MINISTERUL JUSTIȚIEI

ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE PREGĂTIRE A AGENȚILOR DE PENITENCIARE
TÂRGU OCNA

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

PROFESIONALE DE AGENT DE PENITENCIARE

DETENŢIUNEA PE VIAŢĂ ȘI CONDAMNAȚII LA DETENȚIUNEA PE

VIAȚĂ

DOMENIUL DE STUDIU: Drept penal și procesual penal

Profesor îndrumător:
Comisar şef de poliție penitenciară Elisabeta-Gabriela DRAGOMIR

Autori,
Elev BĂBEI Iulia-Andreea
Elev MIHALACHE Sergiu-Alexandru
Elev TOADER Bianca-Alexandra

-2022-
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

CUPRINS

Conținut Nr. pagină

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL I: DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

I.1. Conceptul de pedeapsă

I.1.1. Neaplicarea pedepsei detențiunii pe viață
I.2. Infracțiuni pentru care este prevăzută pedeapsa
detențiunii pe viață
I.3. Liberarea condiționată și calculul pedepsei în caz
de comutare sau înlocuire

CAPITOLUL II: CONDAMNAȚII LA

DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ
II.1. Aspecte de ordin criminologic și statistic privind
condamnații la detențiunea pe viață

II.2. Comportamentul specific al condamnațiilor la

detențiunea pe viață

II.3.

2
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

INTRODUCERE

Pedepsele sunt sancţiuni proprii dreptului penal şi reprezintă cea mai importantă
categorie, fiind în acelaşi timp şi măsuri de constrângere ce se aplică infractorilor. În
sistemul sancţionator acestea sunt cele mai severe.
Așa cum aminteam anterior, cea mai severă dintre pedepsele aplicabile în
dreptul penal român este detențiunea pe viață. Ea este privativă de libertate, cu
caracter perpetuu, permanent și a fost introdusă pentru prima dată prin Decretul-lege
nr.6/1990, înlocuind pedeapsa cu moartea.
“Pedepsele sunt singurele sancţiuni represive, destinate să curme activitatea
infracţională şi să determine schimbarea mentalităţii sociale a infractorului, printr-o
acţiune modelatoare coercitivă şi educativă pe care o exercită asupra acestuia.
Pedeapsa constituie instrumentul realizării procesului educativ şi de reinserţie socială,
însă numai după ce s-a comis infracţiunea, transpunând în fapt dezaprobarea
membrilor societăţii faţă de cei care aduc atingere valorilor apărate de legea penală
(siguranţa statului, patrimoniul, ordinea publică etc.). Ea poate fi aplicată numai dacă
este prevăzută de legea penală, numai unui infractor şi numai de către instanţele de
judecată.”1
În plus, trebuie făcute toate eforturile posibile de a le oferi persoanelor
condamnate la detențiunea pe viață un regim creat pe necesitățile lor și de a-i ajuta să
reducă nivelul de risc pe care îl reprezintă, de a minimiza daunele pe care sentințele
nedeterminate le provoacă în mod necesar, de a-I păstra în contact cu lumea
exterioară și de a le oferi posibilitatea să fie reintegrați în societate, asigurând
garantarea în siguranță a acestei liberări.

CAPITOLUL I : DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

1
G. S. Barbu, A. Şerban, Drept execuţional penal, Ed. C.H. Beck, ed. a II – a, Bucureşti 2007, p.
33-34

3
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

“Vreți să preveniți infracțiunile? Faceți în așa fel încât luminile să însoțească

libertatea.”- Cesare Beccaria
I.1.Conceptul de pedeapsă

 Infracțiunea

Considerații esențiale despre infracțiune

“Termenul “infracțiune” are mai multe sensuri, al căror conținut rezultă în funcție
de contextul în care acesta este utilizat.
Definiția generală a infracțiunii este înscrisă în art. 15 alin.(1) C.pen. potrivit
căruia: „Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție,
nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.”
Noul Cod penal a păstrat numai două dintre cele trei trăsături existente în
definiția veche - tipicitatea (prevederea faptei în legea penală) și vinovăția, iar la
acestea a adăugat alte două trăsături – antijuridicitatea (caracterul nejustificat al faptei
prevăzute de legea penală) și imputabilitatea (caracterul imputabil al faptei prevăzute
de legea penală).” 2

2
Mihai Adrian Hotca, Instituții de drept penal, Universul Juridic, București, 2014, pag.38-39

4
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

 Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice sunt închisoarea,

detențiunea pe viață și amenda.
Conceptul de pedeapsă
Pedepsele ocupă un rol important, ele fiind sancțiunile de bază și care se aplică
numai persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Ele sunt măsuri de constângere și pot
viza drepturile și libertățile peroanei condamnate ori patrimoniul acesteia.
“Pedeapsa este cea mai importantă sancțiune de drept penal, care nu poate fi
stabilită și aplicată decât în condițiile legii. Prin gravitatea și specificul ei, se distinge de
3
orice alt tip de sancțiune juridică.”

