Cursul 1, 22.02.

2018
PEDEPSELE IN LEGEA PENALA (Sanctiunile de drept penal)

Necesitatea sanctiunilor de drept penal

Aceasta necesitate deriva din:

- Faptul ca infractiunea este un fenomen social, dar si individual, fiind determinate de o

multime de cauze si conditii;
- Este necesara pentru combaterea fenomenului infractional si din acest considerent sunt
necesare a fi luate masuri de ordin economic, social, dar si individual;
- Sanctiunile de drept penal sunt necesare si se iau prin lege;
- Legea penala este instrumentul principal de lupta contra criminalitatii si de aici deriva
necesitatea combaterii fenomenului infractional.

Conceptul de sanctiuni de drept penal:

Sanctiunilede drept penal sunt masuri de constrangere si reeducare specifice dreptului penal care se
aplica in cazul savarsirii unor fapte prevazute de legea penala in scopul restabilirii de drept incalcate
si apararii relatiilor sociale protejate prin normele penale.

Prin prevederile sanctiunilor de drept penal in Codul Penal se realizeaza o functie a pedepsi si anume
aceea de Preventie Generala. Reglementarea sanctiunilor in CP este importanta pentru intreaga
legislatie penala si este facuta in conformitate cu marele principiu al legalitatii incriminarii faptei si a
pedepsei.

Sanctiunile de drept penal cuprind:

- Pedepsele, masurile educative si masurile de siguranta;

Pedepsele sunt singurele sanctiuni represive destinate sa previna savarsirea de infractiuni, sa
il reeduce pe infractor prin schimbarea mentalitatii lui antisociale.

Masurile educative sunt si ele sanctiuni de drept penal aplicabile numai minorilor si constau
in masuri de refacere si corectare a procesului educativ al acestora.
Masurile educative nu au caracter represiv, ele avand in substanta lor numai o finalitate
educativa.

Masurile de siguranta sunt si ele sanctiuni de drept penal care nu au caracter represiv, ci
doar un caracter absolut preventiv.

Trasaturile sanctiunilor de drept penal (caracterele):

Caracterele sanctiunilor de drept penal desemneaza anumite trasaturi caracteristice prin care ele se
deosebesc de alte sanctiuni juridice.

Aceste caracteristici sunt:

- Caracterul legal al sanctiunilor (sunt prevazute de lege);

- Sanctiunile de drept penal se aplica „post delictum” (dupa savarsirea infractiunii);
- Sanctiunile de drept penal au si un oarecare caracter constrangator;
- Ele se aplica numai persoanelor care comit fapte prevazute de legea penala.
Scopul sanctiunilor de drept penal este acela al prevenirii savarsirii faptelor prevazute de legea
penala si restabilirii ordinii de drept penal.

Principiile stabilirii sanctiunilor de drept penal:

a. Principiul stabilirii numai prin lege a sanctiunilor de drept penal;

b. Principiul stabilirii unor sanctiuni de drept penal compatibile cu Conventia Europeana a
Drepturilor Omului;
c. Sanctiunile de drept penal sunt adaptabile si revocabile;
d. Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal;
e. Principiul personalitatii sanctiunilor de drept penal.

Pedepsele aplicabile persoanelor fizice:

Ca institutie juridica pedeapsa este cel de al treilea pilon al dreptului penal alaturi de infractiune si
raspunderea penala.

Pedeapsa a fost definita ca fiind o masura de constrangere si reeducare prevazuta de lege care se
aplica infractorului de catre instanta de judecata in scopul prevenirii savarsirii de infractiune.

Conceptul de pedeapsa, trasaturile si functiile pedepsei au evoluat de-a lungul instoriei dreptului
penal.

Functiile pedepsei:

a. Functia de constrangere;
b. Funcia de reeducare;
c. Functia de exemplaritate;
d. Functia de eliminare.

Clasificarea pedepselor:

Pedepsele in functie de anumite criterii pot fi:

a. Pedepse privative sau restrictive de drepturi;

b. Pedepse restrictive de libertate;
c. Pedepse pecuniare;
d. Pedepse morale.

Dupa importanta atribuita pedepselor din punct de vedere functional distingem, pentru persoanele
fizice:

a. Pedepse principale (detentiunea pe viata, inchisoarea sau amenda penala);

b. Pedepse secundare / alaturare pedepsei principale care sunt pedepsele complentare
(interzicerea unor drepturi) si pedeapsa accesorie (pedeapsa care insoteste pedeapsa
principala).

Dupa criteriul gradului de determinare prin lege acestea se clasifica in:

a. Pedepse absolut determinate (detentiunea pe viata);

b. Pedepse relativ determinate (inchisoarea);
c. Pedepse nedeterminate (degradarea militara – vizeaza condamnatii militari).
Sistemul pedepselor aplicabile persoanelor fizice:

Prin sistem aplicabil persoanelor fizice se intelege cadrul general al pedepselor prevazute de CP prin
indicarea categoriilor de pedepse, a felurilor din fiecare categorie, a limitelor generale a fiecarei
pedepse, precum si a scarii sau ierarhiei pedepselor.

Potrivit art 53, CP categoriile de pedepse aplicabile persoanelor fizice sunt:

a. Detentiunea pe viata;
b. Inchisoarea;
c. Amenda;

Acestea sunt cosiderate pedepse principale.

Art 54, CP prevede pedeapsa accesorie, iar art 55, CP prevede pedepsele complementare care sunt
alcatuite din:

- Interzicerea exercitarii unor drepturi;

- Degradarea militara;
- Publicarea hotararii de condamnare.

Principiile care stau la baza executarii pedepselor privative de libertate:

a. Principiul legalitatii executarii pedepselor privative de libertate;

b. Principiul temeiului executarii pedepselor privative de libertate (mandatul de executare a
pedepsei);
c. Principiul respectarii demnitatii umane (a condamatului) cu ocazia executarii pedepsei;
d. Principiul interzicirii discriminarii in executarea pedepsei pe temei de rasa, nationalitate,
origine etnica, de limba, de religie, de gen, de orientarea sexuala, de opinie, de apartenenta
politica, avere, etc.

Bibliografie 459-478

Cursul al II-lea, 1.03.18

Organizarea executarii pedepselor privative de libertate in Romania
Organizarea executarii pedepselor privative de libertate este reglementata prin Le 254/2013

Potrivit acestei legi temeiul executarii pedepselor si a masurilor privative de libertate ce se dispun in
cursul procesului penal in instana, il constituie numai o hotarare judecatoreasca de condamnare
ramansa definitva.

Retinerea: se executa numai in temeiul ordonantei prin care s-a dispus aceasta masura de catre
procuror.

Arestarea preventiva se executa numai in baza mandatului de arestare preventiva emisa de

judecator.

Arest la domiciliu: acesta se executa in temeiul incheierii dispuse de catre judecatorul de drepturi si
libertati, de judecatorul de camera preliminara sau dupa caz, de catre instanta de judecata.
Scopul executarii pedepselor si al acestor masuri de mai sus, este acela de prevenire de savarsire de
infractiuni si de formarea celor condamnati a unei atitudini corecte fata de de ordinea de drept, de
regula de convietuire sociala si fata de munca in vederea reintegrarii lor in societate.

Principiile in baza carora se executa pedepsele privative de libertate si masurile preventive.

Acestea sunt:

- Respectarea demnitatii umane;

- Interzicerea supunerii la tortuta, tratamante inumane sau degradante, ori la rele
tratamente;
- Interzicerea discriminarii;
- Exercitarea tuturor drepturilor civile si politice in timpul executarii pedepsei in afara de cele
interzise de instanta in hotararea de condamnare;

Executarea pedepselor privative de libertate in Romania se face in locuri anume destinate, denumite
Penitenciare.

Pentru anumite categorii de detinuti se pot infiinta penitenciare speciale, cum sunt:

- Penitenciare pentru tineri;

- Penitenciare pentru femei;
- Penitenciarele spital.

Legea prevede ca in cadrul penitenciarelor existente se pot infiinta sectii speciale de arestare
preventiva.

Tot in cadrul acestor penitenciare pot functiona sectii speciale pentru continuarea masurilor
educative privative de libertate.

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

Prin regim de executare a pedepsei privative de libertate se intelege in ansamblu de reguli care stau
la baza executarii pedepselor privative de libertate.

Regulile executarii sunt bazate pe sistemele progresiv si regresiv. Persoanele condamnate trecand
dintr-un regim in altul in conditiile prevazute de lege.

Regimurile in tara noastra sunt:

a. Regimul de maxima siguranta;

b. Regimul inchis;
c. Regimul semi deschis.
d. Regimul deschis.

Regimul de executare a pedepsei detentiune pe viata

Persoanele condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 13 ani care prezinta un risc pentru
siguranta penitenciarului, cat si persoanele condamnate detentiunii pe viata li se aplica de la inceput
regimul de maxima siguranta.
Legea prevede si unele exceptii, adica anumite categorii de persoane carora nu li se aplica regimul
de maxima siguranta. Aceste categorii de persoane sunt:

a. Persoanele condamante care au implinit varsta de 65 de ani;

b. Femeile insarcinate care au in ingrijire un copil in varsta de pana la 1 an;
c. Pesoanele incadrate in gradul I de invaliditate, precum si cele cu afectiuni locomotorii grave.

Potrivit legii, in fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, individualizarea si

schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Activitatea comisiei de desfasoara sub supravegherea judecatorului de suprachegere a privarii de

libertate care, functioneaza in penitenciar; acest judecator supravegheaza si controleaza asigurarea
legalitatii pedepsei si masurilor privative de libertate.

Activitatile administrativ-jurisdictionale ale acestui judecator se finalizeaza intr-un act administrativ

jurisdictional denumit INCHEIERE, care este obligatoriu pentru conducerea penitenciarului.

Neaplicarea pedepsei detentiune pe viata

In conformitate cu art. 57, CP inculpatul care la data pronuntarii hotararii de condamnare a implinit
varsta de 65 de ani (fie barbat, fie femeie) nu i se va aplica pedeapsa detentiunii pe viata, ci
pedeapsa inchisorii pe termen de 30 de ani.

Avand in vedere aceasta dispozitie la stabilirea duratei pedepsei se tine seama de varsta inculpatului,
de conduida lui astfel ca, aceasta neaplicare a pedepsei detentiunii pe viata ne apare ca un mijloc de
individualizare judiciara a executarii pedepsei.

Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata in conditiile aplicarii varstei este obligatorie pentru
instanta.

Pe parcursul executarii pedepsei, condamnatul are interzise exercitarea unor drepturi.

Inlocuirea detentiunii pe viata

Potrivit art 58, CP in cazul in care un condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de
65 de ani in timpul executarii pedepsei detentiunii pe viata, aceasta pedeapsa poate fi inlocuita cu
pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi pe durata executarii
pedepsei in conditiile in care a avut o conduita buna si si-a indeplinit obligatiile civile.

Ca natura juridica, institutia inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii ne apare
ca un mijloc de individualizare judiciara a pedepsei.

Potrivit art 59, CP in cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa
inchisorii perioada de detentiue executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii.
 Regimul de executare a pedepsei inchisorii
Art 60, CP prevede ca inchisoarea consta in privarea de libertate pe o durata determinata cuprinsa
intre 15 zile si 30 de ani. Aceste limite sunt limitele generale ale pedepsei.

Regimul de executare este stabilit tot prin Legea 254/2013. Potrivit legii, pedeapsa inchisorii poate fi
executata in 4 feluri de regim de executare, si anume:

- Regimul de maxima siguranta;

- Regimul inchis;
- Regimul semi-deschis;
- Regimul deschis.

Regimurile de executare se deosebesc intre ele in raport cu gradul de limitare a libertatii de miscare
a persoanelor condamnate, modul de acordare a drepturilor si de desfasurare a activitatilor in
penitenciar precum si prin conditiile de detentie.

Regimul inchis se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 3 ani, dar care
nu depaseste 13.

Regimul semi-deschis se aplica persoanelor condamnate la inchisoare mai mare de 1 an, dar care nu
depaseste 3 ani.

Regimul deschis se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult 1 an.

Amenda penala
Amenda penala consta in suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.

Amenda penala, in CP intrat in vigoare la 1 feb 2014 are o reglementare cu totul noua fata de
Vechiul CP.

Stabilirea amenzii:

Se face de catre judecator care tine seama de principiile de individualizare a pedepsei cand se
stabileste un anumit cuantum.

Potrivit legii, cuantumul amenzii se stabileste in sistemul zilelor-amenda.

Potrivit acestui sistem, amenda este prevazuta de lege, nu sub forma unor sume de bani, ci sub
forma unor zile-amenda, iar suma corespunzatoare unei zile – amenda urmeaza a fi stabilita de catre
instanta intre anumite limite prevazute de lege.

Cuantumul amenzii se stabileste prin inmultirea cuantumului unei zile – amenda cu numarul de zile
stabilit de instanta.

Sistemul zilelor – amenda

Potrivit Noului CP, stabilirea cuantumului amenzii pentru infractiunea savarsita se face in raport cu
doi factori prevazuti de lege, si anume:

a. Numarul de zile – amenda stabilite de instanta

b. Valoarea unei zile – amenda stabilita tot de instanta.
Cuantumul amenzii ce va fi aplicata inculpatului se stabileste prin inmultirea numarului de zile –
amenda stabilite de catre instanta cu suma stabilita.

Potrivit art 61, alin 2, CP suma corespunzatoare unei zile amenda este cuprinsa intre 10 si 500 de lei.

Amenda poate fi, aplicata potrivit legii, de 30 si 400 de zile.

Limitele speciale sunt urmatoarele:

a. Cand pentru infractiunea savarsita legea prevede numai pedeapsa amenzii, limitele sunt
intre 60 si 180 zile – amenda;
b. Cand pentru infractiunea savarsita, legea prevede pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa
amenzii, pedeapsa a inchisorii care este de cel mult 2 ani, limitele speciale sunt cuprinse
intre 120-240 zile – amenda.
c. Cand pentru infractiunea savarsita, legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
inchisorii mai mare de 2, limitele sunt cuprinse intre 180-300.

Cuantumul limitelor speciale ale zilelor – amenda, enumerate mai sus, poate fi majorat cu o treime
in ipoteza in care prin infractiunea savarsita faptuitorul a urmarit obtinerea unui folos patrimonial.

a. In cazul retinerii unei cauze de atenuare a pedepsei, limitele speciale corespunzatoare

infractiunilor pedepsite numai cu amendas sau amenda alternativa cu pedeapsa inchisorii, se
reduc cu o treime;
b. In retinerea cauzelor agravante, limitele se majoreaza cu o treime.

Amenda care insoteste pedeapsa inchisorii

Aceasta situatie este reglementata prin art 62, alin 1, CP si anume, daca prin savarsirea infractiunii s-
a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe langa pedeapsa inchisorii se poate aplica si pedeapsa
amenzii.

Daca persoana condamnata cu rea-credinta nu executa pedeapsa amenzii in tot sau in parte,
numarul zilelor - amenda ramase neexecutate se inlocuiesc cu un numar corespunzator de zile de
inchisoare.

Aceasta situatie mai sus prezentata nu poate fi aplicata in practica decat in cazul infractiunilor
pentru care legiuitorul a avut in vedere sanctiunea numai cu amenda.

Daca amenda neexecutata a insotit pedeapsa inchisorii, numarul zilelor – amenda neexecutate se
inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare care se adauga la pedeapsa inchisorii, iar
pedeapsa rezultata se socoteste ca fiind o singura pedeapsa.

Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci nemunerate in folosul comunitatii

Aceasta situatie este reglementata de art 64, CP si vizeaza situatia in care o persoana a fost
condamnata la pedeapsa amenzii, dar din motive neimputabile celui amendat, amenda nu a fost
executata.

In aceasta situatie, cu consimtamantul persoanei amendate, instanta inlocuieste plata amenzii

neexecutate cu obligatia de a presta o munca nemunerata in folosul comunitatii. Cu exceptia in care,
din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca.
Unei zile – amenda, ii corespunda o zi prestata in folosul comunitatii.

Inlocuirea cu zile de inchisoare a zilelor – amenda neexecutate prin munca in folosul

comunitatii

Potrivit art 64, alin 5, Cp aceasta inlocuire poate avea loc in 2 situatii prevazute de lege, si anume:

- Persoana condamnata nu executa pedeapsa de munca in folosul comunitatii in conditiile

prevazute de instanta
- Persoana condamnata la munca in folosul comunitatii, savarseste o noua infractiune,
descoperita inainte sa fie executata pedeapsa. In aceasta situatie zilele – amenda
neexecutate se transforma in inchisoare si se adauga la pedeapsa inchisorii hotarata pentru
cea de a doua infractiune

Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in ipoteza in care condamnatul nu

consimte la executarea pedepsei muncii in folosul comunitatii

In aceasta situatie instanta transforma pedeapsa amenzii, transformata in pedeapsa munca in folosul
comunitatii in pedeapsa inchisorii.

