Universitatea Tehnica a Moldovei

Bazele statului si dreptului

Referat pe tema:
Pedeapsa penala si tipurile ei

Realizat de:Tirnovetchi Cristina

Chisinau
2023
 Cuprins:
1.Pedeapsa penala .
2. Privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau
de a exercita o anumita activitate
3.Pedepse
4. Preventia speciala si preventia generala
5. Pedepsele pentru minori
 Pedeapsa penala si tipurile ei

Pedeapsa penala este o masura de constringere statala, stabilita de

legea penala, aplicata de judecata in numele statului persoanelor care au comis
infractiuni, pricinuinduli-se anumite lipsuri limitindu-li-se drepturile.
Pedepsa penala este cea mai aspra masura a constringerii de stat pentru
infractiunea comisa. Ea are un sir de trasaturi specifice:
1. este o masura de constringere, stabilita de legea penala;
2. se aplica numai de judecata;
3. se aplica in numele statului;
4 .are caracter public;
5. se aplica numai persoanelor vinovate de comiterea unei infractiuni concrete;
6.exprima o apreciere moral-politica negativa si o apreciere juridica a faptelor
infractorului si a persoanei care le-a comis;
7.pricinuieste condamnatului anumite lipsuri sau limiteaza drepturile lui;
8.este o consecinta juridica a fiecarei infractiuni comise;
9.creeaza vinovatului antecedente penale.
Pedeapsa are drept scop corectarea si reeducarea condamnatilor in
spiritul atitudinii constiente fata de munca, respectarii stricte a legilor, prevenirea
savirsirii de noi infractiuni atit din partea condamnatului, cit si din partea altor
persoane.
Pedeapsa este principalul mijloc de realizare prin constringere a ordinii
de drept penal. Daca a fost incalcata ordinea legala (de drept) si este exclusa o
alta modalitate de a o restabili, ramine doar ca organele de drept ale statului sa
intervina imediat si sa aplice pedepsa, dupa care va urma executarea ei. Numai
astfel poate avea loc reincadrarea in societate a infractorilor, transformarea
constiintei lor inapoiate. Incadrata intr-un ansamblu de mijloace menite sa apere
ordinea de drept, pedeapsa, in calitate de o ultima masura, devine indispensabila
de fiecare data, cind ordinea de drept este grav incalcata. In acest caz, pedepsa
trebuie sa contribuie la asigurarea apararii sociale, lacurmara activitatii
infractionala si sa-i creeze infractorului asemenea imposibilitatica el sa nu mai
comita noi infractiuni.
Fata de persoanele care au comis infractiuni pot fi aplicate urmatoarele
pedepse:
1.principale: privetiuni de libertate; munca corectionala fara privatiuni de
libertate; privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o
anumita activitate; amenda; destituirea din functie; mustrarea publica.
2.conplementara: confiscarea averii; retragerea gradului militar sau
special; decaderea din drepturile parintesti.
Privatiunea de libertate se stabileste pe un termen de la trei luni pina la 15
ani, iar pentru infractiuni deosebit de grave – maximum 25 ani.
In cazul unor infractiuni prevazute de legea penala se poate aplica
pedeapsa cu detentie pe viata.
Munca corectionala fara privatiune de libertate se stabileste pe un termen
de la 2 luni pina 2 ani si se executa fie la locul de munca al condamnatului, fie in
alte institutii din raionul in care el domiciliaza. Din cistigul lui se retine in folosul
statului partea stabilita prin sentinta instantei de judecata in limitele de la 5-20%.
Privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o
anumita activitate poate fi determinata de instanta de judecata ca pedeapsa
principala sau conplementara pe un termen de la un an pina la cinci ani.
Amenda este o sanctiune pecuniara si poate avea o marime de la 25 pina
la 100 salarii minime.
 Destituirea din functie se aplica de instanta de judecata in cazul in care
se consideraimposibila-l lasa pe condamnat in functia pe care o ocupa.
Mustarea publica consta in pronuntarea in public de catre instanta de
