MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL

Lector univ. dr. Lucian-Sorin STĂNESCU

Curs 2

PEDEPSELE
În literatură, în general, noţiunea de pedeapsă este definită ca fiind o măsură de
represiune, o sancţiune aplicată aceluia care a săvârşit o greşeală, oricare ar fi ea
comisă în orice condiţii, fără o individualizare care să ţină cont de vreun factor. În
accepţiunea Noului Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată în
scopul reeducării condamnatului şi al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Legea
penală, vine şi scoate în evidenţă, categoria de persoane căreia i se poate aplica o
pedeapsă, modul în care trebuie ea percepută şi mai ales care este scopul final al
aplicării unei astfel de măsuri.

Având în vedere că prin săvârșirea unei infracțiuni se încălcată ordinea de drept

şi este exclusa o altă modalitate de a restabili această ordine, organele abilitate ale
statului sunt obligate să intervină imediat şi să aplice pedeapsa, după care va urma
executarea ei. Numai astfel poate avea loc reîncadrarea în societate a infractorilor,
pedeapsa devenind principalul mijloc de realizare prin constrângere a ordinii de drept
penal. Se poate spune că şi în cazul unei sancţiuni de natură pecuniară, cel în cauză
este apăsat de o suferinţă, întrucât nu se poate bucura de întregul venit pe care îl
realizează aşa cum doreşte, fiind nevoit ca o parte din el să îl achite ca pedeapsă şi
pentru care nu va putea beneficia de nici un avantaj. Pedeapsa trebuie să contribuie
la asigurarea apărării sociale, la curmarea activităţii infracţionale şi să-i creeze
infractorului asemenea imposibilităţi ca el să nu mai comită noi infracţiuni.

 Trăsăturile pedepsei penale

 este o măsură de constrângere, stabilită de legea penală;

 se aplică numai de către instanțele de judecată;
 se aplică în numele statului, în scopul apărării interesului public (al societății);
 are caracter public;
 se aplică numai persoanelor vinovate de comiterea unei infracţiuni concrete;
 pricinuieşte condamnatului anumite lipsuri sau limitează drepturile lui;
1
  este o consecinţa juridică a fiecărei infracţiuni comise;
 este o cale specială de reeducare;
 creează vinovatului antecedente penale.

 Categorii de pedepse

Persoanelor fizice care au săvârşit infracţiuni li se pot aplica următoarele

pedepse:
 Pedepsele principale:
a) detenţiunea pe viaţă;
b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
c) amenda - cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma
corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu
numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.
 Pedeapsa complementară este pedeapsa ce se poate aplica alături de pedeapsa
principală:
a) interzicerea exercitării unor drepturi de la 1 la 5 ani;
b) degradarea militară;
c) publicarea hotărârii definitive de condamnare.
 Pedeapsa accesorie este pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei fizice alături
de pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, constând în interzicerea
exercitării unuia sau a mai multor drepturi prevăzute de art. 66 alin (1) lit. a), b) și
d)-o) NCP.
Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare.
 Pedeapsa principală este amenda.
 Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de
la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3
ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3
ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciară;
f) afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

2
 PEDEPSELE PRINCIPALE

Pedeapsa principală este pedeapsa prevăzută de lege, cu titlu principal, ce poate

fi aplicată singură, independent de aplicarea altor pedepse. Ele pot fi însoţite de o altă
pedeapsă (complementară sau accesorie), în anumite cazuri prevăzute de lege. În
art.53 NCP sunt prevăzute pedepsele principale în ordinea gravităţii lor: pedeapsa
detenţiunii pe viaţă, pedeapsa închisorii, amenda penală.

 Detențiunea pe viață

Detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată și

se execută potrivit legii privind executarea pedepselor (art. 56 NCP). Este reglementată
ca pedeapsă principală pentru infracțiunile de o gravitate extrem de ridicată. Poate fi
prevăzută de lege ca pedeapsă unică sau alternativ cu pedeapsa închisorii; în acest
ultim caz, instanța de judecată în procesul de individualizare judiciară a pedepsei poate
să stabilească, în funcție de criteriile prevăzute de atr. 74 NCP, fie pedeapsa închisorii,
fie pedeapsa detențiunii pe viață.