Incetarea
Executarea muncii in folosul comunitatii inceteaza prin plata amenzii corespunzatoare zilelor –
amenda ramase neexecutate.

Biblio 479-499
Cursul al III-lea, 08.03.18
PEDEAPSA ACCESORIE SI PEDEPSELE COMPLEMENTARE
Ratiunea pedepsei accesorie este aceea de a adauga un spor de represiune condamnatului la o
pedeapsa privativa de libertate prin interzicerea pe timpul executarii pedepsei a exercitarii unor
drepturi, fapt ce il afecteaza pe condamnat. Prin urmare, pedeapsa accesorie este o pedeapsa
secundara (alaturata), privativa de drepturi pe o anumita perioada de timp, care insoteste atat
pedeapsa principala a detentiunii pe viata, cat si pedeapsa inchisorii ca un accesoriu al acestora.

Pedeapsa accesorie este reglementata prin dispozitiile art 65, CP care fac trimitere la art 66, CP, care
reglementeaza pedepsele complentare.

Din reglementarea art 65 si art 66, CP rezulta ca pedeapsa accesorie consta din interzicerea
exercitarii unor drepturi care au fost interzise ca pedeapsa complentara. Interzicerea exercitarii unor
drepturi ca pedeapsa complementara, in mod automat duce la faptul ca aceste drepturi a caror
exercitare este interzisa, constituie si pedeapsa accesorie.

Aplicarea pedepsei accesorie este opera judecatorului, ci nu ope legis ca in Codul Penal anterior.

Continutul pedepsei accesorie:

Potrivit art 66, alin (1), CP pot fi interzise ca pedeapsa complementara (accesorie) urmatoarele
drepturi:

a. Dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alta functie publica;

b. Dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c. Dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
d. Dreptul de a alege;
e. Drepturile parintesti;
f. Dreptul de a fi tutore sau curator;
g. Dreptul de a ocupa functia de a exercita profesia sau meseria, ori de a desfasura activitatea
de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii;
h. Dreptul de a decide, purta si folosi orice categori de arme;
i. Dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j. Dreptul de a parasi teritoriul Romaniei;
k. Dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;
l. Dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta;
m. Dreptul de a se afa in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale, ori alte
adunari publice stabilite de instanta;
n. Dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a
comis infractiunea sau cu alte persoane stabilite de instanta;
o. Dreptul de a se apropria de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde vicitma
desfasoara activitati sociale in conditiile stabilite de instanta.

Orice dintre drepturiel enumerate, cu exceptia dreptului strainului de a se afla pe teritoriul

Romaniei, a caror exercitare a fost interzisa ca pedeapsa complementara, constituie in acelasi timp
pentru condamnatul la o pedeapsa privativa de libertate, pedeapsa accesorie.
In cazul condamnarii detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta in interzicerea de catre instanta
a exercitarii drepturilor prevazute la articolul 66, lit a) – o) sau a unora dintre ele.

In principiu, in cazul pronuntarii unei condamanri la o pedeapsa privativa de libertate, aplicarea

pedepsei complementare este facultativa pentru instanta, totusi, pedeapsa complementara este
obligatorie atunci cand pentru infractiunea savarsita legea prevede interzicerea exercitarii dreptului
in a ocupa o functie publica. (de exemplu, infractiunea de luare de mita)

Executarea pedepsei accesorie

Aceasta se executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Durata executarii
pedepsei accesorie poate fi egala cu durata pedepsei privative de libertate pronuntata de instanta,
dar poate fi si mai lunga.

Daca inainte de pronuntarea hotararii de condamnare, cel condamnat a fost supus masurii retinerii
sau arestarii, aceasta durata va fi scazuta din cuantumul pedepsei privative de libertate; situatie in
care pedeapsa accesorie este mai scurta decat durata pedepsei de llibertate.

In cazul liberarii conditionate, pe durata termenului de incercare se executa si pedeapsa accesorie,

deci intr-un astfel de caz pedeapsa accesorie se executa atat in penitenciar, cat si in afara lui.

In cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere,

pedeapsa accesorie este suspendata si ea, deoarece pedeapsa accesorie urmeaza soarta pedepsei
principale.

Pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului strainului de sedere pe teritoriul Romaniei se executa din
momentul liberarii conditionate a strainului din pedeapsa detentiunii pe viata sau dupa ce pedeapsa
detentiunii pe viata a fost considerata ca executata.

Incetarea executarii pedepsei accesorie

Potrivit legii, pedeapsa accesorie se executa pana cand pedeapsa principala (inchisoarea) a fost
executata sau considerata ca executata (gratierea).

Ziua cand se considera pedeapsa inchisorii ca fiind executata coincide cu ziua in care inceteaza
pedeapsa accesorie.

In cazul gratierii, executarea pedepsei inchisorii inceteaza la data emiterii actului de gratiere. Tot de
la aceasta data inceteaza si executarea pedepsei accesorie.

In cazul renuntarii la aplicarea pedepsei si in cazul amanarii aplicarii pedepsei nu se poate pune
problema pedepsei accesorie, deoarece potrivit legii persoana care s-a aflat in una dintre cele doua
situatii nu este supusa nici unei decaderi sau interdictii.
 Pedepsele complementare
Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi este o pedeapsa restrictiva de
drepturi care consta in interzicerea temporara a exercitarii anumitor drepturi ale condamnatului ca
un adaos la pedeapsa principala pe langa care se aplica.

Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi se aplica si cetatenilor straini.

Drepturile a caror exercitare poate interzisa sunt prevazute in art 66, alin 1, lit a)- o).

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi:

Din reglementarea art 67, CP rezulta ca aplicarea pedepselor complementare este facultativa, dar si
obligatorie in anumite situatii prevazute de lege.

Conditiile de aplicare a pedepselor complementare in cazul in care aplicarea este facultativa:

a. Pedeapsa principala pe langa care se aplica sa fie inchisoarea, indiferent de durata sau
amenda indiferent de cuantum. Aplicarea pedepselor complementare pe langa pedeapsa
detentiunii pe viata nu este posibila decat in ipoteza in care pedeapsa a fost comutata.
b. Instanta sa aiba convingerea ca fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei
si personalitatea infractorului se impune aplicarea unei pedepse complementare. Pedeapsa
complementara se aplica chiar daca instanta a dispus amanarea aplicarii pedepsei sau
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Applicarea obligatorie a pedepselor complementare:

Potrivit art 67, alin 2 aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cand legea
prevede aplicarea acestei pedepse pentru infractiunea savarsita. (in cazul infractiunii de omor, omor
calificat, sclavie, trafic de persoane, trafic de minor, proxenetism, viol, talharie, etc)

Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi:

Este reglementata prin prevederile art 68, CP, potrivit acestui text de lege executarea pedepsei
complementare cunoaste mai multe momente (de cand incepe sa curga) in functie de natura si
modul de executare si modul de individualizare a executarii pedepsei, dar si in functie de continutul
pedepsei complementare. Astfel:

a. Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi in cazul condamnarii la plata amenzii;

In aceasta situatie, interzicerea exercitarii unor drepturi incepe sa curga de la data ramanerii
definitive a hotararii de condamnare la plata amenzii.

b. In cazul condamnarilor definitive la pedeapsa inchisorii;

Potrivit legii, executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi in cazul condamnarii definitive
la pedeapsa inchisorii se face dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului
de pedeapsa, dupa implinirea de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de
supraveghere.

c. In cazul unei hotarai de condamnare definitive prin care s-a dispus executarea pedepsei sub
supraveghere, executarea pedepsei interzicerii unor drepturi incepe de la data ramanerii
definitive a unei astfel de hotarari;
 d. In cazul in care s-a dispus liberarea conditionata dintr-o pedeapsa privativa de libertate a
unui condamnat cetatean strain, interdictia dreptului acestuia de a se afla pe teritoriul
Romaniei, incepe sa se execute de la data liberarii;

Durata pedepselor complementare: Este cuprinsa intre 1 si 5 ani.

Degradarea militara
Degradarea militara este o pedeapsa complementara ce se aplica in mod obligatoriu sau facultativ
fata de militarii in activitate, in rezerva sau in retragere care au comis infractiuni.

Degradarea militara este o pedeapsa complementara privativa de drepturi cu caracter determinat.

Continutul acestei pedepse:

Degradarea militara consta in pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma de catre militarii
in activitate, in rezerva sau in retragere, condamnati la o pedeapsa privativa de libertate.

Daca condamnatul nu respecta interdictia se face vinovat de savarsirea infractiunii de „neexecutarea

sanctiunilor penale” – art 288, CP

Degradarea militara este de doua feluri:

- Obligatorie.
- Facultativa.

Degradarea militara este obligatorie pentru condamnatii militari daca pedeapsa principala aplicata
de instanta este mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.

Degradarea militara este facultativa in ipoteza in care instanta judeca o infractiune intentionata
savarsita de militari si aplica o pedeapsa cu inchisoare de cel putin 5 ani si cel mult 10 ani.

Executarea pedepsei de degradare militara:

Aceasta pedeapsa se executa imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Nu are
durata in timp; deci pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma se face pentru
totdeauna.

Punerea in executare a acestei pedepse complementare se face prin trimiterea de catre instanta a
unei copii de pe hotararea ramasa definitiva comandatului unitatii militare din care a facut parte cel
condamnat SAU comandantului centrului militar in raza caruia domiciliaza condamnatul (rezervist
sau in retragere) in vederea scoaterii din evidenta a militarului.

Publicarea hotararii de condamnare

Conform legii, art 70, CP aplicarea acestei pedepse complementare este numai facultativa si
niciodata obligatorie.

Se poate aplica daca instanta a pronuntat pedeapsa detentiunii pe viata, inchisorii sau amenzii.

Aceasta pedeapsa se mai poate pronunta (aplica) si in ipoteza in care instanta a pronuntat o
hotarare de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Conditii de aplicare:

a. Natura si gravitatea infractiunii savarsite;

b. Imprejurarile cauzei;
c. Persoana condamnatului.

Aplicarea acestei pedepse:

Potrivit art 70, CP hotararea de condamnare se publica in extras in forma stabilita de instanta intr-un
cotidian local sau national o singura data pe cheltuiala condamnatului, fara a se dezvalui identitatea
altor persoane.

Calculul duratei pedepselor

Prin durata executarii pedepsei privative de libertate se intelege intervalul de timp dintre data la
care incepe executarea pedepsei si data cand ia sfarsit executarea.

Calculul duratei pedepsei se face in conformitate cu articolele de la 71 – 73, CP, astfel durata
executarii pedepsei privative de libertate se socoteste din ziua in care condamnatul a inceput
executarea hotararii definitive de condamnare.

Ziua in care incepe executarea si ziua in care inceteaza executarea se socotesc in durata executarii.

La calcularea timpului ziua se socoteste de 24h, saptamana de 7 zile, iar anul de 12 luni.

Luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput
sa curga.

Perioada in care condamnatul, in cursul executarii pedepsei se afla bolnav in spital, intra in calculul
executarii duratei pedepsei.

Perioada in care condamnatul in cursul executarii pedepsei se afla bolnav in spital intra in durata
executarii pedepsei, afara de cazul in care condamantul si-a provocat in mod voit boala, iar aceasta
imprejurare se constata in cursul executarii pedepsei.

Permisiunea de iesire din penitenciar acordata condamnatului conform legii intra in durata
executarii legii.

Computarea duratei masurilor preventive privative de libertate

Potrivit art 72, alin 1, CP perioada in care o peroana a fost supusa unei masuri preventive privative
de libertate se scade din durata pedepsei pronuntate.

Bibliografie: 500 – 526

Cursul al IV-lea, 15.03.18
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Conceptul si necesitatea individualizarii pedepsei:

Pentru prima oara, conceptul de individualizare a pedepsei a fost folosit in anul 1869 de catre juristul
austriac , iar mai tarziu in 1898 a fost folosit si dezvoltat de catre francezul , in lucrarea
„Individualizarea pedepsei” publicata in 1898.

Acest concept a cunoscut o consacrare definitiva in lucrarea „Noua aparare sociala” a francezului ,
publicata in 1954.

In dreptul penal roman au consacrat studii individualizarii pedepsei reputabili juristi, precum: V.
Dongoroz, C. Bulai si I. Grigoras, care, acesta din urma in anul 1959 a scris o lucrare intitulata
„Individualizarea pedepsei”.

Prin individualizarea pedepsei se intelege operatiunea prin care pedeapsa ca reactie

antiinfractionala este adaptata nevoilor de aparare sociala, in raport cu gravitatea abstracta sau
concreta a infractiunii savarsite, cat si cu periculozitatea sociala a infractorului pentru a se asigura
indeplinirea functiilor, scopului si eficientei pedepsei.

Formele de individualizare a pedepsei:

In dreptul penal sunt cunoscute 3 forme de individualizare a pedepsei, si anume:

a. Individualizarea legala;

Individualizarea legala o face legiuitorul cu ocazia incriminarii faptelor antisociale. Ea se realizeaza

prin faptul ca legiuitorul prevede pentru fiecare infractiune un minim si un maxim de pedeapsa.

El stabileste circumstantele atenuante si agravante ce pot fi aplicate intr-o cauza penala. De

asemenea, in cadrul individualizarii intra si preocuparea legiuitorului de a stabili cadrul juridic pentru
efectuarea individualizarii administrative.

De asemenea, tot legiuitorul stabileste prin dispozitii legale mijlloacele prin care judecatorul face
individualizarea.

b. Individualizarea judecatoreasca;

Este opera judecatorului care, stabilind vinovatia inculpatului, stabileste durata ori cuantumul
pedepsei ce se va aplica in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului in
baza criteriilor stabilite de lege.

c. Individualizarea administrativa.

Individualizarea administrativa a pedepsei privative de libertate are loc in timpul executarii acesteia
si se realizeaza tot in conditiile prevazute de lege de catre administratia locului de detentie.

Mijloace de individualizare a pedepselor:

Individualizarea pedepsei se face de catre judecator cu ajutorul unor mijloace prevazute de legea
penala, in baza carora se releva fie un grad de pericol social mai mare sau mai redus al faptei, fie o
periculozitate sociala mai mare sau mai mica a faptuitorului.
Aceste mijloace reprezinta ceea ce noi numim in dreptul penal CAUZE DE AGRAVARE/ATENUARE A
PEDEPSEI, care alcatuiesc in esenta mecanismul individualizarii pedepsei. Aceste cauze sunt
reprezentate de anumite stari, situatii sau imprejurari care pot avea asupra pedepsei fie un efect
atenuant, fie un efect agravant.

In sfera cauzelor de agravare sau atenuare a pedepsei intra:

a. Starile de agravare si atenuare a pedepsei;

b. Starile de atenuare a pedepsei (in CP avem doar tentativa).

In sfera cauzelor de atenuare a pedepsei intra si circumstantele judiciare atenuante pentru faptuitor,
sau agravante daca este vorba despre cauzele de agravare.

Prin stari de agravare si atenuare a pedepsei se intelege modul in care se prezinta anumite entitati,
fapte sau persoane si care au semnificatie in ce priveste gradul de pericol social al faptei si
faptuitorului prin legatura lor directa sau indirecta cu fapta au o semnificatie in ce priveste gradul de
pericol social al faptei sau faptuitorului.

In dreptul penal, aceste stari sunt cunoscute sub denumirea generica de cauze de agravare sau
atenuare a pedepsei.

Prin circumstante atenuante si agravante se inteleg acele stari, situatii, insusiri si alte date care se
situeaza in jurul faptei si faptuitorului, avand relevanta in ceea ce priveste periculozitatea sociala a
faptei si faptuitorului.

Intre starile de agravare si atenuare a pedepsei si circumstantele atenuante si agravante exista o

deosebire fundamentala, si anume ca „starile de agravare ori de atenuare isi produc efecte fiecare
in parte asupra predepsei, actionand succesiv, pe cand in cazul unui concurs de circumstante
atenuante ori agravante, acestea produc o singura atenuare sau agravare a pedepsei”.

Individualizarea legala a pedepsei

Aceasta are in vedere doua directii principale:

a. Individualizarea pedepsei in parte (???);

b. Stabilirea cadrului general si a mijloacelor necesare pentru asigurarea individualizarii
judecatoresti si administrative a pedepsei prin elaborarea normelor corespunzatoare.

