Universitatea din Craiova

Facultatea de Științe Sociale

Specializarea Sociologie

Libera circulatie a persoanelor si a

fortei de munca in UE

Asistent Paul Nedelcu Student Ștefan Ana – Maria

Cuprins

Page 1
Introducere……………………………………………………………………………2

Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca……………...……………….4

2.1. Libera circulatie a persoanelor…………………………………………...5

2.1.1. Cadrul legal in Romania……………………………………….7

2.1.2. Cadrul legal la nivelul Uniunii Europene………………………20

2.1.3. Scurt istoric privind legislatia liberei circulatii a persoanelor…9

2.1.4. Ingradirea dreptului la libera circulatie a personalor…………...13

2.1.5. Dreptul de acces si sejur………………………………………..25

2.2. Libera circulatie a fortei de munca…………………………………….…14

2.2.1. Liberul acces la angajare si egalitatea de tratament……………17

2.2.1.1. Principiul platii egale pentru munca egala……………18

2.2.1.2. Plata egala pentru munca de valoare egala…………...18

2.2.1.3. Principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei…

30

2.2.2. Restrictii ale dreptului de intrare si dreptului de sedere pe

motive de ordine publica, securitate si sanatate publica………………………
19

2.2.3. Legislatie interna amornizata privind libera circulatie a

pesoanelor si afortei de munca………………………………………..20

2.2.4. Conditiile de munca…………………………………………….22

2.2.4.1. Securitatea si sanatatea la locul de munca……………23

2.2.4.2. Salariile si timpul de munca………………………….24

2.2.5. Formarea profesionala si recunoasterea stagiilor de formare

profesionala…………………………………………………………..25

Bibliografie..................................................................................................................28

Introducere

În 50 de ani, Europa s-a schimbat mult - la fel ca întreaga lume.

Page 2
 Astăzi, mai mult ca niciodată, într-o lume în evoluţie constantă, Europa trebuie să
facă
faţă unor noi provocări: globalizarea economiei, evoluţia demografică, schimbările climatice,
nevoia de surse durabile de energie şi noile ameninţări la adresa securităţii. Iată provocările
secolului al XXI-lea.
Iar acestea nu ţin cont de frontiere. Statele membre nu mai sunt în măsură să facă
faţă singure tuturor acestor probleme. Pentru a găsi soluţii şi a răspunde preocupărilor
cetăţenilor, este necesar un efort colectiv la nivel european. Europa trebuie să se
modernizeze, să dispună de instrumente eficiente şi coerente, adaptate nu numai la
funcţionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27 de state membre, ci şi la
transformările rapide prin care trece lumea de astăzi. Prin urmare, regulile care stau la baza
cooperării dintre ţări trebuie revizuite.
Acesta este obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Liderii
europeni au convenit asupra unor noi reguli ţinând cont de schimbările politice, economice
şi sociale şi dorind, în acelaşi timp, să răspundă aspiraţiilor şi speranţelor europenilor.
Tratatul de la Lisabona stabileşte care sunt competenţele UE şi mijloacele pe care aceasta le
poate utiliza şi modifică structura instituţiilor şi modul de funcţionare a acestora. În
consecinţă, caracterul democratic şi valorile fundamentale ale Uniunii sunt consolidate.
Tratatul este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei
conferinţe interguvernamentale, la lucrările căreia au participat Comisia Europeană şi
Parlamentul European. Toate cele 27 de state membre l-au ratificat urmând proceduri
variate, în funcţie de constituţia naţională.
Piata unica este componenta esentiala a integrarii economice internationale si,
totodata, mijlocul principal de realizare a scopurilor commune tarilor care o compun. Piata
unica se concretizeaza in: lichidare tarifelor vamale in interiorul comunitatiilor integrate,
libera circulatie a capitalurior si fortei de munca.

Libera circulatie a persoanelor şi eliminarea controalelor la frontierele interne

constituie o parte a acestui concept larg de piaţă internă – ce nu poate fi realizată în
condiţiile existenţei unor frontiere interne şi a restricţionării circulaţiei indivizilor.
Lucrarea de fata isi propune sa analizeze evolutia Comunitatii Economice Europene
de la originea sa pana la forma actuala de organizare a Uniunii Europene, iurmarind cu
precadere una din cele mai importante libertati fundamentale ale omului, si anume libera
circulatie a persoanelor, tratand din punct de vedere juridic implicatiile care le are aceasta si
urmarind, in principal, efectele economice, sociale, politice si culturale care le emana la
nivelul Uniunii Europene, ca intreg, si in secundar, implicatiile la nivelul Romaniei, ca stat
membru.

Capitolul II - Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca

Una dintre libertatile fundamentale ale dreptului comunitaro constituie libera

circulatie a persoanelor si a fortei de munca.

Page 3
 Prin Actul Unic European s-au statuat patru libertati fundamentale ale Pietei Interne:

- Libera circulatie a marfurilor;

- Libera circulatie a serviciilor;

- Libera circulatie a persoanelor;

- Libera circulatie a capitalului.

Asadar, piata interna este vazuta ca un spatiu fara frontiere interne care trebuie sa

functioneze in aceleasi conditii ca o piata nationala: marfurile, persoanele, capitalurile si

serviciile trebuie sa circule in cadrul ei fara niciun control la frontierele dintre statele
membre, dupa exemplul absentei controlului la frontierele dintre regiunile unui stat. 1

2.1. Libera circulatie a persoanelor

Libera circulatie a persoanelor urmareste, d.p.v. economic, sa creeze , in primul rand,

o piata unica a fortei de muinca, iar d.p.v. politic sa realizeze o mai mare coeziune a
popparelor ce compun Uniunea Europeana prin eliminarea barierelor privind migratia si
promovarea unei “cetatenii comunitare”.2

2.1.1. Cadrul legal in Romania

In acest subcapitol se va prezenta baza legala in materie de libera circulatie a

persoanelor din Romania. Iar ca prim aspect de pornire vom analiza cadrul legislative
supreme al unui stat si anume, in cazul nostrum, Constitutia Romaniei.

In primul rand in Constitutia Romaniei la art. 4 este prevazuta unitatea poporului si

egalitatea intre cetateni in sensul ca:

“Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai. Romania
este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de
nationalitate, de origine etnica, le limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta
politica, de avere sau de origine sociala”3.

Luand la cunostinta de aceste prevederi putem in continuare sa analizam ceea ce ne

intereseaza in mod direct in aceasta lucrare si anume prevederile care fac referire la libera
circulatie a persoanelor.

1
Weber Florentina Iuliana in Elemente de drept comunitar, Editura Paralela 45, Pitesti 2007, pag. 57;

2
Voiculescu NIcolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag. 115;

3
Constitutia Romaniei, publicata in M.O. Partea I, nr. 767 din 31.10.2003;
Page 4
 Astfel, in cadrul art. 25 din Constitutia Romaniei se face referire directa la libera
circulatie a persoanelor prin urmatoarele aliniate:

“Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste

conditiile exercitarii acestui drept.

Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in
orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara”. 4

Totusi pe langa aceste enunturi as dori sa mai adaug cateva articole ale Constitutiei
pentru a intari aceste prevederi si a veni in sprijinul acestora.

In Constitutie exista un articol special si anume articolul 7 in care se vorbeste despre

romanii din strainatate:

“Statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii si

actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor entice, culturale,
lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai carui cetatean sunt” 5, iar pentru
intarirea acestora urmeaza articolul 10 in care se prezinta situatia relatiilor internationale,
dupa cum urmeaza:

“Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, in acest cadru, relatii
de buna vecinatate, intemeiate pe principiile sip e celelalte norme general admise ale
dreptului international”6.

