Sunteți pe pagina 1din 10

PARTIDELE POLITICE

Legea nr.14/2003 definește partidele politice ca fiind asociaţii cu caracter politic ale
cetăţenilor romani cu drept de vot, care participa în mod liber la formarea şi exercitarea
voinţei lor politice, indeplinind o misiune publica garantată de Constituţie.

Legea califică în mod expres partidele politice ca fiind persoane juridice de drept public și
stabilește că acestea promovează valorilor şi intereselor naţionale, pluralismul politic,
contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor
autorităţi publice şi stimuleaza participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii.

Trăsături ale partidelor politice​ :

a) Partidul politic este o asociație


b) Partidele politice sunt rezultatul unei asocieri libere a cetățenilor
c) Asocierea în partide politice este un drept al cetățenilor
d) scopul (scopurile) acestuia
Scopul partidelor politice este eminamente politic; el exprimă ideologii, concepții,
interese, dar care se vor aplica la scară națională, fiind nevoie așadar de cucerirea puterii de
stat.
e) Activitatea partidelor politice este reglementată prin lege

Funcții ale partidelor politice

1. Func​ția de elaborare de doctrine, ideologii si programe politice


2. Funcția de exercitare a puterii politice - siguranța și stabilitatea națională;
-cooperarea cu alte state.
- buna desfăşurare a activității tuturor instituțiilor și
cetățenilor;

3. Funcția de control și de critică asupra autorității executive și legislative;

Clasificări ale partidelor politice

a) Partide de stânga – principii:


- accentul cade pe dezvoltarea societății în ansamblu,
-trebuie susținută dezvoltarea tuturor claselor sociale,
- ​pătrunderea maselor în politică.

b) Partidele de dreapta​ ​– principii:


- ​individul primează în fața societății,
- ​încurajarea liberei inițiative ,
- ​neintervenția prin mijloace administrative în dezvoltarea economică, aceasta realizându-se
pe baza inițiativei private.

Organizarea partidelor politice

Statutul partidul​ui politic cuprinde în mod obligatoriu: denumirea integrala şi denumirea


prescurtată; descrierea semnului permanent; semnul permanent sub forma grafica alb-negru şi
color, în anexă; sediul central; menţiunea expresă că urmăreşte numai obiective politice;
drepturile şi îndatoririle membrilor; sancţiunile disciplinare şi procedurile prin care acestea pot
fi aplicate membrilor; procedura de alegere a organelor executive şi competențele acestora;
condi​ţiile în care îşi încetează activitatea; modul de administrare a patrimoniului şi sursele de
finanţare.

Înregistrarea partidelor politice

Legea nr.14/2003 stabile​ște instanţa competentă - Tribunalul București şi condiţiile care


trebuie​ ​îndeplinite pentru a se realiza înregistrarea partidului politic.
Cererea​ de ​înregistrare se afişează la sediul Tribunalului Bucureşti timp de 15 zile.
Tribunalul​ ​Bucureşti examinează cererea de înregistrare a partidului politic în şedinţă publică,
cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Tribunalul Bucureşti se pronunţă asupra
cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile.
Împotriva deciziei Tribunalului Bucureşti pot face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în
termen de 5 zile de la comunicare, conducătorul organului executiv al partidului politic,
membrii fondatori, Ministerul Public sau intervenienţii. Decizia Curţii de Apel Bucureşti este
definitivă. Partidele politice ale căror cereri de înregistrare au fost admise se înscriu în
Registrul partidelor politice.

Încetarea activităţii partidelor politice

Un partid politic îşi încetează activitatea prin:


a) dizolvare, prin hotărâre pronunţată de Curtea Constituţională,
b)dizolvare, prin hotărâre pronunţată de Tribunalul Bucureşti;
c)autodizolvare, hotărâtă de organele competente prevăzute în statut;
d)reorganizare

C​urtea Constituţională hotărâşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea


unui partid politic. Controlul exercitat de Curte se realizează la sesizarea unor subiecte expres
şi limitativ prevăzute de lege, şi anume preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului sau
Guvernul.

Partidele politice pot fi declarate neconstituţionale în cazurile prevăzute de art.30 alin.7 din
Constituţie, care interzice defăimarea ţării şi a naţiunii
îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri,
dacă prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a
principiilor statului de drept ori a suveranităţii,
dacă au caracter secret.

Decizia de admitere a contestaţiei se comunica Tribunalului Bucureşti în vederea radierii


partidului politic neconstituţional din Registrul partidelor politice.

Dreptul de vot

Dreptul de vot ​este reglementat de art. 36 din Constituţie, potrivit căruia: „​(1) Cetăţenii au
drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de
vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre
judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale”​ .

