CURS 2.

PRESCRIPȚIA EXTINCTIVĂ:

DOMENIUL DE APLICARE A PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE.

TERMENELE DE PRESCRIPTIE EXTINCTIVA

I. Bibliografie :
1. I R. Urs , C. Todica . Drept civil. Partea generala , Ed Hamangiu 2015 , pg 319-337.
2. Dispozitii Cod civil: art. 2515; art. 2517-2521 C. civ.
Totodata sunt obligatorii si textele menționate în notele de curs

II. NOTE DE CURS

DOMENIUL DE APLICARE A PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE

1. Noţiunea domeniului de aplicare a prescripţiei extinctive

Prin domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive sau „domeniul prescripţiei” înţelegem

sfera drepturilor subiective civile ale căror acţiuni în justiţie se sting ca urmare a
neexercitării lor în termenele de prescripţie prevăzute de lege sau convenite de părți.

2. Terminologie juridică cu privire la domeniul de aplicare a prescripţiei extinctive

Determinarea domeniului de aplicare a prescripţiei extinctive înseamnă, în fapt, stabilirea

acţiunilor civile care oc rotesc drepturile subiective, ştiut fiind că acestea sunt ocrotite prin
acţiuni civile care au denumiri diferite. Astfel:

– drepturile de creanţă, fie că se întemeiază pe un contract civil sau pe un fapt juridic – ,

sunt ocrotite prin acţiuni personale sau acţiuni „în pretenţii”, purtând denumiri diferite în
funcţie de izvorul juridic, precum: acţiune pentru plata preţului, acţiune în despăgubire,
acţiune în reziliere, acţiune în rezoluţie, acţiunea revocatorie (pauliană), acţiunea oblică
(subrogatorie), acţiune în reducţiune, acţiune în regres etc.;

– drepturile reale principale sunt protejate prin acţiuni reale imobiliare, precum:
 acţiunea în revendicare, prin care proprietarul ce a pierdut posesia bunului
cere restituirea lui de la posesorul neproprietar;
 acţiunea confesorie, prin care titularul unui drept real, altul decât dreptul de
proprietate, respectiv uzuarul, uzufructuarul, habitantul, superficiarul, titularul
dreptului de servitute, cere înlăturarea oricăror tulburări asupra drepturilor
sale;
 acţiunea negatorie, prin care proprietarul se îndreaptă împotriva titularului
unui drept real, altul decât dreptul de proprietate (dreptul de uz, de uzufruct, de
abitaţie, de superficie, de servitute);
 acţiunea posesorie, prin care posesorul de fapt se îndreaptă împotriva oricărei
tulburări, urmărind menţinerea posesiei sau redobândirea acesteia, în cazul în
care a fost pierdută:

1
 – drepturile nepatrimoniale sunt însoţite de acţiuni corespunzătoare acestor drepturi,
cum sunt: acţiunile pentru anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare
civilă şi a menţiunilor din acestea, acţiunea pentru încetarea săvârşirii unei fapte ce aduce
atingere unui drept nepatrimonial, acţiunea în anularea căsătoriei, acţiunea în stabilirea
paternităţii, acţiunea în tăgada paternităţii etc.;

– nulitatea actului juridic poate fi cerută prin acţiunea în nulitate absolută sau„în
constatarea nulităţii” şi acţiunea în nulitate relativă sau „acţiunea în anulabilitate”,
„acţiunea în pronunţarea nulităţii relative”.

Distingem între:
– domeniul prescripţiei extinctive a drepturilor patrimoniale, în care includem drepturile
de creanţă şi drepturile reale principale;
– domeniul prescripţiei extinctive a drepturilor nepatrimoniale.

3. Prescripţia extinctivă în cazul drepturilor de creanţă

A. Principiul prescriptibilităţii

REGULA: De principiu, drepturile de creanţă, mai exact acţiunile personale care

ocrotesc drepturile de creanţă indiferent de izvorul lor (acte juridice, fapte juridice sunt
supuse prescripţiei extinctive, astfel cum se desprinde din art. 2501 alin. (1) C. civ., potrivit
căruia „drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive,
afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel”.

B. Excepţii de la principiul prescriptibilităţii

EXCEPTII: Excepţiile sunt prevăzute de lege, astfel cum rezultă din art. 2501 alin. (1)
teza a II-a C. civ.
spre exemplu, cea prevăzută de art. 2237 C. civ. Potrivit textului menţionat, „drepturile
asiguraţilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice care se constituie la asigurările
de viaţă pentru obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei”.

