Accesiunea Art.

567-601 Noul Cod Civil

Prin accesiune proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipete cu bunul ori se incorporeaza cu acesta (art 567 NCC). In ipoteza in care cele doua bunuri au apartinut unor proprietari diferiti, titularul dreptului asupra bunului principal devine si titular asupra bunul accesoriu. Accesiunea apare astfel ca un mod de dobandire a proprietatii asupra celui din urma bun. Prin urmare, accesiunea semnifica: a) Faptul material al incorporarii unui bun acesoriu intr-un bun principal; b) Dreptul de accesiune rezultat din acest fapt juridic in sesns restrains (adica incorporarea sau unirea) in favoarea proprietarului bunului principal, in ipoteza in care cele doua bunuri apartin unor proprietari diferiti si sunt indeplinite conditiile prevazute de lege; c) Urmare a exercitarii acestui drept, accesiunea apare ca un mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului accesoriu de catre proprietarul bunului principal, fie direct, ca efect al faptului material al unirii sau incorporarii, fie ca efect al excercitarii dreptului de accesiune, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege. Principiul accesiunii este inscris in art. 567 NCC: Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeste cu bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel. Accesiunea imobiliara naturala Accesiunea imobiliara naturala consta in unirea a doua bunuri, dintre care cel putin bunul principal este un imobil. Bunurile care se unesc apartin unor proprietari diferiti, iar unirea se produce, fara interventia omului. Accesiunea imobiliara naturala reprezinta o categorie de fapte juridice in sens restrains, care au un efect achizitiv de proprietate, efect care se produce numai ptr ca legea il prevede. Prorpietarul terenului care constituie bunul principal devine si proprietarul bunul accesoriu din momentul realizarii unirii dintre acestea ptr ca, in cazul accesiunii imobiliare natural, legiuitorul nu a mai instituit un drept de accesiune ca drept potestativ. Art. 569-579 Noul Cod Civil reglementeaza patru cazuri de accesiune imobiliara naturala: A)Aluviunea;

B) Avulsiunea C) Accesiunea insulelor si prundurilor D)Accesiunea animalelor si zburatoarelor salbatice. A) ALUVIUNEA Se prezint sub doua variante: a) Creterile de pamant- In prima varianta, aluviunea in sens restrains este aceea care consta, potrivit art. 569 Ncc in Adaugirile de teren de pe malurile apelor curgatoare revin proprietarului fondului riveran, numai daca ele se formeaza treptat. In aceasta situatie, efectul achizitiv de proprietate se produce in folosul proprietarului riveran. Daca terenul format prin aluviune se intinde de-a lungul mai multor proprietati riverine, fiecare proprietar riveran va beneficia de aluviune in raport cu latimea terenului propriu, fara a se tine seama de intinderea proprietatilor riverine sau de directia hotarului dintre ele. Aluviunea urmeaza regimul juridic al terenului riveran. Ca urmare, daca terenul riveran formeaza obiectul unui drept de coproprietate, cresterea de pamant va forma si ea obiectul aceluiasi drept. b) Retragerea apelor curgatoare- O a doua variant de aluviune consta in retragerea apelor curgatoare din albia unui fluviu sau rau, astfel incat terenul eliberat de apa intra in patrimonial proprietarului riveran de unde apa s-a retras. Potrivit art. 570 NCC, Proprietarul fondului riveran dobandeste, de asemenea terenul lasat de apele curgatoare care s-au retras treptat de la tarmul respectiv. Textul nu mai cuprinde mentiunea referitoare la pamanturile parasite de apa marii, acest aspect fiind reglementat prin legi speciale. In cazul in care retragerea apei de la unul dintre tarmuri este insotita de intinderea apei pe celalalt tarm, unul dintre proprietari pierde o suprafata de teren, in timp ce celalalt proprietar castiga o asemenea suprafata. Solutia legiuitorului nu este insa inechitabila, intrucat acest fenomen nu este rezultatul actiunii umane, ci este un efect natural. In plus, nici dpdvd practice nu s-ar justifica impartirea terenului eliberat de ape, intrun aseamenea caz, intre proprietarii riverani. De asemenea, nu este reglementata in aceasta situatie, nici despagubirea proprietarului riveran care pierde teren, nici posibilitatea ca acesta sa revendice terenul descoperit prin retragerea apei de pe malul opus.

