Nanotuburi de carbon

Povestea nanotuburilor incepe in 1991, cand japonezul Sumio Iijima,

specialist in domeniul microscopiei electronice, a inceput sa se preocupe de
problema fulerenelor. Pentru a le fabrica el utiliza un cuptor special, cu atmosfera
inerta, in care se declansa un arc electric intre doi electrozi din carbon pur. In
urma experimentelor rezultau fulerene, dar si o serie de reziduuri. Japonezul, om
riguros ca orice om de stiinta, s-a apucat sa studieze la microscop si reziduurile
ramase dupa obtinerea fulerenelor. Sa nu credeti ca este o treaba simpla. ste
nevoie de multa meticulozitate. !eticulozitatea japonezului i-a fost rasplatita intr-
un tarziu. l a devenit descoperitorul nanotuburilor de carbon, obiecte de
dimensiuni nanometrice, dar cu un potential de-a dreptul incredibil in ceea ce
priveste aplicatiile viitoare.
"anotuburile din carbon # molecule cilindirice de carbon de $%.%%% de ori
mai subtiri decat un fir de par # au proprietati ce le fac folositoare pentru
nanote&nologie, electronica, optica si ranforsarea materialelor composite. 'u o
structura interna ce rivalizeaza cu cea a diamantului, nanotuburile din carbon
sunt extraordinar de rezistente si pot fi foarte eficiente pe post de conductori.
(intre structurile carbonului intalnim diamantul, grafitul, fulerena si
respectiv, nanotubul de carbon.
"anotubul de carbon are o forma tubulara cu diametrul de 1nm, iar
lungimea variaza intre cativa nm. "anotubul de carbon este ec&ivalentul unei foi
de grafena roluita precum un tub.
1
Proprietati speciale ale nanotuburilor de carbon
Proprietatile electronice, moleculare si structurale ale nanotuburilor de carbon
sunt determinate pe o intindere larga datorita structurii lor aproape unidimensionale. Cele
mai importante proprietati ale nanotuburilor de carbon si baza lor moleculara sunt
prezentate in continuare.
Reactivitatea chimica. Reactivitatea chimica a nanotuburilor de carbon este
comparata cu o foaie de grafena, ce apare ca un rezultat direct al curburii de pe suprafata
nanotuburilor. Reactivitatea nanotuburilor de carbon este relatata direct cu nepotrivirea
lui pi-orbital cauzata de cresterea curburii. Prin urmare, trebuie facuta o distinctie intre
peretele lateral si capatul de varf al nanotubului. Din acelasi motiv, un diametru mai mic
al nanotubului rezulta prin cresterea reactivitatii. Modificarea chimica covalenta chiar si a
peretilor laterali sau a capatului de varf s-a demonstrat a fi posibila. De exemplu,
solubilitatea nanotubului de carbon in diferiti solventi poate fi controlata prin aceasta
metoda. Deci, cercetarea directa a modificarilor chimice pe comportamentul nanotubului
este dificila, deoarece mostrele brute a nanotubului inca nu sunt suficient de pure.
Conductivitatea electrica. anotuburile de carbon cu diametrul mic sunt mai
degraba semi-conductoare, chiar izolatoare sau metalice. Diferentele dintre proprietatile
conductive sunt cauzate de structura moleculara, care rezulta din diferite structuri de
legatura, prin urmare, am putea zice, legaturi cu goluri. Diferentele in conductivitate pot
fi foarte usor derivate din proprietatile foii de grafena. !-a demonstrat ca un nanotub
"n,m# este metalic si presupune ca$ n=m sau "n-m#=3i, unde i este numar intreg, iar n si
m definesc nanotubul. Rezistenta conductivitatii este determinata de aspecte cuantice
mecanice si a fost dovedit de a fi independenta de lungimea nanotubului.
Activitatea optica. !tudiile teoretice au dezvaluit ca activitatea optica a
nanotuburilor dispar daca nanotuburile devin mai lungi. Prin urmare, este de asteptat ca si
alte proprietati fizice sa fie influentate de acesti parametri. %olosirea activitatii optice
trebuie sa rezulte in dispozitive optice pentru care nanotuburile de carbon &oaca un rol
important.
Proprietati mecanice. anotuburile de carbon au un foarte mare modul 'oung in
directia lor axiala. anotubul ca un intreg este foarte flexibil datorita lungimii mari. Prin
urmare, acesti compusi sunt corespunzatori potentiali pentru aplicatii in materiale
compozite care necesita proprietati anizotrope.
Proprietati termice. anotuburile de carbon au o conductivitate termica foarte
buna de aproximativ ()))*+m, in directie axiala si mai putin pe cea radiala.
Proprietati electronice. anotuburile de carbon sunt bune generatoare de camp
datorita efectului de tunel.
-
Metode de obtinere a nanotuburilor de carbon
Cele mai cunoscute si mai utilizate metode in obtinerea nanotuburilor de carbon
sunt$
Vaporizare cu arc. Metoda vaporizarii cu arc a carbonului, initial folosita pentru
producerea fulerenelor C.), este metoda cea mai utilizata si probabil cea mai usoara de a
produce nanotuburi de carbon, si este in acelasi timp simplu de realizat. Prin urmare, este
o metoda care produce un amestec de componente si urmareste separarea nanotuburilor
de compus si de metalele catalizatoare prezente in produsul brut.
/ceasta metoda creeaza nanotuburi prin vaporizarea cu arc a doua vergele de
carbon puse cap la cap, la o distanta de aproximativ 1mm, distanta ce contine, de obicei,
gaz inert "heliu, argon#, la o presiune &oasa "intre 0) si 1)) mbar#. Recentele investigatii
au demonstrat, de asemenea, ca exista posibilitatea de a crea nanotuburi cu metoda
arcului in nitrogen lichid. 2n curent continuu de 0)31)) / este strabatut de un volta& de
-) 4 creeaza o temperatura inalta descarcata intre cei doi electrozi. /ceasta descarcare
vaporizeaza una din vergelele carbonului si formeaza o mica urma de vergea proiectata
pe cealalta. Producerea de nanotuburi intr-o gama larga depinde de uniformitatea arcului
de plasma si de temperatura formei proiectate pe electrodul de carbon.
/cest mecanism de crestere este tot mai evident si masuratorile au demonstrat ca
diferitele distributiuni ale diametrelor au fost realizate in dependenta de amestecul de
argon si heliu. /ceste amestecuri au coeficientii de difuzie diferiti si conductivitati
termice diferite. /ceste proprietati afecteaza viteza cu care carbonul si moleculele
catalizatoare difuza si se racesc, afectand diametrul nanotubului in procesul de vaporizare
cu arc. /stfel se explica faptul ca se formeaza tuburi nucleate cu un singur strat care cresc
pe particule metalice de diferite marimi, in dependenta de rata de stingere in plasma si
demonstreaza faptul ca temperatura si densitatile carbonului si a metalului catalizator
afecteaza distributia diametrelor nanotuburilor.
anotuburile monostrat rezultate in urma acestei metode sunt tuburi scurte cu
diamentre cuprinse intre ),.-1,5 nm, iar nanotuburile multistrat sunt niste tuburi cu
diametre interioare cuprinse intre 1-( nm si diametre exterioare in &ur de 1) nm.
