Universitatea POLITEHNICA din Bucureti

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICAL

UTILIZAREA NANOTUBURILOR
DE CARBON IN APLICATII
MEDICALE

Profesor : dr.ing Ecaterina Andronescu Student: Ghiburcea Cristian

1
 Grupa: 1433

CUPRINS

1. Generalitati................................................................3
1.1 Nanotehnologii...............................................3
1.2 Nanoparticule.................................................3

2.Introducere...................................................................4

3.Metode de sinteza.........................................................5

3.1 Sinteza prin descarcare in arc electric..........5

3.2 Sinteza prin ablatie laser............................... 6

3.3 Sinteza prin depunere chimica de vapori.....7

Inlaturarea catalizatorilor....................................8

4.Clasificarea CTN........................................................9

4.1 Dupa numarul de straturi de grafena..........9

4.2 Dupa chiralitate..............................................11

5. Proprietati...................................................................12

6.Aplicatii........................................................................14

7.Observatii....................................................................15

8.Concluzii......................................................................16

9.Bibliografie..................................................................18

2
1.Generalitati
In urmatoarea lucrare,se propune prezentarea principalelor aspecte teoretice si practice
ale nanotuburilor de carbon, surprinzand posibilele aplicatii medicale.Continutul lucrarii este
impartit in mai multe capitole unde sunt prezentate aspecte legate de metode de sinteza,
proprietati si clasificare, cele mai importante fiind posibilitatile de exploatare in domeniul
medical.

1.1 Nanotehnologii
Nanotehnologiile sunt un domeniu multidisciplinar caruia ii putem datora marile
realizari stiintifice din diverse arii de studiu(de exemplu:fizica, chimie, biologie, stiinta
materialelor) spre aplicarea lor la manipularea materiei la scala nanometrica(1-100nm),
pentru obtinerea de structuri biocompatibile,surse de energie neconventionale, nanoroboti
pentru medicina etc.
Denumindu-se si tehnologia fabricatiei secolului 21, nanotehnologiile se bazeaza pe
ingineria de inalta precizie, directia principala in aplicatiile biomedicale din domenii ca
terapia genetica,transportul controlat de medicamente, tehnici de sinteza la scala
nanometrica rezumandu-se la arta manipularii atomilor individuali si a moleculelor pentru
a construi structuri cu proprietati aparte.
Materialele sintetizate, a caror dimensiune se situeaza in aria nano, intre 1 si 100nm,
au proprietati dependente de dimensiune. Acestea prezinta un interes stiintific deosebit. Cu
cat dimensiunea unui material se reduce, cu atat proprietatile se modifica.

1.2 Nanoparticule

Nanoparticulele sunt particule de dimensiuni nano, cu diametrul cuprins intre 1

100nm. In ultimii ani, nanoparticulele au fost utilizate pentru dezvoltarea unor aplicatii
inovative in diferite domenii: comunicatii, stocarea datelor, optica, protectia mediului,
cosmetice, biologie, medicina, datorita proprietatilor optice, electrice si magnetice de care
dispun. Pe de alta parte, utilitatea nanoparticulelor in domeniul medical se datoreaza
marimii asemanatoare cu cea a biomoleculelor(proteine, acizi nucleici).

Odata cu scaderea dimensiunii nanoparticulelor, creste suprafata specifica a acestora,

iar in jurul particulei se gaseste un numar mare de atomi, ceea ce face ca acestea sa fie
extrem de reactive.

. Fig.1 Nanoparticule de argint, microscopie SEM

3
2.Introducere

Povestea nanotuburilor incepe in 1991, cand cercetatorul japonez Sumio Iijima,

specialist in domeniul microscopiei electronice, a inceput sa studieze fulerenele (o clas de
molecule(C60, C540), de forme sferice tip dom geodezic, cu exact 12 fete pentagonale, fie
forme cilindrice de tip cuc, in care fiecare atom de carbon e legat la alti 3). Pentru a le
obtine, utiliza un cuptor cu atmosfera inerta(ce nu contine oxigen), in care se declansa un arc
electric intre doi electrozi din carbon pur. In urma reactiilor rezultau fulerene, dar si o serie de
reziduuri, care studiate la microscop, erau formate din doi cilindri de grafena concentrici.