Individualizarea judecatoreasca a pedepsei

Prin individualizare judecatoreasca a pedepsei se intelege stabilirea si aplicarea unei pedepse in
limitele permise de lege corespunzatoare gradului de pericol social pe care il are infractiunea
savarsita si infractorul; tinandu-se seama, in acelasi timp, si de posibilitatile de reeducare si adaptare
ale acestuia la regulile de convietuire sociala.

Legea prevede criteriile generale de care trebuie sa tina seama instanta de judecata atunci cand
stabileste o pedeapsa spre a fi executata.

Stabilirea si aplicarea pedepsei ocupa un loc important in teoria si practica dreptului penal,
deoarece realizarea scopului preventiv al pedepsei nu poate fi asigurat decat in masura in care
instantele aplica pedepsei just individualizate.
Criteriile sunt urmatoarele:

a. Imprejurarile si modul de comitere a infractiunii si mijloacele folosite de infractori, toate

acestea sunt elemente care pot dezvalui periculozitatea infractorului si pot avea o influenta
asupra gradului de periculozitate al acestuia;
b. Starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
c. Natura si gravitatea rezultatului produs, ori a altor consecinte ale infractiunii;
d. Modul de savarsire a infractiunii si scopul urmarit;
e. Natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f. Conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;
g. Nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia sociala si familiala. In baza acestui
criteriu, instanta pune in centrul atentiei persoana infractorului, evaluand capacitatea
acestuia de reeducare;

In cadrul procesului de individualizare, instanta trebuie sa tina seama de toate aceste criterii ca un
tot unitar.

Hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata se numeste SENTINTA.

Hotararea ce se da prin sentinta, trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de

judecata asupra solutiilor date.

Instanta hotaraste asupra invinuirii aduse inculpatului pronutand: condamnare, renuntarea la

aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal.

Condamnarea se pronunta de instanta numai daca aceasta constata dincolo de orice indoiala
rezonabila ca fapta exista, ca a fost savarsita de inculpat si ca a fost savarsita cu vinovatie.

In caz de condamnare, in cuprinsul expunerii din sentinta (hotarare), instanta trebuie sa mentioneze
fiecare fapta retinuta in sarcina inculpatului, sa mentioneze forma si gradul de vinovatie a
inculpatului, sa mentioneze circumstanele atenuante sau agravante care s-au retinut in cauza, sa
mentioneze daca inculpatul este recidivist, sa precizeze timpul ce se deduce din pedeapsa
pronuntata ca urmare a retinerii sau arestarii, precum si alte date necesare in cauza.

De asemnea, se mentioneaza in cuprinsul expunerii din hotarare daca judecata s-a desfasurat cu
recunoasterea invinuirii de catre inculpat sau s-a desfasurat in mod normal.

In cazul renuntarii la aplicarea pedepsei si al amanarii aplicarii pedepsei, precum si in cazul

suspendarii executarii pedepsei inchisorii sub supraveghere, instanta va trebui sa mentioneze in
hotarare motivele exacte care au determinat-o sa aplice o astfel de individualizare judiciare a
pedepsei.

Imprejurarile care atenueaza sau agraveaza pedeapsa

Acestea sunt acele calitati, stari sau situatii care insotesc fie persoana infractorului, fie savarsirea
faptei si care determina un grad mai ridicat sau mai scazut de pericol social al faptei sau faptuitorului
si au ca urmare o atenuare sau o agravare a raspunderii penale care se masoara in durata sau
cuantumul pedepsei aplicabile.
Imprejurarile care atenueaza sau agraveaza sunt compuse din:

a. Imprejurari, stari, calitati sau situatii care insotesc savarsirea faptei sau privesc persoana
infractorului in legatura cu manifestarea infractionala a acestuia; toate acestea sunt
cunoscte sub denumirea de CIRCUMSTANTE.
b. Stari sau situatii care, fara a fi legate direct de savarsirea faptei, sunt de natura sa
caracterizeze gradul de periculozitate al infractorului; acestea sunt cunoscute sub denumirea
de STARI DE AGRAVARE/ATENUARE A PEDEPSEI.

Starile de agravare sunt: concursul de infractiuni; infractiunea continuata; recidiva; pluralitatea

intermediara.

Stari de atenuare = TENTATIVA.

Bibliografie: paginile 527 – 549.

Cursul al V-lea, 22.03.2018

Circumstantele atenuante si agravante in legea penala
Circumstantele atenuante legale au o sfera de aplicabilitate generala, in sensul ca influenteaza
asupra pedepsei in toate cazurile in care se savarseste o infractiune.

Sub denumirea de circumstante atenuante legale sunt desemnate: starile, situatiile, imprejurarile,
calitatile, intamplarile, ori alte date ale realitatii anterioare, concomitente sau subsecvente savarsirii
infractiunii, ce au legatura cu fapta infractionala, ori cu persoana faptuitorului si care releva un
pericol social mai scazut (mai redus) al faptei, ori periculozitate mai redusa a infractorului.

Circumstantele legale atenuante sunt prevazute in Codul penal la art 75, alin (1), lit a)-d).

Prima circumstanta atenuanta legala este PROVOCAREA (starea de provocare).

Potrivit art 75, alin 1, lit a constituie circumstanta atenuanta legala savarsirea infractiunii sub
stapanirea unei puternice tulburari sau emotii determinata de o provocare din partea persoanei
vatamate, produsa printr-o violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o
actiune ilicita grava.

Din aceasta definitie rezulta ca pentru a exista si a se retine circumstanta lega a provocarii, trebuie sa
fie indeplinite urmatoarele conditii:

a) Sa existe o activitate provocatoare din partea victimei care sa declanseze savarsirea unei
infractiuni;

Actul provocator sa se concretizeze intr-o actiune violenta a provocatorului, printr-o atingere

grava a demnitatii persoanei sau prin orice alta actiune ilicita grava, numai in aceste ipoteze
„stam de vorba cu provocarea”.

Deosebirea intre legitima aparare si provocare consta in faptul ca, in cazul legitimei aparari
faptuitorul riposteaza impotriva unui atac actual, pe cand in cazul provocarii, el reactioneaza unui
atac consumat.
Actul provocator poate fi indreptat nu numai impotriva infractorului care riposteaza, ci si impotriva
oricarei altei persoane, fiind suficient ca acel act sa provoace celui provocat acea stare de tulburare
sau puternica emotie sub stapanirea careia a actionat.

b) Actul provocator sa determine o puternica tulburare sau emotie celui provocat;

Starea de provocare nu se prezuma, ea trebuie dovedita in proces. Si mai greu de dovedit este starea
de provocare in situatia in care; intre momentul provocarii si momentul ripostei s-a scurs o anumita
perioada de timp.

c) Provocatul sa fi savarsit fapta prevazuta de legea penala sub stapanirea unei puternice
tulburari sau emotii.

Riposta la provocare prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala trebuie sa fie indreptata
numai impotriva provocatorului, nu si a altei persoane. De asemenea, riposta trebuie sa fie
indreptata impotriva persoanei provocatorului, nu si a altor bunuri ale acestuia.

A doua circumstanta atenuanta legala este depasirea limitelor legitimei aparari sau a starii de
necesitate.

In prima ipoteza, a depasirii limitelor legitimei aparari, este vorba despre situatia in care subiectul
depaseste limitele unei aparai proportionale cu gravitatea atacului, dar nu ca urmare a unei tulburari
sau temeri provocate de victima prin atacul utilizat, dezlantuit, ci ca urmare a unei aparari excesive
cu buna stiinta.

In aceasta ipoteza, excesul de aparare fiind scuzabil datorita provocarii, cel care s-a aparat excesiv
poate beneficia de aceasta circumstanta atenuanta.

Depasirea limitelor legitimei aparari ca circumstanta atenuanta poate interveni doar in doua situatii:

a) In situatia in care apararea a intervenit mai inainte ca atacul sa fie dezlantuit fie ca apararea
a intervenit dupa ce atacul a fost consumat, abandonat, ori a dat gres si nu mai exista
pericolul pentru valoara sociala ocrotita de lege;
b) Situatia cand actele de aparare sunt disportionate fata de natura si gravitatea atacului.

Potrivit art 26, alin 2, CP nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana
aflata in stare de necesitate care, nu si-a dat seama in momentul comiterii faptei ca pricinuieste
vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

In aceasta ipoteza reglementata de art 26, art 2, fapta comisa in stare de necesitate nu constituie
infractiune; daca, insa excesul nu este justificat, iar faptuitorul a actionat depasind limitele starii de
necesitate suntem in prezenta acestei circumstante atenuante.

Pentru a fi operanta aceasta circumstanta atenuanta a depasirii starii de necesitate trebuie

indeplinite:

a) Faptuitorul sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala in conditiile starii de

necesitate;
b) Cauzarea unor urmari vadit mai grave decat cele evitate;
c) Faptuitorul in momentul comiterii faptei sa-si dea seama de disproportia dintre urmarile
grave care se vor produce si valorile concrete pe care le salveaza.
O alta circumstanta atenuanta legala este acoperirea integrala a prejudiciului cauzat prin infractiune
in cursul urmarii penale sau judecatii...

Circumstante atenuante judecatoresti

Potrivit art 75, alin (2), CP pot constitui circumstante atenuante judiciare urmatoarele:

a) Eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuare consecintelor infractiunii;

b) Imprejurari legate de fapta comisa care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea
infractorului.

Existenta unor circumstante atenuante judecatoresti intr-o cauza nu obliga instanta sa le retina,
retinerea lor este facultativa pentru instanta, dar odata retinute de catre instanta, este obligatoriu sa
le dea eficienta.

Efectele circumstantelor legale sau judecatoresti:

Potrivit art 76, CP, efectele constau:

a) Limitele speciale ale infractiunii savarsite se reduc cu o treime;

b) Daca pedeapsa catre care s-a orientat instanta este aplicarea pedepsei detentiunii pe viata,
retinerea unei circumstante atenuante face ca instanta sa stabileasca si sa aplice o pedeapsa
intre 10 si 20 de ani inchisoare;

Potrivit legii, reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data de catre instanta,
indiferent de cate circumstante legale ar fi in cauza.

Circumstantele agravante legale generale

Circumstantele agravante sunt acele stari, situatii, imprejurari, calitati sau alte date ale realitatii,
exterioare continutului infractiunii, anterioare, concomitente, ori subsecvente savarsirii infractiunii,
ce au legatura cu fapta infractionala, ori cu infractorul si care reflecta intotdeauna un grad de pericol
social mai ridicat al faptei, ori o periculozitate mai mare a faptuitorului.

Circumstantele agravante generale prevazute de lege sunt urmatoarele:

a) Savarsirea faptei de 3 sau mai multe persoane impreuna;

b) Savarsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratatemente degradante;
c) Savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane
sau bunuri;
d) Savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa cu un minor;
e) Savarsirea infractiunii profitand de starea vadita, de vulnerabilitate a persoanei vatamate
datorata varstei, starii de sanatate sau altor cauze; (nou introdusa)
f) Savarsirea infractiunii in stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante
psihoactive (etnobotanice) cand a fost provocata comiterea infractiunii;
g) Savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o
calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta declarata de autoritati (ultimele
doua situatii fiind nou introduse);
h) Savarsirea infractiunii pe motive de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, orientare
sexuala, etc;
Efectele circumstantelor agravante:

Prin prevederile art 78, alin 1, CP in materia circumstantelor agravante, legiuitorul a instituit
PRINCIPIUL AGRAVARII FACULTATIVE a pedepsei, si nu o agravare obligatorie.

Circumstantele agravante legale au efect numai asupra pedepselor principale, si nu a celor

complementare.

Principalul efect al retinerii circumstantelor agravante este ca instanta poate aplica in cazul concret o
pedeapsa de pana la maximul special.

Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pedeapsa
de pana la 2 ani, care nu poate depasi o treime din acel maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica
doar un maxim, un spor de cel mult o treime din maximul special prevazut de lege.

Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect
reducerea pedepsei, limitele speciale prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc prin
aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la: tentativa, circumstante atenuante si cazurile speciale
de reducere a pedepsei.

Daca sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca afect agravarea raspunderii penale,
pedeapsa se stabileste de catre instanta prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la
circumstantele agravante, apoi infractiunea continuata, apoi concurs de infractiuni si, in final,
recidiva.

Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei
si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege
pentru infractiunea savarsita se reduc conform art 79, alin 1, dupa care limitele rezultate se
majoreaza conform art 79, alin 2.

Bibliografie: paginile 549-590.

Cursul al VII-lea, 29.03.18

Individualizarea judiciara a executarii pedepselor
I. Renuntarea la aplicarea pedepsei

Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

a) Infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa avand in vedere natura si intinderea

urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa
infractiunea, dar si motivul si scopul urmarit de infractor;
b) In raport de persoana infractorului, de conduita avuta ulterior savarsirii infractiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii,
precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar
fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:

a) Infractorul a mai suferit anterior o condamnare;

b) Fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei in ultimii 2;
 c) Infractorul s-a sustras de la urmarirea penala, ori judecata sau a incercat zadarnicia aflarii
adevarului, ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau participantilor;
d) Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5
ani;

Legea mai prevede ca in caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se

poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt indeplinite conditiile legale.

In cazul renuntarii la aplicarea pedepsei instanta aplica infractorului un avertisment.

II. Amanarea aplicarii pedepsei

Instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei stabilind un termen de supraveghere daca sunt
indeplinite urmatoarele conditii:

a) Pedeapsa stabilita de instanta, inclusiv in cazul concursului de infractiuni, este amenda sau
inchisoarea de cel mult 2 ani;
b) Infractorul nu a mai fost condamnat la pedeapsa inchisorii;
c) Infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca nemunerata in folosul societatii;
d) In raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de
eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintei infractiunii,
precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei
pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada
determinata.

Nu se poate pedeapsa amanarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea savarsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarirea
penala sau judecata sau a incercat zadarnicia aflarii adevarulu, ori a identificarii si tragerii la
raspundere penala a autorului sau participantilor.

Amanarea aplicarii pedepsei atrage si amanarea aplicarii amenzii care insosteste pedeapsa inchisorii.

Sunt obligatorii pentru instanta prezentarea motivelor care au determinat amanarea aplicarii
pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se
dispune daca pe viitor va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere, ori nu
va executa obligatiile impuse de instanta pe durata termenului de supraveghere.

Termenul de supraveghere este de doi ani.

Art 85, C. pen. cuprinde masurile de supraveghere si obligatiile ce le poate impune instanta
infractorului.

III. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere este o masura de individualizare judiciara a

pedepsei inchisorii din punct de vedere al executarii acesteia care permite instantei de judecata ca
prin hotararea de condamnare sa suspende executarea efectiva prin privare de libertate a pedepsei
inchisorii aplicata condamnatului.
Conditiile de acordare a suspendarii executarii pedepsei:

Aceste conditii rezulta din art 91, C. pen. si vizeaza patru segmente:

a) Natura si marimea pedepsei a carei executare poate fi suspendata sub supraveghere.

Instanta poate dispune executarea sub supraveghere daca pedeapsa aplicata de ea in cazul
concret este echitarea de cel 3 ani;
b) Persoana infractorului, pentru a beneficia de suspendare, inculpatul nu trebuie sa aiba o
condamnare (antecedente penale), in speta, o condamnare mai mare de un an. De
asemenea, condamnarea de un an poate viza situatiile din art 42, C. pen., ori in privinta ei a
intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
De asemenea, pentru a beneficia de suspendare, infractorul trebuie sa nu se fi sustras de la
urmarire penala ori judecata si sa nu fi incercat zadarnicirea aflarii adevarului.
c) Acordul infractorului de a presta o munca nemunerata in folosul comunitatii;
d) Aprecierea instantei ca aplicarea pedepsei este suficienta pentru indreptarea infractorului,
chiar si fara executarea acesteia.

Instanta trebuie sa motiveze in hotarare atat aplicarea pedepsei inchisorii, cat si motivele care au
determinat-o sa dispuna suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Termenul de supraveghere:

Potrivit legii durata pe care este suspendata executarea pedepsei inchisorii reprezinta pentru
condamnat termen de supraveghere.

Potrivit art 92, alin (1), C. pen durata executarii pedepsei sub supraveghere costituite pentru
condamnat termen de supraveghere si este cuprins intre 2 si 4 ani.

Potrivit art 160, C. pen, gratierea nu are efect asupra pedepselor a caror executare este suspendata
sub supraveghere, in afara de cazul in care in actul de gratiere se precizeaza ca se aplica in aceasta
situatie.

Termenul de supraveghere incepe sa curga de la data cand hotararea de condamnare prin care s-a
pronuntat suspendarea a ramas definitiva.

Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie sa respecte masurile de supraveghere

si obligatiile impuse de instanta.