/vanta&ele acestei metode constau in faptul ca nanotuburile monostrat cat si
multistrat se pot obtine foarte usor. anotuburile monostrat pot avea mici defecte
structurale, iar cele multistrat pot fi obtinute fara catalizator, e o metoda ieftina si e
posibila obtinerea in aer liber.
Dezavanta&ele metodei constau in faptul ca tuburile tind sa fie scurte cu
dimensiuni si directii aleatoare, deseori au nevoie de foarte multa purificare.
/ceasta metoda are un grad de utilizare de ()-6)7.
(
Vaporizare cu laser. 8rafitul este descompus datorita unui puls intens al
laserului, care genereaza un gaz bogat in carbon din care se formeaza nanotuburile de
carbon.
anotuburile monostrat in urma acestei metode reprezinta niste legaturi de 0--)
microni, cu diametrul individual de 1-- nm. 9n cazul nanotuburilor multistrat de carbon,
nu e prea mult interes in aceasta metoda, deoarece e foarte scumpa, dar obtinerea lor e
posibila.
/vanta&ul metodei, in primul rand, e faptul ca nanotuburile monostrat de carbon
au un bun control al diametrului si doar cateva defecte. Prin urmare, produsul rezultat
este complet pur.
Dezavanta&ul e faptul ca e o metoda costisitoare, deoarece necesita lasere scumpe
si are nevoie de putere de alimentare ridicata, dar e o metoda ce se imbunatateste cu
timpul.
8radul de utilizare a acestei metode e de peste 1)7.
epunere chimica din stare de vapori. !e plaseaza substratul in cuptor, se
incalzeste la .)):C si pe parcurs, intr-un mod lent se adauga un gaz purtator de carbon,
5
precum C;5. <data ce gazul se descompune, atomii de carbon sunt eliberati, acestia
recombinandu-se in forme de nanotuburi.
anotuburile monostrat de carbon rezultate sunt tuburi lungi cu diametre in &ur de
),.-5 nm, iar nanotuburile multistrat de carbon sunt, la fel, lungi cu diametre de 1)--5)
nm.
/vanta&ele metodei sunt = usor de obtinut pana la o cantitate industriala, lungime
lunga, un proces destul de simplu. Diametrul nanotuburilor monostrat de carbon este unul
controlabil, si nanotuburile sunt complet pure.
Dezavanta&ul este faptul ca nanotuburile sunt, de obicei, monostrat prin care se
strecor mici defecte.
8radul de utilizare a acestei metodei e de -)-1))7.
Nanotuburi de carbon monostrat si multistrat
(modele)
Nanotuburi de carbon monostrat
0
Nanotuburi de carbon multistrat
.
Purificarea nanotuburilor de carbon
Purificarea nanotuburilor este un procedeu la fel de important precum si
obtinerea acestora. Purificarea se realizeaza prin mai multe modalitati si anume)
1. *xidare
+. ,ratament cu acid
-. .ecoacere
/. ,ratament ultrasonic
$. Purificare magnetica
0. !icrofiltrare
1. ,aiere
2. 'romatografie
Utilizari ale nanotuburilor de carbon
Electronice) diode si tranzistore, capacitatoare, stocare date, ecrane
plate, emitatori de campuri.
Mecanice) compozite cu o forta ridicata, grinzi, cabluri, materiale
multifunctionale, membrane de filtru, ec&ipamente spatiale, scuturi.
Senzori, Bio) microscopie) 34!, S,!,..5 senzori pentru determinarea
nanotuburilor) forta, presiune,..5 biosenzori5 angrenaje moleculare, motoare,
elemente automate5 baterii) 6+, 7i,85 reactori la nanoscara5 biomedicale) c&ip-uri
de laboratoare, ("3, musc&i artificiali, inlocuire de oase, oc&i bionic,8
Curiozitati
1
Spumele super-compresibile din nanotuburi de carbon
'ercetatorii au descoperit de curand ca, pe langa rezistenta ridicata si
greutate redusa, nanotuburile de carbon sunt si deosebit de flexibile, actionand
ca arcurile super-compresibile. Studiul realizat de catre o ec&ipa de la Institutul
Polite&nic .ensselaer desc&ide drumul catre materiale sub forma de spuma, ce
pot asigura rezistenta si flexibilitatea necesara in domenii precum aeronavele.
Pulic9el 3ja:an si 3n:uan 'ao, cei doi autori, au aratat ca fasiile din
nanotuburi de carbon se comporta ca un strat de arcuri de saltea, flexandu-se si
revenind la pozitia initiala sub actiunea unei forte. (ar, spre deosebire de o
saltea, care in timp isi pierde elasticitatea, acest material isi pastreaza
proprietatile c&iar si dupa mii de cicluri de compresiune.
"anotuburile de carbon prezinta o combinatie exceptionala de rezistenta,
flexibilitate si densitate redusa, proprietati ce le fac materiale ideale pentru
structuri ce necesita duritate crescuta si greutate redusa;, a afirmat Pulic9el
3ja:an.
In cazul spumelor industriale de pana acum, rezistenta si flexibilitatea sunt
doua proprietati opuse <creste una, scade cealalta=, dar in cazul nanotuburilor de
carbon acest lucru nu se aplica.
'ompuse din atomi de carbon aranjati asemanator rolelor de sarma cu
oc&iuri, nanotuburile fac fata cu succes mediilor c&imice extreme, temperaturilor
si umiditatii ridicate.
Cutitul din nanotuburi de carbon
'ercetatorii de la "IS, si de la >niversitatea 'olorado au proiectat un cutit
din nanotuburi din carbon. Intr-o lucrare prezentata luna aceasta, ec&ipa de
cercetatori au aratat un cutit facut la scara nanometrica care ar putea deveni in
viitor o unealta pentru biologie, permitand oamenilor de stiinta sa studieze
celulele mai precis decat o fac astazi.
(e ani de zile cercetatorii s-au c&inuit cu cutite din diamant sau sticla, care
taie mostre de celule ing&etate sub un ung&i mare, determinand mostrele sa se
indoaie si sa se fisureze.
(eoarece nanotuburile din carbon sunt foarte dure si subtiri in diametru,
acestea ar fi materialul ideal pentru taierea de felii subtiri din celule. 'ercetatorii
ar putea folosi nanocutitul pentru a face imagini -( a celulelor si tesuturilor
pentru tomografia cu electroni, operatie ce necesita mostre mai subtiri decat -%%
de nanometri.
>
Prin manipularea nanotuburilor din carbon in interiorul microscoapelor
electronice, cercetatorii au inceput sa poiecteze o serie de ustensile precum
nanopensete, bile de rulment si oscilatori la scara nanometrica.
