Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei

GRAȚIEREA- NOȚIUNE

Grațierea este o măsură sau cauză care înlătură executarea pedepseei în total
sau în parte ori o măsură care comută pedeapsa într-una mai ușoara( art. 1 din
legea 546-republicarea 1/2002 privind grațierea și procedura a acordării
graţierii).

CARACTERIZARE- TRĂSĂTURI

Grațierea poate fi acordată individual prin decret al Președintelui României sau

colectic de către Parlament. Prin urmare, grațierea este o instituție cu dublă
natură juridică pe de o parte de drept connstituțional, iar pe de alta parte de
drept penal.

Grațierea se justifică din următoarele motive:

-suprapopularea penitenciarelor;

-intervenirea unor schimbări de regim politic;

-atenuarea unor excese judiciare;

-rezolvarea unor cazuri sociale;

-anumite evenimente aniversare etc.

De regulă, grațierea are caracter personal deoarece se acordă pentru motive

care interesează exclusiv persoana condamnatului(caracter in personam), dar
grațierea poate căpăta și un caracter obiectiv se acorda in rem condamnaților
pentru anumite infracțiuni sau în raport de gravitatea pedepselor.

Grațierea individuală se acordă necondiționat,iar grațierea colectivă poate fi

acordată condiționat. Grațierea poate fi acordată atât persoanei fizice cât și
persoanei juridice. Ea este obligatorie,condamnatul neputând refuza beneficiul
grațierii. Grațierea nu se aplică infracțiunilor săvârșite în ziua adoptării actului
de grațiere.

CLASIFICARE

1. În raport de subiecții beneficiari ai grațierii:

-grațiere individuală( se acordă la cererea celui condamnat sau din oficiu după
rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare- art. 4 din legea 546
republicată / 2002)

Decretul de grațiere trebuie să conțină următoarele elemente:

a) datele de identificare a persoanei condamnate: nume, prenumee,

prenumele părinților, data și locul nașterii în cazul persoanei fizice, respectiv
denumirea, sediul codul de înregistrare fiscală, actul prin care s-a aprobat
înființarea pentru persoana juridică

b) elemente de identifcare a hotărârii judecătorești

c) pedeapsa aplicată de instanță care face obiectul grațierii

d) modalitatea grațierii – totală sau parțială

Prin decret se pot grația una sau mai multe pedepse, în cazul persoanei fizice
grațierea individuală se acordă numai pentru pedepse sau măsuri educative
privative de libertate. Nu pot fi grațiate pedepsele deja executate, pedepsele a
căror execuatare nu a început din cauza sutragerii condamnatului de la
executare, condamnările cu suspendarea executării pedepsei , pedepsele
complementare și cele acesorii.

În cazul persoanei juridice pot fi grațiate atât pedeapsa princiapală cât și

pedepsele complentare .

-grațierea colectivă( este acordată pentru o anumită categorie de condamnați

în fucție de natura și cuantumul pedepsei aplicate ). Grațierea colectivă se
acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin
cuantumul pedepselor sau prin infracțiunile pentru care au fost pronunțate
pedepse. Grațierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de
instanță pentru fapte săvârșite anterior datei prevăzute în legea de grațiere .
Atunci când legea de grațiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive de
condamnare, grațierea își produce efectele numai de la data rămânerii definitie
a hotărârii de condamnare.

2. În funcție de condițiile în care se acordă :

-grațiere necondiționată( pură și simplă)- se acordă fără a impune în viitor

beneficiarului ei anumite obligații;

-grațierea condiționată este influențată de o bună conduită a condamnatului în

viitor, data de la curge termenul de grațiere condiționată este fie data publicării
legii de grațiere în cazul pedepselor aplicate prin hotărârile judecătorești
definitive pronunțate înainte de apariția legii de grațiere, fie data pronunțării
hotărârii definitive în cazul în care aceasta se pronunță după apariția legii de
grațiere.

