Cauzele care înlătură

sau modifică executarea pedepsei

Graţierea
 Definiţie
• Graţierea este măsura de clemenţă ce constă în înlăturarea, în
totul sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţă ori
în comutarea acesteia în una mai uşoară (art. 1 din Legea nr.
546/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii).
 Natură juridică
• Graţierea este o cauză de înlăturare a consecinţelor condamnării
şi un mijloc de individualizare a constrângerii juridice penale
• Graţierea se acordă şi operează in personam, dar nimic nu
împiedică să fie acordată in rem pentru anumite condamnări
privind fie anumite fapte, fie un anumit cuantum de pedeapsă
• Graţierea, ca şi amnistia, are o dublă natură juridică: de drept
constituțional şi de drept penal
 Felurile graţierii
• a) În raport de persoanele beneficiare, graţierea este individuală
sau colectivă
- Graţierea este individuală atunci când se acordă unei sau unor
persoane nominal determinate
- Graţierea este colectivă atunci când este acordată pentru una sau
mai multe categorii de condamnări, din oficiu sau la iniţiativa
Guvernului
 Felurile graţierii
• b) După condiţiile în care se acordă, graţierea este necondiţionată sau condiţionată.
• Graţierea este necondiţionată (pură şi simplă) atunci când legea prin care se acordă nu
stabileşte niciun fel de condiţii, mai puţin cele referitoare la obiectul său şi la data săvârşirii
faptelor penale.
• Graţierea este condiţionată în măsura în care sunt prevăzute anumite cerinţe privitoare la:
• – persoana condamnatului (vârsta, situaţia familială);
• – antecedentele penale (de exemplu, condamnatul să nu fie recidivist);
• – urmarea infracţiunii (de exemplu, prejudiciul cauzat prin săvârşirea anumitor infracţiuni să nu
depăşească un anumit plafon valoric);
• – conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (condamnatul să nu se fi
sustras de la executarea pedepsei);
• – comportarea după acordarea beneficiului clemenţei înăuntrul unei perioade, de regulă de 3
ani de la data aplicării actului de graţiere, denumită termen de încercare sau termen‑condiţie.
 Felurile graţierii
• c) După întinderea efectelor sale, graţierea poate fi totală sau parţială
ori poate avea forma comutării
- Graţierea este totală când, potrivit actului de clemenţă, se înlătură
integral executarea pedepsei pronunţate
- Graţierea este parţială când se înlătură numai o parte din executarea
pedepsei pronunţate, determinată, de regulă, prin indicarea unei fracţii
(1/2, 1/3, 1/6) cu referire la restul rămas neexecutat ori prin arătarea
cuantumului reducerii (în ani, luni), îndeosebi la graţierile individuale
• Graţierea constituie o comutare atunci când prin actul de clemenţă se
înlocuieşte felul pedepsei, în sensul că o pedeapsă mai gravă ca natură
se înlocuieşte cu o pedeapsă mai uşoară ca natură
 Obiectul graţierii
• Graţierea are ca obiect pedeapsa aplicată pentru o anumită
infracţiune, iar nu pedeapsa rezultantă aplicată pentru un concurs de
infracţiuni
• Graţierea, prin esenţa ei, nu poate privi decât pedepse neexecutate
• Graţierea are ca obiect pedepse aplicate pentru infracţiuni săvârşite
până la data intrării în vigoare a actului de graţiere
• Actul de graţiere îşi va produce efecte ori se va aplica în cazul
infracţiunilor continue, continuate sau de obicei numai dacă
momentul activităţii infracţionale se situează în timp anterior datei
adoptării actului de clemenţă respectiv
 Caracterul obligatoriu al graţierii
• Graţierea are un caracter de măsură obligatorie, beneficiul ei
neputând fi refuzat
 Procedura acordării graţierii individuale
• a) Graţierea individuală poate fi acordată prin decret al Preşedintelui României,
potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României
- Graţierea individuală se acordă la cerere sau din oficiu
- Cererea de graţiere se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de persoana
condamnată, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia, soţul persoanei condamnate,
ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile ori copiii acestora, precum şi de aceleaşi rude
ale soţului persoanei condamnate
• Preşedintele României poate solicita, atunci când socoteşte necesar, avize consultative
de la Ministerul Justiţiei, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la
data solicitării.