In completarea acestui articol vine urmatorul, articolul 11, care prezinta relatia care
exista intre dreptul international si dreptul intern astfel:

“Statul roman se oblige sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile cei

revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac
parte din dreptul intern. In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte
cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea
Constitutiei”.7

Mai departe, tot in Constitutie, in titlul doi sunt prezentate drepturile, libertatile si
indatoririle fundamentale ale diferitelor categorii de cetateni, astfel:

- Art. 16 prevede egalitatea in drepturi:

“Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
4
Idem 10;

5
Idem 11;

6
Idem 12,

7
Constitutia Romaniei, publicata in M.O. Partea I, nr. 767 din 31.10.2003;
Page 5
discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege.”8

- Art. 17 prevede drepturile, libertatile si indatoririle cetatenilor romani in strainatate:

“Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia statului roman si trebuie sa-si

indeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din

tara.”9

- Art. 18 se refera la cetatenii straini si apatrizii:

“Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia

generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi.” 10

- Art. 19 prevede extradarea si expulzarea cetatenilor:

“Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania. Prin derogare de

la prevederile alineatului (1), cetatenii Romania pot fi extradati in baza conventiilor

internatioanle la care Romania este parte, in conditiile legii sip e baza de reciprocitate.
Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in
conditii de reciprocitate. Expulzarea sau extradarea se hotareste de justitie.” 11

Pentru a lega acest subcapitol de subcapitolul urmator, doresc sa mai prezint cateva
prevederi ale Constitutiei, in ceea ce priveste legatura dintre legea interna si prevederile
acesteia si legile comunitare si modul in care acestea relationeaza si se subordoneaza, astfel
in articolul 20 se precizeaza ca:

“Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi

interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu
pactele si celelalte tratate la care Romania este parte. Daca exista necorcondante intre
pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omunlui, la care Romania este
parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care
Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”. 12

Un alt exemplu de legislatie in domeniu este “Acordul din 09.04.2003 intre Guvernul
Romaniei si Guvernul Republicii Ungare privind desfiintarea reciproca a obligatiilor vizelor”
prin care Guvernul romaiei si Guvernul Republicii Ungare, avand in vedere obiectivele
8
Idem 14;

9
Idem 15;

10
Idem 16;

11
Idem 17;

12
Constitutia Romaniei, publicata in M.O. Partea I, nr. 767 din 31.10.2003;
Page 6
Tratatului de intelegere, cooperare si buna vecinatate dintre Romania si Republica Ungara,
semnat la Timisoara la 16 septembrie 1996, luand in considerare stadiul actual si evolutia
relatiilor dintre cele doua tari, in dorinta de a dezvolta si consolida in continuare relatiile
bilaterale in toate domeniile, in privinta desfiintarii reciproce a< obligatiilor vizelor, au
convenit urmatoarele:

“Cetatenii statului uneie dintre partile contractante, titulari ai unui document de

calatorie valabil dintre cele enumerate in anexa care face parte integranta din prezentul
acord, pit intra si iesiin/de pe teritoriul statului celeilalte parti contractante, de mai multe ori,
prin punctele de trecere a frontierei deschise traficului international, si pot ramane pe
teritoriul statului celelilalte parti contractante, pentru o perioada de pana la 90 (nouazeci) de
zile intr-un interval de 6 (sase) luni de la data primei intrari, fara viza”. 13

Acest Acord prevedea mai multe conditii in ceea ce priveste libera circulatie a
persoanelor, insa nu se vor prezenta mai multe, deoarece in subcapitolul urmator se va
prezenta legislatia la nivel international care este mai de actualitate si care va modifica si o
parte din prevederile Acordului in baza principiului subsidiaritatii.

Dar putem prezenta inca un exemplu, “Acordul din 20 mai 2003 intre Guvernul
Romaniei si Guvernul Republicii San Marino privind colaborarea in domeniile invatamantului,
culturii, turismului si sportului”, prin care Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii San
Marino, in dorinta de a promova si dezvolta legaturile de prietenie si de colaborare intre cele
doua state, inspirandu-se din principiile exprimate de Carta Organizatiei NAtiunilor Unite si
din documentele Consiliului Europei si ale Organizatiei pentru Securitate si cooperare in
Europa, au hotarat de comun acord sa incheie prezentul acord de colaborare in domeniile
invatamantului, culturii, turismului si sportului.

2.1.2. Cadrul legal la nivelul Uniunii Europene

In preambulul din “Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene” se

mentioneaza faptul ca popoarele Europei, au stabilit intre ele o uniune tot mai stransa, au
hotarat sa impartaseasca un viitor pasnic intemeiat pe valori comune si ca uniunea este
intemeiata pe valorile indivizibile si universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si
solidaritatii; aceasta se intemeiaza pe principiile democratiei si statului de drept.

Uniunea situeaza persoana in centrul actiunii sale, instituind cetatenia uniunii si

creand un spatiu de libertate, securitate si justitie. Uniunea Europeana contribuie la
pastrarea si la dezvoltarea acestor valori comune, respectand diversitatea culturilor si
traditiilor popoarelor Europei, precum si identitatea nationala a statelor membre si
organizare echilibrata si durabila si asigura libera circulatie a persoanelor, serviciilor,
marfurilor si capitalurilor, precum si libertatea de stabilire.

13
Acordul din 09.04.2003 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ungaria privind desfiintarea reciproca
a obligativitatii vizelor;
Page 7
 In acest scop, este necesara consolidarea protectiei drepturilor fundamentale,
facandu-le mai vizibile prin Carta, in spiritual evolutiei societatii, a progesului social si a
dezvoltarii stiintifice si tehnologice. Prezenta Carta reafirma, cu respectarea competentelor
si sarcinilor Uniunii, precum si a principiului subsidiaritatii, drepturile care rezulta in principal
din traditiile constitutionale si din obligatiile internationale comune statelor membre, din
Conventia Europena pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, din
Cartele Sociale adoptate de Uniune si de catre Consiliul Europei, precum si din jurisprudenta
Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a Curtii Europene a drepturilor Omului. In acest
context, Carta va fi interpretata de catre instantele judecatoresti ale Uniunii si ale Statelor
membre, acordand atentia cuvenita explicatiilor redactate sub autoritatea prezidiului
Conventiei care a elaborate Carta si actualizate sub raspunderea prezidiului Conventiei
europene. Beneficiul acestor drepturi implica responsabilitati si indatoriri atat fata de terti,
precum si fata de comunitatea umana, in general, si fata de generatiile viitoare. In
consecinta, Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile.

Tot in cadrul aceluiasi document la art. 45 este prevazuta “Libertatea de circulatie si

de sedere” in care se mentioneaza ca:

“Orice cetatean al Uniunii are dreptul de circulatie si de sedere libera pe teritoriul

statelor membre. Libertatea de circulatie si sedere poate fi acordata, in conformitate cu
tratatele, resortisantilor tarilor terte stability legal pe teritoriul unui stat membru”. 14

Mergand si analizand pe rand articolele din aceasta Carte vom putea deduce cu
usurinta ca atat libera circulatie a persoanelor cat si libera circulatie a serviciilor nu este
ingradita, totusi, ca in orice societate civilizate, ea se desfasoara dupa niste reguli stricte,
bine conturate pentru a mentine o anumita stare de ordine.