Fig2. Cilindri de grafena concentrici

Nanotuburile din carbon au proprietati ce le fac folositoare pentru nanotehnologie,

electronica, optica si ranforsarea materialelor compozite. Cu o structura interna ce rivalizeaza
cu cea a diamantului, acestea sunt extraordinar de rezistente si pot fi foarte eficiente pe post
de conductori.
Dintre structurile carbonului mentionam diamantul, grafitul, fulerena si respectiv,
nanotubul de carbon. Acesta din urma are o forma tubulara cu diametrul de 1nm, iar lungimea
variaza intre cativa nm, fiind echivalentul unei foi de grafena roluita precum un tub.

Fig.3 Rularea unui strat de grafena pentru obtinerea unui nanotub de carbon

4
3.Metode de sinteza

S-au dezvoltat tehnici de obtinere a nanotuburilor de carbon, in vid, ce includ sinteza

prin descarcare in arc electric, sinteza prin ablatie laser si depunerea chimica de vapori.
Cantitatile obtinute prin aceste tehnici satisfac nevoia crescanda de nanotuburi de carbon,
contribuind la imbunatatirea disponibilitatii lor.
Sinteza prin descarcare in arc electric si ablatia laser necesita temperaturi ridicate
pentru desfasurarea reactiilor ce au loc, rezultand, deci, dificultati in obtinerea nanotuburilor.
In prezent sunt inlocuite de tehnica de depunere chimica de vapori(CVD) care necesita
temperaturi de sinteza mai mici (<800o C), permitand controlul precis al orientarii, alinierii,
diametrului, lungimii, densitatii si puritatii nanotuburilor.
Metodele in faza gazoasa sunt volumetrice si prin urmare sunt potrivite pentru aplicatii
precum obtinerea de materiale compozite care necesita cantitati mari de nanotuburi, precum si
pentru a le realiza la scara industriala. Aceste metode prezinta si cateva dezavantaje, dintre
care precizam randamentele scazute ale catalizatorilor, unde se folosesc procente mici de
catalizatori ce au durata de viata si densitatea mica.
Indiferent de metoda de sinteza folosita, nanotuburile prezinta un numar de impuritati
ale caror caracteristici (tip,densitate) depind de metoda aleasa. Majoritatea proceselor de
sinteza determina producerea de pulberi ce contin doar o mica parte de nanotuburi si alte
particule carbonizate precum nanocristale de grafit, carbon amorf, fulerene si diferite metale
(de obicei Fe, Co, Mo sau Ni) care au fost introduse ca si catalizatori in timpul sintezei.
Prezenta acestor impuritati reprezinta un factor perturbator in caracterizarea si aplicatiile
NTC, interferand cu proprietatatile acestora. Prin urmare, una din cele mai importante
provocari in stiinta realizarii de NTC o reprezinta dezvoltarea unei metode simple si eficiente
de purificare. Cele mai comune metode de purificare se bazeaza pe tratamentul acid de sinteza
a NTC.
3.1 Sinteza prin descarcare in arc electric
Nanotuburile au fost observate pentru prima oara in 1991, in funinginea reziduala a
electrozilor de carbon, in timpul unei descarcari in arc electric la care s-a folosit un curent cu
intensitatea de 100A. In 1992, doi cercetatori de la Laboratorul NEC de Cercetari
Fundamentale au folosit aceeasi metoda de obtinere. In timpul experimentului, din cauza
temperaturilor mari de descarcare, carbonul din electrodul negativ a suferit un proces de
sublimare.
5
 Aceasta metoda duce la obtinerea nanotuburilor de carbon cu unul sau mai multi
pereti, avand lungimi de 50 micrometri si un numar redus de defecte structurale.
Temperaturile necesare pentru functionarea acestei proceduri de sinteza ating 1700oC.