Noul Cod penal a prevăzut explicit și două cazuri în care, față de gravitatea
faptelor comise, se impune înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa detențiunii
pe viață:

 în cazul concursului de infracțiuni - atunci când s-au stabilit mai multe pedepse
cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o
treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani
sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii (30 ani), iar pentru cel puţin
una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea
de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă (art.
39, alin. (2) NCP);

 în cazul recidivei postcondamnatorii - dacă prin însumarea pedepselor (...) s-ar

depăşi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru
cel puţin una dintre infracţiunile săvârşite pedeapsa prevăzută de lege este
închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se
poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă (art. 43, alin. (3) NCP).

Pentru aplicarea detențiunii pe viață este necesar ca inculpatul să nu fi împlinit

vârsta de 65 de ani la data pronunțării hotărârii de condamnare. Alături de
pedeapsa detențiunii pe viață poate fi aplicată pedeapsa complementară a degradării
militare sau a publicării hotărârii de condamnare, nu și pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării unor drepturi. Pot fi aplicate măsuri de siguranță.

3
 În cazul în care inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, iar instanța apreciază că
s-ar impune stabilirea pedepsei detențiunii pe viață, îl va condamna pe inculpat la
pedeapsa închisorii de 30 de ani și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi
pe o durată de 5 ani.

Dacă persoana condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de

65 de ani în timpul executării pedepsei, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi înlocuită
cu pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării unor drepturi pe durata de 5 ani, potrivit NCP înlocuirea este facultativă, iar
nu obligatorie.

Pentru a dispune înlocuirea detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii instanța

de judecată va avea în vedere în mod cumulativ următoarele aspecte:

 persoana condamnată a avut o bună conduită pe toată perioada

executării pedepsei (lipsa sancțiunilor disciplinare, stăruința în muncă,
etc);

 persoana condamnată a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin

hotărârea de condamnare (cu excepția cazului în care dovedește că nu a
avut nicio posibilitate să le îndeplinească);

 persoana condamnată a făcut progrese constante și evidente în vederea

reintegrării sociale (participarea la activitățile educative, de consiliere
psihologică și asistență socială, de instruire școlară și formare
profesională, etc.).

Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii se dispune, la

cererea procurorului ori a persoanei condamnate, de către instanţa de executare,
iar dacă persoana condamnată se află în stare de deţinere, de către instanţa
corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu închisoarea

perioada de detențiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa
închisorii. Este posibil ca odată cu comutarea/înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață cu
pedeapsa închisorii de 30 de ani să se constate că pedeapsa este executată în ipoteza
în care persoana condamnată efectuase deja cel puțin 30 de ani închisoare.

 Închisoarea

Este pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege, constând în plasarea

celui condamnat într-un loc de detenție pe durata stabilită în hotărârea definitivă
pronunțată de instanța de judecată.
4
 Limitele generale ale pedepsei închisorii sunt de la 15 zile la 30 de ani (art. 60
NCP). În partea specială a NCP sau în legile speciale ce cuprind dispoziții penale sunt
prevăzute limitele speciale ale pedepselor (minimul și maximul special).

Regimurile de executare a pedepsei închisorii sunt, în ordine descrescătoare a

gradului de severitate: regimul de maximă siguranță; regimul semideschis, regimul
deschis (Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de
libertate).

Regimul de maximă siguranţă - se aplică iniţial persoanelor condamnate la

pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai
mare de 15 ani, precum şi celor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului.

Criteriile de stabilire şi procedura de riscului evaluare a pe care îl prezintă

persoana condamnată pentru siguranţa penitenciarului se stabilesc prin regulamentul
de aplicare a prezentei legi. În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a
infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei
condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate. Persoanele
condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă sunt supuse unor
măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, sunt cazate, de regulă, individual,
prestează muncă şi desfăşoară activităţile educative, culturale, terapeutice, de
consiliere psihologică şi asistenţă socială în grupuri mici, în spaţii anume stabilite în
interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă.

Regimul de maximă siguranță nu se aplică următoarelor persoane condamnate:

persoanelor care au împlinit vârsta de 65 de ani; femeilor însărcinate sau care au în
îngrijire un copil în vârstă de până la un an; persoanelor încadrate în gradul I de
invaliditate (care vor executa pedeapsa privativă de libertate în regim închis);

Regimul închis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii

mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani. În mod excepţional, natura şi modul
de săvârşire a infracţiunii, persoana condamnatului, precum şi comportarea acesteia
până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea persoanei
condamnate în regimul de executare imediat inferior sau superior ca grad de severitate,
în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de

regulă, în comun, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire
şcolară şi formare profesională, în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază şi
supraveghere.

