosteni rii . Intrucit art.690 C. civ. prevede, asa cum am precizat mai sus, ca actele de cons ervare, de ingrijire si admnistrare provizorie nu constituie acte de primire a m ostenirii, per a contrario se considera ca actele de adminstrare definitiva au a ceasta virtute. Aceste acte exclud ideia provizoratului si angajeaza viitorul bu nurilor succesorale, astfel ca ele au echivalenta unei acceptari tacite pure si simple a mostenirii . Astfel de acte sunt:incheierea intre succesibili a unor co nventii privitor la admistrarea bunurilor succesorale ;efectuarea unor cheltuiel i, utile sau voluptuarii, care maresc valoarea bunului sau au scop de lux si pla cere ; incasarea unor creante ale mostenirii, dar care nu sunt venituri curente ale acesteia; locatiunea pe perioade indelungate a bunurilor din succesiune ; pl ata unor datorii mai insemnata ale defunctului, cu conditia ca succesibilul sa n u fi fost codebitor, fideiusor sau proprietar al imobilul grevat cu ipoteca pent ru garantarea datoriei, cind se poate crede ca a platit nu in calitatea sa de mo stenitori ci in nume personal ori propter rem . Plata impozitelor pe cladiri, te renuri si autovehicule , predarea cotelor obligatorii in vremea regimului comun ist ; plata taxelor asupra succesiunilor etc. Efectul de acceptare tacita a succesiunii cu care astfel de acte sunt potentate nu poate fi anihilat prin declaratia expresa facuta in insusi actul care semnifi ca acceptarea sau ulterior in sensul ca succesibilul nu intelege sa accepte most enirea. De pilda, daca succesibilul vinde sau arendeaza un teren din mostenire, cum prin acest act acrediteaza ideia acceptarii tacite, declaratia sa ca nu acce pta mostenirea nu poate efect. Aceasta inseamna ca daca succesibilul vrea sa inc heie un act numai in interesul succesiunii, fara a fi considerat acceptant al ac estei mosteniri, trebuie sa ceara autorizarea justitiei in condtiile acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, nu numai in cazul actelor de instrainare, potrivit art.7o7 C. civ. , ci si in cazul actelor de administrare definitiva, ca re privesc fondul patrimoniului succesoral . In ce priveste efectul in sensul de a constitui acte de acceptare tacita sau nu a mostenirii a unor actiuni in justitie sau a altor acte procedurale, in doctrin a si practica judecatoreasca s-a precizat ca reprezinta acte de acceptare tacita :cererea de imparteala a bunurilor din mostenire, cererea in reductiunea liberal itatilor excesive sau cea de raport a donatiilor, cererea de anulare a unui test ament, cererea legatarului de predare a bunului legat, opozitia la vinzarea sili ta a bunurilor din succesiune, cererea de predare a socotelilor sau de inventari ere ori evaluare a bunurilor succesorale , actiunea in revendicarea bunurilor su ccesorale etc. Nu are importanta daca actiunea intentata, avind un obiect din ce le precizate mai sus, este respinsa, anulata ca netimbrata sau imprejurarea ca e ste urmata de desistare. Nu orice actiuni adresate instantelor de judecata, sau orice participare in proc es valoreaza o acceptare tacita a succesiunii. De pilda, o contestatie la execut are intemeiat pe faptul ca se urmaresc propriile bunuri ale succesibilului in co ntul datoriior succesiunii nu poate fi considerata o acceptare a mostenirii. Cum am aratat mai sus, potrivit art.295 C. pr. civ., apelul declarat de un mostenit or impotriva unei hotariri judecatoresti in care a fost parte de cujus nu consti tuie prin el insasi o acceptare mostenirii, cu conditia ca din continutul sau sa nu rezulte insusirea calitatii de mostenitor. Apararea succesibilului impotriva actiunii ce are ca obiect repararea prejudiciului cauzat de defunct de asemenea nu valoreaza acceptarea mostenirii . Asa cum s-a putut vedea din exemplele date mai sus, unele fapte sau acte materia le savirsite de succesibili, in contexte diferite, pot avea semnificatii diferit e. De aceea revine instantelor judecatoresti misiunea de a decela din imprejurar ile concrete ale fiecarui caz in parte aspectul volitiv in sensul ca acel act in concret contine in sine si vointa de acceptare a mostenirii sau nu din partea s uccesibilului. Acceptarea tacita, la fel ca si cea expresa, poate fi facuta, fie personal fie p rin reprezentant, inclusiv prin mandatar imputenicit special in acest sens. Mand atarul poate fi si un comostenitor care este imputenicit sa faca acte de accepta re tacita pentru toti mostenitorii, de pilda cind unul din mostenitori a fost im

puternicit de catre ceilalti sa vinda unele bunuri care fac parte din masa succe sorala. S-a precizat ca acceptarea tacita se poate realiza si printr-un gestor d e afaceri, cu cconditia ca succesibilul sa ratifice gestiunea in termenul de pre scriptie a optiunii succesorale, prefacind-o astfel intr-un mandat . La fel ca orice acceptare a mostenirii si actele sau faptele de acceptare tacita trebuie sa fie facute in termenul de prescriptie a dreptului de optiune succeso rala. Acceptarea tacita a mostenirii se poate realiza nu numai in cazul mostenirii leg ale ci si acelei testamentare, cu conditia ca testamentul sa fi fost adus la cun ostinta celor interesati, astfel incit vocatia la mostenire a legatarului sa nu ramina oculta . Minorul si interzisul judecatoresc, s-a mai precizat , nu pot face acte de accep tare tacita a mostenirii, ci numai expres prin curator numit in acest scop, intr ucit actele de accptare sunt, acte de dispozitie care, potrivit art. 129 C. fam. trebuie incuviintate in prealabil de catre autoritatea tutelara. Acceptarea pura si simpla fortata. Cu toate ca, in principiu, mostenitorii sunt liberi sa opteze in privinta unei mosteniri in sensul de a o accepta sau dimpotr iva, de a renunta la ea, precum si a formei de acceptare, pur si smplu sau sub b eneficu de inventar, legiuitorul reglementeaza doua cazuri in care aceasta liber tate nu exista, in anumite conditii precizate de art.7o3 si 712 C. civ. , mosten itorii in cauza fiind considerati ca acceptati pur si simplu ai acelei mosteniri . Art.7o3 C. civ. prevede ca mostenitorii care au dat la o parte, sau au ascuns lu cruri dintr-o succesiune, nu se mai pot lepada de aceasta, cu toata renuntarea l or, ci ramin mostenitori si nici nu pot lua parte din acele lucruri pe care le-a u ascuns sau le-au dat la o parte. Iar art.712 C. civ. prevede ca mostenitorul c are cu stiinta si rea credinta a ascuns si n-a trecut in inventar unele obiecte din mostenire, nu poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar. Este vorba , in aceste ipoteze, de o acceptare pura si simpla fortata, care apare ca o exce ptie de la carcaterul voluntar al optiunii succesorale. Sustragerea sau ascudere a de bunuri dintr-o succesiune pentru a beneficia singur de ele, din partea unui succesibil, nu sunt considerate ca acte care ar avea drept efect acceptarea tac ita pura si simpla a mostenirii, ci numai ca delicte civile care atrag dupa ele pedeapsa civila a acceptarii pure si simple a acelei mosteniri precum si celelal te consecinte prevazute de lege . Conditiile cerute de lege pentru acceptarea fortata a mostenirii. Pentru aplicar ea sanctiunii acceptarii fortate a mosteenirii se impun a fi indeplinite urmatoa rele conditii: a) existenta elementului obiectiv de ascundere sau dare la o parte, ori de nedec larare la inventar a unor bunuri din succesiune de catre un succesibil. Atit pra ctica judiciara cit si doctrina considera ca integrindu-se in notiunile de ascun dere sau dare la o parte orice acte sau fapte de natura a diminua activul succes oral in dauna celorlalti mostenitori sau a creditorilor succesiunii, savirsite i n folosul mostenitorului de rea credinta . Sunt astfel de fapte:ascuderea materi ala unor bunuri, care au existat in patrimoniul succesoral, inclusiv a fructelor acestora, nedeclararea unor bunuri cu prilejul intocmirii inventarului succesor al, nedeclararea unor datorii ale succesibilului catre succesiune, prezentarea u nui testament falsificat care il avantajeaza pe succesibil si ii defavorizeaza p e ceilalti, prezentarea unui inscris fals cu care se tinde sa se dovedeasca o cr eanta nereala catre sucesiune, nedeclararea unei donatii raportabile sau chiar n eraportabile dar supusa reductiunii in favoarea mostenitorilor rezervatari . Exi stenta acestor bunuri sau valori in patrimoniul succesoral trebuie, evident, dov edita. Ascunderea sau dosirea de bunuri poate fi exercitata si cu privire la bunurile i mobile, ca, de pilda, efectuarea unei donatii deghizate cu privire la un imobil . S-a admis ca fapta ilicita se poate savirsi nu numai dupa deschiderea succesiu nii, ci chiar inainte de aceasta, si chiar cu complicitatea defunctului, ca, de pilda, in cazul donatiei unuia dintre mostenitori, deghizata sub aparenta unei v inzari- cumparari, pentru a fi sustrasa reductiunii liberalitatilor excesive . D e asemenea s-a precizat in doctrina ca fapta poate fi comisa inainte sau dupa ac

ceptarea sub beneficiu de inventar a succesiunii . Darea la o parte sau ascuderea bunurilor din succesiune la care se refera art.7o 3 si 712 C. civ. trebuie se aiba loc clandestin. Sanctiunea prevazuta in textele legale amintite nu se aplica daca comostenitorii au avut cunostinta de existent a bunurilor ascunse sau dosite, ca atunci cind acestea au fost anterior cuprinse intr-un inventar sau au format obiectul unor discutii in vederea partajului ami abil . Drept rezultat al acestor actiuni se realizeaza o imposedare clandestina a unuia dintre mostenitori in defavoarea celorlalti . b) existenta intentiei de a frauda pe ceilalti mostenitori(elementul subiectiv). Pentru a produce consecintele prevazute de art. 7o3 si 712 C. civ. faptele succ esibilului trebuie sa fie savirsite cu intentie frauduloasa de a-i pagubi pe cei lalti mostenitori sau pe creditorii succesiunii. Aceasta acrediteaza ideia unei pluralitati de mostenitori. Cind este vorba de creditorii succesiunii faptele po t proveni si de la un mostenitor unic, care sustrage bunuri ale succesiunii pent ru a nu pute fi urmarite de acestia . In acest caz, s-a precizat in doctrina , u nicului mostenitori i se poate aplica numai pedeapsa decaderii din dreptul de a renunta la mostenire sau de a accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, dar nu i se poate aplica sanctiunea de a nu primi partea sa din bunurile dosite sau sustrase . Potrivit art.96o alin. 2 si art.1899 alin. 2 C. civ. , dolul nu se prezuma, astf el ca intentia frauduloasa, sau reaua credinta a succesibilului va trebui sa fie dovedita . Nu este suficienta, asadar, pentru aplicarea prevederilor art.7o3 si 712 C. civ. simpla omisiune din greseala a unor bunuri din succesiune sau din c redinta gresita a succesibilului ca acele bunuri ii apartin . De asemenea s-a pr ecizat in doctrina ca in cazul in care succesibilul care a comis faptele inapoi aza bunurile, din proprie initiativa, inainte de de descoperirea lor sanctiunile preconizate de lege nu se mai aplica, Dar daca succesibilul inceteaza din viata inainte de a inapoia bunurile, aplicarea sanctiunilor prevazute de art.7o3 si 7 12 C. civ. nu poate fi inlaturata prin restitirea bunurilor de catre mostenitori , care vor suporta sanctiunea acceptarii tacite. c) faptele frauduloase sa fie de natura a pagubi alte persoane. Aplicarea sancti unilor prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. isi are justificare numai in masura i n care actele eredelui sunt de natura a duce, cum am arata, atingere drepturilor succesorale ale celorlalti mostenitori sau intereselor legale ale creditorilor succesiunii. Asa fiind, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care f aptele sunt savirsite de catre succesibilul care are drepturi exclusive asupra a celei succesiuni . Astfel, s-a retinut ca sanctiunile prevazute de lege nu sunt aplicabile sotului supravietuitor care a sustras sau a ascuns bunuri ale gospoda riei casnice, care, oricum, i se cuveneau numai lui, intrucit venea in concurs n umai cu asecendentii si colataralii defunctului, iar acestia nu aveau nici un dr ept asupra acestora (art.5 din Legea nr.319/1944), astfel ca nu puteau fi pagubi ti . Tot astfel sanctiunile de care vorbim nu sunt aplicabile nici legatarului c u titlu particular care a savirsit fapte din cele prevazute de art. 7o3 si 712 C . civ. dar bunurile sustrase sunt cele care i se cuvin in mod exclusiv, nefiind supuse reductiunii liberalitatilor excesive . d) Autorul faptelor ilicite trebuie sa aiba calitatea de mostenitor legal, legat ar universal sau cu titlu universal si sa lucreze cu discernamint. Asa cum am ar atat mai sus legatarului cu titlu particular nu i se aplica sanctiunile prevazut e de art.7o3 si 712 C. civ. daca bunurile insusite formau obiectul legatului sau si deci ii reveneau in mod exclusiv. Daca a insusit bunuri care nu au format ob iectul legatului sau, sau peste obiectul acestuia, el are situatia oricarui tert . La rindul sau nici el nu are interesul sa ceara aplicarea sanctiunii acceptari i fortate fata de mostenitorii universali sau cu titlu universal, daca acestia a u comis faptele prevazute de lege . Faptele ilicite trebuie sa fie savirsite de un mostenitor cu caoacitate delictua la, adica sa fi avut discernamint. In cazul persoanelor care au implinit 14 ani si nu au fost puse sub interdictie discernamintul se prezuma iar in cazul celor sub 14 ani sau a celor care fost pusi sub interdictie el trebuie dovedit. In con secinta sanctiunea acceptarii fortate se aplica si minorului sau persoanei puse sub interdictie daca se dovedeste ca au avut discernamint in momentul comiterii

faptei, astfel ca acceptarea mostenirii nu va fi sub beneficiu de inventar ci pu ra si simpla . In cazul in care la comiterea faptei de sustragere de bunuri din succesiune au p articipat, mai multi mostenitori pentru a-i frauda pe ceilalti sau pe creditori sanctiunea li se aplica tuturor, iar raspnderea lor delictuala va fi solidara po trivit art.1oo3 C. civ.). Efectele incalcarii art.7o3 si 712 C. civ. Asa cum rezulta din cele expuse mai s us, incalcarea prevedrilor legale mentionte atrage doua sanctiuni: - mostenitorul vinovat este considerat ca a acceptat pur si simplu mostenirea, n eputind sa o accepte sub beneficu de inventar si nici sa renunte la ea; si - mostenitorul vinovat nu poate primi nimic din bunurile sustrase sau dosite. Asadar, mostenitorul vinovat, fiind considerat ca acceptant pur si simplu a most enirii va raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii si cu propriile bun uri(ultra vires hereditatis), in proprotie cu cota sa de mostenire. Sanctiunea i ntervine nu numai cind succesorul nu si-a manifestat in nici un mod optiunea, da r si atunci cind a acceptata-o sub beneficu de inventar, beneficiu care se pierd e ca urmare a sanctiunii aplicate. Sanctiunea se aplica si atunci cind mostenito rul a renuntat anterior la mostenire, dar mostenirea nu a fost acceptata de ceil alti msotenitori, cu alte cuvinte atita timp cit renuntarea nu este irevocabila . Succesibilul vinovat neputind primi nmic din bunurile dosite sau sustrase aceste a urmeaza a se imparti intre ceilalti mostenitori, potrivit cotelor ce li se cuv in din acea mostenire. Raspunderea sa fata de creditori, cum am precizat mai sus , se mentine proprotional cu cota din succesiune ce i s-ar fi cuvenit daca nu ar fi comis faptele ilicite care au atras sanctiunea. In fine, in doctrina s-a precizat ca dispozitiile art.7o3 si 712 C. civ. nu au c arcater imperativ, astfel ca cei interesati a invoca aceste prevederi pot renunt a la aplicarea sanctiunilor pe care le prevad iertindu-i, asadar, pe faptuitori . 2. Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii. Acceptarea sub beneficiu d e inventar a mostenirii, reglementata de art.7o4-723 C. civ., este o varianta, c onsiderata intermendiara, de optiune, intre acceptarea pura si simpla si renunta rea la mostenire. In cazul ei mostenitorul accepta total, definitiv si neconditi onat activul mostenirii, dar in ce priveste pasivul, acesta este limitat numai l a activul mostenit. Succesibilul isi insuseste calitatea de mostenitor, dar inte lege sa raspunda de pasivul succesoral numai cu bunurile mostenite. In acest caz nu are loc acea confuziune intre patrimoniul defunctului si cel al mostenitorul ui ca in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii. Scopul mostenitorului est e tocmai acela de a evita plata unor datorii si sarcini ale succesiunii care ar excede activului succesoral cu propriile bunuri. Tocmai de aceea se recurge la a ceasta modalitate de acceptare a mostenirii atunci cind exista indoieli cu privi re la solvabilitatea actuala sau viitoare a patrimoniului succesoral. Cu toate ca prezinta avantaje incontestabile, acceptarea sub beneficiu de invent ar este mai rar intilnita in practica, intrucit este un act expres si solemn, ca re impune unele formalitati si cheltuieli in plus, ca, de pilda, efectuarea inve ntarului si evaluarea provizorie a bunurilor care atrage plata taxelor de timbru asupra succesiunii (art.71 din Legea nr.36/1995). Acceptarea sub beneficiu de inventar o pot face mostenitorii legali, legatarii u niversali si cei cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular are de accept at legatul in conditiile dispuse de catre testator;el neraspunzind, oricum, de p asivul succesiunii, nu se pune problema limitarii raspundeii sale in limitele ac tivului si deci a recurgerii la aceasta forma de optiune succesorala. La fel ca acceptarea pura si simpla a mostenirii, acceptarea sub beneficiu de in ventar are carcater indivizibil neputindu-se realiza numai cu privire la o parte a mostenirii. Succesibilii pot recurge la aceasta forma de optiune numai daca n u au acceptat mostenirea anterior pur si simplu voluntar (expres sau tacit) ori fortat intrucit acceptarea succesiunii este irevocabila. Renuntarea la mostenire anterioara il pune pe mostenitor de asemenea in imposibilitate de a accepta mos tenirea pur si simplu intrucit chiar daca ar putea retracta renuntarea, in condi tiile art.7o1 C. civ. , aceasta echivaleaza cu o acceptare pura si simpla a most

enirii. In cazul in care, potrivit art.711 C. civ. , acceptarea pura si simpla r ezulta dintr-o hotarire judecatoreasca, avind in vedere ca hotaririle judecatore sti produc efecte numai intre partile litigante si succesorii lor, fata de alte persoane succesibilul poate opta sub beneficiu de inventar si de asemenea poate renunta la acest beneficiu in termenul legal de prescriptie . Evident si acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar este facultativa, mos tenitorii avind dreptul, nu si obligatia de a accepta intr-o forma sau alta most enirea. Exista insa reglementate doua exceptii de la caracterul facultativ al ac ceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, cind ea devine obligatorie si anum e: - in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de e xercitiu restrinsa, cind ca o masura de ocrotire a acestora legiuitorul dispune (art.19 din Decretul nr.32/1954) ca acceptarea mostenirii se face, in cazul lor, intotdeauna sub beficiu de inventar; - in cazul succesibilului decedat inainte de a exercita dreptul de optiune succe sorala, retransmis astfel prin mostenire succesorilor sai, care nu se inteleg as upra modalitatii de optiune, cind, potrivit art. 693 C. civ. , succesiunea se va accepta, obligatoriu, sub beneficiu de inventar . In cazul in care exista o pluralitate de succesori, iar unii accepta mostenirea pur si simplu, iar altii sub beneficiu de inventar, cei care au acceptat-o pur s i simplu vor raspunde nelimitat (ultra vires hereditatis) de datoriile succesiun ii, in functie de cota care le revine din pasiv, iar cei care au acceptat -o sub beneficiu de inventar, vor raspunde numai in limita activului mostenit(intra vi res hereditatis) . Conditiile cerute de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar. Asa cum a m precizat mai sus, acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic exp res si solemn, astfel ca potrivit art.7o4 C. civ., art.76 alin. 3-4 din Legea nr .36/1995 si art.45, 8o-81 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1 995, pentru validitatea si opozabilitatea ei sunt necesare unele formalitati, si anume: - declaratie expresa a succesibilului, data in fata notarului public, in sensul ca accepta mostenirea sub beneficiu de inventar . Nu este valabila in acest sens o declaratie sub semnatura privata, dar care nu a fost data in fata notarului p ublic. O astfel de declaratie poate constitui insa o acceptare pura si simla a m ostenirii. Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si cele cu capacitate d e exercitiu restrinsa nu trebuie sa faca, obligatoriu, aceasta declaratie, intru cit ele se bucura de beneficiul de inventar in virtutea legii, daca accepta most enirea si exista inventarul corespunzator. La momentul dobindirii sau redobindir ii capacitatii de exercitiu aceste persoane trebuie sa dea declaratia de accepta re sub beneficiu de inventar, altfel pierd beneficiul acestei forme de acceptare a mostenirii. - declaratia de acceptare sub beneficu de inventar trebuie inregistrata in regis trul pentru renuntatori de la biroul notarial competent. Lipsa acestei inregistr ari face ca acceptarea sub beneficiu de inventar sa nu fie opozabila tertilor(cr editorilor succesiunii si creditorilor personali ai succesibilului (art.8o alin. 1 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995). - inventarul fidel si exact al bunurilor succesorale, facut, fie inainte, fie du pa declaratia data in fata notarului public (art.7o5 C. civ. ). Daca declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar nu este insotita si de inven tarul cerut de lege, efectele specifice acestei forme de optiune succesorala nu se produc . In cazul in care succesibilul, in mod voit intocmeste un inventar inexact, in se nsul ca omite unele bunuri din patrimoniul succesoral, el va fi decazut din bene ficiul de inventar si va fi considerat (fortat) ca acceptant pur si simplu al ac elei mosteniri, cu consecintele specifice acestei modalitati de acceptare a most enirii. Daca insa omisiunile nu sunt intentionate, ci se datoreaza unor erori, i nventarul poate fi completat ulterior printr-un supliment, iar succesibilul nu v a fi decazut din beneficiul de inventar . Asadar, nici declaratia data in fata notarului in sensul acceptarii mostenirii s ub beneficu de inventar, singura, dar nici inventarul inocmit, fara declaratia d

ata in fata notarului nu vor produce efectele aceste forme de acceptare a mosten irii. Inventarul poate fi intocmit nu numai in cazul acceptarii sub bebeficiu de inventar, ci, potrivit art.7o din Legea nr.36/1995, in toate cazurile prevazute de lege, precum si la cererea celor interesati. Formalitatile descrise mai sus trebuie sa fie complete. In vederea intocmirii inventarului succesibilul are la indemina, potrivit art. 7 o6 C. civ. un termen de 3 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii. Dupa expirarea acestui termen, legiuitorul ii acorda un termen de 4o de zile pentru deliberare, in sensul ca avind inventarul facut, se poate decide in cunostinta d e cauza, asupra formei de acceptare sau de repudiere a mostenirii. Termenul de d eliberare curge de la expirarea celor trei luni acordat pentru efectuarea invent arului sau de la data efectuarii inventarului, daca acesta a fost facut mai inai nte. La cererea succesibilului interesat instanta de judecata, poate, potrivit a rt.7o9 C. civ., prelungi atit termenul de intocmire a inventarului, cit si cel d e deliberare, dar nu peste termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. Asa cum am vazut insa, succesibilii dobindesc patrimoniul succesoral in puterea legii sau testamentului de la data deschiderii mostenirii, astfel ca ei pot fi i mediat urmariti de creditorii succesiunii sau de legatarii care cer predarea leg atelor. In atari ipoteze succesibilii pot cere suspendarea procedurii de urmarir e din partea creditorilor, pina la expirarea termenelor de inventar si de delibe rare, prevazute de lege sau acordate de instanta de judecata. In aceasta perioad a succesibilii au numai dreptul de a opta potrivit vointei lor dar nu si obligat ia, astfel ca nu vor putea fi obligati prin hotarire judecatoreasca . Dupa expir area acestor termene succesibilii sunt obligati sa opteze, potrivit vointei lor, iar daca nu opteaza, instanta de judecata ii poate condamna, potrivit art. 711 C. civ. , in calitate de acceptanti pur si simplu ai mostenirii. Desigur, in ace asta din urma ipoteza, dat fiind principiul relativitatii hotaririlor judecatore sti, succesibilii in cauza vor fi considerati acceptanti numai in raport cu part ile din proces, iar fata de alte persoane isi pastreaza dreptul de optiune succe sorala, evident, daca nu a expirat termenul de prescriptie de 6 luni . Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar. Acceptind mostenirea sub beneficu de inventar, mostenitorul devine in mod definitiv si irevocabil titular al patr imoniului succesoral si proprietar al bunurilor ce acesta cuprinde . In acest mo d el si-a consolidat titlul de mostenitor si transmisiunea succesorala, retroact iv, caci punctul originar al acesteia sa afla in momentul deschiderii succesiuni i. Fiind titular al activului net din patrimoniul succesoral, el poate incheia a cte juridice cu privire la acesta, poate cere sistarea indiviziunii, fiind consi derat coproprietar care beneficiaza de efectul declarativ al partajului ;poate c ere reductiunea liberalitatilor excesive, de asemenea raportul donatiilor, precu m poate fi obligat el insusi la raport, daca este sot supravaietuitor, in concur s cu descendentii, sau descendent al defunctului. In caz de deces patrimoniul as tfel dobindit se transmite propriilor mostenitori. Toate aceste efecte se produc, asa cum vazut, si in cazul acceptarii pure si sim ple a mostenirii, insa acceptarea sub beneficiu de inventar produce, potrivit ar t.713 C. civ. si anumite efecte specifice. In primul rind mostenitorul beneficiar raspunde pentru pasivul succesoral numai in limita activului (intra vires hereditatis) si numai cu bunurile ce provin din succesiune (cum viribus), propriile bunuri neputind fi urmarite de catre credit ori. Potrivit art.713 alin. 1 C. civ., mostenitorul beneficiar poate, pentru a s e elibera de sarcina lichidarii pasivului succesoral si de admnistrare a patrimo niului dobindit prin mostenire, sa predea toate bunurile provenite din succesiun e creditorilor sau legatarilor. El isi pastreaza si in aceasta ipoteza calitatea de mostenitor si proprietar al bunurilor succesorale, astfel ca ce ramine dupa indestularea creditorilor si predarea legatelor cu titlu particular i se cuvine de drept. Asupra abandonarii bunurilor succesorale, mostenitorul beneficiar poat e reveni oricind, reluind astfel posesia bunurilor si sarcina administrarii lor. In cazul in care aceptantul beneficiar nu preda bunurile succesorale creditorilo r si legatarilor cu titlu particular, potrivit art.713 alin. 1 C. civ. devine ad ministrator al bunurilor succesiunii si lichidatorul pasivului, drepturile si ob

ligatiile sale fiind prevazute in art.714-723 C. civ. El are indatorirea de a ad minstra bunurile succesorale cu diligenta adminstrarii propriului patrimoniu, la fel ca un mandatar sau depozitar gratuit, fiind obligat sa dea socoteala credit orilor si legatarilor, iar in caz contrar raspunde fata de acestia cu propriile bunuri. In vederea platii datoriilor si sarcinilor succesiunii, mostenitorul ben eficiar poate vinde bunurile succesorale in conditiile prevazute de art.716-723 C. civ. Nerespectarea dispozitiilor de mai sus (inclusiv a celor procedurale pri vind vinzarea la licitatie a mobilelor si imobilelor) poate fi atacata de credit ori prin actiune pauliana si poate duce la decaderea din beneficiul de inventar a succesibilului, care devine astfel acceptant pur si simplu al mostenirii cu to ate consecintele ce decurg de aici. In al doilea rind, prin acceptarea beneficiara a mostenirii se impiedica confuzi unea patrimoniului succesoral cu cel al succesibilului, specifica acceptarii pur e si simple, fiecare patrimoniu pastrindu-si individualitatea, astfel ca are loc o asa numita saparatie de patrimonii. Aceasta se deosebeste de separatia de pat rimonii, reglementata de art.781 C. civ. , intrucit aceasta din urma profita num ai creditorilor succesiunii, care au cerut-o, pe cind cea rezultata din acceptar ea beneficiara produce efecte fata de toti creditorii mostenirii si legatari, pr ecum si fata de insusi succesibilul acceptant si creditorii sai personali. Din imprejurarea ca cele doua patrimonii ramin distincte rezulta unele consecint e: - in raport cu patrimoniul succesoral mostenit, succesibilul beneficiar este con siderat un tert, in cazul vinzarii bunurilor la licitatie, el putind adjudeca ac este bunuri ca titular al propriului patrimoniu; - mostenitorul beneficiar are dreptul sa dobindeasca, ca titular al propriului p atrimoniu, drepturi si obligatii noi fata de patrimoniul mostenit. Poate dobindi prin cesiune creante impotriva patrimoniului succesoral de la terti. Daca el su porta din starea sa unele datorii ale succesiunii se subroga, potrivit art.1108 pc t. 4 C. civ. , in drepturile creditorului platit. Asa cum am precizat mai sus, d aca ramine administrator al patrimoniului succesoral si isi asuma raspunderea po trivit art.714-715 C. civ. , raspunde si cu propriul patrimoniu in fata creditor ilor succesiunii; - creditorii succesiunii nu vor putea invoca fata de mostenitorul beneficiar exc eptiile personale pe care le-ar fi putut ridica fata de de cujus, intrucit el ac tioneaza in numele propriului patrimoniu; - in cazul vinzarii bunurilor succesorale, din pretul incasat, vor fi platiti cu preferinta creditorii succesiunii si legatarii . Creditorii persoanli ai mosten itorului benefciar vor avea dreptul sa urmareasca numai valorile ramase dupa lic hidarea pasivului succesoral; - neavind loc confuziunea dintre cele doua patrimonii, nici datoriile mostenitor ului beneficiar fata de de cujus nu se sting prin confuziune. Creantele reciproc e insa pot fi compensate. Nu se consolideaza prin confuziune nici drepturile rea le in cazul dezmembramintelor dreptului de proprietate sau al drepturilor reale accesorii . Incetarea beneficiului de inventar are loc prin renuntarea mostenitorului la ben eficul de inventar si prin decaderea lui din acest beneficiu. Renuntarea la beneficiul de inventar este permisa oricind, cu exceptia minorilor si a celor pusi sub interdictie. Renuntarea poate fi nu numai expresa, dar si t acita, aceasta din urma putind fi dedusa din unele acte juridice sau materiale c are indirect exprima intentia de renuntare la beneficul de inventar. Decaderea din beneficiul de inventar are loc daca: a)succesorul a ascuns obiecte ale succesiunii sau a omis cu rea credinta unele bunuri apartinind succesiunii din inventarul acesteia (art.703, 712 C. civ); b)succesorul a vindut mobile sau imobile ale succesiunii cu incalcarea prevederilor legale (art.716, 717 C, civ.) . 3. Renuntarea la succesiune. Renuntarea la mostenire este manifestarea unilatera la, solemna si expresa de vointa a succesibilului in sensul ca nu intelege (renu nta) sa-si consolideze drepturile sale la mostenire pe care vocatia sa succesora la i le confera. Dreptul de a renunta la mostenire apartine tuturor mostenitoril or, rezervatari sau nerezervatari, legali sau testamentari. Ea este reglementata

de art.695-7o3 C. civ. Conditii de valabilitate pentru renuntarea la mostenire. a) Conditii de forma. Asa cum rezulta din chiar definitia data renuntarii la mos tenire, ea este un act juridic solemn. Potrivit art.76 alin.3 si 4 din Legea nr. 36/1995, art.45 si 8o din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995, renuntarea se face prin declaratie scrisa data in fata notarului public care se inscrie in registrul special pentru renuntari la succesiune tinut la notarul pu blic desemnat din circumscriptia judecatoriei unde defunctul a avut ultimul domi ciliu. Notarul consemneaza declaratia de renuntare in incheierea pe care o intoc meste la fiecare termen sau renuntarea poate fi consemnata si in certificatul de mostenitor, avind forta probanta pina la inscrierea in fals . Declarata de renu ntare se poata da si in fata altui notar decit cel la care se afla registrul spe cial pentru renuntari, dar, in acest caz, declaratia va fi trimisa notarului com petent teritorial (art.8o alin. 2 din Regulament). S-a admis ca renuntarea este valabila daca s-a facut in fata instantei judecatoresti consemnata in incheiere si trimisa apoi notarului competent pentru inscriere in registrul special pentr u renuntari . Renuntarea la mostenire se poate face personal sau prin mandatar c u procura speciala. Nerespectarea acestor conditii de forma cerute de lege se sa nctioneaza cu nulitatea absoluta . Astfel nu sunt valabile renuntarea verbala la mostenire sau cea facuta printr-un act sub semnatura privata. Odata constatata nulitatea renuntarii succesibilul redobindeste dreptul de optiune succesorala ca re poate fi exercitat, in termenul de prescriptie, dupa propria vointa a acestui a . Nulitatea renuntarii nu echivaleaza insa cu acceptarea mostenirii. . Inscrierea declaratiei de renuntare la mostenire in registrul special de renunta ri nu este o conditie de validitate a declaratiei ci una de opozabilitate, asa c um rezulta din art.8o alin.1 din Regulament . Asadar, odata data declaratia de r enuntare poate fi opusa renuntatorului de catre comostenitori sau de catre moste nitorii subsecventi, fara ca renuntatorul sa poata invoca neinscrierea ei in reg istrul special. Mostenitorul renuntator poate insa retracta renuntarea in condit iile art.7o1 C. civ., adica daca nu a expirat termenul de prescriptie de sale lu ni, iar ceilalti mostenitori nu au acceptat mostenirea intre timp. In schimb ren untarea neinscrisa in registrul special de renuntatori nu va putea fi invocata f ata de tertul de buna credinta care a contractat cu succesibilul renuntator. Dim potriva incheierea actului de dispozitie cu privire la bunul succesoral poate fi invocata ca act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibil . b)Conditii speciale de fond. Renutarea la mostenire este un act juridic expres s i nu poate fi exercitata tacit, intrucit nu poate fi dedusa din fapte materiale sau acte juridice conexe, ca acceptarea tacita . Lasarea bunurilor succesorale, de pilda, in folosinta altor mostenitori nu semnifica renuntarea la mostenire . Neacceptarea mostenirii in termenul de prescriptie nu echivaleaza cu renuntarea la mostenire intrucit, asa cum am aratat mai sus, prin neacceptarea mostenirii s uccesibilii ramin straini de mostenire prin stingerea titlului de mostenitor, pe cind in cazul renuntarii, cel care a renuntat este considerat ca n-a fost nicio data mostenitor . Intrucit in practica judecatoreasca s-au constatat conventii incheiate intre mos tenitori, in sensul ca unii dintre ei au renuntat la mostenire in favoarea altor a sau, uneori, s-au obligat sa renunte, cu titlu oneros, la mostenire, doctrina a caautat sa respunda la intrebarea daca astfel de conventii au vreo eficienta s au nu. Evident, daca o astfel de conventie se incheie inainte de deschiderea suc cesiunii, ea apare ca un pact asupra unei succesiuni viitoare, fiind, asadar, lo vita de nulitate absoluta (art.7o2, 965 C. civ.). Daca conventia s-a incheiat in sa dupa deschiderea mostenirii, s-a spus ca aceasta este valabila, intrucit oric are dintre mostenitori se poate obliga fata de ceilalti sa renunte, astfel ca pr in ea s-ar realiza chiar renuntarea la mostenire, care ar fi valabila si obligat orie intre partile contractante, dar inopozabila fata de terti . Acestor concluz ii li s-au adus pe buna dreptate nuantari, in sensul ca, in principiu, astfel de conventii trebuie privite ca valabile caci nu aduc atingere ordinii publice sau bunelor moravuri;dar o astfel de conventie nu valoreaza insa renuntare la moste nire nici chiar in raporturile dintre parti, cita vreme renuntarea nu a fost fac uta cu respectarea cerintelor legale, adica in fata notarului sau in fata instan

tei de judcata, cum am precizat mai sus. Asa fiind, daca succesibilul care s-a o bligat sa renunte, accepta mostenirea, aceasta va fi valabila si irevocabila, do ar ca succesibilul, parte in conventie, va raspunde contractual pentru neexecuta rea obligatiei asumate. Daca succesibilul isi respecta obligatia si renunta la m ostenire (cu respectarea condittilor precizate), dar ceilalti nu-si respecta obl igatiile asumate, el va putea sa le ceara executarea conventiei sau despagubiri, insa nu poate retracta renuntarea decit in conditiile art.7o1 C. civ . Asadar, renuntarea si conventia sunt acte jurdice de sinestatatoare urmind fiecare regim ul sau juridic specific. Renuntarea la mostenire nu se poate face, evident, daca anterior s-a realizat ac ceptarea acesteia, fie expres, fie tacit, sau fortat sau sub beneficiu de invent ar, intrucit acceptarea mostenirii este, asa cum am aratat, irevocabila. O renun tare la mostenire, ulterioara acceptarii, este, s-a precizat, lipsita de orice e fect juridic . Renuntarea la mostenire, la fel ca si acceptarea este un act juridic indivizibil , in sensul ca nu se poate renunta la o parte din mostenire si accepta o alta pa rte a acesteia. Ea trebuie sa fie impersonala si cu titlu gratuit, adica pur abd icativa, caci renuntarea oneroasa in favoarea altui mostenitor este in realitate o acceptare a mostenirii urmata de actul de instrainare intre vii a drepturilor succesorale. Asa cum am precizat mai sus, neindeplinirea conditiilor de forma si de fond ale renuntarii atrage dupa sine sanctiunea nulitatii acesteia. Actiunea poate fi pro movata de orice persoana care justifica un interes legitim. Succesibilii renunta torului nu se numara printre acestea intrucit la momentul renuntarii, neavind ni ci un drept actual asupra mostenirii nu pot justifica nici un interes legitim in acest sens . Daca renuntatorul a decedat, ulterior renuntarii, succesorii sai nu pot nici in aceasta ipoteza ataca renuntarea intrucit ei nu pot mosteni decit acele drepturi care se afla in patrimoniul lui de cujus la data decesului si nu pe acelea care nu se regasesc in acest patrimoniu, chiar si din cauza renuntari i. Efectele renuntarii la succesiune. Prin renuntare, potrivit art.696 C. civ., ere dele este considerat ca nu a fost niciodata erede. Vocatia successibilului se de sfiinteaza cu efect retroactiv, el fiind considerat strain de acea mostenire. Re nuntarea este opozabila, asa cum am aratat mai sus, erga omnes, daca a fost insc risa in registrul de renuntatori. Succesibilul neputind dobindi astfel drepturi succesorale, nu este tinut nici la indeplinirea vreunei obligatii succesorale. D e aici decurg unele consecinte: a) Partea care i se cuvenea renuntatorului, activ si pasiv, va reveni prin acres camint celorlalti mostenitori, legali sau testamentari, sau mostenitorilor subse cventi, potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii. In doctrina s-a precizat ca desi art.697 C. civ. prevede expres ca partea renunta torului, daca este singur, trece la gradul urmator in realitate ea nu va profita tuturor mostenitorilor acceptanti ci cu respectarea regulilor privind ordinea c laselor de mostenitori, impartirea pe tulpini sau pe linii a mostenirii de cele care privesc impartirea mostenirii in cadrul celei de a doua clase mixte de most enitori (intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) sau de conc ursul dintre sotul supravietuitor si ceilalti mostenitori si de regulile devolut iei testamentare . b) renuntatorul nu poate fi reprezentat ;in cazul in care a decedat partea din m ostenire la care ar fi avut dreptul netransmitindu-se la propriii mostenitori;de scendentii sai pot veni la mostenire numai in nume propriu in conditiile legii ( art.698 C. civ.). c) Drepturile, reale sau de creanta, stinse prin consolidare sau confuziune, in puterea legii, prin deschiderea mostenirii, ale defunctului fata de succesibilul renuntator sau ale acestuia fata de defunct, renasc prin efectul retroactiv al renuntarii. d) Renuntatorul beneficiar al unei donatii din partea defunctului nu are obligat ia de a raporta donatia primita, indiferent de faptul daca donatia a fost facuta cu scutire de raport sau nu, putind pastra donatia, in limita cotitatii disponi bile daca exista mostenitori rezervatari acceptanti. Daca acestia cer reductiune

a liberalitatilor excesive rezervatarul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, chiar daca, in caz de acceptare a mostenirii, si renuntatorul era mos tenitor rezervatar, putind cumula cotitatea disponibila cu rezerva. e) In cazul in care renuntatorul era ruda in linie directa, ascendenta sau desce denta cu defunctul, prin renuntare pierde beneficiul sezinei. Actele de conserva re sau de admnistrare provizorie, facute de catre succesibil inaintea renuntarii sunt insa mentinute, chiar daca renuntatorul nu avea calitatea de mostenitor se zinar . Daca insa, inainte de renuntare, succesibilul a facut acte din care se p oate deduce intentia acceptarii tacite a mostenirii, renuntarea nu mai poate pro duce efecte, acceptarea fiind irevocabila. f) Creditorii personali ai succesibilului renuntator nu au dreptul sa urmareasca bunurile apartinind patrimoniului succesoral si nici creditorii succesiunii nu pot urmari bunurile succesibilului renuntator. g) Succesibilul renuntator nu are obligatia de a plati taxele succesorale. Retractarea renuntarii. Desi, in principiu, renutarea la mostenire, la fel ca si acceptarea, este un act juridic irevocabil, in mod exceptional legiuitorul prev ede, prin art.7o1 ca, in anumite conditii, ea poate fi retractata . Retractarea renuntarii se poate face cu indeplinirea urmatoarelor conditii: a). Termenul de prescriptie peentru optiunea succesorala sa nu se fi implinit. Implinirea termenului de prescriptie se analizeaza concret in raport de succesib ilul care isi retracteaza renuntarea, cu respectarea regulilor privind intrerupe rea, suspendarea prescrptiei etc. Prescrierea dreptului de optiunea succesorala se poate invoca de orice persoana interesata, sau de catre instanta de judecata din oficiu si opereaza de drept. b). Retractarea opereaza numai daca ceilalti mostenitori nu au acceptat succesiu nea. Retractarea renuntarii nu este posibila, indiferent cind s-a produs acceptarea, inainte sau dupa actul de renuntare la mostenire si indiferent daca acceptarea a fost expresa, tacita, sau daca emana de la un coerede sau de la un mostenitor s ubsecvent, de la un mostenitor legal sau testamentar. Cu toate acestea, intruci t ratiunea care sta la baza retractarii renuntarii este evitarea vacantei succes orale, acceptarea legatului de catre legatarul cu titlu particular nu face impos ibila retractarea renuntarii de catre mostenitorul universal sau cu titlu univer sal . Nici chiar acceptarea legatului cu titlu universal, daca vacanta succesora la se mentine pentru cealalta cota parte din mostenire, nu impiedica retractarea renuntarii, daca retractantul are vocatie la acea cota succesorala . In raport cu drepturile statului la mostenirea vacanta retractarea este posibila pina la expirarea termenului de prescriptie, indiferent daca notarul, curatorul desemnat sau autoritatea administratiei publice, au intreprins unele masuri pot rivit art.73 alin.3 si art.75 alin.3 din Legea nr.36/1995 si art.77-78 din Regul ament, intrucit constatarea vacantei succesorale are loc numai la expirarea term enului de prescriptie de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ. c). Retractarea renuntarii, la fel ca si acceptarea pura si simpla, se poate rea liza atit in forma expresa cit si tacita de vreme ce art.7o1 C. civ. nu prevede anumite conditii de forma. ba mai mult s-a precizat ca se admite chiar retractar ea fortata, daca succesibilul renuntator savirseste acte ilicite din cele prevaz ute de art.7o3 si 712 C. civ. mai inainte de as e fi implinit termenul de prescr iptie sau ca alt succesibil sa fi acceptat mostenirea (art.7o1 C. civ.) . In ce priveste efectele retractarii renuntarii la mostenire se admite unanim ca succesibilul retractant devine mostenitor acceptant, dar exista controversa in p rivinta faptului daca acceptarea este pura si simpla sau succesibilul are posibi litatea sa accepte mostenirea, fie pur si simplu, fie sub beneficiu de inventar. Impartasim parerea ca succesibilul, daca a retractat renuntarea in conditiile l egii, are posibilitatea sa accepte mostenirea pur si simplu si de asemenea sub b eneficiu de inventar, cu exceptia situatiei in care retractarea s-a realizat pri n acceptare fortata (art.7o3 si 712 C. civ.), caz in care, in adevar acceptarea este socotita pura si simpla, chiar si pentru minori si pentru cei pusi sub inte rdictie, a caror acceptare este de principiu sub beneficiu de inventar (art.19 d in Decrtul nr.32/1954) .

