Universitatea “Petre Andrei” din Iași

Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

Efectele psihosociale ale incarcerarii

Masterand: Cezar Pintilie

2020

_____________________________________________________________________________________
1
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

1. Generalitati referitoare la pedepsele aplicabile in sistemul de

drept penal roman

Ca toate sanctiunile juridice, sanctiunile de drept penal sunt consecintele coercitive pe care
legea le leaga de incalcarea preceptelor normelor penale. In esenta, ele sunt masuri de constrangere
(de coercitie) specifice pe care le atrage savarsirea faptelor interzise de legea penala si care
functioneaza ca mijloc de restabilire a ordinii de drept incalcate si de realizare a scopului
reglementarii juridice a relatiilor de aparare sociala.1

Pedeapsa este acea sanctiune de drept penal care consta intr-o masura de constrangere si
reeducare prevazuta de lege pentru comiterea unor anumite fapte socialmente periculoase si care
se aplica de catre instantele judecatoresti infractorilor, in scopul explicit al prevenirii savarsirii de
noi infractiuni. Legiuitorul Codului penal de la 1968 si-a insusit aceasta acceptiune, reglementand
in art. 52 din Vechiul Cod penal ca “pedeapsa e o masura de constrangere si un mijloc de reeducare
a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni”. In noua
reglementare, scopul pedepsei nu mai este definit de catre NCP, ci de catre disp. art. 3 din Legea
nr. 254/20132.

Ca efect al evolutiei sociale, al progreselor inregistrate in domeniul criminologiei, al

penalogiei si stiintei penitenciare si, in fine, odata cu rezultatele obtinute pe planul cunoasterii de
catre stiintele socio-umane, a avut loc o constanta adaptare si rearanjare a sanctiunilor de drept
penal. Cunoasterea cauzelor criminalitatii, atat la nivelul fenomenului global, cat si la nivelul
comportamentului individual, cunoasterea fenomenelor psiho-sociale legate de aplicarea si

1
C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generala, Universul juridic, 2007, Bucuresti, p. 282
2
“Scopul executarii pedepselor si a masurilor privative de libertate. (1) Scopul executarii pedepselor si masurilor
educative privative de libertate este prevenirea savarsirii de noi infractiuni
(2) Prin executarea pedepselor si a masurilor educative privative de libertate se urmareste formarea unei atitudini
corecte fata de ordinea de drept, fata de regulile de convietuire sociala si fata de munca, in vederea reintegrarii in
societate a detinutilor sau persoanelor internate”.
_____________________________________________________________________________________
2
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

executarea pedepselor, studiul comportamentului uman in mediu inchis si in genere in

colectivitatile din peniteenciare si alte locuri de executare a privatiunii de libertate, toate acestea
au impus concluzia ca reactia impotriva infractorilor nu este eficienta daca se reduce numai la
pedepse privative de libertate, aplicate pe scara din ce in ce mai larga in epoca moderna, odata cu
renuntarea la aplicarea prea frecventa a pedepsei cu moartea, dar si ca urmare a cresterii
vertiginoase a criminalitatii.3

Executarea pedepselor in regim de detentie este conceputa ca fiind o solutie de ultim resort,
opinia doctrinara fiind in sensul subsidiaritatii incarcerarii fata de alte sanctiuni de drept penal. Se
spune ca incarcerarea in regim penitenciar este o situatie complexa cu ampla rezonanta in modul
de viata al individului.4 Aceasta pentru ca impune persoanei care executa pedeapsa adaptarea la
un set de noi reguli specifice stilului de viata respectiv si pune la incercare evolutia ulterioara a
personalitatii sale. De cele mai multe ori, exista o granita fina intre privarea de libertate a
condamnatilor si incalcarea drepturilor fundamentale ale omului. Legea fundamentala protejeaza
dreptul la integritate fizica si psihica: “(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică
şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de
pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.”5
Bineinteles ca pedepsele trebuie aplicate in baza unei hotarari judecatoresti pronuntate de o
instanta legal investita, cu respectarea tuturor principiilor reglementate de lege (art. 2 – 13 NCPP).