“ Ca sancţiune penală, pedeapsa are un caracter personal, ea neputând fi

aplicată decât celui vinovat de săvârşirea infracţiunii, neexistând răspundere penală
pentru fapta altei persoane, ci numai pentru subiectul activ al infracţiunii. Legată de
persoana infractorului în mod absolut, pedeapsa se stinge odată cu decesul
4
condamnatului înainte de executarea pedepsei, nefiind transmisibilă. “
Pedepsele sunt singurele sancțiuni represive sau sancțiuni penale destinate să
curme activitatea infracțională și să determine schimbarea mentalitații antisociale a
infractorului, printr-o acțiune modelatoare, în același timp corectivă și educativă, pe
care o exercită asupra acestuia.
Scopul pedepsei decurge din necesitatea vitală a apărării sociale împotriva
infracțiunilor. Prevenirea săvârșirii de infracțiuni se realizează atât pentru cel căruia i se
aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea
infractorului, așa-numita prevenție specială, cât și pentru ceilalți destinatari ai legii
penale care, sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută de norma penală, își
comformează conduita exigențelor acesteia, așa-numita prevenție generală.

3
A. Boroi, Gh. Nistoreanu, Drept penal. Partea generală, Ed. All Beck, ed. a III – a, Bucureşti
2001, p. 285
4
A. Boroi, Gh. Nistoreanu, opera citată, p. 291

5
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

 Funcțiile pedepsei
În doctrina penală s-a arătat că funcțiile pedepsei sunt: funcția de constrângere,
funcția de reeducare, funcția de exemplaritate și funcția de eliminare.
Prin urmare, pedeapsa, ca o măsură cu caracter coercitiv, se concretizează într-
o anumită privațiune sau restricție impusă persoanei care a săvârșit infracțiunea,
cauzându-i, prin aceasta, în mod inevitabil o suferință. Astfel, în cazul aplicării unei
pedepse privative de libertate, cel condamnat este pus în anumite condiții în care,
îndepărtat de familie, suportă unele privațiuni și restricții de ordin moral și fizic.
Elementul de constrângere și suferință se mai constată și în regimul de executare a
pedepsei privative de libertate în penitenciar, unde condamnatului i se impun anumite
restricții și se exercită o presiune psihică asupra acestuia.
Cu toate că îndeplinește o funcție de constrângere și reprimare executarea
pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana
condamnatului.
Funcția de reeducare constă în influențarea pozitivă a pedepsei asupra
infractorului, care fiind supus unor privațiuni sau restricții- se va convinge de
necesitatea respectării legii penale și va evita în viitor să săvârșească fapte penale. În
penitenciar condamnatul este supus unui adevărat sistem de reeducare și de instruire
ori de ridicare a nivelului cultural, prin intermediul unor programe ce se derulează în
acest scop.
Funcția de exemplaritate constă în influența pe care pedeapsa aplicată unui
condamnat o produce asupra altor persoane.
Funcția de eliminare constă în excluderea temporară sau definitivă a
condamnatului din societate cu scopul de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.
 Detențiunea pe viață
Detențiunea pe viață este, în concepția legiuitorului român, o pedeapsă
principală ce se aplică pentru săvârșirea unor infracțiuni grave. De regulă detențiunea
pe viață este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii. Există însă și cazuri în care

6
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

detențiunea pe viață este pedeapsă principală unică, un exemplu în acest sens fiind
infracțiunea de genocid comisă în timp de război [art. 438 alin. (2) C.pen.].
Detențiunea pe viață constă în privarea de libertate a individului pentru tot restul
vieții. Este o sancțiune absolut determinată, nefiind susceptibilă de individualizare.
Privarea de libertate pe durată nedeterminată are ca trăsătură principală constrângerea
și un mod de executare, inițial, în regim de maximă siguranță, avându-se în vedere
gravitatea infracțiunii și, mai ales, periculozitatea persoanei condamnatului.
Totuși, detențiunea pe viață nu este de regulă perpetuă. Legiuitorul a prevăzut
înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață în pedeapsa cu închisoarea în momentul în
care condamnatul împlinește o anumită vâstă.
Potrivit articolului 58 Codul penal, înlocuirea este facultativă și operează dacă
persoana condamnată a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a
îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de
cazul în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească și a făcut
progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale. Înlocuirea se face cu 30
de ani de închisoare. Înlocuirea operează la împlinirea vârstei de 65 de ani.
“Ca expresie a umanismului dreptului penal, art. 57 C.pen. prevede că
inculpatului care a împlinit vârsta de 65 de ani la data pronunțării hotărârii de
condamnare nu i se aplică detențiunea pe viață, în locul acesteia urmând a se aplica
pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării unor drepturi pe durata ei maximă (care este de 5 ani, potrivit art. 66 C.pen.).
„5
În caz de înlocuire, perioada executată ca detențiune pe viață se socotește ca
fiind executată în contul pedepsei cu închisoarea.
Alături de pedeapsa detențiunii pe viață poate fi aplicată pedeapsa
complementară a degradării miliare sau a publicării hotărârii de condamnare, nu și
pedeapsa complementară a intericerii exercitării unor drepturi. În cazul în care
5
Instituții de drept