Retractarea renuntarii desi produce, la fel ca si acceptarea, efecte retroactive , prin art.7o1 C. civ. se dispune ca retractarea nu poate aduce nici o vatamare drepturilor dobindite de catre terti asupra bunurilor succesiunii, fie prin pres criptie, fie prin acte valabile incheiate de curatorul succesiunii, care a fost numit intrucit prin renuntare mostenirea aparea ca fiind vacanta . C A P I T O L U L II TRANSMISIUNEA ACTIVULUI SI PASIVULUI MOSTENIRII Sectiunea I-a. Obiectul transmisiunii. Patrimoniul unei persoane, cu activul si pasivul sau, se transmite, la decesul ecesteia, mostenitorilor sai, legali sau t estamentari, potrivit regulilor succesiunii legale si testamentare. Drepturile p ersonal nepatrimonile, in principiu, nu se transmit pe cale succesorala, ci se p ot ocroti, dupa moartea titularului lor, potrivit art.56 din Decretul nr.31/1954 . Transmisiunea elementelor active si a celor pasive, care alcatuiesc patrimoniul defunctului are loc, potrivit art.688 si 699 C. civ. pe data deschiderii mosteni rii, adica data mortii lui de cujus, atit in cazul mostenirii legale cit si a ce lei testamentare. Compunerea activului succesoral. In principiu, in alcatuirea activului succesora l intra drepturile cu continut patrimonial existente la data deschiderii succesi unii in patrimoniul lui de cujus, fie ca sunt drepturi reale, sau drepturi de cr eanta, cu exceptia celor care se sting la data mortii sale, avind un caracter vi ager sau intuitu personae. Activul succesoral cuprinde: - drepturile reale principale sau accesorii, cum sunt:dreptul de proprietate, uz ufruct, uz, abitatie, superficie, servitute, dreptul real de folosinta sau acces iune, ipoteca si gajul; - drepturile de creanta, ca dreptul de a incasa pretul lucrului vindut de catre defunct, dreptul de a pretinde chiria datorata defunctului pentru imobilul sau e tc.; - drepturile patrimoniale rezultate din creatia intelectuala; - actiunile patrimoniale al caror titular a fost defunctul, ca actiunea in reven dicare, in anulare, rezolutiune sau reziliere, revocare, actiunea pentru despagu biri rezultate dintr-un delict civil si acele actiuni care, potrivit reglementar ilor speciale pot fi pornite sau continuate de catre mostenitori. Acele drepturi care desi au un continut patrimonial, dar se sting la moartea tit ularului lor, nu pot fi cuprinse in activul succesoral. Astfel sunt, cum am prec izat, cele cu caracter viager sau intuitu personae, ca dreptul de uzufruct viage r, uz sau abitatie, dreptul la renta viagera, dreptul la intretinere contractual a sau legala(potrivit Codului familiei), sau care se sting din alte motive, ca d e pilda atunci cind moartea celui care lasa mostenirea figureaza ca o conditie r ezolutorie sau ca un termen incert extinctiv . Exista, pe de alta parte, unele drepturi, care desi la data deschideriii succesi unii nu fac parte din patrimoniul succesoral, sunt incluse in activul succesoral . Astfel, intra in aceasta categorie donatiile facute de defunct cu depasirea co titatii disponibile si care sunt supuse reductiunii, precum si donatiile raporta bile, cind vin la mostenire mostenitori intre care exista, potrivit legii, oblig atia de raport, iar donatiile nu au fost scutite de raport de catre defunct. In activul succesoral vor mai intra fructele naturale si civile, precum si fructele industriale, produse de bunurile succesorale dupa data deschiderii mostenirii . Compunerea pasivului succesoral. Asa cum rezulta din prevederile art.774 C. civ. , pasivul succesiunii este compus din datoriile si sarcinile succesiunii. Datoriile succesiunii sunt acele obligatii patrimoniale ale defuctului care se a flau la data deschiderii succesiunii in patrimoniul sau. Ele pot fi de natura co ntractuala ca obligatia de a plati pretul dintr-un contract de vinzare- cumparar e, obligatia de restituire a unui imprumut etc. , de natura delictuala, ca oblig atia de despagubire a unei persoane pentru prejudiciul cauzat prin fapta defunct ului, de natura quasicontractuala ca obligatia de despagubire a tertului care a

gerat afacerile defunctului pentru plata cheltuielilor utile si necesare. Nu intra in pasivul succesiunii obligatiile care se sting la moartea celui care lasa mostenirea cum sunt cele legate strict de persoana sa, ca obligatia de intr etinere intemeiata pe dispozitiile Codului familiei, care in principiu se stinge prin incetarea din viata, fie a creditorului intretinerii, fie a debitorului sa u, cu exceptia situatiei reglementate de art.96 C. fam., cind obligatia de intre tinere se transmite pasiv la mostenitorii debitorului ei . Nu intra de asemenea in pasivul succesiunii obligatiile intuitu personae cum sunt cele contractate de defunct ca antreprenor sau mandatar etc. S-a precizat insa in doctrina ca efec tele produse in trecut, in cazul acestor contracte sunt opozabile mostenitorilor ca, de pilda, raspunderea pentru pieirea bunului predat mandatarului pentru vin zare, sau raspunderea antreprenorului pentru vicii etc. Sarcinile succesiunii sunt acele obligatii care nu au existat in patrimoniul cel ui care lasa mostenirea, dar care se nasc in persoana mostenitorului la data des chiderii mostenirii sau ulterior, uneori din vointa lui de cujus, alteori indepe ndent de aceasta sau de vointa sa. Astfel de sarcini sunt: - cheltueilile de inmormintare, care includ si pe cele cu parastasele care se fa c potrivit obiceiului locului, si cele cu monumetul funerar, dar care nu trebuie sa fie excesive ; - plata legatelor cu titlu particular, in cazul cind obiectul legatului este con stituit dintr-o suma de bani, din bunuri generice ori obligatii de a face sau a nu face, cind legatarul cu titlu particular are un drept de creanta impotriva su ccesorului obligat sa execute legatul. In cazul in care insa, obiectul legatului il constituie un drept real asupra unu i bun individual determinat, legatarul fiind titularul acelui drept din momentul deschiderii mostenirii, el poate actiona ca atare( el poate revendica bunul de la persoana care-l stapineste) si nu in calitate de creditor al mostenirii, astf el ca, in acest caz, legatul nu intra in pasivul mostenirii ; - cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii, taxele si impozite le pentru bunurile succesorale si cheltuielile efectuate cu procedura succesora la (art.723 C. civ.). Sectiunea a II-a . Transmisiunea activului si pasivului mostenirii. 1. Transmisiunea activului succesoral. Transmisiunea succesorala, fie universala , cu titlu universal sau cu titlu particular, are loc de drept, de la data desch iderii succesiunii. Transmisiunea universala priveste intregul patrimoniu succesoral, iar cea cu tit lu universal confera vocatie numai la o cota parte din acest patrimoniu. Asa cum am vazut, temeiul unor atari transmisiuni il constitue legea sau legatele unive rsale sau cu titlu universal. Transmisiunea cu titlu particular decurge intotdeauna dintr-un legat cu titlu pa rticular si are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabil e, privite ut singuli. Si aceasta transmisiune are loc tot la momentul deschider ii succesiunii, dar exista deosebiri cu privire la natura dreptului dobindit de catre legatar in functie de obiectul legatului. Daca obiectul legatului este constituit din dreptul de proprietate sau alt drept real asupra unor bunuri individual determinate sau un drept succesoral dobindit de catre testator si lasat prin legat inainte de lichidarea acelei mostenirir, legatarul devinte titularul acelui drept din la deschiderea succesiunii, primind u-l direct de la defunct. In schimba in cazul in care obiectul legatului este co nstituit din din bunuri de gen, obligatii de face sau de a nu face, sau in cazul legatului lucrului altuia, legatarul nu dobindeste decit un drept de creanta le gatarul particular fiind creditor, iar mostenitorii universali sau cu titlu univ ersal debitori. Odata cu deschiderea mostenirii creantele apartinatoare defunctului se divid de drept intre comostenitori si terti proportional cu partea de mostenire ce se cuv ine fiecaruia (art.1o59, 106o C. civ.). Asa fiind, fiecare mostenitor poate urma ri pe debitori numai pentru partea sa de creanta, iar daca este vorba de o creia

nta indivizibila, oricare mostenitor poate cere executarea in totalitate a oblig atiei (art.1o64 C. civ. ). In cazul drepturilor reale, acestea se transmit mostenitorilor in cotele ideale care li se cuvin, asadar, in stare de indiviziune, iar acesteia i se poate pune capat, asa cum vom vdea prin partaj. 2. Transmisiunea pasivului succesoral. Din mai multe prevederi ale Codului civil (art.774-789, art.896-897 si 902 ) rezulta ca pasivul succesoral este suportat numai de succesorii universali si cu titlu universal, asadar, de mostenitorii le gali, legatarii universali si cu titlu universal, iar nu si de legatarii cu titl u particular. Aceasta intrucit primii mostenesc o universalitate care cuprinde n u numai drepturi dar si datorii si sarcini, pe cind legatarul cu titlu particula r, cum am aratat mai inainte devine el insusi un creditor avind dreptul de preti nde plata legatului al carui titular este. Codul civil consacra, asadar, regula potrivit careia legatarii cu titlu particul ar nu sunt tinuti de plata pasivului succesoral (art.775 si 909 C. civ.). Cu toa te acestea in mod exceptional, in anumite situatii si limite ei pot fi obligati la plata pasivului . Astfel: a) in ipoteza in care testatorul insusi a impus legatarului cu titlu particular plata unei datorii sau a uneei sarcini. In masura in care legatarului i se pare ca sarcina este prea oneroasa el poate renunta la legat, dar daca a acceptat leg atul trebuie sa execute obligatia instituita prin testament. b) daca legatul are ca obiect un imobil ipotecat de defunct, legatarul poate, po trivit dreptului comun, urmari imobilul la legatar. Acesta insa se poate intoarc e cu actiune in regres impotriva succesorilor universali sau cu titlu universal intrucit se subroga in drepturile creditorului platit (art.1108 pct. 2 C. civ.). c) cand obiectul legatului este constituit dintr-o succesiune nelichidata ori co ta parte dintr-o societate, intrucit in aceasta ipoteza el a mosteenit o univers alitate sau o parte dintr-o universalitate. d) atunci cand activul succesiunii nu este indestulator pentru acoperirea pasivu lui legatarul cu titlu particular va fi tinut indirect la suportarea datoriilor. Venind in concurs cu creditorii succesiunii, acestia din urma au preferinta (ne mo liberalis nisi liberatus), iar legatul va fi redus in masura necesara platii pasivului succesoral. e) impartasind si noi teza potrivit careia legatul uzufructului intregii mosteni ri sau a unei parti din aceasta, este un legat cu titlu particular, titularul un ui astfel de legat va trebui sa contribuie, alaturi de nudul proprietar la plata unor datorii si sarcini, in conditiile si limitele prevazute de art.55o si 552 C. civ. Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Codul civil consacra in m ai multe texte legale (art.774, 775, 777, 893, 896, 9o2 si 1o6o) principiul divi ziunii de drept a pasivului succesoral, de la data deschiderii succesiunii, prop ortional cu partea ce revine fiecarui mostenitor, universal sau cu titlu univers al, din acea mostenire. In mod unanim se admite ca desi unele texte legale vorbe sc de divizarea pasivului in functie de emolumentul cules , sau in proportie de ce i a fiecare mostenitor (art.774, 775, 9o2 C. civ.), in realitate diviziunea are loc in functie de partea ereditara a fiecaruia, sau, mai exact spus, in functie de partea calculata dupa vocatia fiecarui mostenitor, chiar daca efectiv el culege mai putin sau mai mult. De altfel, s-a subliniat in practica judiciara si in d octrina , ca regula impartirii de drept a pasivului, proportional cu partea ered itara a fiecaruia, nu are caracter imperativ de vreme ce se recunoaste defunctul ui dreptul de a insarcina numai pe unul dintre mostenitori cu executarea obligat iei, de pilda cu plata cheltuielilor de inmormintare. Diviziunea de drept a pasivului in functie de cota ereditara a fiecarui mostenit or are loc atit in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii cit si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar. Chiar in ipoteza acceptarii pure si simple a mostenirii, succesorul nu va raspunde pentru pasiv solidar cu ceilalti mosten itori, ci numai proportional cu partea ce i se cuvine din mostenire potrivit voc atiei sale . Riscul isolvabilitatii unuia dintre mostenitori este suportat de ca tre creditori. Tot creditorii suporta riscul insolvabilitatii mostenirii si in c azul acceptarii acesteia sub beneficiu de inventar, cind neavind loc confuzuiune

a patrimoniului defunctului cu cel al mostenitorilor acceptatnti in aceasta form a, raspunderea pentru pasiv este limitata intra vires hereditatis, spre deosebir e de acceptarea pura si simpla cind raspunderea pentru pasiv este ultra vires he reditatis. Calitatea de mostenitori sezinar sau nesezinar nu are importanta in privinta sup ortarii pasivului succesoral, intrucit obligatia de plata a pasivului nu este o consecinta a sezinei, ci a transmisiunii universale sau cu titlu universal. In c onsecinta creditorii pot actiona pentru realizarea creantelor lor nu numai impot riva mostenitorilor sezinari ci si impotriva celor nesezinari . Statul raspunde intotdeauna, in cazul mostenirilor vacante, pentru pasivul succe soral numai in limita activului mostenirii preluate In doctrina si practica judecatoreasca s-au ridicat unele intrebari in legatura cu modul de realizare practica a principiului diviziunii de drept a pasivului su ccesoral in unele situatii speciale. Astfel, in cazul sotului supravietuitor, ca nd acesta primeste pe linga cota sa, stabilita de art.1 din Legea nr.319/1944, s i bunurile casnice prevazute de art.5 din aceeasi lege, s-a pus problema daca la divizarea pasivului se va tine seama si de valoarea acestor bunuri sau nu. Prac tica judiciara , dar si o parte a doctrinei a raspuns ca se va tine seama si de valoarea bunurilor pe care sotul supravietuitor le primeste in baza art. 5 din L egea nr. 319/1944 atunci cind se va stabili proprotia in care se va suporta pasi vul. S-a exprimat insa si o alta parere, pe care o impartasim si noi, in sensul ca la divizarea pasivului intre mostenitori se au in vedere, in mod exclusiv, nu mai partile ereditare pe care, potrivit legii, sotul supravietuitor le are in co ncurs cu cele patru clase de mostenitor. Dreptul special al sotului supravietuit or, reglementat de art. 5 din Legea nr. 319/1944, nu poate fi atins prin valorif icarea creantelor creditorilor. Creantele acestora urmeaza a fi satisfacute din r estul bunurilor, inclusiv partea sotului supravietutor din aceste bunuri . O alta situatie este aceea in care partea care se cuvine fiecarui mostenitor nu este stabilita sub forma unei cote parti din mostenire. Astfel, in cazul legatul ui cu titlu universal al tutror bunurilor mobile, de pilda, nu se stie din capul locului ce fractiune reprezinta acestea din intreaga mostenire. In astfel de si tuatii se impune efectuarea unui calcul prin care valoarea legatului sa fie rapo rtata la aceea a intregii mosteniri, pentru a se putea sti ce cota proportionala reprezinta acesta din acea mostenire. Pina la efectuarea acestul calcul, se adm ite ca pasivul mostenirii se va divide, proviziriu in parti virile, adica raport at la numarul mostenitorilor, iar dupa aceea, in masura in care calculele valori ce se vor definitiva, urmeaza sa se faca desocotirea intre mostenitori . Titlurile executorii obtinute de creditori impotriva defunctului sunt exec utorii si impotriva mostenitorilor sai, insa executarea in acest caz nu se poate face decit dupa 8 zile de la notificarea lor in acest sens (art.78o C. civ.). Exceptii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Regula div iziunii de drept a pasivului, proportional cu partile ereditare suporta unele ex ceptii, ce izvoresc din lege, din vointa lui de cujus, ori din conventia comoste nitorilor. Codul civil prevede in art.1o61 C. civ. ca principiul diviziunii pasivului succe soral intre mostenitori, asa cum este consacrat in art.1060 C. civ. nu se aplica in urmatoarele situatii: a) cand obligatia are ca obiect un lucru cert, mostenitorul posesor este tinut s ingur sa o execute, dar are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, as a cum prevede art.1o61 alin.2 C. civ. b) cand unul dintre mostenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu executare a obligatiei, acesta poate fi urmarit pentru plata intregului debit (art.1o61 al in.3 C. civ.). In cazul in care ceilalti mostenitori au fost scutiti de executar ea obligatiei de catre de cujus prin testament, iar prin aceasta s-ar aduce atin gere rezervei mostenitorului insarcinat cu executarea obligatiei, fiind vorba de o liberalitate, ea poate fi supusa reductiunii pina la limita cotitatii disponi bile. In cazul in care insarcinarea unuia singur dintre mostenitori ar rezulta d in titlul creantei incheiat de de cujus cu creditorul, mostenitorul insarcinat a re recurs impotriva celorlalti mostenitori pentru ceea ce a platit peste partea sa (art.1o61 alin.3 C. civ.) . Titlul la care face referire art.1o61 pct.2 C. ci

v. poate fi constituit si din conventia comostenitorilor, incheiata dupa deschid erea mostenirii, in sensul ca pasivul sa fie suportat numai de catre unul din ei . Creditorii sau legatarii il pot urmari in acest caz pe mostenitorul insarcinat pentru intreg. Daca ei nu au interes la aceasta, atit in cazul testamentului ci t si in acela al conventiei dintre mostenitori, intrucit ei nu au consimtit, pot urmari pe toti mostenitorii potrivit regulei diviziunii legale a pasivului . c) cand obligatia este indivizibila, fie prin natura ei, fie prin vointa partilo r contractante, oricare dintre mostenitori poate fi urmarit pentru intreg, iar a cesta are recurs impotriva celorlalti mostenitori (art.1o61 alin.1 pct.3, 1o61 a lin.3 teza a II-a, art.1o63 si art.1o65 C. civ.). d) cand unul dintre mosteenitori primeste un imobil ipotecat, intrucit ipoteca e ste indivizibila, potrivit art.893, 896 si 9o2 alin.2 C. civ. creditorii sau leg atarii particulari il vor putea urmari pe acest mostenitor pentru intreg, dar nu mai pina la concurenta valorii imobilului (art.9o2 alin.2 C. civ.) . Pentru ceea ce depaseste aceasta valoare obligatia se divide potrivit regulei generale, iar pentru ceea ce a platit singur mostenitorul detinator al imobilului are recurs impotriva celorlalti mostenitori. e) desi neacceptata de toti autorii , in practica se mai recunoaste o exceptie, neprevazuta de lege, si anume nedivizarea pasivului pe durata cit se mentine sta rea de indiviziune intre comostenitori. Exceptia se fundamenteaza pe aceea ca ga jul general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil cit ti mp dureaza starea de indiviziune succesorala. Asa fiind, creditorii mostenirii p ot urmari bunurile succesorale pentru intreaga datorie, fara sa suporte riscul i nsolvabilitatii unora dintre mostenitori, prin diviziunea de drept a pasivului . Regularizarea platii pasivului intre mostenitori. S-a dovedit in practica ca exi sta situatii in care plata pasivului, in totalitate sau in parte, se face de cat re terti care nu au calitatea de mostenitori si deci nu sunt tinuti la aceasta, sau unii dintre mostenitori platesc peste partea care li se cuvine. In cazul in care plata pasivului s-a facut de catre un tert din eroare, solvensul are doua posibilitati. Poate sa ceara, potrivit art.993 C. civ., restituirea platii nedatorate de la creditorul pe care l-a platit, sau poate, prin actio de in rem verso, sa se indrepte impotriva mostenitorilor tinuti la plata, in temeiu l imbogatirii fara just temei. In ambele situatii actiunea este considerata pers onala si deci supusa prescriptiei de 3 ani . In ipoteza in care tertul a platit in mod voluntar pasivul succesiunii, dar fara intentia de a gratifica pe mostenitorii tinuti la plata, el are dreptul la a pr etinde despagubiri in temeiul gestiunii de afaceri, potrivit art.987 C. civ.) . Mostenitorul care, desi tinut la plata pasivului potrivit partii sale ereditare, a platit, din eroare, peste partea ce i se cuvine, are dreptul la restituirea a ceea ce a platit peste partea sa, la fel ca si tertul strain de mostenire, la c are ne-am referit mai sus. Daca comostenitorul a platit in mod voluntar peste pa rtea lui din pasiv, se poate indrepta impotriva celorlalti comostenitori, fie in temeiul gestiunii de afaceri, fie al subrogatiei legale reglementata de art.11o 8 pct.4 C. civ., iar daca a platit dupa sistarea starii de indiviziune poate uza de actiunea in garantia impartelii, potrivit art.787 C. civ. In cazul in care comostenitorul a platit peste partea sa ca urmare a faptului ca obligatia era, de pilda, idivizibila sau garantata cu ipoteca etc. situatii de exceptie cind acest lucru se impune, el are la dispozitie o actiune recursorie i mpotriva celorlalti mostenitori, fundamentata pe subrogatia legala prevazut de a rt.11o8 pct.3 C. civ., dar nu poate pretinde de la fiecare peste partea sa contr ibutiva (art.778 C. civ. si art.1o53 C. civ.). Asadar, in toate cazurile actiune a este divizibila, cu toate ca creanta creditorului platit poate sa fie indivizi bila. In caz de insolvabilitate, partea mostenitorilor insolvabili se divide int re ceilalti mostenitori, inclusiv mostenitorul solvens, proportional cu partile lor ereditare (art.779 C. civ.). Actiunea este considerata ca avind carcater per sonal, fiind, asadar, prescriptibila in termenul general de precsiptie de 3 ani, dar posesia bunurilor din partea mostenitorului care a platit intrerupe curgere a termenului de prescriptie . Separatia de patrimonii. Confuziunea patrimobiului succesoral cu cele ale mosten

itorilor este impiedicata, in primul rind, prin acceptarea mostenirii sub benefi ciu de inventar, modalitate prin care succesorii isi pun la adapost propriul pat rimoniu atunci cind exista indicii ca patrimoniul succesoral este insolvabil. Si metric invers, creditorii succesiunii, atunci cind patrimoniul succesoral este s olvabil, pot obtine separatia de patrimoniul succesorilor pentru a-l pune la ada post de patrimoniul insovabil al acestora. Oricare mostenitor al succesiunii poa te cere si obtine, potrivit art.781 C. civ., separatia de patrimonii, pastrind a stfel patrimoniul succesoral ca gaj general al creditorilor succesiunii, pentru a nu veni in concurs cu creditorii persoanli ai mostenitorilor. Separatia de pat rimonii este, asadar, in privilegiu, sau un beneficiu individual al oricarui cre ditor sau legatar cu titlu particular, in virtutea caruia are dreptul de a-si re aliza creanta din valoarea bunurilor succesorale, cu preferinta fata de creditor ii personali ai mostenitorilor . In dreptul nostru, spre deosebire de dreptul roman (separatio bonorum), separati a de patrimonii nu are caracter colectiv, ci unul individual, in sensul ca poate fi ceruta de oricare creditor succesoral sau legatar particular, si nu este nec esar sa se realizeze pentru intregul patrimoniu succesoral, ci se poate obtine s i in privinta unui anumit bun din succesiune . Potrivit art.781 C. civ. ea se c ere contra creditorilor mostenitorilor, fie a tuturor acestora, fie a creditoril or unuia dintre mostenitori, fie a unuia dintre creditorii unuia dintre mostenit ori. In schimb, creditorii mostenitorilor, chiar daca ar avea interes, nu pot cere se paratia de patrimonii in contra creditorilor succesiunii (art.784 C. civ.). Desigur, daca, asa cum am aratat mai sus, acceptarea mostenirii s-a facut sub be neficiu de inventar, separatia de patrimonii nu mai are nici o ratiune, astfel c a nu poate fi ceruta. Conditiile de exercitiu ale separatiei de patrimonii. Privilegiul separatiei de patrimonii poate fi cerut de oricare creditor al succesiunii, indiferent ca este vorba de o datorie a defunctului sau de o sarcina succesorala, ca este vorba de un creditor privilegiat sau chirografar si indiferent ca acea creanta este exig ibila sau nu. Legatarii universali sau cu titlu universal nu pot cere separatia de patrimonii intrucit, fata de pasivul succesiunii, ei apar ca debitori iar nu creditori. Leg atarii cu titlu particular, al caror obiect este constituit dintr-un drept real asupra unui bun individual determinat, nu pot invoca beneficiul separatiei de pa trimonii, ei fiind titularii dreptului respectiv din chiar momentul deschiderii succesiunii, fara a fi pusi in situatia de a suporta concursul creditorilor pers onali ai mostenitorilor. In schimb, daca obiectul legatului particular il consti tuie bunuri de gen sau obligatii de a face sau a nu face, separatia de patrimoni i va putea fi ceruta si de legatarii particulari. In doctrina, prin interpretarea art.782 C. civ. (ai carui termeni expresi sunt i nexacti intrucit in dreptul nostru, spre deosebire de dreptul roman in care prin tr-o fictiune defunctul era considerat debitor, mostenitorii sunt intotdeauna de bitori ai creditorilor succesiunii, astfel incit nu este vorba de o novatiune pr in schimbare de debitor, cum se prevede in textul legal) s-a precizat ca privile giul separatiei de patrimonii nu poate fi invocat in cazul in care creditorii su ccesorali renunta in mod expres sau tacit la el. In privinta mobilelor, prevede art.783 C. civ. separatia de patrimonii nu poate fi invocata daca au trecut mai mult de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, dreptul fiind in aceste condi tii prescris, prezumindu-se ca a operat confuziunea mobilelor succesorale cu ace lea ale mostenitorilor. Chiar daca termenul de precriptie de 3 ani nu s-a implin it, s-a precizat in doctrina , separatia nu poate fi invocata nici atunci cind, in fapt, confuziunea mobilelor succesorale cu cele ale mostenitorilor s-a realiz at. Tot art.783 C. civ. prevede ca, in privinta imobilelor, privilegiul se poate exercita atita timp cit se gasesc in mina mostenitorilor, regula aplicindu-se, a fortiori si in cazul mobilelor . Legiuitorul nu cere forme speciale in ce priveste exercitarea privilegiului, el putind fi invocat nu numai prin actiune intentata impotriva mostenitorilor, asa cum rezulta, se pare din art.783 C. civ., ci si pe cale incidenta. Astfel, spre exemplu, solicitarea inventarierii bunurilor succesorale, luarea de masuri de co

nsevare, inscrierea in tabloul de ordine al creditorilor in vederea distribuirii pretului, daca bunul succesoral a fost vindut etc. sunt acte care atesta vointa creditorului de a invoca privilegiul, astfel ca efectele sale se vor produce, c onferindu-i preferinta creditorului care le-a exercitat, fata de creditorii pers onali ai mostenitorului. In cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventa r, asa cum am aratat, invocarea privilegiului separatiei nu are sens, dar dorim sa precizam ca, in acest caz, separatia profita creditorilor succesiunii chiar d aca beneficiul de inventar a incetat prin renuntare sau decadere . In privinta imobilelor succesorale, pentru a fi opozabil, privilegiul trebuie sa fie conservat, prin inscrierea sa potrivit regulilor de publicitate imobiliara, avind rangul dupa data inregistrarii cererii (art.1743 C. civ., art.21, 27, 61 din Legea nr.7/1996). In sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare, potrivit art.1743 C. civ. cei care cer separatia de patrimonii isi c onserva privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii in fata creditorilor moste nitorilor (chiar si impotriva acelora cu garantii reale constituite si inscrise anterior) prin inscriptia acestuia in termen de 6 luni de la data deschiderii mo stenirii. Efectele separatiei de patrimonii. Principalul efect al separatiei de patrimonii este acela ca in virtutea acestui privilegiu creditorii succesorali (inclusiv legatarii creditori) au dreptul de a fi platiti cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor din pretul bunurilor succesorale cu privire la care separatia s-a invocat. In raporturile dintre creditorii succesorali care au cerut separatia si cei care nu au cerut-o, privilegiul nu aduce nici o modificare. Preferinta pe care acest a o creiaza opereaza numai fata de creditorii personali ai mostenitorilor si nu fata de ceilalti creditori succesorali astfel ca, in raporturile dintre creditor ii succesiunii va opera dreptul comun, dupa cum sunt creditiori chirografari sau cu garantii reale . Legatarul particular -creditor, care a cerut separatia va f i platit dupa satisfacerea creditorilor succesiunii potrivit adagiului nemo libe ralis nisi liberatus . Daca pretul bunurilor succesorale cu privire la care s-a cerut separatia nu vor acoperi creantele creditorilor succesiunii acestia pot urmari bunurile succesori lor dupa regulile consacrate privind impartirea pasivului intre mostenitori. C A P I T O L U L III TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOSTENIRII Precizari prealabile. Cand se vorbeste de transmisiunea posesiunii mostenirii se confera notiunii de posesiune o acceptie speciala, caci aici nu este vorba de s tapinirea in fapt a bunurilor succesorale ci de exercitiul drepturilor succesora le care le privesc. Codul civil reglementeaza deosebit de transmisiunea activulu i si pasivului mostenirii transmisiunea posesiunii acesteia. Din acest punct de vedere se face distinctie intre mostenitorii sezinari adica aceia care au de dre pt posesiunea mostenirii, si acestia sunt potrivit art.653 alin.1 C. civ. descen dentii si ascendentii, si mostenitorii nesezinari, care trebuie sa ceara trimite rea in posesiune potrivit art.653 alin.2 C. civ., si acestia sunt mostenitorii l egali nesezinari si legatarii care, pentru a obtine trimiterea in posesiune, tre buie sa ceara predarea legatelor. Le vom analiza pe rind in cele ce urmeaza. Sectiunea a I-a. Dobindirea de drept a posesiunii mostenirii de catre mostenitor ii legali sezinari. Notiunea de sezina si efectele ei. Sezina sau posesiunea de drept a mostenirii e ste un beneficiu conferit de legiuitor unor categorii de mostenitori legali ai d efunctului de a exercita actiunile care sanctioneaza drepturile aflate in patrim oniul succesoral fara a avea nevoie de verificarea si atestarea notariala sau ju decatoreasca a titlului de mostenitor . Sezina inseamna posesiunea de drept a mostenirii (art.653 C. civ.). Ea nu se con funda insa cu posesiunea ceruta de lege pentru a putea uzucapa (art.1846 C. civ.

