2

CURS 1 SUCCESIUNI
GENERALITI

n esen, materia succesiunilor se refer la regulile dup care patrimoniul celui

decedat se transmite la motenitori, la urmaii lui. Trebuie cunoscute chestiuni cu
referire la nuliti, capacitatea de folosin/de exerciiu ale persoanei, dar exist
chestiuni specifice numai acestei materii: rezerva succesoral, raportul donaiilor,
partajul .a.
Despre transmisiunea prin succesiune discutm cnd decedeaz o persoan fizic,
nu cnd nceteaz o persoan juridic, caz n care problemele care se pun nu sunt la fel
ca n cazul persoanelor fizice. Persoanele juridice, ns, pot fi gratificate prin legate, prin
testamente. O s vedem c exist situaii n care cei decedai nu au motenitori, nici
legali nici testamentari, situaie n care patrimoniul celui decedat va reveni statului,
adic la municipii, orae i comune. n noua reglementare, nu i revine succesiunea
administraiei centrale, ci unitilor administrativ teritoriale.
Din punct de vedere terminologic
1. Reinem c exist dou mari accepiuni si anume acela de mod specific de
dobndire a proprietii sau transmitere a proprietii i, pe de alt parte, obiect al
transmisiunii succesorale.
Ca mod specific de dobndire i transmitere a proprietii, din dispoziiile art 557
NCC al 1 rezult c printre alte moduri de dobndire i transmitere a proprietii
(convenie, uzucapiunea, hotrrea judec.), sunt enumerate i motenirea legal i
testamentar. Clauza de preciput este ns al treilea fel de motenire, adic cea
contractual (legiuitorul nostru crede c avem doar dou feluri de motenire).
Art 953 NCC spune c motenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane
fizice decedate ctre una sau mai multe persoane n fiin. Se ilustreaz aceeai idee c
succesiunea este mod de dobndire i transmitere a proprietii. De aceea, trebuie s
avem doi subieci de drept, de cuius i succesorii. La motenire, mecanismul de
transmitere a proprietii de la cel decedat la motenitor, difer de mecanismul de
transmitere al proprietii prin contract. La vnzare, contract translativ de proprietate,
acordul de voin face ca proprietatea s treac automat de la vnzator la cumprtor. n
cazul motenirii, doar n principiu, patrimoniul celui decedat trece de la de cujus la fiul
su de exemplu, dar fiul sau orice succesibil sau persoan care poate moteni are
dreptul de a opta.
n principiu transmisiunea opereaz cu efecte de la data decesului, dar fiind
condiionat de acceptarea motenirii, i atunci trebuie s ne punem ntrebarea ce se
ntmpl ntre aceste momente (ntre momentul decesului i acceptare). Acceptarea
motenirii nu are aceleai efecte ca i acceptarea unei oferte n cazul unui contract fiind

vorba doar de o nsuire a calitii de motenitor pe care succesibilul o are chiar de la