La acest articol 45 se aduc mai inainte anumite completari legate de dreptul de azil,
drepturi legate de stramutare, expulzare sau extradare astfel:

- in articolul 18 este prevazut dreptul de azil:

“Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevazute de Conventia de la

Geneva din 28 iulie 1951 si de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiatilor si
in conformitate cu tratatul privind Uniunea Europeana si cu Tratatul privind functionarea
Uniunii Europene”.15

- in articolul 19 sunt prezentate drepturile privind protectia in caz de stramutare,

expulzare sau extradare, astfel:

14
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, actualizata la zi;

15
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, actualizata la zi;
Page 8
 “Expulzarile colective sunt interzise. Nimeni nu poate fi stramutat, expulzat sau

extradat catre un stat unde exista un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii
sau altor pedepse sau tratamente inhumane sau degradante”.16

Alte articole prevad in continuare ca si in Constitutia Romaniei: egalitatea in fata legii,

nediscriminarea, diversitatea culturala, religioasa si lingvistica.

Articolul 46 prevede protectia diplomatica si consulara, astfel:

“Orice cetatean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari terte in care statul
membru, al carui resortisant este, nu este reprezentat, de protectia autoritatilor diplomatice
sau consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat”. 17

Iar in final, articolul 53 prevede o concluzie foarte interesanta legata de nivelul de

protectie, dupa cum urmeaza:

“Nici una dintre dispozitiile prezentei Carte nu poate fi interpretata ca restrangand

sau aducand atingere drepturilor omului si liberatatilor fundamentale recunoscute, in
domeniile de aplicare corespunzatoare, de dreptul Uniunii si Dreptul International, precum si
de conventiile internationale la care Uniunea sau statele membre sunt parti, si in special
Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale,
precum si prin constitutiile statelor membre”.18

2.1.3. Scurt istoric privind legislatia liberei circulatii a persoanelor

Primele prevederi privind libera circulatie a persoanelor apar in cadrul Tratatului de la

Roma (1957), prin care s-a statuat “eliminarea intre statele membre a obstacolelor in calea
liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului”. 19

Libera circulatie a persoanelor in cadrul Comunitatilor Europene a fost definita in

Acordul Unic European (1987) drept una din cele patru libertati fundamentale ale Pietei
Interne.

Libera circulatie a persoanelor si eliminarea controalelor la frontierele interne

constituie o parte a unui concept mult mai larg, cel de piata interna – ce nu poate fi realizata
in conditiile existentei unor frontiere interne si a restrictionarii circulatiei indivizilor.
Esenta acestei liberati consta in eliminarea discriminarilor intre cetatenii statului
membru pe teritoriul caruia se afla acestia sau isi desfasoare activitatea si cetatenii celorlalte

16
Idem 22;

17
Idem 23;

18
Idem 24;

19
www.mie.ro
Page 9
state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat. Aceste discriminari se pot referi
la conditiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau remuneratie. Prin asigurarea unui
asemenea regim nediscriminatoriu se realizeaza libera circulatie a persoanelor in spatiul
comunitar.20

Acest nou statut a dus la accelerarea procesului de extindere a drepturilor la libera

circulatie asupra unor noi categorii de personae (studenti, personae ce nu depun activitati
economice, dar au resurse suficiente de trai).

Conceptul de “cetatenie europeana” a fost prima data introdus prin Tratatul de la

Maastricht (1993) prin care s-a adoptat drept de libera circulatie si de libera rezidenta in
inateriorul Uniunii tuturor cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene. Mai mult,
Tratatul a plasat in domeniul de interes comun al statelor membre si politica referitoare la
azil, problematica trecerii frontierelor externe si politica referitoare la imigratie.

Tratatul de la Amsterdam a introdus prevederile legate de aceste aspecte in Tratatul

de la Roma (Titlul IV – vize, azil, imigratie si alte politici legate de libera circulatie a
persoanelor) si a prevazut o perioada de 5 ani pana la momentul in acre se vor aplica
procedurile comunitare si in aceste domenii.

Prin politica sa, Uniunea Europeana are in vedere crearea unei zone europene de
libertate, securitate si justitie in care nu mai este nevoie de controlul persoanelor la
frontierele interne, indifferent de nationalitate. In acelasi timp, se desfasoara un amplu
process de implementare a unor standarde comune in ceea ce priveste controlul la
frontierele externe ale Uniunii si politicile de vize, azil si imigratie.

Marea Britanie si Irlanda nu au acceptat sa ia parte la masurile din cadrul Titlului IV al

Tratatului de la Roma, iar Danemarca va participa doar in cadrul masurilor referitoare la
politica de vize.

Dupa cum am mai mentionat, libera circulatie a persoanelor constituie una dintre
cele patru libertati din cadrul pietei interne si a politicilor comunitare la nivelul Uniunii
Europene, alaturi de libera circulatie a produselor, libera circulatie a serviciilor si libera
circulatie a capitalurilor.

Cetatenii Europeni beneficiaza de dreptul fundamental de a se deplasa si de a se

stabili unde doresc. Dar, pentru a fi cu adevarat in avnatajul tuturor, libertatea de circulatie a
persoanelor trebuie insotita de un nivel coerspunzator de securitate si justitie. La
Amsterdam, aceasta dubla cerinta a fost inscrisa in Tratat sub forma infiintarii progressive a
unei zone de liberate, securitate si justitie.

20
www.Infoeuropa.ro
Page 10
 Cea mai importanta etapa in evolutie a constituit-o incheierea celor doua acorduri
Schengen: Acordul Schengen, semnat la 14 iunie 1985 si Conventia de implementare
Schengen, semnata la 19 iunie 1990 si intrata in vigoare la 26 martie 1995.

Implementarea Conventiei Schengen a avut ca scop eliminarea controalelor la

frontierele interne pentru toate persoanele, incluzand bineinteles masuri de intarire a
controaleor la frontierele externe. Aceste masuri au implicat o politica de vize comunca,
posibilitatea procesarii cererilor de azil, cooperare judiciara si politieneasca, precum si un
schimb efficient de informatii. La frontierele externe ale spatiului schengen, cetatenii UE
trebuie doar sa prezinte un document de identificare valid, iar cetatenii tertelor tari cuprinse
in lista comuna a atrilor ai caror cetateni au nevoie de viza de intrare trebuie doar sa posede
o viza unica valabila in intregul spatiu Schengen. Totusi, fiecare stat membru are libertatea
de a cere viza in cazul cetatenilor altor terte tari.

Daca un stat membru ia decizia de indepartare a unui cetatean de pe teritoriul sau,

decizia este aplicabila in intregul Spatiu Schengen 21

Abolirea controalelor la frontiere nu a fost insa pe deplin infaptuita in cadrul

Uniunii.22 Obiectivul a fost realizat doar de cateva state membre in baza Conventiei de
Implementare a Acordului Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata in vigoare la 26
martie 1995).

In cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000), Consiliul UE, Parlamentul

European si Comisia Europeana au semnat Carta Drepturilor Fundamentale, document ce
adduce intr-un cadru unic drepturile civile, politice, economice, sociale, stipulate intr-o serie
de documente internationale, europene si nationale. Din punct de vedere al sferei de
documente internationale, europene si nationale. Din punct de vedere al sferei subiectelor
de drept, Carta nu face nici o deosebire intre cetateni, intrunind – pentru prima data – in
cadrul unui document unic, drepturile tuturor persoanelor care se gasesc in mod legal pe
teritoriul Uniunii Europene.

Articolul 15, alineatul 1 al Cartei vorbeste despre dreptul oricarui cetatean sau
cetatene ai Uniunii de a avea libertatea de a cauta un serviciu, de a lucra, de a se stabili sau
de a furniza servicii in orice stat membru.23

Romania a fost prima tara din Europa centrala si de est care a avut relatii oficiale cu
Comunitatea Europeana. In 1974, o intelegere a inclus Romania in Sistemul Generalizat de
Preferinte al Comunitatii, iar un acord asupra produselor industriale a fost semnat in 1980.