2. Efectele psihosociale ale privarii de libertate

Constrangerea, ca element principal al inchisorii, se refera la restrangerea drepturilor si

libertatilor cetatenesti prevazute in Constitutie, dar si in intelesul libertatii de miscare si actiune

3
C. Bulai, op. cit., p. 285
4
I.T. Butoi, T. Butoi, Psihologie judiciara, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2004, p. 378
5
Art. 22, Constitutia Romaniei,
_____________________________________________________________________________________
3
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

neingradita. Posibilitatea de activitate fizica si psihica nestanjenita, vocatia si dreptul de a alege

actiunile si timpul in care se efectueaza, limitele personale ale actiunilor, inactiunile si lipsa de
deplasare voita, toate acestea fac parte din atributele libertatii. Constrangerea din cadrul pedepsei
limiteaza dreptul la miscare, stabileste reguli si conduite precise cu privire la actiuni si inactiuni,
incepand cu obligarea de a locui si vietui intr-un anumit loc, continuand cu separarea de familie,
prieteni, cunostinte, excluderea din locul de munca, din localitate si viata sociala, precum si
stabilirea unor serii de comportamente obligatorii si interdictii, care de cele mai multe ori produc
suferinte fizice si morale prin insasi existenta lor.6

In toate cazurile, privarea de libertate a unei persoane prin obligarea acesteia la executarea
unei pedepse in regim de detentie isi pune amprenta asupra sa nu doar pe timpul detentiei, dar si
ulterior, in special asupra personalitatii sale.

Pentru o mai buna analiza a consecintelor psihosociale pe care le are incarcerarea asupra
persoanelor, este necesara o cunoastere detaliata a fenomenelor de aceeasi natura care pot interveni
in cursul executarii unei pedepse in regim de detentie. Sosirea individului in locul de detinere nu
este o consecinta fireasca a liberului arbitru, ci este modalitatea prin care organele abilitate il obliga
pe acesta la suportarea unei sanctiuni. Fiecare individ reactioneaza la aceasta sanctionare in mod
diferit, unic. In continuare, vom enumera doar cateva dintre cele mai des intalnite fenomene
psihosociale ce intervin in cursul traiului persoanelor in mediile privative de libertate.

2.1 Socul de a fi incarcerat

Doctrina in materie indica faptul ca felul in care se transpune socul incarcerarii se

caracterizeaza printr-o gama complexa de framantari psihice si psihosociale, incepand cu criza de

6
I. Chis, Noul Cod penal comentat – Partea Generala, Editia a II-a, revazuta si adaugita, Universul Juridic, Bucuresti,
2014, p. 396
_____________________________________________________________________________________
4
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

detentie manifestata de la inchiderea in carapacea tacerii pana la comportamente agresive si

autoagresive (sinucideri, autoflagelari).7 Incarcerarea are ca si repercusiune caracteristica
anihilarea elementelor distinctive care apartin de personalitatea individului, in special prin
obligarea detinutului sa poarte uniforma. Acest aspect il “dezbraca” de posibilitatea de a fi altfel
decat restul persoanelor, de a-si reprima falsul sentiment de apartenenta la regimul penitenciar pe
care toti acesti factori il implementeaza. Alta latura a socului incarcerarii este restrangerea
libertatilor individuale. Privarea de relatii cu cei apropiati, lipsa de actualitate si contemporaneitate
pe plan informativ, obligarea la suportarea autoritatii etc. se rasfrang, toate, asupra individului si
integritatii sale.

La toate acestea se adauga contactul cu subcultura carcerala care, in scurta vreme, il face
pe detinut sa-si formeze o noua viziune asupra propriei persoane si sa-si elaboreze o strategie de
supravietuire constand intr-un comportament de consimtire-integrare (de conformare pasiva).8

2.2 Perceptia condamnatului asupra executarii pedepsei si asupra

locului de detinere

Acest aspect este in deplina dependenta cu modul in care fiecare detinut a rezolvat, in
mintea sa, problema “ispasirii”.9 Cand individul considera ca executarea pedepsei este consecinta
directa a faptului ca a savarsit respectiva fapta si ca merita sa fie sanctionat, atitudinea sa e supusa
resemnarii si acceptarii. Cand pedeapsa este vazuta ca nedreapta (mai severa decat ar trebui, pentru
infractiunea respectiva), detinutul sufera angoasa de a executa o sanctiune nedreapta, pe care nu o

7
I.T. Butoi, Tudorel Butoi, op. cit., p. 391
8
Ibidem, p. 392
9
Mitrofan N., Aspecte privind relatia etic-juridic-psihologic, in “Revista penitenciara” nr. 3, Bucuresti, 1995
_____________________________________________________________________________________
5
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

merita. Astfel, atitudinea sa se va caracteriza prin sentimente de victimizare, sentimente de

neimplinire, va fi ostil locului de detinere etc.

De mentionat este ca adaptarea la viata specifica de detinut este direct proportionala cu

toleranta pe care o dezvolta individul fata de conditiile pe care le ofera mediul privativ de libertate.
Tot asa, viziunea negativa pe care o au majoritatea detinutilor o au asupra mediului penitenciar ii
determina pe acestia sa asocieze aceste sanctiuni privative de libertate cu un sentiment decisiv,
omitand, astfel, aspectul reeducarii.