Masurile de supreveghere sunt aceleasi ca si in cazul amanarii pedepsei.

Cat priveste obligatiile impuse de instanta sunt reglementate de art 92, alin (2), CP.

IV. Revocarea executarii pedepsei sub supraveghere

Revocarea obligatorie:

a) Atunci cand, pe parcursul termenului de supraveghere, persoana supravegheata, cu rea-

credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse de
instanta;
b) Atunci cand, pana la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu
indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotararea judecatoreasca, cu cel putin 3
luni inainte de expirarea termenului de supraveghere;
 c) Atunci cand, pedeapsa amenzii care a insotit pedeapsa inchisorii aplicata in conditiile art 62,
C. pen. nu a fost executata si a fost inlocuita cu pedeapsa inchisorii potrivit art 63, alin (2)
sau art 64, alin (5)-(6);
d) Atunci cand, pe parcursul termenului de supraveghere, cel supravegheat savarseste o noua
infractiune cu intentie sau cu intentie depasita.

Revocarea facultativa:

Este posibila intr-o singura situatie reglementata in art 96, alin (6), C. pen. Potrivit acestui text, daca
infractiunea savarsita in termenul de supraveghere este din culpa, instanta poate mentie sau revoca
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. In cazul revocarii, pedeapsa pentru infractiunea
savarsita in acest termen, se va stabili potrivit regulilor de la recidiva sau pluralitatea intermediara,
urmand a fi executata in regim de detentie.

Anularea:

Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopra ca persoana condamnata mai savarsise o

infractiune pana la ramanerea definitva a hotararii prin care s-a dispus suspendarea pentru care s-a
aplicat o pedeapsa cu inchisoare, chiar dupa expirarea acestui termen, suspendarea se anuleaza,
infractorul este judecat din nou, aplicandu-se regulile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva
sau pluralitate intermediara.

In caz de anulare urmeaza ca cel condamnat sa execute pedeapsa cu inchisoare rezultat ca efect al
concursului de infractiuni, recidivei sau pluralitatii intermediare.

Efectele suspendarii executarii pedepsei:

Efectul imediat, principal dupa ramanerea definitiva a hotararii este faptul ca pedeapsa inchisorii nu
se mai executa.

Efectul definitiv se produce in cazul in care condamnatul nu a mai savarsit o noua infractiune
descoperita pana la expirarea termenului de suspendare, nu s-a dispus revocarea sau nu s-a
descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera a fi executata.

Liberarea conditionata
A. Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata

Potrivit art 99, C. pen liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa in
urmatoarele conditii:

a. Cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentie;

b. Cel condamant a avut o buna conduita pe toata durata celor 20 de ani de detentie;
c. Cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare,
afara de cazul cand doveste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca;
d. Instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in
societate.

Termenul de supraveghere este de 10 ani in care trebuie sa execute impecabil masurile de

supraveghere si obligatiile impuse de instanta.

B. Liberarea conditionata in cazul pedepsei inchisorii:

 1. Situatia cand condamnatul nu a prestat nicio munca si nu a implinit varsta de 60 ani.
In aceasta situatie conditiile privind fractiile de pedeapsa ce trebuie executate sunt
urmatoarele:
a. Pentru pedeapsa inschisorii ce nu depaseste 10 ani, condamnatul trebuie sa fi executat cel
putin 2 treimi din pedeapsa.
b. Pentru pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar nu mai mult de 20, condamnatul trebuie
sa fi executat cel putin 3 patrimi din durata pedepsei.

Conditii cu privire la regimul de executare:

Pentru a fi liberat conditionat, condamnatul trebuie sa se afle in regimul semideschis sau deschis.
Potrivit legii, in regimul semideschis intra condamnarile mai mari de 1, dar care nu depaseste 3; iar in
regimul deschis intra condamnarile de cel mult 1 an.

Conditii privind indeplinirea integrala a obligatiilor civile stabilite in hotararea de conamnare:

Liberarea conditionata se poate face daca este indeplinita si aceasta conditie. In ipoteza in care
condamnatul face dovata ca nu a putut indeplini aceasta conditie, aceasta se considera indeplinita.

Conditii privind convingerea instantei:

Cercetand dosarul, instanta trebuie sa-si urmeze convingerea ca persoana condamnata, executand
doar fractia de pedeapsa ceruta de lege s-a indreptat si se poate reintegra in societate, fara
executarea restului de pedeapsa in detentie.

Aceasta conditie exprima ideea ca liberarea conditionata nu este un drept al condamnatului, ci o

facultate a instantei.

2. Situatia liberarii conditionate cand se tine seama de munca prestat in timpul dentiei,
iar condamnatul nu a implinit varsta de 60 ani. In aceasta situatie fractiile sunt
urmatoarele:
a. In cazul condamnarii ce nu depaseste 10 ani, iar cel condamnat a prestat o munca, trebuie sa
rezulte ca a executat cel putin jumatate din durata pedepsei;
b. In cazul condamnarii ce depaseste 10 ani si condamnatul a prestat munca, sa rezulta ca a
executat 2 treimi din durata pedepsei aplicata de instanta;
3. Situatia condamnatilor care au implinit varsta de 60 ani:
a. In cazul condamnatului care a implinit 60 ani, si nu a prestat munca sunt necesare conditiile:
- Sa se afle in regim deschis sau semideschis;
- Condamnatul si-a indeplnit obligatiile civile rezultate din hotararea de condamnare;
- Convingerea instantei ca cel in cauza s-a reeducat si se va reintegra in societate;
- Daca condamnatul executa o pedeapsa ce nu depaseste 10 ani, trebuie sa aiba executat cel
putin jumatate din durata condamnarii;
- Daca condamnatul are de executat o condamnare mai mare de 10 ani, trebuie sa fi executat
efectiv 2 treimi din durata pedepsei la care a fost condamnat.
b. Condamnatul care a indeplniti 60 de ani si a prestat o munca:
- Daca are o condamnare ce nu depaseste 10 ani, trebuie sa rezulte ca a executat cel putin o
treime din durata pedepsei pronuntata de instanta;
- Daca are de executat o pedeapsa mai mare de 10 ani, trebuie sa fi executat cel putin
jumatate din durata pedepsei.
Instanta trebuie sa arate in hotarare motivele care au determinat-o sa acorde liberarea conditionata,
precum si atentionarea condamnatului cu privire la comportarea viitoare, consecintele ce le va
suporta daca va comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere sau obligatiile
impuse de instanta.

Termenul de supravheghere consta in durata dintre data liberarii conditionate si data implinirii
pedepsei.

Masurile de supraveghere sunt aceleasi ca si in cazul amanarii aplicarii pedepsei.

Obligatiile impuse liberatului sunt prevazute in art 101, alin 2, C. pen.

Perioada de executare a masurilor de supraveghere si a obligatiilor impuse este practic cuprinsa

intre cel putin 2 ani si pana la implinirea duratei pedepsei.

Supravegherea liberatului conditionat

Se executa de catre Serviciul de probatiune si de alte organe abilitate ale statului, iar pe de alta part,
liberatului ii revin unele obligatii in raport cu serviciul de probatiune.

Liberatul conditionat are urmatoarele obligatii:

a. Sa anunte in prealabil orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
b. Sa comunice schimbarea locului de munca;
c. Sa comunice informatii si documente care permit serviciului de probatiune sa controleze
mijloacele sale de existenta.

Modificarea sau incetarea obligatiilor

Daca pe durata supravegherii au intervenit motive care justifica fie impunerea unor obligatii noi, fie
sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea
obligatiilor in mod corespunzator pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare
sociala.

Potrivit art 103, alin (2), C. pen. instanta dipunse incetarea unora dintre obligatiile pe care le-a impus
cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Revocarea liberarii conditionate

Revocarea liberarii conditionate este intotdeauna obligatorie si se dispune in situatiile:

a) Pe durata supravegherii, liberatul conditionat cu rea-credinta nu respecta masurile de

supraveghere sau nu executa obligatiile impuse de instanta;
b) Dupa acordarea liberarii conditionate, cel liberat a savarsit o noua infractiune din culpa sau
cu intentie, ori praeterintentie pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa
inchisorii, chiar si pentru expirarea termenului de supraveghere.

Anularea liberarii conditionate

Conform art 105, alin (1), CP daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopra ca persoana
condamnata mai savarsise o infractiune pana la acordarea liberarii pentru care i s-a aplicat pedeapsa
inshisorii, chiar dupa expirarea termenului de supraveghere, liberarea se anuleaza, aplicandu-se
dupa caz dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitatea intermediara.
Efectele liberarii conditionate:

1. Un prim efect este provizoriu si consta in punerea in libertate a condamnatului.

2. Un alt efect il constituie punerea in aplicare a masurilor de supraveghere si a obligatiilor
fixate de instanta. In acest prim moment, serviciul de probatiune isi intra in atributii de a-l
supraveghea pe condamnat, de asemena, isi intra in atributii insitutiile abilitate de a
desfasura supravegherea liberatului pe partea lor de competenta.
3. Efectul definitiv intervine dupa implinirea termenului de supraveghere astfel:
- daca condamantul nu a savarsit o noua infractiune descoperita pana la implinirea termenului
de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberarii conditionate si nu s-a descoperit o cauza
de anulare, pedeapsa se considera executata.

Liberarea conditionata nu are efecte asupra drepturilor civile ale partii vatamate si asupra masurilor
de siguranta.

Bibliografie: paginile 591-635

Cursul al VII-lea, 05.04.18

MASURILE DE SIGURANTA IN DREPTUL PENAL

Masurile de siguranta sunt masuri de consrtrangere cu caracter preventiv care au drept scop
inlaturarea unor stari de pericol generatoare de fapte prevazute de legea penala.

Ca natura juridica, masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal.

Scopul masurilor de siguranta este acela de inlaturare a unei stari de pericol si prevenirea savarsirii
de noi fapte prevazute de legea penala.

Masurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis in mod nejustificat fapte prevazute de
legea penala, dar ele se pot dispune si fata de faptuitorul caruia nu i se aplica o pedeapsa.

Prin inlaturarea starii de pericol se intelege a face ca in locul starii de pericol sa se creeze o stare de
siguranta.

Masurile de siguranta sunt enumerate in art 108, CP si sunt in numar de 5.

1. OBLIGAREA LA TRATAMENT MEDICAL

Conform art 109, Cp, daca faptuitorul din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de consumul cronic
de alcool sau alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, poate fi obligat sa urmeze
un tratament medical pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature
starea de pericol.

In alineatul 2 al celuiasi articol se prevede ca, persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu
urmeaza tratamentul se poate dispune internarea medicala. Daca persoana obligata la tratament
medical este deja condamnata la o pedeapsa privativa de libertate, tratamentul se efectueaza in
timpul executarii pedepsei.

Cauza care determina luarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical o constituie
starea de boala a faptuitorului, inclusiv cu cea cauzata de alcool sua droguri, conjugata cu pericolul
pe care il prezinta persoana pentru societate, in sensul ca exista riscul ca aceasta sa comita noi fapte
prevazute de legea penala.
Petru a se putea dispune obligarea la tratament medical, instanta de judecata se bazeaza pe
expertiza medico-legala efectuata in caza si, din care rezulta, necesitatea dispunerii acestei masuri.
Masura se poate lua indiferent daca faptuitorului i se aplica sau nu o pedeapsa.

Durata masurii = nedeterminata (pana la ameliorare sau pana la insanatosire)

Obligarea provizorie la tratament medical: pe durata urmaririi penale judecatorul de drepturi si

libertati este acela care poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau
inculpatului. In cursul procedurii din camera preliminara, masura este dispusa de judecatorul de
camera preliminara; iar in cursul judecatii, masura este dispusa provizoriu chiar de instanta de
judecata.

Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra luarii

masurii provizorie de tratament medical printr-o incheiere motivata data in camera de consiliu, iar
instanta de judecata dispune masura provizorie tot printr-o incheiere motivata.

Potrivit art 246, C proc pen in cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca
sunt intrunite conditiile cerute de art 109, procurorul este acela care inainteaza judecatorului de
drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara o propunere de luare a masurii la
tratament medical. Propunerea este insotita de expertiza medicala.

Propunerea procurorului se solutioneaza de judecatorul sesizat (de drepturi sau de camera) in 5 zile
de la data inregistrarii. Solutionarea propunerii se dezbate in prezenta suspectului sau inculpatului, a
avocatului acestuia si cu participarea obligatorie a procurorului.

Masura obligarii la tratament medical poate fi ridicata de judecator daca starea de sanatate a
inculpatului/suspectului s-a ameliorat sau s-a produs insanatosirea. Judecatorul este sesizat in acest
sens de catre suspect/inculpat, de catre medicul acestuia, ori de un membru al familiei.

Potrivit art 566, C proc pen, masura de siguranta a obligarii la tratament medical, luata printr-o
hotarare definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitivul acesteia si a
copiei de pe raportul de expertiza medicala autoritatii de sanatate publica din judetul pe teritoriul
caruia locuieste persoana fata de care s-a dispus aceasta masura. Autoritatea de sanatate publica
comunica de indata persoanei vizate unitatea sanitara unde urmeaza sa faca tratamentul medical.

2. MASURA DE INTERNARE MEDICALA (art 110, CP)

Cand faptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau sufera de o
boala infecto-contagioasa si prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura internarii intr-o
unitate sanitara de specialitate pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa
inlature starea de pericol.

In cazul acestei masuri de siguranta, cauza starii de pericol isi gaseste temeiul in starea de pericol ce
decurge din conditia psihofizica anormala a suspectului/inculpatului, care a savarsit fapta datorita
faptului ca este bolnav psihic, sufera de o boala contagioasa, ori este consumator cronic de
substante psihoactive si exista pericolul ca va savarsi noi fapte prevazute de legea penala.

Masura internarii medicale nu se poate dispune decat in cazul in care faptuitorul prezinta o alterare
GRAVA a facultatilor mintale si constituie realmente un pericol pentru societate.

Boala psihica trebuie sa fie constata printr-o expertiza medicala.

Durata masurii = nedeterminata (pana la insanatosire sau ameliorare)

Si in cazul internarii medicale se poate dispune internarea provizorie pe parcursul procesului penal.

3. MASURA INTERZICERII UNEI FUNCTII SAU A EXERCITARII UNEI PROFESII

Aceasta masura se poate lua impotriva faptuitorului care datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor
cauza care il fac inapt pentru exercitarea une profesii sau meserii ori pentru desfasurarea unei
activitati, a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si exista pericolul sa savarseasca noi fapte
prevazute de legea penala, daca nu se iau masuri de siguranta.

Cauza care genereaza starea pe pericol in cazul acestei masuri de siguranta, o constituie lipsa
aptitudinii de care a dat dovada persoana care a savarsit fapta prevazuta de legea penala, de a
efectua, potrivit exigentelor cuvenite, activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta.

Starea de pericol izvoraste din modul periculos in care persoana care a savarsit fapta prevazuta de
legea penala, isi exercita meseria, profesia sau ocupatia sa, datorita nepregatirii, incapacitatii
psihofizice, este inapta pentru a mai exercita in mod nepericulos meseria, profesia sau ocupatia
respectiva.

Continutul masurii: consta in interdictia impusa infractorului de a mai ocupa functia, ori de a
exercita profesia, meseria, ocupatia in exercitarea careia a savarsit fapta prevazuta de legea penala.

Exemplu: instanta constata ca un medic, in cursul unui act operator a savarsit o ucidere din culpa
datorita nepregatirii sale profesionale.

Nerespectarea interdictiei stabilita de instanta, de catre cel in cauza atrage raspunderea penala
pentru savarsirea infractiunii de neexecutarea sanctiunilor penale prevazuta de art 288, CP si care se
pedepseste cu inchisoare de la 2-3 ani sau cu amenda.

Aceasta masura este revocabila la cerere dupa trecerea a cel putin 1 an, daca se constata ca
temeiurile care au impus luarea masurii au incetat. Daca cererea de revocare a fost respinsa, o noua
cerere nu se poate face decat dupa trecerea unui an de la data respingerii cererii anterioare. Aceasta
masura nu trebuie confundata cu pedeapsa complementara, prevazuta de art 66, alin 1, lit g) si
anume „interzicerea exercitiului dreptului de a exercita profesia, meseria, ori functia de care s-a
folosit faptuitorul pentru a savarsi infractiunea”.

4. MASURA DE SIGURANTA CONFISCAREA SPECIALA (art 112, CP)

Confiscarea speciala consta in trecerea silita si gratuita in patrimoniul statului a anumitor bunuri
apartinand persoanei care a savarsit fapta prevazuta de legea penala, a caror detinere in continuare
de catre acesta, data fiind legatura lor cu fapta savarsita, ori din cauza naturii lor, prezinta pericolul
savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala.