Fig.4 Schema metodei de descarcare in arc electric

3.2 Sinteza prin ablatie laser

Aceasta metoda prezinta similaritati cu descarcarea in arc electric, cu diferenta
constand in furnizarea energiei. Aceasta provine de la un laser pulsatil care vaporizeaza o
granula de grafit ce contine materiale catalitice (Nichel sau Cobalt), intr-un reactor, la
temperaturi inalte, cu introducerea de gaze inerte in incinta in timpul procesului. Nanotuburile
se formeaza pe suprafata mai rece a reactorului, prin condensarea carbonului vaporizat. Pentru
facilitarea acestei depuneri, se poate introduce o suprafata racita cu apa in incinta reactorului.
Proprietatile NTC realizate prin depuneri pulsate de laser (PLD) sunt dependente de
mai multi parametri ca: proprietatile laserului, compozitia structurala si chimica a materialului
tinta, camera de presiune si compozitia chimica, fluxul gazului tampon, substratul si
temperatura ambianta, distanta dintre tinta si substrat.
Ablatia laser este cea mai buna metoda de a realiza nanotuburi cu un singur perete de
calitate buna si puritate inalta. De exemplu, Zhang[6] si colaboratorii au realizat SWNT prin
emisie continuua de CO2 fara aplicarea de caldura aditionala la tinta. S-a observat ca
diametrul mediu al SWNT produs de laser cu CO 2 creste cu cresterea puterii. Pana in prezent,
relatia dintre lungimea de unda de excitatie si cresterea SWNT nu a fost clarificata. Este de
asteptat ca un laser cu radiatii UV sa creeze o noua specie de nanoparticule si sa propuna o
noua metoda de generare de nanotuburi de carbon, deoarece laserul cu UV este superior in
ablatia fotochimica laserului in infrarosu, care este eficient in ablatia termica. Label si
colaboratorii au realizat SWNT prin ablatia laser cu UV a unei probe de grafit dopata
corespunzator cu Co/Ni-catalizator metalic. In lucrarea lor au testat SWNT ca agent de
ranfosare a poliuretanilor. Kusaba i Tsunawaki au folosit ablatia laser cu excimeri de XeCl,
cu lungimea de unda de oscilatie de 308 nm pentru a iradia un grafit ce continea Co si Ni la

6
diferite temperaturi si au constatat ca la temperatura de 1623 K au obtinut cel mai bun
randament, realizand SWNT cu diametrul intre 1.2 si 1.7 nm si lungimea de 2 mm sau mai
mare.[1]

Fig.5 Schema metodei de sinteza prin ablatie laser

3.3 Sinteza prin depunere chimica de vapori(CVD)

Depunerea chimica, catalitica de vapori (CCVD), fie termic sau prin consolidare in
plasma (PE) este acum metoda standard pentru productia de NTC. Mai mult decat atat, exista
tendinte de a utiliza alte tehnici de depunere de vapori, cum ar fi CVD asistata de apa,oxigen,
filament fierbinte(HFCVD), plasma cu microunde(MPECVD) sau radiofrecventa (RF-CVD).
CCVD este considerat a fi un proces economic si destul de curat, comparativ cu metoda
ablatiei laser. Principalele avantaje ale CVD sunt usurinta controlului reactiilor chimice si
puritatea produsului finit.

Aceasta metoda consta in prepararea unui substrat, pe care se vor aplica particule de
metal cu rol de catalizatoare (cele mai comun utilizate sunt metalele de tranzitie, ca nichelul,
cobaltul sau fierul). Diametrele nanotuburilor ce vor fi obtinute depind de dimensiunile
particulelor de metal. Pentru a declansa formarea nanotuburilor, substratul este incalzit la
700oC si doua gaze sunt introduse in incinta: unul cu rol de initiator (hidrogen sau azot) si o
hidrocarbura (metan, etanol, acetilena). Nanotuburile se formeaza prin transportarea
carbonului la extremitatile particulei, in urma descompunerii hidrocarburii la suprafata
particulelor catalizatoare. In cazul surselor de carbon gazoase, eficienta depinde de
concentratia si reactivitatea fazelor gazoase intermediare produse de speciile reactive si
radicalii liberi rezultati din descompunerea hidrocarburilor. Alegerea catalizatorului este unul
din cei mai importanti parametri care afecteaza cresterea nanotuburilor de carbon, prepararea
lui fiind cruciala.