21
Rudareanu Mariana in Drept comunitar, Note de curs, editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007,
pag. 64;

22
www.infoeuropa.ro

23
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, actualizata la zi;
Page 11
Relatiile diplomatice ale Romaniei cu Uniunea Europeana dateaza din 1990, urmand ca in
1991 sa fie semnat un Acord de Comert si Cooperare. Acordul European a intrat in functiune
in februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse insa in aplicare incepand din 1993
printr-un “Acord interimar”. In iulie 1997, Comisia si-a publicat “Opinia asupra solicitarii
Romaniei de a deveni membra a Uniunii Europene”. In anul urmator, a fost intocmit un
“Raport privind progresele Romaniei in procesul de aderare la Uniunea Europeana”. In
urmatorul raport, publicat in octombrie 1999, Comisia a recomandat inceperea negocierilor
de aderare cu Romania (cu conditia imbunatatirii situatiei copiilor institutionalizati si
pregatirea unei strategii economice pe termen mediu). Dupa decizia Consiliului European de
la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu Romania au inceput la 15 febraurie
2000.

Obiectivul Romaniei a fost de a obtine statutul de membru cu drepturi depline in

2007. La summit-ul de la Salonic (Thessaloniki) din 2004 s-a declarat ca Uniunea Europeana
sprijina acest obiectiv.

In raportul de tara din 2003, intocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentara

europeana in grupul popularilor crestin – democrati, se mentioneaza ca “Finalizarea
negocierilor de aderare la sfarsitul lui 2004 si integrarea in 2007 sunt imposibile daca
Romania nu rezolva doua probleme structurale endemice: eradicarea coruptiei si punerea in
aplicare a reformei”.

Recomandarile destinate autoritatilor romane privesc: masurile anticoruptie,

independenta si functionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea abuzurilor
politiei.24

Amendamentul 19 al aceluiasi raport a dat cele mai multe emotii la Bucuresti,

deoarece in acesta se propunea initial suspendarea negocierilor cu Romania. “Parlamentul
European cere Comisiei o analiza detaliata si o monitorizare permanenta a problemelor
mentionate in raport si raportarea acestora catre parlament. Prin urmare, recomanda
Comisiei si Consiliului sa reorienteze strategia de aderare a Romaniei, pentru a indruma
aceasta tara catre un stat de drept. (…) Cere Comisiei sa stabileasca de urgenta un plan
pentru o monitorizare mai buna si mai eficienta a implementarii acelei parti a lesislatiei
europene deja adopatate de Romania, in special in ceea ce priveste justitia si afacerile
intrene”, se arata in amendament.

Dupa dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat castig de cauza, insa
s-au realizat cateva schimbari care au moderat tonul acestuia. Romania a reactionata
imediat prin realizarea unui plan de actiune pentru anii dinaintea aderarii. Pana la sfarsitul
anului sip e parcursul anului 2004, Uniunea Europeana a dat semnale bune in privinta
Romaniei iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii largite, Romania a primit
asigurari ca face parte din primul val al extinderii alaturi de Bulgaria si celellate 10 state care
24
www. Infoeuropa.ro
Page 12
au aderat la 1 mai la Uniune si ca Uniunea Europeana are in vedere integrarea acesteia la 1
ianuarie 2007, confofrm planului.25

2.1.4. Ingradirea dreptului la libera circulatie a personalor

In primul rand, aceasta ingradire nu se aplica angajarilor cu serviciul public. Astfel

sunt eliminate o serie de locuri de munca.

In al doilea rand, libera circulatie a lucratorilor poate fi limitata pentru motive de

ordine publica, de securitate publica ori de sanatate publica. Aceste prevederi se aplica si
celuilalt set si membrilor de familie care se incadreaza in prevederile regulamentelor si
directivelor adoptate in acest domeniu conform Tratatului. 26

2.1.5. Dreptul de acces si sejur

Asa cum am vazut, libera circulatie a persoanelor implica, in primul rand, posibilitatea
resortisantilor unui stat membru de a intra si a ramane fara nicio restrictie pe teritoriul
oricarui alt stat membru.

Dreptul de acces si sejur pe teritoriul statelor membre reprezinta o conditie

prealabila a liberei circulatii a persoanelor.

Aceasta libertate de acces si sejur pe teritoriul unui stat membru a fost initial
rezervata lucratorilor salariati sau independenti, resortisanti comunitari, pentru ca ulterior sa
fie extinsa si la alte categorii, cum ar fi membrii familiilor acestora.

In mod progresiv, s-a ajuns ca aceasta libertate sa fie recunoscuta tuturor

resortisantilor statelor membre si chiar anumitor categorii de resortisanti ai statelor terte.

Instituirea in Tratatul de la Maastricht a dreptului “oricarui cetatean al Uniunii de a

circula si de a se stabili in mod liber pe teritoriul Statelor membre” 27 a pus capat, oarecum,
controverselor si tensiunilor privind libera circulatie.

Combinatia de cooperare interguvernamentala (consacrata in special prin Acordurile

Schengen) cu integrarea comunitara, precum si persistenta refuzului unor state de a elimina
controlul la frontierele interioare au facut “aproape ilizibil Tratatul de la Amsterdam”,28 care
a incercat o punere in ordine a materiei.

Cetatenii din tarile si teritoriile de peste mari care au cetatenia unui stat membru (in
cazu Frantei este vorba de: Noua Caledonie, Polinezia Franceza, Wallis si Futuna, Mayotte,
25
www.infoeuropa.ro

26
Weber Florentina Iuliana in Elemente de drept comunitar, Editura Paralela 45, Pitesti 2007, pag. 64.

27
TCE, art. 8A, alin 1, in Tratatul de la Maastricht, noul art. 18, alin 1;

28
Droit materiel communitaire, editia a VIII- a, Editura Armand Collin, Paris, 2001, pag. 47;
Page 13
Saint-Pierre si Miguelon; pamanturile australe si antarctice franceze nelocuite) sunt intr-o
situatie mai complexa. Ei nu se pot preleva de un drept de intrare si de sedere pentru a
exercita o activitate salariata, cid oar pentru a exercita o activitate independenta. Acest fapt
rezulta din aplicarea facuta dispozitiilor articolului 135 (noul art. 186) si art. 132.5 (noul art.
183) din TCE.29

2.2. Libera circulatie a fortei de munca

Libera circulatie a fortei de munca trebuie sa permita tarilor care se confrunta cu un

anumit nivel al somajului sa exporte din surplusul sau catre tarile in care se inregistreaza o
penurie a mainii de lucru.30

Tratatele comunitare disting intre salariatii (lucratori) si persoanele precum liber-

profesionistii, oamenii de afaceri, care include atat persoanele fizice, cat si cele juridice.

2.2.1. Liberul acces la angajare si egalitatea de tratament

Libera circulatie a lucratorilor se defineste prin dreptul de a raspunde la oferte

privind locuri de munca, de a se deplasa in acest scop pe teritoriul statelor membre, de a
ramane pe teritoriul acestora pentru a desfasura activitati salarizate, precum si de a ramane
pe teritoriul unuia din aceste state dupa ce o persoana a desfasurat o activitate. 31

Tratatul de la Roma in art. 48-49 prezinta libera circulatie a lucratorilor. 32

Libera circulatie a lucratorilor reprezinta in fapt o concretizare in domeniul fortei de

munca. In acelasi timp, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene s-a pronuntat in mai
multe randuri asupra prevederilor ce au instituit libertatea de miscare a fortei de munca.