2.3. Ierarhia si statutul – elemente specifice locurilor de

detinere

Lato sensu, prin “ierarhie” se intelege “Sistem de subordonare a gradelor, a funcțiilor, a

autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. [Gen. -iei. / cf. fr. hiérarchie].”10 Pentru membrii
ierarhiilor, aceasta notiune e conceputa ca o clasificare verticala, cei de sus fiind mai privilegiati
decat cei de jos.

Statutul, pe de alta parte, este calitatea pe care o are un individ printre altii asemenea lui.
In mediul privativ de libertate, unii condamnati sunt privilegiati din acest punct de vedere,
beneficiind de mici avantajte, datorita unor activitati pe care le desfasoara sau altor factori
distinctivi.

Astfel, in psihologia judiciara se vorbeste despre “smecheri”, “impresii”, “nepotii”, ca

tipologii sociale specifice locurilor de detinere.

10
http://dexonline.ro/definitie/ierarhie
_____________________________________________________________________________________
6
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

Fara a intra in detalii, de mentionat este ca, asupra psihicului persoanelor care, inevitabil,
au de a face cu fenomenul de apartenenta la una din grupele sociale, se exercita o presiune enorma
ale caror efecte nu sunt vizibile numai pe loc, ci si pe termen lung. Intrarea sau iesirea dintr-una
din categoriile sociale de care se face vorbire mai sus implica, deseori, sentimente de umilinta,
deznadejde sau constrangere fizica sau morala, lucruri care ar fi absurd sa se conceapa ca fiind
usor de uitat sau de reprimat.

2.4. Agresivitate si violenta

Cele mai frecvente reactii comportamentale ale celor arestati sunt, de cele mai multe ori,
de o manifestare extrema. Astfel, arestatul fie ca se inchide in sine, se inhiba, fie ca manifesta
comportamente agresive: actionale sau de limbaj.

Limitele dintre cele doua forme de reactii comportamentale nu sunt rigide, arestatul trecand
usor de la o extrema la alta. Se remarca o frecventa crescuta a comportamentelor agresive, uneori
chiar a celor autoagresive (automutilari, tentative de sinucidere, uneori sinucideri). Asemenea
comportamente nu pot fi generalizate. Exista categorii de arestati care simuleaza comportamentele
autoagresive, in scopul de a impresiona si deruta organele de urmarire penala.

In functie de criteriul obiectului impotriva careia este exercitata violenta sau este indreptat
comportamentul agresiv, doctrina11 distinge intre:

- Comportament agresiv indreptat impotriva propriei persoane (autoagresiune)

- Comportament agresiv indreptat impotriva obiectelor care au semnificatii sociale
- Heteroagresivitate (impotriva celorlalti si a conducatorilor)

11
Ibidem, p. 395
_____________________________________________________________________________________
7
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

Violenta este utilizarea fortei asupra altor persoane cu scopul de a-si impune propria vointa.
Sigur ca privarea de libertate este catalizatorul perfect pentru aparitia acestui tip de comportament.

O forma de violenta specifica mediului privativ de libertate este sclavia, fenomen

psihosocial care nu este absolut deloc de ignorat din punct de vedere al efectelor extreme pe care
le are asupra “victimei” acestui tip de comportament, care pot culmina, uneori, cu un grad de
violenta nejustificat, raportat la personalitatea individului supus la sclavie.

2.5. Tulburari psihice

Acestea pot surveni ca reactie a individului fata de incarcerare. Sigur ca anumite tulburari
pot preexista sau pot sa intervina cat persoana a fost in stare de libertate, dar acestea nu prezinta
interes in contextul vizat.

In fruntea listei se afla starile depresive, care se pot manifesta astfel:

- Melancolie puternica
- Disperare
- Anxietate
- Tentative de suicid
- Halucinatii auditive si vizuale
- Temeri delirante de persecutie

Factorii psihologici care contribuie sau chiar determina aceste stari pot fi:

- Rusinea
- Remuscarile
- Despartirea brusca de familie

_____________________________________________________________________________________
8
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

Alt set de tulburari psihice este format din starile de confuzie pe care le sufera condamnatul
la un interval de timp scurt dupa incarcerare (depunere). Acestea pot fi detectate prin
recunoasterea mai multor semne:

- Dezorientarea temporala si spatiala

- Privire ratacita
- Dureri de cap violente
- Somn agitat
- Vise de groaza
- Halucinatii la care subiectul participa activ (actioneaza fizic intr-un fel sau altul)

Mai exista si tulburari generate de sevrajul alcoolic. Acesti subiecti sufera:

- Crize anxioasa, violente

- Delirum tremens (febra, tremuraturi)
- Tulburari de perceptie
- Agitatie psiho-motorie
- Halucinatii (mai ales zoopsii – adica bolnavul vede animale: broaste, serpi, soareci, insecte)
- Insomnii
- Puls accelerat

Este cert faptul ca semnalarea acestor simptomatologii trebuie sa atraga examenul unui
medic specialist si aplicarea unor tratamente, inclusiv preventiv.