5
 Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot presta
munca şi pot desfăşura activităţi educative şi culturale în afara penitenciarului, sub pază
şi supraveghere continuă, cu aprobarea directorului penitenciarului.

Regimul semideschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa

închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani. În mod excepţional, natura şi
modul de săvârşire a infracţiunii, persoana condamnatului, precum şi comportarea
acesteia până la stabilirea regimului de executare pot determina includerea persoanei
condamnate în regimul de executare imediat inferior sau imediat superior ca grad de
severitate, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt

cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul
penitenciarului, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale,
terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire
şcolară şi formare profesională, sub supraveghere, în grupuri, în spaţii din interiorul
penitenciarului care rămân deschise în timpul zilei.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis pot presta

muncă şi desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică
şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în afara
penitenciarului, sub supraveghere inclusiv electronică.

Regimul deschis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de cel

mult un an.

În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana

condamnatului, precum şi comportarea acesteia până la stabilirea regimului de
executare pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare
imediat superior ca grad de severitate.

Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis sunt cazate în

comun, se pot deplasa neînsoţite în zone prestabilite din interiorul penitenciarului, pot
presta munca şi pot desfăşura activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere
psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare
profesională, în afara penitenciarului, fără supraveghere.

Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte de către

comisia de individualizare, la prima întrunire a acesteia, după terminarea perioadei de
carantină şi observare sau după aplicarea regimului provizoriu.

6
 Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul
imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ţinându-se seama de natura şi
modul de săvârşire a infracţiunii, dacă persoana condamnată:

 a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate şi

sancţiunile aplicate şi nu a recurs la acţiuni care indică o constantă negativă a
comportamentului;

 a stăruit în muncă sau s-a implicat activ în activităţile stabilite în Planul

individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul

mai sever se poate dispune, în orice moment al executării pedepsei, dacă
persoana condamnată a comis o infracţiune sau a fost sancţionată disciplinar pentru
o abatere disciplinară foarte gravă sau pentru mai multe abateri disciplinare grave.

Durata executării pedepsei închisorii se calculează din ziua în care condamnatul

începe să execute hotărârea definitivă de condamnare, ziua în care începe executarea
pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în în durata executării. Timpul reținerii și
al arestării preventive/arestului la domiciliu/internării medicale sau în vederea efectuării
expertizei psihitrice din cursul urmăririi penale sau al fazei de judecată se deduce din
durata închisorii pronunțate, chiar dacă pentru infracțiunea în legătură cu care a fost
reținut sau arestat preventiv, s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală; în
cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale, executarea acesteia va fi înlăturată în
tot sau în parte, ca urmare a reținerii, arestului la domiciliu sau arestării preventive din
cursul procesului.

 Amenda penală

Este pedeapsa principală ce poate fi aplicată de instanța de judecată unei

persoane fizice sau juridice pentru săvârșirea unei infracțiuni și constă în suma de
bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului (art. 61 alin. (1)
NCP).

Pentru garantarea executării pedepsei amenzii, procurorul, judecătorul de

cameră preliminară sau instanța de judecată pot lua măsuri asigurătorii.

Amenda penală nu trebuie confundată cu amenda civilă, procedurală, fiscală,

adminintrativă, disciplinară, contravenţională etc., chiar dacă şi acestea reprezintă
mijloace de constrângere juridică deoarece prima are unele trăsături caracteristice:

 se aplică doar de către instanţa de judecată, în cadrul procesului penal, ca

urmare a răspunderii penale a infractorului;
7
  în caz de neplată ea poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii;

 amenda se include în cazierul judiciar al infractorului constituind antecedent.

Noul Cod penal are o sferă de aplicare semnificativ lărgită faţă de vechiul Cod penal,
având în vedere faptul că a crescut numărul infracţiunilor ori variantele acestora pentru
care amenda poate fi aplicată ca pedeapsă unică, dar mai cu seamă ca pedeapsă
alternativă la pedeapsa închisorii.