deschiderea motenirii, sub condiia de a accepta motenirea in termenul de decdere
de un an. Patrimoniul nu rmne fr titular. Aadar transmiterea de la tat la fiu
nu opereaz n temeiul acceptrii, adic n temeiul unei oferte, ci este o
nsuire a calitaii de motenitor pe care n principiu o are de la data
deschiderii motenirii.
2. O a doua accepiune este aceea de obiect al transmisiunii succesorale. n unele
contexte se vorbete despre succesiune sau motenire ca obiect al transmisiunii
de pild, art 953 al 1 NCC spune c motenirea revine n ordinea i dup regulile
stabilite potrivit prezentului titlu soului supravieuitor i rudelor defunctului i
anume descendenilor, ascendenilor i colateralilor.
Obiectul transmisiunii succesorale poate s fie de trei feluri, i anume una
universal- cnd se transmite ntregul patrimoniu care conine nu numai elementele
de activ, ci i elementele de pasiv, o transmisiune cu titlu universal cnd nu se
transmit ntregul patrimoniu ci numai o fraciune din acesta (o treime, sau toate
mobilele), sau transmisiuni cu titlu particular, adic prin legate de cuius transmite
cui vrea el un anumit bun sau anumite bunuri- opereaz numai n privina activului.
Numai in cazuri exceptionale, legatarii pot sa fie tinuti la plata pasivului.
FELURILE MOTENIRII
LEGAL- SAU AB IN TESTAT , adic motenirea fr testament, sau nu s-a dispus
de toate bunurile ci numai de o parte.
Motenirea legal funcioneaz cand cel decedat nu a dispus de patrimoniul sau in
intregul lui sau in pare, si ca norma supletiva intervine mostenirea legala. Legiuitorul
va stabili cine sunt persoanele care cu titlu de mostenire legala il mostenesc pe cel
decedat- numai cand de cuius nu a dispus prin liberalitati.
TESTAMENTARA Avem de a face cu o transmisiune intemeiata pe vointa lui de
cuius exprimata in timpul vietii in una din formele testamentare. Trebuie sa existe o
manifestare in una din formele de testamente prevazute de lege.
CONTRACTUALA art 333 NCC instituirea contractuala a fost definita ca fiind un
act prin care instituantul face un act de dispozitie pentru timpul cand nu va mai fi in
viata de tot sau o parte din patrimoniul sau si aceasta dispozitie este acceptata de
beneficiar= acord de voin - act hibrid care in forma este un contract, dar prin efecte
este un testament pt c i produce efectele numai la data decesului instituantului.
S-a ajuns ca in NCC institutia sa nu mai fie reglementata ca atare, nu mai avem texte
corespunzatoare ca cele din VCC. VCC reglementa aceasta insitutie strict legata de
casatorie. Ulterior, odata cu intrarea in vigoare a C familiei, s-a instituit un singur
regim, al comunitatii de bunuri si aunci instituirea contractuala nu a mai fost
reglementata deloc.

Art 333 spune la al 1 ca prin conventia matrimoniala se poate stipula ca sotul

supravietuitor sa preia fara plata inainte de partajul mostenirii unul sau mai multe
dintre bunurile comune detinute in devalmasie sau coproprietate. Clauza de preciut
poate fi stipulata in beneficiul fiecaruia dintre soti sau in beneficiul unuia dintre ei. La
al 2 se specifica ca aceasta clauza nu este supusa raportului donatiilor o institutie
specifica contractului de donatie este obligatia de raport, desi apare ca liberalitate
(deci, act de dispozitie cu titlu gratuit), dar este supusa reductiunii.
Textul corespunzator din cc francez spune exact invers, ca clauza nu este
supusa nici raportului, nici reductiunii si ca nu este liberalitate nici in forma nici in
continut. Legiuitorul francez a transat problema si sustine clar ca nu e liberalitate.
Legiuitorul roman, dorind sa fie subtil, a spus ca nu e supusa raportului deci, ca e o
liberalitate definitiva care se imputa pe CD, dar ca e supusa reductiunii, deci ca
este liberalitate, instituita prin contractul de casatorie si produce efecte numai de la
data decesului dispunatorului- tocmai de aceea este instituire contractuala.
CARACTERELE TRANSMISIUNII SUCCESORALE IN GENERAL (regulile de
aici se aplica tuturor mostenirilor)
1. Este o transmisiune mortis causa- o transmisiune declansata de decesul unei
persoane fizice. Art 954 NCC spune ca mostenirea unei persoane se deschide in
momentul decesului acesteia. E clar ca e vorba si de factorul declansator.
2. Este o transmisiune universala. Spre deosebire de transmisiunile cu continut
patrimonial facute prin acte juridice care se refera doar la anumite bunuri, deci
sunt transmisiuni cu titlu particular, in cazul succesiunilor este vorba despre
transmisiuni universale. Nu intelegem, insa, ca in caz de deces cineva primeste tot
patrimoniul si altele nu primesc nimic. O sa vedem ca sunt posibile multe
combinatii si in principiu intotdeauna mostenirea presupune o transmisiune cu
caracter universal. Daca o persoana care a decedat si care a lasat, de pilda, 3
bunuri si a dispus de fiecare prin legate lui A,B SI C, asta nu inseamna ca nu se
transmite universal mostenirea celor 3 persoane deoarece cele 3 legate au operat
transmisiunea doar in privinta drepturilor, si cineva trebuie sa preia si pasivul. In
exemplul dat, daca nu exista si alti mostenitori legali sau testamentari, statul va
culege mostenirea vacanta, dar nu va plati statul din buget pasivul mostenirilor
vacante. Juridic insa, asta se intampla.
3. Este o transmisiune unitara.
In art 732 cc francez , articol care in prezent este abrogat, se preciza ca legea nu ia
in vedere nici natura nici originea bunurilor pentru a reglmenta succesiunea- vroia sa
spuna ca, spre deosebire de dr anterior codului civ Napoleon 1804 cand stim ca existau
feude deci, existau nobili care detineau diferite averi, in acele reglementari anterioare
codului civ. napoleon erau regimuri diferite de transmitere a succesiunii. Unul era
regimul bunurilor asa - zise proprii- imobilele transmise din generatie in generatie (deci,
de pilda daca printul sau contele avea domeniul X si pe acel domeniu exista un castel
stramosesc, acel castel era bun propriu si avea un regim distinct pt ca nu se putea