4. Prescripţia extinctivă în cazul drepturilor reale

A. Acţiuni reale imprescriptibile

Din art. 2501 alin. (1) C. civ., ar rezulta că şi drepturile reale principale sunt supuse
prescripţiei, dacă legea nu prevede altfel. rezultă că există prevederi legale care declară
acţiuni reale ca fiind imprescriptibile. Astfel, sunt imprescriptibile:
– acţiunea în revendicare imobiliară sau mobiliară, bazată pe dreptul de proprietate
publică, indiferent că titularul dreptului de proprietate publică este statul sau o unitate
administrativ-teritorială [art. 136 alin. (2) din Constituţie şi art. 865 alin. (3) C. civ.];
– acţiunea în revendicare1(imobiliară sau mobiliară) întemeiată pe dreptul de proprietate
privată, indiferent de titular, chiar dacă titularul este statul, afară de cazul în care prin lege se
1
Prin acţiunea în revendicare, proprietarul neposesor al unui bun individual determinat solicită instanţei să i se
recunoască dreptul de proprietate şi să redobândească posesia asupra bunului de la posesorul neproprietar.

2
dispune în mod expres altfel [art. 563 alin. (2) C. civ.].
– acţiunea de partaj, prin care se cere împărţirea bunurilor aflate în proprietate comună
(art. 669 C. civ.);
– acţiunea negatorie2 (art. 564 C. civ.);
– acţiunea confesorie3 prin care titularul urmăreşte apărarea unui drept de superficie (art.
696 C. civ.);
– acţiunea în grăniţuire4;
–
B. Acţiuni reale prescriptibile extinctiv

Următoarele acţiuni reale sunt prescriptibile extinctiv:

– acţiunea în revendicare imobiliară a bunurilor proprietate privată în cazul prevăzut de
art. 572 C. civ. (avulsiunea)5;
– acţiunea posesorie. În caz de tulburare sau deposedare, posesia este apărată prin
acţiunea posesorie prescriptibilă într-un an de la data tulburării sau deposedării (art. 951 C.
civ.);
– acţiunea în revendicarea animalelor domestice rătăcite pe terenul altuia [art. 576 alin.
(1) C. civ.];
– acţiunea confesorie de uzufruct [art. 705, coroborat cu art. 696 alin. (1) şi art. 746 alin.
(2) lit. e) C. civ.], acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea dreptului de uz şi
abitaţie (art. 754 C. civ.), precum acţiunea confesorie de servitute [art. 757, coroborat cu art.
696 alin. (1) şi art. 770 alin. (1) lit. f) C. civ.]6;
– acţiunile prin care se apără drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice: dreptul
de administrare (art. 870 C. civ.), dreptul de concesiune (art. 873 C. civ.) şi dreptul de
folosinţă cu titlu gratuit (art. 875 C. civ.). Acestor acţiuni li se aplică dispoziţiile art. 696 alin.
(1) C. civ., la care fac trimitere articolele menţionate, nu însă şi dispoziţiile alin. (2),
referitoare la imprescriptibilitatea acţiunii confesorii de superficie.

5. Prescripţia extinctivă în cazul drepturilor nepatrimoniale

A. Principiul imprescriptibilităţii

REGULA: Potrivit art. 2502 alin. (2) pct. 1 C. civ.: „sunt imprescriptibile drepturile
privitoare la: 1. acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în
care prin lege se dispune altfel”.
De exemplu, sunt imprescriptibile extinctiv:
– acţiunea privind apărarea dreptului la nume sau a dreptului la pseudonim [art. 254 alin.
(2) şi (3) C. civ.);
2
Prin acţiunea negatorie, proprietarul reclamant cere pârâtului care pretinde că este titularul unui drept real
principal asupra bunului respectiv (uzufruct, uz, abitaţie, servitute sau superficie) încetarea exercitării unui
dezmembrământ al dreptului de proprietate..
3
Prin acţiunea confesorie, reclamantul urmăreşte apărarea unui dezmembrământ al dreptului de proprietate.
4
Acţiunea în grăniţuire este aceea prin care proprietarul unui teren solicită instanţei să determine, prin semne
exterioare, întinderea terenurilor învecinate. Imprescriptibilitatea acţiunii decurge din caracterul perpetuu al
dreptului de proprietate.
5
Potrivit art. 572 C. civ. „Proprietarul terenului de la care o apă curgătoare a smuls brusc o porţiune de mal
din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse
dacă o revendică în termen de un an de la data faptului”.
6
Normele invocate sunt norme de trimitere la art. 696 alin. (1) C. civ., în sensul că acestor acţiuni li se aplică
prevederile referitoare la acţiunea confesorie de superficie, nu însă şi la alin. (2), care arată că acţiunea
confesorie de superficie este imprescriptibilă, astfel încât, deducem de aici că acţiunile menţionate sunt supuse
prescripţiei extinctive..