). Aceasta din urma implica doua elemente indispensabile: Corpus (stapinirea de fapt a bunului) si animus sibi habendi (intentia de a stapini bunul pentru sine) care nu este nevoie sa fie prezente in cazul sezinei. Exercitiul actiunilor car e privesc bunurile succesorale se poate realiza fara nici unul din aceste elemen te, iar sezinarul poate actiona si in numele mostenirii nu numai in numele sau d e mostenitor . Mostenitorul sezinar are de drept posesiunea mostenirii chiar dac a in fapt nu are stapinirea bunurilor succesorale, acestea fiind posedate de o a lta persoana care nu este mostenitor sezinar sau poate sa nu fie nici macar most enitor . Sezina nu este acelasi lucru nici cu transmisiunea drepturilor succesorale, care se realizeaza o data cu deschiderea mostenirii indiferent daca mostenitorii sun t sau nu sezinari. In aceasta ordine de idei, s-a precizat ca posedarea bunuril or succesorale, chiar inaite de trimiterea in posesia, de catre un mostenitor ne sezinar este legitima. In practica judiciara s-a decis chiar ca mostenitorul nes ezinar care stapineste in fapt bunurile succesorale se va putea apara prin actiu nea posesorie (art.674 C. pr. civ. ) impotriva celui sezinar, care prevalindu-se de sezina, ii tulbura posesia . Tot astfel mosteenitorul sezinar nu va putea re clamana, in temeiul sezinei, posesia bunurilor succesorale stapinite in fapt de ceilalti coindivizari . Cit priveste efectele sezinei, precizam ca posesia de drept a mostenirii confera mostenitorului sezinar urmatoarele drepturi: -mostenitorul sezinar are dreptul sa stapineasca si sa administreze bunurile suc cesorale, fara nici o alta formalitate, adica obtinerea certificatului de mosten itor eliberat in cadrul procedurii notariale sau a hotariii judecatoresti in caz ul procedurii contencioase. Daca exista mai multi mostenitori sezinari, fiecare poate exercita posesiunea de drept a mostenirii, sezina avind, in acest sens, un caracter indivizibil . Most enitorii sezinari pot percepe fructele naturale si civile la care au dreptul de la data deschiderii succesiunii pe cind mostenitorii nesezinari numai de la data trimiterii in posesie. - mostenitorul sezinar poate exercita toate drepturile si actiunile de natura pa trimoniala dobindite prin mostenire ca actiunea in revendicare, actiunea posesor ie, chiar daca nu exercita in fapt posesiunea imobilului , actiunea pentru plata pretului lucrului vindut de catre defunct, actiunea pentru plata chiriei, actiu nea in despagubiri ca urmare unui delict impotriva defunctului etc. El poate fi si urmarit de catre succesiunii fara sa fie nevoie de atestarea prelabila a cal itatii de mostenitor. In aceasta privinta s-a sustinut o prima opinie in doctrin a in sensul ca pentru datoriile succesiunii, creditorii ar putea actiona numai i mpotriva mostenitorilor sezinari, iar impotriva celor nesezinari numai dupa trim iterea lor in posesie. Intr-o a doua opnie, pe care o impartasim si noi, s-a pr ecizat insa judicios ca plata datoriilor succesorale nu este o consecinta a sezi nei ci a transmisiunii pasivului succesoral, care se divide de drept, asa cum am aratat mai sus, intre comostenitori, o data cu deschiderea succesiunii proporti onal cu partea lor ereditara. S-a precizat ca sezina nu inlatura diviziunea de drept a pasivului succesoral, ea, se poate spune, ca are caracter divizibil, fi ecare mostenitor sezinar poate actiona si poate fi actionat numai pentru partea care ii revine din creanta sau din datorie. Mostenitorii sezinari. Potrivit art.653 alin.1 C. civ., sunt mostenitori sezinar i numai descendentii si ascendentii defunctului, adara numai rudele in linie dre apta, indiferent daca rudenia este de singe sau civila. Nu are importanta nici g radul de rudenie si nici clasa de mostenitori din care fac parte si nici faptul ca sunt mostenitori rezervatari sau nu. Ascendentii ordinari, care sunt bunicii si strabunicii defunctului, sunt mostenitori sezinari desi fac parte din clasa a III-a de mostenitori, dar nu sunt rezervatari, pe cind fratii si surorile defun ctului si descendentii lor, nu sunt mostenitori sezinari, desi fac parte din cla sa a II-a de mostenitori. Apoi sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar s i vine la mostenire in concurs cu toate clasele de mostenitori, dar nu este most enitor sezinar. Desigur calitatea de sezzinar deriva din aceea de mostenitor cu vocatie concreta la acea mostenire. Cine este inlaturat de la mostenire de alti mostenitori dint

r-o clasa mai apropiata sau din cadrul aceleasi clase, dar mai apropiat in grad de rudenie, nu poate fi mostenitor sezinar. Sezina, se poate spune, ca are in ac est sens, un caracter individual, adica nu apartine colectiv tuturor ascendentil or si descendentilor defunctului. Are si un caracter succesiv, in sensul ca daca un mostenitor, din rudele in linie dreapta a defunctului, renunta la mostenire sau este nedemn, calitatea de mostenitor sezinar va reveni mostenitorului subsec vent. Daca un mostenitor este rezervatar, dar a fost exheredat de catre defunct, el is i pastreaza calitatea de mostenitor sezinar, caci rezerva i se cuvine oricum. Enumerarea facuta de legiuitor prin art.653 C. civ. este limitativa si are de as emenea un carcater imperativ. Testatorul nu poate prin manifestarea sa de vointa sa inlature de la sezina pe unii mostenitori sau confere sezina altora, impotri va determinarilor facute de lege si nici nu poate modifica efectele pe care lege a le confera sezinei. Testatorul poate totusi conferi sezina temporara executoru lui testamentar, asupra bunurilor mobile din mostenire, potrivit art.911 C. civ. , iar in cazul mostenitorilor nerezervatari, exheredindu-i, in mod indirect le i nlatura si calitatea de mostenitori sezinar. Este cazul, de pilda, al ascendenti lor ordinari, care nu au calitatea de mostenitori rezervatari, dar, cum am arata t, sunt mostenitori sezinari. Cu tot caracterul imperativ al regulilor ce privesc sezina, se admite ca mosteni torii sezinari pot renunta la beneficiul ei, fara a renunta la mostenire. Sectiunea a II-a . Dobindirea posesiunii mostenirii de catre mostenitorii legali nesezinari. Asa cum rezulta din prevederile art.652 alin.2 C. civ., sunt mostenitori legali nesezinari, rudele colaterale ale defunctului, adica colateralii privilegiati, c olateralii ordinari, sotul supravietuitor si statul, iar acestia pot intra in po sesiunea succesiunii numai cu permisiunea justitiei . In prezent trimiterea in pose sia a mostenitorilor legali nesezinari se realizeaza de catre notarii publici, p otrivit procedurii reglementate de Legea nr.36/1995, care mai este numita si pro cedura gratioasa sau necontencioasa, prin eliberarea certificatului de mostenito r sau de vacanta succesorala. Aceasta procedura se poate realiza numai cind intr e comostenitori nu exista neintelegeri, iar atunci cind acestia isi contesta dre pturile, trimiterea in posesia o realizeaza instanta de judecata. In cazul in c are anterior, notarul public competent a fost sesizat in vederea eliberarii cert ificatului de mostenitor, iar neintelegerile dintre parti s-au ivit in fata sa, el va suspenda procedura succesorala notariala si va indruma partile sa se adres eze instantei de judecata. Apoi va elibera certificatul de mostenitor pe baza ho taririi judecatoresti, ramasa definitiva si irevocabila (art.68, 78 si 83 din Le gea nr.36/1995). Evident, cu prilejul acestsor proceduri se verifica vocatia succesorala concreta a celor care pretind a fi mostenitori ai defunctului si intinderea drepturilor lor succesorale. In vederea dovedirii calitatii de mostenitor pot cere eliberarea certificatului de mostenitor si mostenitorii sezinari. Dar, s-a precizat in practica judiciara, procedura succesorala notariala nu este obligatorie intrucit trimiterea in pose sia a mostenitorilor nesezinari poate fi ceruta direct instantei de judecata. T rimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari se realizeaza prin proce durile precizate mai sus chiar si in ipoteza in care exista un singur mostenitor . Prin trimterea in posesie se realizeaza efectele pe care le produce sezina in ca zul mostenitorilor legali sezinari, efectele ei producindu-se retroactiv pina la data deschiderii succesiunii. Pina la trimiterea in posesie, mostenitorii legal i nesezinari nu pot exercita actiunile cu carcater patrimonial ale defunctului s i nu pot fi nici urmariti in calitate de mostenitori, precum nu pot nici adminis tra bunurile succesorale. In schimb, dobindirea drepturilor care opereaza ope le gis nu este conditionata de trimiterea in posesiunea mostenirii, nici chiar in c azul succesiunii testamentare. S-a precizat astfel ca mostenitorii nesezinari po t instraina bunurile din succesiune intrucit exercita un drept propriu si de ase menea pot cere notarului public luarea masurilor de conservare a patrimoniului s uccesoral si pot exercita actiunea in petitie de ereditate. Aceasta din urma ac

tiune poate fi exercitata intrucit ea apartine mostenitorilor si nu defunctului, iar pe de alta parte, scopul ei este tocmai acela de a i se recunoaste reclaman tului calitatea de mostenitor . Intrucit trimiterea in posesie are efecte retroactive, de la data deschiderii su ccesunii, mostenitorii legali insezinati astfel, au dreptul sa culeaga fructele naturale si civile de la aceasta data. Sectiunea a III-a. Predarea legatelor. Fata de prevederile art.653 C. civ. este evident ca legatarii nu sunt mostenitori sezinari. Se pune, astfel, problema mod alitatii de punere a lor in posesie, cu toate ca, in principiu, ei dobindesc dre pturile ce formeaza obiectul legatelor de la data deschiderii succesiunii. trimi terea in posesie a legatarilor are loc sub forma predarii legatelor reglementata de art.889, art.891, art.895 si art.899 alin.2 C. civ. Vom analiza pe rand dobindirea posesiei mostenirii de catre legatarii universali , legatarii cu titlu universal si legatarii cu titlu particular. Predarea legatelor universale. Legatarii universali, potrivit art.889 C. civ.,ci nd testatorul are mostenitori rezervatari, pot cere predarea legatului de la ace stia. Mostenitori rezervatari sunt descendentii, ascendentii privilegiati si sot ul supravietuitor dintre care insa numai descendentii si ascendentii privilegiat i sunt si mostenitori sezinari. Asa fiind, rezervatarii care sunt si sezinari po t fi solicitati sa predea legatele din momentul deschiderii succesiunii, iar sot ul supravietuitor, care nu este si mostenitor sezinar, numai dupa insezinare. In doctrina s-a precizat ca acesta din urma nu poate fi tinut la predarea legatelo r de la data deschiderii succesiunii ci numai de la punerea lui in posesie intru cit nu poate transmite ceea ce el insusi nu are . Punerea in posesie a sotului s upravietuitor si a legatarului universal se poate realiza, fie prin intermendiul procedurii succesorale notariale(gratioase), fie pe calea justitiei, in acelasi timp. Mostenitorii rezervatari tinuti la predarea legatelor o pot face fie de buna voi e la cererea legatarilor, fara nici o alta formalitate, fie pe cale judecataorea sca daca au aparut neintelegeri intre ei si legatari. Cind legatarul se afla in posesia bunurilor care formeaza obiectul legatului universal, el poate uza de ac tiunea in constatare, bazata pe prevederile art.111 C. pr. civ., iar daca nu se afla in posesia bunurilor va uza de actiunea in realizare . Predarea legatelor, s-a spus , poate fi acceptata expres sau tacit. Ea are loc e xpres prin eliberarea certificatului de mostenitor cu acordul mostenitorilor rez ervatari, iar tacit, prin lasarea legatarului in stapinirea bunurilor, cind aces tea se afla la el. Daca legatarul universal a fost instituit printr-un testament autentic, notarul competent a instrumenta eliberarea certificatului de mostenit or va cita numai mostenitorii rezervatari, iar in cazul in care nu exista astfel de mostenitori va cita numai legatarul. Daca este vorba de un testament olograf sau mistic urmeaza a fi citati si mostenitorii legali nerezervatari (art.75 ali n.2 din Legea nr.36/1995). Mostenitorii legali nerezervatari, necitati, in cazul testamentului autentic pot, desigur, ataca prin actiune in justitie testamentul . Punerea in posesie a legatarului universal, potrivit regulilor consacrate in mat erie trebuie facuta si in ipoteza in care acesta este mostenitor sezinar, intruc it el pretinde legatul in baza testamentului si nu a legii, iar ca mostenitor te stamentar nu are sezina . Legatarii universali au dreptul, potrivit art.89o C. civ., la fructele bunurilor succesorale numai din ziua in care au cerut punerea lor in posesie, sau din ziu a in care au exercitat posesiunea mostenirii cu acordul mostenitorilor legali. E i au insa dreptul la fructe de la deschiderea mostenirii, daca nu exista mosteni tori rezervatari intrucit fructele nu pot fi atribuite mostenitorilor legali ner ezervatari, caci ei, prin ipoteza, au fost exheredati . Situatia este aceeasi si atunci cind nu exista mostenitori legali si chiar daca legatarii universali nu au exercitat posesiunea mostenirii de la data deschiderii mostenirii. Potrivit art.891 C. civ., in cazul in care nu exista mostenitori rezervatari, ce rerea de punere in posesie a legatarului universal se va faca catre notarul publ ic competent, potrivit Legii nr.36/1995. In caz de neintelegere intre legatarul

universal si mostenitorii nerezervatari ai defunctului exheredati prin testament cererea se va adresa instantei de judecata. Predarea legatelor cu titlu universal. Articolul 895 C. civ. reglementeaza mai m ulte ipoteze privind predarea legatelor cu titlu universal. Predarea se face, la fel ca in cazul legatului universal, de buna voie sau, in caz de neintelegere, prin actiune in justitie. - Daca exista numai mostenitori rezervatari, legatarul cu titlu particular va ce re punerea in posesie de la acestia; - Daca nu exista mostenitori rezervatari, cererea se va adresa celorlalti mosten itori legali, dar dupa punerea lor in posesie; - Daca exista mostenitori legali din ambele categorii (rezervatari si nerezervat ari) punerea in posesie se va cere de la cei rezervatari, cita vreme ceilalti nu au fost pusi in posesie, iar daca au fost pusi in posesie se va cere de la aces tia din urma; - Daca nu exista mostenitori rezervatari, dar exista un legatar universal, preda rea se va cere acestuia, dupa punerea lui in posesie; - Daca exista atit mostenitori rezervatari cit si un legatar universal, predarea se va cere acestuia din urma, dupa punerea sa in posesie intrucit plata legatel or se poate face numai din cotitatea disponibila care, potrivit legii revine leg atarului. Potrivit art.898 C. civ. legatarul cu titlu universal are dreptul la fructe de l a data la care a cerut punerea in posesie sau de la data la care legatul i-a fos t predat de buna voie de catre cei tinuti la executarea acestuia. Predarea legatelor cu titlu particular. Dreptul legatarului cu titlu particular asupra lucrului legat se naste din ziua mortii testatorului (art.899 alin.1 C. c iv.). El nu va putea insa intra in posesia lucrului legat decit din ziua in care a cerut in justitie predarea legatului de la cei tinuti la executare sau i s-a predat legatul de buna voie (art.899 alin.2 C. civ.). Punerea in posesia nu mai este necesara in ipoteza in care este vorba de un legatum liberationis (adica de un legat prin care s-a dispus iertarea legatarului de o datorie catre defunct) intrucit, in acest caz datoria se stinge de drept de la data deschiderii succesi unii. Predarea legatului se va cere de la mosteenitorii legali, sau de la legatarul un iversal sau cu titlu universal, dupa caz, iar cind testatorul a insarcinat pe un alt legatar cu titlu particular cu plata legatului, predarea se va cere de la a cesta. In cazul sumelor de bani depuse la CEC, iar legatarul a fost desemnat pri n clauza testamentara, acesta va putea pretinde sumele aflate in cont din moment ul deschiderii succesiunii . Legatarul cu titlu particular nefiind nici succesor universal, nici cu titlu uni versal, el nu poate uza de petitia de ereditate si nici de actiunea in imparteal a. Pentru a intra in stapinirea obiectului legatului are la indemina mai mute ac tiuni, functie de natura dreptului care formeaza obiectul legatului si uneori de faptul daca bunul se afla in posesia sa sau nu. a) Daca, de pilda, legatarul se afla in posesia bunului ce formeaza obiectul leg atului, dar i se contesta dreptul, el are la indemina actiunea in constatare, re glemenatata de art.111 C. pr. civ. b) Daca obiectul legatului este un drept real asupra unui lucru individual deter minat legatarul se poate indrepta impotriva detinatorului bunului, potrivit art. 899 alin.1 C. civ., prin actiunea reala in revendicare, in cazul in care este vo rba de un drept de proprietate si prin actiunea confesorie, daca este vorba de u n alt drept real. c) Daca obiectul legatului este format dintr-un drept de creanta, legatarul poat e obtine legatul printr-o actiune personala intemeiata pe testament (art.902 ali n. 1 C. civ.), care este prescriptibila in termenul general de prescriptie. Acti unea este divizibila, proportional cu partile ereditare ale mostenitorilor unive rsali sau cu titlu iniversal impotriva carora legatarul s-a indreptat. Riscul in solvabilitatii unuia sau altuia dintre mostenitori va fi suportat in atare ipote za de catre legatar. Impartirea creantei intre debitori nu are loc atunci cind c reanta este indivizibila prin natura sa sau prin dispozitia testatorului. Testat orul mai poate dispune solidaritatea obligatiei succesorilor in executarea oblig

atiei (art.1o41 C. civ.) sau poate insarcina cu plata obligatiei numai pe unul dintre ei. Actiunea se va indrepta impotriva tertului debitor in cazul in care o biectul legatului este format din creanta testataorului impotriva acestuia (lega tum nominis ) . In cazul indivizibilitatii obiectului legatului, actiunea se poa te indrepta pentru intreg impotriva oricaruia dintre debitori, iar debitorul sol vens se va putea indrepta, prin actiunea recursorie, impotriva celorlalti debito ri. d) Daca obiectul legatului cu titlu particular este o suma de bani, pentru garan tarea executarii legatului, legatarul poate uza de actiunea ipotecara intemeiata pe art.9o2 alin.2 C. civ. Aceasta ipoteca este supusa principiilor publicitatii si specialitatii si confera legatarului dreptul de urmarire si de preferinta as upra imobilelor ereditare cu privire la care legatarul a luat inscriptie . Ba ma i mult, legatarul poate sa ceara plata intregii sale creante de la succesorul in lotul caruia a fost cuprins imobilul privitor la care s-a luat inscriptia ipote cara, solutie consacrata expres de art. 9o2 alin. 2 C. civ. , dar criticata pe b una dreptate in doctrina. In adevar ipoteca legatarilor nu vine sa garanteze o c reanta unitara impotriva defunctului, ci una impotriva mostenitorilor, care se n aste divizata, astfel ca intinderea garanatiei depaseste dreptul garantat . Desi legatarul cu titlu particular nu este tinut de plata pasivului mostenirii, el nu poate cere predarea legatului pina la achitarea integrala a datoriilor suc cesorale, chiar chirografare, facindu-se aplicarea principiului nemo liberalis n isi liberatus. Creditorii succcesiunii au preferinta fata de legatarul singular . Daca este vorba de mostenitori rezervatari si acestia apreciaza ca li s-a inca lcat rezerva succesorala ei pot cere reductiunea legatului in limitele cotitatii disponibile . Legatarii cu titlu particular au dreptul la predarea bunurilor ce formeaza obiec tul legatelor in natura impreuna cu accesoriile acestora (art.9o3 C. civ.). In a ceasta ordine de idei s-a precizat in doctrina ca starea bunului trebuie sa fie aceea din momentul mortii testatorului. Legatarul are dreptul la imbunatatirile si adausurile facute inainte de moartea testatorului, precum va trebui sa suport e si stricaciunile suferite de bun inainte de aceasta data (art.9o3-9o4 C. civ.) . Debitorii predarii vor raspunde de degradarile suferite de lucru din culpa lor , dar pot pretinde sa li se intoarca cheltuielile necesare si utile facute cu ac el bun. Legatarul cu titlu particular este indeptatit la fructele bunului legat din ziua cererii de punere in posesie sau din ziua in care, de buna voie, i s-a predat a cel bun (art.899 alin.1 C. civ.). In mod exceptional el este indreptatit la fruc te de la data deschiderii mostenirii, cind testatorul a dispus in mod expres ace asta sau cind legatul are ca obiect o renta viagera sau o pensie alimetara (art. 9oo C. civ.). C A P I T O L U L IV P E T I T I A D E E R E D I T A T E Sectiunea a I-a. Notiune. Deosebirea de alte actiuni. Desi nereglementata de leg iuitor, petitia de ereditate este unanim recunoscuta atit de practica judecatore asca cit si de doctrina. Ea a fost, cum s-a spus, pe de-a-ntregul modelata prin h otaririle tribunalelor , avind menirea de a limpezi situatii cind mai multe perso ane isi dispunta calitatea de mostenitor cu privire la aceleasi bunuri. Exista, in adevar, situatii cind bunurile succesorale, in intregime sau in parte, sunt s tapinite de persoane a caror calitate de mostenitori este contestata de altele, care pretind, ele insele, a avea calitatea de adevarati mostenitori, universali sau cu titlu universal. Mijlocul juridic prin care persoanele care pretind a ave a titlul de mostenitor si, pe cale de consecinta, a intra in posesia bunurilor s uccesorale este actiunea in petitie de ereditate (petitio hereditatis). Asadar, petitia de ereditate presupune intotdeauna contestarea titlului de mostenitor, u niversal sau cu titlu universal, fiecare din partile din proces pretinzind ca es te adevaratul mostenitor, temei care -i confera dreptul la bunurile litigioase p e care una din parti le are in stapinire.

Petitia de ereditate este, asadar, actiunea prin care un succesor cere in justit ie sa i se recunoasca titlul de mostenitor universal sau cu titlu universal, ori de donatar de bunuri viitoare, in temeiul caruia pretinde sa i se predea bunuri le succesorale detinute de alta persoana in virtutea unui titlu aparent de moste nitor. Cu prilejul petitiei de ereditate, dusputindu-se titlul de mostenitor, este indi ferent faptul ca este vorba de cel de mostenitor legal, legatar sau donatar de b unuri viitoare, universal sau cu titlu universal sau ca piritul detine toate bun urile succesiunii sau numai o parte a acestora, sau chiar un bun singular. Legatarii cu titlu particular al caror titlu de msotenitor este contestat nu pot folosi actiunea in petitie de ereditate. Ei, neavind pretentii asupra universal itatii succesorale isi pot valorifica drepturile, fie prin actiunea in revendica re sau confesorie, daca dreptul dobindit este un drept real, fie pritr-o actiune personala, daca legatul priveste un drept de creanta. Dupa cum se poate vedea din cele de mai sus, actiunea in petitie de ereditate se aseamana cu alte actiuni, cum ar fi actiunea in revendicare, actiunea personala prin care se cere plata unei datorii a piritului catre succesiune, sau cu atiun ea in imparteala. Intrucit ea nu se confunda cu acestea, se impune decelarea ele mentelor specifice fiecareia pentru a le putea deosebi. Petitia de ereditate se aseamana cu actiunea in revendicare prin finalitatea pe care o urmaresc ambele, adica recunoasterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri litigioase. Dar se deosebeste de aceasta prin aceea ca la petitia de ere dinate se contesta titlul de mostenitor care da indreptatire la detentia bunuril or. Daca acest titlu nu este contestat, ci se contesta numai faptul ca bunurile pe care piritul le detine ar apartine succesiunii, actiunea nu mai este o petiti e de ereditate ci una in revendicare. Daca nu se contesta calitatea de mostenitor a reclamantului, dar se contesta tit lul de creditor al defunctului, mostenitorul nu va uza de petitia de ereditate, al carei specific, cum am spus, este tocmai contestarea titlului de mostenitor, ci de actiunea personala a defunctului in executarea creantei mostenite de la ac esta. In fine, actiunea in petitie de ereditate se deosebeste si de actiunea in impart eala intrucit in cadrul acesteia din urma nu se contesta nici titlul de mostenit or si nici cota care se cuvine fiecaruia, ci se urmareste numai determinarea con creta a acestei cote din bunurile succesorale. Mai precizam ca uneori se intenteaza si o actiune in constatarea calitatii de mo stenitor, in conditiile art.111 C. pr. civ., care de asemenea nu trebuie confund ata cu actiunea in petitie de ereditate. Prin aceasta actiune, daca se justifica un interes legitim, nu se cere predarea bunurilor succesiunii catre reclamantul care se pretinde a fi mostenitor, ca la petitia de ereditate, ci numai constata rea ca acesta are titlu de mostenitor al defunctului. Sectiunea a II-a . Caracterele juridice ale actiunii. In doctrina nu exista unit ate de vederi cel putin in privinta citorva din caracterele juridice ale acestei atiuni. a) In primul rind, se sustine de catre majoritatea autorilor ca actiunea este u na reala intrucit mostenitorul apare, in sens larg, ca un adevarat proprietar al succesiunii deschise si de asemenea prin scopul ei care este deposedarea moste nitorului aparent de bunurile succesorale . Creantele din masa succesorala sunt vizate ca o valoare patrimoniala si nu ca un raport juridic ce se valorifica imp otriva debitorului . Dar s-a mai sustinut si ca actiunea ar avea un caracter per sonal intrucit, in primul rind, in cadrul ei se discuta care dintre partile din proces are calitatea de mostenitor si nu aceea de proprietar al bunurilor detinu te de catre pirit. Alti autori au conchis ca natura juridica a actiunii ar fi variabila in functie de natura lasamntului succesoral, care poate cuprinde drepturi reale, dar si dre pturi de creanta sau drepturi izvorite din creiatia intelectuala si, in fine, sa mai sustinut si caracterul mixt al actiunii. Acesta ar fi conferit atit de nat ura complexa a lasamintului succesoral cit si de faptul ca obiectul litigiului e ste calitatea de succesor universal sau cu titlu universal, pe care ambele parti

o revendica. In adevar, a transa chestiunea intr-un sens sau altul este greu, dar credem ca, dind prevalenta finalitatii acestei actiuni, care pe baza recunoasterii de catre instanta a calitatii de mostenitor a uneia sau alteia dintre parti, urmareste d obindirea bunurilor succesorale de la un aparent mostenitor de catre mostenitoru l adevarat, se poate sustine ca actiunea in petitie de ereditate este o actiune reala. b) Petitia de ereditate este o actiune divizibila astfel ca, pe de o parte, daca sunt mai multi mostenitori, fiecare lucreaza pentru sine neputindu-i reprezenta pe ceilalti, iar pe de alta parte, daca exista mai multi detinatori de bunuri d e la care acestea se pretind, actiunea se va porni impotriva fiecaruia in parte, iar hotarirea este opozabila numai partilor din proces. c) Actiunea este imprescriptibila. Si in legatura cu prescriptibilitatea actiuni i in petitie de ereditate s-au nascut discutii in doctrina , pe care nu dorim sa le reluam , sustinind insa ca de vreme ce obiectul ei este format din constatar ea calitatii de mostenitor si predarea drept consecinta a bunurilor succesorale, iar ambele actiuni, in constatare si in revendicare, sunt impresciptibile pe ca le extinctiva, se impune sa -i acordam acelasi carcater si petitiei de ereditate . Acceptarea in termenul de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ., a mostenirii e ste o chestiune prealabila, care odata facuta duce la consecinta imprescriptibil itatii pe cale extinctiva a calitatii de mostenitor si a aceleia de proprietar a l bunurilor succesorale. Evident, mostenitorul aparent poate invoca dobindirea d reptului de proprietate asupra bunurilor succesorale imobiliare prin uzucapiune, sau asupra celor mobiliare prin posesia de buna credinta, potrivit art.19o9 C. civ. In cazul creantelor succesorale mostenitorul aparent si tertii debitori pot invoca prescriptia extinctiva a dreptului de a cere obligarea lor la plata prin hotarire judecatoreasca, daca sunt intrunite conditiile legale in acest sens . Sectiunea a III-a. Dovada calitatii de mostenitor. Intrucit, asa cum am aratat, in cadrul actiunii in petitie de ereditate, chestiunea disputata este aceea a ti tlului de mostenitor se pune problema dovedirii calitatii de mostenitor legal, l egatar universal sau cu titlu universal. Pe baza probelor administrate instanta de judecata va trebui sa determine care titlu este preferabil si in functie de aceasta cine este adevaratul mostenitor caruia i se cuvin bunurile succesorale, in totalitate sau in parte, dupa intinderea vocatiei la mostenire a uneia sau al teia dintre partile litigante. Aceasta dovada se face, in primul rind, dar nu ex clusiv, prin certificatul de mostenitor sau certificatul de calitate de mostenit or. Certificatul de mostenitor se elibereaza ca urmare a consensului dintre mostenit ori, de catre notarul public competent, potrivit prevederilor Legii nr.36/1995, in cadrul procedurii necontecioase (gratioase). In cazul in care nu exista conse ns intre mostenitori notarul nu poate elibera certificatul de mostenitor, iar dr epturile asupra mostenirii se vor determina de catre instanta de judecata intr-o procedura contencioasa in care, printre altele, se va pune probelema dovedirii calitatii de mostenitor a celor care pretind unele drepturi cu privire la patrim oniul defunctului. Certificatul de mostenitor, care se elibereaza pe baza incheierii finale, potriv it art.83 din Legea nr.36/1995, in termen de 2o de zile de la data emiterii ei, cuprinde datele celui ce lasa mostenirea, compunerea masei succesorale, numarul si calitatea mostenitorilor, cotele ce se cuvin mostenitorilor universali sau cu titlu universal, iar in cazul legatarilor particulari, bunurile ce li se cuvin acestora. Potrivit art.83 alin.2 din Legea nr.36/1995, fiecaruia dintre mostenit ori i se elibereaza cite in exemplar al certificatului de mostenitor, dupa achit area taxelor succesorale si a onorariului cuvenit notarului public. De regula se emite un singur certificat de mostenitor (art.86 alin.1 din Legea n r.36/1995), dar legea permite, in anumite situatii de exceptie, intocmirea unui nou certificat de mostenitor sau a unui certificat suplimentar (art.86 alin.2 di n Legea nr.36/1995) , caci simpla omisiune a unor bunri care fac parte din masa succesorala nu atrage nulitatea certificatului de mostenitor emis . Dimpotriva o misiunea poate fi remediata, cu acordul tuturor mostenitorilor, iar notarul publ

ic va completa incheierea finala cu bunurile omise si va elibera un certificat s uplimentar de mostenitor . Desigur oricare dintre mostenitori se poate adresa, i n astfel de situatii, direct instantei de judecata cerind sa se constate omisiun ea, iar prin hotarirea ce se va pronunta sa se includa in masa succesorala si bu nurile omise . Daca prin testament s-a instituit si un executor testamentar, potrivit art.83 al in.3 din Legea nr.36/1995, se va elibera un certificat care sa cconstate aceasta calitate. Certificatul de calitate de mostenitor se emite in ipotexa in care nu s-a facut dovada existentei unor bunuri in patrimoniul defunctului sau cind stabilirea ace stora ar necesita operatiuni de durata, iar mostenitorii solicita eliberarea unu astfel de ceritificat care atesta numai calitatea lor de mostenitori (art.84 di n Legea nr.36/1995). Puterea doveditoare a certificatului de mostenitor si posibilitatea anularii lui . Certificatul de mostenitor, pana la anularea sa prin hotarire judecatoreasca, face dovada deplina cu privire la calitatea de mostenitor, cu privire la cota sa u bunurile ce se cuvin fiecaruia dintre mostenitori in parte (art.88 alin.1, fra za a II-a din Legea nr.36/1995.) . Potrivit insa prevederilor art.88 alin.1, fra za a I-a din Legea nr.36/1995, cei care se considera vatamati in drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instantei de judecata anularea acestuia si st abilirea calitatii de mostenitor si a drepturilor cuvenite celui care intenteaza actiunea. In aceasta privinta se face distinctia intre ipoteza in care partea care cere an ularea certificatului de mostenitor a participat la procedura succesorala notari ala, consimtind la eliberarea lui, sau este vorba de un tert care nu si-a exprim at acordul in nici un fel in aceasta privinta. Intre cei care au consimtit in fa ta notarului la eliberarea certificatului de mostenitor acesta are valoarea prob anta a unei conventii, potrivit art.969 C. civ., astfel ca ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimtamint sau incapacitate, sau pot invoca mo tive de nulitate absoluta potrivit dreptului comun , ca de pilda, frauda la lege , cauza ilicita sau imorala etc. Fata de terti insa, certificatul de mostenitor, fiind un res inter alios acta, mentiunile din cuprinsul sau vor putea fi combat ute prin orice mijloace de proba. Certificatul de mostenitor nu poate fi opus tertilor ca instrument de dovada abs oluta, el neconstituind un titlu de proprietate, caci el nu poate fi considerat ca o dovada ca bunurile aflate in patrimoniul defunctului au fost prioprietatea acestuia care s-au transmis apoi, prin efectul mostenirii, in patrimoniul succes orului . Notarul nu are chemarea sa ateste calitatea de proprietar a defunctului , ci numai calitatea de mostenitor si intinderea drepturilor succesorale ale fie carui mostenitor . Cu toate acestea, s-a subliniat in doctrina, puterea doveditoare a certificatulu i de mostenitor nu trebuie minimalizata nici in raport cu terii . El cuprinde to tusi mentiuni rezultate din verificarile intreprinse de notarul public, potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.36/1995, si este un mijloc de dovada a dobindirii dr epturilor pe cale de mostenire de catre persoanele determinate ca fiind mostenit orii defunctului, chiar fata de terti . Constatarile proprii ale notarului publi c, ca agent instrumentator, precum si data si locul intocmirii inscrisului, prez enta partilor, consemnarea corecta a declaratiilor facute sau constatarea unui f apt care s-a petrecut in prezenta notarului, fac dovada pina la inscrierea in fa ls. In schimb declaratiile partilor consemnate numai de catre notar, fara a fi c ontrolate de acesta, fac dovada pina la proba contrara . Pe baza certificatului de mostenitor se fac inscrierile in cartea funciara a drepturilor reale dobindit e prin mostenire , pot fi pretinse sumele depuse de defunct la unitati bancare s au se poate valorifica creanta mostenita impotriva debitorului defunctului etc. Asa cum am aratat mai sus insa, tertii care revendica drepturi proprii pot inten ta actiune in justitie contestind calitatea de mostenitor a celor inscrisi in ce rtificatul emis de notar, sau faptul ca acestia ar fi singurii mostenitori ai de functului. O astfel de actiune se integreaza actiunii in petitie de ereditate, d aca bunurile succesorale se afla in posesia celor inscrisi ca mostenitori in cer

tificatul emis de notar, sau unei actiuni in constatarea calitatii de mostenitor , atunci cind acestea sa afla in posesia reclamantului, avind asadar un carcater mai complex . De asemenea terii pot contesta ca unele bunuri fac parte din masa succesorala lasata de defunct, situatie in care actiunea are iarasi un caracter mixt, fiind o actiune in anularea certificatului de mostenitor si in revendicar ea bunurilor ce se sustine a nu face parte din masa succesorala. Intrucit, asa cum am precizat mai sus, actiunea in anularea certificatului de mo stenitor nu are un carcater de sine statator, fiind dublata cele mai adesea de a ctiunile care se fundamenteaza pe drepturile pe care tertii le revendica, in ce priveste presciptibilitatea ei se vor aplica regulile specifice acestora din urm a, intrucit actiunea in anularea certificatului de mostenitor este numai mijlocu l prin care se apara drepturile invocate de terti, care constituie scopul princi pal al actiunii. Atunci cind se invoca viciile de consimtamint pentru anularea c ertificatului de mostenitor, actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de Decr. nr.167/1958, care incepe sa curga dupa distinctiile prevazute de art.9 din decret. In schimb, atunci cind se invoca cau ze de nulitate absoluta, constatarea calitatii de mostenitor, petitia de eredita te sau se revendica bunurile succesorale, actiunile sunt imprescriptibile . In cazul succesorilor testamentari calitatea de mostenitor poate fi dovedita si cu testamentul. Exercitarea actiunii in petitie de ereditate nu este conditionat a de eliberarea prealabila a certificatului de mostenitor, care de altfel, in ca z de neintelegere intre parti nici nu poate fi eliberat. Drepturile lor succesor ale si intinderea acestora vor putea fi stabilite direct de catre instanta de ju decata . Dar pentru stabilirea calitatii de mostenitor se pot folosi si actele de stare c ivila, care au caracter autentic astfel ca au forta probanta a acestora. Calitat ea de mostenitor legal se bazeaza tocmai pe legatura de rudenie cu defunctul sau pe calitatea de sot supravietuitor, astfel ca aceste imprejurari se dovedesc cu actele de stare civila. Potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.36/1995 calitatea de mostenitor poate fi dov edita si prin orice alte mijloace de proba admise de lege, inclusiv cu martori s au recunoasterea piritilor chemati la interogatoriu. Aceasta procedura este admi sibila atit in fata notarului public cit si in fata instantei de judecata . Sectiunea a IV-a. Efectele petitiei de ereditate. Daca actiunea in petitie de er editate este admisa ca urmare a faptului ca titlul de mostenitor al reclamantulu i este preferabil, se impune analiza diferita a efectelor acestei actiuni, dupa cum este vorba de raporturile dintre adevaratul mostenitor si mostenitorul apare nt sau de cele dintre adevaratul mostenitor si terti. a) Efectele intre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent. Principalul efe ct al admiterii actiunii in petitie de ereditate este acela ca piritul (mostenit orul aparent) este obligat sa restituie reclamantului toate bunurile succesorale pe care, s-a dovedit, a le detine fara drept, afara de cele cu privire la care a dobindit un drept de proprietate prin uzucapiune. Obligatia de restituire este diferita in functie de faptul daca mostenitorul apa rent a fost de buna sau de rea credinta, adica a avut sau nu reprezentarea ca nu este adevaratul mostenitor, a crezut sau nu in realitatea vocatiei sale succeso rale. Astfel, daca mostenitorul aparent a fost de buna credinta, el va trebui sa resti tuie in natura bunurile succesorale, iar in ipoteza ca le-a instrainat trebuie s a restituie pretul primit (art.996 alin.2 C. civ.). El pastreaza fructele bunurl or succesorale pe care le-a perceput si nu raspunde de stricaciuniile pricinuite chiar prin faptul sau (art.995 alin.2 C. civ.). Spre deosebire de acesta, cel de rea credinta trebuie sa restituie fructele, chi ar daca nu le-a perceput si raspunde de stricaciuni, chiar daca se datoreaza for tei majore, inafara de cazul in care se dovedeste ca acestea s-ar fi produs si l a reclamant (art.995 alin.1 si art.1156 alin.2 C. civ). In cazul instrainarii bu nurilor succesorale el trebuie sa restituie echivalentul valoric al acestora de la momentul cererii de restituire, chiar daca pretul primit este mai mic (art.99 6 alin.1 C. civ.). In cazul in care mostenitorul aparent a incasat creante succe

sorale el va restitui adevaratului mostenitor atit capitatlul cit si dobinzile d e la data incasarii creantelor (art.994 C. civ.). Mostenitorul aparent evins, indiferent ca este de buna sau de rea credinta are d reptul de a primi de la adevaratul mostenitor plata datoriilor succesiunii si ch eltuielile facute cu bunurile succesiunii. Cele necesare se restituie integral, cele utile pina la concurenta sporului de valoare adus, iar cele voluptuarii nu se restituie, dar lucrarile efectuate vor putea fi ridicate, cu conditia sa nu p roduca stricaciuni bunului. Mostenitorul aparent este indreptatit sa obtina un drept de retentie asupra bunu rilor succesorale pina la momentul platii creantelor sale intrucit acestea prive sc bunurile pe care le detine (debitum cum re junctum). b) Efectele intre adevaratul mostenitor si terti. Mostenitorul aparent putea, at ita timp cit bunurile succesorale s-au aflat in posesia sa, sa incheie diferite acte juridice cu tertii cu privire la acestea. Se pune atunci problema soartei u nor atari acte juridce ca urmare a admiterii actiunii in petitie de ereditate. S olutia este diferita in functie de natura actului juridic. Astfel se admite ca actele de conservare si administrare a patrimoniului succeso ral se mentin, devenind opozabile si adevaratului proprietar intrucit ii profita si acestuia. Se mentin, in temeiul art.19o9 C. civ. actele de instrainare a mo bilelor, daca tertul dobinditor a fost de buna credinta. In privinta actelor de dispozitie privitoare la imobilele succesorale in practic a judiciara , urmata de doctrina s-a adus un remediu principiilor consacrate in materie:nemo plus juris alium transfere potest si resoluto dantis resolvitur ju s accipientis prin aceea ca a construit asa numita teorie a mostenitorului apare nt, bazata pe regula error comunis facit jus. In lumina acestei teorii actele de dispozitie privitoare la imobilele unei succesiuni sunt considerate valabile da ca sunt indeplinite urmatoarele conditiuni: - actul juridic de instrainare sa fie un act cu titlu particular si nu o cesiune de drepturi succesorale, intrucit acestea din urma au un caracter universal sau cu titlu universal, cesionarul aflindu-se exact in situatia mostenitorului apar ent, supus pericolului de a fi evins; - actul juridic sa aiba caracter oneros. Daca actul de instrainare este cu titlu gratuit este preferat adevaratul mostenitor care incearca sa previna o paguba ( certat de damno vitando) in fata tertului dobinditor care ar cauta sa mentina un cistig( certat de lucro captando) ; - tertul dobinditor sa fie de buna credinta in momentul cumpararii, adica pe baz a unei erori comune si invincibile sa fi crezut ca a contractat cu adevaratul mo stenitor . Daca, asadar, actul de instrainare, care indeplineste aceste conditii va fi ment inut, mostenitorul aparent va fi obligat la restituire prin echivalent, in funct ie de faptul daca a fost de buna sau de rea credinta, iar daca actul s-ar desfii nta prin aplicarea principiului resoluto dantis, resolvitur jus accipientis, ter tul va fi obligat la restituire fata de adevaratul mostenitor, avind insa actiun e pentru evictiune impotriva mostenitorului aparent.