Temeiul acestei masuri de siguranta il reprezinta starea de pericol ce decurge din dobandirea,
detinerea sau folosirea unor bunuri ce au legatura cu savarsirea faptei si posibilitatea de a fi folosite
in viitor la savarsirea altor fapte prevazute de legea penala.

Aceasta stare de pericol pe care o reprezinta anumite bunuri este cunoscuta in doctrina sub
denumirea de periculozitate obiectiva, deoarece in cazul altor masuri de siguranta pericolul provine
de la o anumita persoana, ceea ce desemneaza o periculozitate subiectiva.

In cazul confiscarii speciale, starea de pericol se raporteaza nu numai la bunurile supuse confiscarii,
ci si la persoana faptuitorului.
Categorii de bunuri supuse confiscarii speciale (art 112, alin 1, CP):

a) Bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;

b) Bunuri care au fost folosite in orice mod sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca apartinand altei persoane,
aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) Bunurile folosite imediat dupa savarsirea faptei pentru a asigura scaparea faptuitorului sau
pastrarea folosului, ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau, daca apartinand
altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) Bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala sau pentru a rasplati pe infractor;
e) Bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite
persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
f) Bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.

Alte dispozitii privind confiscarea:

Potrivit legii, bunurile supuse confiscarii prevazute la art 112, alin 1, lit b) si c), se confisca daca sunt
ale faptuitorului.

Daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea
faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinandu-se seama de urmarea
produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta.

De la exceptia confiscarii in parte prin echivalent banesc, legiuitorul a considerat sa nu mai aplice
aceasta dispozitie in cazul in care bunurile supuse confiscarii au fost produse, modificate sau
adaptate in scopul savarsirii faptei (in locuri mestesugit ascunse).

Confiscarea speciala prin echivalent este situatia in care bunurile folosite de faptuitor sau destinate a
fi folosite la savarsirea faptei prevazute de legea penala si supuse confiscarii, nu sunt ale acestuia, iar
persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul ilicit al folosirii lor.

Confiscarea speciala in cazurile prevazute la art 112, lit b) – e), cand bunurile ce trebuiau confiscate
in natura nu se mai gasesc. In aceasta situatie legea prevede ca se vor confisca de la faptuitor bani si
bunuri pana la concurenta valorificarii bunurilor care nu se mai gasesc.

Se mai confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii,
precum si bunurile produse de acestea.

5. MASURA DE SIGURANTA CONFISCAREA EXTINSA

A fost introdusa in CP anterior prin legea 63/2012.

confiscarea extinsa este si ea o masura de siguranta prin care se face trecerea in patrimoniul statului
in conditiile prevazute de lege a unor categorii de bunuri provenite din savarsirea de infractiuni,
altele decat cele prevazute la art 112.

Sunt supuse confiscarii extinse alte categorii de bunuri decat cele prevazute la art 112, in cazul in
care o persoana este condamnata pentru savarsirea anumitor infractiuni prevazute in mod special
de lege cu indeplnirea urmatoarelor conditii:

a) Sa se fi comis una sau mai multe din infractiunile enumerate de legiuitor;

b) Infractiunea savarsita sa fi fost susceptibila de a-i produse infractorului un folos material;
 c) Infractiunile savarsite dintre cele enumerate de legiuitor sa fie prevazute cu o pedeapsa a
inchisorii de 4 ani sau mai mare;
d) Sa existe o hotarare de condamnare definitiva pentru savarsirea uneia din infractiunile
enumerate de lege;
e) Valoarea bunurilor dobandite de inculpat trebuie sa depaseasca in mod vadit veniturile
legale ale infractorului, calculile valorilor dobandite de inculpat se face pe o perioada de 5
ani inaintea descoperirii infractiunii.

La stabilirea valorii bunurilor dobandite in ultimii 5 ani se iau in calcul si:

- Valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata ori de un tert unui membru
familiei;
- Se au in vedere atat actele prin care bunurile au fost transferate in mod real, cat si actele
prin care bunurile au ajuns in mod fictiv ca apartinand acestor persoane;

Bibliografie: paginile 636 – 674

Cursul al VIII-lea, 19.04.18

MINORITATEA
Printre conditiile legale pentru ca o persoana sa raspunda din punct de vedere penal se numara si
varsta acesteia. In acest sens, potrivit art 113, alin 1), CP, minorul care nu a implinit varsta de 14 ani
nu raspunde penal.

Raspunderea penala a minorului incepe de la implinirea varstei de 14 ani. Rezulta ca cel putin din
punct de vedere stiintific, minorul sub 14 anise caracterizeaza printr-o incapacitate de a intelege, de
a percepe consecintele faptelor sale.

Minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani va raspunde penal doar daca se dovedeste ca acesta a
actionat cu discernamant.

Prezumtia relativa de lipsa de capacitate penala a minorului in perioada de varsta cuprinsa intre 14 si
16 ani poate fi rasturnata pe baza unei expertize medico-legale care sa ateste ca acesta a avut
discernamant.

Intrucat, minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani nu este responsabil penal decat in anumite
situatii, raspunderea penala a acestuia este conditionata de dovedirea existentei discernamantului.

Potrivit art 113, alin 3), CP minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal la fel ca si o
persoana adulta, prin urmare legiuitorul a considerat ca persoana care a implinit varsta de 16 ani are
posibilitatea de a-si da seama de semnificatia faptelor sale.

Consecintele raspunderii penale in cazul infractorilor minori:

In cazul infractorilor minori consecinta savarsirii unei infractiuni consta in suportarea de catre acestia
a unor masuri educative dintre cele pe care legea le prevede. Prin urmare, fata de minorul care
raspunde penal, se pot dispune numai masuri educative care pot fi neprivative de libertate sau
privative de libertate.

Art 114, alin 1), CP stabileste regula ca fata de minorul care la data savarsirii infractiunii avea varsta
cuprinsa intre 14 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate.
Totusi, in unele situatii sau datorita gravitatii infractiunilor savarsite, legiuitorul a instituit si
posibilitatea luarii fata de minor a unor masuri educative privative de libertate in urmatoarele cazuri:

1) Atunci cand minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani a mai savarsit o infractiune pentru
care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata, ori a carei executare a inceput
inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat.
2) Atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7
ani sau mai mare, ori detentiunea pe viata.

Masurile educative:

1) Masurile educative neprivative de libertate sunt:

a. Stagiul de formare civica;
b. Supravegherea;
c. Consemnarea la savarsit de saptamana;
d. Asistarea zilnica.

2) Masurile educative privative de libertate:

a. Internarea intr-un centru educativ;
b. Internarea intr-un centru de detentie.

Referatul de evaluare are rolul de a oferi instantei de judecata date cu privire la persoanele care au
savarsit infractiuni si sunt susceptibile de a fi mentinute in stare de libertate, inclusiv cu privire la
minorii fata de care urmeaza sau au fost luate deja masuri educative neprivative de libertate.

Scopul acestui referat este acela de a face instanta de judecata sa cunoasca date cu privire la
personalitatea minorului si posibilitatile sale de a se indrepta pe viitor.

Regimul masurilor educative neprivative de libertate:

Stagiul de formare civica

= Instruirea si educarea unei persoane pentru ca aceasta sa constientizeze si sa asimileze totodata

normele morale si de convietuire sociala pozitive.

Este cea mai usoara masura neprivativa de libertate.

Potrivit art 117, alin 1), CP aceasta masura consta in obligatia minorului de a participa la un program
cu o durata de maxim 4 luni pentru a-l ajuta sa inteleaga consecintele la care se supune in cazul in
care savarseste infractiuni, avand totodata rolul de a-l responsabiliza.

Dupa primirea hotararii de condamnare a minorului la masura educativa a stagiului de formare

civica, consilierul de probatiune dispune aducerea minorului si a reprezentantului din societate sau
din cadrul institutiei unde se va desfasura stagiul pentru punerea in executare a hotararii.

In cadrul acestei masuri educative, minorul trebuie sa frecventeze 8 ore pe luna de formare civica.

Supravegherea

= Are ca obiectiv principal controlarea si indrumarea minorului in cadrul programului sau zilnic pe o
perioada cuprinsa intre 2 si 6 luni sub coordonarea consilerului de probatiune.

Supravegherea si indrumarea minorului se realizeaza de catre parintii acestuia, indiferent daca

acestia sunt naturali sau adoptati sau de catre tutore.
Daca parintii nu pot asigura supravegherea in conditii optime, instanta dispune ca supravegherea
minorului pe aceeasi perioada de timp, sa fie realizata de o persoana de incredere.

Obiectul acestei masuri: aceasta masura are ca obiect principal participarea minorului la cursurile
scolare sau de formare profesionala si prevenirea desfasurarii unor activitati sau a intrarii in legatura
cu alte persoane care ar putea sa aduca atingere posibilitatii de indreptare a minorului.

Consemnarea la savarsit de saptamana

= Consta in obligatia impusa minorului de a nu parasi locuinta in zilele de sambata si duminica pe o

durata cuprinsa intre 4 si 12 saptamani.

Aceasta masura se executa, de principiu, pe durata unor sfarsituri consecutive de saptamana, afara
de situatia in care instanta decide altfel.

Minorul poate parasi locuinta cand in zilele de sambata si duminica are obligatia de a participa la
anumite cursuri.

Scopul este cel de a-l determina pe minor sa evite contactul cu anumite persoane sau sa i se interzica
accesul in anumite locuri care l-ar predispune pe minor sa aiba un comportament infractional.

Asistarea zilnica

= Consta in obligatia impusa minorului de a respecta un program stabilit de consilierul din serviciul de
probatiune care contine orarul si conditiile de desfasurare al activitatilor, precum si interdictiile
impuse minorului.

Aceasta masura educativa se ia pentru o perioada cuprinsa intre 3 si 6 luni si se face sub
coordonarea serviciului de probatiune.

Obligatiile impuse minorului de catre instanta:

Prima obligatie: obligarea minorului sa urmeze un curs sau un stagiu de formare profesionala.

A doua obligatie: sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita de catre instanta.

A treia obligatie: sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale sau la
alte adunari publice.

A patra obligatie: sa nu se aproprie si sa nu comunice cu victima sau cu membrii de familie ai

acesteia, cu alti participanti la savarsirea infractiunii sau cu alte persoane.

A cincea obligatie: sa se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate.

A sasea obligatie: a se supune masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala.

Obligatiile serviciului de probatiune:

Are obligatia de a sesiza instanta de judecata in doua situatii:

- Cand intervin motive care justifica fie modificarea obligatiilor stabilite initial, fie incetarea
executarii unora dintre acestea;
- Cand minorul nu respecta conditiile de executare a masurii educative sau nu executa
obligatiile care ii revin.
Conditiile pentru modificarea obligatiilor sunt prevazute de art 122, alin 1), CP:

- au intervenit motive care sa justifice impunerea unor noi obligatii;

- au intervenit motive care sa justifice sporirea conditiilor de executare a masurii educative;
- au intervenit motive care sa justifice diminuare conditiilor de justificare sau incetarea
anumitor obligatii.

Bibliografie: paginile

Cursul al IX-lea, 26.04.18

17 iunie examen: 12 JUMATATE

RASPUNDEREA PENALA A PERSOANEI FIZICE SI JURIDICE

Raspunderea penala este o institutie penala a dreptului penal, este cel de al treilea pilon al dreptului
penal.

Cadrul juridic al raspunderii penale il constituie in primul rand dispozitiile art 15, alin 2, C pen,
potrivit caruia infractiunea este singurul temei al raspunderii penale. De asemenea, intalnim
dispozitii penale care reglementeaza cauzele care inlatura raspunderea penala, mai mentionam aici
si cauzele justificative si cele de neimputabilitate, in prezenta carora savarsirea unei fapte prevazute
de legea penala nu constituie infractiune.

Raspunderea penala reprezinta consecinta savarsirii unei infractiuni.

Conceptul de raspundere penala:

Majoritatea autorilor definesc raspunderea penala ca fiind raportul juridic penal de constrangere
nascut ca urmare a savarsirii unei infractiuni intre stat, pe de o parte, si infractor, pe de alta parte.

Raport complex al carui continut il formeaza dreptul statului ca reprezentant al societatii de a

trage la raspundere pe infractor, de a-i aplica sanctiunea pentru infractiunea savarsita si de a-l
constrange sa o execute, precum si obligatia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se
supune sanctiunii aplicate in vederea stabilirii oridinii de drept si restaurarii suprematiei legii.

N. C pen reglementeaza raspunderea penala atat a persoanei fizice, cat si a persoanei juridice.

Temeiul raspunderii penale este intotdeauna savarsirea unei infractiuni.

Ca institutie fundamentala a dreptului penal, raspunderea penala reprezinta un andamblu de

dispozitii privitoare la realizarea prin constrangere a dreptului penal care stabileste conditiile in care
se naste un raport juridic penal de conflict cu privire la continutul si modul de solutionare a acestui
raport la cauzele care fac ca raspunderea penala sa fie inlaturata.

Principiile raspunderii penale:

Prin principii ale raspunderii penale se inteleg acele idei de baza, diribuitoare ce se regasesc in
normele de reglementare a raspunderii penale (a se studia din cursul scris).

Principiile raspunderii penale a persoanei juridice:

Acestea sunt aceleasi ca si la persoana fizica, dar si cateva precizari privind unele particularitati:

a) raspunderea penala a persoanei juridice poate interveni pentru orice infractiune;

Acest principiu rezulta din Legea 278/2006 care a introdus in C pen anterior raspunderea penala a
persoanei juridice, consacrand sistemul raspunderii penale generale.

b) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice

care a contribuit la savarsirea infractiunii;

Sfera persoanelor fizice care raspund penal si care antreneaza raspunderea penala a persoanei
juridice cuprinde: persoane fizice din conducerea persoanei juridice; persoanele care actioneaza ca
prepusi ai persoanei juridice; persoanele care au o relatie de factori de drept cu persoana juridica si
care savarsesc fapta in realizarea obiectului de activitate, ori in interesul persoanei juridice si cu
incubiintarea acesteia.

c) Raspunderea penala nu intervine pentru persoanele juridice de drept public;

Nu raspund penal: statul; autoritatile publice si institutiile publice.

Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unor activitati ce nu
pot face obiectul domeniului privat, pentru celelalte activitati care fac si domeniul dreptului privat
raspund privat.

Raspunderea juridica a persoanei juridice

Potrivit art 135, C pen, persoana juridica, cu exceptia statului si autoritatilor publice, raspunde penal
pentru infractiunea savarsita in realizarea obiectului de activitate sau in interesul, ori in numele
persoanei juridice.

Raspunderea penala a persoanei juridice intervine ca urmare a nasterii unui raport juridic penal de
conflict intre stat si persoana juridica infractoare care a savarsit o infractiune.

Subiectul raspunderii penale, in acest caz, nu mai este o persoana fizica, ci o persoana juridica.
Infractiunea este savarsita de o persoana fizica, insa persoana juridica apare ca subiect indirect al
infractiunii savarsite de persoana fizica, devenind astfel subiect al raspunderii penale.

Pentru ca persoana juridica sa aiba calitatea de subiect activ indirect al infractiunii savarsite si, deci,
calitate de subiect al raspunderii penale, trebuie sa se stabileasca:

- Daca persoana juridica indeplineste conditiile cerute de lege pentru a putea raspunde penal;
- Trebuie sa fie examinate raporturile persoanei juridice cu persoanele fizice, subiecti activi
nemijlocici ai infractunii pentru a se putea stabili daca faptele comise de acestia pot fi
imputate persoanei juridice.

Conditiile raspunderii penale a persoanei juridice:

Aceste conditii rezulta din reglementarea art 135, C pen. aceste conditii sunt:

a) Infractiunea sa fie savarsita de persoana juridica;

Persoana juridica reprezinta o forma e organizare in baza legii care este titulara de drepturi si
obligatii civile.

Persoana juridica se caracterizeaza prin aceea ca are o organizare de sine statatoare, are un
patrimoniu propriu si este destinata realizarii unui anumit scop licit (lucratic/nelucrativ).

b) Persoana juridica sa nu fie inclusa de legiuitor in randul persoanelor juridice care nu raspund
penal.
Potrivit legii nu raspund penal: statul, autoritatile publice si institutiile publice pentru infractiuni
savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.

c) Infractiunea sa fie savarsita in realizarea obiectului de activitate sau in interesul, ori in

numele persoanei juridice.

Legea penala romana a instituit pentru persoanele juridice raspunderea penala generala, socotindu-
se ca o persoana juridica poate comite orice infractiune.