7
Inlaturarea catalizatorilor

Nanocatalizatorii de metal reprezinta un factor important in sinteza de NTC. Acestia

permit cresterea eficienta a nanotuburilor, oferind un grad de control asupra chiralitatii si
structurii lor. In timpul sintezei, catalizatorii pot transforma precursorii de carbon in structuri
cilindrice, putand, de asemenea, forma si invelisuri incapsulate de carbon. Impreuna cu
suportul de oxid de metal, se pot atasa sau chiar incorpora in NTC. Prezenta impuritatilor de
metal poate fi problematica, in cadrul multor aplicatii (metale catalitice ca nichelul, cobaltul
sau yttriumul pot fi toxice). In timp ce particulele catalizatoare necapsulate pot fi indepartate
prin spalare cu acid, cele incapsulate necesita tratamente de oxidare a invelisului de carbon,
pentru a putea fi inlaturate.

Fig.7 Indepartarea particulelor de catalizator prin metoda lift-off

8
4.Clasificarea NTC

Dupa numarul de straturi de grafena ce intra in alcatuire:

1.Nanotuburi cu un singur perete (SWNT)

Cele mai multe nanotuburi cu un singur perete au un diametrul de aproape 1 nm si o

lungime a tubului care poate fi de mii de ori mai mare. Structura unui SWNT poate fi
conceputa prin roluirea unui strat de grafena de grosime atomica, in forma cilindrica. Modul
in care stratul de grafena este roluit este caracterizat de o pereche de indici (n,m) numit
vectorul chiral.
Cei doi indici semnifica numarul vectorilor unitate de-a lungul a doua directii in
structura cristalului hexagonal al grafenei. Daca m=0, nanotuburile sunt tip zig-zag. Daca
m=n, nanotuburile sunt tip fotoliu. In rest , acestea sunt numite chirale.
SWNT sunt importante deoarece multe din proprietatile lor se schimba in functie de
valoarea vectorului chiral, fiind principalul candidat la utilizarea in circuite electronice
miniaturale.

Fig.8 Structura spatiala a nanotuburilor cu un singur perete

2. Nanotuburile cu mai multi pereti(MNWT)

Nanotuburile cu mai multi pereti sunt formate din mai multe straturi concentrice de
grafena, rulate in jurul propriei axe pentru a realiza o forma de tub. Exista doua modele ce pot
folosite pentru a descrie structurile MWNT.

9
In cazul modelului papusii rusesti, straturile de grafena sunt organizate in cilindri.
Modelul pergament este realizat dintr-un singur strat de grafena rulat in jurul propriei axe,
asemenea unui sul de pergament(distanta dintre straturi fiind de 3.4 ).
Nanotuburile cu pereti dubli (DWNT) prezinta morfologie si proprietati comparabile
cu cele ale SWNT, dar totodata rezistenta imbunatatita fata de agentii chimici. Acest lucru este
important cand functionalizarea (grefarea de radicali la suprafata nanotubului) este necesara,
pentru a conferi noi proprietati NTC. In cazul SWNT, functionalizarea covalenta va rupe
anumite legaturi duble C=C ,creand goluri in structura nanotubului ,astfel modificandu-i
atat proprietatile mecanice cat si cele electrice, pe cand in cazul DWNT, doar peretele exterior
este modificat.

Fig.9 (a) Imaginea unui SWNT [Copyright Dr. Smalley Group, Rice University, 2004]
(b) Imaginea unui MWNT [Copyright, Rochefort, Nano-CERCA, University of Montrea,
Canada, 2004]

SWCNT MWCNT

Fig.10 Imagini TEM ale SWCNT -1m si MWCNT

10
Clasificare dup chiralitate
In functie de chiralitatea NTC (modul de infasurare a stratului de grafena), acestea pot fi:
1.Structura zig-zag

2.Structura armchair

3.Structura dependenta de chiralitate (de axa dupa care se infasoara foaia grafitica)

5.Proprietati

11
 Proprietatile electronice, moleculare si structurale ale nanotuburilor de carbon sunt
vast determinate, datorita structurii lor aproape unidimensionale. Cele mai importante
proprietati ale nanotuburilor de carbon sunt prezentate in continuare.