Armura din nanotuburi de carbon
?i se parea extraordinar ca din acest material se poate realiza un radio@
3sta nu e totA Pe cealalta parte a globului, mai exact la >niversitatea din Sidne:,
3ustralia, doi cercetatori se gandesc sa foloseasca tot nanotuburile de carbon
pentru crearea unei armuri ultra rezistente si usoare.
!omentan se foloseste 9evlar-ul, cea mai puternica fibra sintetica. Insa
vestele antiglont din 9evlar, o data lovite, se deterioreaza, tesatura se strica, si
devin ineficiente, trebuind sc&imbate. Insa o vesta din nanotuburi de carbon ar
putea fi lovita de multiple gloante in acelasi loc, fara sa isi piarda integritatea.
S-a observat ca o tesatura de 0%% nm grosime, alcatuita din sase straturi
de cate 1%% nm de nanotuburi de carbon, poate respinge proiectile cu o energie
de maxim -+% J. 3ceasta este ec&ivalenta unei arme de foc de mana, sau a
pustilor si automatelor de mici dimensiuni. Insa armele de asalt si mitralierele ar
reusi sa penetreze.
6
ulerenele, fascinante in prezent, o pro!ocare pentru !iitor
'unostintele noastre despre carbon sunt cam tot atBt de vec&i ca si cele
despre foc, dar, cu toate acestea, fiecare secol, fiecare deceniu c&iar desc&id noi
perspective asupra acestui, Cn aparenta, atBt de banal element. 3stfel, Cn anul
1990 Premiul "obel Cn c&imie era acordat pentru sinteza Cn laborator a
fulerenelor, care, la prima vedere, ar parea, dupa diamant si grafit, Do a treia
forma a carbonuluiE. 7a drept vorbind, fulerenele nu sunt c&iar o noutate)
existenta lor a fost dovedita Cn praful interstelar si Cn unele formatiuni geologice
terestre5 dar fulerenele au putut fi studiate numai dupa 199%, cBnd Fratsc&mer si
4ostiropoulos au gasit calea de a le sintetiza Cn cantitati rezonabile <grame=.
ulerenele, o a treia forma structural or"anizata a carbonului#
6otarBt, nu, o data ce fulerenele au structuri si proprietati cu totul
neobisnuite pentru specii formate exclusiv din atomi de carbon.
(eosebirea de ordin structural este esentiala) diamantul si grafitul au,
ambele, stucturi extinse, notiunea de GmoleculaE Cn aceste structuri fiind cu
desavBrsire exclusa5 fulerenele, Cn sc&imb, sunt formate din molecule cu
existenta discreta, cu forma aproape sferica. (e departe cea mai cunoscuta si
mai intens studiata este fulerena '0% <cu molecula formata din 0% de atomi de
carbon=, dar fulerenele '1%, '10, '2+, '2/ - si c&iar mai voluminoase - sunt de
asemenea cunoscute. 3ranjarea atomilor de carbon Cn aceste molecule este
fascinanta Cn sine, sa luam, drept exemplu, molecula fulerenei '0%.
(aca priviti cu atentie, veti observa ca toti atomii de carbon din aceasta
dantelarie sunt ec&ivalenti, adica toti au acelasi numar de vecini <-=, identic
legati, ung&iurile dintre legaturile angajate de diferitii atomi fiind si ele identice.
3semanarea cu forma unei mingi de fotbal este izbitoare5 atBt molecula '0%, cBt
si banala minge de fotbal corespund din punct de vedere geometric unui
icosaedru trunc&iat5 acesta provine, formal, prin GretezareaE vBrfurilor unui
icosaedru regulat, poliedru cu +% de fete, toate triung&iuri ec&ilaterale identice5
icosaedrul trunc&iat va avea -+ de fete, +% de &exagoane si 1+ pentagoane.
Sa trecem Cnsa Cn revista cBteva deosebiri direct observabile Cntre diamant
si grafit, pe de o parte, si fulerene, pe de alta parte, raportBndu-ne, Cn cazul
fulerenelor, la specia '0%.
'u totii stim, bunaoara, ca diamantul, cu structura tridimensionala extinsa, este
cristalin, transparent, stralucitor, dur, izolant din punct de vedere electric5 grafitul,
cu structura bidimensionala extinsa <Cn straturi= este un solid negru, care
cliveaza, conductor electric5 atBt diamantul, cBt si grafitul se topesc <la
temperaturi extrem de Cnalte, peste -.%%%o' Cn cazul diamantului=, nefiind
afectati de solventi.
i bine, la temperatura ambianta '0% este o pulbere galbena,
fotosensibila <Csi sc&imba culoarea sub actiunea radiatiilor >? medii=, care se
dizolva Cn banalul toluen formBnd o solutie roz. Sub actiunea radiatiilor laser
polimerizeaza, polimerul nemaifiind solubil Cn toluen. fectul variatiilor de
temperatura este Cnca si mai spectaculos) prin Cncalzire la cBteva sute de grade
sublimeaza <adica trece direct din stare solida Cn stare de vapori, Cn care
identitatea moleculara este conservata=, distrugerea ansamblurilor moleculare
1)
necesitBnd temperaturi mai mari de 1.%%%o'. Prin racirea avansata <la
temperaturi mai mici decBt #12-o'=, moleculele '0% se organizeaza Cntr-un solid
cristalin cu retea cubica.
Hn forma cristalina, fulerena '0% este un izolator electric, asemenea
diamantului. 7egaturile dintre moleculele '0% din cristal sunt slabe, iar Cncalzirea
lenta face ca cristalele sa se dezmembreze partial, cu alte cuvinte Gsa curgaE.
'u adevarat spectaculoase sunt Cnsa caracteristicile c&imice ale
fulerenelor, care fac integrarea lor alaturi de diamant si grafit cel putin &azardata.
(iamantul si grafitul sunt mai degraba inerte din punct de vedere c&imic <reactiile
c&imice ale carbonului, implicBnd cu precadere carbunele amorf, exclud
prezervarea de ansambluri ordonate de atomi de carbon=. 4ulerenele Cnsa sunt
specii reactive, avBnd tendinta de a acapara electroni, ceea ce le face sa se
combine cu usurinta cu parteneri potentiali donori de electroni, la limita, metale
electropozitive <alcaline, alcalino-pamBntoase sau c&iar lant&anide=, conservBnd
intacte, Cn urma acestor reactii, nu doar moleculele de fulerene, ci, Cn unele
cazuri, c&iar microcristale.
'are este Gpozitia de atacE a fulerenelor Cn reactiile lor c&imice@ Sa privim
Cnca o data structura moleculei '0%) aceasta GmingeE nu este, fireste, compacta5
atomii de carbon interconectati formeaza mai degraba un cBmp, o structura
poroasa, cu cavitati delimitate de atomi vecini. 'onceptual, reactiile c&imice ale
unor astfel de entitati moleculare cu structura poroasa si, totodata, potential
acceptoare de electroni la nivel global, pot evolua Cn doua moduri) partenerul
poate fi GlegatE Cn exteriorul moleculei, fiind astfel plasat, Cn ansamblul
compusului, Cntre moleculele de fulerena sau, dimpotriva, poate fi Cnglobat Cn
interiorul cBmpului molecular.