Persoanele care pot angaja raspunderea penala a persoanei juridice

Art 135, C pen nu nominalizeaza aceste persoane. Din practica judiciara a tarilor avansate, cu
experienta in acest domeniu rezulta ca raspunderea penala revine organelor sau reprezentantilor
persoanei juridice.

Organele sunt constituite din una sau mai multe persoane fizice care prin lege sau statut au in cadrul
persoanei juridice o pozitie speciala, fiind insarcinate cu administrarea sau conducerea acelei
persoane juridice.

Organe pot fi: Adunarea Generala sau Consiliul de administratie, socotindu-se la aceste organe ca
directorul general este reprezentant al persoanei juridice.

Reprezentantul este persoana desemnata sau aleasa sa reprezinta persoana juridica.

Elementul subiectiv in cazul infractiunilor savarsite de persoana juridice:

Pentru existenta raspunderii penale a persoanei juridice trebuie sa se constate ca atat persoana
juridica, cat si persoana fizica au savarsit fapta cu VINOVATIE, adica cu intentie sau culpa.

Vinovatia persoanei juridica se raporteaza la persoana fizica care a angajat raspunderea penala a
persoanei juridice.

Stabilirea vinovatiei organului sau reprezentantului persoanei juridice (presedinte, director general,
etc) echivaleaza cu raspunderea penala a persoanei juridice.

Persoana fizica care a savarsit fapta prevazuta de legea penala, trebuie sa actioneze si ea cu
vinovatie.

Vinovatia persoanei juridice reprezinta atitudinea psihica a persoanei juridice care prin organul sau
individual sau colectiv de conducere a cunoscut si a incurajat sau numai incuviintat savarsirea cu
intentie de catre persoana fizica a infractiunii legate de activitatea persoanei juridice.

In cazul infractiunilor savarsite din culpa, atitudinea persoanei juridice este si ea la randul sau
culpabila atunci cand se constata in sarcina persoanei juridice lipsa de supraveghere sau de control
care a facut posibila savarsirea din culpa a infractiunii respective de catre persoana angajata.

Pedepsele aplicabile persoanei juridice:

Potrivit art 136, C pen pedepsele aplicabile persoanei juridice se impart in doua categorii, si anume:

a) Pedepse principale;
b) Pedepse complementare.

Pedeapsa principala aplicabila persoanei juridice este una singura, si anume AMENDA PENALA.
Pedeapsa amenzii pentru persoana juridica se stabileste ca si la persoana fizica, prin sistemul zilelor
amenda.

Potrivit legii, o persoana juridica poate fi amendata cu un cuantum de zile amenda cuprins intre 30
de zile si 600 de zile, iar suma de bani platibila pentru o zi amenda este curpinsa intre 100 si 5000 de
lei.

Cuantumul amenzii persoanei juridice se stabileste prin inmultirea zilelor amenda stabilite de
instanta cu suma stabilita tot de instanta.

Instanta stabileste numarul zilelor amenda tinand seama de criteriile de individualizare a pedepsei
mentionate in art 74, C pen.

Pentru stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile amenda, instanta trebuie sa aiba in
vedere cifra de afaceri in cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ si, pe de alta parte, valoarea
patrimoniului in cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ.

La stabilirea cumului/cuantumului in lei pentru o zi amenda, pe langa criteriile de ma sus, instanta

trebuie sa aiba in vedere si celelalte obligatii ale persoanei juridice.

Limitele speciale ale zilelor amenda:

Sunt stabilite prin dispozitiile art 137, C pen, astfel:

a) Intre 60 si 180 zile amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana
juridica numai pedeapsa amenzii;
b) Intre 120 si 240 zile amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana
juridica pedeapsa amenzii de cel mult 5 ani unica sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) Intre 180 si 300 zile amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana
juridica numai pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani;
d) Intre 240 si 420 zile amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana
juridica inchisoare de cel mult 20 de ani;
e) Intre 360 si 500 zile amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana
juridica pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viata.

Principiile raspunderii penale

a) Principiul legalitatii raspunderii penale;

b) Principiul ca infractiunea este singurul temei al raspunderii penale;
c) Principiul umanismului raspunderii penale;
d) Principiul ca raspunderea penala este personala;
e) Principiul inevitabilitatii raspunderii penale;
f) Principiul individualizarii raspunderii penale;
g) Principiul unicitatii raspunderii penale;
h) Principiul prescriptibilitatii raspunderii penale (cu unele exceptii).

Bibliografie: paginile 704-725

Cursul al X-lea, 03.05.18
REGIMUL PEDEPSELOR COMPLEMENTARE APLICABIL PERSOANELOR JURIDICE

In baza art 138, CP, legiuitorul stabileste regulile in baza carora instantele de judecata aplica
pedepsele complementare persoanelor juridice care comit infractiuni, precum si modul de executare
a acestora.

Art 138 stabileste regula: „Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune numai
atunci cand instanta constata ca fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si de alte
imprejurari ale cauzei, aceste pedepse sunt necesare.”

Pedepsele complementare ce se pot aplica persoanei juridice sunt urmatoarele:

a) Dizolvarea persoanei juridice;

Legea prevede cateva situatii in care ea poate sa fie aplicata:

1. Se aplica atunci cand persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii de infractiuni;
2. Se aplica atunci cand obiectul de activitate a fost deturnat in scopul comiterii de infractiuni,
iar pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 3
ani;
3. Se aplica in caz de neexecutarea cu rea-credinta a uneia dintre masurile complementare
prevazute de art 136, alin (3), lit b) – e), C pen.

b) Suspendarea activitatii persoanei juridice;

Aceasta pedeapsa consta in interzicerea desfasurarii activitatilor sau a uneia dintre activitatile
persoanei juridice in realizarea careia a fost savarsita infractiunea.

Aceasta pedeapsa complementara se mai aplica si atunci cand persoana juridica a fost condamnata
cu pedeapsa complementara a afisarii sau publicarii hotararii de condamnare si persoana juridica, cu
rea-credinta, nu executa aceasta masura.

In aceasta situatie, instanta poate pronunta suspendarea activitatii acelei persoane juridice a unei
dintre activitati desfasurate pe o durata de cel mult 3 luni de zile. Daca pana la expirarea acestei
perioade de 3 luni, persoana juridica nu executa afisarea sau publicarea hotararii de condamnare,
instanta dispune dizolvarea acelei persoane juridice.

Pedeapsa complementara a dizolvarii, cat si pedeapsa complementara a suspendarii a activitatii

persoanei juridice nu se poate aplica institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor,
patronatelor, organizatiilor religioase constituite potrivit legii, organizatiilor apartinand
minoritatilor nationale constituite potrivit legii, precum si persoanelor juridice care isi desfasoara
activitatea in domeniul presei.

c) Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice;

Aceasta pedeapsa consta in inchiderea uneia sau mai multor puncte de lucru apartinand persoanei
juridice cu scop lucrativ in care s-a desfasurat activitatea in realizarea careia a fost savarsita
infractiunea.
 d) Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice;

Continutul acestei masuri consta in interzicerea persoanei juridice de a participa direct sau indirect la
procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice.

e) Plasarea sub supraveghere judiciara;

Este o pedeapsa complementara ce presupune desfasurarea activitatii persoanei juridice in

continuare, dar sub supravegherea unui mandatar judiciar pe o perioada de la un an la 3 ani.

Daca persoana juridica nu ia masuri pentru prevenirea comiterii de infractiuni, mandatarul judiciar
sesizeaza instanta care dispune inlocuirea acestei masuri complementare cu suspendarea activitatii
persoanei juridice.

Instanta este sesizata prin intermediul judecatorului delegat cu executarea pedepselor

complementare.

Sunt exceptate de la plasarea sub supraveghere judiciara: institutiile publice, partidele politice,
sindicatele, patronatele, organizatiile religioase, etc.

f) Afisarea sau publicarea hotararii de condamnare.

Aceasta pedeapsa complementara se executa numai dupa ramanerea definitiva a hotararii de

condamnare a persoanei juridice si se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.

Potrivit art 145, alin (2), Cp, prin afisarea sau publicarea hotararii de condamnare nu poate fi
dezvaluita altor persoane juridice. Persoana juridica condamnata trebuie sa afiseze hotararea de
condamnare in forma si locul stabilit de instanta pe o perioada cuprinsa intre 1 si 3 luni.

Publicarea se face prin intermediul presei scrise sau audiovizuale, ori prin alte mijloace de
comunicare audiovizuale desemnate de instanta. Legea prevede ca daca publicarea se face prin
presa scrisa sau audiovizuala, instanta stabileste numarul aparitiilor care nu poate fi mai mare de 10,
iar in cazul publicarii prin alte mijloace audiovizuale, durata publicarii nu poate depasi 3 luni.

Aceasta pedeapsa complementara se poate aplica oricarei persoane juridice condamnate fara nicio
exceptie.

Dispozitii comune aplicabile persoanei juridice

a. Aplicarea unei sau mai multor pedepse complementare

Se dispune atunci cand instanta constata ca fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si de
imprejurarile cauzei, aceste pedepse sunt necesare.

Aplicarea unei sau mai multor pedepse complementare se face pe langa pedeapsa principala a
amenzii, indiferent de cuantum.

In principiu, aplicarea uneia sau mai multor pedepse aplicabile in cazul persoanei juridice, este
facultativa, dar si obligatorie atunci cand legea prevede acest lucru.

Cele 6 pedepse complementare nu se pot aplica cumulativ. Pedeapsa complementara a dizolvarii

persoanei juridice poate fi aplicata doar singura.
 b. Executarea pedepselor complementare pentru persoana juridica incepe sa curga dupa
ramanarea definitiva a hotararii de condamnare

Neexecutarea cu rea-credinta a pedepselor complementare ce presupun punerea in executare de

catre chiar persoana juridica (ex. Publicarea hotararii) este sanctionata, dupa caz, cu aplicarea unei
pedepse complementare mai severe, cum ar fi aceea a dizolvarii, ori a suspendarii activitatii
persoanei juridice.

In cazul persoanelor juridice care nu pot fi sanctionate cu dizolvarea, neexecutarea de catre

mandatarul, ori de catre administratorul lor a pedepselor complementare constituie infractiunea de
neexecutare a sanctiunilor penale in varianta prevazuta de art 288, alin (3), C pen.

c. Recidiva in cazul persoanei juridice

Si in cazul persoanei juridice, recidiva, ca forma a pluralitatii de infractiuni, consta in savarsirea din
nou a unei infractiuni de catre o persoana juridica, dupa ce aceasta a fost condamnata definitiv prin
comiterea unei noi infractiuni.

Potrivit art 146, C pen, exista recidiva pentru persoana juridica atunci cand dupa ramanerea
definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la reabilitare, persoana juridica savarseste din nou
o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita.

Recidiva in cazul persoanei juridice cunoaste 2 modalitati:

- Recidiva postcondamnatorie;
- Recidiva postexecutorie.

Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei juridice

Este modalitatea recidivei care exista cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de
condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita,
iar amenda pentru infractiuea anterioara nu a fost executata.

Conditii cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorie:

1. Sa existe o condamnare definitiva la pedeapsa amenzii, indiferent de cuantum;

2. Infractiunea ce a atras condamnarea definitiva sa fi fost comisa cu intentie sau cu intentie
depasita;
3. Pedeapsa definitiva aplicata (amenda), sa nu fie executata, ori sa nu fie executata in
intregime pana la data savarsirii unei noi infractiuni;
4. Condamnarea la plata amenzii sa nu fie dintre cele de care nu se tine seama la stabilirea
starii de recidiva prevazuta de lege la art 42.

Conditii cu privire la cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorie:

1. Savarsirea din nou a unei infractiuni de catre persoana juridica;

2. Noua infractiune sa fie savarsita mai inainte ca pedeapsa amenzii pentru infractiunea
anterioasa sa fi fost executata;
3. Noua infractiune trebuie sa fie comisa cu intentie sau intentie depasita.
 Recidiva postexecutorie in cazul persoanei juridice

Recidiva postexecutorie in cazul persoanei juridice este forma recidivei care exista atunci cand, dupa
executarea pedepsei amenzii, ori considerarea ca executata a acesteia, persoana juridica savarseste
din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita.

Conditii cu privire la primul termen al recidivei postexecutorie:

a. Existenta unei condamnari definitive pentru savarsirea unei infractiuni;

b. Infractiune care a atras condamnarea ramasa definitiva sa fi fost savarsita cu intentie sau cu
intentie depasita;
c. Condamnarea definitiva la pedeapsa amenzii sa fi fost executata sau considerata ca
executata;
d. Hotararea de condamnare pentru care s-a executat pedeapsa amenzii sa nu faca parte dintre
acelea de csre nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva (art 42, C pen).

La toare aceste conditii se mai adauga o cerinta si anume: noua infractiune ce atrage starea de
recidiva trebuie sa fie comisa pana la intervenirea reabilitarii pentru infractiunea savarsita anterior.

Termenul de reabilitare pentru amenda persoanei juridice este de 3 ani in conformitate cu

dispozitiile art 150, C pen.

Conditii cu privire la cel de al doilea termen al recidivei postexecutorie:

a. Savarsirea din nou a unei infractiuni;

b. Infractiunea sa fie savarsita dupa executarea amenzii pentru prima infractiune si pana la
intervenirea reabilitarii;
c. Noua infractiune trebuie sa fie savarsita cu intentie sau cu intentie depasita.

Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei juridice

Din dispozitiile art 146, alin 2 si 3 rezulta ca sanctionarea persoanei juridice este unitara atat pentru
recidiva postcondamnatorie, cat si pentru recidiva postexecutorie, adica ambele forme ale recidivei
persoanei juridice sunt sanctionate la fel.

In aplicarea pedepsei pentru recidiva, instanta va stabili o pedeapsa cu amenda pentru noua
infractiune, dar „intre limitele prevazute de lege majorate cu jumatate”.

Limitele speciale care se majoreaza cu jumatate sunt numarul de zile amenda, cuantumul unei zile
amenda fiind cel prevazut de lege, adica intre 100 si 5000 lei.

Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postexecutorie

In acest caz, pedeapsa pentru noua infractiune se va stabili intre limitele speciale majorate cu
jumatate. Daca dupa executarea pedepsei amenzii, in cazul recidivei postexecutorie, persoana
juridica savarseste un concurs de infractiuni, instanta va stabili cate o pedeapsa pentru fiecare
pedeapsa concurenta in limitele speciale majorate cu jumatate, iar apoi toate pedepsele concurente
se vor contopi potrivit regulilor de la concursul de infractiuni.

Aplicarea pedepselor complementare si luare masurilor de siguranta in cazul

recidivei persoanei juridice

Indiferent de forma recidivei se vor aplica dispozitiile art 147, alin 2, C pen, aplicabile tuturor
formelor de pluralitate de infractiuni comise de persoana juridica.
Pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia dizolvarii sau cele de aceeasi natura, dar
cu un continut diferit, se cumuleaza; iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natura si cu
acelasi continut se aplica pedeapsa cea mai grea.

Legea prevede ca pedepsele de siguranta, luate conform art 112, C pen, se cumuleaza.

Prescriptia raspunderii penale a persoanei juridice

Raspunderea penala a persoanei juridice se prescrie in conditiile prevazute de lege pentru persoana
fizica. (dispozitiile art 153 – art 156, C pen).

Prescriptia executarii pedepsei de catre persoana juridica

Potrivit art 149, alin (1), C pen termenul de prescriptie a executarii amenzii aplicate persoanei
juridice este de 5 ani.

In alin (2) al aceluiasi articol, este reglementata prescriptia executarii pedepsei complementare.
Executarea pedeapselor complementare se prescrie intr-un interval de 3 ani de la data la care
pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata.

Reabilitarea persoanei juridice

Reabilitarea are loc de drept daca in decurs de 3 ani, de la data la care pedeapsa amenzii sau
pedeapsa complementara au fost executate sau considerate ca executate, iar persoana juridica nu a
mai savarsit o alta infractiune.

Bibliografie: paginile 725-740

Cursul al XI-lea, 10.05.18

Cauzele care inlatura raspunderea penala

Cauzele care inlatura raspunderea penala sunt acele stari, situatii, imprejurari posterioare savarsirii
infractiunii regelementate de lege in prezenta carora se stinge raportul juridic penal de conflict
respectiv dreptul statului de a-l trage la raspundere penala pe infractor si obligatia acestuia de a
executa sanctiunea aplicata.

In Codul penal sunt regelementate cauzele generale care inlatura raspunderea penala la articolele
153, 154, 157, 158 si 159.

