Legea nr.14/2003 definește partidele politice ca fiind asociaţii cu caracter politic ale
cetăţenilor romani cu drept de vot, care participa în mod liber la formarea şi exercitarea
voinţei lor politice, indeplinind o misiune publica garantată de Constituţie.
Legea califică în mod expres partidele politice ca fiind persoane juridice de drept public și
stabilește că acestea promovează valorilor şi intereselor naţionale, pluralismul politic,
contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor
autorităţi publice şi stimuleaza participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii.
Partidele politice pot fi declarate neconstituţionale în cazurile prevăzute de art.30 alin.7 din
Constituţie, care interzice defăimarea ţării şi a naţiunii
îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă
manifestările obscene, contrare bunelor moravuri,
dacă prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a
principiilor statului de drept ori a suveranităţii,
dacă au caracter secret.
Dreptul de vot
Dreptul de vot este reglementat de art. 36 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Cetăţenii au
drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de
vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre
judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale” .
REFERENDUMUL
PARLAMENTUL
Parlamentul constituie o instituţie politică şi juridică, formată din una sau mai multe corpuri,
adunări sau „camere”, fiecare alcătuită dintr-un număr de membri (deputaţi, senatori) ,
dispunând, într-o măsură mai mare sau mai mică, de putere de decizie.
Astfel, potrivit art.61 din Constituția României, ”(1)Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. (2)Parlamentul este alcătuit din
Camera Deputaților și Senat”
Atribuţiile Parlamentului
1) Funcţia legislativă
2) Stabilirea direcţiilor principale ale activităţii social - economice, culturale, statale şi juridice
3) Alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităţi statale
4) Controlul parlamentar
Structura Parlamentului
Parlamentele existente astăzi în sistemele constituţionale sunt formate fie dintr-o singură
cameră (structură unicamerală, fie din două sau mai multe adunări (structură bicamerală sau
multicamerală).
Partidele politice urmăresc în lupta electorală trimiterea câtor mai mulţi reprezentanţi în
parlament.
Grupurile parlamentare se formează imediat după ce deputaţii şi senatorii s-au întrunit în
prima lor şedinţă şi sunt formate din cel puţin 10 membri la camera deputaţilor şi 7 membri la
Senat.
Competenţe
- Propun candidaţi pentru alegerea preşedinţilor celor două camere
b) Birourile
c) Comisiile parlamentare
Funcţionarea Parlamentului
Secțiunea 1. Mandatul sau legislatura.
Potrivit Constituţiei, au drept de iniţiativă legislativă, cât priveşte legile organice şi ordinare,
Guvernul, deputaţii, senatorii şi cetăţenii
Potrivit Constituţiei, au drept de iniţiativă legislativă, cât priveşte legile organice şi ordinare,
Guvernul, deputaţii, senatorii şi cetăţenii.
Sistemul parlamentar bicameral implică votarea unei legi de către ambele camere. Odată
votată, legea trebuie semnată de către preşedintele camerei. După votarea sa, legea este
înaintată şefului de stat pentru promulgare, şeful statului fiind obligat să promulge legea dacă
ea a fost adoptată regulamentar. De aceea Constituţia permite Preşedintelui României ca
înainte de promulgare să ceară, o singură dată, reexaminarea legii.
Legea aprobata se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la trei zile de la
data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
3.Hotărârea
Sub aspectul conţinutului, hotărârile se deosebesc de legi din două puncte de vedere:
1) hotărârile pot fi atât cu caracter normativ cât şi cu caracter nenormativ.
2) normele cuprinse în hotărârile cu caracter normativ au o forţă juridică inferioară legilor.
modificarea regulamentelor;
demisia parlamentarilor;
validarea mandatelor;
Sunt hotărâri ale Parlamentului prin care se exprimă atitudinea acestuia într-o problemă
discutată.
Moţiunile privesc poziţia faţă de Guvern, în cadrul raporturilor Parlament - Guvern şi a
dreptului Parlamentului de a controla activitatea Guvernului.
În statele organizate pe teoria separaţiei puterilor, sistemul statal este construit pe cele
trei mari "puteri" - puterea legiuitoare, puterea executivă şi puterea judecătorească, şeful
statu-lui fiind încadrat, de regulă, în puterea executivă,
Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat,
Alegerea Preşedintelui României se realizează în două tururi de scrutin.
În România durata mandatului şefului de stat este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii
jurământului în faţa Parlamentului, până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou
ales.
Potrivit Constituţiei României, alegerea Preşedintelui se validează de către Curtea
Constituţională.
Actele prin care şeful statului îşi exercită atribuţiile sale sunt de regulă denumite decrete. Ele pot fi cu
caracter normativ sau caracter individual .
Decretele trebuie contrasemnate de către primul-ministru.
Decretele Preşedintelui României se publică în Monitorul Oficial al României
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Curtea Constituțională este compusă dintr-un număr de 9 judecători, numiți pentru un mandat
de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Trei judecători sunt numiți de Președintele
României, trei de Senat și trei de Camera Deputaților.
Rolul Curţii Constituţionale, este acela de a garanta supremaţia Constituţiei şi de a sprijini
buna funcţionare a puterilor publice, în paralel cu protecţia juridică eficientă a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Cât privește obiectul controlul de constituționalitate, acesta îl constituie: legile (constituționale,
organice, ordinare), tratatele și alte acorduri internaționale, regulamentele Parlamentului,
hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, Senatului sau al celor două Camere a Parlamentului,
ordonanțele guvernamentale.