Prima cale este, din punct de vedere practic, relativ mai simpla. S-au
obtinut Cn acest fel compusi cu structuri spectaculoase, ca cea ilustrata mai jos,
si, credeti-ma, pentru un c&imist potentialul de fascinatie estetica al unei astfel de
structuri nu este cu nimic mai prejos decBt, bunaoara, irisii lui ?an Iog& sau
nuferii lui !onetA
"u mai putin interesanti sunt compusii fulerenelor cu metale alcaline, Cn special
cei cunoscuti sub numele 3-'0%, Cn care unei molecule '0% Ci corespund trei
atomi metalici <Cn special potasiu sau rubidiu=. Interesul pentru acesti compusi
depaseste sfera esteticului, CntrucBt sunt supraconductori la temperaturi cuprinse
Cn intervalul 19-/%F, ceea ce, pentru ansamblul supraconductorilor cu sc&elet
organic reprezinta un domeniu de temperaturi deosebit de ridicate, deci de
accesibile practicA Proprietatile supraconductoare ale compusilor 3-'0% par a-si
avea originea Cn structura lor cristalina dezordonata si, totodata, Cn interactiuni
neobisnuit de puternice Cntre electronii de conductie.
4ulerenele cu parteneri inclusi, numite endoedrice - sau metalofulerene
daca partenerii sunt atomi metalici - sunt mult mai dificil de sintetizat. (esi
fulerena '0% este cea mai comuna, cBmpul <interiorul= acesteia este prea putin
voluminos, deci majoritatea endofulerenelor sintetizate pBna Cn prezent au
cBmpuri '2+, '2/ sau c&iar mai Cnalte. (ificultatile de sinteza vizeaza faptul ca
este practic imposibil de a insera partenerul Cn cBmpul sferic deja format, cBmpul
trebuind sa Gse CnfasoareE Cn jurul partenerului simultan cu formarea lui5 Cn
11
consecinta, separarea endofulerenelor de reziduurile de carbon este un proces
laborios si cu randament mic. (ificultatea de a studia endofulerenele nu se
limiteaza Cnsa la problemele ridicate de sinteza. * alta complicatie este aceea ca
endofulerenele, Cn marea lor majoritate, sunt instabile Cn aer, oxigenul extragBnd
pur si simplu partenerul din cBmpul de fulerena. (oar putine elemente s-au
dovedit, pBna Cn prezent, a forma endofulerene stabile, cBteva dintre aceste fiind
lantanul, itriul, scandiul si unele gaze nobile. Iata de ce studiul endofulerenelor
este Cnca abia la Cnceput.
Posibile aplicatii
(e Cndata ce existenta fulerenelor a fost dovedita si sinteza lor Cn laborator
a devenit posibila, s-a pus cu acuitate problema posibilelor lor utilizari practice, Cn
forma pura sau Cn compusi.
4ireste, asa cum se CntBmpla Cn zilele noastre cu fiecare material sau
proces nou descoperit, primul domeniu de interes a vizat posibilitatea de a
furniza sau stoca energie, Cn pile solare si baterii, sau c&iar drept combustibil de
rac&eta. (esi, teoretic, potentialul energetic al fulerenelor este de necontestat,
c&eltuielile aferente sintezei lor, cel putin cu te&nologia accesibila Cn prezent, nu
justifica economic aceasta directie de utilizare.
3lte aplicatii practice spectaculoase ale fulerenelor pure ar putea avea,
drept punct de plecare, unele dintre proprietatile lor neobisnuite5 bunaoara,
structura lor poroasa, asociata unor dimensiuni de ordinul nanometrilor, a condus
la conceptul de nanotuburi de carbon, care desc&id posibilitati imense de
aplicare Cn industrie <una dintre aceste fiind ranforsarea polimerilor=. 4aptul ca
fulerenele pure Csi sc&imba culoarea la iradiere si-a gasit deja aplicatii Cn
fotolitografie, la obtinerea unor lacuri fotosensibile. Proprietatea lor de a sublima
este valorificata Cn procese de crestere de cristale ca si Cn depunerea, din vapori
de '0%, a unor filme subtiri, cu proprietatile diamantului, mult mai netede decBt
cele obtinute prin solidificarea grafitului de vaporizare. 3lte posibilitati, cum ar fi
utilizarea fulerenelor ca lubrefianti, urmare a capacitatii cristalelor de a GcurgeE Cn
anumite intervale de temperatura, nu dovedesc, cel putin la scara industriala, un
potential economic satisfacator, o data ce alti lubrefianti, cu performante similare,
au preturi de fabricatie semnificativ mai scazute.
Sperantele se Cndrepta Cnsa cu precadere spre compusii c&imici ai
fulerenelor. Supraconductivitatea speciilor 3-'0% reprezinta una dintre tinte.
3ltele vizeaza aplicatiile Cn medicina5 s-a dovedit bunaoara ca moleculele de
fulerena au capacitatea, Cn anumite conditii, de a bloca virusul 6I?A * alta
aplicatie posibila vizeaza Cnglobarea, Cn cBmpul fulerenelor, de atomi radioactivi
trasori5 metalofurenelele astfel rezultate, injectate Cn sistemul circulator, permit
investigatiile necesare si, totodata, organismul este mult mai protejat. Jintele
cele mai ambitioase vizeaza Cnsa conceperea unor fulerene capabile de a
Cngloba Cn cBmpul lor sau c&iar de a lega Cn exteriorul moleculelor substante
farmacologic active5 o astfel de GpastilaE ar putea rezolva una dintre problemele
curente ale formularii si administrarii farmacologice) eliberarea extrem de lenta,
Cn organism, a principiilor active.
1-
(aca e sa facem o socoteala negustoreasca, aplicatiile practice ale
fulerenelor nu si-au gasit Cnca adevarata dimensiune comerciala, desi asupra lor
au trudit adevarati giganti ai cercetarii stiintifice, Cn cele mai performante si
bogate laboratoare ale lumii. Sa nu fim Cnsa dezabuzati. Se CntBmpla extrem de
rar ca un nou material sa faca imediat saltul Cn sfera comerciala5 pasii din
laborator catre conturi Cn banca sunt cel mai adesea marunti, uneori sovaielnici,
scara de timp cea mai probabila acopera, Cn majoritatea cazurilor, decenii.
3devaratul cBstig al descoperirii si studiului fulerenelor este mult mai putin
prozaic5 rezultate atBt de spectaculoase, c&iar unele fara o aplicabilitate practica
rational imaginabila <ceea ce nu este cazul fulerenelorA= nasc Cntrebari, isca
controverse, sfarBma norme Cndeobste acceptate. 'aci, cu fiecare nou material
sau proces care dovedeste, Cn mod indubitabil si reproductibil, propriul lui sistem
de anomalii, de abateri de la GnormaE, trebuie sa ne Cntrebam cBt de valabila, cBt
de acoperitoare este, la urma urmei, norma@A Hn lumea cercetarii stiintifice, c&iar
si un aparent esec este un rezultat, semnele de exclamare sunt cu necesitate
urmate de semne de Cntrebare, semnele de Cntrebare multiplica semnele de
exclamare, si tot asa, economistii nu trebuie sa fie Cngrijorati, ceva cu adevarat
comercializabil tot va iesi pBna la urma si mari concerne industriale vor avea
cBstiguri uriaseA 4ireste, Cn tot acest timp, lumea laboratoarelor va fi foarte, foarte
ocupata) semne de Cntrebare se ivesc mereu.