transmite decat in interiorul familiei. Deci, nu puteau cei care deveneau titularii coroanei
respective sa dispuna de castelul respectiv in favoarea oricui voiau, ci acelea obligatoriu
se transmiteau doar in interiorul familiei. De acele bunuri nu puteau dispune.). Se putea
dispune de bunurile asa-zis achizite, acelea dobandite de nobili in timpul vietii; putea fi
vorba si de bunuri imobile dar care nu erau bunuri proprii. Acest art 732- a dorit sa
marcheze aceasta ruptura fata de acel cod anterior. Nu se mai transmite dupa regulile
feudale, ci dupa principiul egalitatii. Ulterior, acest art. 732 a fost abrogat. In principiu,
noi nu avem un text si nu aveam nici in VCC dar doctrina a considerat ca regulile sunt
aceleasi. Deci, in principiu, transmisiunea este unitara, dar exista si anumite exceptii.
EXCEPTII
DREPTUL de abitatie al sotului supravietuitor reglementat la art 973 NCC. Acest
drept exista si in vechea reglementare, in Lg 319.
Este dreptul sotului
supravietuitor care nu detine o locuinta si care are dreptul de a folosi locuinta in
care a stat cu sotul decedat in anumite conditii. Era o regula derogatorie de la
dreptul comun pt ca se referea la un anumit bun, la o locuinta si ii apartine doar
sotului supravietuitor.
Art 974 se refera la mobilier si la obiectele de uz casnic care constituie obiectul
unui drept special de mostenire in favoarea sotului supravietuitor in cazul in
care vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori decat descendentii (CLS I).
Deci, cand vine in concurs sotul supravietuitor cu alti mostenitori decat
descendentii, sotul supravietuitor are acest drept. In privinta mobilierului si
obiectelor de uz casnic, transmisiunea nu se face dupa regulile de drept comun.
Daca, de exemplu, lasa un frate si un sot supravietuitor decujus, daca bunurile
lasate sunt numai din aceasta categorie a mobilierului si obiectelor de uz
casnic, toate ii revin Ss in temeiul acestui drept special (art. 5 din LG 319/1943,
in vechea reglementare). Daca de cuius lasa numai bunuri de acest gen, toate
vor reveni SS in temeiul acestui text special prevazut la art 974.
In cazul mostenirilor cu elemente de extraneitate- mostenire a unui cetatean
roman care detine bunuri si in strainatate, sau invers. Regula era pana nu
demult ca transmisiunea opera diferit, in privinta bunurilor mobile aplicandu-se
legea cetateniei celui decedat lex patriae, iar in privinta imobilelor se aplicau
normele de la locul situarii imobilului lex rei site. Noile reglementari , art 2633
NCC care consuna cu o reglementare europeana Regulamentul 652/2012,
regula este ca mostenirea este supusa regulilor statului pe teritoriul
caruia defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuita, indiferent de
locul situarii bunurilor.
La art 2634 al 1 NCC se mai precizeaza ca o persoana poate sa aleaga ca lege
aplicabila mostenirii in ansamblul ei legea statului a carui cetatenie o are.
Asadar, e vorba de persoanele care stau in strainatate si pot opta, fie pt legea
respectiva ca lege de resedinta, fie pt legea nationala in temeiul cetateniei. Deci
e vorba de persoanele care stau in strainatate si pot sa aleaga fie acea lege,
sau legea nationala.