TITLUL V INDIVIZIUNEA SUCCESORALA SI MPARTEALA MOSTENIRII CAPITOLUL I INDIVIZIUNEA SUCCESORALA Sectiunea a I-a. Notiunea de indiviziune succesorala si subiectii ei. 1. Notiune Decesul unei persoane antreneaza transmiterea patrimoniului sau catre unul sau m ai multi mostenitori. Daca de cujus a lasat mai multi succesori fiecare dintre e i are dreptul la o fractiune din mostenire, coexistenta drepturilor lor reprezen tnd situatia juridica cunoscuta sub denumirea de indiviziune, o forma a proprieta

tii comune. Indiviziunea este acea forma de proprietate care se caracterizeaza prin faptul c a o masa de bunuri apartine, n diferite cote, mai multor persoane care si pot exer cita mpreuna, simultan si concurent, drepturile recunoscute de lege proprietarilo r, fara ca bunul sa fie fractionat n materialitatea lui. Cnd proprietatea comuna pe cote-parti nu are ca obiect o universalitate ci doar u nul sau mai multe bunuri individual determinate, suntem n prezenta coproprietatii si nu a indiviziunii. Deosebirea dintre cele doua notiuni este doar cantitativa si nu calitativa. Desi diferite sub aspectul aratat, cele doua notiuni sunt fol osite uneori n practica judiciara si chiar si n doctrina ca si cnd ar fi sinonime. S-a aratat chiar ca distinctia nu trebuie absolutizata deoarece proprietatea comu na pe cote-parti este o proprietate indiviza, tot asa cum indiviziunea este o pr oprietatea comuna pe cote-parti . 2. Succesorii ntre care ia nastere indiviziunea Indiviziunea poate lua nastere nu numai ntre mostenitorii legali ci si ntre acesti a si legatarii cu vocatie la o cota din mostenire, precum si ntre legatarii cu ti tlu universal. Legatarul cu titlu particular nu se afla n indiviziune cu ceilalti mostenitori deoarece el dobndeste un drept exclusiv asupra bunului sau bunurilor determinate care i-au fost testate. Totusi, daca valoarea bunului respectiv dep aseste cotitatea disponibila si intervine reductiunea se poate concepe existenta proprietatii comune pe cote parti si n raport de legatarul cu titlu particular. Vocatia universala la bunurile succesorale nu este, deci, absolut necesara pentr u a lua nastere starea de indiviziune , iar vocatia cu titlu universal nu duce t otdeauna la nasterea indiviziunii. De exemplu legatarul tuturor bunurilor mobile dintr-o succesiune poate dobndi proprietatea exclusiva a acestor bunuri, cu excl uderea starii de indiviziune. Nu exista indiviziune ntre uzufructuari si succesorii care dobndesc nuda- propriet ate, dar poate exista indiviziune ntre couzufructuari sau ntre titularii dreptului de nuda proprietate. Sectiunea a II-a. Regimul juridic al indiviziunii succesorale. Drepturile conidi vizarilor. Legislatia romneasca nu cuprinde norme juridice speciale referitoare la regimul j uridic al indiviziunii. Ca urmare acest regim juridic este determinat pe baza no rmelor juridice aplicabile proprietatii, dar si a altor dispozitii legale ce pot avea incidenta n aceasta materie. 1.Dreptul de dispozitie. ntinderea dreptului de dispozitie al fiecarui coindivizar depinde de situatia dac a coindivizarul este sau nu titular exclusiv al dreptului cu privire la care urm eaza a ncheia acte de dispozitie. Sub acest aspect este de metionat, pe de o part e, ca fiecare coindivizar are un drept individual, exclusiv si absolut asupra co tei-parti ideale din bunurile indivize, si, pe de alta parte, ca nici unul dintr e acestia nu este titular exclusiv asupra bunurilor din indiviziune privite n mat erialitatea lor. 2.Dreptul de dispozitie asupra cotei-parti ideale. Fiecare coindivizar are drept ul, daca doreste, sa cesioneze n tot sau n parte, cu titlu gratuit sau cu titlu on eros, cota sa indiviza din bunurile succesorale. Dreptul de dispozitie se exerci ta fara consimtamntul celorlalti coindivizari. Dobnditorul cotei nstrainate dobndest e calitatea de coindivizar, prelund drepturile si obligatiile nstrainatorului. El poate, la rndul sau, sa nstraineze cota respectiva, sa ceara partajul bunurilor in divize sau sa ramna o perioada n indiviziune. 3.Dreptul de dispozitie asupra bunului sau bunurilor indivize. Regula unanimitat ii. Cnd este vorba de unul sau mai multe bunuri indivize, coindivizarul nu mai ar e un drept exclusiv asupra acestora, astfel nct dreptul de dispozitie se exercita n mod valabil numai cu acordul unanim al tuturor coindivizarilor . Este vorba de asa-numita regula a unanimitatii n baza careia actele de dispozitie si de adminis trare cu privire la bunurile indivize privite n materialitatea lor se ncheie doar

cu acordul unanim al coindivizarilor. Daca unul dintre coindivizari ncheie un act de dispozitie cu privire la unul sau mai multe bunuri indivize, actul respectiv este inopozabil celorlalti coindiviza ri. El nu este anulabil, ci este considerat valabil dar soarta sa depinde de rez ultatul partajului. Daca cu ocazia partajului bunul nstrainat cade n lotul coindiv izarului nstrainator, datorita efectului declarativ al partajului, nstrainarea se consolideaza cu efect retroactiv. Daca, dimpotriva, bunul revine altui coindiviz ar dect cel care a ncheieat actul de nstrainare, vnzarea se desfiinteaza cu efect re troactiv. Pna n momentul partajului ceilati coindivizari care nu au participat la ncheierea actului de nstrainare nu pot fi deposedati de bunul indiviz. Daca bunul a fost predat dobnditorului si coindivizarii nu pot formula o actiune n revendica re ntruct si aceasta este supusa regulii unanimitatii, situatia litigioasa interve nita se poate rezolva doar prin sistarea indiviziunii. Este inopozabila celorlalti coindivizari nu numai cesionarea cu titlu oneros sau gratuit a unui bun de catre un coindivizar cu ncalcarea regulii unanimitatii ci si constituirea unei garantii asupra ntregului bun, cum este cazul unei ipoteci. Soarta acesteia depinde si ea de rezultatul partajului, cum s-a aratat mai sus. 4.Dreptul de administrare si conservare. Tinnd cont de drepturile coindivizarilor referitoare la indiviziune, n mod logic a r trebui admis ca si actele de administrare si cele de conservare a bunurilor sa fie supuse fara exceptie principiului unanimitatii. Totusi, desi regula unanimi tatii este aplicabila n principiu si acestor acte, pentru a se facilita gestionar ea indiviziunii si a se atenua inconvenientele rezultate din regula mentionata, se admite valabilitatea unor asemenea acte, n special a celor de conservare, facu te de un singur coindivizar, pe temeiul unui mandat tacit sau al gestiunii de af aceri, dupa caz, daca actul este util indiviziunii si daca niciunul dintre coind ivizari nu s-au opus efectuarii acestuia. 5.Dreptul de a se folosi de bunurile indivize si dreptul la fructele acestora. Fiecare coindivizar se poate folosi de bunurile indivize, fara acordul celorlalt i coindivizari, cu respectarea urmatoarelor conditii: - sa nu se aduca atingere drepturilor egale si concurente ale acestora; - sa nu se schimbe destinatia bunurilor sau modul de folosinta al acestora fara acordul celorlalti coiindivizari; - sa fie respectate actele valabil ncheiate cu privire la bunuri de catre coindiv izari sau de catre de cujus; - sa nu existe un drept de uzufruct asupra bunurilor pentru ca n caz contrar folo sinta bunurilor apartine doar uzufructuarului. n situatia n care un coindivizar este mpiedicat de catre ceilalti sa exercite folos inta asupra bunurilor indivize, acesta se poate adresa instantei de judecata pen tru realizarea dreptului sau. Exercitarea concurenta a folosintei asupra bunuri lor succesorale se realizeaza doar atunci cnd natura bunului permite acest lucru. Cnd natura bunului nu permite dect exercitarea folosintei de catre un singur coin divizar, acesta trebuie sa-i despagubeasca pe cei care nu-si pot exercita dreptu l respectiv. n ceea ce priveste fructele bunurilor indivize, acestea se cuvin coindivizarilor proportional cu cota-parte ce le revine din bunurile succesorale. Fructele se ad auga masei indivize (fructus augent hereditatem) si se vor mparti odata cu aceste a. 6.Dreptul de a cere partajul Desi indiviziunea poate lua sfrsit si prin alte moduri care ar putea duce la conc entrarea tuturor drepturilor indivize n minile unei singure persoane, partajul con stituie maniera cea mai frecventa prin care se pune capat proprietatii comune. D reptul de a provoca partajul constituie o prerogativa fundamentala a oricarui co indivizar. El este un drept care prezinta mai multe caractere, dintre care cele mai importante sunt caracterul imprescriptibil si cel absolut. 7.Caracterul imprescriptibil al actiunii. Dispunnd, prin art.728 C. civ., ca nimen i nu poate fi obligat sa ramna n indiviziune , legiuitorul de la 1865 a avut n vedere ca aceasta stare nu poate fi dect inconvenabila pentru titularii respectivelor d repturi de proprietate si ca urmare, n mod logic, temporara. Nascuta ca urmare a caracterului universal al transmisiunii succesorale, indiviziunea pune pe titula

rii ei n fata imperativului de a nu ncheia acte juridice de dispozitie, cu privire la bunurile ce o compun, fara acordul unanim si le creeaza dificultati n exercit area folosintei acestor bunuri. Fie si numai din aceste motive, se poate desprin de logica instituirii principiului imprescriptibilitatii dreptului de a cere par tajul, principiu necesar ce s-a impus prin formularea Un coerede poate oricnd cere mparteala succesiunii, chiar cnd ar exista conventii sau prohibitii contrare . Asadar, indiferent de intervalul scurs de la data nasterii starii de indiviziune , se poate cere ncetarea acesteia, cererea fiind imprescriptibila sub aspect exti nctiv. Se poate spune, dupa o formula att de larg raspndita nct paternitatea ei nu e ste sigura, ca dreptul la partaj dureaza tot att ct starea de indiviziune. 8.Doua obstacole n calea partajului: prescriptia achizitiva si existenta unui act de mparteala. Dreptul de a solicita sistarea indiviziunii poate fi paralizat pri n uzucapiune n situatia n care unul dintre coindivizari a exercitat, pentru sine, o posesie utila de 30 de ani asupra unor bunuri ce fac obiectul acesteia, interv ertind posesia echivoca, caracteristica pentru coindivizari, ntr-una neechivoca. Ct timp unul din coindivizari poseda bunuri indivize n calitatea sa de comostenito r, el este socotit ca poseda nu numai pentru sine, ci si pentru ceilalti coindiv izari si o astfel de posesie nu poate fi considerata utila ,chiar daca bunurile respective le poseda ca urmare a unei mparteli a folosintei . De aceea, este nec esara o intervertire de fapt a posesiei, care poate rezulta din mprejurari de nat ura a duce la concluzia ca coindivizarul poseda numai pentru sine, sub nume de p roprietar. Uzucapiunea este posibila numai n urma unei posesii de 30 de ani pentru ca cea de 10 la 20 de ani presupune pe lnga posesia de buna credinta si un just titlu (art .1895 Cod. civil), or coindivizarul nu poate invoca un act translativ de proprie tate care sa emane de la un neproprietar. n masura n care o parte din mostenire este dobndita prin uzucapiune de catre un mos tenitor, actiunea de partaj cu privire la aceasta se stinge nu prin prescriptie ci ca ramasa fara obiect . Apreciem ca partajul este exclus n aceasta situatie nu pentru ca dreptul de a-l solicita s-a stins ct pentru faptul ca, urmare a prescr iptiei achizitive, starea de indiviziune nu mai exista. O alta piedica n calea partajului o reprezinta n termenii articolului 729 Cod civi l, existenta unui act de mparteala. Actul la care se refera textul mentionat nu a re nteles de instrumentum ci de negotium, deci este vorba de existenta unei opera tiuni anterioare de partaj. Este indiferent, din acest motiv, daca partile pot p rezenta un nscris doveditor al operatiunii de partaj, deoarece partajul conventio nal are caracter consensual. Interpretarea n sensul ca prin notiunea de act de pa rtaj trebuie sa se nteleaga chiar nscrisul probator al conventiei respective, este n contradictie cu dispozitiile articolului 730 Cod civil., potrivit caruia mparte ala conventionala de catre coindivizari se poate face oricum ar voi, fara ndeplini rea vreunei formalitati . Binenteles, conventia de partaj daca nu este recunoscuta de coindivizari, trebuie dovedita n conditiile de probatiune specifice actelor ju ridice. Existenta unui partaj anterior trebuie sa fie nendoielnica si nu poate fi dedusa din stari de fapt echivoce. Partajul anterior nu afecteaza n nici un fel caracterele specifice dreptului la p artaj, pentru ca daca s-a efectuat aceasta operatiune nseamna ca nu mai exista in diviziune si, n consecinta, nici dreptul sau necesitatea de a se provoca un parta j. Trebuie mentionat, nsa, ca daca nu toate bunurile din indiviziune au format ob iect de partaj, acestea pot fi oricnd mpartite, existenta unui act de mparteala cu privire la celelalte bunuri neputnd constitui un obstacol pentru un partaj suplim entar. 9.Caracterul de ordine publica al normelor privind dreptul la partaj. Dispozitii le art.728 C. civ., care consacra dreptul la sistarea starii de indiviziune, au caracter imperativ, asa nct dispozitia dintr-un legat prin care succesorii ar fi o bligati sa ramna n indiviziune este lovita de nulitate . Concluzia rezulta din fap tul ca textul mentionat permite sistarea indiviziunii chiar si atunci cnd exista p rohibitii contrarii . Aceeasi este sanctiunea si pentru o eventuala conventie a c oindivizarilor prin care ar renunta la dreptul de a iesi din indiviziune. Acesti a pot conveni nsa sa suspende dreptul respectiv pentru o perioada de maximum 5 an

i. La expirarea acestui termen conventia poate fi rennoita. Acest drept rezulta d in art.728 alin 2 C. civ., care are n vedere posibila existenta a unor situatii n care mentinerea indiviziunii ar fi n interesul partilor. Apreciem ca rennoirea conventiei de partaj nu poate fi facuta dect o singura data, deoarece ncheierea unor conventii repetate ar duce la perpetuarea starii de indi viziune, ceea ce nu a fost n intentia legiuitorului din moment ce acesta a recuno scut dreptul la partaj chiar daca ar exista conventii sau prohibitii contrare . A a dmite o alta interpretare ar nsemna ca exceptia admisa de legiuitor sa paralizeze regula. Conventia de mai sus este opozabila creditorilor personali ai coindivizarilor, c are nu pot cere mparteala bunurilor din indiviziune n vederea realizarii creantelo r lor , ei neputnd avea asupra dreptului indiviz mai multe drepturi dect debitorul lor . Avnd n vedere ca acestora nu le este permisa provocarea partajului n situati a analizata, legea le da dreptul sa urmareasca cota indiviza a creditorilor lor cnd aceasta este determinata (art.493 Cod procedura civila, dupa modificarea Codu lui de procedura prin O.G. nr.138/2000 si art.1825 Cod civil ). Conventia de mentinere a indiviziunii pe o perioada mai mare de 5 ani nu este nu la, ci produce efect doar pe durata maxima permisa de lege . Conventia de suspendare a dreptului de a cere partajul este nsotita de obicei de o conventie referitoare la folosinta bunurilor indivize. Aceasta mparteala nu viz eaza, deci, proprietatea ci doar posesia si folosinta bunurilor. Urmare a aceste i conventii fiecare coindivizar devine proprietarul fructelor culese de la bunur ile ce i-au fost atribuite pentru folosinta, astfel ca aceste fructe nu vor mai intra n masa celor care vor fi supuse partajului de proprietate. Caracterul reciproc. Dreptul la partaj, pe lnga faptul ca este de ordine publica, poate fi caracterizat ca reciproc, adica apartinnd fiecarui coindivizar. Caracterul discretionar. Ramas tributar reglementarii initiale din care s-a insp irat, codul nostru civil mentine caracterul discretionar, nesusceptibil de abuz, de a cere oricnd partajul. Judecatorul solicitat sa dispuna asupra cererii de si stare a indiviziunii nu trebuie si nu poate verifica motivele cererii. Indiferen t de conjunctura favorabila sau nefavorabila, reglementarea, adoptata ntr-o perio ada cnd indiviziunea era privita ca sursa de conflicte ntre cei aflati n aceasta si tuatie si piedica n libera circulatie a bunurilor, permite ncetarea acestei stari. Astazi indiviziunea nu mai poate fi privita ca o stare provizorie si periculoas a si dreptul de a cere partajul trebuie regndit ca si alte aspecte ale indiviziun ii . Referitor la actiunile care se pot exercita n legatura cu partajul, termenele de prescriptie a dreptului la actiune sunt urmatoarele: - actiunea n reductiune a liberalitatilor excesive se prescrie n termen de 3 ani, termen care n principiu curge de la data deschiderii succesiunii. Tinnd cont de fa ptul ca prescriptia are drept scop sanctionarea titularului dreptului care ramne pasiv n intervalul de timp prevazut de lege , ar fi de neconceput ca acest termen sa curga de la data deschiderii succesiunii si n situatia n care mostenitorul rez ervatar ndreptatit nu a cunoscut existenta liberalitatii care-i lezeaza rezerva. Pentru aceasta situatie este firesc ca termenul n discutie sa curga de la data la care mostenitorul a luat cunostinta de existenta liberalitatii. - actiunea privind raportul donatiilor este o actiune n realizare, are caracter p ersonal si nu real, ntruct nu poate fi introdusa dect mpotriva mostenitorilor donata ri nu si mpotriva tertilor care au dobndit bunul de la beneficiarii donatiilor. Fa ta de caracterul personal, ea este prescriptibila n termen de 3 ani, conform art. 3 din Decr. nr. 167/1958, termen care ncepe sa curga de la data deschiderii moste nirii, data care marcheaza nasterea dreptului la raport (art.7 din Decr. nr.167/ 1958). Si n aceasta situatie, conform principiului contra non valentem agere non currit praescriptio, trebuie acceptata ideea ca prescriptia nu poate curge mpotri va titularului actiunii de raport care nu a avut cunostinta de existenta donatie i. - cererea de partajare a fructelor bunurilor aflate n stare de indiviziune, n prin cipiu, este imprescriptibila. Daca cererea de partaj priveste fructe civile sau care nu mai exista din diferite motive, ea trebuie privita ca prescriptibila n te rmen de 3 ani.

Practica judiciara a fost oscilanta sub aspectul prescriptibilitatii dreptului d e a pretinde fructele bunurilor indivize. Astfel, ntr-o prima perioada, care a du rat aproximativ pna n jurul anului 1980, s-a considerat ca ntruct cererea de partaj este imprescriptibila, nici cererea accesorie pentru fructele produse de bunul i ndiviz nu este supusa prescriptiei pe cale extinctiva. Ulterior, s-a apreciat c a actiunea pentru predarea fructelor are caracterul unei actiuni n revendicare att a timp ct fructele naturale exista, deci este imprescriptibila, iar daca fructele nu mai exista, dreptul real se transforma ntr-un drept de creanta, reprezentnd co ntravaloarea lor, iar actiunea care l sanctioneaza se prescrie n termen de 3 ani . - cererea privind plata cheltuielilor de nmormntare sau a celor efectuate n legatur a cu ultima boala a defunctului, este prescriptibila n termen de 3 ani de la data efectuarii acestora conform articolului 3 din Decretul 167/1958. Practica judic iara mai veche a considerat ca aceste actiuni au caracter imprescriptibil, deri vat din nsasi actiunea de partaj. n realitate dreptul la plata unor astfel de chel tuieli este un drept de creanta, iar actiunea prin care el este valorificat este o actiune personala si ca atare prescriptibila n termenul aratat . Regimul juridic al indiviziunii poate fi determinat si pe cale conventionala. Co nventia poate privi mentinerea indiviziunii pe o anumita perioada, dar si alte a specte referitoare la drepturile coindivizarilor, la gestiunea indiviziunii, etc . Coindivizarii au liberate deplina n fixarea acestui regim, sub rezerva de a nu se ncalca norme juridice imperative. CAPITOLUL II MPARTEALA MOSTENIRII Sectiunea a I-a.Realizarea partajului. 1.Notiunea de partaj. Proprietatea comuna poate nceta printr-un act translativ de proprietate, n baza caruia unul dintre coindivizari dobndeste si cotele-parti ale celorlalti sau un tert dobndeste n ntregime bunurile ce s-au aflat n proprietate co muna, prin succesiune cnd unul dintre coindivizari mosteneste si cealalta cota-pa rte din bunuri, dar cel mai adesea se recurge la operatiunea de partaj. Scopul o peratiunii de partaj consta n transformarea drepturilor indivize ale coindivizari lor n drepturi exclusive. Din titular al unei cote ideale, abstracte, nemateriali zata ntr-un bun sau asupra unei parti dintr-un bun, coindivizarul devine, urmare a partajului, proprietar exclusiv asupra unuia sau mai multor bunuri determinate . Acest scop se realizeaza prin fragmentarea masei de bunuri ce constituie obiec tul indiviziunii n mai multe loturi, care cuprind bunuri ce se repartizeaza coind ivizarilor si care nu mai formeaza obiectul unor drepturi concurente, ci devin p roprietatea exclusiva a copartajantilor. Definitiile date n doctrina notiunii de partaj, unele mai largi, ncercnd sa cuprind a ct mai explicit consecintele partajului, altele mai concise, surprind esenta si scopul acestei operatiuni. Partajul reprezinta operatiunea juridica prin care s e pune capat starii de indiviziune, nlocuindu-se drepturile indivize si concurent e ale coindivizarilor cu dreptul de proprietate exclusiv asupra bunurilor sau pa rtilor din bunuri, sau valorilor determinate, ce le-au fost atribuite. Partajul pune capat oricarei indiviziuni, indiferent de izvorul ei. n raport de a ceasta situatie era firesc ca el sa nu fie reglementat n partea referitoare la su ccesiuni, ci ntr-un capitol din care sa rezulte, n mod clar, aplicabilitatea sa pe ntru sistarea oricarei forme de proprietate comuna, precum si regulile necesare n acest scop. Oricum, la ora actuala, reglementarea referitoare la partaj din cap itolul referitor la succesiuni, mpreuna cu noile dispozitii de procedura referito are la partaj (capitolul VII indice 1), constituie dreptul comun aplicabil orica rei forme de mparteala. 2.Titularii dreptului de a cere mparteala

Dreptul de a cere mparteala apartine n primul rnd coindivizarilor, conferit de art. 728 C. civil care le consacra dreptul de a cere oricnd sistarea indiviziunii. Au, deci, acest drept mostenitorii legali, legatarii universali si cu titlu univers al . Legatarul cu titlu particular, desi mostenitor, nu are aceasta calitate deoarece el dobndeste, de la data deschiderii succesiunii, un drept exclusiv asupra bunul ui sau bunurilor ce au format obiectul legatului, astfel nct le poate revendica or icnd de la cei obligati sa i le predea. Acestia nu sunt singurii care pot cere partajul, calitate procesuala activa n ace st sens putnd sa mai aiba si creditorii lor personali, cesionarii de drepturi suc cesorale, creditorii succesorali si procurorul. Creditorii personali. Creditorii unui debitor ale carui bunuri se afla n indivizi une, nu pot urmari, asa cum rezulta din art. 1825 Cod civ. si art.493 alin. 1 Co d proc. civ., bunurile respective nainte de a cere iesirea din indiviziune. Daca bunul debitorului urmarit formeaza obiectul unei coproprietati, se poate urmari, conform aliniatului 2 al aceluiasi articol, cota-parte ideala din acest bun, nsa cum, de multe ori, valorificarea acesteia n cadrul executarii silite este difici l de facut, creditorul procedeaza, mai frecvent, fiind ndreptatit n acest sens, la sistarea coproprietatii. S-a sustinut ca n aceasta situatie cererea apare ca man ifestare a unui drept propriu, respectiv dreptul de a cere executarea silita si nu ca o actiune oblica . n ceea ce ne priveste, apreciem ca argumentele invocate nu justifica punctul de vedere de mai sus. Credem, dimpotriva, ca articolul 1825 din Codul civil si articolul 493 din Codul de procedura civila nu reprezinta de ct un caz concret de reglementare a actiunii oblice, creditorul nefacnd altceva de ct sa exercite un drept apartinnd debitorului sau. Situarea textelor mentionate n c apitolele care se refera la executarea silita nu justifica, prin ea nsasi, ideea ca creditorii ar exercita un alt drept dect cel al coindivizarilor, iar faptul ca opozabilitatea conventiilor de mentinere a indiviziunii ar putea avea ca efect fraudarea creditorilor prin posibilitatea paralizarii executarii silite, nu poat e duce, de asemenea, la concluzia sustinuta, mai ales ca astfel de conventii nu sunt opozabile creditorilor cnd au fost ncheiate n scopul fraudarii drepturilor lor . Cesionarii de drepturi succesorale. n cazul n care un succesor cedeaza drepturile sale succesorale unui tert, cesionarul drepturilor dobndite, universal sau cu tit lu universal, se substituie n drepturile cedentului care a avut calitatea de coin divizar, astfel nct dobndeste si dreptul de a cere partajul. Dobnditorul cu titlu particular al unor bunuri nu poate cere partajul. Socotim gr esita opinia potrivit careia dobnditorul unui bun din indiviziune ar putea cere s istarea indiviziunii pe considerentul ca el ar dobndi calitatea de coindivizar . Vnzarea unui bun din indiviziune de catre unul din coindivizari nu confera cumpar atorului calitatea de coindivizar, el fiind un dobnditor cu titlu particular, or numai cesiunea universala sau cu titlu universal confera calitatea mentionata.. n legatura cu cesionarii de drepturi succesorale se impune a aminti ca legislatia noastra nu admite retractul succesoral, astfel nct comostenitorii cedentului nu a r putea plati cesionarului pretul cesiunii, cu consecinta dobndirii retroactive a drepturilor succesorale. Este admisibil, nsa, retractul litigios, cnd cesionarul drepturilor succesorale litigioase este o alta persoana dect unul din comostenito ri si deci, comostenitorii cedentului vor putea recupera, n aceste situatii, drep turile cedate n conditiile specifice de la art. 14o2-1404 C.civ. Creditorii succesorali, sunt mentionati n doctrina printre cei ndreptatiti a cere partajul pe calea actiunii oblice, aflndu-se ntr-o situatie similara celei a credi torilor personali ai succesorilor . Apreciem nsa ca, de regula, nu exista interes din partea acestora n realizarea partajului datorita faptului ca creditorii succ esiunii au un drept de urmarire asupra tuturor bunurilor succesorale, pe toata d urata indiviziunii, ca o exceptie de la principiul diviziunii de drept a pasivul ui succesoral , astfel ca nu au motive sa ceara partajul, adica sa-si divida urm arirea cnd pot urmari n ntregime masa succesorala, fara a li se putea opune princip iul diviziunii de drept a pasivului succesoral. 3.Capacitatea necesara pentru participarea la mparteala

Desi nu are caracter translativ de drepturi, mpartelala judecatoreasca este asimi lata datorita consecintelor deosebite pe care le produce cu privire la patrimoni ul coindivizarilor, cu un act de dispozitie. Ca urmare participarea la partaj im pune ca proprietarii comuni sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Cei fara o astfel de capacitate participa la mparteala prin reprezentantii lor, iar cei cu c apacitate de exercitiu restrnsa trebuie sa fie asistati, n conditiile legii, de ca tre ocrotitorul legal pe ntregul parcurs al operatiunii de partaj. n cazul n care o crotitorul legal are si el interese legate de operatiunea de partaj, ceea ce se n tmpla n general n situatia n care calitatea de coindivizar o are att cel ocrotit ct si reprezentantul legal, se impune numirea unui curator special pentru apararea in tereselor celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrnsa. Numirea unui curator special este necesara pentru fiecare persoana afl ata n situatia mentionata , fiind presupus ca coindivizarii au n cadrul operatiuni i de partaj interese contrare. Daca reprezentantul legal al unor coindivizari fa ra capacitate de exercitiu, sau cu capacitate de exercitiu restrnsa, nu are inter ese proprii n proces, el poate sa-l reprezinte sau sa-l asiste doar pe unul dintr e acestia, pentru celalalt, sau ceilalti coindivizari incapabili, fiind necesara numirea curatorului special n conditiile articolelor 105 si 132 Codul familiei. Efectuarea partajului cu ncalcarea regulilor de mai sus face ca acesta sa fie anu labil. 4.Operatiuni prealabile partajului Operatiunea propriu-zisa de partaj presupune ca nainte de a fi efectuata sa se st abileasca bunurile ce compun masa indiviza. Ca si partajul acest moment este mar cat de regula egalitatii mostenitorilor. Aceasta egalitate presupune sa se ia n c alcul nu numai bunurile lasate de defunct la momentul decesului ci si o serie de alte bunuri dupa cum urmeaza a se arata. Dintre aceste bunuri o categorie speci ala o constituie cea care a format obiectul unor liberalitati consimtite de defu nct. n cazul unor anumite categorii de mostenitori si daca nu au fost facute cu s cutire de raport, aceste donatii trebuie readuse la masa de mpartit, tot pentru a nu se rupe egalitatea ntre mostenitori, dar de data aceasta numai ntre succesorii ab intestat. Readucerea donatiilor la masa partajabila este realizabila prin in termediul institutiei raportului donatiilor. Tot prealabil operatiunii propriu-zise de partaj se impune a stabili si creantel e, datoriile si sarcinile mostenirii. Desi potrivit art. 774, 777, si 1060 Cod c ivil creantele mostenirii se divid de drept ntre mostenitori de la data deschider ii succesiunii aceasta dispozitie se aplica numai n raporturile dintre mostenitor i si debitori. n raporturile dintre mostenitori, sau dintre acestia si avnzii lor cauza, se aplica dispozitiile art. 786 C. civ. n sensul ca creanta face parte din masa indiviza. Ea este supusa partajului ca orice element activ al patrimoniulu i si urmeaza a fi atribuita singura, sau mpreuna cu alte bunuri, unuia dintre coi ndivizari. Acesta este motivul pentru care stabilirea lor se face prealabil oper atiunii de partaj. 5.Stabilirea componentei masei partajabile n absenta liberalitatilor raportabile n cazul indiviziunii succesorale obiect al partajului l constituie, n principiu, bu nurile existente n patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, cum ar fi dreptul de proprietate, alte drepturi reale ca dreptul de gaj sau ipoteca, drept urile de creanta, drepturile patrimoniale de autor, actiunile patrimoniale ce au apartinut celui care lasa mostenirea, etc. n cazul n care n masa succesorala se afla doar nuda proprietate a unui bun, iar uzu fructul viager apartine altei persoane, succesorii vor mparti ntre ei doar nuda pr oprietate a acelui bun, uzufructul urmnd a fi mentinut n continuare n favoarea tert ului. n categoria drepturilor de creanta se pot afla, de exemplu, cele privind restitui rea unui mprumut acordat de defunct, obligatia de plata a pretului pentru un bun vndut de defunct, creanta n despagubire pentru ridicarea de catre defunct a unei c

onstructii pe terenul altuia, obligatia de a transfera proprietatea n temeiul une i promisiuni sinalagmatice de vnzare-cumparare imobiliara ncheiat de defunct n cali tate de promitent cumparator , etc. Regula potrivit careia n masa indiviza supusa partajului intra bunurile existente n patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii comporta doua categori i de exceptii si anume : a. bunuri care desi au existat n patrimoniul succesoral la data deschiderii succe siunii nu fac parte din masa succesorala: - bunurile individual determinate sau creantele ce fac obiectul unor legate cu t itlu particular, deoarece ele nu fac obiectul indiviziunii devenind de la data d eschiderii succesiunii proprietatea legatarilor; - bunurile care prin natura sau destinatia lor nu sunt susceptibile de a fi mpart ite, cum sunt diplome, portrete, decoratii, fotografii, etc. dar si curtile, loc urile de trecere, casa scarilor, acoperisurile, precum si servitutile. - dreptul real de folosinta asupra locurilor de veci, acesta urmnd a fi exercitat n indiviziune; - adaugirile si mbunatatirile aduse unui bun succesoral, - drepturile viagere, care nceteaza odata cu deschiderea mostenirii si nu se tran smit, deci, catre succesori; - mobilele si obiectele apartinnd gospodariei casnice, atunci cnd ele se cuvin n ex clusivitate sotului supravietuitor . b. bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral desi nu au existat n masa suc cesorala la data deschiderii succesiunii. n aceasta categorie intra : - bunurile care au intrat n patrimoniul succesoral prin intermediul subro gatiei reale cu titlu universal; - bunurile readuse la aceasta masa prin efectul reductiunii liberalitati lor excesive; - fructele produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiu nii. mparteala avnd caracter retroactiv ar trebui ca, n mod riguros, fiecare coindi vizar sa aiba dreptul la fructele produse de bunurile din lotul sau. Se admite ns a ca fructele sporesc ntreaga masa a mostenirii, daca mostenitorii nu au convenit anterior o mparteala a folosintei, astfel nct acestea se cuvin tuturor coindivizar ilor, potrivit cotei fiecaruia . mprejurarea ca ceilalti coindivizari au tolerat ca unul dintre ei sa foloseasca bunul indiviz, nu l scuteste de obligatia ca n exe rcitarea folosintei sa respecte drepturile acestora. Fructele se cuvin tuturor c oindivizarilor chiar si n situatia n care este vorba de fructele rezultate din cul tivarea terenurilor, evident cu dreptul coindivizarului care a cultivat terenul la contravaloarea muncii si a celorlalte cheltuieli facute n acest scop. Apreciem ca nu mai poate fi considerata actuala practica fostei instante supreme n sensul ca n cazul fructelor industriale rezultate din cultivarea terenurilor, acestea s e cuveneau n exclusivitate coindivizarului care a cultivat terenul . Aceasta prac tica s-a bazat pe faptul ca n perioada respectiva terenurile nu puteau fi arendat e sau nchiriate . - imobilele asupra carora s-a restabilit dreptul de proprietate n conditiile legi lor cu caracter reparatoriu de dupa 1989. 6.Componenta masei partajabile n prezenta liberalitatilor raportabile. Raportul d onatiilor Consideratii generale. Masa supusa partajului nu se limiteaza ntotdeauna la bunur ile existente n patrimoniul lui de cujus la momentul decesului, ea putnd fi comple tata n anumite situatii si cu alte bunuri. O importanta categorie a unor astfel d e bunuri o constituie cea a celor ce au constituit obiectul unor liberalitati. C u privire la acestea exista doua institutii juridice care asigura revenirea lor, n natura sau prin echivalent, la masa partajabila si anume reductiunea liberalit atilor excesive si raportul donatiilor. Evident, ele nu functioneaza n cazul most enitorului unic, avnd sens doar cnd la mostenire vin mai multi succesori. Obligatia de raport este reglementata prin art. 751 Cod civil, cu urmato rul continut: Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, mpreuna cu fratii sau surorile sale sau cu descendentii acestora, t rebuie a raporta coerezilor sai tot ce a primit de la defunct prin dar, att direc

t ct si indirect, afara de cazul cnd donatorele a dispus altfel . Textul se complete aza cu art. 3 din Legea nr. 319/1944, potrivit caruia Sotul supravietuitor este o bligat sa raporteze liberalitatile ce a primit prin acte ntre vii de la sotul sau cnd vine n concurs cu copiii sau descendentii lor. Aceeasi obligatie o au si copi ii sau descendentii lor fata de sotul supravietuitor". Din textele de mai sus rezulta ca raportul donatiilor reprezinta institu tia n baza careia mostenitorii din clasa descendentilor, sau sotul supravietuitor , cnd vin mpreuna la mostenire, au obligatia de a readuce la masa partajabila, n na tura sau prin echivalent, donatiile primite de la de cujus fara scutire de rapor t. Reconstituita n acest mod, masa succesorala se va mparti ntre mostenitorii respe ctivi, conform vocatiei succesorale a fiecaruia. Scopul institutiei este usor sesizabil si anume restabilirea egalitatii ntre mostenitori, egalitate ce a fost rupta prin donatiile pe care de cujus le-a facut unuia dintre succesori si pe care legea le-a prezumat doar ca pe niste av ansuri facute mostenitorului n cauza. Raportul asigura, deci, respectarea vocatie i succesorale legale a mostenitorilor din categoria mentionata. Bazndu-se pe voin ta prezumata a defunctului, raportul nu este reglementat prin norme de ordine pu blica. Ca urmare donatorul l poate scuti pe donatar de obligatia de raport a dona tiei, situatie n care el o va pastra pe lnga cota sa din mostenire, desigur cu con ditia de a nu fi ncalcata rezerva succesorala. O asemenea donatie dobndeste caract er preciputar, definitiv. Cnd o astfel de liberalitate aduce atingere rezervei ea este supusa reductiunii n limita cotitatii disponibile, ceea ce nu o face nsa rap ortabila. 8.Domeniul de aplicare al raportului. Subiectii raportului. Debitorii obligatiei de raport. Este tinut de obligatia de raport numai acela ca re ntruneste n persoana sa doua calitati si anume accea de mostenitor legal din ca tegoria descendentilor, sau de sot supravietuitor si cea de donatar gratificat d e de cujus. a. Cerinta calitatii de mostenitor ab intestat din categoria descendentilor, sau de sot supravietuitor, este fireasca cta vreme raportul are drept scop asigurare a egalitatii dintre mostenitorii respectivi. O donatie facuta unei persoane stra ine de succesiune nu este de natura a afecta aceasta egalitate ntruct toti mosteni torii sunt afectati . Codul civil romn urmareste nsa restabilirea egalitatii numai cu privire la descendenti si sotul supravietuitor, nembratisnd ideea obligatiei d e raport si pentru alte categorii de mostenitori. Din cerinta calitatii de succesor legal rezulta urmatoarele consecinte: - raportul nu este datorat de succesibilul renuntator sau neacceptant. Acesta es te strain de mostenire si deci poate pastra donatia ca orice persoana ce nu are calitatea de mostenitor. Descendentii datoreaza raportul fie ca sunt din casatorie, fie ca sunt din afar a ei si indiferent de gradul lor, sau daca vin la mostenire n nume propriu sau pr in reprezentare. - mostenitorul testamentar nu datoreaza raportul, indiferent daca este l egatar universal, cu titlu universal sau cu titlu particular; - descendentii si datoreaza raportul chiar daca sunt de grade diferite, c um este cazul cnd succesorul donatar vine la succesiune prin reprezentarea ascend entului sau predecedat; - este irelevant daca succesiunea a fost acceptata pur si simplu sau sub beneficiu de inventar; - datoreaza raportul succesorul care face parte din categoria enuntata, chiar da ca la data donatiei el nu avea calitatea de mostenitor prezumtiv(art.753 Cod civ il). b. Calitatea de beneficiar personal al donatiei. Este o conditie ce rezulta din dispozitiile art.754-756 Cod civil. Acestea prevad ca donatiile facute fiului un ei persoane ce are calitatea de succesor sau sotului unui descendent succesibil, sunt prezumate ca facute cu scutire de raport, respectiv ca fiul care vine n num e propriu la mostenire nu este obligat sa raporteze donatia primita de parintele

sau. Textul art. 754 si 756 Cod civil nu creeaza o prezumtie de interpunere de persoane pentru donatiile facute fiului sau sotului celui chemat la mostenire ci , pentru situatia cnd se dovedeste ca n realitate donatia a fost facuta mostenitor ului n cauza, instituie o scutire de raport . n privinta donatiilor facute parinte lui celui chemat la mostenire, trebuie facuta distinctie ntre: - situatia cnd succesorul vine la mostenire n nume propriu, situatie pentru care n u datoreaza raportul donatiilor, chiar daca el l-a mostenit pe parintele ce avea calitatea de donatar, si - situatia cnd vine la mostenire prin reprezentare si ca urmare este tinu t de obligatiile celui pe care l reprezinta, inclusiv cea de raportare a donatiei la care era tinut acesta din moment ce ntrunea si calitatea de descendent si pe cea de donatar . Este regula potrivit caruia cel ce reprezinta nu poate avea mai multe drepturi dect cel reprezentat. Obligatia de raportare a donatiei revine re prezentantului chiar daca a renuntat la succesiunea celui reprezentat. Aceasta situatie reprezinta, de fapt, si singura exceptie de la regula ca sunt raportabi le numai donatiile primite personal de cel chemat la mostenire. Pentru situatia cnd se mosteneste prin reprezentare, reprezentantul datoreaza nu numai donatiile facute de de cujus reprezentatului ci si pe cele facute reprezentantului deoarec e si acesta ntruneste, n aceasta situatie, dubla calitate de mostenitor si respect iv donatar . 9.Creditorii obligatiei de raport Destinata pastrarii egalitatii ntre mostenitori, obligatia de raport nu este, asa cum s-a aratat, datorata dect de mostenitorii acceptanti din categoria descenden tilor sau de sotul supravietuitor n concurs cu acestia. Renuntatorii sau nedemnii nu sunt tinuti de ea. Simetric invers, creditori ai acestei obligatii nu pot fi dect comostenitorii din clasa descendentilor sau sotul supravietuitor care vine la mostenire n concurs cu acestia, Raportul este datorat numai la cererea comostenitorului ndreptatit. Acest a nu poate renunta la acest drept naintea deschiderii succesiunii, dar manifestar ea sa de vointa n acest sens poate produce efecte juridice daca este facuta dupa deschiderea succesiunii. Avnd un caracter patrimonial, n caz de deces al titularului, dreptul se tr ansmite asupra propriilor succesori ai celui ndreptatit. Legatarii universali si cu titlu universal, nu sunt ndreptatiti sa ceara raportul. Ei nu au dreptul dect la bunurile existente n patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, nu si la cele ce au format obiectul unor donatii. Excl uderea drepturilor legatarilor de a pretinde raportul este legata de inexistenta unei obligatii de raport din partea acestora. Creditorii personali ai succesorului ndreptatit la raport pot cere raport ul pe calea actiunii oblice atunci cnd mostenitorul respectiv nu exercita el aces t drept. Dreptul la raport este un drept de natura patrimoniala ce nu face parte din categorie celor exclusiv personale, asa nct creditorul mostenitorului poate a ctiona pe calea prevazuta de art. 974 Cod civil. Creditorii succesorali nu pot cere, nsa, raportul . Pentru ei bunurile ce au facut obiectul donatiilor au iesit definitiv din patrimoniul defunctului asa nct neformnd obiectul dreptului lor de gaj general, ei nu sufera nici o pierdere. Ei trebuie sa se supuna actelor translative de proprietate ncheiate n timpul vieti i lui de cujus, acte care le sunt opozabile daca nu au fost ncheiate cu intentia de a-i frauda. O precizare se impune nsa :daca mostenirea a fost acceptata pur si simplu, intervine confuziunea de patrimonii, creditorii succesiunii devin credi tori personali ai succesorilor. n aceasta calitate ei pot urmari toate bunurile d in patrimoniul acestora si pot exercita actiunea oblica n numele debitorului lor neglijent. nseamna ca afirmatia n sensul ca creditorii succesiunii nu pot cere rap ortul este valabila numai pentru situatia cnd mostenirea a fost acceptata sub ben eficiu de inventar . 1o.Obiectul obligatiei de raport Din dispozitiile art. 751 Cod civ. rezulta ca obligatia de raport prives te tot ce mostenitorul a primit de la defunct prin dar att direct ct si indirect, a fara de cazul cnd donatorele a dispus altfel . Textul mentionat induce urmatoarele concluzii:

- sunt supuse raportului doar donatiile nu si legatele, asa cum deja s-a mentionat; - sunt raportabile doar donatiile primite de la de cujus; - donatiile sunt prezumate raportabile; - donatorul poate dispune scutirea mostenitorului de obligatia de raport . Donatiile supuse raportului. n termenii articolului 751 Cod civil sunt su puse raportului att donatiile directe ct si cele indirecte. Rezulta ca obligatia d e raport priveste, n principiu, toate donatiile indiferent ca au fost facute prin act autentic sau sub forma darului manual, a donatiilor simulate sau indirecte. Donatiile simulate sunt supuse raportului indiferent daca simulatia priv este natura operatiunii juridice sau persoana beneficiara. Simplul fapt al deghi zarii donatiei nu poate avea prin el nsusi semnificatia unei scutiri de raport, s imulatia putnd urmari si alte scopuri dect nlaturarea obligatiei respective. Revine instantei de judecata sarcina de a stabili, n functie de situatia concreta, daca intentia donatorului a fost de a acorda scutire de obligatia de raport. n cazul donatiilor cu sarcini, obligatia de raport priveste numai benefic iul efectiv ce revine donatarului, deci se impune scaderea contravalorii sarcini i din valoarea totala a donatiei. Art. 758 Cod civil prevede expres ca sunt supuse raportului cheltuielile facute de defunct pentru nzestrare cu ocazia casatoriei, cele facute pentru proc urarea carierei (de exemplu cumpararea unui fond de comert, a unui cabinet medic al, etc.) sau cele facute pentru plata datoriilor personale ale mostenitorului o bligat la raport. Daca datoria platita reprezenta o obligatie civila imperfecta, deci fara sanctiune, ca de exemplu plata unei sume de bani pentru care actiunea era prescrisa, obligatia de raport nu exista. Ceea ce trebuie raportat este obiectul donatiei, adica ceea ce a iesit d in patrimoniul defunctului, de exemplu suma de bani cu care defunctul a cumparat direct pe numele fiului un imobil . n situatia n care de cujus a ncheiat o asigurare de viata n beneficiul unuia dintre descendentii sai ori a sotului supravietuitor, ceea ce se raporteaza nu este suma asigurata ci primele de asigurare platite de defunct n timpul vietii. S uma asigurata revine beneficiarului asigurarii direct n virtutea contractului, fa ra a iesi din patrimoniul defunctului, deci este neraportabila. Conditia neexceptarii donatiei de la raport. Exista donatii care nu sunt raportabile, donatarii succesori putnd fi scutiti de aceasta obligatie. Scutirea poate fi acordata: a. prin vointa legii. De la regula prevazuta de art.751 Cod civil, potrivit care ia sunt supuse obligatiei de raport toate donatiile, art.759 si 762 Cod civil st abileste mai multe exceptii. Astfel, sunt scutite de raport: - cheltuielile facute de defunct pentru hrana, ntretinerea educarea si nvatarea u nui mestesug de catre succesibil, pentru nunta acestuia, precum si darurile obis nuite facute cu ocazia unor evenimente. Cheltuielile pentru hrana, ntretinere, ed ucatie reprezinta de fapt ndeplinirea unei obligatii legale de ntretinere asa nct el e nu pot fi considerate donatii pentru a fi supuse raportului. n categoria cheltu ielilor facute pentru nvatarea unui mestesug intra si cheltuielile efectuate pent ru absolvirea unei forme de nvatamnt superior . - fructele culese sau veniturile scadente pna la deschiderea mostenirii, proveni nd de la bunurile supuse raportului si echivalentul folosintei bunului donat pe perioada respectiva. Aceasta deoarece prin aceste donatii, donatorul urmareste t ocmai folosirea anticipata de catre donatar a bunurilor ce ulterior urmeaza a fi aduse la masa de mpartit. Vor fi deci raportabile numai fructele si veniturile u lterioare deschiderii succesiunii. Daca donatarul ar trebui sa raporteze si fruc tele, beneficiul donatiei ar dispare aproape n totalitate , iar actul respectiv s i-ar pierde caracterul de liberalitate. Este considerata valabila clauza prin c are mostenitorul donatar este scutit de raportul fructelor pe perioada de la des chiderea succesiunii si pna la partaj. S-a apreciat, de asemenea, ca dispozitiil e art 762 Cod civil sunt valabile nu numai n legatura cu fructele ce constituie u n accesoriu al bunului donat, ci si atunci cnd ele constituie obiectul principal al donatiei . Aceasta orientare, desi unanima n doctrina recenta, trebuie privita

, dupa parerea noastra cu unele rezerve. Concluzia inexistentei obligatiei de ra port n cazul n care donatia a avut ca obiect fructele unor bunuri s-a tras din dis pozitia art. 762 Cod. civil potrivit caruia fructe bunurilor supuse raportului n u sunt raportabile. Daca fructele unui bun donat nu sunt raportabile, s-a ration at ca nu ar fi supuse raportului nici donatiile avnd ca obiect doar fructe. Ratio namentul nu este dupa parerea noastra convingator. Textul articolului 762 Cod ci vil nu poate duce la concluzia retinuta. Donatiile avnd ca obiect doar fructele u nor bunuri sunt donatii ca oricare altele si din nici o dispozitie legala nu rez ulta ca astfel de donatii nu sunt raportabile . Fructele bunului donat nu sunt s upuse raportului deoarece daca donatarul ar fi obligat sa le capitalizeze si sa le aduca la masa succesorala el nu ar mai pastra nici un avantaj si donatia si-a r pierde caracterul de liberalitate. Aceasta justificare nu este valabila si pen tru situatia cnd obiectul donatiei l constituie chiar fructele unui bun privite ca bun principal si nu accesoriu. b. prin vointa donatorului. Donatorul poate dispune ca donatia sa nu fie supusa obligatiei de raport. n acest caz ea are caracter preciputar si succesorul benefi ciar poate sa o pastreze chiar si cnd accepta mostenirea, sub conditia de a nu se aduce atingere rezervei succesorale. Din continutul art. 846 Cod. civ. rezulta ca scutirea de raport se face fie prin actul de donatie, fie printr-un act ulterior ncheiat n forma autentica, s au printr-una din formele de testament prevazute de lege si ca trebuie sa fie ex presa . Practica judiciara si doctrina a atenuat aceasta regula, admitnd pentru unele situatii posibilitatea functionarii scutirii de raport chiar si fara o cla uza expresa, sub conditia ca vointa donatorului n sensul scutirii de raport sa fi e nendoielnica. Astfel, pentru situatia donatiilor deghizate si a celor facute su b forma darului manual, s-a acceptat aceasta posibilitate, nu nsa si pentru donat iile facute prin act autentic, direct, ca si pentru cele indirecte. Pentru donat iile facute n forma autentica exista posibilitatea ca donatorul sa-si manifeste e xpres intentia de scutire de raport odata cu ncheierea actului, nu ca n cazul daru rilor manuale, unde de regula nu se ncheie un nscris, sau al donatiilor deghizate, unde se urmareste ascunderea donatiei si deci o clauza n sensul scutirii de rapo rt ar contraveni intentiei partilor de ascundere a donatiei. n cazul donatiilor i ndirecte scutirea nu trebuie sa fie facuta n forma autentica, dar ea trebuie sa f ie expresa . Facnd referire la manifestarea expresa de vointa legea nu pretinde ca scutirea sa rezulte din termeni sacramentali. Este posibil ca intentia de scutire de raport sa rezulte fie dintr-o dispozitie precisa si speciala, fie din combinarea a dif erite clauze din actul de donatie, judecatorii fondului putnd tine cont si de mpre jurari exterioare actului pentru a se lamuri asupra intentiei dispunatorului. Reamintim ca nu se poate deduce existenta unei dispense de raport din fa ptul realizarii donatiei sub forma unui dar manual, sau a unei donatii deghizate . Cta vreme una din formele mentionate pentru realizarea donatiei nu se completea za cu alte indicii din care sa rezulte vointa nendoielnica de scutire de raport, nu se poate obtine un astfel de efect. Recurgerea la aceste forme de donatii poa te avea si alte semnificatii dect cea a acordarii scutirii de raport asa nct chiar si donatia deghizata sub forma unui alt act juridic sau ncheiata prin interpunere de persoane, nu poate constitui, n opinia noastra, dect un indiciu n sensul unei e ventuale scutiri de obligatia discutata si nu o prezumtie de scutire de raport. Sintetiznd conditiile obligatiei de raport prezentate mai sus, retinem ur matoarele: - sa existe doi sau mai multi descendenti care vin la mostenire, ori unu l sau mai multi descendenti n concurs cu sotul supravietuitor; - succesorii respectivi sa aiba calitatea de donatari; - succesibilul donatar sa fi acceptat mostenirea; - donatia sa fi fost facuta fara scutire de raport; Efectele scutirii de raport. Clauza scutirii de raport produce doua efec te, mentionate deja n mod indirect mai sus si anume: - exceptarea donatarului de la obligatia de raport. Desi aceasta scutire este de natura sa rupa egalitatea dintre mostenitori, institutia raportului fiind domin ata de norme dispozitive, donatorul poate prin vointa sa sa permita unui succeso

r sa vina la mostenire dar totodata sa si pastreze donatia facuta. Desigur ca at unci cnd exista mostenitori rezervatari donatia poate fi pastrata numai n masura n care nu se ncalca rezerva succesorala. donatia se imputa asupra cotitatii disponibile. 11.Caile procedurale de realizare a raportului Realizarea efectiva a raportului depinde de pozitia juridica a mostenilor. El nu se realizeaza de drept, ci doar la cerere. Daca cei ndreptatiti la raport si cei obligati sa efectueze raportul se nteleg, realizarea lui se face prin buna nvoial a. O astfel de operatiune este posibila att n cadrul procedurii succesorale notari ale ct si n afara acesteia, concomitent cu mpartirea mostenirii pe cale conventiona la. Daca nu exista acordul persoanelor interesate, raportul nu poate fi realizat dect pe calea unei actiuni civile, actiune ce poate fi promovata fie n cadrul procesu lui de partaj, fie separat . Actiunea civila de raport. reprezinta actiunea civila prin care creditor ii obligatiei de raport solicita de la succesorii tinuti de aceasta obligatie, r eaducerea la masa succesorala a bunurilor primite prin donatie de la de cujus, s au a echivalentului acestora si ea are urmatoarele caractere: - caracter personal patrimonial. Avnd scopul de a readuce la masa succesorala anu mite bunuri cu valoare economica, caracterul patrimonial al actiunii de raport e ste evident. Problema mai delicata o constituie stabilirea faptului daca actiune a are caracter real sau caracter personal sau chiar mixt. Stiut fiind ca natura actiunii rezulta din caracterul dreptului care se valorifica prin aceasta si avnd n vedere ca prin aceasta actiune se valorifica dreptul unui succesor de a pretin de altui succesor donatar sa readuca la masa succesorala un bun, deci un drept p ersonal, actiunea de raport nu poate avea dect caracter personal . Actiunea nu p oate fi intentata dect mpotriva succesorilor tinuti de obligatia de raport nu si mp otriva celor ce li s-au transmis, cu orice titlu, bunurile donate . Neavnd un dre pt de urmarire , care este de esenta dreptului real, actiunea nu poate avea cara cter real. Este adevarat ca mostenitorii descendenti devin coproprietarii bunulu i donat de la data deschiderii succesiunii, dar aceasta numai ca efect al admite rii cererii de raport. Donatarul devine debitorul succesiunii, prin raportarea n natura sau echivalent, nsa o atare caracteristica este specifica unui drept perso nal si nu unui drept real care ar conferi drept de urmarire cu privire la bun i ndiferent n mna cui s-ar afla. Totusi, trebuie sa remarcam n acest punct ca din cor oborarea dispozitiilor art. 765, 767 si 768 Cod civil rezulta ca, n caz de nstrain are a imobilelor, raportul lor se face prin echivalent numai daca operatiunea ju ridica respectiva a avut loc nainte de deschiderea succesiunii. Per a contrario, n situatia n care nstrainarea a avut loc dupa data deschiderii succesiunii, raportu l trebuie facut n natura, ceea ce ar presupune dreptul creditorilor obligatiei de raport de a urmari bunul n mna tertului dobnditor si ar imprima actiunii ndreptata m potriva acestora caracter real. Caracterul prescriptibil. Actiunea de raport fiind o actiune cu caracter persona l patrimonial, dreptul la actiune se prescrie n termenul general de prescriptie d e 3 ani, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Termenul curge de la data des chiderii succesiunii, care reprezinta momentul nasterii dreptului la actiune. Prescrierea dreptului la actiune este supusa termenului mentionat indiferent dac a cererea de raport a fost formulata n cadrul actiunii de partaj, nainte de aceast a actiune sau ulterior mpartelii. Si n aceasta situatie , conform principiului contra non valentem agere non currri t praescriptio, trebuie acceptata ideea ca prescriptia nu poate curge mpotriva ti tularului actiunii de raport care nu a avut cunostinta de existenta donatiei. n doctrina s-a sustinut ca pe timpul indiviziunii prescriptia dreptului la actiu ne ar fi suspendata, pe considerentul ca bunurile raportabile reintra n patrimoni ul succesoral odata cu deschiderea mostenirii, formnd obiectul indiviziunii si ca urmare se aplica regulile specifice acesteia, inclusiv sub aspectul prescriptie i . Avem rezerve fata de aceasta sustinere ntruct bunurile supuse raportului reint ra n masa succesorala, este adevarat, cu caracter retroactiv, dar tocmai ca efect al cererii de raport si nu de drept. Daca ea nu este exercitata n termen de 3 an i, nu se mai poate pune problema suspendarii cursului prescriptiei, ntruct bunuril

e raportabile nu au intrat n masa succesorala pentru a li se aplica regimul indiv iziunii. Solutia nu a fost mpartasita nici de practica judiciara, pe considerentu l ca nu s-ar putea sustine ca raportul ar putea fi pretins doar prin actiunea de sistare a indiviziunii, care, fiind imprescriptibila, i-ar imprima acest caract er si cererii de raport, ntruct nimic nu se opune ca ea sa fie ceruta si pe cale s eparata, n timpul sau dupa ncetarea indiviziunii. Este adevarat nsa ca ar fi mult mai firesc ca actiunea de raport , ca de altfel si cea n reductiune, sa fie exerc itate odata cu actiunea de partaj, dar pentru aceasta ar fi necesar ca legiuitor ul sa imprime acestor actiuni, sub aspectul prescriptiei, acelasi regim juridic ca actiunii de partaj, reglementarea actuala neputnd duce la o interpretare n sens ul caracterului imprescriptibil al acestor actiuni. Solutia se impune pornind de la realitatile practice care releva situatii extrem de rare cnd raportul s-a sol icitat separat de actiunea de partaj, n schimb s-au constatat destule cazuri cnd l a efectuarea mpartelii actiunile de raport erau prescrise . Apoi, ar fi n logica n ormala a lucrurilor ca rezolvarea tuturor problemelor ce tind la mpartirea mosten irilor sa fie facuta n acelasi timp, respectiv n acelasi litigiu, fara a fi nevoie ca atunci cnd partile nu doresc sa urgenteze aceste operatiuni, sa recurga n prea labil la efectuarea operatiunii de raport presati de ideea prescriptiei actiunii lor. Mostenitorul obligat la raport nu poate paraliza actiunea prin invocarea prescri ptiei achizitive. Orict timp ar fi intervenit de la data ncheierii contractului de donatie si pna la data deschiderii succesiunii, succesorul donatar nu poate dobnd i prin uzucapiune bunul ce a format obiectul donatiei, deoarece pna la data deces ului el are calitatea de proprietar asupra bunului respectiv. Fiind proprietar a supra bunului donat, dobndit de la adevaratul proprietar, de la data ncheierii con tractului, problema uzucapiunii este exclusa cu privire la bunul respectiv . Caracterul indivizibil al cererii de raport. Actiunea de raport are caracter ind ivizibil n sensul ca ea poate fi formulata chiar si numai de catre unul din moste nitorii ndreptatiti la raport si odata admisa ea profita tuturor acestora si nu n umai celui care a formulat actiunea . Caracterul indivizibil al actiunii de rapo rt deriva din natura obligatiei pe care o sanctioneaza, obligatia de raport fiin d si ea indivizibila. Caracterul indivizibil nu are semnificatia ca actiunea pro duce efecte si mpotriva celor care ar putea avea calitatea de debitori ai obligat iei de raport dar nu s-a cerut raportul de la ei. Mostenitorii ndreptatiti la rap ort sunt liberi sa ceara sau nu raportul, sa-l ceara de la toti cei ndatorati n ac est sens, sau numai de la unii dintre acestia, dar, odata admis, el profita tutu ror creditorilor obligatiei respective. Se impune a mentiona ca n aplicarea art. 845 C.civ., raportul bunurilor nstrainate unui succesibil n linie dreapta cu sarc ina unei rente viagere sau cu rezerva de uzufruct nu poate fi cerut de succesibi lul n linie dreapta care a consimtit la acele nstrainari ce sunt prezumate libera litati . Din moment ce consimtamntul la nstrainari a fost dat, persoanele care siau manifestat acordul la efectuarea liberalitatilor si deci la favorizarea celui gratificat, nu mai pot reveni asupra consimtamntului, daca acesta exprima vointa libera, neviciata a persoanei care s-a obligat . Caracterul de actiune n realizare. Pornind de la punctul de vedere pe care-l sust inem, n sensul ca raportul nu se produce de drept, ci numai ca urmare a unei cere ri formulate n acest sens, actiunea n raport nu poate fi dect o actiune n realizare . Daca raportul s-ar produce n mod automat ca urmare a deschiderii mostenirii, ar fi suficienta o simpla actiune n constatare si nu una n realizare. Succesorii ar trebui doar sa ceara sa se constate ca bunul face parte de drept din masa succes orala, cu efectul supunerii lui operatiei de partaj, ceea ce, asa cum am aratat, nu este posibil. 12.Modul de executare a raportului. Din dispozitiile art. 764 Cod civ. rezulta 2 moduri de efectuare a raportului: raportul n natura si raportul prin echivalent, denumit de text raport prin luare mai putin. Orientarea legiuitorului pentru una din cele doua modalitati semnifica o ptiunea acestuia pentru restabilirea egalitatii n natura sau pentru o egalitate n valoare. Legiuitorul romn s-a orientat pentru restabilirea egalitatii n natura n ca zul imobilelor si restabilirea acesteia n echivalent n cazul bunurilor mobile.

Raportul n natura consta n readucerea efectiva a bunului donat la masa succesorala , urmnd ca el sa fie obiect de partaj. Raportul prin echivalent consta n aducerea la masa de mpartit a valorii bunului do nat, cu consecinta pastrarii proprietatii avute asupra bunului de catre mostenit orul donatar. El se poate realiza pe trei cai: - prin preluare, care se realizeaza prin luarea din masa succesorala , de catre comostenitorii ndreptatiti, a unor bunuri, tinnd cont de cotele succesorale cuveni te, pna la concurenta valorii donatiei raportabile; - prin imputatie, care consta n reunirea pentru calcul a valorii donatiei raporta bile, dupa care succesorii iau din masa succesorala bunuri sau valori pna la cota succesorala cuvenita, iar succesorul donatar primeste diferenta dintre valoarea donatiei si cota sa succesorala; - n bani. Aceasta se face prin depunerea la masa succesorala a unei sume de bani ce reprezinta echivalentul valorii donatiei, urmata de mpartirea bunurilor confor m cotelor cuvenite. Raportul imobilelor. Din dispozitiile art.765 Cod civil rezulta att regula n legat ura cu raportul imobilelor, ct si principala exceptie de la acest principiu. Text ul prevede ca raportul se poate pretinde n natura pentru imobile, ceea ce constit uie regula, dar si ca, n cazul n care cel ce a primit imobilul l-a nstrainat sau ip otecat naintea deschiderii succesiunii, raportul n natura nu este obligatoriu. Regula raportului n natura n cazul imobilelor, evidentiaza grija legiuitorului pen tru o restabilire perfecta a patrimoniului defunctului n cazul acestor bunuri, cu consecinta unei egalitati perfecte ntre mostenitori din moment ce se procedeaza la o refacere a patrimoniului asa cum ar fi fost el daca nu s-ar fi facut donati i, nsa acest deziderat se realizeaza prin sacrificarea interesului tertilor n exis tenta unui circuit civil sigur. Norma privind raportul n natura se aplica tuturor imobilelor. Donatia se desfiint eaza cu caracter retroactiv ca urmare a decesului donatorului, care opereaza ca o conditie rezolutorie, dreptul de proprietate al donatarului se desfiinteaza n a celasi mod si bunul devine proprietatea indiviza a comostenitorilor urmnd a fi su pus partajului. Din proprietar exclusiv asupra bunului, succesorul donatar devin e coindivizar. El se afla n situatia coindivizarului care are n detentia sa bunul si are sansa sa redevina proprietar exclusiv al acestuia daca prin operatiunea d e partaj bunul i se atribuie. Desfiintarea cu efect retroactiv a donatiei produce urmatoarele consecinte: - imobilul care a pierit fortuit nu este supus raportului(art. 760 Cod civil) ni ci prin echivalent, ca urmare a faptului ca riscul pieirii fortuite l suporta mos tenirea ; - donatarul este raspunzator de degradarile si deteriorarile care au micsorat va loarea bunului , rezultate din culpa sa(art. 767 Cod. civil). Pe de alta parte, n sa, el trebuie sa fie despagubit de ceilalti comostenitori pentru cheltuielile n ecesare si utile facute cu imobilul, avnd, pna la plata acestora, un drept de rete ntie prevazut expres de art. 771 Cod. civil. - sarcinile reale, cu exceptia ipotecii, constituite de donatar, se desfiinteaza retroactiv ca urmare a raportului n natura(art. 769 coroborat cu art. 765 alin. 1). n sistemul de publicitate prin carti funciare este aplicabil nca art. 18 alin. 4 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea n aplicare n Transilvania a legii pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare din 27 aprilie 1938, pot rivit caruia raportul n natura al bunurilor imobiliare ce fac parte din succesiun e nu aduce atingere sarcinilor si nstrainarilor consimtite de catre proprietarul tabular. Prin exceptie, raportul nu se realizeaza n natura ci prin echivalent, n urmatoarel e situatii: - cnd donatorul a impus sau a autorizat efectuarea acestuia prin echivalent. Don atorul avnd posibilitatea sa-l scuteasca de raport pe donatar, cu att mai mult i es te permis sa-l autorizeze sa faca raportul prin echivalent. n acest caz, donataru l poate opta pentru raportul n natura sau cel prin echivalent. El poate chiar sai impuna ndeplinirea prin echivalent a obligatiei, caz n care nu mai exista posibi litatea de optiune mentionata; - cnd imobilul a pierit din culpa donatarului. n aceasta situatie raportul nemaipu

tnd fi, din punct de vedere obiectiv, facut n natura, este normal ca el sa se faca prin echivalent; - n situatia, amintita deja, cnd imobilul a fost nstrainat sau ipotecat nainte de de schiderea succesiunii. Suntem n prezenta unei exceptii de la regula desfiintarii donatiei cu caracter retroactiv. De fapt se mentine nu numai donatia ci si actul de dispozitie ncheiat de donatar cu tertii. Raportul nu se poate face prin echiv alent cnd bunul a fost nstrainat sau grevat dupa data deschiderii succesiunii, din moment ce textul art. 765 Cod civil face referire doar la nstrainarile sau const ituirile de ipoteci ce au avut loc nainte de aceasta data. nseamna ca, n astfel de situatii, donatia se desfiinteaza cu caracter retroactiv si ca bunul se rentoarce la masa succesorala liber de orice sarcini. Art. 765 Cod civil prevede ca, pentru ultima din situatiile mentionate mai sus, stabilirea echivalentului imobilului se face n raport de valoarea lui din momentu l deschiderii succesiunii, regula care trebuie sa-si gaseasca aplicarea si n cele lalte ipoteze de admisibilitate a raportului prin echivalent, daca donatorul nu a stabilit chiar el momentul n raport de care sa se faca aceasta evaluare . Regle mentarea mentionata o consideram anacronica, inapta sa realizeze egalitatea ntre mostenitori ce sta la baza institutiei raportului. Aceasta deoarece n perioadele de inflatie, valoarea respectiva este -mai mult sau mai putin, n functie de momen tul cnd se realizeaza raportul- sub valoarea reala a bunului ca urmare a interval ului care se scurge de la deschiderea succesiunii si pna la efectuarea partajului . Numai stabilirea echivalentului n raport de valoarea bunului n momentul partajul ui este de natura sa realizeze dezideratul restabilirii egalitatii comostenitori lor. Raportul mobilelor. Spre deosebire de imobile, n cazul bunurilor mobile legiuitor ul a stabilit regula raportului prin echivalent. Din dispozitiile art. 772-773 C od civil rezulta ca -indiferent daca suntem n prezenta unor bunuri corporale sau a unora incorporale- raportul se realizeaza prin luare mai putin. Posibilitatea raportul prin echivalent are drept consecinta faptul ca do natia nu se mai desfiinteaza, ea produce efecte n continuare si, deci, donatarul succesor ramne proprietar al bunului donat. Pastrarea calitatii de proprietar asu pra bunului donat si n cazul existentei obligatiei de raport implica urmatoarele consecinte: - riscul pieirii fortuite a bunului donat este suportat de succesor, n ca litate de proprietar, potrivit regulii res perit domino; - actele de nstrainare sau grevare cu privire la bunul mobil donat, ncheia te de donatar cu tertii, se mentin; - donatarul va raporta la masa succesorala contravaloarea bunurilor prim ite. Valoarea ce se raporteaza este, potrivit art. 772 Cod civil, cea pe care bu nurile o aveau n momentul realizarii donatiei si care se stabileste n functie de a ctul estimativ cuprins n donatie sau anexat acesteia, iar n lipsa lui, prin expert iza. Observam ca nu se ia n considerare nici cel putin valoarea din momentul desc hiderii succesiunii, ca n cazul imobilelor, asa nct, apreciem si aici ca valoarea p e care legiuitorul ar trebui sa o ia n considerare n perioada actuala, caracteriza ta de inflatie, ar trebui sa fie cea din momentul partajului, stabilita n functie de starea bunurilor n momentul donatiei . Propuneri de lege ferenda. 1.n legatura cu momentul n raport de care se face evaluarea bunului ce urm eaza a fi raportat prin echivalent, se pune ntrebarea care este momentul cel mai firesc, just si util, care trebuie luat n considerare, ziua cnd donatarul a primit bunul n proprietate prin donatie sau ziua n care se face raportul. Chestiunea est e de o importanta considerabila n perioadele de depreciere monetara, nu numai n ca z de inflatie galopanta, dar si n alte perioade ale acestei epoci care este marca ta, sub aspectul care ne intereseaza, de o depreciere monetara continua, chiar s i atunci cnd este mai greu sesizabila. Daca se mbratiseaza prima solutie, cea a evaluarii bunului la momentul donatiei, obligatia de raport devine o obligatie referitoare la o suma de bani, supusa pri ncipiului nominalismului monetar. Ea are ca avantaj ca asigura o deplina securit ate gratificatului prin aceea ca momentul evaluarii fiind fixat pentru ziua dona tiei, donatarul cunoaste de la nceput ntinderea obligatiei sale . Ea prezinta nsa s

i unele inconveniente. n primul rnd reprezinta sursa de inegalitate ntre copartasi, deoarece daca bunul nu ar fi fost donat el ar fi ramas n patrimoniul defunctului si s-ar fi mpartit n functie de valoarea lui la aceasta data, or daca donatarul r aporteaza numai valoarea de la epoca donatiei, aceasta este inferioara si nu se atinge tocmai scopul egalizator urmarit prin raport. Refuzul de a lua n calcul de precierea monetara face ca orice donatie raportabila sa contina n ea un germene de preciput. Ea este, pe de alta parte, ilogica, deoarece cele doua modalitati de efectuare a acestei obligatii, n natura sau prin echivalent, trebuie sa duca la c onsecinte economice echivalente, nefiind posibil ca una si aceeasi obligatie sa aiba o valoare diferita numai prin faptul ca se executa prin una sau alta din va riantele permise de lege. A doua solutie, cea a evaluarii bunului la epoca partajului, face din obligatia de raport o obligatie referitoare la o valoare, nu la o suma de bani sau la un bun. Ea este de natura sa asigure restabilirea egalitatii ntre mostenitori, atin gnd total scopul urmarit prin raportul donatiilor, neutraliznd efectul inflatiei s i, n plus, dispare inconvenientul aratat mai sus, al inegalitatii n planul conseci ntelor economice, a celor doua modalitati de efectuare a raportului la care ne-a m referit . Pentru motivele aratate propunem ca si n Codul civil romn evaluarea bunului sa se faca n functie de valoarea lui la momentul partajului si nu raportat la momentul deschiderii succesiunii, cum este n cazul bunurilor imobile, sau la data efectuar ii donatiei, cum se prevede pentru bunurile mobile, iar aceasta valoare sa fie n functie de starea bunului n momentul efectuarii donatiei. 2. Propunem generalizarea regulii realizarii raportului prin echivalent si n cazul imobilelor. Executarea n natura a raportului nu reprezinta solutia cea mai convenabila pentru aceasta perioada . Ea a fost specifica perioadei adoptari i Codului Napoleon, cnd datorita importantei pe care o aveau imobilele n patrimoni ul unei persoane, se considera ca fiecare mostenitor trebuia sa primeasca n lotul sau nu numai valori egale, ci si o cantitate egala de constructii, terenuri urb ane sau agricole, etc. Extraordinarul progres economic al perioadei recente, a c ondus la o reorientare n ceea ce priveste prioritatea acordata anumitor bunuri, s au valori, care trebuie sa se reflecte si n plan legislativ. Egalitatea n natura t rebuie sa cedeze partial locul egalitatii n valoare. Raportul n natura prezinta dezavantajul ca face din donatar o persoana pu tin interesata ntr-o buna gestiune a bunurilor, n special n a face investitii, dar care va fi nclinata spre o folosinta intensa a bunului . Apoi, este usor de sesiz at ca circuitul civil al bunurilor este afectat prin aceea ca tertii vor fi reti centi n dobndirea de drepturi care pot fi rezolutionate. Posibilitatea pierderii d reptului de proprietate i va face pe cei prudenti sa renunte la ncheierea contract ului avnd ca scop dobndirea bunului. Adoptarea ideii raportului prin echivalent ar nlatura aceste doua inconve niente. Donatarii ar fi interesati ntr-o gestiune corespunzatoare a bunurilor, ia r tertii ar putea ncheia acte juridice cu donatarul fara a risca pierderea dreptu lui de proprietate ca urmare a obligatiei de raport. 13.Raportul datoriilor Este posibil ca unul sau mai multi succesori sa fie debitori fata de suc cesiune, fie datorita faptului ca acestia erau debitori fata de defunct, fie pen tru obligatii care s-au nascut n perioada indiviziunii. Pentru astfel de situatii, art. 738 Cod civil prevede ca fiecare succeso r este dator a raporta la masa succesorala sumele ce este dator catre succesiune . Norma aratata reglementeaza un mod special de stingere a datoriilor succesorilor fata de masa succesorala . Ea semnifica faptul ca mostenitorul , debitor al cre antei care exista asupra lui, va primi n lotul sau creanta respectiva. Spre deosebire de raportul donatiilor, specific doar partajelor succesor ale, raportul datoriilor reprezinta o norma cu caracter general, ce se aplica si partajelor rezultate din comunitatea de bunuri . Este adevarat ca textul art. 7 38 Cod civil se refera la obligatia fiecarui erede de a raporta ce este dator catre succesiune , nsa acest lucru se explica prin faptul ca n sistemul codului nostru ci vil a fost tratata numai mparteala succesorala. Nu se contesta, nsa, ca normele re

spective constituie dreptul comun, aplicabil si altor mparteli, asa nct acest lucru este valabil si pentru raportul datoriilor, institutie creata n special n interes ul egalitatii dintre copartajanti. Sunt luate n considerare toate datoriile pe care succesorul le avea fata de defunct, indiferent ca acestea aveau un izvor delictual sau conventional, nas cute din contracte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, chiar din fapte juridic e licite, cum ar fi gestiunea de afaceri, plata nedatorata, sau mbogatirea fara j usta cauza. Intra, de asemenea, n aceasta categorie datoriile succesorului nascut e fata de masa indiviza pe perioada de existenta a acesteia, cum ar fi cele rezu ltate din ncasarea de catre coindivizar a unei creante n contul masei indivize, di n deteriorarea culpabila a unor bunuri, etc. Desi articolul 738 Cod civil se refera la sumele pe care succesorul le datoreaza m asei succesorale , se admite ca raportul opereaza chiar daca obiectul datoriei n u-l constituie sume de bani ci alte bunuri . Nu intra n aceasta categorie nsa, datoriile care nu au legatura cu indivizunea, cu m ar fi cele pe care un succesor le are fata de alt succesor si nici creantele p e care un succesor le are mpotriva succesiunii. Avantajele institutiei raportului datoriilor. Doua avantaje principale sunt evid ente pentru reglementarea prevazuta de art. 738 Cod civil: -n primul rnd, o simplificare a operatiunilor de lichidare a masei succesorale, pr in faptul ca atribuindu-se creanta succesiunii coindivizarului dator, are loc o confuziune, asa nct nu mai este necesara nici o operatiune pentru realizarea acest eia. - n al doilea rnd, se asigura realizarea principiului egalitatii ntre coindivizari prin faptul ca nu exista riscul ca atribuindu-se creanta altui coindivizar, aces ta sa se afle n situatia de a nu-si putea realiza creanta ca urmare a insolvabili tatii debitorului. Deci succesorul ar primi partea sa din masa succesorala, n sch imb ar putea sa nu plateasca datoria fata de succesiune, respectiv fata de succe sorul sau succesorii carora li s-a atribuit dreptul de creanta, ceea ce ar avea drept consecinta ruperea egalitatii avute n vedere de legiuitor pentru partaj. n p lus, se nlatura concursul creditorilor personali ai mostenitorului obligat la rap ort. Coindivizarii lund bunuri din masa succesorala pna la nivelul datoriei, insol vabilitatea copartajantului debitor nu-i afecteaza. Creanta mostenirii nu se va divide ntre succesori potrivit cotelor lor de mosteni re, ci va ramne nedivizata si se va atribui succesorului debitor, care va realiza practic plata ei prelund mai putin din bunurile cuvenite conform cotei sale, cu echivalentul datoriei avute. Prin aplicarea art. 762 Cod civ., referitor la raportul donatiilor, datoriile vo r produce de drept dobnzi din ziua nasterii starii de indiviziune, daca datoria n u era producatoare de dobnzi de la o data anterioara. Dreptul de optiune al debitorului. Solutia aleasa de legiuitor are un avantaj si pentru debitor care nu poate fi constrns sa plateasca efectiv datoria, ci poate sa beneficieze de procedura aceasta de stingere a ei prin luare mai putin. Desi gur ca debitorul, daca doreste, poate sa faca si plata efectiva , nsa nu poate fi obligat la o asemenea prestatie. Raportul este un drept pentru debitor si nu o obligatie, asa nct, oricnd pna la partaj, poate sa efectueze plata. Aflat nsa la mome ntul partajului cu datoria neachitata, raportul devine o obligatie si el nu mai poate refuza atribuirea creantei, ca modalitate practica de efectuare a raportul ui datoriei. Daca pe timpul indiviziunii coindivizarul care are de achitat o datorie nu poate fi obligat efectiv la plata acesteia, ntruct poate ridica aceasta exceptie a drep tului de stingere a acesteia pe calea raportului, trebuie admis ca prescriptia d reptului de a cere realizarea creantei este suspendata. Prescriptia nu ar putea curge mpotriva creditorilor carora nu li se poate imputa ca nu au actionat, cta vr eme , pe intervalul mentionat, nu au dreptul sa actioneze. Conditiile raportului datoriilor. Pentru a opera raportul datoriilor este necesa ra ndeplinirea unor conditii. a. este vorba, n primul rnd, de existenta unei datorii fata de masa indiviza, dato rie care sa nu se fi stins prin compensatie. Este posibil nu numai ca succesorul sa fie debitor fata de succesiune, dar si reversul, adica si el sa fie creditor

al masei respective. De regula, n astfel de situatii opereaza compensatia ntre ac este creante, pna la limita celei mai mici. Daca n urma compensatiei datoria coind ivizarului s-a stins, nu se mai pune problema unui raport al datoriei. Daca, nsa, creanta masei indivize este mai mare dect creanta copartajantului, pentru ce ace sta ramne dator fata de masa partajabila, opereaza raportul datoriilor. Nu este n ecesar ca creanta sa fie ajunsa la scadenta. Apreciem ca n cazul n care dreptul la actiune privitor la creanta succesiunii este prescris, nu este ndeplinita condit ia pe care o analizam. Cta vreme debitorul nu putea fi constrns sa efectueze plata catre de cujus pentru ca dreptul la actiune era prescris, nici obligatia de rap ort nu-i mai poate fi impusa. b. debitorul sa aiba calitatea de coindivizar. n cazul partajului succesoral acea sta presupune ca el sa fi acceptat succesiunea, pentru ca, n caz contrar, pierde calitatea de coindivizar. Este irelevant daca el are calitatea de copartas din c omunitatea de bunuri, de succesor legal sau legatar universal ori cu titlu unive rsal. Legatarul cu titlu particular dobndind unul sau mai multe bunuri determinat e, nu poate avea calitatea de coindivizar si nu poate fi nici subiect privind ra portul datoriilor. c. lotul ce se cuvine spre atribuire copartasului debitor trebuie sa fie suficie nt de mare pentru ca creanta sa se poata imputa n ntregime asupra acestuia. n caz c ontrar, raportul se produce numai pentru partea din datorie care este echivalent a drepturilor debitorului n masa partajabila. Pentru diferenta, copartasul ramne o bligat sa aduca la masa de mpartit echivalentul valoric al acesteia. Sectiunea a II-a Formele mpartelii