Aceste cauze sunt urmatoarele:

1. Amnistia este un act de clementa al parlamentului prin care este inlaturata raspunderea penala
pentru infractiuni savarsite pana la data aparitiei actului de amnistie prin publicarea lui in Monitorul
Oficial. Amnistia are un caracter juridic dublu, si anume un caracter de drept constitutional si un
caracter de drept penal.

Potrivit articolului 152 Cod penal, amnistia inlatura raspunderea penala pentru infractiunea
savarsita daca ea intervine dupa condamnare ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum
si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda incasata anterior aparitiei actului de amnistie nu se
restituie celui care a platit-o.

Dupa campul de aplicare al amnistiei, aceasta poate fi:

- Generala atunci cand se acorda pentru orice infractiune indiferent de natura sau de gradul de
periculozitate
- Speciala atunci cand amnistia se acorda doar pentru savarsirea anumitor infractiuni.

Dupa conditiile in care amnistia devine incidenta se distinge:

- Neconditionata ( pura si simpla ) atunci cand legea de amnistie nu conditioneaza aplicarea ei

- Conditionata atunci cand actul de amnistie conditioneaza aplicarea lui de indeplinirea

anumitor conditii legate de savarsirea infractiunii sau consecintele ei sau de persoana
condamnatului.

Dupa cum infractiunile vizate a fi amnistiate sunt sau nu definitiv judecate, amnistia poate fi:

- Antecondamnatorie atunci cand actul de amnistie intervine inainte de condamnarea

infractorului

- Postcondamnatorie atunci cand actul de amnistie intervine dupa condamnarea infractorului.

Obiectul amnistiei il constituie infractiunile savarsite pana la o anumita data expres mentionata in
actul de clementa.

Efectele amnistiei:

a. Daca amnistia intervine inainte de condamnare, in faza de urmarire penala, ea constituie o

cauza de clasare la Parchet.

b. Daca amnistia intervine in cursul procesului penal, in faza de judecata, ea constituie o cauza de
incetare a procesului penal.

c. Daca infractiunea amnistiata a fost savarsita in participatie penala, ea are efect fata de toti
participantii.

d. Persoanele care au beneficiat de amnistie se scot imediat din cazierul judiciar.

e. Daca amnistia intervine dupa condamnare, amnistia inlatura executarea pedepsei inchisorii dar
si executarea pedepselor complementare.

f. Daca amnistia postcondamnatorie a intervenit inainte de executarea in intregime a pedepsei

inchisorii, restul de pedeapsa nu se mai executa dar nu se mai executa nici pedeapsa accesorie care
insotea pedeapsa inchisorii.

g. Amnistia postcondamnatorie face sa inceteze decaderile, interdictiile si incapacitatile persoanei

condamnate.

h. Condamnatul amnistiat care comite ulterior o infractiune poate beneficia de institutiile:

- Renuntarea la aplicarea pedepsei;

- Amanarea aplicarii pedepsei;

- Executarea pedepsei sub supraveghere.

i. Condamnatul amnistiat care savarseste ulterior o infractiune nu este considerat recidivist.

Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta si asupra drepturilor persoanei vatamate.

2. Prescriptia raspunderii penale este o situatie de fapt, producatoare de consecinte juridice.

Prescriptia raspunderii penale consta in inlaturarea raspunderii penale pentru infractiunea savarsita
datorita trecerii unui anumit timp de la savarsirea acesteia, timp prevazut de lege in anumite conditii
si timp in care nu s-a solutionat cauza respectiva in acel interval de timp prin pronuntarea unei
hotarari judecatoresti ramasa definitiva.

Raspunderea penala se prescrie pentru orice fel de infractiuni cu exceptia:

- Infractiunilor de genocid;

- Infractiunile contra umanitatii si de razboi;

- Infractiunea de omor simplu, omor calificat;

- Infractiunile intentionate urmate de moartea victimei.

Din punct de vedere juridic, al naturii sale, prescriptia raspunderii penale este o cauza de stingere a
raspunderii penale si deci a actiunii de tragere la raspundere penala.

Termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana fizica si juridica

Termenele sunt prevazute de articolul 154 Cod penal, durata lor diferita find determinata de
gravitatea infractiunii savarsite, astfel:

- Termenul de 15 ani pentru infractiunile pentru care legea prevede detentia pe viata si
pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;

- Termenul de 10 ani cand pentru infractiunea savarsita pedeapsa este mai mare de 10 ani dar
mai mica de 20 ani;

- Termenul de 8 ani cand pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 5 ani dar nu depaseste
10 ani;

- Termenul de 5 ani cand pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 1 an dar nu depaseste 5
ani;

- Termenul de 3 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 1
an sau pedeapsa amenzii.

In caz de tentativa, termenul de prescriptie al raspunderii penale se calculeaza in raport de maximul

pedepsei prevazut de lege pentru infractiunea consumata.

In cazul in care infractiunea pentru care legiuitorul a prevazut o pedeapsa alternativa, inchisoare sau
amenda, termenul de prescriptie se calculeaza in raport cu maximul pedepsei inchisorii.

Daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este detentiunea pe viata sau
inchisoare, termenul de prescriptie se determina in raport cu pedeapsa detentiunii pe viata.

In conformitate cu articolul 148 Cod penal, termenele de prescriptie ale raspunderii penale pentru
persoana juridica sunt aceleasi ca si pentru persoana fizica, adica cele prevazute in articolul 154,
alineatul 1 Cod penal.

Calcularea termenului prescriptiei raspunderii penale

Pentru calcularea termenului prescriptiei raspunderii penale este necesar sa se cunoasca cu precizie
momentul de la care el incepe sa curga. Potrivit legii, termenul de prescriptie al raspunderii penale
incepe sa curga de la data savarsirii infractiunii.

In cazul infractiunii continue, termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii.

In cazul infractiunii continuate, termenul curge de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni.

In cazul infractiunii de obicei, termenul curge de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni.

In cazul infractiunii progresive, termenul incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii
infractiunii progresive, dar se calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului final.

In cazul infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale ( articolele 218-223 ) savarsite fata de un
minor, termenul de prescriptie al raspunderii penale incepe sa curga de la data la care acesta a
devenit major. Daca minorul a decedat inainte de implinirea majoratului prescriptia incepe sa curga
de la data decesului.

Termenele de prescriptie a raspunderii penale prevazute la articolul 154, se reduc la jumatate

pentru cei care la data savarsirii erau minori si se intrerup si se suspenda in conditiile prevazute de
lege pentru majori.

Pentru infractiunile savarsite in concurs real, termenul prescriptiei raspunderii penale curge separat,
distinct pentru fiecare infractiune, spre deosebire de infractiunile savarsite in concurs formal cand
termenul de prescriptie al raspunderii penale curge pentru toate infractiunile de la data comiterii
actiunii sau inactiunii incriminate.

Cazurile prevazute de lege care intrerup prescriptia raspunderii penale sunt prevazute in articolul
155, alineat 1 Cod penal si anume “cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin
indeplinirea oricarui act de procedura in cauza“.

Cazurile de intrerupere sunt legate de efectuarea unor acte de procedura penala pentru tragerea la
raspundere penala a suspectului sau inculpatului sau acte care presupun existenta unei activitati de
tragere la raspundere penala, adica a unui proces penal care a fost pornit.

Interventia prescriptiei speciale

Potrivit articolului 155, alineat 4 termenele de prescriptie de la articolul 154, alineat 1 daca au fost
depasite cu inca o data vor fi socotite ca indeplinite oricate intreruperi ar interveni.

Suspendarea cursului prescriptiei penale

Potrivit articolului 156 Cod penal, cursul termenului de prescriptie este suspendat pe timpul cat o
dispozitie legala ori o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a
actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Din dispozitiile articolului 156, rezulta cauzele ce pot duce la suspendarea cursului prescriptiei
raspunderii penale:

a. Existenta vreunei dispozitii legale care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau
continuarea procesului penal;

b. Prezenta unei imprejurari de neprevazut sau de neinlaturat.

3. Lipsa plangerii prealabile

Pentru ca tragerea la raspundere penala sa fie subordonata unei plangeri prealabile trebuie
indeplinite urmatoarele conditii:

a. Sa fie vorba de o infractiune pentru care legea penala prevede ca actiunea penala se pune in
miscare la plangere prealabila;

b. Plangerea prealabila trebuie sa fie facuta de persoana vatamata prin infractiune cu unele
exceptii prevazute de lege. In situatia in care faptuitorul a adus o vatamare mai multor persoane in
acelasi timp, el raspunde penal chiar daca plangerea s-a facut de catre o singura persoana.
Raspunderea se face in baza principiului indivizibilitatii active. In baza principiului indivizibilitatii
pasive, fapta atrage raspunderea penala a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la
savarsirea faptei chiar daca plangerea penala s-a facut numai cu privire la una dintre aceste
persoane care au participat. Plangerea prealabila trebuie facuta cu respectarea conditiilor cu privire
la:

- Forma;

- Organul caruia trebuie sa fie adresata;

- Termenul in care trebuie introdusa plangerea; termenul este de 3 luni din ziua in care
persoana vatamata a aflat despre savarsirea faptei.

4. Retragerea plangerii prealabile

Atunci cand punerea in miscare a actiunii penale este conditionata unei plangeri prealabile,
retragerea plangerii inlatura raspunderea penala.

Conditii:

a. Retragerea plangerii prealabile este posibila numai in cazul infractiunilor pentru care punerea
in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Daca retragerea
plangerii intervine in faza urmaririi penale, procurorul claseaza cazul; daca intervine in faza de
judecata, instanta ii spune “incetarea procesului penal“;

b. Sa existe o manifestare explicita a vointei persoanei vatamate de a-si retrage plangerea;

c. Retragerea plangerii trebuie sa intervina pana la pronuntarea unei hotarari definitive de

condamnare;

d. Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata.

In cazul unei pluralitati de faptuitori retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala
numai cu privire la faptuitorul fata de care a fost retrasa.

Bibliografie: 740-775
Cursul al XII-lea, 17.05.18

Impacarea partilor

Art 159, CP „impacarea poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut
din oficiu daca legea o prevede in mod expres”

Conditii:

a) Numai in cazurile in care pentru o infractiune punerea in miscare a actiunii penale se face
din oficiu, dar legea prevede posibilitatea impacarii partilor.

Ex: art 243, CP „insusirea bunului gasit”

b) Impacarea trebuie sa intervina numai intre persoana vatamata si infractor;

c) Impacarea sa fie totala, neconditionata si definitiva => irevocabila

Impacarea odata intervenita este irevocabila.

Efectele impacarii:

1. Impacarea inlatura raspunderea penala;

2. Impacarea stinge actiunea civila;
3. Impacarea produce efecte numai intre partile intre care a intervenit.
- Inselaciunea: Art 244, CP, Punerea in miscare se face din oficiu
- Inselaciune privind asigurarile

Potrivit legii, pentru a produce efecte, impacarea trebuie sa intervina pana la citirea actului de
sesizare a instantei. Acest act de sesizare este RECHIZITORIU. Rezulta ca impacarea trebuie sa
intervina incepand cu faza de urmarire penala si pana in momentul cercetarii judecatoresti in faza de
judecata.

In materia impacarii, o situatie speciala o intalnim in cadrul infractiunii de furt savarsit intre membrii
de familie, minorul in paguba tutorelui. De asemenea, furtul in cazul autorului care locuieste cu
persoana vatamata. Aceste furturi se pedepsesc numai la plangerea prealabila a persoanei
vatamate. Impacarea inlatura raspunderea penala.

In ipoteza infractiunilor pentru care este necesara plangerea prealabila sau poate interveni
impacarea este admisa legal negocierea intre persoana vatamata si infractor pentru retragerea
plangerii sau impacare, fapta neconstituind infractiunea de influentarea declaratiilor, cu conditia ca
negocierea sa nu se faca cu mijloace intimidante. – art 272, Cod Penal.

Medierea
In legatura cu retragerea plangerii prealabile si impacare, cauze care inlatura raspunderea penala,
mai exista si o alta cale de a solutiona conflictul de drept penal, altfel decat pe calea justitiei, aceasta
cale este MEDIEREA.

Conform art 1, Legea 192/2006 (cu modificarile ulterioare), „medierea reprezinta o modalitate
facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate
in calitate de mediator in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul
consimtamant al partilor.”

Medierea reprezinta o cale, o posibilitate legale de stingere a conflictelor de drept penal, prevazute
in L 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Procedura de solutionare a conflictului de drept penal pe calea medierei se face in urma incheierii
unui contract de mediere intre mediator, pe de o parte si partile aflate in conflict, pe de alta parte.

Procedura medierii poate interveni atat de inceperea procesului penal, dar si dupa ce procesul penal
a inceput.

CAUZELE CARE INLATURA SAU MODIFICA EXECUTAREA PEDEPSEI SI

CONSECINTELE CONDAMNARII

Gratierea

Gratierea reprezinta in dreptul penal un act la Presedintelui Romaniei atunci cand este individual sau
al Parlamentului Romaniei atunci cand gratierea este colectiva si consta in iertarea unui condamnat
sau a unei categorii de condamnati pe executarea in totul sau in parte a pedepsei aplicate, ori
comutarea acestei pedepse in alta mai usoara.

In tara noastra, gratierea si procedura acordarii gratierii este reglementata prin Legea 546/2002, iar
efectele gratierii sunt reglementate prin prevederile art 160, Cod Penal.

Potrivit Constitutiei, Parlamentul ofera amnistia si gratierea colectiva, iar Presedintele poate acorda
doar gratierea individuala. Parlamentul ofera gratierea prin lege, in timp ce Presedintele o ofera prin
decret prezidential.

Potrivit legii gratierii, gratierea individuala odata acordata nu mai poate fi revocata.

Sub aspectul naturii sale juridice, gratierea individuala este o cauza personala de inlaturare sau
modificare a executarii pedepsei aplicate unei persoane fizice sau juridice, fiind in acelasi timp si un
mijloc de individualizare a constrangerii juridice penale.

Gratierea individuala produce efecte in personam si, in principiu, opereaza asupra pedepselor ce se
executa efectiv.

Asupra pedepselor ce se executa sub supraveghere, gratierea produce efecte numai atunci cand in
actul de gratiere se prevede in mod expres acest lucru.

Gratierea poate capata un caracter obiectiv (real), in situatia in care se acorda unui numar
nedeterminat de persoane, in raport cu natura infractiunilor comise sau cu natura si cuantumul
pedepselor aplicate.

Gratierea nu se aplica pentru infractiunile savarsite in ziua adoptarii actului de gratiere.

Gratierea poate fi acordata si pentru pedepse ce se vor aplica dupa aparitia actului de clementa, dar
numai pentru infractiuni savarsite anterior aparitiei actului de gratiere, caz in care gratierea produce
efecte de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

Daca actul de gratiere apare ulterior ramanerii definitive a hotararii de condamnare, efectele
gratierii se produc de la data intrarii in vigoare a actului de gratiere.

Gratierea inlatura executarea pedepsei, dar nu sterge condamnarea, aceasta ramanand asa cum a
fost pronuntata de instanta si constituie antecedent penal.

In caz de savarsire a unei noi infractiune de catre cel care a beneficiat de gratiere, poate fi considerat
recidivist daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege.
Felurile gratierii:

In raport cu persoanel carora li se acorda gratierea, aceasta poate fi:

a) Gratiere individuala;
b) Gratiere colectiva;

Gratierea colectiva se poate acorda si pentru pedepse neaplicate inca pentru infractiuni savarsite
inainte de aparitia actului de gratiere. Pentru astfel de situatii, actul de gratiere poate sa prevada ca
procesul penal sa inceapa sau sa continue, iar daca se pronunta o hotarare de condamnare sa se
aplice dispozitiile actului de gratiere.

In functie de conditiile in care se acorda gratierea, distingem:

a) Gratiere neconditionata;
b) Gratiere conditionata;

Gratierea conditionata sau neconditionata se aplica si celor liberati conditionat din inchisoare.

Dupa intinderea efectelor, gratierea poate fi:

a) Totala;
b) Partiala;
c) Comutarea.

Pe calea gratierii nu se poate modifica regimul de executare a unei pedepse.

Obiectul gratierii il constituie executarea pedepsei. Potrivit art 160, CP, gratierea are ca efect
inlaturarea in totul sau in parte a executarii pedepsei, ori comutarea acesteia in alta mai usoara.

Gratierea are efecte, in principal, asupra masurilor educative privative de libertate, dar in subsidiar
poate avea efecte si asupra masurilor educative neprivative de libertate daca se prevede in mod
expres acest lucru in actul de gratiere.

Gratierea nu produce efecte asupra:

- Masurilor de siguranta;
- Drepturilor persoanei vatamate;
- Pedepselor complementare;
- A masurilor educative neprivative de libertate;
- A pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere, in afara de cazul cand se
dispune altfel prin actul de gratiere.