Pentru a obtine eliberarea unui permis de rezidenta, salariatul va aduce dovada ca el

este beneficiarul unui contract de munca printr-o declaratie de angajare sau un certificate de
munca furnizat de angajator. Acesta este, de fapt, regimul liberului acces la angajare.

Pentru a se mari eficacitatea Regulamentului nr. 1612/68/CEE, acesta a fost

completat prin Regulamentul nr. 2434/92/CEE, care oblige serviciile specializate din fiecare

29
Voicu Marin, Sabau Mirela Georgiana in Drept Comunitar General, Editura Fundatia Romania de Maine,
Bucuresti, 2009, pag. 114;

30
Voiculescu NIcolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag. 152;

31
Voiculescu NIcolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag. 152;

32
In versiunea consolidata, incluzand modificarile aduse de tratatele ulterioare, cum sunt Tratatul de la
Maastricht sau Tratatul de la Amsterdam, numerotarea articolelor a fost schimbata. Pentru a se evita
eventualelel confuzii, s-a optat pentru trimiterea la numerotatia originala a diverselor norme pe care le vom
prezenta in urmatoarele subcapitole.
Page 14
stat membru sa trimita in mod periodic serviciilor specializate din celelalte state membre,
precum si Biroului European de Coordonare33, informatii privind:

a. ofertele de locuri de muinca susceptibile sa fie ocupate de resortisantii altor state

membre;

b. ofertele de locuri de munca adresate statelor membre;

c. cererile de locuri de munca depuse de persoanele ce au declarat in mod formal ca

doresc sa lucreze in alt stat membru;

d. informatii, pe regiuni si ramuri de activitate, privind solicitantii de locuri de munca in

alta tara.

Titlul II al Regulamentului nr. 1612/68/CEE (art. 7-9) contine dispozitii privind

angajarea si egalitatea de tratament, care se refera la:

- conditiile de munca;

- avantajale sociale si in legatura cu taxele;

- accesul in scolile de pregatire profesionala sau in casele de pensionari;

- drepturile sindicale; drepturile de reprezentare si management;

- locuinte.

Titlul III al regulamentului (art. 10-12) contin dispozitii privind membrii de familie ai

lucratorului migrant, cum sunt:

- rezidenta;

- angajare;

- accesul copiilor la cursurile de pregatire profesionala si ucenicie.

Art. 43 alin. (3) lit. d al Tratatului CEE recunoaste dreptul de a ramane pe teritoriul

unui stat dupa ce un lucrator a fost angajat in acesta, in aczul pensionarii, incapacitatii sau ,
pentru familie, al mortii lucratorului. Sunt incluse, de asemenea, dispozitii speciale pentru
lucratorul “frontalier”, adica acela care traieste intr-un stat si lucreaza in altul adiacent.

Directiva nr. 2004/38/CEE cuprinde in cadrul Capitolului IV, dispozitii referitoare la

dreptul de sedere permanenta. Astfel, regula generala pe care o introduce pentru cetatenii
33
Conform Deciziei Comisiei nr. 2003/8/CE, Biroul European de Coordonare (redenumit „Biroul de coordonare
EURES“) supervizeaza respectarea dispozitiilor partii a II-a din Regulamentul nr. 1612/68/CEE si ajuta reteaua
europeana de servicii de ocupare EURES sa-si indeplineasca activitatile;
Page 15
Uniunii Europene si membrii familiilor lor este aceea conform careia, cetatenii Uniunii care
si-au avut resedinta legala in statul membru gazda pe o perioada neintrerupta de cinci ani au
dreptul de sedere permanenta in statul respective (Art. 16 alin. 1). Dispozitia amintita se
aplica si in cazul membrilor de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru si care si-
au avut resedinta legala neintrerupta cu cetateanul Uniunii in statul membru gazda, pe o
perioada neintrerupta de cinci ani.

Continuitatea sederii nu este afectata de absente temporare care nu depasesc un

total de sase luni pe un an sau de absente de durata mai lunga datorate serviciului militar
obligatoriu ori de o absenta de maxim douasprezece luni consecutive determinata de motive
importante, precum sarcina sau nasterea, boli grave, studio sau formare profesionala,
mutare in interes de serviciu in alt stat membru su intr-o tara terta. Odata dobandit, dreptul
de sedere permanenta se üpierde numai in cazul unei abesente din statul membru gazda pe
o perioada care depaseste doi ani consecutive (art. 16, alin. (3) si (4)).

In mod extensive, perioadele de somaj involuntary, inregsitrate coresounzator la

oficiul de plasare a fortelor de munca competent, perioadele in acre persoana nu a lucrat din
motive independente de vointa sa, precum si absentele de la lucru si incetarea lucrului
datorita unei boli sau accident se considera perioade de munca. 34

Toti cei care in temeiul Directivei nr. 2004/38/CE isi au resedinta pe teritoriul unui
stat membru gazda beneficiaza de tratament egal cu cel al resortisantilor statului respective.

Totusi, nu exista obligatia statului gazda de a acorda dreptul la asistenta sociala in

timpul primelor trei luni de sedere si nici nu este obligat ca, inainte de dobandirea dreptului
de sedere permanenta, sa acorde ajutoare pentru studii, inclusive pentru formare
profesionala, constand in burse studentesti sau credite studentesti unor personae aletele
decat lucratorii, persoanele care exercita o activiatate independenta, persoanele care isi
mentin acest statut si membrii familiilor acestora (art. 24).

Din punct de vedere administrative, statele membre urmeaza sa elibereze, la cerere,

cetatenilor Uniunii indepatatiti la sedere permanenta un document care sa ateste sederea
permanenta.35

In schimb, pentru membrii de familie care nu sunt resortisanti ai unui stat membru,
dar sunt indreptatiti la sedere permanenta, se elibereaza un permis de sedere permanenta,
care se reinnoieste automat la fiecare zece ani (art. 20).

Conform art. 48 alin (4) al Tratatului CEE, statele membre pot refuza sau restrange
accesul la locurile de munca din domeniul administratiei publice pe temeiul cetateniei
lucratorului.

34
Voiculescu Nicolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag. 174;

35
Voiculescu Nicolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag. 176;
Page 16
 Datorita gradului mare de generalitate al acestei prevederi, Curtea de Justitie a fost
nevoita sa se pronunte in mai multe randuri asupra sa.

Avand in vedere practica raspandita printer statele membre de a exclude pe cei ce

nu-I sunt cetateni de la un numar mare de profesii in administratia de stat, Comisia
Europeana a publicat in 1988 o Nota prin care a propus anumite sectoare de angajare ce
urmeaza a fi considerate “suficient de indepartate de activitatile specifice sferei publice astfel
cum le-a definit Curtea Europeana si care nu ar putea fi acoperite decat in cazuri rare de
exceptia din art. 48 alin. (4)”.36Acestea cuprind:

- serviciile privind ingrijirea sanatatii publice;

- predarea in institutiile de invatamant ale statului;

- cercetare in domenii nemilitare in institutiile publice;

- organisme publice responsabile cu prestarea serviciilor comerciale.

2.2.1.1. Principiul platii egale pentru munca egala

Curtea Europeana de Justitie a recunoscut dreptul de tratament egal ca un drept

fundamentaln in dreptul comunitar.

Art. 119 al tratatului CEE privind constituirea Comunitatii Europene (art. 141 in
versiunea consolidata) instituie principiul platii egale pentru munca egala intre barbati si
femei.

In intelesul acestui articol, plata “inseamna salariul minim sau obisnuit, fie in
numerar, fie in bunuri, pe care lucratorul il primeste, direct sau indirect, pentru munca sa de
la angajatorul sau”.