judecata a mustrarii aplicate vinovatului, aducindaceasta , in cazurile necesare , la
cunostinta obstimii prin intermediul mijloacelor de informare in masa sau prin alte
mijloace.
Confiscarea averii presupune trecerea fortata si gratuita in proprietatea
statutului a bunurilor condamnatului destinate pentru sau utilizate la comiterea
inrfactiunii, dobindite in urma savirsirii acestora, precum si a veniturilor obtinute
prin folosirea bunurilor si valorilor capatate pe cale criminala.
In caz de condamnare pentru pentru infractiune grava, persoana care are
grad militar sau un titlu special poate fi privata de ele rpin sentinta
judecatoreasca.
Decaderea din drepturile parintesti se poate aplica ca pedeapsa
complementara in cazurile in care instanta de judecata constata ca parintele
abuzeaza de acestea sau se sustrage de la indeplinirea indatoririlor parintesti si
drept rezultat copiii incep sa consume alcool, sa duca o viata desfrineta sau
savirsesc alte fapte prejudiciabile. Drepturile parintesti pot fi restabilite de
instanta de judecata la propunerea organelor de tutela si curatela ori Comisiei
pentru minori.
Fata de minori pot fi aplicate urmatoarele categorii de pedepse pentru
infractiuni: mustrarea publica, amnenda, munca corectionala fara privatiune de
libertate, trimiterea la un preventoriu de educatie prin munca, privatiune de
libertate. Totodata, amenda poate fi aplicata numai fata de acei minori care au
cistig propriu, de sine statator.
Cea mai aspra pedeapsa pentru infractorii minori este privatiunea de
libertate pe un termen de pina la cincisprezece ani. Minorii isi ispasesc pedeapsa
in colonii de educatie prin munca pentru minori cu regim comun si
riguros(inasprit). Scopul oricarei pedepse nu este de a se rafui cu infractorul, ci de
a-l corecta, de a-l ajuta sa devina util societatii.
Pedepsa are drept scop prevenirea savirsirii de noi infactiuni atit din
partea condamnatului, cit si din partea altor persoane,
Constringerea este esenta (caracterul specific, natura) pedepsei, preventia
speciala si generala – scopurile de baza ale ei, iar corectarea si reeducarea –
metodele, caile de realizare a scopurilor pedepsei. Trebuie mentionat ca educarea
unui cetatean constient al societatii nu este o functie proprie dreptului penal si cu
atit mai mult a pedepsei. Educarea apare ca mijloc de prevenire a infactiunii.
Intrucit pedepsa constituie mijlocul prin care sint sanctionate incalcarile
legii penale, scopul ei trebuie sa coincida cu scopul acestei legi, si anume,
apararea valorilor sociale impotriva infractiunilor.
Prin aplicarea pedepsei se urmareste prevenirea savirsirii de noi
infractiuni, in primul rind, de catre cel condamnat (preventia speciala), iar, pe de
alta parte, de catre alte persoane (preventia generala).
Preventia speciala constituie, fara indoiala, scopul direct al pedepsei.
Acest lucru incepe sa se realizeze chiar in momentul in care instanta stabileste
pedepsa pentru infractor, facindu-l, inainte de toate, sa inteleaga ca legea penala
este o realitate si cine savirseste fapte penale este, in mod inevitabil, pedepsit.
Condamnatul este apoi reeducat in timpul executarii pedepsei ce i s-a aplicat. De
cele mai multe ori insusi faptul ca cei condamnati au simtit afectele pedepsei si au
suportat privetiunile legate de aceasta, constituie suficiente motive ca acestia sa
aiba ulterior o conduita corecta sis a nu mai savirseasca infractiuni.
Preventia generala se realizeaza in raport cu alte persoane decit cele care
au savirsit infractiuni. Exista si oameni care se abtin de a savirsi infractiuni nu din
cauza ca simt repulsie fata de astfel de fapte, ci din teama de a fi pedepsiti, de frica
de pedeapsa. Trebuie insa subliniat ca amenintarea cu pedepsa prevazuta de lege
nu ar fi eficienta, daca ea , pedeapsa, n-ar fi aplicata in mod efectiv fata de acele
persoane care savirsesc infractiuni.
 Pedepsele pentru minori