Justificarea efectului aluviunii. Efectul achizitiv de proprietate al aluviunii in favoarea proprietarului riveran a fost justificat, in ambele variante, prin aceea ca acest proprietar trebuie sa suporte nu numai pagubele produse de apa curgatoare aflata in vechinatate, ci sa culeaga si foloasele din aceasta imprejurare. Daca dreptul de proprietate asupra terenului riveran este dezmembrat, nudul proprietar va dobandi si nuda proprietate asupra bucatii de pamant create prin aluviune, iar titularul dezmembramantului dreptului de proprietate isi va extinde dreptul sau asupra acestei bucati de pamant. Aluviunea este exclusa cu privire la lacuri, helesteie si iazuri. Conform art. 571 NCC: (1) Proprietarul terenului inconjurat de helesteie, iazuri, canale si alte asemenea ape statatoare, nu devine proprietarul terenurilor aparute prin scaderea temporara a acestor ape sub inaltimea de scurgere. (2) Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobandeste niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revarsari sporadice. B). AVULSIUNEA Este reglementata in art. 572 NCC, conform caruia: Proprietarul terenului de la care o apa curgatoare a smuls brusc o portiune de mal din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de proprietate asupra partii desprinse daca o revendica in termen de un an de la data faptului. Avulsiunea presupune ruperea ca atare a unei bucati semnificative de pamant si alipirea ei, tot ca urmare a actiunii apei curgatoare, de regula in caz de viituri, la un fond riveran situate in aval, ce apartine altui proprietar. Proprietarul poate sa o revendice timp de un an, in caz contrar, terenul va devein proprietatea celui unde el s-a alipit. Avulsiunea nu poate opera in detrimentul proprietatii publice, care este inalienabila, iar actiunea in revendicare a terenului smuls nu se prescrie intr-un an, fiind imprescriptibila. In acest caz, accesiunea nu este doar rezultatul unirii unui bun accesoriu cu un bun principal, deoarece aceasta unire nu produce, prin ea insasi, efectul achizitiv de proprietate in favoarea proprietarului bunului principal, proprietarul portiunii de teren care a fost rupta de ape poate sa reinter in stapanirea acestui bun in termen de un an. Efectul achizitiv de proprietate se produce prin accesiune in momentul in care a trecut termenul de un an de la data alipirii, iar nu ca efect al posesiei. Avulsiunea se infatiseaza asadar ca fapt juridic complex