3
 – acţiunea în contestarea recunoaşterii voluntare de maternitate sau de paternitate (art.
420 C. civ.);
– acţiunea în constatarea filiaţiei atunci când filiaţia rezultă din certificatul de naştere, fără
a exista o folosinţă a stării civile conformă certificatului (art. 421 C. civ.);
– acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă [art. 423 alin. (4) C. civ.];
– acţiunea în stabilirea paternităţii introdusă în timpul vieţii copilului [art. 427 alin. (1) C.
civ.].
– acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de către copil [art. 433 alin. (2) C. civ.];
– acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de cel care se pretinde tatăl biologic [art. 432
alin. (2) teza I C. civ.];
– acţiunea prin care se solicită desfiinţarea, modificarea sau completarea unui act de stare
civilă.

B. Excepţii de la principiul imprescriptibilităţii

EXCEPTII: Prin excepţie, sunt prescriptibile extinctiv următoarele acţiuni:

– acţiunea în nulitatea relativă a căsătoriei [art. 301 alin. (1) C. civ.];
– acţiunea în nulitatea relativă a unui act juridic nepatrimonial [art. 1249 alin. (2) C. civ.];
– acţiunea în nulitatea relativă a recunoaşterii copilului [art. 419 alin. (2) C. civ.];
– acţiunea în tăgada paternităţii, când este introdusă de soţul mamei sau moştenitorii
acestuia (art. 430 C. civ.), de mamă sau moştenitorii acesteia (art. 431 C. civ.) sau de către
moştenitorii tatălui biologic [art. 432 alin. (2) teza a II-a C. civ.];
– acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, atunci când este introdusă după decesul
copilului, de către moştenitorii acestuia[art. 423 alin. (5) C. civ.];
– acţiunea în stabilirea paternităţii, atunci când este introdusă după decesul copilului de
către moştenitorii acestuia [art. 427 alin. (2), coroborat cu art. 423 alin. (5) C. civ.].

TERMENELE DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ. INVOCAREA

PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE

1. Noţiune. Caracteristici. Clasificare

Notiune. Termenele de prescripţie extinctivă reprezintă intervalul de timp stabilit de lege

sau de părţi în care poate fi exercitat dreptul la acţiune în sens material. Termenul de
prescripţie extinctivă are un început (momentul începerii curgerii prescripţiei), o durată şi un
sfârşit (momentul împlinirii prescripţiei).

Caractere. Spre deosebire de reglementarea anterioară, termenul de prescripţie extinctivă

nu mai este un termen esenţialmente legal. Astfel, în limitele stabilite de art. 2515 C. civ.,
părţile unui act juridic pot reduce sau mări termenele legale de prescripţie extinctivă:
– potrivit art. 2515 alin. (3) C. civ., „părţile care au capacitate de exerciţiu deplină pot,
prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripţie”;
– termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite prin acordul părţilor, fără ca noua
durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor
de prescripţie de 10 ani sau mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani [art. 2515 alin.
(4) C. civ.];
– termenele nu pot fi modificate prin acordul părţilor în cazul drepturilor la acţiune de

4
care părţile nu pot să dispună şi nici acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de
asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului [art. 2515 alin. (5) C.
civ.].

Clasificare. Termenele de prescripţie, se clasifică în termene generale şi termene

speciale, cu precizarea că relaţia dintre acestea este guvernată de regula generalia specialibus
non derogant, specialia generalibus derogant.

2. Termenul general de prescripţie extinctivă

Termenul general de prescripţie extinctivă este acela care se aplică ori de câte ori legea nu
instituie un termen special de prescripţie pentru un anumit caz, ori părţile nu au convenit un
alt termen.