3. Concluzii

Este de necontestat faptul ca executarea unei pedepse penale in regim de detentie isi pune
amprenta asupra oricarei persoane, indiferent de particularitatile psiho-sociale pe care le prezinta.
In mod constant, preocuparea doctrinei si a practicienilor trebuie sa fie transformarea fenomenului

_____________________________________________________________________________________
9
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

incarcerarii intr-o sanctiune cat mai eficienta sub aspectul indeplinirii scopurilor pedepsei (rolul
sanctionator, rolul de reeducare), dar trebuie luat in calcul si principiul umanismului executarii
pedepselor, a carei “ramura” esentiala este evitarea supunerii persoanelor condamnate la
consecinte psihosociale greu de suportat.

Un aspect foarte important la care trebuie lucrat, in ciuda resurselor finite de care dispun
administratiile penitenciarelor, este o mai buna individualizare a executarii pedepselor. Fara
putinta de tagada, trebuie evitata aplicarea unui sablon, a unei etichete care sa corespunda tuturor
detinutilor, desi se dovedeste a fi deosebit de dificil. Un atare sablon incurajeaza dezumanizarea si
“dezbracarea” condamnatilor de elementele care ii diferentiaza pe unii de altii. Aceasta solutie
implica adaptarea masurilor si activitatilor reeducative la particularitatile fiecarui detinut in parte.
Actiunile de individualizare inseamna si diversificarea modalitatilor reeducative in functie de
gradul de recuperabilitate al detinutilor (unii sunt mai receptivi, altii mai putin receptivi la
influentele reeducative sau chiar le resping).

Alt aspect esential din punctul de vedere al rolului reeducativ pe care il are incarcerarea
este pregatirea detinutilor in vederea eliberarii, considerat si finalul procesului de reeducare.
Aceasta activitate presupune informarea lor cu privire la posibilitatile legale pe care le au pe linia
reintegrarii socio-profesionale, dezbaterea cu detinutii a modalitatilor de depasire a unor greutati
inerente dupa eliberarea din penitenciar, prevenind astfel fenomenul de recidiva. Desigur
problematica pe care o presupune pregatirea in vederea eliberarii din penitenciar este mult mai
cuprinzatoare si trebuie, cum spuneam si mai sus, adaptata fiecarui caz in parte.

Un ultim aspect demn de luat in seama este viziunea societatii asupra fostilor condamnati.
Mentalitatea actuala ii proscrie in mod generalizat, contribuind, astfel, la gradul de succes al
reintegrarii detinutului dupa eliberarea din regimul penitenciar. In cazul acesta, isi face loc un
principiu destul de simplu: daca fostul detinut este tratat ca un infractor, se va simti ca un infractor,

_____________________________________________________________________________________
10
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

si aceasta regula acopera toate punctele necesare intelegerii motivului pentru care necesitatea unui
filtru mult mai complex in ce priveste imaginea acestei categorii sociale este indubitabila.

In final, trebuie precizat si ca o foarte mare parte din reusitele de care trebuie sa dea dovada
administratiile locurilor de detinere depinde si de resursele materiale de care dispun aceste entitati.
Totodata, personalul penitenciarului care pune in executare toate regulile de convietuire sociala
este esential si poate face diferenta, prin calitate. Pentru aceste motive, consider ca un punct de
plecare realizabil pentru un progres sistematic este focalizarea pe instruirea si pregatirea acestora,
in vederea realizarii actului de reeducare intr-un mod mult mai eficient, aspect care ar fi benefic
tuturor partilor implicate: detinutului, administratiilor locurilor de detinere si, nu in ultimul rand,
societatii.

_____________________________________________________________________________________
11
 Universitatea “Petre Andrei” din Iași
Facultatea de Drept
Master: Științe penale
Disciplina: Psihologie judiciară

BIBLIOGRAFIE

ü Bulai, C., Manual de drept penal. Partea generala, Universul juridic, 2007, Bucuresti
ü Butoi I.T., Butoi, T., Psihologie judiciara, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti,
2004
ü Chis, I., Noul Cod penal comentat – Partea Generala, Editia a II-a, revazuta si adaugita,
Universul Juridic, Bucuresti, 2014
ü Codul penal
ü Constitutia Romaniei
ü Legea nr. 254/2013
ü Mitrofan N., Aspecte privind relatia etic-juridic-psihologic, in “Revista penitenciara” nr. 3,
Bucuresti, 1995

_____________________________________________________________________________________
12