in structura caruia intra, pe de o parte, unirea celor doua terenuri ca efect al actiunii apei si, pe de alta parte, trecerea termenului de un an. Termenul de un an este unul de decadere, iar nu unul de prescriptive. Pe de o parte, daca la expirarea termenului de un an se produce efectul achizitiv in favoarea proprietarului terenului principal, rezulta ca, in acelasi moment s-a stins dreptul proprietarului terenului accesoriu. Or, stingerea dreptului subiectiv insusi este efectul decaderii, iar nu al prescriptiri extinctive. Daca s-a indeplinit termenul de decadere de un an, proprietarul terenului principal devine si proprietarul portiunii de teren care s-a alipit ca efect al avulsiunii. Efectul achizitiv de proprietate se produce insa nu doar ca urmare a trecerii termenului, ci si ca urmare a unirii celor doua bunuri. Daca dreptul de proprietate asupra terenului principal este demembrat, nudul proprietar va obtine nuda proprietate asupra terenului accesoriu, iar titularul dezmembramantului isi va intinde exercitiul dreptului sau si asupra terenului accesoriu. C). ACCESIUNEA INSULELOR SI A PRUNDURILOR Material de alcatuire face diferenta intre insula(ostrov) si prund. Insula este alcatuita din pamant, cel putin la suprafata, iar prundul este alcatuit din nisi psi pietris. Numitorul comun al insulei si prundului este acela ca ambele sunt inconjurate de apa din toate partilr la nivelul normal al cursului apei. Art. 573 NCC: (1) Albiile raurilor apartin proprietarilor riverani, cu exceptia acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietatii publice. (2) Insulele si prundurile care nu sunt in legatura cu terenurile avand malul la nivelul mediu al apei revin proprietarului albiei. (3) Daca insula apartine proprietarilor riverani si trece peste jumatatea apei, fiecare dintre ei are dreptul de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre el pornind de la jumatatea apei. In Noul Cod Civil se precizeaza expres ca albiile raurilor apartin proprietarilor riverani, ceea ce explica in mod clar idea de accesiune a insulelor si prundurilor, astfel, in art. 574 Ncc In cazu in care o apa curgatoare, formandu-si un brat nou, inconjoara terenul unui proprietar riveran, el ramane proprietar asupra insulei astfel create. De altfel, se mai precizeaza in art 575NCC, in conformitate cu dispozitiile art. 42 L 107/1996, ca albia parasita de o apa curgatoare care si-a format un nou curs va avea regimul juridic stabilit in legea speciala. D). ACCESIUNEA ANIMALELOR SAU ZBURATOARELOR Sfera de aplicare a acestui text depinde de intelesul sintagmei animale sau

zburatoare salbatice. Intelegerea acestei sintagme presupune distinctia dintre animalele salbatice propriu- zise (ferae), cum sunt leii, panterele, jaguarii, lupii, ursii, mistretii, animalele domestic propriu- zise(mansueta), cum sunt caii, boii, vacile, oile, caprele, gastele, ratele, gainile, si animalele intermediare intre aceste doua categorii (mansuefacta), adica animale care, desi se stabilesc pe un fond, nu sunt deplin domesticite, traind in libertate si putand sa paraseasca oricand fondul. Conditia necesara pentru ca sa opereze principiul accesiunii exprima necesitatea unirii lucrului accesoriu cu lucrul principal, care trebuie sa nu se faca prin fraude sau prin artificii. Daca au fost utilizate asemenea metode, proprietarul fondului de pe care animalele au plecat nu isi pierde dreptul de proprietate si le poate revendica, in masura in care ele pot fi identificate. Identificarea animalelor atrase prin frauda sau artificii este doar o problema de ordin probatoriu. Cat priveste sensul notiunilor de frauda si artificii, acestea se refera la atragerea animalelor, iar nu la pastrarea lor. In art. 576 alin. (1) a fost introdus un nou caz de accesiune: Animalele domestic ratacite pe terenul altuia revin acestuia din urma daca proprietarul nu le revendica in termen de 30 de zile de la data declaratiei facute la primarie de catre proprietarul terenului. Termenul de 30 de zile este, ca si termenul de 1 an, un termen de decadere. In art. 576 alin(3) din NCC, se prevede ca Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai daca proprietarul roiului nu il urmareste sau inceteaza s ail urmareasca timp de doua zile. ACCESIUNEA IMOBILIARA ARTIFICIALA Se face distinctive intre ipoteza in care proprietarul imobilului face el insusi constructii, plantatii sau lucrari cu material straine si ipoteza in care o persoana face asemenea lucrari cu materialele sale asupra imobilului care constituie obiectul dreptului de proprietate al altei persoane. Toate aceste ipoteze se intemeiaza pe aceeasi premisa: materialale sunt incorporate in imobil. Ca urmare a acestei incorporari, constructia, plantatia sau lucrarea devine bun imobil prin natura sa. Toate aceste ipoteze sunt consacrate in art. 580 NCC, ele fiind subsumate dispozitiei de principiu inscrise in art. 577 (1), potrivit careia Constructiile, plantatiile si orice alte lucrari efectuate asupra unui imobil, denumite in contiunare lucrari, revin proprietarului acelui imobil daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel, textul art 577 se aplica si in situatia in care proprietarul construieste chiar el cu materialele sale.