bunurile reprezentand amintiri de familie. La inceput nu a fost reglementata

aceasta institutie in mod expres, dar s-a acceptata ca in privinta acestor bunuri
se aplica reguli derogatorii de la dreptul comun, reguli pe care le gasim incluse
in dispozitiile NCC la art 1141, 1142. Sunt bunuri care au mai mult o valoare
sentimentala decat materiala au o legatura directa cu istoricul unei familii si au
mai mult o valoare sentimentala si au un regim aparte.

DESCHIDEREA MOSTENIRII
-

CAUZA DESCHIDERII MOSTENIRII ESTE DECESUL UNEI PERSOANE FIZICE- ART 954
AL 1
A NU se confunda cauza deschiderii mostenirii declansata automat de deces cu
deschiderea procedurii succesorale notariale- declansata de o cerere a persoanei
interesate, care este o procedura gratioasa, nu contencioasa care are ca scop
verificarea elementelor care au legatura cu patrimoniul persoanei decedate, se
stabilesc persoanele care au dreptul la mostenirea respectiva, care sunt bunurile
care se transmit prin mostenire si cine si cat priemeste- se finalizeaza prin
eliberarea certificatului de mostenitor. Nu e obligatorie aceasta procedura.
Procedura doar constata ca a decedat o persoana si ca patrimoniul se transmite la
alte persoane, dar faptul declansator care duce la transmiterea proprietatii cu titlu
de mostenire este decesul lui de cujus.
Pe timpul vietii lui de cuius, niciun succesibil, chiar daca este vorba de rezervatari
nu au niciun fel de drept cu privire la bunurile celui pe care spera sa il
mosteneasca. De exemplu, fiul nu poate sa il dea in judecata pe tata sustinand ca
se opune unui act de dispozitie facut de tata in timpul vietii. Principiu este ca pana
la decesul lui de cuius, succesibilii nu au decat drepturi eventuale. Nu au drepturi
nici macar la masuri conservatorii. Pot ataca actele prin care s-au facut liberalitati
si care le-au incalcat dreptul la rezerva, care este o anumita cota parte din
mostenire care le revine acestor mostenitori, dar numi dupa deces!!! De pilda,
daca o persoana incepe sa faca donatii si dispune de toate bunurile sale, fiul
acestei persoane nu are dreptul sa faca nimic; juridic, nu poate obtine nimic.
Data deschiderii mostenirii este aceea a decesului. Ea are importanta deoarece
determina persoanele care au dreptul la mostenire, care este continutul
patrimoniului, legea aplicabila legea aplicabila la momentul deschiderii
mostenirii, data in raport cu care opereaza acceptarea sau renuntarea la
mostenire. Deci, exista anumite efecte legate de data deschiderii succesiunii.
In mod obisnuit data decesului este constatata printr-un certificat medical pe caza
caruia se elibereaza certificatul de deces la serviciul specializat si asta face dovada
decesului unei persoane; exista situatii in care o persoana este disparuta
considerata a fi in viata pana la declararea judecatoreasca a decesului.
O situatie aparte este aceea a comorientilor- persoanele care au vocatie
succesorala reciproca- de pilda, tatal si fiul, sau numai una are fata de cealalta de
pilda, e instituit legatar de catre o persoana fata de care nu are vocatie legala si