3. După întinderea efectelor :

-grațiere totală(remiterea de pedese) privește iertarea de executare a întregii

pedepse aplicate;

-grațiere parțială(reducerea de pedeapsă) înlătură executarea doar a unei părți

din pedeapsă indicându-se fracțiunea cu care pedeapsa se reduce în ceea ce
privește executarea ori în cadrul grațierilor individuale arătându-se în unități de
timp durata pedepsei reduse ca urmare a grațierii

-ori poate avea forma comutării pedepsei- constă în înlocuirea pedepsei

aplicate de instanța de judecată cu o pedeapsă de altă natură mai
ușoară( pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită cu închisoare pana la
30 de ani, inchisoarea poate fi înlocuită cu amenda)

4. Momentul în care intervine

-grațiere postcondamnatorie este acordată pedepselor aplicate prin hotărâri

de condamnare rămase definitive , beneficiarii acestui timp de grațiere se află
înaintea executării pedepsei sau în timpul executării pedepsei ;

-grațiere antecondanaorie poate fi acordată și pedepselor și măsurilor

educative privative de libertate nejudecate definitiv numai prin lege organică și
prin rațiuni de echitate .
Pentru incidența grațierii este necesar ca pedeapsa care face obiectul acestui
act de clemență să nu fie în întregime executată fiind inadmisibilă aplicarea
dispozițiilor referitoare la grațiere dacă aeasta a intervenit după execuatarea
pedepsei. Nu are importanță dacă persoana condamnată se află în execuatarea
efectivă a pedepsei sau dacă este liberat condiționat.

Pedepsele aplicate pentru infracțiuni continue sau continuate nu vor putea

beneficia de grațiere decât dacă activitatea infracțională a încetat sau a fost
terminată până la apariția actului care acordă grațierea. La infracțiunile
progresive s-a decis că grațierea se aplică în situațile în care acțiunea sau
inacțiunea s-a consumat anterior actului de grațiere, chiar dacă rezultatul final
care determină încadrarea juridcă a faptei s-a produs ulterior adoptării actului
de grațiere.

EFECTELE GRAȚIERII(art. 160 c. Penal)

În privința pedepselor principale grațierea înlătură în total sau în parte

executarea, ea își produce efectele de la data rămânerii definitive a bhotărârii
de condamnare, nu înlătură însă condamnarea și consecințele
condamnării(interdicții,decăderi), astfel că o pedeapsă grațiată este
considerată ca executată la împlinirea termenului prevăzut de lege care de
obicei este de 3 ani. Dacă grațierea totală este necondiționată , săvârșirea unei
noi infracțiuni intenționate după data la care pedeapsa se consideră execuatată
care urmare a grațierii, atrage starea de recidivă postexecutorie. Dacă grațierea
totală este condiționată, săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în
termenul de încercare al grațierii condiționate atrage starea de recidivă
postcodamnatorie. Pedepsele acesorii fin legate de pedeapsa principală, sunt
influențate de actul de grațiere care are efect asupra lor în sensul că grațierea
înlătură și executarea acestora. Pedeapsa se consideră executată de la data
acordării grațeirii totale, iar restul de pedepasă de la data acordării parțiale . De
la data grațierii curge și termenul de reabilitare.

Grațierea are ca obiect pedeapsa aplicată pentru o infracțiune și nu pedepasa

rezultantă a unui concurs.
Dacă pentru una din pedepsele contopite este incidentă grațierea, aceasta va fi
scoasă din contopire, iar dacă rămâne o singură pedeapsă,din pedeapsa
rezultantă si negrațiată va fi înlăturat și sporul.

Grațierea nu produce efecte asupra pedepselor complementare și măsurilor

educative neprivative de libertate, în afară de cazul în care se dispune altfel
prin actul de grațiere. Începerea executării pedepselor complementare se va
face în ziua următoare a actului de grațiere deoarece se cunoaște că aceste
sancțiuni penale se execută după execuatarea pedepsei principale.

Grațierea nu are efect asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor

persoanei vătămate . Ea nu are efecte nici asupra pedepselor a căror executare
este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel
prin actul de grațiere.

PRESCRPȚIA EXECUTĂRII PEDEPSEI

Prescripția gravitează în jurul a două surse principale de influență exercitată

asupra executării pedepsei- trecerea timpului și voința organelor puterii de
stat.

Prin prescripție a executării pedepsei se înțelege înlăturarea forței executive a

unei hotărâri definitive de condamnare prin trecerea unui anumit interval de
timp prevăzut de lege fără ca ea să fie executată(art. 161-164 din C. Penal).

Cu alte cuvinte prescrpția stinge atât obligația condamnatului de a executa

pedeapsa cât și dreptul autorității de stat de a cere executarea pedepsei. Deci
funcția prescripției executării pedepsei este de a crea un obstacol în fața forței
executive a unei hotărâride definitive de condamnare atunci când datorită
trecerii timpului executarea pedepsei nu mai este utilă.