In art. 578 Ncc se face distincie intre lucrarile autonome si lucrarile adaugate, precum si intre lucrarile cu caracter durabil si cele cu caracter provizoriu. De regula, accesiunea imobiliara artificiala este strans legata de dreptul de proprietate private. Totusi, aplicarea ipotezelor de accesiune imobiliara artificiala este posibila in cazul dreptului de superficie si al oricarui drept real asupra imobilului altuia, care ii permite titularului dreptului sa dobandeasca proprietatea asupra lucrarii realizate asupra imobilului respective, inclusive in cazul dreptului de proprietate publica [art. 596 (1) NCC]. Dar, conform alin. (2) din acelasi articol, daca este vorba despre lucrari autonome cu caracter durabil efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului altuia care nu ii permite sa dobandeasca proprietatea asupra lucrarii efectuate asupra celui imobil, se vor aplica in mod corespunzator disp. Art 582 si art 587(2). Cat priveste lucrarile adaugate efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului altuia, care nu ii permite sa dobandeasca proprietatea asupra lucrarii efectuate asupra acelui imobil, se aplica, in lipsa unei prevederi contrare, in mod corespunzator, dispozitiile art. 716 Ncc, care reglementeaza situatia lucrarilor si imbunatatirilor facute de uzufructuar in raport cu incetarea uzufructului. In sfarsit, in art. 597 sa precizat ca : (1) Lucrarile facute de un detentor precar sunt supuse, in mod corespunzator, regulilor aplicabile posesorului de rea-credinta. (2) Detentorul precar nu poate fi insa obligat sa cumpere imobilul. A) Realizarea lucrarii asupra imobilului propriu, cu materialele altuia In art. 580 Ncc se prevede ca: (1) in cazul in care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii, neputand fi obligat la desfiintarea acesteia si nici la restituira materialelor intrebuintate. (2) Propietarul materialelor are numai dreptul la contravaluarea materialelor, precum si la repararea, in conditiile legii, a oricaror alte prejudicii cauzate. Rezulta din aceste texte ca proprietarul imobilului, chiar daca a facut lucrarea cu materialale apartinand altei persoane, devine proprietarul acestei lucrari pe temeiul accesiunii. Desigur, daca sunt indeplinite conditiile art. 937 din Ncc, proprietarul imobilului dobandeste materialale pe temeiul posesiei de buna-credinta, caz in care nu mai are obligatia de a plati valoarea acestora catre proprietarul lor. Odata ce materialale au fost incorporate in imobil, proprietarul lor initial nu mai are dreptul sa le revendice nici in situatia in care lucrarea ar fi distrusa, intrucat materialale rezultate prin distrugerea acesteia raman tot in proprietatea sa.

In ipoteza prevazuta de art 580 NCC, accesiunea imobiliara artificiala opereaza in mod direct, pe masura incorporarii materialelor in imobil si ca efect al acestei incorporari, iar nu ca efect al exercitarii unui drept potestativ de accesiune. Cat timp, prin insusi faptul realizarii lucrarii, proprietarul imobilului si-a manifestat vointa in sensul dobandirii dreptului de proprietate, ar fi inutila o manifestare ulterioara de vointa in acest sens. Daca proprietarul imobilului a fost de buna-credinta in momentul efectuarii lucrarii, el trebuie sa restituie contravaloarea materialelor, pe temeiul imbogatirii fara justa cauza, iar daca a fost de rea-credinta, va fi obligat, pe temeiul raspunderii civile delictuale, nu numai la aceasta contravaloare, ci si la repararea altor prejudicii cauzate. Valoarea materialelor se stabileste in functie de momentul acordarii despagubirii, solutie expres prevazuta de art 595 NCC.