REFERENDUMUL

Legea nr.3/2000 privind organizarea ​și desfășurarea referendumului prevede că


referendumul național constituie forma și mijlocul de consultare directă și de exprimare a
voinței suverane a poporului român cu privire la revizuirea Constituției, demiterea Președintelui
României, probleme de interes național.

Curtea Constituțională veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea


referendumului și confirmă rezultatele acestuia.”; Curtea Constituț​ ională publică rezultatul
referendumului în Monitorul Oficial al României, Partea I, si în presa.

PARLAMENTUL

​Parlamentul constituie o instituţie politică şi juridică, formată din una sau mai multe corpuri,
adunări sau „camere”, fiecare alcătuită dintr-un număr de membri (​deputaţi, senatori)​ ,
dispunând, într-o măsură mai mare sau mai mică, de putere de decizie.
Astfel, potrivit art.61 din Constituția României, ”​(1)Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. (2)Parlamentul este alcătuit din
Camera Deputaților și Senat”​

Atribuţiile Parlamentului

1) ​Funcţia legislativă
2) ​Stabilirea direcţiilor principale ale activităţii social - economice, culturale, statale şi juridice
3) ​Alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităţi statale
4) ​Controlul parlamentar

5) ​Conducerea în politica externă


6) ​Atribuţiile parlamentului privind organizarea internă şi funcţionarea sa

Structura Parlamentului

Parlamentele existente astăzi în sistemele constituţionale sunt formate fie dintr-o singură
cameră (structură unicamerală, fie din două sau mai multe adunări (structură bicamerală sau
multicamerală).

Astfel, Constituţia României nu defineşte principiul bicameralismului; stabilește însă, că


„Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat”.​
Curtea a statuat că ”​atât timp cât Camera Deputaţilor este camera decizională, ​nu este
obligatoriu ca ambele camere s​ă se pronunţe pe o prevedere legală”.

Organizarea internă a Parlamentului ​ ​cuprinde:

a) Grupurile politice parlamentare

Partidele politice urmăresc în lupta electorală trimiterea câtor mai mulţi reprezentanţi în
parlament.
Grupurile parlamentare se formează imediat după ce deputaţii şi senatorii s-au întrunit în
prima lor şedinţă şi sunt formate din cel puţin 10 membri la camera deputaţilor şi 7 membri la
Senat.

Competenţe
- ​Propun candidaţi pentru alegerea preşedinţilor celor două camere

- ​Pot cere modificarea ordinii de zi

- ​Pot prezenta amendamente

b) Birourile

Sunt organe interne ale camerelor parlamentare​.


Biroul permanent ​este format din deputaţi și senatori, şi cuprinde de regulă, un preşedinte,
vicepreşedinţi, secretari şi chestori.

Biroul permanent al Camerei Deputaţilor areurmătoarele atribuţii:

a) propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;


d) prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia
c) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi al programului de lucru
al acesteia,
d) organizează relaţiile Camerei cu parlamentele altor state
e) conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor;
p) propune Camerei Deputaţilor numirea secretarului general şi a secretarului general adjunct;

c) ​Comisiile parlamentare

Comisiile permanente sunt ca şi birourile permanente ale adunărilor, organisme interne de


lucru. Ele au un rol deosebit în pregătirea lucrărilor, ele fiind alese pe durata mandatului
camerei (​parlamentului​) sau a sesiunii. Sunt în general specializate pe domenii de activitate
precum: economie şi finanţe, afaceri externe, ştiintie şi învătământ, apărare, sănatate etc.
Comisiile permanente ele emit ​avize s​ au ​rapoarte

Funcţionarea Parlamentului
Secțiunea 1. Mandatul sau legislatura​.

Constituţia prevede ca mandatul Camerei Deputaţilor şi Senatului este de 4 ani şi ca


acest mandat poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Alegerile pentru noile Camere vor avea loc în termen de cel mult trei luni de la expirarea
mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
Camerele parlamentare îşi desfăşoară activitatea periodic, forma principală de lucru
fiind ​sesiunea. În​ cadrul sesiunilor, camerele parlamentului lucrează în şedinţe care se
desfăşoară potrivit regulamentelor de funcţionare.

ACTELE JURIDICE ALE PARLAMENTULUI​ acte cu carácter normativ si individual

1.Legea​ ​actul juridic al​ P


​ arlamentului, elaborat în conformitate cu Constituţia, potrivit unei
proceduri prestabilite şi care reglementează relaţiile sociale cele mai generale şi cele mai
importante​.