Reactivitatea chimica
Reactivitatea chimica a nanotuburilor de carbon este comparabila cu cea a unui strat de
grafena, ce apare ca rezultat direct al curburii suprafetei nanotuburilor. Un diametru mai mic
al nanotubului determina cresterea reactivitatii. Modificarea chimica covalenta a peretilor
laterali sau a varfului s-a demonstrat a fi posibila, solubilitatea nanotubului de carbon in
diferiti solventi putand fi controlata astfel. Cercetarea directa a modificarilor chimice pe
comportamentul nanotubului este dificila, deoarece mostrele brute nu sunt inca suficient de
pure.

Conductivitatea electrica
Simetria si structura electronica a grafenei influenteaza direct relatia dintre structura
nanotubului si proprietatile sale electrice. Sectiunea de dimensiuni nano a unui NTC
determina propagarea electronilor doar de-a lungul axei tubului. De aceea, nanotuburile de
carbon sunt considerate a fi conductori electrici uni-dimensionali.
Nanotuburile de carbon cu diametrul mic sunt semi-conductoare, sau chiar izolatoare.
Diferentele dintre proprietatile conductive sunt cauzate de structura moleculara, care rezulta
din diferite tipuri de legaturi. Diferentele in conductivitate pot fi foarte usor derivate din
proprietatile stratului de grafena. Rezistenta conductivitatii este determinata de aspecte ce tin
de mecanica cuantica, dovedita a fi independenta de lungimea nanotubului.

Fig.11 Comparatie intre proprietatile conductive ale NTC si ale altor materiale

Activitatea optica
Aceste proprietati includ fotoluminescenta, absorbtia si spectroscopia Raman, ajutand
la evaluarea calitativa a nanotubului.
12
 Studiile teoretice au dezvaluit ca activitatea optica a nanotuburilor este diminuata cu
cresterea lungimii acestora. Prin urmare, este de asteptat ca si alte proprietati fizice sa fie
influentate de acest parametru.

Proprietati mecanice
Nanotuburile de carbon au un foarte mare modul Young in directia lor axiala.
Nanotubul ca un intreg este foarte flexibil datorita lungimii mari. Prin urmare, acesti compusi
sunt corespunzatori pentru aplicatii in materiale compozite care necesita proprietati
anizotrope.

Fig.12 Comparatie intre proprietatile mecanice ale NTC si ale altor materiale

Proprietati termice
Toate NTC sunt conductori termici foarte buni, de-a lungul suprafetei cilindrice,
posedand o proprietate numita conductie balistica(transportul electronilor intr-un mediu cu
rezistivitate neglijabila), dar sunt izolatori, pe zonele laterale ale suprafetei. Masuratorile
confirma aceste proprietati, demonstrand ca la temperatura camerei, conductivitatea termica a
unui SWNT este de 3500 Wm1K1. Stabilitatea termica a acestora isi atinge maximul la
2800oC in vid si 750oC in aer.

Proprietati electronice
Nanotuburile de carbon sunt bune generatoare de camp datorita efectului de tunel.