1.Partajul total si partajul partial. Indiviziunea poate forma obiectul unui par taj total, sau poate avea loc doar un partaj partial. De regula, prin operatiunea de partaj se pune capat indiviziunii cu privire la t oate bunurile indivize si la toti coindivizarii. Sunt nsa si situatii cnd partajul poate fi partial, fie n ceea ce priveste obiectul , fie n ceea ce priveste coindivizarii. Astfel, este posibil ca doar o parte din masa indiviza sa fie supusa operatiunii de partaj, copartajantii urmnd sa devina proprietari exclusivi asupra bunurilor ce le-au revenit n urma mpartelii, iar cu p rivire la celelalte bunuri ei ramn n continuare n indiviziune, putnd sa fie mpartite oricnd, ulterior. Efectul declarativ si toate celelalte consecinte rezultnd din pa rtaj se produc numai n raport cu bunurile asupra carora a ncetat starea de indiviz iune. n ceea ce priveste coindivizarii, o sistare partiala a indiviziunii presupune exi stenta a cel putin trei coindivizari, pentru ca indiviziunea sa mai poata exista dupa ce unii dintre ei au realizat partajul. Trebuie mentionat ca o parte a doctrinei si practicii judiciare nu admite partaj ul partial n ceea ce priveste coindivizarii, negnd caracterul declarativ al unei a stfel de mparteli, apreciind ca pentru a constitui o mparteala declarativa , actul prin care aceasta este realizata trebuie sa puna capat indiviziunii fata de tot i coindivizarii . Noi apreciem ca un partaj partial este posibil nu numai n ceea ce priveste bunurile indiviziunii ci si n ceea ce-i priveste pe coindivizari. Un astfel de partaj, desigur, nu este posibil n lipsa acordului coindivizarilor, cta vreme nimeni nu poate fi silit a ramne n indiviziune si coindivizarii solicita pa rtajul. Daca, nsa, unii dintre ei si manifesta intentia de a ramne n indiviziune pen tru bunurile ce le-au revenit dupa ce au fost satisfacuti ceilalti coindivizari, acest lucru este posibil att n cazul partajului conventional ct si al celui judici ar. n cazul partajului partial fiind nevoie de o noua conventie de partaj, sau de o h otarre judecatoreasca, pentru bunurile ce nu au facut obiectul partajului initial sau pentru coindivizarii care au ramas n indiviziune dupa primul partaj, nseamna ca o indiviziune poate forma obiectul mai multor partaje. Este posibila nsa si va rianta inversa , adica doua sau mai multe succesiuni sa formeze obiectul unui si ngur partaj, sau o succesiune si o comunitate de bunuri sa fie sistate prin acee asi operatiune. Desigur ca un astfel de partaj este posibil fara restrictii n caz ul cnd el se face pe cale conventionala. Totusi cnd partajul se face pe cale judec

atoreasca , daca prin aceeasi hotarre se mpart mai multe succesiuni, fiecare trebu ie tratata individual si ntr-o anumita ordine cronologica, ncepnd cu succesiunea ce mai veche , sau, daca se mpart bunurile provenind dintr-o comunitate de bunuri s i o succesiune, este firesc sa se mparta nti bunurile rezultate din comunitatea de bunuri a sotului decedat si apoi bunurile succesorale ramase dupa acesta. 2.Partajul de folosinta. Asa cum rezulta din chiar denumirea sa, acest partaj nu vizeaza mpartirea proprietatii, ci doar mpartirea folosintei bunului sau bunurilo r proprietate comuna. De aceea el este un partaj cu efecte temporare, provizorii , acestea putnd nceta oricnd, printr-o mparteala a proprietatii. ncheierea acestui partaj pe cale conventionala nu ridica nici un fel de probleme, acordul coindivizarilor fiind suficient pentru realizarea lui. Pentru situatia n care coindivizarii nu sunt de acord cu realizarea unui partaj d e folosinta, s-a pus problema daca el poate fi realizat pe cale judecatoreasca. Initial practica judecatoreasca si doctrina nu au fost de acord cu realizarea ac estui partaj prin justitie . S-a considerat ca efectuarea unui partaj voluntar f iind o facultate pentru coindivizari si nu o obligatie, refuzul de a consimti la ncheierea uni astfel de conventii nu poate fi considerat abuziv. Ca urmare coind ivizarii nu pot fi obligati la un partaj de folosinta, singura cale de rezolvare a nentelegerilor dintre ei fiind partajul proprietatii. De fapt ideea centrala p e care se poate baza respingerea unui cereri de partaj judiciar consta n incompat ibilitatea care exista ntre un partaj al folosintei cu drepturile coindivizarilor , care se caracterizeaza prin faptul ca se ntind simultan si concurent asupra fie carei portiuni din bun . n ultimul timp se constata nsa o tendinta de recunoastere a posibilitatii instante i de judecata de a efectua un partaj de folosinta, chiar n lipsa acordului tuturo r coindivizarilor . In conditiile n care n Codul nostru civil nu exista o dispozit ie referitoare la mparteala provizorie a folosintei, orientarea amintita are n ved ere mai mult necesitati de ordin practic dect argumente juridice mpotriva vechii o rientari a practicii judiciare si doctrinei. De altfel, atunci cnd coindivizarii nu sunt de acord cu un partaj de folosinta si totusi acesta este obtinut pe cale judiciara, efectele acestuia pot fi paralizate prin realizarea partajului de pr oprietate. 3.Partajul conventional si partajul judiciar. Principala clasificare cunoscuta c u privire la partaj porneste de la rolul vointei partilor n realizarea acestuia. Atunci cnd el se realizeaza prin acordul de vointa al partilor suntem n prezenta u nui partaj conventional sau voluntar. Cnd realizarea partajului nu este rezultatu l acordului de vointa al coindivizarilor, ci al interventiei justitiei n realizar ea acestei operatiuni, partajul este de natura judiciara. 4.Partajul conventional. Este posibil sa se efectueze daca exista acordul valabil si unanim al coindiviz arilor, cu exceptia cazurilor expres reglementate de lege, cnd el trebuie realiza t pe cale judiciara. Din punctul de vedere al momentului realizarii lui, partajul conventional este p osibil oricnd pe durata existentei indiviziunii, cu conditia inexistentei unei co nventii de mentinere a acesteia, ncheiata n conditiile art. 728 alin. 2 Cod civil. Sub aceasta rezerva, partajul conventional poate fi realizat n cursul procedurii succesorale, urmnd a se lua act de el prin certificatul de mostenitor, poate fi realizat n afara acestei proceduri, sau chiar dupa ce a fost sesizata instanta de judecata pentru sistarea indiviziunii pe cale judiciara. n acest ultim caz, part ile pot ncheia partajul prin tranzactie, urmnd a se lua act de ea prin hotarrea de expedient n conditiile art.271-273 Cod procedura civila, sau pot renunta la actiu nea judecatoreasca pentru a ncheia conventia de partaj n afara cadrului judiciar. Aceasta forma de mparteala poate privi toate bunurile din indiviziune sau numai o parte din ele, celelalte putnd fi mpartite pe cale judecatoreasca sau ulterior pr intr-o alta conventie. Sub aspectul formei, partajul conventional este un contract consensual.E l este deci valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi nevoie d e vreo alta formalitate. Cele aratate sunt valabile chiar si cnd obiect al partaj ului l constituie un teren deoarece partajul are efect declarativ si nu translati

v, astfel nct nu este aplicabil art. 2 alin 1 din Legea nr. 54/1998 privind circul atia juridica a terenurilor, text legal ce prevede necesitatea formei autentice pentru actele de nstrainare a terenurilor de orice fel. Dovada partajului conventional se poate face n conditiile de probatiune s pecifice actelor juridice. Desi partajul este valabil chiar daca operatiunea jur idica nu este consemnata ntr-un nscris, pentru dovedirea lui este nevoie de regula de un act scris. De aceea chstiunea valabilitatii unui partaj verbal este mai m ult teoretica pentru ca n practica partajul este ncheiat n forma scrisa, de regula autentica, datorita importantei si complexitatii operatiunilor de partaj si din necesitatea efectuarii formalitatilor de publicitate imobiliara n cazul imobilelo r. Sub aspectul conditiilor de fond este necesar, n raport de dispozitiile a rt. 730 Cod civil, ca toti coindivizarii sa fie prezenti, acestia sa aiba capaci tate deplina de exercitiu si, evident, sa existe acordul coindivizarilor cu priv ire la toate aspectele partajului. n afara acesteor conditii principiul este ca p artile au deplina libertate n modul de efectuare a partajului.Spre exemplu ei pot evalua bunurile n raport de alta data dect a partajului, pot efectua raportul pri n echivalent acolo unde el ar putea fi pretins n natura, pot conveni componenta l oturilor si repartizarea lor dupa criteriile voite, etc. Partajul conventional este avantajos pentru coindivizari deoarece implica cheltu ieli nesemnificative si o realizare prompta a drepturilor n raport cu partajul ju diciar. 5.Partajul judiciar Obligativitatea partajului judiciar. Coindivizarii au, n principiu, latitudinea s a aleaga calea pe care vor sa realizeze partajul, adica sa-l efectueze pe cale c onventionala sau judiciara. Partajul judiciar reprezinta o procedura suficient d e complicata pentru a necesita un timp ndelungat pentru nfaptuirea sa, precum si c heltuieli apreciabile. De aceea partile nu recurg la aceasta procedura cnd acelea si efecte le pot obtine pe cale conventionala. Trebuie nsa subliniat ca n dreptul nostru existenta unui acord total cu privire la operatiunile de mparteala nu poat e stopa partile de la formularea unei actiuni n justitie si sistarea indiviziunii pe cale judiciara, chiar daca nu nteleg ca acordul lor sa-l concretizeze ntr-o tr anzactie. De la regula de principiu a posibilitatii alegerii caii de a iesi din indiviziun e, legea a instituit o serie de exceptii. Acestea reprezinta situatii deosebite , n care partajul nu poate fi obtinut dect pe cale judiciara. Cazurile n care partajul judiciar este obligatoriu sunt urmatoarele: - cnd partile nu cad de acord asupra chestiunilor legate de mparteala. Este firesc ca n astfel de situatii conventia de partaj, care ca orice contract presupune un acord de vointe, nu se poate realiza astfel nct nu ramne dect posibilitatea partaju lui judiciar; - cnd unul dintre coindivizari este absent si nu are nici reprezentant la mparteal a conventionala. Si n acest caz, ca si n cel precedent, realizarea acordului de vo inte nu este posibil, astfel nct se impune partajul judiciar; - cnd printre coindivizari se afla minori sau persoane puse sub interdictie, iar autoritatea tutelara , n virtutea prerogativelor ce-i revin n baza art. 129 alin. 2 din Codul familiei nu si-a dat acordul pentru realizarea mpartelii pe cale conv entionala. Autoritatea tutelara , ca organ cu atributii pe linia asigurarii prot ectiei drepturilor persoanelor incapabile, poate refuza autorizarea unei convent ii ncheiata ntr-o maniera care nu asigura realizarea drepturilor coindivizarilor m inori sau interzisi, sau i prejudiciaza n orice mod. Autorizarea nu mai este neces ara n cazul partajului judiciar, protectia persoanelor incapabile fiind asigurata n acest caz prin intermediul instantei judecatoresti; Sectiunea a III-a Procedura mpartelii judecatoresti . Procesul de partaj se declanseaza printr-o cerere care pe lnga elementele comune oricarei cereri de chemare n judecata trebuie sa indice, conform art 673 indice 2 Cod proc.civ., persoanele ntre care are loc mparteala, titlul pe baza caruia se c ere mparteala, bunurile supuse mpartelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afl

a, precum si persoana care le detine sau administreaza. Coindivizarii prti pot formula si ei pretentii n legatura cu partajul, fie pe calea unei cereri reconventionale, fie chiar si pe calea unei simple ntmpinari, procesul de partaj avnd caracterul unui judicium duplex. Procedura mpartelii judecatoresti este reglementata de dispozitiile art. 673 indi ce1-673 indice 12 Cod proc.civ. si de art.728-750 Cod civil si este amplu studia ta n doctrina, astfel nct n acest loc ne limitam la cteva chestiuni referitoare la ev aluarea bunurilor si la modalitatile de partaj. 1.Evaluarea bunurilor. Evaluarea bunurilor se face prin acordul partilor, iar da ca acestea nu se nteleg, pe baza probelor administrate de instanta de judecata. S e recurge la o astfel de evaluare chiar si atunci cnd un singur coindivizar nu es te de acord cu evaluarea conventionala. Prima chestiune care se cere lamurita ntr -o astfel de situatie este cea referitoare la momentul evaluarii. Se va avea n ve dere valoarea bunurilor din momentul nasterii starii de indiviziune, sau valoare a din momentul partajului? Problema se pune ntruct de la momentul deschiderii succ esiunii si pna la partaj, se pot scurge uneori intervale foarte mari de timp, int ervale n care valorile bunurilor pot suferi deprecieri sau, uneori, cresteri. Practica judiciara este astazi unanima n acceptarea faptului ca evaluarea se face la momentul partajului . n acest fel diminuarea valorii prin uzura fizica sau mo rala ca si sporul de valoare - n lipsa unei conventii contrare si n masura n care n u este rezultatul activitatii vreunuia dintre coproprietari- se imputa asupra dr epturilor tuturor copartajantilor, sau, dimpotriva, profita tuturor iar nu numai unuia dintre ei. Evaluarea bunurilor la momentul efectuarii partajului constituie un principiu n r aport de care consideram ca se impune efectuarea unor precizari. n primul rnd, aplicarea practica a acestui principiu dovedeste ca evaluarea nu se face exact n momentul partajului efectiv, deci cnd se pronunta hotarrea de partaj, ci la un moment anterior, care este, de regula, cel al efectuarii expertizei teh nice de evaluare. Important este sa se ia n considerare o data ct mai apropiata de finalul procesului de partaj. n al doilea rnd, principiul comporta si o serie de exceptii, ca n cazul vnzarii imob ilului prin licitatie, cnd se ia n calcul valoarea obtinuta la licitatie si nu val oarea bunului din momentul partajului, acest lucru nemaifiind posibil n mod obiec tiv. O mpartire justa si echitabila presupune ca valoarea ce se ia n calcul la partaj sa fie cea de circulatie. Odata acceptat acest lucru se pune ntrebarea daca aceas ta valoare se stabileste n raport de starea bunurilor din momentul partajului sau n raport de cea de la data nasterii starii de indiviziune. Practica judecatoreas ca a fost si este oscilanta sub acest aspect. Astfel, uneori s-a stabilit ca eva luarea se face n raport de starea bunului la momentul partajului , iar alteori sa aratat ca valoarea de circulatie trebuie raportata la starea bunurilor din mom entul nasterii starii de indiviziune. . n acest sens este si doctrina de data re centa . Noi consideram ca evaluarea bunurilor urmeaza a se face n functie de starea bunur ilor la momentul partajului. Daca am accepta punctul de vedere al instantei supr eme, exprimat n decizia citata, s-ar ajunge,uneori, la situatii inechitabile, inj uste. Astfel, n situatia n care un bun indiviz a fost folosit pna la partaj de alti coindivizari dect cel caruia i se atribuie bunul, iar partajul are loc dupa o pe rioada ndelungata de timp, daca valoarea de circulatie a bunului se stabileste n f unctie de starea bunului de la momentul nasterii starii de indiviziune, se ajung e la solutia, inacceptabila, ca uzura fizica a bunului sa fie suportat n ntregime de copartajantul caruia i se atribuie bunul. De aceea regula de principiu trebui e sa fie evaluarea n functie de starea bunurilor la momentul cnd se face aceasta e valuare, deci la momentul partajului. Numai n cazul n care bunul se atribuie coind ivizarului care l-a si folosit este posibil sa se tina cont de starea bunurilor din momentul nasterii starii de indiviziune. Important este, de fapt, ca diminua rea valorii bunurilor prin uzura, la fel ca si cresterea de valoare, n masura n ca re nu sunt rezultatul actiunii copartajantilor, sa fie suportate, respectiv sa p rofite tuturor si nu numai unora dintre ei. Daca cresterile sau scaderile de valoare sunt rezultatul activitatii unuia dintr

e copartasi sau respectiv sunt imputabile acestuia, acesta se afla n situatia de creditor respectiv de debitor la masa indiviza. n cazul n care numai unul dintre coindivizari a folosit bunul pna la partaj, contra valoarea uzurii trebuie suportata de acesta . n legatura cu evaluarea propriu-zisa, practica judiciara, unanima n directia neces itatii stabilirii valorii de circulatie pentru toate bunurile supuse partajului, este foarte bogata n ceea ce priveste criteriile pe baza carora se stabileste va loarea de circulatie a terenurilor si constructiilor, care, de altfel, reprezint a bunurile cu valoarea cea mai mare n cadrul masei partajabile. Astfel n privinta terenurilor, evaluarea trebuie sa respecte valoarea lor reala, n care scop se pot folosi criterii cum ar fi: importanta lor social economica, di ferentiat dupa cum sunt construibile sau arabile, locul unde sunt situate, categ oria de folosinta, clasa de calitate, gradul de fertilitate, relief si expozitie , nivelul pnzei de apa freatica, eventuale procese de degradare, conditii climati ce, distanta fata de localitatile urbane, posibilitati de acces si, mai ales, pr etul care se practica n zona. Evaluarea retinuta pe temeiul unor baremuri stabil ite de organele administratiei locale nu poate reflecta valoarea economica reala a terenurilor si are drept consecinta crearea unor grave inechitati ntre coindiv izari, n special ntre cei care au primit terenurile n natura si cei carora li s-a p latit contravaloarea cotei lor. In cazul constructiilor, partajul se face att n situatia celor construite n regie proprie ct si a celor dobndite de la stat, tot la valoarea de circulatie. Pentru s tabilirea acesteia se iau n calcul elemente ca: suprafata construita, materialele folosite, gradul de finisaj si de dotare, inclusiv sistemul de ncalzire, vechime a constructiei, starea ei actuala, numarul de nivele, rezistenta la fenomenele s eismice, localitatea unde este situata, amplasamentul n cadrul localitatii, dotar ile din zona, posibilitatile de acces, mijloacele de transport n comun si orice a lt elemente de natura a contribui la stabilirea valorii reale a imobilului . Un important element, fara de care nu se poate stabili valoarea reala a imobilului, l constituie raportul dintre cerere si oferta. 2.Modalitati de partaj. Realizarea efectiva a partajului, presupune formarea loturilor si atribuirea lo r, sau vnzarea bunurilor la licitatie si mpartirea pretului obtinut ntre coindiviza ri, conform cotelor cuvenite. Aceste operatiuni sunt reglementate n articolele 67 67312 Cod procedura civila si 736 alin 1, 740-742 si 744 Cod civil. 35 Din dispozitiile legale susmentionate rezulta trei modalitati posibile d e efectuare a partajului si anume: - partajul n natura; - partajul prin atribuirea bunului aflat n proprietate comuna, unui singur copart as; -mparteala prin vnzarea bunului la licitatie. Partajul n natura. Este o modalitate de realizare a mpartelii ce consta n mpartirea masei de bunuri indivize prin formarea de loturi, n functie de drepturile cuvenit e coindivizarilor si atribuirea lor acestora, pe baza unor criterii avute n veder e de instanta de judecata. Realizarea partajului n natura trebuie sa constituie regula, celelalte modalitati urmnd a fi folosite doar n situatiile n care partajul n aceasta maniera nu poate fi realizat. Prioritatea partajului n natura rezulta att din dispozitiile articolelo r 736, 741 Cod civil, art 673 indice 5 Cod proc. civ. ct si din necesitatea respe ctarii efectului declarativ al partajului. Daca un bun sau o masa de bunuri apar tin mai multor persoane, este normal ca partajul sa le consacre, pe ct este posib il, tot un drept de proprietate deoarece nu exista nici o ratiune a se modifica acest drept, dndu-i alt continut, ca efect declarativ al partajului. Alcatuirea loturilor. Dupa ce se stabilesc bunurile supuse mpartelii, calitatea d e coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din stare a de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii- instant a procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor. Stabilirea loturilor se face prin hotarrea finala de partaj, fie ca se pronunta d irect aceasta hotarre, fie ca n prealabil se pronunta ncheierea prevazuta de artico

lul 6735 Cod de procedura civila. Compunerea loturilor constituie operatiunea de baza a partajului si de aceea ea trebuie dominata de principiul egalitatii partilor. Nu este si nu poate fi vorb a de o egalitate n sensul ca fiecare coindivizar sa primeasca loturi de o valoare egala, indiferent de cota detinuta, ci de faptul ca fiecare trebuie sa primeasc a un lot egal cu drepturile sale. Este vorba deci, de o egalitate proportionala cu drepturile cuvenite. Codul civil romn, inspirat si n aceasta materie dupa Codul Napoleon(vechiul art. 8 32 Cod civil francez), consacra regula egalitatii n natura. Art. 741 Cod civil ar ata ca La formarea si compunerea partilor, trebuie sa se dea n fiecare parte, pe ct se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante, de aceeasi natura si valoare. Exigenta egalitatii n natura nu poate fi pusa n discu tie din moment ce pretinde a se compune loturile din aceeasi cantitate de mobile , de imobile, iar la creante si drepturi se pretinde ca n fiecare lot sa fie repa rtizate, pe ct posibil, unele de aceeasi natura sau valoare. Egalitatea n valoare are doar un caracter subsidiar si rezulta din faptul ca doar n aliniatul 2 al articolului 741 se arata ca, se va evita nsa, ct va sta n putinta, m bucatatirea peste masura a eritajelor si diviziunea exploatatiunilor . Includerea n fiecare lot a unor bunuri de aceeasi natura reprezinta un deziderat care nu trebuie absolutizat. Fiecare lot trebuie sa cuprinda att bunuri mobile ct si imobile, drepturi sau creante, atunci cnd exista toate acestea, dar bunurile m obile sau imobile nu trebuie sa fie toate de acelasi fel. O astfel de compunere este, din punct de vedere obiectiv, imposibila, pentru ca n majoritatea covrsitoar e a cazurilor n masa indiviza nu se afla bunuri mobile si imobile de acelasi fel n asemenea numar nct compozitia loturilor sa fie identica. Regula egalitatii n natura a loturilor nu trebuie sa mearga pna la a uita de dispo zitia subsidiara privind egalitatea n valoare. Daca egalitatea n natura n ceea ce p riveste formarea loturilor cu bunuri mobile este usor realizabila, ea este mai g reu de obtinut n cazul imobilelor. Acestea se vor mparti n loturi numai atunci cnd n u se ajunge la mbucatatirea peste masura a bunurilor . Loturile pot cuprinde usor aceeasi cantitate de bunuri imobile atunci cnd exista mai multe de acelasi fel, de exemplu mai multe terenuri agricole sau mai multe apartamente. Regula reparti zarii de bunuri imobile n fiecare lot se poate realiza nu numai n cazul aratat ci si atunci cnd se ajunge la o diviziune materiala a bunului, fara a i se afecta nsa valoarea si utilitatea, ca n cazul unei constructii, cnd se pot realiza doua unit ati locative distincte sau n cazul terenurilor de constructii, cnd noile corpuri f unciare create sunt suficiente pentru a se edifica pe ele mai multe constructii, si sa ramna terenul aferent necesar. Daca nu sunt bunuri imobile pentru a fi incluse n fiecare lot, iar imobilele exis tente nu sunt comod partajabile n natura, ele vor fi incluse n unele dintre loturi fara a fi divizate, iar celelalte loturi vor primi bunuri de alta natura , even tual si sulte, realizndu-se n acest fel egalitatea n valoare . Stabilirea loturilor dupa numarul coindivizarilor repreezinta un alt pri ncipiu n legatura cu formarea loturilor. n situatia n care coindivizarii au drepturi egale n masa indiviza, numarul loturilo r este, n principiu, egal cu numarul coindivizarilor. Este un lucru firesc din mo ment ce partajul n natura presupune ca fiecare coindivizar sa-si primeasca dreptu rile cuvenite prin atribuirea unui lot de bunuri asupra caruia devine proprietar exclusiv. Prin exceptie de la aceasta regula, n cazul reprezentarii succesorale, numarul loturilor depinde de numarul tulpinilor . n acest caz lotul cuvenit unei tulpini se va submparti ntre coindivizarii ce formeaza tulpina respectiva. Numarul loturilor va fi mai mic dect al coindivizarilor si n situatia n care unul d intre coindivizari a decedat, succesorii lui urmnd a primi un singur lot, cum ar fi fost situatia daca autorul lor era n viata. Sulta. Inegalitatea n natura a loturilor este o situatie frecventa si normala, al catuirea unor loturi de o valoare absolut egala fiind greu de realizat. De aceea art. 742 Cod civil prevede ca inegalitatea partilor date n natura se compenseaza prin bani .Aceasta suma de bani poarta denumirea de sulta. Dispozitia este reluata aproape n aceeasi termeni, prin articolul 6735 din Codul de procedura civila. Pl ata sultei reprezinta o obligatie ce revine copartajantului care a primit n lotul

sau bunuri de o valoare mai mare dect cea cuvenita n baza cotei detinute n masa su pusa partajului, catre coindivizarii care au primit loturi sub valoarea cuvenita . n cazul n care mai multi copartajanti sunt obligati la plata sultei, ntre acestia n u exista solidaritate pasiva , legea neprevaznd o astfel de solidaritate , astfel nct n raport de dispozitiile art. 1041 Cod civil, ea nu se prezuma. Suntem, deci, n prezenta unei obligatii conjuncte. Coindivizarul obligat la plata sultei datoreaza dobnzi pentru suma respectiva, de la data cererii de chemare n judecata si pna la plata efectiva . Nu mpartasim opin ia ca suma acordata cu titlu de sulta produce dobnzi de drept, de la stabilirea e i si pna la plata deoarece n afara unei dispozitii legale care sa prevada aceasta curgere de drept a dobnzii, se aplica dispozitiile din art. 1088 Cod civil, n sen sul ca acestea se datoreaza numai din ziua cererii de chemare n judecata . Neachitarea sultei nu poate duce la desfiintarea partajului, copartajantul ndrept atit avnd calea executiei silite a acesteia n cazul n care debitorul refuza plata, iar n caz de insolvabilitate este antrenata obligatia de garantie a celorlalti co indivizari. In scopul alegerii copartajantului caruia i se atribuie un anumit lot, se au n v edere o serie de criterii cum ar fi cota-parte din masa indiviza, componenta lot urilor, natura bunurilor, posibilitatea unei valorificari ct mai eficiente a aces tora, satisfacerea nevoilor materiale ale partilor, n special a celor de locuit, posibilitatea de procurare a altor bunuri de natura celor supuse partajului, se poate tine seama de folosinta bunurilor, de investitiile efectuate la acestea, d e ocupatia copartajantilor, precum si de orice alte criterii care, n functie de mp rejurarile concrete ale spetei , pot contribui la o atribuire justa si echitabil a a loturilor . Modalitatea atribuirii ntregului bun unui copartas. Daca partajul nu poate fi exe cutat n natura, modalitatea la care trebuie sa se recurga este cea a atribuirii nt regului bun unui coindivizar. Caracteristic acestui gen de mparteala este faptul ca ntregul bun va fi repartizat unuia dintre coindivizari, ceilalti urmnd sa-si pr imeasca contravaloarea cotei-parti cuvenite, exclusiv n bani . Si aici ca si la partajul n natura, cnd mpartirea loturilor se face prin atribuire, bunul se repartizeaza pe baza unor criterii de preferinta ce vor fi analizate d e catre instanta de judecata, dar bunul nu-l primeste dect unul dintre copartajan ti. Aceasta posibilitate de partaj este valabila att n cazul bunurilor imobile ct s i a celor mobile. Conditiile generale necesare pentru a se adopta aceasta modalitate de partaj, su nt ca bunul sau bunurile sa nu fie comod partajabile n natura si copartasul sa nu refuze n mod justificat atribuirea bunului. Prima conditie rezulta din prevederi le articolului 6735 Cod procedura civila, care prevede ca instanta va face mparte ala n natura, atunci cnd este posibil acest lucru, iar a doua, din dispozitiile ar ticolului 67311 din acelasi cod, care prevede ca, n cazul n care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanta va dispune partajul prin vnzar ea acestuia. Atribuirea provizorie a bunului. Elementul de absoluta noutate ce rezulta din ac tuala reglementare a partajului l constituie atribuirea provizorie a bunului unui a dintre coproprietari, nainte de pronuntarea hotarrii finale. Articolul 67310 Cod procedura civila prevede ca n cazul n care mparteala n natura a unui bun nu este posibila, sau ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia, ori i-ar modifica n mod pagubitor destinatia economica, instanta l poate atribui, la cerere, n mod provizoriu, unuia dintre coproprietari care va fi obligat la pl ata drepturilor cuvenite celorlalti coproprietari. Coproprietarul caruia i s-a a tribuit provizoriu bunul are obligatia sa consemneze la dispozitia instantei sum ele stabilite, respectarea acestei obligatii asigurndu-i atribuirea definitiva a acestuia prin hotarrea de partaj. n cazul n care, n intervalul de timp acordat n acest scop, coproprietarul nu depune suma de bani stabilita, instanta va proceda la atribuirea provizorie a bunului, daca exista o cerere n acest sens, catre alt coproprietar. Atunci cnd mai multi copartasi solicita atribuirea bunului incomod partajabil n n atura, atribuirea se va face catre cel mai ndreptatit. Legea prevede n mod expres

ca se va tine seama de aceleasi criterii ce sunt utilizate pentru atribuirea lot urilor. Alaturi de criteriile aratate deja, o semnificatie aparte n aceasta situa tie poate avea posibilitatea de plata a copartasului solicitant deoarece atribui rea bunului coproprietarului fara posibilitati de plata duce la inutilitatea mas urii, prelungind zadarnic procesul. Atribuirea definitiva a bunului unui coproprietar. Din cele aratate deja rezulta ca realizarea acestei modalitati de partaj intervine, n primul rnd, atunci cnd cop roprietarul care se bucura de masura atribuirii provizorii a bunului, a ndeplinit obligatia de plata stabilita de catre instanta. Atribuirea definitiva a bunului prin hotarrea de partaj este singura care-i i confera beneficiarului calitatea de proprietar asupra acestuia, pentru ca masura atribuirii provizorii nu are semni ficatia ncetarii coproprietatii asupra bunului, ci da nastere unui drept la atrib uirea definitiva a acestuia. Aliniatul final al articolului 67310 prevede ca la cererea unuia dintre copropri etari, instanta, tinnd seama de mprejurarile cauzei, pentru motive temeinice, va p utea sa-i atribuie bunul direct prin hotarrea asupra fondului procesului, stabili nd totodata sumele ce se cuvin celorlalti coproprietari si termenul n care este o bligat sa le plateasca. Modalitatea vnzarii bunurilor. Scoaterea n vnzare a bunurilor supuse partajului rep rezinta o solutie extrema la care se poate recurge numai daca nu este posibila n ici mpartirea n natura nici atribuirea bunului catre un copartas . Cnd este posibil partajul n natura sau prin atribuirea bunului, masura vnzarii la licitatie este n elegala . Vnzarea la licitatie se dispune si atunci cnd bunurile pot fi mpartite n n atura sau prin atribuire, dar copartasii, sau unul dintre ei, se opun acestor mo dalitati n mod justificat , cum ar fi de exemplu situatia n care nici unul dintre coindivizari nu poate sa achite celuilalt contravaloarea cotei parti cuvenite. n astfel de situatii este n interesul coindivizarilor ca bunul sa se vnda la licitat ie publica pentru ca altfel s-ar crea dificultati n realizarea drepturilor lor. L a fel este situatia cnd toti coindivizarii se nteleg sa aleaga modalitatea partaju lui prin vnzare, vointa lor n alegerea modalitatii de partaj impunndu-se instantei n detrimentul ordinii determinata de textele mentionate. n situatii de natura celor de mai, cnd se impune ca partajul sa se efectueze prin modalitatea vnzarii bunurilor, aceasta vnzare se face prin buna nvoiala sau prin e xecutorul judecatoresc. Vnzarea prin buna nvoiala se va dispune atunci cnd partile se nteleg sub acest aspect. n caz contrar, se va dispune vnzarea bunului prin execu torul judecatoresc. Tot prin executorul judecatoresc se va dispune vnzarea si atu nci cnd exista acordul coindivizarilorlor ca vnzarea sa se dispuna, de la nceput, n acest nod. Dupa obtinerea pretului, daca sunt si bunuri care urmeaza a fi mpartite n natura, urmeaza ca din acestea si sumele de bani obtinute din licitatie sa se formeze lo turi, care vor fi atribuite potrivit criteriilor indicate mai sus. n cazul n care au ramas de mpartit numai sumele de bani obtinute din licitatie, prin hotarrea fin ala de partaj se vor mparti numai acestea. .Normele care stabilesc ordinea de prioritate n alegerea modalitatilor de partaj prevazute de art. 741 Cod civil si articolele 6735, 67310 si 67311 din Codul de procedura civila nu au caracter imperativ. Ca urmare a acestui fapt, instanta tr ebuie sa tina seama la alegerea modalitatii de partaj nu numai de vointa coparta silor dar si de vointa celui despre a carui mostenire este vorba. Daca acesta, p rintr-un testament valabil, a impus o anumita modalitate de mpartire a bunurilor instanta trebuie sa se subordoneze acesteia. n acest caz, deci, prioritatea mparti rii n natura a bunurilor poate ceda, de exemplu, n fata vointei defunctului ca bun urile sa se mparta prin atribuirea lor unui anume copartas. 3.Protectia creditorilor Dreptul de opozitie. Interventia tertilor la partaj Tertii care au interese ce d epind de modul de solutionare a partajului pot fi foarte usor prejudiciati, n spe cial prin partajul conventional, dar si n cazul partajului judiciar, prin lipsa u nei aparari eficace, sau prin recunoasterea ori acceptarea unor situatii n scopul fraudarii creditorilor. Creditorii personali ai coindivizarilor pot fi prejudiciati prin faptul atribuir

ii catre coindivizarul debitor a unor bunuri usor de ascuns sau nevandabile si p rin primirea cotei sale parti n bani, cu consecinta ca o eventuala executie silit a ar fi lipsita de succes. Consecinte n planul imposibilitatii de realizare a cre antei creditorilor s-ar putea produce si prin recunoasterea unor datorii inexist ente, recunoasterea unor donatii fictive pe care coindivizarul debitor ar trebui sa le raporteze, atribuirea unor bunuri supraevaluate, etc. Tertii dobnditori de drepturi reale care au contractat cu un singur coindivizar s i ale caror drepturi depind de soarta partajului, respectiv daca bunul cade sau nu n lotul coindivizarului cocontractant, sunt, de asemenea , n situatia de a pute a fi prejudiciati prin reaua-credinta a coindivizarilor. n dreptul comun, astfel de situatii prejudiciabile pot fi nlaturate apelndu-se la a ctiunea pauliana, care permite nlaturarea actelor frauduloase ale debitorilor. Pa rtajul este nsa un act prea complex si important prin consecintele sale pentru ca legiuitorul sa accepte cu usurinta desfiintarea lui, sau chiar punerea lui ntr-o situatie de incertitudine pe durata solutionarii actiunii revocatorii. n scopul de a evita ca drepturile creditorilor sa fie prejudiciate si n aceeasi ma sura pentru a asigura stabilitatea partajului, art. 785 Cod civil prevede ca : Cr editorii unuia din compartitori, ca nu cumva mparteala sa se faca cu viclenie n vat amarea drepturilor lor, pot pretinde sa fie prezenti la mparteala, pot dar sa int ervina cu spezele lor; nu pot nsa sa atace o mparteala savrsita, afara numai de s-a facut n lipsa-le si fara sa se tina seama de opozitia lor . Este consacrat asa num itul drept de opozitie la mparteala, care nu nseamna opozitie la realizarea partaj ului ci opozitie la efectuarea acestuia n afara prezentei lor . Dreptul de opozitie a fost creat n favoare creditorilor personali ai coindivizari lor si nu n favoarea creditorilor succesorali, care pot uza de separatia de patri monii, prevazuta de art. 781 Cod civil. Conceput pentru creditorii personali ai coindivizarilor, ceea ce nseamna implicit si pentru creditorii succesorali n cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, deoarece ei devin n acest caz creditori personali ai succesorilor, dreptul de op ozitie poate fi de fapt exercitat de orice persoana care are un interes legitim n legatura cu operatiunea de partaj. Opozitia la partaj este posibila n toate formele de mprteala, fie ca este vorba de un partaj conventional, fie judiciar, de un partaj total sau partial. Opozitia nu este supusa nici unui formalism. Ea poate rezulta din orice act din care se deduce intentia creditorului de a participa la mparteala. Cel mai frecven t se face printr-o notificare expresa a intentiei de a participa la partaj, dar poate rezulta si din alte acte ale creditorilor din care se deduce n mod clar pen tru debitor intentia acestora de a participa la mparteala. Ea trebuie nsa cunoscut a nu numai de copartasul debitor ci si de ceilalti coindivizari. Este vorba de o cunoastere efectiva si nu prezumata. Opozitia trebuie facuta, binenteles, nainte de efectuarea mpartelii, ulterior acest eia ea nemaiavnd nici un efect. Totusi n situatia n care partajul a fost facut n gra ba si pe ascuns, pentru a paraliza dreptul de interventie al creditorilor, se ad mite ca partajul poate fi atacat prin actiune pauliana pentru frauda . n cazul partajului judiciar ea se poate face nu numai nainte de declansarea proces ului, ci si pe parcursul acestuia, n fata primei instante, pna la solutionarea act iunii de partaj. Faptul ca n cauza s-a pronuntat o ncheiere de admitere n principiu nu mpiedica introducerea creditorului n proces, acesta avnd, n principiu, interes m ai mare sa fie prezent n faza desavrsirii partajului. Efectele opozitiei. n primul rnd, prin efectul opozitiei, coindivizarii sunt oblig ati sa-l convoace pe creditor la efectuarea mpartelii. Chemati sau citati fiind l a partaj, creditorii pot supraveghea operatiunea respectiva, n special n ceea ce p riveste evaluarea bunurilor, compozitia loturilor si atribuirea acestora , dar s i sub alte aspecte. Ei pot veghea ca partajul sa nu se faca n frauda drepturilor lor, dar nu pot pretinde ca partajul sa se finalizeze n functie de interesele lor , nu pot pretinde ca partajul sa se faca prin justitie atunci cnd coindivizarii s unt de acord sa-l faca prin buna ntelegere, sau nu pot mpiedica efectuarea unui ra port al donatiilor atunci cnd este dovedit ca sunt ndeplinite conditiile, n privint a debitorului lor, de realizare a acestuia. n esenta, deci, dreptul lor consta n supravegherea operatiunii n scopul de a fi efe