Potrivit ​Constituţiei, au drept de iniţiativă legislativă, cât priveşte legile organice şi ordinare,
Guvernul, deputaţii, senatorii şi cetăţenii

Dezbaterea, adoptarea și promulgarea legii. Intrarea în vigoare

Potrivit ​Constituţiei, au drept de iniţiativă legislativă, cât priveşte legile organice şi ordinare,
Guvernul, deputaţii, senatorii şi cetăţenii.
Sistemul parlamentar bicameral implică votarea unei legi de către ambele camere. Odată
votată, legea trebuie semnată de către preşedintele camerei. După votarea sa, legea este
înaintată şefului de stat pentru promulgare, şeful statului fiind obligat să promulge legea dacă
ea a fost adoptată regulamentar. De aceea Constituţia permite Preşedintelui României ca
înainte de promulgare să ceară, o singură dată, reexaminarea legii.
Legea aprobata se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la trei zile de la
data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

2.Regulamentele parlamentare (care se aprobă prin Hotărâri ale Parlamentului)

Fiecare Cameră a Parlamentului îşi adoptă un regulament propriu de organizare şi


funcţionare.
Este supus obligaţiei de publicare în Monitorul Oficial, dar sub sernnătura preşedintelui
Camerei, sau a ambilor preşedinţi în cazul şedinţelor comune.
Regulamentul poate face obiectul controlului de constituţionalitate

3​.​Hotărârea

Sub aspectul conţinutului, hotărârile se deosebesc de legi din două puncte de vedere:
1) hotărârile pot fi atât cu caracter normativ cât şi cu caracter nenormativ.
2) normele cuprinse în hotărârile cu caracter normativ au o forţă juridică inferioară legilor.

Sub aspectul procedurii, se constata că:


1) pentru adoptarea hotărârilor nu sunt aplicabile regulile privitoare la iniţiativa legislativă,
2) nu există obligaţia examinării şi avizării lor de alte organisme (​în afara comisiilor)​
3) se semnează de către preşedintele Camerei.
Hotărârile pot fi emise şi de către o singură cameră, lucru nepermis pentru legi.

Camerele Parlamentului adoptă hotărâri privind:


 componenţa grupurilor parlamentare;

 modificarea regulamentelor;

 alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor;

 modificarea structurii organizatorice a aparatului funcţionăresc;

 demisia parlamentarilor;

 validarea mandatelor;

 ridicarea imunităţii parlamentare.


4.Moţiunile

Sunt​ ​hotărâri ale Parlamentului prin care se exprimă atitudinea acestuia într-o problemă
discutată.
Moţiunile privesc poziţia faţă de Guvern, în cadrul raporturilor Parlament - Guvern şi a
dreptului Parlamentului de a controla activitatea Guvernului.

Constituţia României prevede şi ​moţiunea de cenzură​, care se adoptă cu votul majorităţii


deputaţilor şi senatorilor şi are ca efect demiterea Guvernului.

Pentru dreptul constituţional prezintă interes, în special, următoarele structuri executive:

a) ​şeful de stat -​ deseori denumit şeful executivului,


b) guvernul - ​alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliţi prin lege organică.
c) ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice
d) organele administraţiei publice locale ​îşi desfăşoară activitatea în unităţile administrativ-
teritoriale.
INSTITUȚIA ȘEFULUI DE STAT
PREȘEDINTELE

În statele organizate pe teoria separaţiei puterilor, sistemul statal este construit pe cele
trei mari "​puteri​" - puterea legiuitoare, puterea executivă şi puterea judecătorească, şeful
statu-lui fiind încadrat, de regulă, în puterea executivă,

Rolul şi atribuţiile Preşedintelui în România

reprezint​ă statul roman, în relaţiile interne şi internaţional;


este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării
vegheaz​ă la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
este comandantul for​ţelor armate;
îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
promulgă legile
semnează legile în vederea publicării lor în Monitorul Oficial;
poate sesiza Curtea Constituţională în legătură cu neconstituţionalitatea legilor,
exercită funcţia de mediere între puterile statului
prezinta mesaje Parlamentului, cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii
organizeaza referendumul în probleme de interes naţional, după aprobarea prealabilă a
Parlamentului
desemneaza un candidat pt functia de Prim Ministru
numeste trei judecători la Curtea Constituţională,

Alegerea Președintelui României

Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat,
Alegerea Preşedintelui României se realizează în două tururi de scrutin.
În România durata mandatului şefului de stat este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii
jurământului în faţa Parlamentului, până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou
ales.
Potrivit Constituţiei României, alegerea Preşedintelui se validează de către Curtea
Constituţională.

Răspunderea şefului de stat în România


a​) Imunitatea. ​Ca​ ​şi deputaţii şi senatorii, Preşedintele României se bucură de imunitate.
b)​ Răspunderea politică​- Ea intervine atunci ​c​ând Preşedintele României săvârşeşte fapte
grave prin care încalcă prevederile Constituţiei. În asemenea situaţie se poate propune
suspendarea din funcţie, de către cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor. ​Î​n
cazul în care propunerea de suspendare din funcţie se aprobă demiterea preşedintelui se
poate decide numai de către un referendum care se organizează în cel mult trei zile.
c) R​ ăspunderea penală​ intervine atunci când şeful statului ar comite crima de înaltă trădare.
Dacă s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare, Preşedintele este demis de drept.