Totodata, plata egala fara discriminare bazata pe sex inseamna:

- ca acea plata pentru aceeasi munca in unitati de produse va fi calculate pe baza aceleiasi
unitati de masura;

- ca acea plata pentru munca in unitatea de timp va fi aceeasi pentru aceeasi activitate. 37

In sensul art. 119, notiunea de “remuneratie” cuprinde toate avantajele in numerar

sau in natura, actuale sau viitoare, cu conditia sa fie consimtite, chiar indirect, de catre
angajator lucratorului in considerarea angajarii acestuia, fie in temeiul unui contract de
munca, al dispozitiilor legislative sau cu titlu voluntar. 38

36
Nota a Comisiei Europene publicata in anul 1988, sursa:http://ec.europa.eu/eures;

37
Voiculescu Nicolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag. 209;

38
Idem 44, pag. 211;
Page 17
 2.2.1.2. Plata egala pentru munca de valoare egala

Art. 3 si 4 ale Directivei nr. 75/117/CEE imoun statelor membre sa aplice egalitatea in
lege, regulamente, conventii collective si contracte individuale.

Ele prevad totodata nulitatea sau corectia obligatory a contractelor individuale sau
collective, contrare principiului egalitatii.

Principiul platii egale pentru munca de valoare egala a fost introdus in Codul muncii
roman de catre OUG nr. 55/2006. In formalarea alin. (3) al art. 6 introdus prin acest act
normative prevede:

“pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe
criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare”.

2.2.1.3. Principiul egalitatii de tratament intre barbati si femei

Directiva nr. 76/207/CEE privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de

tratament intre barbate si femei in ceea ce priveste accesul la angajare, la formare si
promovare profesionala si conditiile de munca stabileste obligatia statelor membre de a
insera in legislatiile lor nationale dispozitiile necesare pentru a asigura egalitatea de
tratament intre barbate si femei in ceea ce priveste accesul la locurile de munca, formare,
promovare profesionala, ca si in ceea ce priveste conditiile de munca.

Principiul egalitatii de tratament este definit in art. 2 in care se dispune ca: “nu va fi
nici un fel de discriminare pe baza de sex, direct sau indirect, prin referire in particular la
statutul material sau familial”.

Art. 2 alin. (2) prevede o derogare de la principiul egalitatii de tratament pentru

activitatile in care: “datorita naturii lor sau mediului in care sunt desfasurate, sexul
lucratorului constituie un factor determinant”.

Cu privire la derogarea de la principiul egalitatii de tratament pentru activitatile in

care datorita naturii lor sau mediului in care sunt desfasurate, sexul muncitorului constituie
un factor determinant, Curtea Europeana de Justitie a stabilit, cu aceeasi ocazie, ca
derogarea poate fi aplicata numai la sarcini specifice sin u activitatilor in general.

Directiva nr. 2002/73/CE a Parlamentului Europeana si a Consiliului modifica Directiva

nr. 76/207/CEE privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de tratament intre barbate
si femei in ceea ce priveste accesul la locurile de munca, la formare si la promovare
profesionala si la conditiile de munca.

Conform art. 3 al directivei, aplicarea principiului egalitatii de tratament implica

inexistenta oricarei discriminari directe sau indirecte, pe criterii de sex, in sectoarele public
sau privat, inclusive in institutiile publice, in ceea ce priveste:

Page 18
 a. conditiile de acces la incadrarea in munca, la activitati independente sau la munca,
inclusive criteriile de selectie si conditiile de recrutare, indifferent de ramura de
activitate, si la toate nivelurile ierarhiei profesionale, inclusive promovarea;

b. accesul la toate tipurile si toate nivelurile de orientare profesionala, formare

profesionala, perfectioanre si recalificare, inclusive exeprienta practica de munca;

c. conditiile de incadrare in munca si de munca, inclusive de concediere, precum si de

remunerare, prevazute de Directiva nr. 75/117/CEE;

d. afilierea si implicarea intr-o organizatie a lucratorilor sau a angajatorilor sau orice

organizatie ai carei membri exercita o profesie specifica, inclusive avantajele
procurate de acest tip de organizatie.39

Directiva accentueaza dreptul pe care il are femeia aflata in concediu de maternitate

sau la terminarea acestuia de a-si relua locul de munca sau unul echivalent in conditii care
san u-I fie mai putin favorabile sis a beneficieze de orice imbunatatire a conditiilor de lucru la
care ea ar fi avut dreptul in timpul absentei sale.

2.2.2. Restrictii ale dreptului de intrare si dreptului de sedere

pe motive de ordine publica, securitate si sanatate publica

Art. 48 alin (3) si art. 56 ale Tratatului CEE prevad posibilitatea limitarii liberei
circulatii a lucratorilor.

Dup ace defineste libertatea de circulatie, art. 48 alin. (3) precizeaza ca ea “implica
dreptul, sub rezerva limitarilor justificate de ratiuni de ordine publica, securitate publica si
sanatate publica, de a raspunde la oferte de munca efectiv facute”.

Art. 56 este mai complet, el precizand ca “prescriptiile referitoare la libertatea de

stabilire nu prejudiaciaza aplicabilitatea dispozitiilor legislative regulamentare si
administrative prevazand un regim special pentru cetatenii straini si justificat de ratiuni de
ordine publica, securitate publica si sanatate publica”.

Alin. (2) dispune ca “inaintea expirarii perioadei de tranzitie, Consiliul adopta directive pentru
coordonarea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative precitate”.

Aceste articole au stat la baza adoptarii Directivei nr. 64/221/CEE privind

coordonarea masurilor speciale aplicate strainilor in domeniul deplasarii si rezidentei,
justificate de ratiuni de ordine oublica, securitate publica si sanatate publica, abrogate de
catre Directiva nr. 2004/38/CE, care, la Capitolul VI instituie noile standarde in materie.

39
Voiculescu Nicolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag. 218;
Page 19
 Directiva are un scop dublu: pe de o parte, ea stabileste principiile pe baza carora un
stat poate refuza intrarea sau rezidenta acelora care, in alte conditii ar fi eligibili, pe temeiul
ordinii publice, securitatii publice sau sanatatii publice. In al doilea rand, ea stabileste o serie
de garantii procedurale care trebuie sa fie respectate de autoritatile competente atunci cand
se pune problema excluderii unor straini pe baza unuia din motivele amintite. 40

Daca notiunile de securitate publica si sanatate publica nu au ridicat probleme de

interpretare, intelesul si scopul notiunii de “ordine publica” au necesitat interpretarea Curtii
de Justitie a Comunitatilor Europene.

Restrictiile sunt deci subiectul principiului proportionalitatii. 41 Astfel, s-a precizat

faptul ca expresia “limitari justificate de ratiuni de ordine publica” din art. 48 al Tratatului
C.E.E. priveste nu numai dispozitiile legale si regulamentele care fiecare stat membru trebuie
sa le ia pentru a limita, pe teritoriul sau, libera circulatie, dar si deciziile individuale luate in
aplicarea unor astfel de dispozitii legale sau regulamentare. 42

Astfel de limitary si garantii rezulta in special din obligatia, impusa statelor membre,
de a intemeia exclusive masurile luate pe comportamentul individual al persoanelor care fac
obiectul acestora, de a se abtine de la toate masurile care ar fi utilizate unor scopuri straine
nevoilor de ordine publica sau ar adduce atingere drepturilor sindicale, de a comunica de
indata, oricarei personae afectata de masuri restrictive – si sub rezerva cazurilor sau
motivelor privind siguranta statului – ratiunile care sunt la baza deciziei luate, si, in sfarsit, sa
asigure exercitiul efectiv al cailor de recurs.