Termenul general de prescripție este reglementat de art. 2517 C. civ.: „Termenul de

prescripţie este de 3 ani dacă legea nu prevede alt termen.”
Acest termen este aplicabil următoarelor categorii de acţiuni:
– acţiunilor personale izvorâte dintr-un raport obligaţional, întemeiate pe drepturi de
creanţă, cu excepţia acelor cazuri pentru care prin diferite acte normative sunt stabilite
termene speciale de prescripţie, chiar dacă acest termen special este de 3 ani (cum este cazul
unor termene prevăzute de Legea nr. 31/1990), ori părţile au convenit un alt termen;
– acţiunilor în pretenţii patrimoniale care însoţesc o altă acţiune, indiferent dacă aceasta
din urmă este prescriptibilă sau imprescriptibilă, cum sunt: acţiunea în pretenţii patrimoniale
ca urmare a acţiunii în nulitate, acţiunii în reziliere, acţiunii în rezoluţie, acţiunii în reducţiune
etc.;
– acţiunilor nepatrimoniale prescriptibile extinctiv, dacă prin lege nu este stabilit un
termen special de prescripţie extinctivă, cum este cazul acţiunii în nulitate relativă a unui act
juridic; acţiunea în nulitatea relativă a recunoaşterii copilului [art. 419 alin. (2) C. civ.].

3. Termenele speciale de prescripţie extinctivă

Codul civil prevede termene speciale de prescripţie aplicabile unor acţiuni reale sau
personale de 10 ani, 2 ani şi respectiv de un 1 an. La acestea se adaugă şi alte termene
speciale ce se regăsesc în cuprinsul Codului pentru diferite instituţii.
De asemenea, în afară de cele prevăzute de Codul civil, există şi termene speciale
prevăzute de alte acte normative.

A. Pentru acţiunile reale, Codul civil prevede următoarele termene de prescripţie

speciale:
– termenul de 10 ani. Se prescrie în 10 ani dreptul la acţiune privitor la drepturile reale
care nu sunt declarate imprescriptibile sau nu sunt supuse altui termen de prescripţie (art.
2518 pct. 1 C. civ.). Astfel, se prescriu în 10 ani acţiunea confesorie de uzufruct, acţiunea
confesorie de uz şi abitaţie, acţiunea confesorie de servitute; acţiunea în apărarea dreptului de
administrare (art. 870 civ.), a dreptului de concesiune (art. 873 C. civ.) şi a dreptului de
folosinţă gratuită (art. 875 C. civ.);
– termenul de 1 an aplicabil acţiunii în revendicare în caz de avulsiune (art. 572 C. civ.)
şi acţiunii posesorii [art. 951 alin. (1) C. civ.];
– termenul de 30 de zile în cazul acţiunii în revendicare a animalelor domestice rătăcite
pe terenul altuia [art. 576 alin. (1) C. civ.].

5
 B. În cazul acţiunilor personale, Codul civil prevede mai multe termene speciale de
prescripţie.

Termenul de 10 ani se aplică:

– dreptului la acţiune privitor la repararea prejudiciului natural sau moral cauzat unei
persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violenţă ori
agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate
de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa (art. 2518 pct. 2 C. civ.);
– dreptului la acţiune privitor la repararea prejudiciului adus mediului înconjurător (art.
2518 pct. 3 C. civ.);

Termenul de 2 ani aplicabil, potrivit art. 2519 C. civ.:

– dreptului la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare;
– dreptului la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru
serviciile prestate în baza contractului de intermediere.

Termenul de 1 an aplicabil dreptului la acţiune care are la bază raporturi izvorâte din
prestări de servicii, în cazurile reglementate de art. 2520 alin. (1) C. civ.:
– profesioniştilor din alimentaţia publică sau hotelierilor, pentru serviciile care le
prestează;
– profesorilor, institutorilor, maeştrilor sau artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua
sau cu luna;
– medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau
medicamente;
– vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;
– meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;
– avocaţilor, împotriva clienţilor, pentru plata onorariilor şi cheltuielilor. Termenul de
prescripţie se va calcula din ziua rămânerii definitive a hotărârii sau din aceea a împăcării
părţilor ori a revocării mandatului. În cazul afacerilor neterminate, termenul de prescripţie
este de 3 ani de la data ultimei prestaţii efectuate;
– notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le
sunt datorate pentru actele funcţiei lor. Termenul de prescripţie se va socoti din ziua în care
aceste sume au devenit exigibile;
– inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesionişti, pentru plata
sumelor ce li se cuvin. Termenul de prescripţie se va socoti din ziua când s-a terminat
lucrarea.