Ecran cu nanotuburi de carbon
Piata produselor care includ nanote&nologii se extinde cu o viteza
ametitoare. Se estimeaza ca Cn anul +%1$ aceasta va atinge +.0%% miliarde de
dolari. Iata ca nanote&nologia nu este numai o preocupare a oamenilor de stiinta,
ci tinde sa intre Cn viata noastra de zi cu zi. Hn continuare vom vorbi despre
utilizarea unei minuni nanote&&nologice, cunoscuta sub numele de nanotuburi de
carbon. 3cestea ne vor ajuta cBndva sa construim un ascensor catre cosmos,
deoarece rezistenta lor mecanica este incredibila. ,ot ele au calitati electrice ce
le fac apte sa devina componente ale dispozitivelor electronice de mBine.
1(
$nceputuri
Hnainte de a merge mai departe sa ne aducem aminte cum functioneaza
un tub catodic. * descriere foarte simplificata ar suna cam asa) avem un filament
care prin Cncalzire emite electroni. 3cestia sunt accelerati Cntr-un cBmp electric si
trimisi catre un ecran fluorescent. Hn momentul Cn care electronii lovesc acest
ecran apare un mic punct luminos. (esigur, nu am spus nimic despre felul Cn
care traiectoria electronilor este deviata, Cn scopul formarii imaginii, deoarece,
pentru cele ce urmeaza nici macar nu este nevoie de o descriere mai
amanuntita.
Sa ne Cntoarcem acum catre nanotuburile de carbon. 3cestea, spuneam
noi mai devreme, au proprietati interesante. >na dintre ele le face interesante
pentru articolul nostru. Sub actiunea unui cBmp electric nanotuburile emit
electroni, care sunt accelerati pe toata lungimea lor. 3cum, cu siguranta,
Cntelegeti de ce am descris foarte simplificat functionarea unui tub catodic) acesti
electroni, emisi, accelerati si g&idati de catre nanotub, atunci cBnd lovesc un
ecran fluorescent produc un mic punct luminos. !ai departe, pe &Brtie, lucrurile
sunt simple. .ealizam o matrice din nanotuburi de carbon, asezam deasupra un
ecran fluorescent, gasim o cale prin care sa conectam fiecare nanotub la o sursa
de tensiune electrica variabila si gata, avem un displa:A 3sa cum se CntBmpla
adesea, ce este simplu pe &Brtie devine complicat atunci cBnd doresti sa pui Cn
practica. Japonezul Saito, despre care povesteam la Cnceputul articolului, a
reusit, Cn 1992, sa realizeze un mic ecran luminos, bazBndu-se pe consideratii
asemanatoare cu cele aratate mai sus. 3cela era doar un Cnceput. 3poi a Cnceput
o adevarata cursa te&nologica pentru realizarea unor adevarate displa:-uri, care
sa poata fi comercializate la preturi cBt mai scazute.
15
Prezentul
Se pare ca, cel putin pentru moment, Cnvingatorul este firma coreeana
Samsung. 3ceasta a realizat primul prototip al unui displa: cu nanotuburi de
carbon. .ezultatul este unul firesc, daca avem Cn vedere ca Samsung a c&eltuit
Cn +%%- suma de +,9 miliarde de dolari numai pentru cercetare-dezvoltare. (e
fapt, cei de la Samsung sunt constienti de faptul ca nu ar putea realiza singuri
noile ecrane. (e aceea ei s-au focalizat pe anumite te&nologii specifice, legate
mai ales de asamblarea finala a displa:-urilor. 3stfel nanotuburile utilizate sunt
cumparate din S>3, de la firma 'arbon "anotec&nologies. >n gram de
nanotuburi costa Cn prezent 1%% de dolari, iar Cn urmatorii doi ani pretul va coborC
spectaculos la numai 1% dolariKgram. Sa va mai spunem ca din acest gram de
nanotuburi se pot fabrica pBna la 0 dispal:-uri...
"anotuburile trebuie fixate pe un suport cu ajutorul unui adeziv special,
care sa Cndeplineasca anumite conditii, cum ar fi) rezistenta la tractiune,
capacitatea de a fi depus Cn straturi extrem de subtiri si cea de a fixa precis niste
obiecte atBt de mici cum sunt nanotuburile de carbon, coeficient de dilatare
controlat etc. "ici acest adeziv nu este produs de Samsung, ci de catre firma
(uPont.
3lte elemente-c&eie din constructia noilor displa:-uri au fost dezvoltate, la
cererea companiei Samsung, de catre firme din Cntreaga lume, ceea ce a permis
coreenilor sa Csi focalizeze atentia asupra lucrurilor esentiale. Sa va dam cBteva
exemple. 3sa cum va imaginati deja, aceste ecrane cu nanotuburi de carbon
sunt alcatuite din doua straturi Cntre care sunt plasate nanotuburile. Pentru a
functiona este necesar ca Cntre ele sa fie scos aerul, altfel electronii emisi nu ar
mai ajunge niciodata Cn locul dorit pe ecran. (ar prin extragerea aerului Cntreg
ansamblul se va deforma sub actiunea presiunii atmosferice, deci este necesar
un sistem de rigidizare. Ideea cea mai simpla ar fi sa plasam cBteva distantiere
Cntre cele doua straturi ale displa:-ului, iar unele dintre acestea ar trebui puse
c&iar Cn mijlocul ecranului. (ar asta Cnseamna ca acolo nu vom avea pixeli pentru
imagineA "imeni nu va accepta un monitor pe care sa vada o multime de puncte
negre. ?arianta aceasta este inaplicabila. !ai exista o solutie, care, probabil, a
fost aleasa de Samsung) alegerea unor materiale foarte rezistente, care sa se
deformeze doar Cn limitele acceptabile sub actiunea presiunii atmosferice. * alta
problema este cea legata de dilatari. Pe timpul functionarii ecranul se Cncalzeste,
deci componentele care Cl alcatuiesc Csi vor modifica dimensiunile. (e aici ar
rezulta, Cn cel mai bun caz, deformarea imaginii pe parcursul functionarii. Hn cazul
cel mai rau, ecranul nostru s-ar putea distruge. 'are ar fi solutia@ ,rebuie sa
cautam materiale care au acelasi coeficient de dilatare. Simplu, nu-i asa@ xact
asta a fost si solutia la care a apelat Samsung. (eocamdata nu stim mai multe,
deoarece elementele esentiale ale te&nologiei puse la punct de catre Samsung
sunt, firesc, secrete.