Referitor la amendă, reținem faptul că NCP a introdus sistemul zilelor-amendă

pentru calcularea cuantumului amenzii ce trebuie plătită, pedeapsa fiind cuprinsă
între 30-400 zile-amendă, iar cuantumul unei zile amendă este cuprins între 10 și 500
lei.

Limitele speciale ale zilelor-amendă (art. 61 alin. (4) NCP) sunt cuprinse între:
 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită
numai pedeapsa amenzii;
 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

În cazul neexecutării cu rea-credinţă (în tot sau în parte) a amenzii de către

condamnat, se trece mai întâi la executarea silită a acestuia şi dacă nici în acest fel nu
se poate obţine contravaloarea amenzii, din cauza relei-credinţe a condamnatului
(întrucât acesta şi-a diminuat ori înstrăinat bunurile care puteau fi executate silit),
judecătorul procedează la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii prin
transformarea zilelor de amendă stabilite prin hotărârea iniţială de condamnare în zile
de închisoare. 

În cazul în care condamnatul este de bună-credinţă, însă se află

în imposibilitatea de a executa în tot sau în parte pedeapsa amenzii şi nici nu poate fi
executat silit din motive neimputabile acestuia, judecătorul, cu consimţământul prealabil
al condamnatului, înlocuieşte zilele de amendă cu un număr corespunzător de zile de
muncă în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate,
persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de
muncă în folosul comunităţii. Până la executarea integrală a obligaţiei de muncă în
folosul comunităţii aceasta poate înceta, dacă persoana condamnată achită suma de
bani corespunzătoare zilelor de amendă rămase neexecutate.
Instanța de judecată înlocuieşte zilele-amendă neexecutate prin muncă în
folosul comunităţii cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dacă persoana
8
condamnată fie nu execută munca în folosul comunităţii în condiţiile stabilite de
instanţă, fie săvârşeşte o nouă infracţiune.

 Amenda în cazul persoanei juridice

Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o

plătească statului. Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma
corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 şi 5.000 lei, se înmulţeşte cu
numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 600 de zile.

Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă ţinând cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se
determină ţinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ,
respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum şi de
celelalte obligaţii ale persoanei juridice.

Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

a) 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai

pedeapsa amenzii;

b) 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani,
unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii;

c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10
ani;

d) 240 şi 420 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20
de ani;

e) 360 şi 510 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20
de ani sau detenţiunea pe viaţă.

Când prin infracţiunea săvârşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos
patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea
comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăşi maximul general al amenzii. La
stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau
urmărit.

Persoana juridică ce a fost condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să

achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în
termen de 15 zile de la efectuarea acesteia. Dacă persoana juridică se află în
9
imposibilitate de a achita integral amenda în termenul de 3 luni, judecătorul delegat cu
executarea, la cererea acesteia, poate dispune eșalonarea plății amenzii în rate lunare,
pe o perioadă ce nu poate depăși 2 ani.

În cazul nerespectării termenului de achitare integrală a amenzii sau a unei rate,

când plata a fost eșalonată, executarea pedepsei amenzii se face potrivit Legii nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală; executorii fiscali au obligația să comunice
judecătorului delegat cu executarea, la data executării integrale a amenzii., plata
acesteia și să îl înștiințeze cu privire la orice împrejurare care împiedică executarea.

Persoana juridică căreia i s-a aplicat amenda penală nu poate formula o acțiune
civilă în regres împotriva persoanei fizice (organ de conducere, prepus ori mandatar)
care a săvârșit fapta în materialitatea ei pentru recuperarea sumei plătite cu titlu de
pedeapsă penală.

Temă pentru seminar:

Lecturi suplimentare:

Michel Foucault, (2005), A supraveghea și a pedepsi. Nașterea închisorii, Ed. Paralela 45,
București,

Constantin Mitrache, Cristian Mitrache (2019) Drept penal român. Partea generală, Ediția 3
Universul Juridic, București

M. Udroiu, (2019), Drept penal. Partea generală, Ediția 6, Ed. C.H. Beck, București

M.I. Michinici, M. Dunea, (2017), Drept penal. Partea generală, Curs teoretic în domeniul
licenței (I), Ed. Hamangiu; București

10
Repertoriu de drept penal, http://inm-lex.ro/wp-content/uploads/2021/02/repertoriu-drept-
penal.pdf

11