Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea Ştiinţe Reale Economice şi ale Mediului
Catedra Ştiinţe fizice şi inginereşti

STUDIUL ȘI TEHNOLOGIA MATERIALELOR

Lucrare de laborator nr. 2 și nr. 3
Analiza macroscopică. Analiza microscopică

A efectuat: studentul grupei TP11Z

Tirnovetchi Cristina

A verificat: Besliu Vitalie 

Bălţi, 2021
Scopul lucrării: studierea şi formarea deprinderilor de realizare a analizei macroscopice;
formarea deprinderilor de realizare a analizei microscopice şi cercetarea structurii obţinute la
microscopul metalografic.

Teoria lucrării:
Analiza macroscopică se poate realiza în trei moduri: cu ochiul liber (observăm culoarea,
dimensiunea), cu lupa sau cu MPB2 (microscopul ce mărește obiectul analizat de 10-20 ori).
Analiza microscopică este acea care realizează studiul obiectelor mărite cu cel puțin de 50 ori,
prin intermediul aparatelor speciale. Un exemplu ar fi microscopul metalografic, care mărește
până la 2000 ori.
Pentru a analiza un metal macroscopic, este necesar să îl rupem. După rupere, observăm grăunții
care sunt mărunți (la fontă). La oțel, la rupere, grăunții sunt mai mari.
Duritatea este proprietatea materialului de a se opune intrării în el a altui material mai dur decât
el însuși.
Dimensiunile grăunților influențează duritatea metalului. Duritatea în cazul fontei este mai mare
decât duritatea la oțel. Oțel 30 (0,3% de Carbon și restul Fier), are grăunți mari. Oțel 40H are
grăunți mai mărunte. Până la tratarea termică, materialul este mai moale, iar după tratarea
termică materialul devine mai tare. După tratamentul termic, metalul se rupe mai omogen.
Există trei tipuri de rupere:
a. La oboseală- ce are loc în cazul când se aplică o suprasarcină sau sarcini mici și variabile (se
încălzește și se rupe).
b. fragile- în urma cărora se formează un aspect cristalin și (în care rămân așchii mai lungi)
c. ductile- ce sunt însoțite de deformarea plastică în prealabil și are aspect mat (este omogenă).
--Caracterul ruperii este influenţat de: compoziţia chimică, structură,tratament termic aplicat,
stare de tensiuni, temperatură și alți factori.
--Pentru a ușura procesul de analiză microscopică, se folosesc și reagenți chimici, unul dintre
care este HNO3 de 3%, care se toarnă peste substanța de analizat pentru formarea unei zone
pentru vizualizare. Retasura este defectul de turnare.
--Crusta dură este acea porțiune din lingou care are în componența sa cei mai mărunți grăunți, de
aceea duritatea este mai mare.
Din cauza deplasării cristalelor spre centrul de cristalizare, în mijloc apare golul.
Segregația reprezintă lipsa de omogenitate a unei compoziții chimice a unui aliaj solid.
Segregaţia carbonului se evidenţiază prin atac cu reactivul NITAL cu concentraţia de 5%.
Segregaţia sulfului este evidenţiată de sulfura de argint, sub formă de pete şi puncte de culoare
cafenie închisă. Reactivul Oberhoffer pune în evidenţă segregaţia fosforului. Proba
lustruită este imersionată în soluţia de atac până la acoperirea cu un strat roşu de cupru, apoi este
spălat în alcool. Cercetată în lumină perpendiculară, prezintă zonele bogate în fosfor galben
strălucitor pe fon întunecat.
Epruvetele cu secţiunea transversală sau longitudinală şlefuită a cordonului de sudură, sunt
introduse în reactiv Adler sau nital 5–10% până la apariţia imaginii cusăturii. Se evidenţiază
structura materialului de mamă, a zonei influenţate termic la sudare, structura cordonului de
sudură şi eventualele defecte: pori, fisuri etc.
Structura este totalitatea de elemente din constituţia materialelor care au interlegătură şi
care pot fi identificate, şi studiate prin metode şi tehnici speciale.
Microşlif – epruveta de dimensiuni mici, executată dintr-un metal sau aliaj, suprafaţa
căreia este pregătită pentru analiza microscopică.
Prin analiza microstructurală înțelegem procesul de studiere a structurii amănunțite cu
ajutorul microscopului. În urma acestui tip de analiză, putem studia formele și dimensiunile
grăunților cristalelor din care este alcătuit aliajul, putem observa microdefectele, precum ar fi
golurile și fisurile și putem observa schimbările ce au loc în urma influenței diferitor factori
chimici sau termo-chimici.
Puterea de mărire a microscopului este puterea de mărire a ocularului înmulțit la
puterea de mărire a obiectivului. Puterea de rezoluţie (de separare) este definită prin distanţa
„d” minimă dintre două puncte pentru care obiectivul asigură imagini distincte. Orice microscop
este format din: sistemul optic, sistemul de iluminare, sistemul mecanic de reglaj.
Metodica efectuării lucrării de laborator:
Experimentul nr. 1
a) Reguli de securitate: verificarea izolației firelor la conectarea lămpii; utilizarea și cercetarea
atentă și precaută a materialelor, în scopul evitării rănirii.
b) Materiale și utilaje necesare: probe de analizat, HNO3 (3%).
c) Mersul lucrării:
1. Se va urmări analiza macroscopică a suprafeţelor de rupere sau de solidificare la probele
fractografice existente în laborator.