Termenul de 1 an aplicabil şi:

– dreptului la acţiune privitor la restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru
un spectacol care nu a mai avut loc [art. 2521 alin. (1) C. civ.];
– dreptul la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestre, aerian sau
pe apă, îndreptată împotriva transportatorului [art. 2521 alin. (2) C. civ.].
– dreptul la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestre, aerian sau
pe apă, atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după
caz, combinat, cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite [art. 2521
alin. (3) C. civ.].

C. În cazul acţiunilor personal nepatrimoniale distingem:

6
 Termen de prescripţie de 1 an, pentru:
– acţiunea în stabilirea paternităţii introdusă de moştenitorii copilului decedat [art. 427
alin. (2) C. civ.];
– acţiunea în tăgada paternităţii exercitată fie de moştenitorii soţului mamei, fie de
moştenitorii mamei, în cazul în care aceştia au decedat înainte de împlinirea termenului de
prescripţie de 3 ani, care se prescrie în termen de 1 an de la data decesului [art. 430 alin. (3)
C. civ.];
– acţiunea în tăgada paternităţii formulată de moştenitorii tatălui biologic [art. 432 alin.
(2) teza a II-a C. civ.];
– acţiunea în tăgada paternităţii exercitată de moştenitorii copilului, în cazul în care acesta
a decedat înainte de a introduce acţiunea [art. 433 alin. (3) C. civ.].

Termenul de prescripţie de 3 ani, pentru:

– acţiunea în tăgada paternităţii exercitate de soţul mamei. Termenul începe să curgă fie
de la data la care soţul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară,
când a aflat că prezumţia nu corespunde realităţii [art. 430 alin. (1) C. civ.];
– acţiunea în tăgada paternităţii pornite de către mamă. Termenul curge de la data naşterii
copilului [art. 431 alin. (1) C. civ.].

4. Reguli privind termenele de prescrptie extinctiva

ATENTIE Potrivit art. 2515 C. civ. alin. (2), (3), (4), (6):
1. Este interzis ca prin contract, partile sa stipule clauze prin care o actiune prescriptibila
este declarat imprescriptibila, si invers, sub sanctiunea nulitatii absolute a clauzei
respectiva;
2. Partile care au capacitate deplina pot sa modifice prin acord expres durata termenelor
de prescriptie cu anumite limite:
- Termenene pot fi marite sau reduse , fara insa ca durata acestora sa fie mai mica de 1
an si nici mai mare de 10 ani;
- Termenele de 10 ani ori mai lungi, pot fi prelungite pana la 20 de ani.
3. Regulile nu se aplica actiunilor de care partile nu pot dispune ( strict persoanle) , si
actiunilor derivate din contracte de adeziune, de asigurare, si cele supuse legislatiei
protectiei consumatorilor.
4. Orice conventie sau clauza contrara este lovita de nulitate absoluta

7
III. CURSUL PE SCURT IN TABELE
De reținut:

Domeniul prescripţiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale:

 Drepturile de creanţă
 De regulă, drepturile de creanţă sunt supuse prescripţiei extinctive.
 Prin excepţie, există drepturi de creanţă imprescriptibile extinctiv :
- acţiunea în restituirea depunerilor la CEC.
- acţiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările
facultative de persoane.
 Drepturile reale
 De regulă drepturile reale sunt imprescriptibile extinctiv :
- acţiunea în revendicare imobiliară /acţiunea în revendicare mobiliară
bazată pe dreptul de proprietate publică;
- acţiunea în revendicare mobiliară/imobiliara întemeiată pe dreptul de
proprietate privată;
- acţiunea în partaj, prin care se cere împărţirea bunurilor aflate în
proprietate comună;
- acţiunea negatorie,
- acţiunea confesorie prin care se apără dreptul de superficie.
- acţiunea în grăniţuire.
 Prin excepţie, există şi drepturi reale prescriptibile extinctiv :

- acţiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune ;

- acţiunea confesorie prin care se apără dreptul de uzufruct, dreptul de uz
sau de abitaţie, şi dreptul de servitute;
- acţiunea în apărarea dreptului de administrare (art. 870 civ.), a dreptului de
concesiune (art. 873 C. civ.) şi a dreptului de folosinţă gratuită (art. 875 C.
civ.);
- acţiunea posesorie.