• De asemenea, atunci când consideră necesar, Preşedintele României poate solicita
informaţii organelor administraţiei publice locale, conducătorului locului de deţinere,
organelor judecătoreşti şi parchetelor, organelor de poliţie şi altor instituţii publice,
precum şi comandantului unităţii pentru condamnaţii militari
 Procedura acordării graţierii individuale
• Decretul de graţiere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
I, şi trebuie să conţină: datele de identificare a persoanei condamnate;
elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare,
pedeapsa aplicată de instanţă care face obiectul graţierii; modalitatea
graţierii – totală sau parţială –, identificându‑se partea de pedeapsă
graţiată pentru graţierea parţială (art. 8 din Legea nr. 546/2002)
• Decretul de graţiere individuală nu poate fi revocat.
• Graţierea individuală se acordă necondiţionat. În situaţia respingerii
cererii de graţiere, actul de respingere va fi comunicat persoanei care a
introdus cererea, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei
de către Preşedintele României.
 Procedura acordării graţierii colective
• b) Graţierea colectivă se acordă de către Parlament, prin lege
organică, conform art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituţie, fie din
oficiu, fie la iniţiativa Guvernului
- În cazul iniţierii legii de către Guvern, sarcina elaborării proiectului
de lege revine Ministerului Justiţiei
- Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legale privind graţierea se face
de către judecătorul delegat, în conformitate cu art. 596 C. proc.
pen., şi se pune în executare de către Administraţia Naţională a
Penitenciarelor.
- Graţierea se aplică în termen de cel mult 48 de ore de la data
publicării în Monitorul Oficial al României.
 Efectele graţierii asupra pedepsei
principale şi a pedepsei accesorii
• Graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori
comutarea acesteia în alta mai uşoară
• Graţierea produce efecte şi asupra pedepselor accesorii - pedeapsa accesorie
fiinţează din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă până la
terminarea executării pedepsei sau „până când pedeapsa a fost executată sau
considerată ca executată”.
• a) Efectele graţierii necondiţionate
- În cazul graţierii totale, pedeapsa va fi considerată ca executată fie la data aplicării
actului de clemenţă, în ipoteza graţierii după condamnare, fie la data rămânerii
definitive a hotărârii judecătoreşti, în situaţia graţierii înainte de condamnare
- Dacă persoana graţiată va săvârşi o nouă infracţiune, se va găsi în stare de recidivă
postexecutorie, dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia
 Efectele graţierii asupra pedepsei
principale şi a pedepsei accesorii
• În cazul graţierii parţiale:
- executarea pedepsei va fi înlăturată dacă, în situaţia graţierii după
condamnare, fusese deja executată o fracţiune din pedeapsă, egală sau mai
mare decât partea graţiată (de exemplu, dacă inculpatul a fost condamnat la 5
ani închisoare, iar pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa a fost graţiată cu
jumătate, dar el executase 3 ani din pedeapsă, restul de pedeapsă nu se mai
execută)
- în situaţia graţierii înainte de condamnare, dacă perioada măsurii preventive
privative de libertate este mai mare sau egală cu restul negraţiat, pedeapsa nu
va mai fi pusă în executare
- Inculpatul va începe, iar condamnatul va continua executarea, în măsura în
care, după aplicarea graţierii, va mai rămâne de executat un rest de pedeapsă.
 Efectele graţierii asupra pedepsei
principale şi a pedepsei accesorii
• b) Efectele graţierii condiţionate
- graţierea totală produce efecte identice celor ale graţierii necondiţionate, dar cu caracter
provizoriu, fostul condamnat fiind supus unui termen de încercare prevăzut în actul de
graţiere
- în cazul graţierii înainte de condamnare, termenul de încercare începe să curgă de la data
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare
- în cazul graţierii intervenite după condamnare, termenul de încercare va începe să curgă de la
data adoptării actului de clemenţă
- graţierea parţială condiţionată produce efecte distincte în raport cu stadiul executării
pedepsei
- va avea loc înlăturarea pedepsei în cazul în care condamnatul executase o parte din pedeapsă
egală sau mai mare decât fracţiunea graţiată
- Executarea pedepsei va începe sau va continua dacă, după reducerea pedepsei, rămâne un
rest de executat.