2.2.3. Legislatie interna armonizata privind

libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca

Directiva nr. 38/2004 a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004

privind libera circulatie si sedere a cetatenilor Uniunii Europene si membrilor de familie pe
teritoriul statelor membre a fost transpusa in dreptul intern prin intermediul Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 102 din 14 iulie 2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei
a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European 43, act
normative de o deosebita impoartanta in ceea ce priveste integrarea pietei fortei de munca
autohtona in cea europeana.

40
Voiculescu Nicolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag. 179;

41
Idem 44;

42
Este vorba despre urmatoarele drepturi: respectul vietii private si familiale, libertatea gandirii, constiintei si
religiei, libertatea de opinie;

43
Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 din 21 iulie 2005;
Page 20
 Astfel, cetatenii uniunii Europene, precum si membrii familiilor lor care intra si
locuiesc legal in Romania, beneficiaza de o serie de drepturi si libertati, printer care si acela
al unui acces neingradit pe piata fortei de munca din Romania, sub rezerva aplicarii masurilor
tranzitorii prevazute in Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, precum si la
desfasurarea altor activitati de natura economica, in conditiile legii aplicabile cetatenilor
romani (art.3, lit. e).

Urmarind structura directivei europene, OUG nr. 102/2005 cuprinde prevederi

referitoare la aspecte cum sunt:

- Intrarea, sederea pe/de pe teritoriul Romaniei a cetatenilor Uniunii Europene,

precum si a membrilor familiilor lor;

- Restrangerea dreptului la libera circulatie pe teritoriul Romaniei, a cetatenilor Uniunii

Europene si a membrilor familiilor lor.

La randul sa, Codul Muncii prin art. 5, a inclus ca principiu fundamental al

relatiilor de munca principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii,
interzicand orice fel de dicriminare, fie ea directa sau indirecta.
In plus, la nivel international, Romania a asimilat deja, prin ratificare, multe din
standardele adopatate in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, al Organizatiei Internatioanale
a Muncii sau al Consiliului Europei, alaturi de standardele comunitare.
Codul Muncii roman interzice orice discriminare fata de un salariat, fie ea
discriminare directa, in care include actele si faptele de deosebire, excludere, restrictie sau
preferinta care au ca scop sau ca effect neacordarea, restrangerea sau inlaturarea
recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii, fie indirecta,
prin care intelegem actele si faptele intemeiate in mod aparant pe alte criterii decat cele
prevazute de lege, dar care produc efectele unei discriminari directe. 44

Prevederile cu valoare de principiu ale Codului Muncii sunt insa tratate pe larg in
Ordonanta Guvernului nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sanctinarea tuturor
formlor de discriminare.45 Aceasta contine imporatnte definitii ale notiunilor de discriminare,
hartuire si victimizare.

Legea nr. 324/2006 pentru modificarea si completarea OG nr. 137/2000 privind

prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare 46 a adoptat principiul partajarii

sarcinei probei in cauzele avand ca obiect fapte de discriminare.
44
Voiculescu Nicolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag.
253;
45
Republicata in M.Of. nr. 99 din 8 februarie 2007;

46
Publicata in M.Of. nr. 626 din 20 iulie 2006;
Page 21
 Un alt act normativ, Legea nr. 202/19 aprilie 2002 privind egalitatea de sanse intre
femei si barbati47 vizeaza armonizarea legislatiei interne cu normele comunitare referitoare
la promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati.

Prin aceasta lege se introduce pentru prima data in dreptul roman notiunea de
hartuire sexuala la locul de munca, in concordanta cu prevederile legislatiei comunitare. Si se
infiinteaza Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati (ANES), ca
organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridical, in
subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, care, printre alte atributii,
primeste reclamatii/plangeri privind incalcarea dispozitiilor normative referitoare la
principiul egalitatii de sanse si tratament intre barbati si femei si al discriminarii dupa
criteriul de sex, de la personae fizice, personae juridice, institutii publice si private si le
transmite institutiilor competente in vederea solutionarii si aplicarii sanctiunii (art. 24).

Trebuie sa subliniem ca legislatia romana urmeaza sa fie analizata si prin luarea in

considerare a prevederilor Directivei nr. 2006/54/CE 48, pentru a fi in consonanta cu
prevederile actului normative comunitar.

2.2.4. Conditiile de munca

De la inceputul crearii pietei interne comunitare s-a resimtit importanta dimensiunii

sociale a acesteia. Aceasta nu inseamna numai libertatea de miscare a oamenilor, bunurilor,
serviciilor si capitalului, ci si alte elemente care ajuta la cresterea bunatatii cetatenilor
Uniunii, dar mai ales, a celor ce muncesc in interiorul granitelor acesteia.

In aces scop, normele comuniatre reglementeaza in mod detaliat aspectele

referitoare la conditiile de munca, cum sunt securitatea lucratorilor, salariile si durata de
lucru, relatiile de munca etc.

2.2.4.1. Securitatea si sanatatea la locul de munca

Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de masuri
de incurajare a imbunatatirilor in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor in munca 49
constituie documentul cadru in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca.

Obiectivul acestei directive este acela de a imbunatati sanatatea si securitatea

lucratorilor, la locurile lor de munca, in toate sectoarele de activitate, private sau publice (cu
exceptia anumitor activitati specifice din cadrul functiei publice, cum ar fi fortele armate,
politia sau protectia civila).

47
Republicata in M.Of. nr. 150 din 1 martie 2007;

48
Publicata in JO L 204 din 26 iulie 2006, pag. 23-26;

49
Publicata in JO L 183 din 29 iunie 1989, pag. 1-8;
Page 22
 In acest scop, ea cuprinde principii generale referitoare la prevenirea riscurilor
profesionale si la protectia securitatii si sanatatii, eliminarea factorilor de risc si accident,
informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legislatiilor si/sau practicilor
nationale, formarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora, precum si linii generale
pentru transpunerea in practica a principiilor mentionate.

Legea – cadru instituie in sarcina angajatorului obligatia sa ia masurile necesare

pentru:

- asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

- prevenirea riscurilor profesionale;

- informarea si instruirea lucratorilor;

- asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

Angajatorii trebuie sa adopte urmatoarele principii generale de prevenire:

- evitarea riscurilor;

- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

- combaterea riscurilor la sursa;

- adoptarea muncii la om, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de

productie, in vederea reducerii monotoniei muncii si a diminuarii efectelor asupra sanatatii;

- adaptarea la progresul ethnic;

- inlocuirea a cea ce este periculos cu ceea ce nu este pericuilos sau cu ceea ce este mai
putin periculos;

- dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea

muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si infleunta factorilor din mediul de munca;

- adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie

individuala;

- furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.50

Capitolul IV al Legii nr. 319/2006 precizeaza obligatiile lucratorilor:

50
Voiculescu Nicolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag.
278;

Page 23
- sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de
transport si alte mijloace de productie;

- sa utilizeze corect echipamentul individual de productie acordat si, dupa utilizare, s ail
inapoieze sau s ail puna la locul destinat pentru pastrare,

- san u procedeze la scoaterea din functiune, modificarea, schimbarea sau inlaturarea

arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special, ale masinilor, aparaturii, uneltelor,
instalatiilor tehnice si cladirilor sis a utilizeze corect aceste dispozitive;

- sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca,

despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitate si sanatate,
precum si orice dificienta a sistemelor de protectie;

- sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si / sau angajator accidentele

suferite de propria persoana;

- sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar,
pentru a face posibila realiazrea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de
munca si inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

- sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in

munca si masurile de aplicare a acestora;

- sa coopereze, atat timp cat este necesar, cu angajatorul si/sau lucratorii desemnati, pentru
a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si
fara riscuri pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