3cum, dupa ce am trecut Cn revista cBteva dintre problemele care au
trebuit sa fie depasite pentru a putea realiza un displa: cu nanotuburi de carbon,
credem ca a venit momentul pentru cBteva cifre. Pentru fiecare pixel de imagine
este folosit un manunc&i alcatuit din 1%.%%% de nanotuburi de carbon.
,e&nologiile actuale ne permit sa grupam un numar atBt de mare de nanotuburi
10
pe o suprafata extrem de mica. (ar noi nu putem avea controlul asupra orientarii
lor, altfel spus nu putem sa le aliniem perfect. * parte se vor orienta astfel CncBt
electronii ce trec prin ele se vor Cndrepta Cn directii nefavorabile, astfel CncBt nu
vor ilumina pixeli. 'e este de facut@ 3ici este simplu de raspuns. "u este nimic
de facut, pentru ca nu conteaza. ste suficient ca -%-$%L dintre nanotuburi sa
fie orientate corect, pentru ca pixelul de imagine sa functioneze Cn parametrii
impusi.
%iitorul
Sa nu ne imaginam ca numai Samsung are preocupari Cn gasirea de noi
te&nologii pentru fabricarea de displa:-uri. Pe aceeasi cale merg si japonezii, iar
ec&ipa condusa de Saito <cel despre care vorbeam la Cnceputul acestui articol=
are, la rBndul ei, rezultate notabile, desi nu a ajuns Cnca Cn stadiul la care se afla
coreenii. Sa spunem ca japonezii au c&iar un proiect national ce are ca obiectiv
realizarea de ecrane cu nanotuburi de carbon, caruia i-au fost alocate +,$
milioane de dolari. Pe aceeasi directie merg si !otorola si alte companii
specializate Cn te&nologii de vBrf. Se vor generaliza acest gen de displa:-uri@ ?or
ocupa ele un segment important din piata@ (esi nanote&nologia se afla Cntr-un
proces de dezvoltare exponentiala, privitor la subiectul nostru, este greu de facut
prognoze. ,otul se reduce la probleme de cost. Hn prezent un displa: cu plasma
de /+ inci se vinde cu +.$%%-$.$%% dolari, iar cele cu cristale lic&ide costa Cntre
$.$%% si 1.%%% dolari. (ar costurile ambelor te&nologii au tendinta de a scadea
accentuat Cn urmatorii ani. Hn +%%0, costul de productie pentru un inci de ecran cu
plasma va fi de 9 dolari, dar, deoarece costurile legate de investitii sunt mari, la
aceasta suma trebuie adaugati alti 1 dolari. (aca noile ecrane vor fi mai ieftine,
atunci putem spera ca noua te&nologie se va impune pe piata. (e fapt, este
vorba de ceva mai mult decBt o simpla speranta, deoarece Samsung spera sa
poata ajunge repede la un cost de numai 1 dolari pe inci, pentru displa:-urile
bazate pe nanotuburi de carbon.
(ar amenintarea nu vine numai de la ecranele cu plasma sau de la cele
cu cristale lic&ide. ?ec&ea te&nologie a tuburilor catodice nu si-a spus ultimul
cuvBnt. Hn luna iulie o filiala a Samsung a anuntat ca va Cncepe comercializarea
unui ecran de -+ de inci, care va avea grosimea de 1/ inci <-$,$0 cm=, adica
jumatate din cea a unui tub catodic clasic. 'ostul unui asemenea tub este cu
-%L mai mic decBt cel al ecranelor cu plasma sau cristale lic&ide, oferind, Cn
acelasi timp, imagini de o calitate superioara.
Iata de ce este greu de prognozat viitorul ecranelor cu nanotuburi de
carbon. Suntem convinsi Cnsa ca viitorul, indiferent de ce va impune piata, ne va
aduce Cn case ecrane mai ieftine, cu consumuri de electricitate mai mici si cu o
calitate a imaginii la care astazi nu putem decBt sa visam.
&ntel se 'oaca cu nanotuburile de carbon
.ecent, nanotuburile de carbon au inceput sa atraga tot mai mult atentia
asupra lor, ca un inlocuitor, sau o adaugare, la materialele semiconductoare
normale. 'e sunt aceste si ce fac@ "anotuburile de carbon sunt atomi de carbon
1.
care formeaza o molecula de forma tubulara, si care au cateva proprietati
interesante, dintre care doua sunt relevante pentru producatorii de cipuri. xista
doua forme ale tubului, una care este un bun conductor balistic, cealalta un
semiconductor, aceste diferentiidu-se intre ele doar prin c&iralitate - proprietate a
structurii moleculei care nu se poate suprapune peste imaginea ei in oglinda. In
natura, acestea formeaza aproximativ doua treimi semiconductori, o treime
conductori. Intel incearca sa determine cum sa le faca sa imbrace in proportie de
1%%L doar una dintre forme si cum sa le pozitioneze intr-un cip. '&iralitatea
poate fi puternic influentata de catalizatorii utilizati pentru formarea tuburilor,
astfel sa se creaze o forma sau alta. Pentru un cip cu un miliard de tranzistori,
trebuie imbunatatita rata de eroare la o singura molecula gresita din cateva
milioane, una in plus ducand la stricarea cipului. ,recerea de la --L la
%.%%%%%%%%%%1L nu este deloc usoara, pierderea unui singur bit insemnand
parti moarte. *adata rezolvata aceasta problema, apare intrebarea ce vom face
cu aceste lucruri. Pot fi utilizate in forma semiconductor pentru rolurile
traditionale de semiconductori, sau pot fi utilizate in forma conductoare pentru
interconexiuni.
Armura pentru solda(ii )*obocop+
.Mzboinicul bionic este deja un concept accesibil, care a fost popularizat
de filmele S4. ,otuNi, ceea ce Ni-a propus armata americanM e cat se poate de
real. 'onform proiectului D.obocop;, panM cel mai tarziu Cn anul +%+%, toOi soldaOii
vor fi CmbrMcaOi Cn Darmuri nanometrice;, realizate din materiale ce conOin fibre din
nanotuburi. "oile ec&ipamente Ci vor apMra de orice glonO Ni de efectele
devastatoare ale exploziilor. Pe corpul soldatului se vor afla peste o mie de
senzori nanometrici, care vor sesiza Cn timp util apropierea unui glonO sau a unui
Nrapnel, iar apoi vor Dcomanda; costumului sM se DCntMreascM; Cn zona probabilM
de impact.
3ceastM te&nologie implicM faptul cM fiecare centimetru pMtrat de material
va conOine senzori Ni mecanisme de DCntMrire;, prin repoziOionarea nanotuburilor.
>niformele duale, care vor putea fi alternativ flexibile ca orice panzM sau mai
rezistente decat 9evlarul, vor putea trece dintr-o stare Cn alta Ni la comanda
verbalM a purtMtorului. Pi asta nu e tot. 3celaNi material va putea imita culorile
mediului atat de bine Cncat, Cn cateva fracOiuni de secundM, soldatul va deveni
aproape invizibil de la distanOM.