 Efectele graţierilor succesive
• un condamnat poate beneficia de mai multe graţieri
• În cazul legilor succesive de graţiere colectivă, se va lua în
considerare dispoziţia mai favorabilă condamnatului, dacă în lege
nu se prevede altfel
 Limitele efectelor graţierii
• a) Limitele efectelor graţierii asupra pedepselor a căror
executare a fost suspendată - graţierea nu are efecte asupra
pedepselor a căror executare este suspendată sub
supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin
actul de graţiere
• b) Limitele efectelor graţierii asupra pedepselor
complementare - graţierea nu are efecte asupra pedepselor
complementare, în afară de cazul când se dispune altfel prin
actul de graţiere
 Limitele efectelor graţierii
• c) Limitele efectelor graţierii asupra măsurilor de siguranţă -
sunt excluse efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă
• d) Limitele efectelor graţierii asupra drepturilor persoanei
vătămate - graţierea nu are efecte asupra drepturilor persoanei
vătămate
• e) Limitele efectelor graţierii asupra măsurilor educative -
măsurile educative neprivative de libertate sunt exceptate de
la graţiere, dacă legea nu prevede altfel
Prescripţia executării pedepsei
 Noţiune şi natură juridică
• Prin prescripţia executării pedepsei se înţelege înlăturarea forţei
executive a unei hotărâri definitive de condamnare, prin
trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, fără ca
ea să fie executată.
• Prescripţia executării pedepsei face să se stingă atât obligaţia
condamnatului de a executa pedeapsa, cât şi dreptul statului de
a pretinde ca acea pedeapsă să fie executată
• Prescripţia executării pedepsei este, sub raportul naturii sale
juridice, o cauză de stingere a executării pedepsei pronunţate
printr‑o hotărâre de condamnare definitivă
 Efecte juridice
• Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale aplicate prin
hotărârea de condamnare rămasă definitivă
• Excepţii - prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale
în cazul:
• a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război,
indiferent de data la care au fost comise;
• b) infracţiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracţiunilor
intenţionate urmate de moartea victimei.
 Efecte juridice
• Prescripţia executării pedepsei înlătură executarea pedepsei, nu
însă şi condamnarea, care rămâne şi constituie antecedent penal
• Prescripţia se limitează la pedeapsa principală
• Pedepsele complementare, în fapt interzicerea exercitării unor
drepturi, urmează să fie executate după prescripţia executării
pedepsei principale
• Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice nu se
prescriu
• Măsurile de siguranţă nu se prescriu
 Termenele de prescripţie a executării
pedepsei
• a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este
detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 15 ani;
• b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează să fie executată, dar nu
mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
• c) 3 ani, în cazul în care pedeapsa este amenda.
• Prin pedeapsa ce se execută se înţelege pedeapsa stabilită de
instanţă, ţinându‑se cont de cauzele ulterioare de modificare a
acesteia (de exemplu, graţierea)
 Calculul termenelor de prescripţie
• Termenele de prescripţie a executării pedepsei se socotesc de la data
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare
• În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării
executării pedepsei sub supraveghere ori, după caz, liberării
condiţionate, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când
hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă
• În cazul revocării liberării condiţionate, termenul de prescripţie se
calculează în raport cu restul de pedeapsă rămas neexecutat
• În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul
de prescripţie curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de
înlocuire şi se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii
 Întreruperea cursului prescripţiei
executării pedepsei
• Cursul termenului de prescripţie se întrerupe în următoarele cazuri:
• a) prin începerea executării pedepsei
• b) prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni
• c) prin sustragerea de la executare după începerea executării
pedepsei
• d) prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a
presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii
• timpul scurs până la apariţia cauzei de întrerupere nu se mai ia
în calcul
 Suspendarea cursului prescripţiei
executării pedepsei
• Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei este suspendat
în cazurile şi în condiţiile prevăzute în Codul de procedură
penală
• Curgerea termenului de prescripţie este suspendată până la
soluţionarea cauzei sau până când condamnatul este în măsură să
înceapă sau să continue executarea pedepsei, prescripţia urmând
să îşi reia cursul în ziua în care cauza de suspendare a încetat