#4.

Teodiceea
Dacă lumea este creată după o voință și un algoritm divin, atunci de ce există atâtea absurdități
și suferințe? Această întrebare mai devreme sau mai târziu și-o pune oricare credincios.
În ajutor oamenilor care își pun astfel de întrebări le vine teodiceea, concepția filosofico-
religioasă care presupune că Dumnezeu este binele absolut și respectiv îl eliberează de orice
răspundere pentru existența răului din lume. Principala întrebare însă e de ce nu vrea Dumnezeu
să elibereze lumea de toate astea? Respectiv, există patru răspunsuri: creatorul lumii vrea să o
facă, dar nu poate, poate, dar nu vrea, nu vrea și nu poate sau vrea și poate. Primele trei variante
însă se contrazic cu concepția de Dumnezeu ca Absolut, iar ultima nu explică prezența
nefericirilor în lume.

#5. Relativismul Moral

Viața ar fi mult mai simplă dacă binele și răul ar fi concepții fixe și absolute, însă deseori ne
ciocnim cu faptul că ceea ce pare a fi bine, în anumite circumstanțe este complet invers. Odată
cu adoptarea unei poziții mai puțin categorice privind binele și răul, ne apropiem
de relativismul moral, care este un principiu etic ce exlude delimitarea celor două noțiuni și
existența normelor morale fixe de orice fel, deosebindu-se astfel de absolutismul moral. Cu alte
cuvinte, nu morala domină situația, ci situația domină morala, ceea ce înseamnă că întâmplarea
propriu zisă este mai puțin importantă decât contextul în care a avut loc.
Această idee poate fi interpretată diferit, de la „nu există nimic sfânt”, până la „viața nu trebuie
închisă în limite înguste”. În orice caz, spectrul întrebărilor puse de relativismul moral este un
bun antrenament pentru gândire și o modalitate eficientă de verificare a oricăror viziuni.