6.Aplicatii

13
 Datorit proprietilor deosebite pe care le posed, NTC sunt folosite n diferite noi
aplicaii i se pot ntrevedea utilizri fantastice ntr-un viitor nu foarte ndeprtat. Viitorul
microcip-urilor, dup siliciu, aparine nanotuburilor de carbon care sunt mult mai mici si
rapide. Ele mai sunt utilizare si la realizarea tranzistoarelor, a circuitelor electronice sau a
bateriilor.
Principalele aplicaii ale nanotuburilor de carbon n farmacie i medicin includ
medicamente,biomolecule,gene de livrare ctre celule sau organe, regenerarea esuturilor
precum i senzori de diagnostic i analiz.n ceea ce privete transportul de medicamente
procesul general poate fi relatat pe scurt dup cum urmeaz.Medicamentul este fixat pe
suprafaa nanotubului functionalizat sau n interior. Conjugatul obinut este mai apoi introdus
n organism prin mijloace clasice (pe cale oral,injecie). Celula inger capsula format din
nanotub i medicament i n final nanotubul vars coninutul lui n celul i , prin urmare ,
medicamentul este eliberat.
Nanotuburile de carbon cu un singur perete sunt pot fi agenti de incalzire in terapia
fototermica a cancerului, realizata cu radiatie in infrarosu. S-a realizat un studiu mezoscopic
care tine cont de morfologie precum si de rezistenta termica limita a nanotuburilor de carbon,
prin intermediul unei simulari Monte Carlo. In urma acestui studiu s-a constat ca nanotuburile
cu un singur perete, orientate perpedicular pe laser, cu diametrul mai mic si cu o dispersie mai
buna sunt mai eficiente in incalzire pentru terapia fototermica a cancerului. Rezistentele de
frontier termica inhiba transferul de energie termic de la SWNT, afectand astfel eficienta lor
in incalzire. Prin modificarea corespunzatoare interfaciala in jurul SWNT, in comparatie cu
tesutul sanatos din jur, se poate obtine o temperatura mai mare, avand ca rezultat eficienta
crescuta in terapia fototermica a cancerului. Acest lucru poate reduce decalajul dintre studiile
microscopice si macroscopice in legatura cu terapia fototermica a cancerului.[2]
Nanotuburile de carbon cu un singur perete (SWNT) sunt putin solubile in apa, astfel incat
aplicatiile lor sunt limitate. In urma unui studiu in care s-a conjugat docetaxel cu nanotuburi
de carbon cu un singur perete prin intermediul unei acumulari - si s-a folosit un surfactant
pentru a genera SWNT necovalente care apoi s-au legat de peptida NGR(Asn-Gly-Arg) care
vizeaza angiogeneza tumorala pentru a obtine un sistem de apa solubil si sistemul de livrare al
medicamentului catre tumora tinta (SWNT-NGR-DTX ), s-a contatat ca sistemul creat a avut
o eficienta mai mare decat docetaxelul in inhibarea cresterii tumorii pe celulele pc3 cultivate
in vitro. Volumul tumorii a scazut considerabil sub radiatia in spectru infrarosu apropiat.
Sistemul de livrare de medicamente(SWNT-NGR-DTX) poate fi promitator in tratarea
eficienta cu efecte secundare minime in tratarea cancerului.[3]

14
 Fig.14 Imagini microscopice de
fluorescenta pentru celulele PC3. (A) grup
Fig.13 Sistem de livrare Docetaxel
de control; (B) FITC singur; (C) SWNT-
folosind funcionalizarea noncovalent a
DTX-FITC; i (D) SWNT-NGR-DTX--
SW
FITC la 0,5, 1, i 2 ore

7.Observatii

Una din problemele cu care se confrunta medicii este executarea unor operatii
complexe de micro-chirurgie pentru repararea vaselor de sange, pentru transplantarile de tesut
sau pentru reatasarea membrelor sectionate. Intrucat astfel de proceduri sunt foarte
complicate, chirurgia rareori se dovedeste a fi solutia optima, avand un caracter prea invaziv
si destule limitari. In curand, sistemul medical si mai ales cel chirurgical si-ar putea modifica
stilul de abordare, indreptandu-se spre tehnologia nano, cea care va permite prestarea celor
mai sinuoase sarcini medicale prin controlarea telecomandata a unor mecanisme robotice
minuscule, capabile sa calatoreasca prin corpul omenesc, sa diagnosticheze afectiuni si sa le
trateze. Gratie dimensiunilor reduse, nanobotii pot fi injectati in organism cu ajutorului unei
seringi standard cu ac hipodermic. Odata intrati in sistem, reactioneaza la impulsurile
exercitate cu ajutorul unui camp magnetic si ale unei telecomenzi. Folosirea electricitatii

15
pentru stimularea musculaturii scheletice le-ar putea permite cercetatorilor sa activeze sau sa
dezactiveze robotii dupa bunul plac si sa le extinda utilizarea cu ajutorul unor surse de putere
prin mici implanturi sau prin minigeneratoare electrice de tipul celor care alimenteaza cip-
urile computerelor.
Roboti microscopici, subdimensionati incat sa poata patrunde insesizabil in corpul
uman si sa se miste in voie, au inceput de ani buni sa fie ganditi, proiectati si realizati de
oamenii de stiinta, in virtutea intrebuintarii lor intr-o varietate de scopuri. Intre acestea se
disting obiectivele medicale, precum tratarea cancerului, administrarea de medicamente si
chiar cultivarea de noi celule si tesuturi, dar si scopuri mai indraznete, cum ar fi explorarea
spatiului cosmic sau simpla imbunatatire a stilului de viata uman.
Hartia-minune numita ''buckypaper'' este de zece ori mai usoara si de 500 de ori mai
puternica decat otelul si ar putea revolutiona in viitor industria aeronautica, dar si pe cea auto.
''Buckypaper'' ajunge la acest nivel ridicat de rezistenta prin presarea mai multor foi, pana la
formarea unui compozit. Hartia-minune este compusa din nanotuburi de carbon, de 50.000 de
ori mai subtiri decat firul de par uman. Rezistenta ridicata a acestui material este data de
suprafata foarte mare a fiecarui nanotub din care este format. Datorita proprietatilor sale unice
este privita ca materialul revolutionar al urmatorilor ani, cu aplicatii in realizarea unor avioane
sau automobile mai usoare si mai eficiente din punct de vedere energetic, dar si in crearea
unor computere mult mai puternice.