Prescripția executării pedepsei nu afectează existența răspunderii penale, ci

face doar ca pedeapsa să nu fie executată în forma prevăzută prin hotărârea de
condamnare. Astfel, constatând intervenită prescripția executării pedepsei ,
instanța nu poate dispune și ștergea condamnării din cazierul judiciar căci
acesta este efectul reabilitării nu al prescripției executării pedepsei.
Obiectul prescripției executării pedepsei îl constituie reglementarea efectelor
extinctive asupra executării pedepsei pe care le produce trecerea timpului în
condițiile în care hotărârea de condamnare este pusă în executare. Este vorba
de fapt de o renunțare anticipată a statului la dreptul său de a cere și impune
executarea pedepsei dacă aceasta nu s-a realizat în intervalul prevăzut de lege.

Prescripția executării pedepsei este subordonată îndeplinirii a două condiții

legale: 1. Condiția pasivă a trecerii timpului și presupune ajungerea la
îndeplinire a termenului de prescripție prevăzut de lege ;

2. Condiția activă ce cade în sarcina condamnatului ca în cursul

termenului de prescripție să nu fi săvârșit din nou o infracțiune.

Prescripția poate fi constatată din oficiu de către organele însărcinate cu

executarea hotărârilor judecătorești sau poate fi invocată de condamnat pe
cale contestației la executare prin care solicită instanței să se constate
stingerea pedepsei ca efect al împlinirii termenului de prescripție. Împlinirea
termenului de prescripție are ca efect înlăturarea executării pedepsei principale
și a pedepsei accesorii.

Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță nu

se prescriu .

Termenele de prescripție a executării pedepsei- Art. 162-persoana fizică , art.

169- persoana juridică

Teremenele de prescripție a executării pedepsei se socotesc de la data de când

hotărârea de condamnare a rămas definitivă fiind termene de drept substanțial
se socotesc pe zile pline și nu pe zile libere ca și termenele procedurale. În cazul
revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării executării
pedepsei sub supraveghere ori liberării condiționate termenul de prescripție
începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas
definitivă. În cazul revocării liberării condiționate ca urmare a nerespectării
măsurilor de siguranță sau a obligaților impuse de instanță, termenul de
prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas
definitivă și se calculează în raport cu restul de pedeapsă nexecutată.
În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii termenul de
prescripție curge de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă și se
calculează în raport cu durata pedepsei închisorii.

În cazul unui concurs de infracțiuni calculul termenului de prescripție se face în

raport cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru concurs și nu în raport pe
pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente.

Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani

de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate. Măsurile
educative privative de libertate se prscriu într-un termen egal cu durata măsurii
educative luate, dar nu mai puțin de 2 ani( art. 132 din C. Penal).

Întreruperea prescripției executării pedepsei- cursul se poate întrerupe prin :

începerea executării pedepsei, săvârșirea din nou a unei infracțiuni; ca atare
face să curgă un nou termen de prescripție .Începerea executării pedepsei
presupune în cazul pedepselor privative de libertate încarcerarea
condamnatului. Sustragerea de la execuatare după începerea executării
pedepsei face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii. Prin
săvârșirea unei noi infracțiuni este înlăturată prezumția corijării condamnatului
pe care o generează scurgerea timpului și atunci întreruperea cursului
termenului de prescpție operează din momentul săvârșirii noii infracțiuni
indiferent de momentul descoperii acesteia ori condamnării pentru această
faptă. Cursul termenului de precripție a executării pedepsei amenzii se
întrerupr prin înlocuirea obligației de plată a amenzii cu obligația de a presta o
muncă neremunerată în folosul comunității, ca atare din momentul în care
amenda a fost înlocuit va începe să curgă un nou termen de prescripție.

Întreruperea termenului de prescripție are efect extinctiv de pedeapsă. Fiecare

întrerupere având ca efect pierdea beneficiului timpului scurs anterior și
începerea unui nou termen de prescripție a executării pedepsei.

Suspenadarea prescripției executării pedepsei- cursul termenului de prescripție

poate fi suspendat ori oprit datorită unor cauze prevăzute de lege; nu se mai ia
în seamă intervalul de timp cât a durat suspendarea ( cazurile de amânare,
contestația în anulare,recurs,revizuire) Perioada de timp scursă până la apariția
cauzei care a determinat suspenadarea rămâne câștigată pentru termenul de
prescripție și se ia în calcul la stabilirea acesuia,după care termenul își reia
cursul și prin cumulare cu timpul scurs anterior se poate ajunge la împlinirea
termenului de prescripție.