care decedeaza intr-o anumita imprejurare in care nu se poate stabili ordinea

deceselor- de pilda, intr-un accident de masina aviatic. Nu se poate stabili care a
decedat mai intai si care a decedat dupa. E important sa se stabileasca acest lucru
pt ca cel care supravietuieste fie si o fractiune de secunda, daca se dovedeste
acest lucru, inseamna ca l-a mostenit pe celalalt. Cel care a decedat mai intai ii
transmite patrimoniul celui care a supravietuit. Mai bine zis, mostenitorilor acestuia
pt ca acesta decedand odata cu celalalt, nu se mai poarta aceasta discutie. Se
prezuma ca aceste persoane au decedat in acelasi moment. fiul nu are
capacitate succesorala deci nu il poate mosteni pe tata.
Si in reglementarea anterioara, art. 21 din Decretul 31/1954 referitor la persoanele fizice
si juridice instituia o prezumtie legala si anume, ca persoanele respective au decedat in
acelasi moment. Au existat anumite discutii: unii autori din dreptul nostru au sustinut ca
in aceasta ipoteza, de pilda, daca un tata decedeaza odata cu fiul, desi legea spunea ca
au decedat in acelasi moment deci, logic si juridic nu se puteau mosteni unul pe altul,
nici fiul pe tata, nici tatal pe fiu pt ca, o sa vedem ca, una dintre conditiile de a mosteni
este de a avea capacitate succesorala, adica de a fi in viata cand decedeaza celalalt. Or,
prezumtia era ca au decedat in acelasi timp deci, fiul nu-l putea mosteni pe tata. Unii
autori au sustinut ca, totusi, fiul il poate mosteni pe tatal desi nu aveau capacitate
succesorala. Problema era rezolvata in dr francez care spunea ca fiul il poate mosteni pe
tatal pt ca legea prevedea expres.
NCC , insiprandu-se din alte reglementari, nu mai vb de comorienti (si bine face),
dar spune ca o conditie pentru a il putea mosteni pe altul este sa dovedesti ca ai
supravietuit.
Daca nu dovedesti, nu poti mosteni! Nu mai intereseaza cand a decedat unul si
cand a decedat celalalt. Nu mai vine legea sa explice vechea poveste. Problema este
de probatiune. Cu ceva timp in urma, inainte de prezumtia aceasta ca au decedat in
acelasi moment, existau prezumtii care spuneau ca mai intai mor copiii, pe urma
femeile si apoi barbatii.
La ora actuala, chestiunea nu mai este ca legea stabileste ea care e momentul mortii, ci
problema este de probatiune: daca poti sau nu dovedi ca a supravietuit.
In ceea ce priveste locul deschiderii mostenirii => In functie de locul deschiderii
mostenirii se stabileste competenta notarului care instrumenteaza procedura
succesorala, a instantei de judecata in caz de litigiu, se iau masurile privitoare
conservarii bunurilor succesorale si inventarierea lor s.a.
Art 954 al 2 NCC spune ca mostenirea se deschide la locul ultimului domiciliu al celui
decedat- a nu se confunda domiciliul cu resedinta care este o locuinta provizorie. Se
poate face proba ca ultimul domiciliu a fost in alta parte.

CONDITII PENTRU A PUTEA MOSTENI IN GENERAL

Sunt 3 conditii care trebuie sa fie indeplinite:

1. Persoana care mosteneste trebuie sa aiba capacitate succesorala
2. Trebuie sa nu fie nedemna adica, sa nu fi comis anumite fapte care atrag
indepartarea de la mostenire
3. Trebuie sa aiba vocative la mostenire
CAPACITATEA SUCCESOARALA
art. 957, alin. 1 NCC spune ca o persoana poate mosteni daca exista la momentul
deschiderii mostenirii. Conditia principala pentru a putea mosteni, sigur nu singura, dar
conditia principala este ca persoana respectiva sa existe la momentul deschiderii
mostenirii.
Atunci cand e vb de pers fizice (cand mostenitorii sunt PF), cerinta este sa fie in viata, iar
cand e vb de persoane juridice, acestea trebuie sa aiba existenta dpdv legal deci, sa fie
constituite conform legii si sa fie inregistrate in Registrele specifice care se tin cu privire
la PJ.
In privinta pers juridice exista si asa zisa capacitate anticipata care le da dreptul de
a dobandi bunuri pentru a-si constitui patrimoniul de pornire, chiar daca nu e inregistrata
inca. daca, de pilda, o PJ care, in principiu, ia nastere mai intai prin actul constitutiv:
exemplu, fundatie, SC se realizeaza mai intai intelegerea intre asociati, dar asta nu e
suficient ca persoana sa ia nastere dpdv. Este necesar ca ea sa fie inregistrata in
registrele anumite prevazute de lege. Pana la inregistrare, dpdv legal, nu exista propriu
zis, cu toate consecintele legale, dar legea ii da dreptul unei astfel de persoane pt care
exista actul constitutiv, dar nu si inregistrarea de a dobandi cu anticipatie anumite
bunuri. Deci, se pot face legate in favoarea fundatiei sau SC respective inca din timpul
cand inca nu beneficiaza de toate drepturile legale.
Traditional: Este considerat in viata copilul conceput si nascut viu. are capacitate
succesorala deci, este considerat a fi in viata de la data cand a fost conceput. Nu e
suficient sa fie conceput, ci trebuie sa se nasca viu. In dreptul nostru se cere doar sa se
nasca viu, chiar daca moare imediat dupa ce a respirat.
De retinut ca prima conditie pentru a putea mosteni este aceea ca persoana care
mosteneste sa existe. Cand e vorba de PF sa fie in viata, iar cand e vorba despre PJ sa
aiba existenta legala.
MOSTENITORUL SA NU FIE NEDEMN
Institutia nedemnitatii sau a nevredniciei, cum era denumita in VCC, nu este noua,
dar reglementarea din NCC difera de reglementarea anterioara. In VCC, nedemnitatea
era o sanctiune care se referea doar la mostenirea legala.
Existau 3 cazuri de nedemnitate prevazute la art. 655 VCC:

Situatia cand o persoana era condamnata pentru savarsirea unui atentat la viata
lui de cujus
Acuzatia capitala adica, denuntul care putea duce la pedeapsa cu moartea (timpul
cand pedeapsa respectiva functiona)
Nedenuntarea de catre mostenitorul major a omorului caruia i-a cazut victima de
cujus

Ceea ce trebuie sa retinem este ca aceasta sanctiune opera de drept deci, nu era
pronuntata de instanta ci era eventual doar constatata si ca nu putea fi inlaturata in nici
un fel! Deci, de cujus nu putea sa-l ierte. O sa vedem ca in NCC lucrurile s-au nuantat ca
urmare a experientelor care s-au constatat intre timp.
In NCC , spre deosebire de reglementarea anterioara avem doua feluri de
nedemnitate:
-

de drept (opereaza la toate mostenirile).

Potrivit dispozitiilor art 958 al 1 NCC exista doua cazuri de nedemnitate de drept:
1. Situatia cand un succesibil este condamnat penal pentru savarsirea unei infractiuni
cu intentia de a il ucide pe cel care lasa mostenirea este un atentat la viata lui de
cujus.
Asa cum rezulta chiar din enunt este vorba de un atentat la viata lui de cuius e vorba
despre infractiuni comise cu intentie directa (pentru ca o sa vedem, cand nu
exista intentia directa, ci decesul rezulta cu praeterintentie, atunci
nedemnitatea nu mai este una de drept ci este una judiciara), indiferent de
calitatea in care se face acest lucru - autor sau participant. Cand e praeterintentie,
nedemnitatea este judiciara.
O cerinta care rezulta din textul legii este ca cel care a comis faptele respective sa fi
fost condamnat pentru acea fapta, deci sa survina o hotarare judecatoreasca, fie penala,
fie civila. Aici au intervenit modificari importante ata de VCC. In VCC se cerea sa existe o
condamnare penala. S-au ivit in practica situatii, cum a fost si in speta solutionata de
CEDO - [Velcea si Mazare contra Romania]. In speta respectiva, sotul s-a certat cu sotia
lui, a ucis-o si la putin timp s-a sinucis si el. In aceasta ipoteza, dupa normele juridice de
la momentul respectiv, art. 655 VCC, dpdv al dreptului succesoral: a decedat sotia, s-a
deschis mostenirea ei, sotul i-a supravietuit, legea cerea pt a opera nedemnitatea sa fi
fost condamnat penal ucigasul (sigur ca nu a mai apucat sa fie condamnat). Patrimoniul
sotiei s-a transmis la el, dupa care s-a transmis la rudele lui. Rudele defunctei s-au trezit
fara mostenire. Instantele interne au respins cererea rudelor defunctei, iar ele au obtinut
castig de cauza la CEDO pe temeiul art. 8. In esenta, a fost o solutie echitabila. Si in
drepul francez situatia a fost identica, dar acolo unele instante au ignorat legea. Sigur ca
au fost criticate de doctrina. Si atunci, iata ca legiuitorul, a nuantat precizand ca o
cerinta de principiu este ca cel care a savarsit fapta sa fi fost condamnat penal, dar se
admite ca in situatia in care nu poate fi condamnat penal (s-a sinucis, ca in speta) in