Art.52 C.p.(Codul penal) – „Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un

mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea
săvârşirii de noi infracţiuni”.
Art. 100 C.p. „Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură
educativă ori i se poate aplica o pedeapsă”.
Măsurile educative care se pot lua faţă de minori sunt:
- mustrarea;
- libertatea supravegheată (timp de un an);
- internarea într-un centru de reeducare;
- internarea într-un institut medical-educativ.
Art. 109 C.p. „Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau
amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită. Limitele pedepselor se
reduc la jumătate”. Asta înseamnă că , dacă eştipentru o faptă este prevăzută, de
exemplu, pedeapsa închisorii între 6 şi 10 ani, minoruli i se va aplica pedeapsa
închisorii între 3 şi 5 ani.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
- pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 4 ani sau amenda;
- infractorul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare
de un an, afară de cazul în care condamnarea intră în vreunul din cazurile ce nu
atrag starea de recidivă (infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii, infracţiunile
săvârşite din culpă, infracţiunile amnistiate, condamnările pentru care a intervenit
reabilitarea);
 - se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de
comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie
un avertisment pentru acesta.
Termenul de încercare: se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care
se adaugă un interval de timp, stabilit de instanţă, între 2 şi 5 ani. Termenul de
încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea
condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă.

Măsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului

Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la
alte organe stabilite de instanţă;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi
orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a pute fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora
din următoarele obligaţii:
- să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
- să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita
teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă;
- să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
- să nu intre în legătură cu anumite persoane;
- să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul
dezintoxicării.
 Instanţa poate să impună minorului (în cazul luării măsurii libertăţii
supravegheate) respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele obligaţii:
- să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
- să nu intre în legătură cu anumite persoane;
- să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public
fixată de instanţă cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după
programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă.

În acest sens, este bine de ştiut că

Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor

funcţionează pe lângă Tribunalul Mureş, aflându-se sub autoritatea Ministerului
Justiţiei.
Obiectivele activităţii acestui serviciu vizează:
- oferirea de asistenţă specializată în vederea diminuării impactului
psihologic al infracţiunii asupra victimei;
- creşterea gradului de siguranţă în comunitate prin supravegherea
persoanelor condamnate la sancţiuni neprivative de libertate;
- reducerea riscului de recidivă al persoanelor care au comis infracţiuni.

Activităţi principale ale serviciului:

- Consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor se acordă gratuit, prin
depunerea unei cereri la sediul serviciului din circumscripţia de domiciliu a
victimei, numai după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanţei de
judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii. Pot solicita consiliere psihologică
victimele infracţiunilor săvârşite cu violenţă, victimele traficului de fiinţe umane şi
victimele infracţiunilor sexuale.
- Referatul de evaluare este un document scris, cu caracter consultativ,
care are rolul de a oferi instanţei de judecată şi organelor de urmărire penală date
relevante despre persoana inculpatului. Acesta se întocmeşte la solicitarea
instituţiilor sus menţionate. Referatul de evaluare conţine informaţii relevante
despre familia, şcoala, locul de muncă al inculpatului, comportamentul acestuia
înainte şi după comiterea infracţiunii, factorii care îi pot influenţa comportamentul
şi perspectivele sale de reintegrare în societate.
- Supravegherea în comunitate a persoanelor condamnate vizează
verificarea modului de îndeplinire a măsurilor şi/sau obligaţiilor dispuse de instanţa
de judecată în sarcina persoanei condamnate. Supravegherea se realizează prin
întrevederi cu persoana condamnată şi familia acesteia, vizite la domiciliul
persoanei condamnate, la locul de muncă sau la şcoală, verificarea unor documente
justificative: adeverinţe, certificate etc., verificarea modului de executare a muncii
neremunerate în folosul comunităţii ( dacă este cazul), colaborarea cu organele de
poliţie; colaborarea cu oricare alte persoane şi instituţii care pot oferi informaţii
relevante despre persoana condamnată.
- Asistenţa şi consilierea persoanelor condamnate prin această activitate se
urmăreşte reabilitarea comportamentală şi facilitarea reintegrării în comunitate a
persoanelor condamnate. Asistenţa şi consilierea se realizează prin derularea unor
programe specializate, care să contribuie la rezolvarea problemelor ce au condus la
comiterea de infracţiuni, sau prin orientarea persoanei condamnate către alte
organisme, în vederea calificării profesionale sau continuarea studiilor, identificării
unui adăpost etc. Pot solicita asistenţă şi consiliere persoanele aflate în
supravegherea serviciului, persoanele condamnate care se pregătesc pentru liberare,
persoanele liberate condiţionat, persoanele graţiate, minorii liberaţi din centrele de
reeducare.