2. Se va urmări analiza macroscopică în secţiune a lingourilor din laborator.

3. Se va determina experimental, la indicaţia profesorului: segregaţia sulfului, fosforului,

carbonului, calitatea sudurilor şi a tratamentelor termice şi termochimice.

4. În raport se vor nota metodele şi scopul analizei macroscopice efectuate, rezultatele

prezentându-se tabelar.
Experiment:

Fig. 1. Prezentarea
sârmei Fig. 2. Ruperea
prin obosire
Fig. 3. Tratarea termică a sârmei Fig. 4. Ruperea ductilă

Fig. 5.

Tratarea probei cu HNO3 (3%) Fig. 6. Fontă și oțel

Concluzii:
Duritatea este influențată de mărimea grăunților. Cu cât grăunții sunt mai mărunți, cu atât și
duritatea este mai mare la acest material. Cu cât grăunții sunt mai mari, cu atât duritatea este mai
mică.

În urma realizării acestui experiment, am conchis care este diferența dintre ruperea la oboseală,
cea fragilă și ductilă. Astfel, ruperea la oboseală este una neuniformă, pe când în urma unui
tratament termic, aceasta este mai omogenă.
Analiza macroscopică permite observarea materialului cu ochiul liber, cu lupa sau cu microscop
care mărește imaginea puțin, de 10-20 ori. Însă, în urma acesteia, putem face concluzii despre
grăunții materialului.

Experimentul nr. 2.
a) Reguli de securitate: durata limitată de lucrul cu microscopul (nu mai mult de 10 minute, să nu
obosească ochii și să nu să se încordeze vederea); verificarea izolației cablului, înaintea
conectării lămpii; șlefuirea atentă a metalelor cu microșliftul.
b) Aparate și ustensile: diferite mostre de materiale, hârtia abrazivă P1000 și P2000, microscop,
lampă (sursă de lumină).
c) Mersul lucrării:
1. Studiaţi construcţia şi principiul de funcţionare a microscopului metalografic;
2. Desenaţi schema optică a microscopului metalografic;
3. Studiaţi metodica pregătirii microşlifurilor;

4. Pregătiţi microşlifurile din diferite metale;

5. Studiaţi la microscopul metalografic microstructurile obţinute;
6. Înregistraţi rezultatele cercetărilor în caiet;

7. Fotografiaţi sau desenaţi microstructurile probelor studiate.

Fig. 7. Structura microscopului MИМ-7

Fig. 8. Analiza microscopică a probei Fig. 9.
Concluzii:
Șlefuirea materialului trebuie realizată doar în aceeași direcție pe hârtie abrazivă, pentru a
fi realizată uniform. Microșliftul poate fi realizat din diferite metale, și tipul microșliftului
depinde de mărimea grăunților metalului utilizat. Pentru ușurarea cercetării hârtiei abrazive sub
microscop, am folosit HNO3, pentru a forma o zonă perfectă de vizualizare. Hârtia abrazivă
P2000 are grăunți mai mari și este mult mai fină, decât hârtia abrazivă P1000. Însă, acest lucru
poate fi observat doar în urma analizei microscopice, cu ajutorul microscopului МИМ-7.