acea ipoteza instanta civila poate sa constate ca sunt intrunite conditiile nedemnitatii.
Este o solutie perfecta si dpdv legal si logic. O cerinta este sa survina o hotarare
judecatoreasca: fie una penala de condamnare daca mai este in viata respectivul, fie una
civila care sa constate ca sunt intrunite conditiile cerute de lege.
2. Situatia cand un succesibil este condamnat pentru savarsirea inainte de data
deschiderii mostenirii a unei infractiuni cu intentia de a ucide un alt succesibil, care
daca mostenirea s-ar fi deschis la momentul respectiv, ar fi avut vocatie la
mostenire. (ex. un frate il ucide pe celalalt frate)
Acest caz este unul oarecum inedit deci, nu il regasim in alte sisteme de drept.
Regimul juridic al nedemnitatii de drept - art 958 al 3 NCC precizeaza ca
aceasta poate fi constatata oricand (nu este ingradita de vreun termen de prescriptie) la
cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre instanta ori de catre notarul
public pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea. Cu alte cuvinte,
aceasta nedemnitate este imprescriptibila, poate fi invocata de orice persoana interesata
un mostenitor subsecvent, un comostenitor, un gratificat, un donatar care altfel ar
trebui sa suporte raportul sau reductiunea.
Efectele nedemnitatii de drept: de indata ce sunt intrunite conditiile legii, nu
trebuie sa survina o hotarare judecat care sa aplice sanctiunea nedemnitatii ci
opereaza in virtutea legii, dar sa fie intrunite conditiile legii: sa fie savarsite faptele
la care se refera legea si sa fi survenit o hotarare judecatoreasca, penala sau civila.
In acest sens, aceasta nedemnitate este de drept. Ea automat poate fi invocata si
produce efecte.
-

Nedemnitatea judiciara.

Legiuitorul nostru s-a inspirat din dispozitiile art 621 CC Quebec. Este vb de o
nedemnitate care, spre deosebire de cea de drept, este facultativa, operand doar daca
este dispusa de instanta de judecata. Cazurile si conditiile in care opereaza aceasta
nedemnitate:
-

cazul cand un succesibil este condamnat penal pentru savarsirea cu

intentie impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de
violenta fizica sau morala ori a unor fapte care au avut ca urmare
moartea victimei. Este vb tot de intentie directa, dar nu intentia directa
de a omori, ci din cauza loviturilor, defunctul decedeaza (praeterintentie)
un succesibil cu rea credinta ascunde altereaza sau distruge sau falsifica
testamentul defunctului, fie inainte sau dupa deschiderea mostenirii
un succesibil prin dol sau violenta il impiedica pe cel care lasa
mostenirea sa intocmeasca , modifice sau sa isi revoce testamentul.