Actele șefului de stat

Actele prin care şeful statului îşi exercită atribuţiile sale sunt de regulă denumite ​decrete. ​Ele pot fi cu
caracter normativ sau caracter individual .
Decretele trebuie contrasemnate de către primul-ministru.
Decretele Pr​e​şedintelui României se publică în Monitorul Oficial al României
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Curtea Constituțională este compusă dintr-un număr de 9 judecători, numiți pentru un mandat
de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Trei judecători sunt numiți de Președintele
României, trei de Senat și trei de Camera Deputaților.
Rolul Curţii Constituţionale, este acela de a garanta supremaţia Constituţiei şi de a sprijini
buna funcţionare a puterilor publice, ​î​n paralel cu protecţia juridică eficientă a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
C​ât privește obiectul controlul de constituționalitate, acesta​ ​îl constituie: legile (constituționale,
organice, ordinare), tratatele și alte acorduri internaționale, regulamentele Parlamentului​,
hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, Senatului sau al celor două Camere a Parlamentului,
ordonanțele guvernamentale.

Atribuțiile Curții Constituționale

■ se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora


în acest caz, ne aflăm în prezenţa unui control de constituţionalitate abstract, ​a priori,​ direct,
exercitat la sesizarea unor subiecte calificate ​: Pre​şedintele României; unul din preşedinţii
celor două Camere; Guvernul; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Avocatul Poporului; un
număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de 25 de senatori și Avocatul Poporului.

■ se pronunţă, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei şi asupra legii de


revizuire ​adoptată de parlament sunt singurele atribuții pentru realizarea cărora Curtea
Constituțională se sesizează din oficiu​17 . ​„​În termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire
a Constituţiei, Curtea Constituţională se pronunţă, din oficiu, asupra acesteia instituindu-​ se
astfel un control de constituţionalitate ​a priori ​exercitat din oficiu cu privire la legea de revizuire
înainte de supunerea acesteia spre aprobare prin referendum.

■ ​se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale


control de constituționalitate abstract, ​a priori,​ exercitat la sesizarea unuia dintre preşedinţii
celor două Camere a Parlamentului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau cel puţin 25
de senatori;

■ ​se pronunţa asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului


control abstract, exercitat asupra unui act normativ deja intrat​ î​ n vigoare ​(a posteriori), ​direct;
subiectele care pot declanşa controlul sunt: unul din preşedinţii celor două Camere; un grup
parlamentar; un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.

■ ​se pronunță asupra constituţionalităţii hotărârilor Plenului Camerei Deputaților,


Senatului sau al celor două Camere a Parlamentului

■h​ otărăște asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele,


ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial
este un control​ ​de constituționalitate ​ a
​ posteriori​, concret, indirect, pe cale de excepţie; actul
de sesizare îl constituie încheierea instanţei judecătoreşti sau a celei de arbitraj comercial.

■​ hotărăște asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele,


ridicate direct de Avocatul Poporului
este un control ulterior, ​concret, direct;

■​ ​soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice


Subiectele care pot sesiza Curtea sunt: pre​şedintele României; unul din preşedinţii celor două
Camere; primul-ministru; preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii

■​ veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi


confirmă rezultatele sufragiului

■​ Constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de


Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului

■​ Dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui


României
Este singurul caz​ câ​ nd Curtea a fost investită prin Constituţie să emită un ​aviz. ​În cazul
săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României
poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul
majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Dacă propunerea
de suspendare este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru
demiterea Preşedintelui.

■ Veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea


referendumului şi confirmă rezultatele acestuia

■ Verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către


cetăţeni

■ Hotărăște asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid


politic
subiectele de drept care pot​ f​ ormula astfel de contestaţii sunt preşedintele uneia din Camerele
Parlamentului sau Guvernul. Contestaţia se judecă de plenul Curţii Constituţionale, cu citarea
contestatorului, a partidului politic în cauză şi a Ministerului Public, iar decizia se pronunţă cu
votul majorităţii membrilor Curţii.
Constituţie prevede că sunt neconstituţionale partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori
prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a
suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României.

Actele Curții Constituționale și efectele acestora

Curtea Constituţională procedează prin ​emiterea de decizii a ​ tunci când se pronunţă


asupra constituționalității: legilor, iniţiativelor de revizuire a Constituţiei, tratatelor
internaționale, ordonanţelor, precum şi când soluţionează conflicte juridice de natură
constituțională și contestaţii care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic. „​Deciziile
Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, ​deciziile
sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

Curtea Const​i​tuţională procedează prin ​emiterea de hotărâri ​în cazurile în care


veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă
rezultatele sufragiului.

Curtea Constituţională procedează prin ​emiterea de avize consultative ​în cazul


propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.

S-ar putea să vă placă și