7
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

pedeapsa principală stabilită de instanță este detențiunea pe viață, se va putea

dispune ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării tuturor drepturilor prevăzute de
articolul 66 alin. (1) lit. a)-o) C.p. sau a unora dintre acestea. Alături de pedeapsa
detențiunii pe viață pot fi aplicate măsuri de siguranță (de exemplu confiscarea
specială).
I.1.1. Neaplicarea pedepsei detențiunii pe viață

Considerente de ordin umanitar implică necesitatea neaplicării pedepsei

detenţiunii pe viaţă persoanelor care au împlinit vârsta de 60 de ani la data pronunţării
hotărârii. În acest caz, indiferent că pedeapsa detenţiunii pe viaţă este pedeapsă unică
sau este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii, în locul ei se vor aplica pedeapsa
închisorii pe timp de 25 ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă,
respectiv 10 ani. În felul acesta, în cazul în care detenţiunea pe viaţă este prevăzută ca
pedeapsă unică pentru o anumită infracţiune, legiuitorul creează un regim sancţionator
atenuant pentru persoanele care au împlinit vârsta de 60 de ani.
Dacă împlinirea vârstei de 60 de ani are loc în timpul executării pedepsei
detenţiunii pe viaţă, această pedeapsă se înlocuieşte de drept cu închisoarea pe timp
de 25 de ani. Pentru că are loc de drept, înlocuirea se operează de către administraţia
locului de deţinere, care nu poate aplica însă, alături de pedeapsa închisorii pe timp de
25 de ani, şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aşa cum
procedează instanţa în cazul în care inculpatul a împlinit vârsta de 60 de ani înainte de
condamnare, deoarece pedepsele complementare nu pot fi aplicate decât de către
instanţă.
‘’Înlocuirea detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani are
loc pe cale judiciară, în ipoteza în care inculpatul împlineşte 60 de ani înainte de
condamnare, şi pe cale administrativă, în ipoteza în care condamnatul a împlinit 60 de
ani în timpul executării pedepsei.’’ 6“

6
M. Basarab, V. Paşca, Gh. Mateuţ, C. Butiuc, opera citată, p. 342

8
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

De asemenea, detenţiunea pe viaţă nu se mai poate aplica atunci când

infractorul era minor la data săvârşirii infracţiunii şi când se reţin în favoarea
7
inculpatului circumstanţe atenuante.”

I.2. Infracțiuni pentru care este prevăzută pedeapsa detențiunii pe viață

“Ca pedeapsă unică, detenţiunea pe viaţă este prevăzută numai pentru

comiterea a două infracţiuni din Codul penal, şi anume: genocid pe timp de război şi
tratamente neomenoase în timp de război [art. 357 alin. (2) şi art 358 alin. (4) C.
pen.].”8 Există o singură reglementare specială în Legea nr. 427 din 23 iulie 2004
privind statutul personalului silvic care prevede în art. 42 că omorul săvârşit asupra
personalului silvic în condiţiile stabilite de Codul penal la art 175 lit f) se pedepseşte
numai cu detenţiune pe viaţă.

“Pentru înlăturarea
caracterului descurajant al acestei
pedepse, legiutorul român a
reglmentat posibilitatea înlocuirii
acestei pedepse cu detenţiunea
severă pe timp de 25 de ani, pentru
cei care la data pronunţării hotărârii
de condamnare au împlinit vârsta de 60 de ani.” 9
Alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se aplică pentru infracţiunile cele mai grave cum
ar fi: infracţiuni contra siguranţei statului, infracţiunea de omor deosebit de grav, tortura
7
Conform art. 77 C. pen., când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa detenţiunii
pe viaţă, când există circumstanţe atenuante, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani
8
A. T. Moldovan, Drept penal. Partea genrală, Ed. Lux Libris, Braşov 2009, p. 83
9
C. Niculeanu, art. cit., p. 75

9
 DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

care a avut ca urmare moartea victimei, distrugerea şi semnalizarea falsă care au

produs o catastrofă de cale ferată, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau
altor materiale radioactive, care a produs moartea uneia sau mai multor persoane,
traficul de stupefiante organizat, precum şi în cazul infracţiunilor militare prevăzute de
art 338 (421 Viitorul C. pen.), 339 (art. 442 Viitorul C. pen.), 341 alin. 2 (art. 424 Viitorul
C. pen.), 342 alin. 2 (art. 425 Viitorul C. pen.), 343 (art. 426 Viitorul C. pen.), 344 (nu
există în Viitorul C. pen.), 345 alin 3 (nu există în Viitorul C. pen.).
“Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este prevăzută şi în legile speciale penale pentru
fapte deosebit de grave: împiedicarea exploatării aeronavei (art. 107 din Codul aerian)
şi împiedicarea exploatării navei (art. 123 alin. 3 din Decretul 443/1972 privind
navigaţia civilă).”10

CAPITOLUL II: CONDAMNAȚII LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

II.1. Aspecte de ordin criminologic și statistic privind condamnații la detențiunea

pe viață

10
A. T. Moldovan, opera citată, p. 83

10
DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ ȘI CONDAMNAȚII
LA DETENȚIUNEA PE VIAȚĂ

11