ctuata corect. n cazul n care nu au fost chemati la partaj ei pot obtine anularea lui fara a fi t inuti sa dovedeasca caracterul fraudulos al acestuia, pentru ca se bucura de o p rezumtie n acest sens. Consecinta revocarii partajului pentru efectuarea lui cu ignorarea dreptului de opozitie al creditorilor este valabila si n cazul partajului judiciar. Nu s-ar pu tea sustine ca partajul efectuat prin hotarrea judecatoreasca nu ar putea fi desf iintat dect prin exercitarea cailor de atac mpotriva acestei hotarri, deoarece text ul articolului 785 Cod civil nu face distinctie dupa cum este vorba de partaj co nventional sau partaj judiciar atunci cnd se refera la posibilitatea atacarii lui cu actiune pauliana. Nu s-ar putea sustine nici faptul ca prin actiunea paulian a se pot ataca numai actele ntocmite de debitori n frauda creditorilor si ca hotarr ile judecatoresti nu intra n categoria de acte prevazuta de art. 975 Cod civil , to t pe acelasi considerent ca actiunea pauliana se exercita, asa cum prevede art. 976 Cod civil, n conditiile speciale prevazute de art. 785 Cod civil, text care n u face distinctia ntre conventia de partaj si hotarrea judecatoreasca de partaj. n doctrina mai veche , ca si mai recent , s-a admis ca o hotarre judecatoreasca car e prejudiciaza un creditor al unei parti din proces poate fi desfiintata, n princ ipiu, prin exercitarea unei actiuni pauliene. Daca tertii au fost chemati sa participe la partaj si au ignorat posibilitatea pe care o aveau, ei nu vor putea ataca partajul pe calea actiunii pauliene, chia r daca o eventuala frauda ar putea fi dovedita. Un alt efect recunoscut opozitiei este ca bunurile ce cad n lotul coindivizarului debitor sunt indisponibilizate. Debitorul nu poate sa le nstraineze deoarece pos ibilitatea de nstrainare a bunurilor atribuite ar lipsi opozitia de finalitatea p entru care a fost conceputa. Tertii pot obtine desfiintarea partajului nu numai n conditiile art. 785 Cod civi l. Astfel, n cazul unui partaj simulat, ei pot folosi actiunea n simulatie pentru a se constata continutul actului ascuns, a actului real ncheiat ntre coindivizari. n masura n care reusesc sa dovedeasca ca vointa reala a coindivizarilor a fost al ta dect cea de efectuare a partajului, actul aparent ce contine partajul nu ar ma i putea produce efecte fata de ei, iar actul secret ar putea fi, eventual, ataca t pe calea actiunii pauliene. Dupa realizarea definitiva a partajului, situatia creditorului care a facut opoz itie nu difera de situatia altor creditori personali ai coindivizarului debitor, n sensul ca el nu are nici un drept de preferinta cu privire la bunurile atribui te n lotul debitorului sau. Sectiunea a IV-a.Efectele impartelii. 1.Efectul declarativ si efectul translativ. Conceput ca o operatiune de concretizare a drepturilor coindivizarilor, partajul are drept efect nlocuirea dr eptului indiviz al acestora asupra ntregii mase de bunuri, cu un drept exclusiv a supra bunurilor atribuite . Din coindivizar, fiecare copartajant devine propriet ar asupra lotului sau. Acest efect, n aparenta simplu, ridica nsa o problema necesar de rezolvat, ceva ma i complexa si anume de la cine dobndeste copartasul proprietatea sa exclusiva, de la de cujus sau de la ceilalti copartasi? Daca se considera ca fiecare coindivizar dobndeste proprietatea exclusiva a bunur ilor din lotul sau ca urmare a achizitionarii cotei celorlalti copartasi din bun urile ce i-au fost atribuite, partajul este considerat ca un act translativ de p roprietate, fiecare dintre acestia fiind n situatia de avnd-cauza att al lui de cuj us, pentru cota parte proprie, ct si al celorlalti copartasi pentru cota achiziti onata de la acestia. n acest fel era privit partajul n dreptul roman, n acest fel e ste privit si n prezent n dreptul german si elvetian . Aceasta conceptie are n vede re realitatea existentei starii de indiviziune pe perioada de la nasterea aceste i situatii si pna la ncetarea ei prin partaj. Cealalta conceptie, existenta att n dreptul nostru ct si n cel francez , considera c

a fiecare comostenitor si-a dobndit drepturile exclusive asupra bunurilor atribui te, din recunoasterea de catre ceilalti ca bunurile respective reprezinta dreptu l sau ereditar, caruia partajul nu face dect sa-i stabileasca limitele . Deci dre pturile comostenitorului ar exista n forma exclusiva de la deces, dar se declara prin partaj, care-i stabileste obiectul, de unde si denumirea de efect declarati v. n acest fel se considera ca fiecare copartas este avnd cauza al defunctului si nu al celorlalti copartajanti. Aceasta conceptie s-a impus si n dreptul civil romn. Art.786 Cod civil arata ca fie care coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care c ompun partea sa, sau care i-au cazut prin licitatie si ca nu a fost niciodata pr oprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii . Consecintele efectului declarativ sau translativ. Alegerea uneia dintre consecin te trebuie sa satisfaca doua cerinte, respectiv asigurarea egalitatii dintre mos tenitori si asigurarea securitatii circuitului civil n raport cu tertii, prin lua rea n calcul a perioadei de indiviziune cnd s-au ncheiat diferite acte juridice cu acestia. Daca partajul este translativ fiecare coindivizar se afla n situatia inconvenabil a de a fi tinut de actele juridice pe care ceilalti coindivizari le-au ncheiat cu privire la bunurile indivize ce i-au fost atribuite n proprietate. Fiind avnd-cau za al celorlalti coindivizari, de la care se considera ca a dobndit bunurile, cop artajantul respectiv trebuie sa respecte drepturile rezultnd din actele juridice consimtite de acestia. Proprietatea exclusiva nu se mai dobndeste de la data nast erii starii de indiviziune, ci de la data partajului, ale carui efecte nemaifiin d retroactive, nu pot fi opuse pentru nlaturarea efectelor acelor acte ce au fost ncheiate n cursul indiviziunii. Aceasta conceptie asigura drepturile tertilor car e n cursul indiviziunii au ncheiat acte juridice la care nu au participat toti coi ndivizarii, dar nu satisface principiul egalitatii ntre coindivizari n acele situa tii n care coindivizarul ce a ncheiat actul cu privire la bun este insolvabil . Daca dimpotriva partajul este declarativ, coindivizarii sunt la adapost de actel e juridice de administratie si dispozitie ncheiate de ceilalti coindivizari cu ig norarea regulii unanimitatii. Fiind avnzi-cauza(habentes causam) ai lui de cujus, ei nu sunt tinuti de actele juridice mentionate, deoarece n mod retroactiv ei su nt considerati proprietari cu drepturi exclusive asupra bunurilor ce le revin la partaj. Actele juridice ncheiate de ceilalti coindivizari sunt considerate ncheia te de un non domino, cu consecinta inopozabilitatii lor. Egalitatea care este nca lcata n cazul efectului translativ este asigurata n cazul celui declarativ prin ac easta inopozabilitate a actelor juridice ncheiate cu ncalcarea regimului juridic a l indiviziunii succesorale. Securitatea tertilor, de asta data, este sacrificata partial n scopul satisfacerii regulii egalitatii partilor la partaj, deoarece va labilitatea actelor juridice ncheiate n conditiile mentionate este supusa rezultat ului partajului. Sacrificarea interesului tertilor nu poate nsa mpiedica acceptare a efectului declarativ deoarece tertii sunt determinati prin aceste consecinte s a ncheie acte juridice cu respectarea regimului juridic al indiviziunii. Aceste d in urma acte, ca si cele de administrare ncheiate n baza unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri sunt valabile, deoarece existenta starii de indiviziune nu poate fi ignorata total. Actele respective poarta amprenta acestei situatii si n u intra n contradictie cu efectul declarativ. Domeniul de aplicare al efectului declarativ. Asa cum s-a aratat deja, Codul civil romn a adoptat conceptia caracterului declar ativ al partajului. Caracterul declarativ se aplica nsa chiar daca indiviziunea p rovine din alte cauze dect succesiunea, inclusiv n cazul mpartirii bunurilor comune ale sotilor n timpul casatoriei sau dupa desfacerea acesteia . A stabili domeniul de aplicare cu privire la efectul abordat impune lamu rirea sferei actelor carora se aplica, a bunurilor si persoanelor fata de care s e produce, astfel nct vom analiza aceste aspecte. Actele care au caracter declarativ. Partajul propriu-zis. Orice partaj produce efect declarativ, indiferent daca est

e total sau partial, amiabil sau realizat pe cale judecatoreasca, daca s-au form at numai loturi egale sau egalitatea n valoare a impus plata unei sulte. Pentru ca un act sa se bucure de efectul declarativ prevazut de art. 786 Cod civ il, se cere, conform doctrinei , ndeplinirea urmatoarelor conditii: - sa fie vorba de o conventie, deoarece daca este un act juridic unilateral sau un fapt juridic, indivizunea poate nceta, dar nu prin partaj; - conventia sa fie cu titlu oneros; daca unul din copartasi cedeaza drepturile s ale cu titlu gratuit, indiviziunea nu nceteaza prin mparteala; - actul juridic respectiv sa atribuie n proprietate exclusiva bunuri care anterio r erau indivize; - actul sa aiba ca efect ncetarea definitiva a indiviziunii, ceea ce nseamna sa pr iveasca un partaj al proprietatii si nu al folosintei; - actul sa duca la ncetarea indiviziunii fata de toti coproprietarii, chiar daca nu priveste toate bunurile. Desigur ca aceste conditii au fost acceptate n unanimitate n doctrina avndu-se n ved ere, n principal, partajul efectuat pe cale conventionala si nu cel stabilit prin hotarre judecatoreasca. n aceasta din urma situatie conditiile respective nu se m ai impun n totalitate. Transpunnd cerintele mentionate n planul hotarrii judecatores ti, s-ar putea retine drept conditii pentru ca o hotarre definitiva sa aiba efect declarativ, urmatoarele : - hotarrea sa priveasca partajul proprietatii si nu al folosintei, care ar lasa p artile n continuare n stare de indiviziune; - sa aiba ca efect atribuirea n proprietate exclusiva de bunuri care anterior era u indivize; - hotarrea sa puna capat indiviziunii n raport cu toti coindivizarii. Fiecare din aceste conditii necesita nsa cte o precizare suplimentara . n legatura cu prima conditie, mentionam ca poate exista partaj si ntre uzufructuari, astfel n ct efectul declarativ se produce nu numai cnd exista un partaj al proprietatii, ci chiar si atunci cnd exista un partaj ntre uzufructuari. Cerinta efectului atribuirii n proprietate exclusiva de bunuri ce anterior erau i ndivize, este ntrunita prin ipoteza cnd se discuta de efectele hotarrii de partaj, deoarece fara aceasta finalitate nu am avea o hotarre de partaj. n sfrsit, chestiunea legata de cerinta sistarii indiviziunii fata de toti coindivi zarii, chestiune mult mai delicata si care se pune n aceeasi maniera att n cazul pa rtajului conventional ct si al celui judiciar, apreciem, contrar doctrinei mentio nate si practicii judiciare, ca nu este necesara. Nu exista nici un impediment p entru a recunoaste efect declarativ partajului care se finalizeaza cu ncetarea in diviziunii numai fata de unii dintre copartasi, atunci cnd partajul se realizeaza n raport de toti ceilalti copartasi. Daca de pilda exista 4 coproprietari asupra unui imobil si unul cere partajul, iar ceilalti doresc sa ramna n indiviziune n co te egale, instanta atribuind la cerere imobilul celor trei coindivizari n cote de cte 1/3, coproprietatea a ncetat fata de copartasul reclamant. Nu exista nici un motiv ca si n aceasta situatie sa nu se considere ca imobilul respectiv a apartin ut n cotele mentionate celor 3 coindivizari, nca de la nasterea starii de indivizi une . Prin urmare ipotecile constituite asupra acestui imobil de catre coproprie tarul fata de care a ncetat proprietatea comuna se desfiinteaza si n aceasta situa tie cu caracter retroactiv. De altfel, n aceasta situatie indiviziunea initiala a ncetat fiind nlocuita, pe baza conventiei avuta n vedere n hotarrea de partaj, cu o noua indiviziune unde titularii au alte cote. Nu vedem de ce nu se recunoaste ef ect declarativ si partajului care pune capat indiviziunii doar cu privire la uni i dintre coindivizari, tinnd cont de faptul ca scopul reglementarii l constituie a sigurarea egalitatii ntre copartasi, prin inopozabilitatea actelor consimtite de ceilalti asupra bunurilor ce i-au fost atribuite, egalitate ce se realizeaza chi ar daca efectul declarativ se recunoaste si partajului ce pune capat indiviziuni i numai cu privire la unii dintre coindivizari. Acte echivalente partajului Anumite acte produc efecte ca un partaj desi ele nu reprezinta acte de mparteala. Este vorba de anumite cesiuni de drepturi ntre mostenitori, care desi stricto se nso sunt acte translative de proprietate, din punct de vedere al rezultatului su

nt producatoare de consecinte echivalente partajului. Intra n aceasta categorie : a. licitatia n profitul unui coindivizar. Cnd imobilul aflat n indiviziune este sco s la licitatie, daca unul dintre mostenitori este adjudecatar, cumpararea de cat re el a cotelor celorlalti copartasi duce la ncetarea indiviziunii. n acest caz nsa , ncetarea starii respective are loc printr-un act care privit n individualitatea sa este translativ de proprietate, dar legea l pune n aceasta ipoteza pe mostenito rul respectiv n aceeasi situatie cu cel care ar fi dobndit bunul respectiv prin at ribuire, ca modalitate de partaj. Deci, adjudecatarul bunului nu este avnd-cauza al celor pe seama carora se face vnzarea, ci direct al lui de cujus, astfel nct el nu este tinut sa respecte sarcinile constituite de ceilalti coindivizari cu priv ire la bunuri. Solutia deriva din textul art. 786 C. civ. care prevede ca fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care . i-au cazut prin lic itatie . Se admite ,deci, ca licitatia ca mijloc de lichidare a indiviziunii produ ce efect declarativ deoarece ea se asimileaza partajului propriu-zis. Daca dimpotriva adjudecatar nu este un mostenitor ci un tert, licitatia nu poate avea dect efect translativ si nu declarativ. Ea este privita n acest caz ca vnzare , att ca operatiune n sine, ct si din punct de vedere al consecintelor. Diferenta d e regim dintre cele 2 varietati de vnzare nu se limiteaza la efectul declarativ s au translativ ci se produce pe mai multe planuri: - sanctiunea neplatii pretului; n cazul n care licitatia valoreaza vnzare, dupa o e xpresie folosita mai ales n dreptul francez, deci adjudecarea este facuta de un t ert, neplata pretului catre mostenitori l expune pe acesta la actiunea n rezolutiu ne prevazuta la art.1365-1366 Cod civil, n schimb daca licitatia valoreaza partaj , ceea ce nseamna ca adjudecatar este unul dintre coindivizari, actiunea n rezolut iune pentru neplata pretului nu este admisibila; - daca licitatia este considerata vnzare suma datorata de adjudecatar reprezinta pret, iar coindivizarii vor beneficia pentru plata creantelor de privilegiul vnza torului instituit prin art. 1737 alin.1 Cod civil; cnd, dimpotriva, adjudecatar e ste copartajantul, plata sumei respective este garantata cu privilegiul copartas ului, prevazut de aliniatul 3 al aceluiasi articol; - problema garantiei este si ea diferita n functie de situatiile mentionate; astf el, daca adjudecatar este un tert el va putea invoca n caz de evictiune obligatia de garantie existenta n sarcina vnzatorului n baza art. 1336 C. civ., pe cnd comost enitorul adjudecatar se poate prevala de dispozitiile art. 787 C. civ. care regl ementeaza garantia de evictiune ntre coindivizari; - licitatia-vnzare este supusa nscrierii n registrele de publicitate pe cnd licitati a avnd ca efect dobndirea bunului de catre un coindivizar, fiind declarativa nu es te supusa acestei cerinte. b. vnzarea amiabila a unui bun indiviz unuia dintre coindivizari. Este, deci, vor ba de un act cu titlu oneros care nsa trebuie sa puna capat starii de indiviziune pentru a avea efect declarativ . c. cesiunea drepturilor succesorale. Daca unul dintre mostenitori cedeaza altuia drepturile sale n indiviziune, secundul este avnd cauza al defunctului pentru ntre aga cota ce-i apartine, adica att pentru cea dobndita de la celalalt coindivizar ct si pentru cea dobndita direct de la de cujus. Practica judecatoreasca a recunosc ut efect declarativ unor astfel de cesiuni sub conditia ncetarii totale a indiviz iunii relativ la drepturile cedate. Se impune, deci, ca cesionarul sa devina tit ularul exclusiv al drepturilor cedate ceea ce nu este cazul cnd un coindivizar ce deaza drepturile sale mai multor coindivizari, caci n acest caz drepturile ramn in divize ntre acestia. Chiar daca n dreptul nostru nu exista o dispozitie ca cea din Codul civil francez , consideram, dupa cum am mai aratat, ca efectul declarativ se produce chiar da ca indiviziunea nu nceteaza total, adica fata de toti coindivizarii, fiind sufici ent sa nceteze fata de cedent. Apreciem ca, de lege ferenda, efectul declarativ a l partajului ar trebui reglementat de asemenea maniera nct sa rezulte fara dubii c a el se produce n legatura cu toate actele ncheiate ntre coindivizari, care au ca e fect ncetarea indiviziunii, indiferent ca se produce cu privire la toate bunurile sau numai la o parte din ele, sau cu privire la toti coindivizarii ori numai cu

privire la unii dintre acestia. . 2.Bunurile supuse efectului declarativ. Efectul declarativ se produce la toate bunurile, mobile sau imobile, corporale s au incorporale, mprejurare necontestata n practica sau doctrina. Discutii au exist at pentru creantele succesorale si pretul adjudecarii unui imobil licitat n profi tul unui tert. Creantele succesorale Enuntarea problemei. Traditional, problema generatoare de discutii n materie de c reante succesorale este cea privitoare la contradictia dintre dispozitiile art.1 060 Cod. civ. si 774 C.civ. Potrivit primului articol, creantele defunctului se m part de drept ntre mostenitori din ziua deschiderii succesiunii. Potrivit celuila lt nsa, referitor la alcatuirea loturilor, trebuie sa se urmareasca includerea n l otul fiecarui copartajant a aceleiasi cantitati de mobile, de imobile, de dreptu ri si de creante. Expunerea continutului celor 2 texte releva imediat problema d e solutionat. Din moment ce creantele se divid de drept ntre mostenitori, cum mai este posibil ca la partaj, n legatura cu atribuirea loturilor sa se puna problem a mpartirii proportionale a creantelor? Mai poate forma obiect de partaj ceva ce este deja mpartit dinainte? Iar daca creantele nu mai pot forma obiect de partaj, dar totusi se includ n loturile copartajantilor, efectul declarativ se produce c u privire la acestea? Profesorul Eliescu arata ca aceasta contradictie dintre cele 2 texte ne determin a sa aplicam, n mod logic, fie pe unul fie pe celalalt, fie succesiv sau concomit ent, dar la raporturi juridice diferite. Daca s-ar da prioritate art.1060 Cod civ. atunci efectul declarativ al mpartelii prevazut de art. 786 C.civ. s-ar produce numai privitor la bunurile indivize car e fac obiectul partajului, nu si cu privire la creante care se divid de drept la moartea lui de cujus. Daca ele figureaza totusi n loturi pentru a permite alcatu irea egala a acestora, am avea de a face cu o cesiune de creanta, din moment ce ele apartineau deja comostenitorilor. Ca urmare, atribuirea creantei unuia dintr e copartasi nu ar produce efecte fata de debitori dect prin notificare facuta ace stora sau prin acceptare facuta de acestia. Pna la ndeplinirea acestor formalitati , actele savrsite de ceilalti coindivizari cu privire la cota lor de creanta ar f i opozabile debitorului. Aceasta nseamna ca coindivizarul respectiv ar fi putut c esiona partea lui din creanta, sau ar fi putut opera compensatia, ori s-ar fi pu tut face o poprire de catre creditorii personali, operatiuni juridice opozabile coindivizarului caruia i s-ar fi repartizat n lot creanta respectiva. Acceptarea unei astfel de idei, dupa cum s-a aratat, rupe unitatea organica ce caracterizeaza lichidarea mostenirii prin mparteala, deoarece indiferent ca este vorba de drepturi reale sau de creanta, din acest punct de vedere ele sunt privi te ca elemente active ale patrimoniului, iar pe de alta parte a considera drept cesiune de creanta o operatiune pe care art. 741 C. civ. o priveste drept partaj , ar nsemna ignorarea totala a acestui text, ca si a art. 786 C. civ. A doua posibilitate ar fi aceea de a se ignora dispozitiile art. 1060 Cod civ. n raport cu art. 786, care prevede efectul declarativ al partajului fara a face di stinctie ntre drepturile reale si drepturile de creanta. Aplicarea efectului decl arativ creantelor n aceleasi conditii ca si drepturilor reale ar nsemna, de data a ceasta, ca compensatia ce a operat cu privire la creanta n litigiu, poprirea sau cesiunea sa depinda exclusiv de rezultatul partajului, adica daca creanta a cazu t n lotul coindivizarului ce a consimtit la aceste acte sau a fost nevoit sa le s uporte, operatiunile respective vor fi valabile retroactiv, iar n caz contrar s-a r desfiinta cu acelasi efect . Un astfel de sistem, pe lnga pacatul de a ignora dispozitiile art. 1060 C. civ. a r aduce, fara justificare, o atingere serioasa drepturilor creditorilor si sigur antei circuitului civil. Solutia adoptata de practica judiciara si de doctrina. Conflictul celor 2 dispoz itii a fost observat si rezolvat, dupa mai multe oscilatii, mai nti de practica ju diciara franceza , ideea fiind preluata si de doctrina si practica noastra judic

iara. Rezolvarea a pornit de la distinctia dintre 2 categorii de raporturi: n raporturile dintre mostenitori si debitori se aplica regula diviziunii de drept a creantelor succesorale. Creanta nu va mai fi considerata apartinnd masei indiv ize, ci, potrivit cotei-parti corespunzatoare, fiecarui mostenitor. Ca urmare: - fiecare mostenitor poate cere plata partii sale din creanta. El nu poate nsa pr etinde o parte din creanta mai mare dect cota sa parte (n afara aplicarii regulilo r de la sezina.) - plata partiala, potrivit cotei cuvenite este valabila si liberatorie pentru de bitor. Daca debitorul a constituit un gaj pentru garantarea creantei, mostenitor ul care a primit partea sa din creanta nu poate restitui gajul n prejudiciul celo rlalti creditori, caci gajul este indivizibil. n felul mentionat se asigura scopul reglementarii de la art.1060 C. civ., acela d e a nlesni ca fiecare coindivizar sa-si realizeze partea sa din creanta, dar nu m ai mult dect are dreptul potrivit cotei, nefiind posibila urmarirea cotei celorla lti mostenitori fara un mandat care sa-i dea puteri n acest sens. Nici debitorul nu se poate libera platind unui singur coindivizar, daca acesta nu justifica un drept conferit de ceilalti coindivizari pentru ncasarea creantei n totalitate, sau n orice caz peste cota sa parte. n raporturile dintre mostenitori, sau dintre acestia si avnzii lor cauza, se aplic a dispozitiile art.786 C. civ. Creanta face parte din masa indiviza. Ea este sup usa partajului ca orice element activ al patrimoniului si urmeaza a fi atribuita singura, sau mpreuna cu alte bunuri, unuia dintre coindivizari. Respectivul como stenitor, ca urmare a aplicarii efectului declarativ, va fi considerat ca a most enit creanta n integralitatea ei, direct de la de cujus. Ca urmare, acela dintre mostenitori care a obtinut plata cotei sale din creanta n cursul indiviziunii se va gasi n situatia de debitor fata de masa indiviza. Efectul declarativ trebuie marginit numai la dreptul de proprietate al creantei caci, daca rezultatele lui ar fi generalizate, nu s-ar mai putea concilia rapor turile comostenitorilor ntre ei cu raporturile lor fata de terti. Toate actele pr ivitoare la creante ncheiate cu concursul tertilor trebuie considerate valabile s i, n consecinta, platile, sau orice cauza de stingere a creantei, vor fi mentinut e si validate. 3. Raporturile dintre mostenitori si avnzii-cauza ai unuia dintre ei sunt marcate si ele de efectul declarativ al partajului. Art.786 C.civ. face ineficiente dre pturile asupra creantei consimtite de un mostenitor care nu este atributar. Cesi unea de creanta consimtita de acesta, sau poprirea, vor fi anulate. Observatie necesara. Trebuie facuta distinctia n problema concilierii celor 2 tex te ntre actele de administrare efectuate n temeiul gestiunii de afaceri sau al unu i mandat tacit si actele de dispozitie. Actele de administrare cum ar fi ncasarea unei creante, facuta n conditiile mentionate, sunt valabile fara ca ele sa depin da de soarta partajului. Actele de dispozitie, cum ar fi cesiunea creantei, depind de soarta creantei res pective n operatiunea de partaj, valabilitatea cesiunii fiind conditionata de atr ibuirea creantei copartajantului dispunator. Nu este n fond dect o aplicare n mater ie de creante succesorale a regulilor tinnd de regimul juridic al indiviziunii, c u mentiunea ca actele de administrare valabile n timpul indiviziunii nu pot fi re puse n discutie prin efectul declarartiv al partajului. Pretul adjudecarii unui imobil licitat n profitul unui tert Pozitia problemei. Ipoteza este cea a unui imobil succesoral aflat n indiviziune care la partaj este adjudecat de un tert. n acest caz se pune problema daca crean ta pretului este sau nu supusa efectului declarativ. Daca se admite aplicarea ef ectului declarativ se considera ca creanta respectiva a apartinut de la nasterea starii de indiviziune copartajantului atributar cu consecinta ca un avnd-cauza a l altui coindivizar nu poate emite nici o pretentie la acesta. Ca urmare, un cre ditor care beneficia de o ipoteca asupra imobilului, consimtita numai de unul di ntre coindivizari, nu poate sa-si exercite dreptul sau de preferinta asupra pret ului. Daca nu se admite efectul declarativ solutia este inversa. Problema a fost pusa initial n practica judiciara franceza, care dupa ce a oscila t, Curtea de Casatie a optat n 1907 pentru efectul declarativ cu privire la pret

ul licitatiei. ntr-adevar, din moment ce creanta pretului face parte din masa supusa partajului, este normal sa i se aplice efectul declarativ. Dar aplicarea efectului declarat iv ar nsemna sa se considere ca pretul a apartinut totdeauna coindivizarului atri butar, fiind dobndit direct de la de cujus. Apare nsa aici o chestiune delicata. C um se poate considera ca pretul a fost dobndit direct de la de cujus cta vreme el nu a apartinut niciodata acestuia ? Pentru a surmonta aceasta dificultate se imp une admiterea actiunii si a efectului subrogatiei reale. Aceasta nseamna sa se co nsidere ca creanta s-a substituit imobilului n masa succesorala, rezolvare la car e a apelat decizia Chollet c/a Domoulin susmentionata. Concluzionnd, creanta pretului asupra caruia creditorul ipotecar ncearca sa-si val orifice ipoteca constituita de un coindivizar, altul dect cel atributar, este con siderata ca nu a apartinut niciodata debitorului ce a constituit ipoteca, ci atr ibutarului. Acesta din urma este prezumat ca a dobndit singur imobilul vndut la li citatie, si ca este singurul vnzator, astfel nct ipoteca constituita de alt coindiv izar este consimtita de un non domino si se desfiinteaza cu efect retroactiv. n ipoteza n care ipoteca ar fi fost consimtita de toti coindivizarii, ea este vala bila, astfel nct, pentru ipoteza analizata, creditorul ipotecar se poate ndestula d in pret naintea copartasului atributar. 4.Persoanele fata de care se produce efectul declarativ. Scopul consacrarii efectului declarativ al partajului asa cum a fost el prezenta t anterior, ar putea implica, la prima vedere, concluzia caracterului relativ al efectului analizat, adica recunoasterea lui numai n raport cu coindivizarii si c u succesorii n drepturi ai acestora. Problema determinarii domeniului efectului declarativ nu se pune cu privire la c oidivizari, unde manifestarea lui este evidenta si unde, de altfel, si dovedeste din plin utilitatea. Fiecare dintre coindivizari este protejat de actele ncheiate de ceilalti cu privire la bunurile din lotul sau. O ipoteca constituita de exem plu de unul dintre proprietarii comuni i este inopozabila titularului lotului ce are n cuprinsul acestuia imobilul ce a format obiectul ipotecii. Problema aratata se pune deci n raport cu alte persoane si anume n raporturile din tre mostenitori si avnzii sai cauza sau ntre avnzii-cauza ai aceluiasi mostenitor. Doctrina mai veche, mbratisnd punctul de vedere al practicii judiciare, a consider at ca efectul declarativ se produce si n raporturile dintre persoanele mentionate . Aceasta nseamna ca daca un coindivizar a constituit ipoteca asupra bunului ce u lterior a fost atribuit altui copartas, creditorul ipotecar nu poate opune ipote ca sa altor creditori ai debitorului sau. El nu poate invoca n acest caz un drept de preferinta asupra fractiunii de pret ce revine debitorului sau. Este un exem plu de manifestare a efectului declarativ ntre avnzii-cauza ai aceluiasi mostenito r . Daca un copartajant face un legat n favoarea unui succesor al sau cu privire la u n bun indiviz, valabilitatea legatului depinde de atribuirea bunului respectiv c atre coindivizarul care a testat. n acest caz consecintele efectului declarativ s e manifesta ntre copartajant si succesorul sau n drepturi. Mai mult dect att, practica judiciara si doctrina recunoaste manifestarea efectulu i declarativ al partajului si n raporturile dintre copartajanti si terti . 5.Problema renuntarii la efectul declarativ Analiznd efectul declarativ al partajului o ntrebare fireasca trebuie sa-si gaseas ca raspuns: pot coindivizarii renunta la efectul declarativ al partajului? Rezol varea problemei o da caracterizarea normelor care reglementeaza efectul declarat iv. Daca aceste norme ar fi de ordine publica, coindivizarii nu ar putea renunta la efectul analizat, iar n caz contrar partile pot concepe conventii pe perioada indiviziunii care sa aiba drept consecinta nlaturarea efectului declarativ n favo area celui translativ. Analiza scopului efectului declarativ a relevat faptul ca interesul normei carel reglementeaza sta n ideea protejarii coindivizarului mpotriva actelor de dispozi tie facute de ceilalti proprietari comuni. Asa fiind, interesul ocrotit este unu l privat si nu unul interesnd regimul comun al proprietatii, astfel ca nu putem c onchide dect ca normele n discutie sunt de natura dispozitiva, cu consecinta ca pa

rtile pot renunta anticipat la efectul declarativ. Ca urmare coindivizarii pot c onveni ca o ipoteca consimtita numai de unul din ei sa fie valabila chiar daca l a partaj bunul cade n lotul altui participant. La fel este n cazul vnzarii unui imo bil la licitatie, cnd se poate conveni ca daca coindivizarul adjudecatar nu achit a pretul sa se desfiinteze partajul. Aceste conventii au ca rezultat, dupa cum s-a aratat, nimicirea fictiunii efectul ui declarativ si rentoarcerea la efectul translativ al diferitelor acte facnd obie ctul nvoielii . 6.Consecintele efectului declarativ al partajului Consecinta negativa a efectului declarativ al partajului o constituie absenta ef ectului translativ iar consecinta pozitiva, retroactivitatea partajului. Absenta efectului translativ. Din caracterul declarativ al partajului rezulta, m ai nti, ca acesta nu se supune anumitor reguli proprii actelor translative. Neopern d un transfer de drepturi ntre copartajanti, partajul nu este supus regimului con tractelor sinalagmatice. Neexecutarea obligatiilor nascute din aceasta operatiun e juridica, ca de exemplu neplata sultei, nu da dreptul la actiunea n rezolutiune , cum este cazul la vnzare-cumparare cnd nu se plateste pretul. Efectul declarativ nefiind nsa de ordine publica, partile pot renunta la beneficiul lui, stipulnd ca partajul poate fi desfiintat n cazul neplatii sultei. Aceasta ntelegere nu ar put ea produce efecte n cazul unui partaj judiciar, hotarrea judecatoreasca neputnd fi desfiintata dect pe caile legale de atac daca ea nu a luat act de o tranzactie a partilor. n cazul n care partajul s-a efectuat printr-o tranzactie ncheiata n cursul procesului, ntelegerea mentionata produce efectul mentionat. Apoi, daca sulta ramne neplatita, creditorul, pe lnga faptul ca nu dispune de acti unea n rezolutiune, nu beneficiaza nici de privilegiul vnzatorului ci de privilegi ul copartasului. Daca un copartajant este evins de un bun ce i-a fost atribuit, el se bucura de g arantia loturilor, care este distincta de garantia datorata de vnzator. Publicitatea partajului este reglementata diferit fata de actele translative de proprietate. Fiind declarativ, partajul nu este supus, n privinta imobilelor, formalitatii ntab ularii. Prin mparteala copartasii dobndesc direct de la defunct drepturile ce le-a u fost atribuite. Transmisiunea din cauza de moarte este opozabila nsa n localitat ile fara carte funciara, fara transcriere, iar n regimul de carte funciara propri etatea se dobndeste prin mostenire chiar fara ntabulare, aceasta fiind necesara do ar pentru nstrainarea ulterioara a bunului . Actul de partaj nu constituie just titlu. Un act pentru a putea constitui just t itlu trebuie sa fie dintre cele care ar fi transmis proprietatea daca nstrainator ul ar fi fost proprietar . mparteala fiind declarativa nu poate constitui just ti tlu pentru ca beneficiarul ei sa invoce uzucapiunea de 10-20 de ani, pentru a do bndi un imobil ce a fost inclus n lotul sau si care, n realitate, nu a apartinut lu i de cujus. Absenta efectului declarativ se verifica n aceeasi masura pentru creante. Atribui rea catre un coindivizar a unei creante inclusa n activul succesoral nu echivalea za cu un transfer, cu o cesiune de creanta, asa nct nu este supusa formalitatii no tificarii n conditiile de la cesiunea de creanta. Inexistenta dreptului de preemtiune. Conform art. 5 din Legea nr. 54/1998 privin d circulatia juridica a terenurilor, nstrainarea prin vnzare a terenurilor agricol e situate n extravilan, se face cu respectarea dreptului de preemtiune al copropr ietarilor, al vecinilor si al arendasilor. Dreptul de preemtiune este prevazut, asadar, de lege numai pentru situatiile n ca re nstrainarea se face prin vnzare. Ca urmare, n materie de partaj, att judiciar ct s i conventional, dreptul mentionat nu functioneaza din moment ce partajul este de clarativ de proprietate si nu poate fi considerat vnzare. Acest lucru este nsa val abil numai pentru ipoteza n care partajul se face prin modalitatea mpartirii bunur ilor n natura sau a atribuirii lor catre un coindivizar. n situatia n care partajul urmeaza a se face prin vnzarea bunului la licitatie, ntru ct nu poate fi mpartit n natura, sau nici unul dintre coindivizari nu accepta sa-i

fie atribuit sau pur si simplu pentru ca partile convin ca partajul sa se faca n acest mod, situatia difera dupa cum adjudecatar este unul din copartasi sau unul din tertii participantii la licitatie. Am aratat pe larg mai sus ca vnzarea la l icitatie a bunurilor valoreaza partaj cnd adjudecarea este facuta de un coindiviz ar, cu consecintele aplicarii efectului declarativ si ca, atunci cnd adjudecatar este un tert, suntem n prezenta unui partaj ce valoreaza vnzare, cu consecinta apl icarii efectului translativ . Ca urmare, n acest din urma caz suntem n prezenta un ei vnzari ce necesita respectarea dreptului de preemtiune al vecinilor sau al are ndasilor . 7. Declarativitate si retroactivitate. Efectul declarativ constnd n esenta n accept area ideii ca fiecare coindivizar este prezumat ca a dobndit bunurile sale direct de la defunct, el se dubleaza n mod natural si necesar de un caracter retroactiv . Consecinta a retroactivitatii partajului, toate actele ncheiate cu ncalcarea regul ilor indiviziunii devin ineficace daca bunurile cu privire la care s-au ncheiat n u cad n lotul coindivizarului care a consimtit la actul respectiv. Este vorba de acte de dispozitie si de administrare care nu respecta regula unanimitatii, cum ar fi constituirea unei ipoteci, vnzarea cumpararea, donatia, nchirierea, etc. a b unurilor indivize. Aceste acte nu sunt nule , ci doar inopozabile coindivizarilor care nu au consim tit la ncheierea lor. Eficacitatea lor depinde de soarta partajului. Actul se con solideaza daca bunul la care se refera revine coindivizarului care l-a nstrainat, iar n caz contrar se desfiinteaza cu efect retroactiv, fiind ncheiat sub conditie rezolutorie. De aici rezulta doua consecinte: - soarta acestor acte ramne incerta pe toata durata indiviziunii; - tertii care au dobndit bunuri n conditiile mentionate, pot si au interesul sa in tervina la partaj pentru a nu fi fraudati si pentru a ncerca atribuirea bunului, cu privire la care au ncheiat actul cu unul dintre coindivizari, n lotul acestuia. Retroactivitatea nu este nsa de esenta declarativitatii, asa nct a recunoaste efec t declarativ partajului nu presupune neaparat acceptarea retroactivitatii acestu ia. Este posibil ca un drept sa fie considerat preexistent, dobndit direct de la defunct si totusi sa se tina cont de consecintele declararii lui ca dobndit n aces t fel doar de la o anumita data, lund n calcul consecintele decurgnd din existenta starii de indiviziune un anumit timp. 8.Exceptii de la regula retroactivitatii a. n raporturile dintre coindivizari. Bunurile supuse partajului sunt evaluate n f unctie de data partajului desi daca s-ar tine cont de retroactivitate, ele ar tr ebui evaluate n raport de data decesului, motivatia constnd n aceea ca sporul de va loare sau diminuarea acestuia ar trebui sa se faca pe seama proprietarului . Fructele produse de bunul indiviz sunt considerate ca apartinnd masei indivize si sunt supuse partajului ntre coindivizari, desi daca s-ar tine cont de regula r etroactivitatii ele ar trebui considerate apartinnd coindivizarului caruia i s-a atribuit bunul producator de fructe si care se prezuma ca a fost proprietar excl usiv de la data nasterii starii de indiviziune. Este firesc nsa, cu tot efectul d eclarativ, ca pna n momentul cnd intervine partajul sa se tina cont de faptul ca fr uctele sunt produse de bunuri care se afla n stare de indiviziune si se cuvin ca atare coindivizarilor potrivit cotei lor. b. n raporturile dintre coindivizari si terti. S-a aratat cu prilejul analizarii regimului juridic al indiviziunii ca acesta este dominat de regula unanimitatii, dar ca se admite ca actele de conservare facute numai de unul dintre coindiviza ri sunt valabile ntruct profita tuturor coindivizarilor. n anumite cazuri si unele acte de administrare, care de regula necesita consimtamntul unanim al coindivizar ilor, sunt valabile pe baza unui mandat tacit din partea celorlalti coindivizari sau, dupa caz, al gestiunii de afaceri. Aceste acte ncheiate n conformitate cu regulile regimului juridic al indiviziunii ramn valabile si dupa efectuarea partajului indiferent cui i s-a atribuit bunul n legatura cu care ele s-au efectuat. Este un fapt firesc tinnd cont mai ales de mpr ejurarea ca actele de conservare, care i-au permis sa conserve bunul sau actele