'asca protectoare a capului va fi c&iar mai rezistentM decat &ainele Ni, Cn
plus, va fi dotatM cu sisteme de extindere a acuitMOii vizuale Ni auditive, plus un
translator automat al cuvintelor, rostite de militar Cn limba englezM, Cn orice limbM
vorbitM pe ,erra. (acM adMugMm sistemele de nig&t-vision, cu infraroNii, e
limpede cM vom avea de-a face cu un veritabil robot miniatural. ,oatM aparatura
va fi realizatM cu ajutorul nanote&nologiei, pentru ca, Cn ciuda complexitMOii
te&nice, casca sM rMmanM uNoarM Ni confortabilM.
11
A*ME
!itraliere cu patru Oevi Ni sistem de g&idare prin laser, realizate din
nanotuburi, care folosesc muniOie de mai multe tipuri
CAMU,A-
!aterialul din nanofibre al uniforme se va colora precum mediul ambiant,
iar soldatul va deveni invizibil de la distanOe mari.
SUP*A-.AMEN&
xosc&eletul pe care este construit costumul are articulaOii pneumatice
care vor accelera mersul militarului Ni Ci vor permite acestuia sM ridice Ni sM
transporte cu uNurinOM greutMOi foarte mari, muNc&ii suportand doar 1%L din
efortul necesar.
CASC/
(otatM cu vedere stereoscopicM Ni nig&t-vision, casca este capabilM sM
proiecteze informaOii Ni sc&eme pe interiorul vizorului. 3cesta nu poate fi penetrat
de gloanOe.
0A&NE &N1E,&2EN1E
6ainele sunt prevMzute cu senzori care estimeazM zona unde va lovi
glonOul Ni apoi, cu ajutorul unui mecanism special, reorienteazM nanotuburile,
devenind mai rezistente decat Fevlarul Cn locul vizat.
0aine inteli"ente pentru oricine
"anotuburile pot fi incluse Cn OesMturile obiNnuite. Singura problemM e cM, o
vreme, vor costa cam mult. (eja existM materiale realizate cu nanotuburi, care
costM 1%.%%% de dolari metrul. ste vorba de OesMturi de mMtase acoperite cu
nanofibre ce conOin aur, care aratM exact ca o OesMturM fMcutM din fir de aur, dar
are toate calitMOile mMtMsii. Pi fibra de bumbac poate fi acoperitM cu nanotuburi
din argint, prin simpla atracOie dintre sarcinile pozitive ale bumbacului Ni ionii
negativi de argint.
(e ce OesMturi cu argint@ Pentru cM acest metal are reale calitMOi
antibacteriene Ni antivirotice, fiind capabil sM cureOe inclusiv aerul care trece
printr-o astfel de OesMturM. PrezenOa nanotuburilor de argint nu va permite
murdMrirea materialului, pentru cM de el nu se va putea DagMOa; nicio celulM
moartM de piele, niciun fir de praf, nicio bacterie Ni nici mMcar un virus.
(e pete nici nu va mai fi vorbaA 'ei care au realizat acest material spun cM
el nu trebuie neapMrat sM aibM aparenOM metalicM, aspectul fiind dual, prin
poziOionarea diferitM a fibrelor din nanotuburi. ,oate casele vor avea Cn curand
perdele cu nanotuburi de argint, care vor ioniza aerul Ni vor reduce poluarea
panM aproape de zero.
1>
Cum sa micsorezi un nanotub din carbon
>n grup de cercetatori a gasit o modalitate prin care sa controleze
diametrul unui nanotub din carbon # pana la aproape % nanometri. 3ceasta
abilitate folositoare ar putea face nanotuburile din carbon mai usor de incorporat
in noile te&nologii. Proprietatile electrice si fizice exceptionale ale nanotuburilor
din carbon # de exemplu, acestea sunt conductori foarte buni si rezistenti # le-au
facut sa devina baza multor dispozitive nanometrice, precum senzorii si
tranzistorii. Insa aceste proprietati depind in mare masura de marimea
nanotuburilor iar metodele de a le controla precis marimea nu sunt de incredere.
'ercetatorii au inceput cu un nanotub cu / pereti. 3u aplicat apoi un
curent de o anumita intensitate unui nanotub, ducand la ruperea electrica a
peretilor exteriori si la indepartarea lor. ,ubul ramas a fost bombardat cu un
fascicul de electroni care a indepartat atomii de carbon, creand vacante si alte
defecte in structura sa atomica. In acelasi timp, cercetatorii au transmis un curent
prin nanotub. 3cesta la incalzit pana cand a remediat vacantele si defectele
remodelandu-se spontan intr-un tub mai subtire, fara defecte. Prin repetarea
acestui proces nanotubul a putut fi micsorat in cateva minute. In concluzie,
cercetatorii au descoperit ca diametrul nanotubului este direct proportional cu
conductanta nanotubului cu mai multi pereti.
Adio cipuri de siliciu, tr3iasc3 nanotuburile de carbon4
'omputerele viitorului se vor baza pe o nouM te&nologie. xperOii
estimeazM cM zilele cipului de siliciu sunt numerate Ni cM acesta va fi utilizat Cn
industrie doar cBOiva ani de aum Cncolo. l va fi Cnlocuit de nanotuburile de
carbon CnsM aranjarea lor pe Nabloanele circuitelor nu este deloc uNoarM. 3cestea
sunt doar cateva din temele care se discutM zilele acestea la 7ondra Cn cadrul
unei reuniuni de specialitate organizatM de Institutul de 4izicM.
"anotuburile de carbon vor Cnlocui cipurile de siliciu. Hn / sau cel mult 1%
ani dupM cum estimeazM specialiNtii.
16
"anotuburile au fost descoperite Cn urmM cu 11 ani. Sunt niNte tuburi din
carbon pur de o grosime de numai cBOiva nanometri, cam de grosimea unei
molecule Ni de mii de de ori mai subOiri decBt un fir de pMr. Pentru cM au
proprietatea de a fi bune conducMtoare de electricitate au fost propuse pentru
realizarea legMturilor din circuitele electronice. >nele nanotuburi se comportM ca
semiconductori aNa cum este cazul siliciului5 altele transportM electricitatea ca Ni
cablurile de metal.
(ificultatea problemei constM Cn aranjarea nanotuburilor Cn Nabloanele
circuitelor. * altM c&estiune care macinM creierele cercetMtorilor este faptul cM de
cele mai multe ori nanotuburile sunt formate dintr-o mulOime de alte tuburi care
sunt semiconductoare dar Ni metalice, ceea ce CngreuneazM folosirea lor la
crearea componentelor electronice. 'um proprietMOile electrice depind de
aranjamentul atomilor de carbon Cn nanotub, lucrul devine greu de fMcut doar
pentru un singur tub.
'ercetMtorii britanici de la >niversitatea din 7eeds au dezvoltat o metodM
prin care aflM care este structura nanotubului Ni de aici proprietMOile sale electrice.
,e&nica permite astfel poziOionarea corespunzMtoare pe o suprafaOM. Ideea lor
este de a creNte nanotuburile pe o grilM de ceramicM5 tuburile care se formeazM
Cntre orificii sunt examinate la microscop de unde deduc structura lor atomicM.