Prescriptia executarii pedepsei

Prin prescriptia executarii pedepsei se intelege inlaturarea fortei executive a unei hotarari defintive
de condamnare prin trecerea unui timp prevazut de lege.

Obiectul prescriptiei executarii pedepsei il constituie dreptul statului de a mai cere executarea unei
hotarari de condamnare.

Functia prescriptiei executarii pedepsei este aceea de a creea un obstacol in fata fortei executive a
unei hotarari de condamnare, atunci cand datorita unui interval de timp, executarea pedepsei nu
mai este utila.
Ratiunea existentei insitutiei prescriptiei executarii pedepsei consta in aceea ca, dupa trecerea unui
interval de timp mare de la ramanerea defintiva a hotararii de condamnare, executarea pedepsei nu
mai prezinta eficienta necesara pentru realizarea scopului pedepsei (prevenirea savarsirii de noi
infractiuni).

Sub raportul naturii sale juridice, prescriptia executarii pedepsei apare ca o cauza de stingere a
executarii pedepsei pronuntata printr-o hotarare defintiva.

Efectul juridic al prescriptiei executarii pedepsei este acela ca ea inlatura executarea pedepsei
principale.

Potrivit art 161, alin (2), lit a), CP, prescriptia nu inlatura executarea pedepselor principale
pronuntate pentru infractiuni de genocid, infractiuni contra umanitatii si de razboi, de asemenea,
potrivit art 161, alin (2), lit b), CP, prescriptia nu inlatura executarea pedepsei pentru infractiunea de
omor si omor calificat, dar si in cazul infractiunilor intentionate care au ca urmare moartea victimei.

Inlaturarea executarii pedepsei prin prescriptie, poate privi executarea pedepsei principale in
intregul ei, atunci cand condamnatul nu a inceput executarea deloc sau poate privi restul ce a mai
ramas neexecutat in cazul in care condamnatul a inceput executarea, dar dupa executarea
respectiva a evadat.

Precizare: prescriptia executarii pedepsei inlatura executarea, iar ceea ce se stinge este pedeapsa.

Prescriptia executarii pedepsei nu are efect asupra:

- Pedepselor complementare;

Executarea pedepselor complementare va incepe sa curga dupa implinirea termenului de

prescriptie.

Odata cu implinirea termenului prescriptiei executarii pedepsei principale, executarea pedepsei

accesorie este stinsa si ea.

- Prescriptia executarii pedepsei nu are efecte cu privire la masurile de siguranta luate in

cauza.
- Nu are efect nici asupra condamnarii in sine care ramane si constituie antecedent penal.

Termenele de prescriptie: art 162, alin (1), CP

Termenul de prescriptie a executarii pedepsei incepe sa curga din momentul ramanerii definitive a
hotararii de condamnare.

In cazul revocarii sau amanarii, termenul de prescriptie a pedepsei amanate sau a pedepsei revocate,
incepe sa curga de la data cu hotararea de revocare sau anulare ramana definitiva.

In cazul revocarii sau anularii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, ori a liberarii
conditionate, termenul de prescriptie a executarii pedepsei incepe sa curga de la data cand
revocarea sau anularea a ramas definitiva prin hotararea pronuntata.

In cazul revocarii liberarii conditionate, pe motiv ca liberatul conditionat pe durata supravegherii, cu

rea-credinta nu a respectat masurile de supraveghere sau obligatiile impuse de instanta, termenul
de prescriptie incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare a ramas definitiva si se
calculeaz in raport cu restul de pedeapsa ramas neexecutat.
Cand pedeapsa amenzii este inlocuita cu pedeapsa inchisorii, termenul de prescriptie a executarii
pedepsei incepe sa curga de la data cand hotararea de inlocuire a ramas definitiva si se calculeaza in
raport cu durata pedepsei inchisorii.

Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepselor

Pentru o mai buna aparare sociala, legiuitorul a prevazut ca in anumite situatii care tulbura cursul
prescriptiei executarii pedepsei, condamnatul sa piarda beneficiul timpului curs pana la ivirea acestei
situatii.

Efectul aparitiei situatiei prevazute de legiuitor consta in faptul ca, din momentul ivirii situatiei,
incepe sa curga un nou termen de prescriptie.

Situatiile de intrerupere a prescriptiei sunt prevazute de art 163, CP si vizeaza, pe de o parte cauzele
de intrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei principale privative de libertate, iar pe de
alta parte a executarii pedepsei amenzii.

a. Cauzele de intrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei privative de libertate:

1. Inceperea executarii pedepsei privative de libertate;
2. Sustragerea condamantului de la executarea pedepsei dupa ce aceasta a inceput;
3. Savarsirea din nou a unei infractiuni;
4. In cazul in care cel condamnat se sustrage de la executarea pedepsei, savarseste din nou o
infractiune, el dovedeste o perseverenta infractionala si, pe cale de consecinta, legiuitorul
anihileaza efecte le care prescriptia le-a putut produce pana atunci. In aceasta ipoteza,
momentul intreruperii cursului prescriptiei este momentul savarsirii noii infractiuni;

b. Cauzele de intrerupere a prescriptei executarii pedepsei amenzii:

1. In ipoteza inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, dupa care persoana se sustrage
de la executarea pedepsei, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand
hotararea de inlocuire a amenzii cu inchisoare a ramas definitiva si se calculeaza in raport cu
durata pedepsei rezultate prin inlocuire;
2. In ipoteza in care o persoana fizica a fost condamnata la plata amenzii si din motive
neimputabile ei nu a platit-o, termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii este de 3
ani si incepe sa curga de la data la care hotararea de condamnare la plata amenzii a ramas
definitiva; acest termen se intrerupe in momentul in care prin hotararea de condamnare
definitiva, instanta a decis inlocuirea obligatiei de plata a amenzii cu obligatia de munca in
folosul comunitatii;
3. Daca dupa comutarea pedepsei amnezii in munca in folosul comunitatii, condamnatul se
sustrage, termenul de prescriptie este de 3 ani.

Suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei

Potrivit art 164, CP, cursul prescritptiei executarii pedepsei este suspendat in cazurile si conditiile
prevazute in CPP. Rezulta din aceasta dispozitie ca, cauzele de suspendare a cursului termenului de
prescriptie a executarii pedepsei sunt de ordin procedural, aceste cazuri sunt:

a) In cazul contestatiei in anulare;

CPP prevede ca anumite cazuri impotriva unei hotarari judecatoresti ramase definitiva de
condamanre se poate introduce o contestatie in anulare, la instanta de apel care a pronuntat
hotararea a carei anulare se cere.
Potrivit art 430, CPP pana la solutionarea contestatiei in anulare, instanta sesizata, avand si
concluziile procurolui, poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere, in acest caz
cursul prescriptiei se suspenda pana la solutionarea pedepsei.

b) In cazul amanarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata, cazurile de amanare a

aplicarii pedepsei sunt prevazute in art 589, CPP pe perioada cat pedeapsa este amanata
este suspendat cursului prescriptiei executarii pedepsei;
c) In cazurile de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata;

Cazurile de intrerupere a pedepsei inchisorii sau a pedepsei detentiunii pe viata sunt reglementate
de art 592, CPP. Potrivit acestuia executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata, poate fi
intrerupta si in cazurile prevazute de art 589, CPP.

Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.

Alte cazuri privind inlaturarea pedepsei:

a. Decesul condamnatului;
b. Desincriminarea faptei.

Bibliografie: paginile

Cursul al XIII-lea, 24.05.18

Cauzele care inlatura consecintele condamnarii

REABILITAREA IN DREPTUL PENAL ROMAN

= prin reabilitare se intelege reinserarea sociala completa a condamnatului prin inlaturarea pentru
viitor a tuturor incapacitatilor si interdictiilor ce decurg in general dintr-o hotarare de condamnare
si prin repunerea lui, din punct de vedere moral si social, in situatia pe care o avea inainte de
condamnare.

Interesul condamnatului pentru reabilitare rezulta din faptul ca reabilitarea judecatoreasca poate fi
obtinuta de condamnat la cererea acestuia adresata instantei de judecata. Aceasta cerere este
motivata de un interes personal si imediat al condamnatului de a ocupa o functie sau de a desfasura
o activitate pentru care se cere sa nu aiba antecedente penale.

Pe de alta parte, solicitarea reabilitarii judecatoresti este determinata si de un interes pe plan social,
care face ca fostul condamnat sa apara ca o persoana demna de incredere si de respect in relatiile cu
ceilalti membrii ai societatii si sa capete sentimentul demnitatii si dreptul de a nu se mai imputa
acestuia trecutul infractional in urma incetarii interdictiilor, incapacitatilor si decaderilor ce rezulta
din hotararea de condamnare.

In lumina NCP, obtinerea reabilitarii judecatoresti prezinta interes si dupa decesul condamnatului,
pentru ca el sa ramana in memoria celor care l-au cunoscut ca un om care s-a reintegrat social in
urma condamnarii suferite.

Trasaturile caracteristice ale reabilitarii:

a) Reabilitarea judecatoreasca poate fi dobandita pentru orice condamnare;

b) Reabilitarea este, in principiu, indivizibila (aceasta inseamna ca o persoana nu poate
reabilitata pentru o anumita condamnare, dar sa ramana nereabilitata pentru alte
 condamnari. Cu alte cuvinte, reabilitarea trebuie obtinuta atunci cand se face cererea pentru
toate condamnarile suferite);
c) Reabilitarea inlatura pentru viitor interdictiile, incapacitatile si decaderile rezultate din
hotararea de condamnare;

Prin interdictie se intelege o prevedere legala care interzice savarsirea anumitor fapte juridice sau
incheierea unor acte juridice de catre persoanele care au suferit condamnari.

Prin incapacitate se intelege situatia unei persoane care nu are posibilitatea de a se bucura de
anumite drepturi datorita faptului ca a suferit o condamnare.

Prin decadere se intelege lipsirea unei persoane de unele din drepturile sale civile sau politice ca
urmare a survenirii unei condamnari.

d) Reabilitarea face sa inceteze caracterul de antecedent penal al condamnarii pentru viitor

astfel ca, comiterea unei noi infractiuni dupa reabilitare nu mai da nastere la starea de
recidiva;
e) Reabilitarea nu are ca urmare obligatia statului de a-l reintegra in functia din care
condamnatul a fost scos ca urmare a condamnarii, ori de redare a gradului militar pierdut.

Natura juridica a reabilitarii este aceea de cauza care inlatura consecintele condamnarii.

Reabilitarea de drept

Reabilitarea de drept reprezinta acea forma de reabilitare care consta in inlaturarea

incapacitatilor si interdictiilor care rezulta din condamnare in virtutea legii si in momentul
indeplinitii conditiilor legale in mod automat.

Conditiile in care se acorda reabilitarea de drept persoanelor condamnate: art 165, CP

a) Conditii cu privire la condamnare:

1. Reabilitarea de drept opereaza pentru toate condamnarile la pedeapsa amenzii, indiferent
de cuantum;
2. Reabilitarea de drept opereaza in cazul condamnarilor la pedeapsa inchisorii, care nu
depaseste 2 ani;
3. Reabilitarea de drept opereaza si in cazul condamnarilor la pedeapsa inchisorii a carei
executare a fost suspendata sub supraveghere indiferent de termenul stabilit de instanta
pentru supraveghere.
b) Conditii privind termenul in care intervine reabilitarea de drept: beneficiul reabilitarii de
drept este acordat de legiuitor este dupa trecerea unui termen de 3 ani de la stingerea
condamnarii; acest termen se calculeaza de la data executarii pedepsei privative de
libertate, iar in cazul amenzii penale, termenul de 3 ani incepe sa curga de la data cand
amenda a fost achitata sau executarea ei s-a stins in alt mod (prin prestarea unei munci
nemunerate in folosul comunitatii sau in varianta inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa
inchisorii)
c) Conduita condamnatului pe durata termenului de reabilitare: sa nu savarseasca infractiuni
pe perioada termenului de reabilitare.
 Reabilitarea judecatoreasca

Reabilitarea judecatoreasca este forma de reabilitare care consta in inlaturarea interdictiilor si

decaderilor, precum si a incapacitatilor ce rezulta dintr-o hotarare de condamnare, inlaturare ce se
face de catre o instanta printr-o hotatare judecatoreasca.

Datorita faptului ca, reabilitarea judecatoreasca este mai anevoioasa si se acorda pentru condamnari
mai mari de 2 ani, reabilitarea judecatoreasca reprezinta, practic, forma obisnuita sau normala de
reabilitare. Orice condamnat poate cere reabilitarea, chiar daca condamnarea pentru care solicita
reabilitarea nu antreneaza nici o decadere, interdictie sau incapacitate.

Potrivit NCP poate fi reabilitat si condamnatul decedat pana la implinirea termenului de reabilitate in
conditiile prevazute de lege.

Conditiile reabilitarii judecatoresti:

a) Conditii cu privire la condamnarile pentru care se cere reabilitarea judecatoreasca: are un

camp de aplicare foarte larg. Ea este aplicabila tuturor condamnarilor la pedeapsa inchisorii
mai mare de 2 ani.
b) Conditii cu privire la termenul de reabilitare: aceste conditii sunt prevazute in art 166, CP si
sunt urmatoarele:
- 4 ani in cazul condamnarilor care nu depasesc 5 ani;
- 5 ani in cazul condamnarilor la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste
10 ani;
- 7 ani in cazul condamnarilor la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in cazul pedepsei
detentiunii pe viata, comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii;
- 10 ani in cazul condamnarii la detentiunea pe viata, considerata ca executata ca urmare a
gratierii, implinirii termenului prescriptiei executarii pedepsei sau liberarii conditionate.

Condamnatul decedat, pana la implinirea termenului de reabilitare, poate fi reabilitat daca instanta
evaluand comportarea condamnatului pana la deces, apreciaza ca merita aceste beneficiu.

Persoana care decedeaza in timpul executarii pedepsei inchisorii nu poate beneficia de reabilitarea
post mortem, deoarece reabilitarea vizeaza o condamnare executata, ci nu o condamnare in curs de
executare.

Din formularea legii rezulta ca reabilitarea condamnatului decedat pana la implinirea termenului de
reabilitare este facultativa pentru instanta.

In ipoteza in care, dupa implinirea termenului de reabilitare, condamnatul introduce cererea de

reabilitare, dar apoi decedeaza, procesul poate continua in conditiile prevazute de C proc pen.

Procurorul general nu mai poate dispune reducerea termenelor de reabilitare.

c) Conditii cu privire la conduita condamnatului:

- Cel condamnat in cursul termenului de reabilitate sa nu fi savarsit o infractiune;
- Cel condamnat a achitat in intregime cheltuielile de judecata si si-a indeplinit obligatiile civile
stabilite prin hotararea de condamnare, cu exceptia cazului in care dovedeste ca nu a putut
sau cand partea civila a renuntat la despagubiri.
Calculul termenului de reabilitare:

1. Pentru reabilitarea de drept:

Termenul de reabilitare in cazul reabilitarii de drept incepe sa curga de la data cand a luat sfarsit
executarea pedepsei principale sau de la data la care executarea pedepsei s-a prescris.

Reabilitarea in cazul pedepsei inchisorii ce nu depaseste 2 ani incepe sa curga astfel:

a) De cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale;

b) De cand s-a implinit termenul prescriptiei executarii pedepsei;
c) In caz de gratiere toala sau a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de
gratiere daca la acea data hotararea de condamnare era defitiva sau de la data ramanerii
definitive a hotararii de condamnare, daca actul de gratiere se refera la infractiuni in curs de
judecata;
d) Atunci cand s-a implinit termenul de supraveghere in cazul in care, pedeapsa de pana la 2
ani inchisoare a fost suspendata cu supraveghere.

Reabilitarea in cazul pedepsei amenzii:

Termenul de 3 ani incepe sa curga din momentul in care amenda a fost achitata integral sau
executarea s-a stins in orice alt mod.

2. Pentru reabilitarea judecatoreasca:

Termenele prevazute la art 166, lit a) – d), se socotesc de la data cand a luat sfasit executarea
pedepsei privative de libertate mai mare de 2 ani, ori de la data la care aceasta s-a prescris.

In cazul condamnarilor succesive, termenul de reabilitare se calculeaza in raport cu pedeapsa cea

mai grea si curge de la data executarii ultimei pedepse.

Anularea reabilitarii judecatoresti

Reabilitarea judecatoreasca va fi anulata cand, dupa acordarea ei, s-a descoperit ca cel reabilitat mai
savarsise o infractiune care daca ar fi fost cunoscuta ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.