- sad ea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

2.2.4.2. Salariile si timpul de munca

Aceste aspecte sunt reglementate la nivelul Uniunii Europene prin urmatoarele acte
legislative :

- Regulamentul (CE) nr. 2744/95 al Consiliului din 27 noiembrie 1995, privind statisticile
referitoare la structura si repartizarea salariilor ;

- Directiva nr. 96/71/CE a PArlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996

privind detasarea lucratorilor efectuata in cadrul unei prestari de servicii ; aceasta a fost
transpusa in dreptul intern prin Legea nr. 344/2006 privind detasarea salariatilor in cadrul
prestarii de servicii transnationale51 ;

- Regulamentul nr. 23/97/Ce al Consiliului din 20 decembrie 1996 relativ la statisticile privind
nivelul si structura costului fortei de munca ;
51
Publicata in M.Of. nr. 636 din 24 iulie 2006.
Page 24
- Directiva nr. 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru asupra
muncii cu timp partial incheiat intre Uniunea Confederatiilor din Industrie si a Angajatorilor
din Europa (UNICE), Confederatia Europeana a Sindicatelor (CES) si Centrul European al
Intreprinderilor cu Participare Publica (CEEP) ;

- Directiva nr. 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru CES, UNICE si
CEEP asupra muncii cu durata determinata ;

- Regulamentul nr. 530/1999/CE al Consiliului din 9 martie 1999 referitor la statisticile

structurale privind salariile si costul rtei de muca ;

- Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr. 2003/88/CE din 4 noiembrie 2003

privind anumite aspecte ale organizarii timpului de munca ;

- Regulamentul CE nr. 450/2003 al Parlamentului european si al consiliului din 27 februarie

2003 relativ la indicele costului fortei de munca ;

- Directiva nr. 2008/104/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 noiembrie 2008

privind munca prin agent de munca temporara .

Un obiectiv mai larg, avut in vedere in ultimii ani de catre institutiile comunitare, este
acela al promovarii unui grad cat mai inalt de ocupare a fortei de munca.

2.2.5. Formarea profesionala si recunoasterea stagiilor

de formare profesionala

Domeniul formarii profesionale este unul dintre cele mai dinamice ale dreptului
comunitar, el facand obiectul a o serie de acte normative comunitare, precum si al unei
interesante jurisprudente.

Un capitol distinct privind acest domeniu se regaseste in Tratatul de la Maastricht,

care vizeaza :

- Sa faciliteze adaptarea la mutatiile industriale, in special prin formarea si reconversia

profesionala ;

- Sa amelioreze pregatire profesionala iinitiala si formarea permanenta, cu scopul de a

facilita insertia si reinsertia profesionala pe piata muncii ;

- Sa faciliteze accesul la formarea profesionala si sa favorizeze mobilitatea formatorilor

si persoanelor in formare, si, in special, a tinerilor ;

- Sa stimuleze cooperarea in materia formarii intre institutii de invatamant sau de

formare profesionala si intreprinderi ;

Page 25
 - Sa dezvolte schimbul de informatii si de experiente asupra problemelor comune
sistemelor de formare ale statelor membre.

Educatia si formarea profesionala adaptate la societatea bazata pe cunoastere este

unul

dintre componentele fundamentale ale modelului social european, astfel cum a fost el
structurat la Consiliul European de la Lisabona. Cu acest prilej s-a subliniat ca o crestere
economica echilibrata cu locuri de munca moderne presupune o educatie de nivel inalt, care
sa contribuie la diminuarea discrepantelor, inechitartilor si excluziunii sociale. 52

De fapt, este vorba de accentuarea cooperarii intre statele membre ale Uniunii
Europene, nu de o politica comuna comunitara in aceste domenii, cu pastrarea
responsabilitatii fiecarui stat pentru continutul invatamantului si organizarea sistemului
educatiei.53

Potrivit Tratatului, actiunea Comunitatii are in vedere :

- Dezvoltarea dimensiunii europene in educatie, in special prin insusirea si difuzarea

limbilor statelor membre ;

- Favorizarea mobilitatii studentilor si profesorilor, inclusiv prin recunosterea

academica a diplomelor si a perioadelor de studii ;

- Promovarea cooperarii intre institutiile de invatamant ;

- Dezvoltarea schimbului de informatii si experienta privind principiile comune

sistemelor de educatie ale statelor membre ;

- Favorizarea dezvoltarii schimburilor de tineri si de animatori socio-educatioanli ;

- Incurajarea dezvoltarii educatiei de la distanta.

Pentru aceasta, Consiliul a adoptat Decizia nr. 94/819 din 6 decembrie 1994 prin care

se stabileste un program de actiune pentru implementarea unei politici de formare

profesionala « Programul Leonardo da Vinci ».

Pentru recunoasterea stagiilor de formare profesionala exista la Nivelul Uniunii o

serie de reglementari, cum ar fi :

52
Voiculescu Nicolae, in Drept comunitar al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pag.
405;
53
Idem 59;
Page 26
- Directiva Consiliului nr. 89/48/CEE din 21 decembrie 1988, relativa la un sistem general de
recunoastere a diplomelor de invatamat superior care recunosc formari profsionale cu o
durata minima de trei ani ;

- Directiva nr. 92/51/CEE a Consiliului, din 18 iunie 1992, privind un al doilea sistem general
de recunoastere profesionala, care completeaza Directiva nr. 89/48/CEE ;

- Directiva nr. 1999/42/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 iunie 1999 ce

instituie un mecanism de recunoastere a diplomelor pentru activitatile profesionale
acoperite de directivele de liberalizare ce cuprinde masuri tranzitorii, si care completeaza
sistemul general de recunostere a diplomelor ;

- Directiva nr. 2001/19/CEE a Parlamentului European si a Consiliului din 14 mai 2001 care
modifica Directivele nr. 89/48/CEE si nr. 92/51/CEE ale Consiliului privind sistemul general de
recunoastere a calificarilor profesionale ;

- Directivele nr. 77/452/CEE, nr. 77/453/CEE, nr. 78/686/CEE, nr. 78/687/CEE, nr.
78/1026/CEE, nr. 85/433/CEE si nr. 93/16/CEE ale Consiliului privind profesiunile de asistent
medical, medic dentist, medi veterinar, moasa, arhitect, farmacist si medic ;

- Directiva nr. 2005/36/CEE privind recunoasterea calificarilor profesional.

Bibliografie :

Page 27
  Rudareanu Mariana – “ Drept Comunitar – Note de curs “, Editura Fundatia
Romania de maine, Bucuresti, 2007;

 Voicu Marin, Sabau Mirela Georgiana – “ Drept comunitar general “, Editura

Fundatia Romaniei de Maine, Bucuresti, 2009;

 Tinca Ovidiu – “ Drept comunitar general “ – Editura Lumina Lex, Bucuresti,

2005

 Voiculescu Nicolae – “ Drept commercial al muncii “ – Editura Wolters

Kluwer, Bucuresti, 2009;

 Weber Florentina Iuliana – “ Elemente de drept comunitar “, Editura

Paralela 45, Pitesti, 2007;

*** Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ( actualizata la zi );

Constitutia Romaniei;

Droit materiel communitaire, editia a VIII-a, Editura Armand Collin, Paris,

2001;

Monitorul Oficial al Romaniei;

Tratatul de aderare al Romaniei la UE;

Tratatele constitutive (CECO; CEE, CEEA), Tratatele de la Maastricht,

Amsterdam, Nisa, Tratatul Constituţional, Tratatul de la Lisabona.

**** www.mie.ro

www.infoeuropa.ro

www.juristprudentaCEDO.ro

Page 28