de administrare ncheiate valabil, nu pot contraveni scopului asigurarii egalitati i partajului. 9.Obligatia de garantie ntre copartasi Reglementare si fundament. Potrivit art.787 Cod civil coerezii sunt datori garant i unul catre altul despre tulburarile si evictiunile ce preced dintr-o cauza ant erioara mpartelii. Garantia instituita prin textul mentionat vizeaza loturile atribuite copartasilo r si ea subliniaza, odata n plus, orientarea legiuitorului spre respectarea egali tatii ntre coindivizari, ca regula a partajului. Regula egalitatii ar ramne n stare de deziderat n cazul inexistentei unei reglementari cu privire la obligatia de g arantie ntre copartasi, deoarece n cazul aparitiei, dupa partaj, a unor dezechilib re ntre loturi, nu s-ar putea recurge la reglementarile privind obligatia de gara ntie specifica actelor translative, pentru simplul motiv ca partajul nu are efec t translativ ci declarativ. Spre deosebire, deci, de obligatia de garantie a vnza torului, bazata pe ideea garantarii existentei dreptului transmis, obligatia cop artasului se fundamenteaza pe ideea asigurarii egalitatii loturilor si dupa part aj, atunci cnd unul dintre copartajanti sufera un prejudiciu, cum ar fi, de exemp lu, pierderea unui bun ca urmare a valorificarii de catre un tert a unui drept a supra acestuia. Exista si alte situatii care duc la micsorarea lotului unui copartas si antrenea za obligatia de garantie, cum ar fi descoperirea unei servituti ce greveaza fond ul copartasului respectiv si-i micsoreaza n acest fel valoarea, insolvabilitatea debitorului unei creante succesorale ce intra n compunerea lotului, valorificarea unei ipoteci existente asupra unui imobil din lotul acestuia, exproprierea bunu lui, etc. Revocarea unei donatii de care a beneficiat de cujus, pentru nendeplinirea sarcin ilor, donatie care a avut ca obiect un bun atribuit la partaj n lotul unui coindi vizar, antreneaza obligatia de garantie, n masura n care revocarea pentru nendeplin irea sarcinilor nu este imputabila exclusiv copartasului respectiv. n mod secundar, reglementarea rezulta si din imperativul asigurarii stabilitatii operatiunii de partaj, care ar fi incompatibil cu ideea desfiintarii acestuia. D e aceea s-a recurs la solutia reechilibrarii loturilor prin instituirea obligati ei de garantie. Conditiile existentei obligatiei de garantie. Analiza dispozitiilor art.787 Cod civil evidentiaza existenta a patru conditii p entru antrenarea obligatiei de garantie, doua pozitive si doua negative, si anum e: existenta unei tulburari sau evictiuni; tulburarea sau evictiunea sa aiba o c auza anterioara partajului; tulburarea sau evictiunea sa nu fie imputabile copar tasului evins si, n sfrsit, sa nu se fi stipulat o clauza de nlaturare a raspunderi i. Existenta unei tulburari sau evictiuni. Obligatia de garantie este antrenata, la fel ca si n cazul contractelor translative de proprietate, atunci cnd un copartas a suferit o evictiune sau o tulburare. Prin evictiune n aceasta materie trebuie sa ntelegem pierderea totala sau partiala a dreptului de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri atribuite unui co partas, ca urmare a valorificarii de catre o alta persoana a unui drept care exc lude, total sau partial, dreptul copartasului respectiv. Prin tulburare se ntelege orice fapt contrar ordinii juridice care implica rezist enta, opunere din partea adversarului si care tinde la deposedarea posesorului . Ca si n materie de vnzare-cumparare, garantia nu functioneaza dect n cazul tulburari lor de drept nu si al celor de fapt, mpotriva carora copartajantul se poate apara singur. Evictiunea sau tulburarea sa aiba o cauza anterioara partajului. Asa cum se prev ede si la garantia pentru evictiune datorata de catre vnzator, si n materie de par taj nu exista raspundere pentru tulburarile sau evictiunile ce au cauze posterio

are partajului. Pierderea proprietatii sau posesiei unui bun, pentru motive ce n u au legatura cu situatia anterioara partajului, este suportata exclusiv de coin divizarul care are bunul n lotul sau, n calitate de proprietar. La fel, n cazul une i creante, garantia functioneaza pentru solvabilitatea debitorului n momentul par tajului si nu pentru solvabilitatea lui ulterioara acestui moment, afara, binente les, de situatia cnd o ntelegere ntre copartasi ar extinde garantia si la solvabili tatea viitoare a debitorului copartasului, o astfel de ntelegere nefiind interzis a. Tulburarea sau evictiunea sa nu fie imputabile copartasului tulburat sau evins. Articolul 787 alin.2 Cod civil, ipoteza finala, exclude raspunderea atunci cnd ev ictiunea are drept cauza greseala eredelui. ntr-o astfel de situatie se afla, de exemplu, copartasul caruia i-a fost atribuit un imobil asupra caruia un tert dev ine proprietar prin invocarea unei uzucapiuni al carui termen s-a mplinit ulterio r partajului, sau cel care, prt fiind ntr-o actiune n revendicare, omite sa cheme n g arantie pe copartasi , iar acestia dovedesc ca ar fi avut mijloace suficiente sa paralizeze actiunea tertului. Inexistenta unei clauze de nlaturare a raspunderii. Articolul 787 alin.2 stipulea za ca garantia nceteaza cnd evictiunea a fost exceptata anume printr-o clauza expr esa a actului de mparteala. Obligatia de garantie nu este reglementata prin norme de ordine publica, asa nct partile pot stipula clauze prin care, pentru anumite c azuri de evictiune, sa nu fie antrenata obligatia de garantie. Clauzele de garan tie se ntlnesc de regula n partajul conventional, eventual al celui judiciar finali zat pe baza de tranzactie si nu n cazul partajului judiciar. Clauzele de negarantie n aceasta materie trebuie sa fie exprese si speciale . Spr e deosebire de obligatia de garantie de la contractele translative de proprietat e, n materie de mparteala cunoasterea cauzei ce poate antrena pericolul evictiunii nu poate fi interpretata ca renuntare la garantia pentru evictiune. Efectele obligatiei de garantie. Analiza efectelor obligatiei de garantie presup une o subliniere prealabila si anume ca obligatia de garantie nu da dreptul la r ezolutiunea partajului, copartasul evins putnd cere doar o despagubire pentru pie rderea suferita de lotul sau. Efectele garantiei sunt crmuite de regulile de la vnzare, cu unele particularitati ce urmeaza a fi evidentiate mai jos . n cazul pericolului de evictiune copartasul n cauza trebuie sa introduca n proces p e ceilalti copartasi, pentru a fi aparat. n caz contrar ei pot sa-i opuna excepti a unui proces rau purtat(exceptio mali procesus) daca dovedesc ca ar fi avut mij loace suficiente sa combata actiunea tertului. Introducerea n proces se face pe calea unei cereri de chemare n garantie. Daca evi ctiunea se produce totusi, fiecare dintre copartasi este obligat, conform art.78 8 Cod civil , sa-l despagubeasca pe cel prejudiciat prin evictiune, proportional cu partea sa ereditara. Spre deosebire de evictiunea din cadrul actelor translative de proprietate, copa rtasul evins va suporta si el o parte din prejudiciul produs prin evictiune, din moment ce despagubirea se face proportional cu partea ereditara a fiecarui most enitor. n cazul n care unul dintre copartasi este insolvabil, partea pe care acesta ar fi trebuit sa o suporte va fi preluata de ceilalti copartasi, inclusiv cel garantat . Ratiunea dispozitiei consta tot n dezideratul mentinerii egalitatii ntre coparta si. Controversata este problema daca valoarea bunurilor de care este lipsit copartas ul se calculeaza n functie de momentul partajului, sau la momentul producerii evi ctiunii. ntr-o opinie s-a sustinut ca garantia are drept scop sa repare inegalitatea dintr e copartasi izvorta din evictiune, iar copartasii garanti nu au sa sufere sau sa se bucure de modificarile de valoare suferite de bun dupa mparteala, astfel ca tr ebuie sa se tina seama numai de valoarea bunurilor de la data mpartelii . ntr-o alta opinie, fara a se insista pe argumente, se apreciaza ca valoarea ce tr ebuie luata n considerare este valoarea bunului din momentul evictiunii . n ceea ce ne priveste mpartasim aceasta din urma opinie, cu mentiunea nsa ca, de fa pt, aceasta este valoarea de la data repararii pagubei, singura care asigura o r

eparare integrala a prejudiciului si aducem n sprijinul ei urmatoarele argumente: - la baza reglementarii garantiei sta ideea necesitatii asigurarii egalitatii ntr e copartasi, iar n conditiile n care moneda se devalorizeaza treptat, echilibrul n u poate fi restabilit dect prin luarea n calcul a valorii bunului din momentul evi ctiunii; - paguba ce urmeaza a fi reparata este cea suferita de copartajant din cauza evic tiunii (art.788 Cod civil), ceea ce nseamna ca trebuie avuta n vedere paguba suferi ta n acest moment. Creanta rezultata din obligatia de garantie a copartasilor este garantata cu pri vilegiul copartasului prevazut de art.1737 pct.3 Cod civil. Pentru a beneficia de acest privilegiu el trebuie conservat n conditiile prevazut e de art.1741 Cod civil, respectiv de art.69 din Decretul-lege nr.115/1938, sau, dupa punerea n aplicare a Legii nr.7/1996, n conditiile art.21 litera c si 28 din acest act normativ. Este, iata, o alta deosebire fata de garantia de care bucur a cumparatorul, care nu beneficiaza de nici un privilegiu. n cazul creantelor, pa rtajul antreneaza obligatia de garantie a copartasului nu numai pentru existenta creantei, ca n cazul cesiunii de creanta, ci si pentru solvabilitatea debitorulu i din momentul efectuarii partajului. Este o concluzie ce s-a tras din interpret area art. 789 Cod civil desi acesta se refera numai la rente. Daca creanta atribuita copartasului era prescrisa sau inexistenta la momentul pa rtajului, intervine obligatia de garantie, ca si n cazul insolvabilitatii. Daca e a se prescrie ulterior, culpa apartine copartasului si garantia nu functioneaza. Termenul de prescriptie. Actiunea n justitie fondata pe obligatia de garantie a c opartasilor se prescrie n termenul general de prescriptie de 3 ani, care curge de la data producerii evictiunii. Cnd prejudiciul suferit de copartas este rezultat ul unor vicii ascunse, termenul este de 6 luni. Daca viciile au fost ascunse cu viclenie , termenul este si n acest caz de 3 ani. n cazul viciilor ascunse termenu l curge de la data descoperirii lor, nsa cel mai trziu de la mplinirea unui an de l a predarea bunului, cu exceptia constructiilor unde ncepe sa curga cel mai trziu d e la mplinirea a trei ani de la predarea lor. 1o.Ipoteze speciale. Garantia n cazul viciilor ascunse. ntruct art. 787 Cod civil prevede ca obligatia d e garantie ntre coerezi functioneaza numai n ipoteza unor tulburari si evictiuni, neexistnd, ca la vnzare cumparare, o dispozitie privind existenta raspunderii si p entru vicii ascunse, s-ar putea sustine ca garantia copartasilor nu functioneaza n ipoteza n care folosinta bunurilor ce au format obiectul partajului este afecta ta de existenta unor vicii ascunse . Totusi , se admite, n general, ca garantia f unctioneaza si n aceasta situatie, opinie pe care o consideram ntemeiata deoarece numai n acest fel se poate asigura deplina egalitate ntre copartasi . Garantia n cazul n care tulburarile sau evictiunile provin de la copartasi. Dispoz itiile art.787 Cod civil privind garantia pentru tulburarile si evictiunile ce p reced dintr-o cauza anterioara partajului, are n vedere tulburarile si evictiunil e provenite de la un tert. Daca nsa acestea sunt rezultatul unui fapt al copartas ului, trebuie admis, a fortiori, ca este antrenata obligatia de garantie a acest uia(quem de evictione tenet actio, eundem agendem repellit exceptio). Admitnd existenta obligatiei de garantie n cazul tulburarii provenite de la copart asi, se impune a evidentia unele conditii specifice fata de situatia cnd ea provi ne de la un tert, conditii neevidentiate de doctrina noastra, si anume: - garantia este datorata si pentru tulburarea de fapt nu numai pentru cea de dre pt; - raspunderea exista si pentru situatia cnd tulburarea se produce dupa partaj, de ci are o cauza ulterioara partajului; - efectele ei se rasfrng numai asupra copartasului care a produs tulburarea . Sectiunea a V-a.Cauzele de ineficacitate a partajului

Generalitati. Dispozitii legale referitoare la desfiintarea mpartelii gasim doar n

art.790 Cod civil. Potrivit acestuia mpartelile pot fi desfiintate pentru violent a sau dol. Desfiintarea mpartelii poate fi nsa nu numai rezultatul viciilor de con simtamnt mentionate, ci si a nulitatii bazate pe alte cauze. Nulitatea partajului este supusa unor reguli mai restrictive dect n dreptul comun si aceasta nu ntmplator, ci pentru faptul ca desfiintarea lui face sa renasca star ea de indiviziune, cu consecinta necesitatii unor noi operatiuni, lungi si compl exe, pentru realizarea unui nou partaj. n plus, copartajantii care au primit si f olosit bunurile partajate pierd dreptul de proprietate exclusiv dobndit asupra bu nurilor ce le-au fost atribuite, iar drepturile tertilor care au contractat cu e i sunt, de asemenea, afectate. n aceste conditii era normal ca legiuitorul sa pri veasca defavorabil regimul juridic al sanctiunilor ce prin aplicarea lor fac sa renasca starea de indiviziune. Partajul judiciar prin specificul sau rezultat din realizarea lui printr-o hotarr e judecatoreasca, este supus doar n parte normelor privind desfiintarea, rezultat e din art. 790 Cod civil. Prezentarea cauzelor de ineficacitate urmeaza a se face n general, indiferent de natura conventionala sau judiciara a partajului, urmnd ca pe parcurs sa se sublin ieze ceea ce este specific pentru partajul judiciar. 1.Nulitatea relativa a partajului. Textul art.790 Cod civil, prezentat mai sus, este de inspiratie franceza, fiind identic cu prima parte a articolului 887 din Codul civil francez, care, n plus, cuprinde si referirea la desfiintarea partajul ui pentru leziune. Legiuitorul se refera, deci, la desfiintarea mpartelilor pentru violenta sau dol, deci pentru vicii de consimtamnt. Aceste vicii sunt apreciate si sanctionate, n p rincipiu, ca n dreptul comun. Totusi sanctionarea lor este supusa si unor reguli speciale. Astfel, art.793 Cod civil stabileste o prezumtie irefragabila, juris e t de jure, de confirmare a partajului atunci cnd un copartas - al carui consimtamn t a fost viciat- nstraineaza o parte sau toate bunurile din lotul ce i-a fost atr ibuite si aceasta se ntmpla dupa descoperirea dolului sau ncetarea violentei. Si n d reptul comun confirmarea tacita este admisa n cazul viciilor de consimtamnt mentio nate, dar ceea ce este specific cazului prezentat este existenta unei prezumtii legale de confirmare, care nu poate fi combatuta prin proba contrara. Binenteles ca daca nstrainarea bunurilor a intervenit nainte de descoperirea dolului, prezumt ia nu se aplica, neputndu-se pune problema confirmarii unui act pentru un viciu c are la momentul respectiv nu este cunoscut. nstrainarea pentru a valora ratificar e a partajului si implicit renuntare la actiunea n anulare, trebuie sa fie benevo la . Pentru a nu mai reveni asupra chestiunii confirmarii mai precizam ca, ntocmai ca n dreptul comun, confirmarea poate fi expresa sau tacita si ca n afara de cazul am intit mai sus, reglementat expres de lege, confirmarea tacita poate rezulta si d in alte mprejurari din care rezulta vointa nendoielnica de confirmare a partajului efectuat ca urmare a unei vointe viciate. Aici, spre deosebire de situatia regl ementata de art. 793 Cod civil, se aplica dreptul comun, deci este posibila dova da contrara, respectiv ca actul sau mprejurarea din care rezulta prezumtia de con firmare, nu avea aceasta semnificatie. n ceea ce priveste eroarea ca viciu de consimtamnt, aceasta nu figureaza n enumerar ea prevazuta de art.79o Cod civil. Omisiunea nu a fost ntmplatoare . n scopul asigu rarii stabilitatii partajului autorii codului au omis deliberat acest viciu de c onsimtamnt a carui mentiune n text a fost considerata superflua si periculoasa. S-a avut n vedere ca daca exista eroare asupra componentei masei succesorale, exi sta alte remedii. Astfel: - daca unele bunuri nu au fost cuprinse n masa supusa partajului, n baza articolul ui 790 alin. 2 Cod civil se poate face un partaj suplimentar; - daca, dimpotriva, un bun a fost cuprins n masa partajabila fara sa fie al coind ivizarilor, proprietarul poate sa-l revendice, iar copartasul evins are actiune n garantie mpotriva celorlalti copartasi; - pentru situatia n care ar exista eroare cu privire la persoana unui copartajant , admis din greseala la partaj, mpotriva acestuia s-ar putea formula actiune n pet itie de ereditate.

n sfrsit, pentru situatia n care ar exista eroare asupra bunurilor, legiuitorul fra ncez a avut n vedere ca copartasul respectiv are la dispozitie resciziunea pentru leziune. Argumentul nu este nsa valabil si pentru Codul civil romn care, desi int ituleaza sectiunea V din capitolul IV Despre desfiintarea sau resciziunea mparteli i , nu a preluat din Codul civil francez si dispozitia ce permitea resciziunea mpar telii pentru leziune. Ca urmare, prevederea privind anularea partajului pentru eroare avea alta justificare si utilitate n dreptul civil romn dect n cel francez si trebuia mentinuta. Exista si alte situatii care impun anularea partajului pentru eroare, neexistnd p osibilitatea de a le rezolva pe baza altor texte. Astfel sunt situatiile cnd n lot ul unui coindivizar se includ bunuri ce nu apartin masei indivize, ci sunt propr ietatea altui coindivizar. Coindivizarul respectiv nu poate recurge la actiunea n revendicare, care ar putea fi folosita de un tert si aceasta pentru ca el este tinut de obligatia de garantie pentru evictiune fata de coindivizarul caruia i-a fost atribuit bunul, iar cine datoreaza garantie nu poate evinge (quem de evict ione tenet actio,eundem agentem repellit exceptio). La fel este situatia cnd, ult erior partajului, se descopera un legat care modifica drepturile copartajantilor . Pentru acest gen de situatii trebuie admisa anularea partajului pentru existenta erorii n conditiile dreptului comun, desi textul art. 790 Cod civil nu prevede d esfiintarea mpartelii pentru motiv de viciere a consimtamntului prin eroare. Doctr ina si practica judiciara franceze considera ca suntem n prezenta unei erori asup ra cauzei , opinie pe care o mpartasim si noi. Anularea partajului pentru vicierea consimtamntului este specifica conventiilor d e partaj ncheiate de coindivizari precum si celui realizat prin tranzactie, chiar daca aceasta este cuprinsa ntr-o hotarre judecatoreasca. Faptul pronuntarii unei hotarri de expedient care ia act de tranzactia partilor privind sistarea indivizi unii, nu mpiedica anularea tranzactiei pentru existenta unor vicii de consimtamnt. Aceasta posibilitate exista chiar daca hotarrea judecatoreasca prin care s-a lua t act de tranzactie a devenit irevocabila. Justificarea acestei posibilitati rez ulta din faptul ca n acest caz nu are practic loc o judecata propriu-zisa, ci lit igiul este solutionat pe baza ntelegerii intervenite ntre parti. Sanctiunea anularii bazata pe vicii de consimtamnt fiind specifica conventiilor, nu este aplicabila partajului judiciar . Totusi, instanta suprema s-a pronuntat n sensul ca anularea partajului n baza dispozitiilor art.790 Cod civil este posib ila att n cazul partajului conventional ct si a partajului judiciar . O alta cauza de anulare a partajului o constituie efectuarea acestuia cu ncalcare a regulilor privind ocrotirea persoanelor incapabile. Partajul desi are efect declarativ, datorita importantei consecintelor pe care l e produce, este asimilat actelor de dispozitie si nu de administrare a patrimoni ului. Aceasta nseamna ca participantii la operatiunea de partaj trebuie sa aiba c apacitate deplina de exercitiu. n cazul lipsei capacitatii depline de exercitiu s au a existentei unei capacitati restrnse, coindivizarul n cauza trebuie reprezenta t sau asistat n conditiile legii. n cazul n care ocrotitorul legal are si el intere se legate de operatiunea de partaj, ceea ce se ntmpla n general n situatia n care cal itatea de coindivizar o are att cel ocrotit ct si reprezentantul legal, se impune numirea unui curator special pentru apararea intereselor celui lipsit de capacit ate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrnsa. Numirea unui curator sp ecial este necesara pentru fiecare persoana aflata n situatia mentionata , fiind presupus ca coindivizarii au n cadrul operatiunii de partaj interese contrare. Da ca reprezentantul legal al unor coindivizari fara capacitate de exercitiu, sau c u capacitate de exercitiu restrnsa, nu are interese proprii n proces, el poate sal reprezinte sau sa-l asiste doar pe unul dintre acestia, pentru celalalt, sau c eilalti coindivizari incapabili, fiind necesara numirea curatorului special n con ditiile articolelor 105 si 132 Codul familiei. Efectuarea partajului cu ncalcarea regulilor de mai sus face ca acesta sa fie anulabil. Nulitatea este relativa de oarece se ncalca o norma de protectie a unei anumite categorii de persoane. Este anulabil si partajul efectuat n lipsa unui curator daca un coindivizar este disparut. Aceste cauze de anulare sunt valabile att pentru partajul conventional ct si pentr

u cel judiciar. Nelegalitatea operatiunii de partaj efectuata cu ncalcarea reguli lor de protectie a incapabililor, daca suntem n prezenta unui partaj judiciar poa te fi invocata, nsa, doar prin intermediul cailor de atac prevazute de lege pentr u hotarrile judecatoresti. n cazul n care nu au fost exercitate aceste cai de atac partajul ramne valabil chiar daca a fost efectuat cu ncalcarea regulilor analizate . Lipsa ncuviintarii prealabile a autoritatii tutelare pentru efectuarea partajului cnd exista coindivizari incapabili, duce la desfiintarea partajului. O asemenea n cuviintare este necesara doar pentru partajul conventional, inclusiv n cazul celu i realizat prin tranzactie judiciara, astfel ca numai aici s-ar putea obtine anu larea partajului pentru lipsa ncuviintarii. n cazul partajului judiciar interesele incapabilului sunt ocrotite de instanta de judecata, iar lipsa ncuviintarii ment ionate nu ar putea duce la respingerea cererii de partaj n raport de faptul ca, p otrivit art. 728 cod civil, nimeni nu poate fi silit a ramne n indiviziune . 2.Nulitatea absoluta. Partajul efectuat pe cale conventionala ct si cel efectuat prin tranzactie judiciara, poate fi afectat de nulitate absoluta n aceleasi condi tii ca si orice alta conventie, cum ar fi spre exemplu lipsa cauzei, cauza falsa , ilicita sau imorala, obiect ilicit etc. Fata de aceasta situatie nu insistam a supra acestor aspecte si facem trimitere la lucrarile de specialitate n domeniu. Se impune totusi a ne opri asupra semnificatiei notiunii de cauza n partaj pentru ca aplicarea normelor generale nu se poate face fara a defini sensul acestei no tiuni. Pentru acest scop trebuie sa ne raportam la finalitatea pe care o au in v edere coindivizarii atunci cnd recurg la aceasta operatiune juridica. Aceasta fin alitate consta n transformarea dreptului de proprietate indiviz ntr-un drept exclu siv. Vom retine, deci, drept cauza a partajului transformarea drepturilor coindi vizarilor asupra masei indivize n drepturi de proprietate exclusive asupra unor b unuri echivalente cotei avute in respectiva masa. Cauza este deci afectata ori d e cte ori aceasta finalitate nu se realizeaza. n doctrina s-a discutat sanctiunea aplicabila partajului efectuat n lipsa unuia di ntre coindivizari, precum si soarta partajului efectuat cu participarea unei per soane care nu are calitatea de coindivizar. Daca n ceea ce priveste partajul efec tuat n lipsa unui coindivizar s-a sustinut , n general, ca acesta este inopozabil copartasului care nu a participat la mparteala , cu privire la soarta partajului la care a participat si o persoana ce nu avea calitatea de coindivizar, opiniile au fost divergente. Astfel, ntr-o opinie se sustine ca acest partaj este valabil , iar partea atribuita strainului, apartinnd n coproprietate erezilor, acestia sio vor mparti dupa ce au redobndit-o prin petitia de ereditate . ntr-o alta opinie s -a sustinut ca acest partaj este afectat de nulitate absoluta .n sfrsit, ntr-o alta opinie se arata ca acest partaj este valabil cnd strainul a participat la partaj cu acordul coindivizarilor si fara eroare asupra lipsei calitatii de coindiviza r si ca este anulabil atunci cnd tertul a fost admis la partaj motivat de eroarea copartajantilor asupra calitatii lui de coindivizar . n ceea ce ne priveste apreciem ca att n cazul partajului conventional ct si al celui judiciar, neparticiparea unui coindivizar la mparteala face ca actul de partaj e fectuat n lipsa lui sa-i fie inopozabil, astfel nct el are dreptul sa ceara o noua m parteala . Referitor la partajul efectuat cu participarea unei persoane care nu are calitat ea de mostenitor, consideram ca acesta nu este nici nul, nici anulabil, ci valab il, coindivizarii aflati n eroare avnd dreptul la un partaj suplimentar cu privire la bunurile atribuite acestuia. Situatia este asemanatoare celei n care au fost omise unele bunuri de la partaj si se poate face un partaj suplimentar, neexistnd posibilitatea anularii acestuia. Evident, partajul suplimentar la care am facut referire mai sus se va face numai dupa ce bunurile atribuite strainului vor fi redobndite, existnd, n caz de opunere, calea petitiei de ereditate. Credem ca nu se poate obtine anularea partajului pentru eroare n situatiile n care exista cai de rezolvare a situatiei prin mentinerea acestuia, intentia legiuito rului fiind aceea de mentinere a partajului ori de cte ori acest lucru este posib il. n afara cazurilor sus amintite n legatura cu desfiintarea partajului, se impune a

mai face urmatoarele precizari: - n dreptul civil romn nu este posibila resciziunea mpartelii pentru leziune, textu l art. 887 cod civil francez nefiind preluat de legiuitorul romn n ntregime desi, a sa cum am aratat, acesta si-a intitulat sectiunea a 5-a din capitolul referitor la partaj, Despre desfiintarea sau resciziunea mpartelii ; - posibilitatea desfiintarii mpartelii o au si tertii n situatia cnd ea a fost facu ta cu ignorarea opozitiei facute de acestia . Posibilitatea desfiintarii hotarrii de partaj , la cererea tertilor, exista si pentru ipoteza cnd ei nu au participa t n proces si nici nu au facut opozitie, daca partajul s-a facut n graba, tocmai p entru fraudarea intereselor lor. Este admisibila, daca sunt ndeplinite conditiile actiunii pauliene, att revocarea tranzactiei ce a format dispozitivul hotarrii de expedient , ct si a unei hotarri judecatoresti de partaj, desi aceasta din urma n u reprezinta un act al partilor ci al instantei. Problema revocarii unui partaj fraudulos , prin actiune pauliana, chiar si atunci cnd el s-a efectuat prin hota rre judecatoreasca, trebuie solutionata n sensul admisibilitatii acesteia deoarece n acest caz exista o ntelegere frauduloasa, un act al partilor, deci nu al instan tei, care a generat hotarrea nelegala care lezeaza drepturile creditorilor. Ceea ce se tinde, n situatia cnd se dovedeste ntelegerea frauduloasa, este anularea aces teia si numai ca o consecinta se tinde si la revocarea hotarrii judecatoresti car e a materializat-o . Sa mai adaugam ca, n caz de revocare , aceasta produce efect e numai fata de creditorul reclamant, fata de celelalte parti si de terti hotarre a continund sa produca efecte ca si cnd partajul este n vigoare. O desfiintare a partajului la cererea tertilor ar putea fi nsa si rezultatul unei actiuni n simulatie, atunci cnd cel interesat ar putea sa faca dovada contranscris ului, adica a conventiei secrete dintre copartajanti. n aceasta situatie s-ar afl a coindivizarii care n aparenta ncheie un act de partaj in forma autentica, dar in realitate, potrivit ntelegerii secrete, ei realizeaza o donatie, bunurile au fos t atribuite unuia din coindivizari, iar contravaloarea cotelor parti stabilite p entru celalalt coindivizar s-au nteles ca nu trebuie platita. n conditiile n care t ertul prejudiciat ar reusi sa dovedeasca ntelegerea secreta , ar urma ca partajul sa ramna fara efect fata de el si , mai mult chiar, actul de donatie odata doved it ar putea fi atacat pe calea si n conditiile actiunii pauliene. 3.Efectele desfiintarii partajului Renasterea starii de indiviziune. Desfiintarea partajului reprezinta o consecint a putin dorita de legiuitor datorita implicatiilor negative pe care le are asupr a copartajantilor, care au luat n stapnire bunurile atribuite, ct si asupra tertilo r care au contractat cu acestia. Totusi n situatiile prezentate mai sus legiuitor ul nu a gasit un remediu mai acceptabil dect desfiintarea partajului Consecinta fireasca a anularii sau declararii nulitatii actului de mparteala o re prezinta renasterea starii de indiviziune. Fostii coindivizari pierd dreptul de proprietate exclusiv dobndit asupra bunurilor ce le-au fost atribuite ca urmare a partajului si redevin proprietari pe cote parti asupra ansamblului bunurilor ce formeaza indiviziunea. Bunurile ce trebuiesc readuse de copartasi la masa indiv iza vor fi supuse regimului juridic al indiviziunii, deci fiecare coindivizar si poate exercita drepturile recunoscute de lege asupra acestora , daca nu a interv enit ntre ei o ntelegere n sensul folosirii bunurilor conform atribuirii rezultate din partajul desfiintat . n ceea ce priveste fructele produse de bunurile indivize, acestea vor fi restitui te si ele de la data mpartelii, daca nulitatea este absoluta, respectiv de la dat a cererii n anulare n cazul nulitatii relative. Copartasul care restituie fructele are nsa dreptul sa fie despagubit pentru cheltuielile facute n vederea obtinerii lor. Pentru a se pune capat indiviziunii este nevoie de o noua mparteala, ce se poate realiza fie pe cale conventionala, fie pe cale judecatoreasca, dreptul de a cere partajul fiind si de aceasta data imprescriptibil. Reamintim ca atunci cnd, la cererea creditorului, partajul, chiar efectuat prin h otarre judecatoreasca, este revocat urmare a unei actiuni pauliene, efectele se p roduc numai n raport cu reclamantul creditor, astfel nct ntre coindivizari nu renast

e starea de indiviziune. De aceea , daca dreptul de proprietate dobndit prin part aj a fost ntabulat n cartea funciara, admiterea actiunii n revocare a partajului, l a cererea creditorului lezat, nu duce la restabilirea situatiei anterioare de ca rte funciara . Dreptul de proprietate al copartasului ramne ntabulat n cartea funci ara, iar n favoarea creditorului se poate nota hotarrea judecatoreasca de admitere a actiunii revocatorii . Creditorul beneficiar al hotarrii de revocare a partajului poate urmari bunurile ce au constituit proprietate comuna, partajul nemaifiindu-i opozabil, dar si cel caruia i-a fost atribuit bunul are posibilitatea achitarii creantei, cu conseci nta ca creditorul nu mai poate invoca vreun drept asupra bunului ce facea obiect ul actului ncheiat cu viclenie. Efectele desfiintarii partajului fata de terti. n intervalul scurs de la data efe ctuarii operatiunii de partaj si pna la desfiintarea ei, interval mai scurt sau m ai lung, dupa mprejurari, copartajantul caruia i-au fost atribuite bunurile poate ncheia diferite acte juridice cu privire la acestea. Mai frecvent aceste acte su nt de conservare si administrare, dar pot fi si acte de dispozitie. Se pune ntreb area care este soarta acestor acte juridice, n special a celor de dispozitie, car e au consecinte mult mai profunde . Se vor desfiinta ele n virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis si a regulii nemo dat quod non h abet, sau tertii ce cu buna credinta au intrat n relatii contractuale cu persoane le n cauza nu vor fi nevoiti a suporta rigoarea acestor principii? Problema are o rezolvare relativ unitara n doctrina si practica judiciara . Astfel, n privinta actelor de conservare sau de administrare , acestea se mentin, deoarece ele folosesc tuturor coindivizarilor. De altfel, chiar daca nu ar fi i ntervenit operatiunea de partaj care a creat aparenta de proprietar exclusiv pen tru copartasul care ncheie actele juridice, asemenea acte sunt recunoscute ca val abile , n masura n care sunt utile indiviziunii, n baza gestiunii de afaceri sau a mandatului tacit. Ca urmare, cu att mai putin se pune problema ca ele sa fie desf iintate atunci cnd au fost ncheiate ntr-o perioada n care att copartasul ct si tertii au crezut n calitatea de proprietar exclusiv a acestuia. n ceea ce priveste actele de dispozitie, trebuie facuta distinctia ntre bunurile m obile si imobile. n privinta bunurilor mobile corporale, actele de dispozitie se mentin, n baza art. 1909 Cod civil, daca dobnditorul a fost de buna credinta, adica daca a avut conv ingerea ca dobndeste bunurile de la un proprietar bazat pe un act de partaj valab il. n privinta actelor de nstrainare a imobilelor sau de constituire de drepturi reale asupra acestora, tertii de buna credinta s-ar putea apara prin invocarea uzucap iunii, nsa o astfel de aparare se poate rar folosi, deoarece presupune scurgerea unui interval mare de timp. n cazul n care nu sunt ndeplinite conditiile pentru ca tertul sa dobndeasca imobilul prin uzucapiune practica judiciara si doctrina s-au orientat, dupa mai multe de cenii de controverse, spre mentinerea n totalitate a actului de nstrainare, sau co nstituire de drept real, n baza principiului error communis facit jus, care presu pune nsa ndeplinirea unor conditii ce formeaza teoria mostenitorului aparent. Aces te conditii sunt urmatoarele: a. actul sa fie cu titlu particular; b. actul sa fie cu titlu oneros, pentru ca ar fi inechitabil sa fie protejat dobn ditorul cu titlu gratuit al unui imobil n defavoarea celui ce urmareste sa evite o pierdere; c. tertul sa fi fost de buna-credinta, ceea ce nseamna ca acesta trebuie sa fi co ntractat avnd convingerea ferma ca contracteaza cu adevaratul proprietar al bunul ui. Amintim ca potrivit art. 1899 alin. 2 Cod civil, buna credinta se prezuma(bo na fides praesumitur). Prezumtia este nsa una simpla, cel interesat putnd face dov ada faptului ca tertul cunostea viciile titlului nstrainatorului, prin orice mijl oc de proba; d. sa existe o eroare obsteasca, o eroare care ar fi creat o aparenta n ceea ce p riveste calitatea de proprietar a dispunatorului nu numai pentru tertul contract ant, dar si pentru alte persoane care s-ar fi aflat n situatia acestuia. Caracter ul comun al erorii nu trebuie nsa nteles n sensul ca si dispunatorul ar fi necesar

sa ncheie actul sub imperiul acestei erori. Principiul error communis facit jus a fost creat n ideea apararii tertilor de buna-credinta si nu a dispunatorului, as a nct pozitia subiectiva a mostenitorului aparent intereseaza mai putin. Caracteru l invincibil al erorii semnifica faptul ca aceasta este att de puternica n crearea aparentei nselatoare nct demersurile, cercetarile efectuate cu toata diligenta spe cifica omului prudent, nu ar putea nlatura aparenta creata, credinta ca se contra cteaza cu adevaratul proprietar. Cu titlu de exemplu aratam ca existenta unei ho tarri judecatoresti prin care se stabileste masa succesorala, succesorii si se ef ectueaza partajul, poate crea o eroare comuna si invincibila asupra calitatii de proprietar a copartajantului care nstraineaza bunuri din cele atribuite n exclusi vitate. Aceasta deoarece partajul judiciar presupune un control al instantei cu privire la calitatea de coindivizari, la componenta masei indivize si la toate o peratiunile legate de partaj. n cazul n care tertul dobnditor a cunoscut, sau cu di ligente minime putea sa cunoasca nevalabilitatea titlului de proprietate al vnzat orului, ceea ce trebuie dovedit, opereaza regula de drept potrivit caruia nevala bilitatea titlului de proprietate al nstrainatorului antreneaza desfiintarea titl ului subachizitorului . n situatia n care sunt ndeplinite conditiile mentionate , actul juridic de dispozit ie ncheiat cu tertul dobnditor se mentine si desfiintarea partajului nu are ca efe ct renasterea starii de indiviziune si cu privire la acel bun. n cadrul noii oper atiuni de partaj se va lua nsa n calcul pretul pe care coindivizarul l-a ncasat, sa u valoarea imobilului nstrainat, dupa cum coindivizarul nstrainator a fost de buna sau de rea-credinta , acest pret urmnd a fi mpartit conform cotelor parti cuvenit e din bunurile indivize. n cazul n care una sau mai multe conditii dintre cele mentionate nu sunt ndeplinite , actul nu este anulabil sau nul, total sau partial, ci tinnd cont de regimul jur idic al bunurilor aflate n stare de indiviziune, el este supus unei conditii rezo lutorii n sensul ca daca bunul cade, n urma partajului, n lotul altui coindivizar d ect nstrainatorul, vnzarea va ramne fara efect , iar daca, dimpotriva, bunul revine coindivizarului care a si dispus de el si care n virtutea efectului declarativ al partajului este considerat retroactiv proprietar, actul de dispozitie ramne vala bil. n situatia de mai sus deci, bunul reintra n masa indiviza si este supus n natu ra operatiunii de partaj, actul de nstrainare putnd constitui, uneori, n functie de mprejurarile concrete ale cauzei, un criteriu pentru ca bunul sa fie atribuit co indivizarului care a contractat cu tertul.. Vrem nsa sa subliniem ca totusi mpreju rarea aratata constituie un criteriu de preferinta cu valoare redusa. Tertul dobnditor cu titlu oneros, ramas fara imobil ca urmare a desfiintarii retr oactive a contractului prin efectul atribuirii imobilului altui coindivizar dect cel contractant, se poate ndrepta cu actiune n garantie pentru evictiune contra vnz atorului.