(upM aceea, iau tubul cu un fel de pensetM NiCil poziOioneazM pe suprafaOa doritM.
&n"inerii au reusit sa controleze nanotuburile din carbon
"anotuburile din carbon # molecule cilindirice de carbon de $%.%%% de ori
mai subtiri decat un fir de par # au proprietati ce le fac folositoare pentru
nanote&nologie, electronica, optica si ranforsarea materialelor composite. 'u o
structura intern ace rivalizeaza cu cea a diamantului, nanotuburile din carbon
sunt extraordinar de rezistente si pot fi foarte eficiente pe post de conductori.
Problema o constituie lucrul cu acestea. "u exista un mod de incredere
pentru a le aranja untr-un circuit, in mare parte pentru ca cresterea lor poate
avea ca rezultat o dezordine asemanatoare unui castron cu spag&ete.
'ercetatorii au atasat peretilor laterali a acestor mici tuburi molecule c&imice ce
Gaau grijaE ca tuburile sa poate fi asamblate si manipulate. (ar aceste legaturi
moleculare le sc&imba structura si le distrug conductivitatea. 3cum, Qoung-Su
7ee, inginer de stiinta si ingineria materialelor, si "icola !arzari, professor
asociat la acelasri department, au identificat o clasa de molecule c&imice ce
pastreaza proprietatile metalice a nanotuburilor din carbon si aproape perfecta
lor capacitate de conductivitate.
4olosind aceste molecule pentru manipulare, !arzari si 7ee au spus ca
pot trece de probleme ce apar la fabricatie si pastreaza proprietatile
nanotuburilor pentru o serie de aplicatii precum detectori, senzori sau
componente la optoelectronice. !arzari si 7ee au folosit legile fundamentale ale
mecanicii cuantice pentru a simula proprietatile materialului care sunt imposibil
sa fie masurate, precum lava topita din centrul Pamantului sau miscarea atomilor
-)
la reactiile c&imice rapide. 3poi au rulat aceste simulari pe mai multe
calculatoare interconectate si au foosit aceste rezultate pentru a optimiza si a
proiecta materiale noi precum electrozi sau celule de combustibil si polimeri ce
se contracta si se destind la fel ca musc&ii omului.
'u ajutorul unui algoritm puternic creat de 7ee, teoreticienii s-au
concentrate pe rezolvarea unor probleme legate de lucrul cu nanotuburile din
carbon.
Nanotuburile - solu(ia !iitorului 5n domeniile 6tiin(ei
"anotuburile sunt considerate soluOia viitorului Cn aproape toate domeniile
NtiinOei. Hn cercetarea medicalM Ni Cn biologia molecularM, nu putea fi CnsM folosite,
pentru cM erau periculoase pentru Oesuturile vii. * ec&ipM de cercetMtori
americani a rezolvat acum aceastM problemM. (atoritM proprietMOilor lor, cum sunt
rezistenOa Ni foarte buna conductivitate electricM, sunt vMzute drept soluOia
viitorului Cn numeroase domenii ale NtiinOei contemporane, de la electronica
molecularM la aviaOie, unde cercetMtorii sperM sM poatM obOine din nanotuburi
materiale foarte uNoare Ni deosebit de rezistente.
"anotuburile au atras Ni cercetMtorii din domeniul biologiei moleculare Ni al
medicinei. Pi asta pentru cM exista speranOa de a utiliza nanotuburile drept
senzori moleculari care pot detecta enzimele din interiorul celulelor vii, precum Ni
la dezvoltarea unor noi tratamente medicale Cmpotriva unor boli acum incurabile,
cum este cancerul.
xista CnsM o problemM majorM. "imeni nu reuNise sM descopere de ce
nanotuburile de carbon erau toxice, ducBnd la moartea celulelor cu care intrau Cn
contact.
'ercetMtorii de la >niversitatea din Rer9ele:, 'alifornia, au anunOat acum
rezolvarea acestui impediment. i au creat un CnveliN special, alcMtuit din polimeri
sintetici, care seamMnM cu moleculele existente Cn mod natural pe suprafaOa
externM a celulelor corpului uman. 3u acoperit apoi nanotuburile de carbon cu
acest CnveliN. .ezultatul a fost spectaculos. Pi asta pentru cM celulele pe care au
fost experimentate nanotuburile cu noul lor CnveliN nu au mai avut de suferit. Iar
stratul protector are Ni capacitatea de a ataNa nanotuburile de suprafaOa celulelor.
3utorii invenOiei spun cM, Cn viitor, vor Cncerca sM obOinM Ni alte CnveliNuri speciale,
care ar putea sM ataNeze nanotuburile doar de anumite celule, cum sunt celulele
canceroase.
xistM CnsM Ni specialiNti care spun cM, Cn ciuda noului CnveliN care le face
acceptate, nanotuburile de carbon vor fi toxice pentru organism. Pi asta pentru
-1
cM nu pot fi eliminate Cn mod natural de cMtre rinic&i sau ficat. Pi, cum
nanotuburile nu sunt biodegradabile, ar putea deveni periculoase pentru
sMnMtatea unor potenOiali pacienOi.
'ercetMtorii de la Rer9ele: sunt CnsM optimiNti. i spun cM lucreazM Cn
acest moment la descoperirea unei modalitMOi prin care organismul uman sM
elimine nanotuburile Cn mod natural dupM cBteva luni
Biblio"rafie7
&ttp)KKSSS.bbc.co.u9KromanianKneSsKstor:K+%%0K%$K%0%$12Tnanotuburile.s&tm
UondrousL+%UorldL+%ofL+%'arbonL+%"anotubesT4inal
(e99er nc:clopedia of "anoscience and "anotec&nolog: - '. 'ontescu, F.
Put:era <!arcel (e99er, +%%/= UU
3n *vervieS *f .ecent (evelopments In "anotec&nolog:
&ttp)KKSSS.magazinstiintific.roKStiinta),6"*7*IIK'um-sa-micsorezi-un-
nanotub-din-carbonT+0/0.&tml
&ttp)KKneSs.softpedia.comKneSsKSpumele-super-compresibile-din-nanotuburi-de-
carbon-ro-1-/1/.s&tml
&ttp)KKstiri.acasa.roKarticoleKstiintaKcutitul-din-nanotuburi-de-carbon
&ttp)KKSSS.arenait.netK+%%1K11K1+Karmura-tot-din-nanotuburi-de-carbonK
&ttp)KKSSS.stiintasite&nica.roKindex.p&p@menuV2WidV+/1
&ttp)KKSSS.stiintasite&nica.roKindex.p&p@menuV2WidV1-+
&ttp)KKSSS.ecumparaturi.roK1-KIntelTseTjoacaTcuTnanotuburileTdeTcabon.p&p
&ttp)KKSSS.magazinstiintific.roKStiinta),6"*7*IIKInginerii-au-reusit-sa-
controleze-nanotuburile-din-carbonT+$%$.&tml
--
-(