8.Concluzii
Nanotuburile de carbon (NTC) au fost sub investigatie stiintifica pentru mai mult de
cincisprezece ani, datorita proprietatilor lor unice, care le predestineaza pentru multe aplicatii.
Domeniul nanotehnologiei si nanostiintei propulseaza cercetarile inainte, pentru a produce
NTC cu parametrii potriviti pentru aplicatii viitoare. Este evident ca noi abordari de sinteza a
acestora trebuie s fie dezvoltate i optimizate.
Mecanismul de dezvoltare a nanotuburilor de carbon nu este cunoscut cu exactitate,
deci se cauta noi metode de sinteza ce au ca rezultat randament mai mare, puritate mare si
defecte mai putine pentru producerea de NTC. Un accent deosebit este pus pe CVD si
PECVD, cele mai utilizate tehnici de sinteza in ultimii ani pentru obtinerea de nanotuburi de
carbon.
Nanotuburile de carbon cu mai multi pereti(MWNT) prezinta o capilaritate mai buna in
detrimentul celor cu un singur perete(SWNT). Proprietatile electronice ale nanotubului depind
de unghiului sub care este decupata portiunea dreptunghiulara dintr-o fasie grafenica. Acest

16
unghi denumit unghi chiralic are valori cuprinse ntre 0 30. Decuparea din fasia grafenica
sub alte unghiuri ar putea conduce la obtinerea unor nanotuburi cu proprietati
semiconductoare sau izolatoare.

BIBLIOGRAFIE

[1] Methods for carbon nanotubes synthesisreview Jan Prasek,a Jana Drbohlavova,a Jana
Chomoucka,a Jaromir Hubalek,a Ondrej Jasek,b Vojtech Adamcand Rene Kizek

17
[2] Mesoscopic modeling of cancer photothermal therapy using single-walled carbon
nanotubes and near infrared radiation: insights through an off-lattice Monte Carlo approach.
Department of Mechanical Engineering, National University of Singapore, 117576,
Singapore.
[3] Synergistic enhancement of cancer therapy using a combination of docetaxel and
photothermal ablation induced by single-walled carbon nanotubes. School of Pharmaceutical
Sciences, Zhengzhou University, Zhengzhou, People's Republic of China.
[4] Nanobioarchitectures based on chlorophyll photopigment, artificial lipid bilayers and
carbon nanotubes. 1Department of Electricity and Magnetism, Solid-State Physics and
Biophysics, Faculty of Physics, University of Bucharest, 405 Atomistilor Street, P.O. Box
MG-11, Bucharest-Magurele, 077125, Romania 23Nano-SAE Research Centre, Faculty of
Physics, University of Bucharest, P.O. Box MG-38, Bucharest-Magurele, 077125, Romania.
3Department of General Chemistry, Faculty of Applied Chemistry and Materials Science,
University Politehnica of Bucharest, 1-7 Polizu Street, 011061, Bucharest, Romania
[5] Caracterizarea topologic i funcionalizarea nanostructurilor de carbon-Rezumat teza de
doctorat TASNDI Erika
[6] Y. J. Zhu, T. J. Lin, Q. X. Liu, Y. L. Chen, G. F. Zhang, H. F. Xiongand H. Y. Zhang,
Mater. Sci. Eng., B, 2006, 127, 198202.

18
[7]S. H. Lim, Z. Q. Luo, Z. X. Shen and J. Lin, Nanoscale Res. Lett.,2010, 5, 13771386