Regim juridic - art 959 al 2 teza I spune ca declararea nedemnitatii poate fi ceruta de
orice succesibil , deci nu mai e vorba de orice persoana interesata ci de orice succesibil
adica persoanele care l-ar putea mosteni pe cel decedat. De pilda, sunt 2 frati si unul

dintre ei a comis fapte de natura celor care atrag aceasta nedemnitate. Cel care nu e
vinovat poate, daca vrea, sa solicite aplicarea sanctiunii fata de celalalt. Deci, nu orice
persoana interesata poate ci numai succesibilul. Legea spune ca orice succesibil, dar
exista situatii in care succesibilul poate sa nu aiba interes, nu ar putea beneficia de
dispozitiile legii. Ex: daca cel care a decedat doi fii si un frate al defunctului, prevalanduse de dispozitiile art. 959 ar introduce actiune in declararea nedemnitatii. Se pune
intrebarea daca in aceasta ipoteza el justifica un interes legal? Fiind vorba de un exemplu
in care cel decedat avea doi fii, unul fiind nedemn. Prin declararea lui ca iind nedemn,
acela este inlaturat de la mostenire, dar celalalt fiu ar culege toata mostenirea. Mai
justifica fratele vreun interes? Caci, fratele fiind mostenitor din CLS a II-a vine la
mostenire numai daca nu exista mostenitori din CLS I. astfel, fratele nu mai justifica
vreun interes ca sa-l faca pe cel care nu este vinovat sa beneficieze de mostenire. Deci,
textul nu trebuie interpretat ad literam. Unul din fii este nedemn, celalalt culege
mostenirea. Nu mai are fratele interes deoarece profita celalalt fiu de nedemnitate.
Trebuie sa poate beneficia de declararea nedemnitatii.
Spre deosebire de nedemnitatea de drept care este imprescriptibila, deci poate fi
invocata oricand nedemnitatea judiciara poate fi invocata numai in termen de un an
de la data deschiderii mostenirii, altfel opereaza decaderea. Sunt situatii in care o
persoana interesata distruge testamentul lui de cujus dupa data deschiderii mostenirii, si
atunci termenul curge de la data cand cei interesati afla de savarsirea faptelor respective
sau, mai exact, de la data cand cei interesati afla despre savarsirea faptelor respective
caci, se poate intampla ca distrugerea sa fie facuta in secret.

Efectele ambelor nedemnitati

-

Nedemnul este inlaturat de la mostenire.

Pierde dreptul de a-l mosteni pe de cujus. Cel nedemn este inlaturat de la intreaga
mostenire chiar daca este rezervatar, el nu va putea cere rezerva succesorala la care ar
avea dreptul daca nu ar fi savarsit fapta nedemna. Si mostenitorii rezervatari sunt
indepartati. Sub VCC s-a sustinut ca nedemnul pierde vocatia succesorala, dar sub NCC
nu se mai poate sustine aceasta idee deoarece nedemnul poate fi iertat si atunci si-ar
recapata vocatia deci, nu pierde dreptul la mostenire. Se pierde doar emolumentul. Este
un caz de dezmostenire legala- dispozitie prin care de cuius inlatura de la mostenire
anumiti mostenitori, si dezmostenirea inseamna nu pierderea vocatiei la mostenire pe
care ti-o da legea, testamentul sau contractul.
-

Produce efecte de la data deschiderii mostenirii intotdeauna, fie ca e de drept sau

judiciara.
Efectele nedemnitatii se produc in personam, nu afecteaza bunurile. Sunt
indreptate impotriva persoanei celui nedemn. Daca cel care a decedat a avut doi fii
A si B.unul nedemn inlatural de la mostenire, B l-a mostenit pe defunct si apoi

decedeaza si B. Bunurile pe care nedemnul A nu le mosteneste de la tata, le poate

mosteni de la fratele B care moare si el. A il mosteneste pe B si mosteneste
bunurile prin intermediul patrimoniului fratelui sau.
Nedemnul poate fi reprezentat chiar daca este in viata la data deschiderii
mostenirii, lucru care nu era posibil in reglementarea anterioara.

sa aiba vocatie la mostenire