Domeniul prescripţiei extinctive asupra drepturilor nepatrimoniale:

 De principiu, drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile;

 Sunt prescriptibile, printre altele, următoarele acţiuni având un obiect nepatrimonial:
- acţiunea în nulitate relativă a căsătoriei ;
- acţiunea în stabilirea paternităţii şi tăgada paternităţii – in raport de cine o
invoca ;

! A se vedea tabelul comparativ.

8
IV. Aplicații
La acest modul nu veți avea spete. Cunoștințele însă sunt necesare pentru a rezolva spetele de
la modulul de curs următor.

Rezolvați următoarele teste grila:

1. Drepturile personal nepatrimoniale, în general, sunt:
a) imprescriptibile,
b) prescriptibile în termen de 30 de ani,
c) prescriptibile în termen de 3 ani,

2. Drepturile de creanţă sunt:

a) de regulă, prescriptibile în 3 de ani;
b) de regulă, imprescriptibile;
c) de regulă, prescriptibile în 30 de ani.

3. Drepturile personal nepatrimoniale sunt:

a) prescriptibile şi prin excepţie imprescriptibile;
b) imprescriptibile şi prin excepţie prescriptibile;
c) în toate cazurile imprescriptibile;

4. Acţiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune este:

a) prescriptibilă în termen de 10 de ani,
b) imprescriptibilă,
c) prescriptibilă în termen de 1 an.

5. Termenul de prescripţie extinctivă este:

a) de 3 de ani pentru acţiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune,
b) de 1 an pentru acţiunea posesorie,
c) de 6 luni pentru acţiunea în nulitatea relativă a unui act juridic.

6. Acţiunile reale sunt:

a) în toate cazurile prescriptibile în termenul gneral de 10 ani;
b) în toate cazurile imprescriptibile;
c) atât prescriptibile cât şi imprescriptibile.

7. Acţiunile personale:
a) de regulă sunt prescriptibile şi prin excepţie imprescriptibile;
b) de regulă sunt imprescriptibile şi prin excepţie prescriptibile;
c) sunt în toate cazurile prescriptibile.

8. Drepturile personale nepatrimoniale:

a) de regulă sunt imprescriptibile şi prin excepţie prescriptibile;
b) de regulă sunt prescriptibile şi prin excepţie imprescriptibile;
c) sunt în toate cazurile imprescriptibile.

9. Termenele de prescripție extinctivă sunt:

a) doar legale;

9
 b) speciale și generale;
c) doar legale și generale.

10. Spre deosebire de termenele speciale, termenele generale:

a) sunt mai puține;
b) se aplică în toate cazurile;
c) se aplică numai dacă nu există un termen special.
11. Drepturile personale nepatrimoniale sunt:
a) prescriptibile și, prin excepție, imprescriptibile;
b) imprescriptibile și, prin excepție, prescriptibile;
c) în toate cazurile imprescriptibile.
12. . Termenul de prescripție extinctivă este:
a) de 3 de ani, pentru acțiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune;
b) de 1 an, pentru acțiunea posesorie;
c) de 6 luni, pentru acțiunea în nulitate relativă a unui act juridic.
13. În măsura în care dreptul la acțiune nu a fost exercitat în termenul stabilit de
lege, prescripția extinctivă stinge:
a) dreptul subiectiv și obligația corelativă;
b) dreptul la acțiune în sens material;
c) dreptul la acțiune în sens procedural.
14. Acțiunile personale:
a) de regulă, sunt prescriptibile și, prin excepție, imprescriptibile;
b) de regulă, sunt imprescriptibile și, prin excepție, prescriptibile;
c) sunt, în toate cazurile, prescriptibile.
15. Debitorul care a executat obligația după ce dreptul la acțiune al creditorului s-a
prescris:
a) are dreptul să ceară înapoierea prestației, dacă nu a știut că dreptul său era
prescris;
b) are dreptul să ceară înapoierea prestației, chiar dacă a știut că dreptul era
prescris;
c) nu are dreptul să ceară restituirea prestației.
16. Normele care reglementează prescripția extinctivă au un caracter:
a) imperativ, iar părțile nu pot deroga de la ele;
b) dispozitiv, în sensul că părțile pot declara o acțiune prescriptibilă, deși potrivit
legii acesta este imprescriptibilă;
c) dispozitiv, în sensul că părțile pot reduce sau pot mări termenele de prescripție
extinctivă, fără ca durata acestora să fie mai mică de 1 an și mai mare de 10 ani, cu
excepția termenelor de prescripție de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până
la 20 de ani.

10