UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS”

DIN GALAȚI
FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ

Aplicatiile nanomaterialelor in
nanosenzori

Masterand Coordonator :
anul II: Dr. prof. Univ. Ing.
Igor ARSENE Galați 2021
Iulian Bârsan
 Nanotehnologia are capacitatea de a schimba lumea in multe feluri positive, poate
imbunatatii multe produse pe care la folosim zi de zi, si poate sa formeze multe
produse noi. Pe scurt Nanotehnologia se ocupa cu studiul "lucrurilor" mici. Cand
vorbim de Nanotehnologie vorbim defapt despre atomi.

NANOTEHNOLOGIA
NANOFIRELE

 Nanofirul este un fir care

are dimensiuni foate mici
 Este posibila crearea unui
nanofir cu diametru de doar
un nanometru, deși ingineri
și oameni de știință tind să
lucreze cu nanofire, care
sunt între 30 și 60 de
nanometri.
 Alternativ nanofirele pot fi
definite ca fiind structuri
care au dimensiuni laterale
constranse la zeci de
nanometri sau mai putin
Nu toate aplicațiile nanofirelor sunt în domeniul
electronicii. La Universitatea din Arkansas, cercetătorii
folosesc nanofire la invelirea implanturilor de titan.
Medicii au descoperit că țesutul muscular, uneori nu
aderă bine la titan, dar atunci când sunt acoperite cu
nanofire, tesutul se poate ancora la implant, reducând
riscul de eșec al implantului.
 Nanofire in medicina
  Nanofire in tehnologiile 3D
Asa numitul semiconductor “ Nano Shish Kebabs” creat cu un
potential pentru tehnologiile 3D
 
Cercetatorii au dezvoltat un nou tip de structură la scara
nanometrica care seamana cu o "nano-shish kebab-," format din
mai multe nanofoi bidimensionale care par a fi trase în țeapă pe
un nanofir unidimensional. Dar e înșelător, ca nanofirul si
nanofoaia sunt de fapt o structură unică, tridimensională
constând dintr-o singură serie, fără sudură de cristale. Structura
detine promisiune pentru utilizare în crearea de noi tehnologii,
tridimensionale.
Nanofirul genereaza putere prin colectarea energiei din mediul
inconjurator
 
 Nanofire
Deoarece in domeniuldispozitivelor
dimensiunile energetici mobile si nu numai se reduc
spre scara microscopica, și chiar se spre scara nanometrica,
există o nevoie tot mai mare de surse de energie
corespunzătoare si pentru ca si cea mai mica baterie este prea
mare pentru a fi utilizata în dispozitivele la scara nanometrica,
oamenii de stiinta exploreaza sisteme nano care pot salva
energie din mediul înconjurător. Cercetatorii au demonstrat acum
ca un singur nanofir poate produce energie prin recoltarea de
energie mecanică.
 ISTORIC

• 1959: Richard Feynman ţien un discurs la CalTech şi declară « There is Plenty of Room at the
Bottom »

1969: Prima utilizarea a termenului de nanotehnologie de către Eric Drexler, student al lui Feynman
•
1981 : Inventarea microscopului cu efect tunnel
• 1985: Descoperirea fulerenelor
• 1986 : Inventarea microscopului cu forţă atomică
• 1990: Cercetători de la IBM scriu numele societăţii lor cu 35
atomes de xenon cu ajutorul microscopului cu efect tunnel pe o placa de nichel
• 1991: Descoperirea nanotuburilor
• 2001: Primul tranzistor realizat cu un nanotub
• 2003: Millipede este un prototip de sistem de stocare de date
realizat de IBM, utilizând perfotaţii nanometrice
• 2004: Primele procesoare gravate cu fineţea de 90
nm, de INTEL şi AMD • 2005: Intel realizează tranzistoare de 65 nm
 Exemple de nanomateriale studiate sau utilizate în prezent:

•Nanotuburide carbon sau de nitrură de bor

•Nanopudre ceramice (silicaţi sau oxid de titan) : obţinute prin vaporizarea unor precursori metalici
şi sau organici în flacără la foarte înaltă temperatură. Acestea sunt utilizate în tratarea suprafeţelor la durificare,
la realizarea materialelor biocompatibile pentru implanturi osoase şi a polimerilor buni conductori electrici
•Nanofibre, în special de carbon : au proprietăţi
conductive electric şi rezistenţă mecanică mare
•Nanofoi de sticlă : în domeniul discurilor optice. Obţinere de
densitate mult mai mare de informaţie stocată de 4 ori valorificându-se depunerea de oxid de cobalt pe
suprafaţă discului
•Nanofilme de ADN : aceste filme au proprietăţi filtrante cu utilitate în
domeniul protecţiei mediului
•Nanocristale : cristale de diamant artificial sau alte cristale naturale cu
proprieţi electrice pentru realizarea microprocesoarelor

• Nanocomposite : materiale composite cu duritate mare sau transparente.

Ce sunt nanomaterialele?
Nanomaterialele pot fi definite ca materiale care
posedă, cel puțin, o dimensiune externă care
măsoară 1-100 nm. Definiția dată de Comisia
Europeană prevede ca mărimea particulelor de
cel puțin jumătate din particule din distribuția
mărimii numărului trebuie să măsoare 100nm
sau mai puțin.
Nanomaterialele pot apărea în mod natural, pot
fi create ca produse secundare ale reacțiilor de
ardere sau pot fi produse în mod special prin
inginerie pentru a îndeplini o funcție specializată.
Aceste materiale pot avea proprietăți fizice și
chimice diferite față de omologii lor în formă de
masă.
 DEFINITIE – nanotehnologiile studiaza modul de manipulare a materiei la scala
atomica si moleculara (intre 1 si 100 nm; 1nm = 10-9m = 10-6 mm) cu scopul de a
crea materiale, dispozitive si sisteme cu proprietati deosebite

Imagini HRTEM

- Datorita proprietatilor lor deosebite, nano-materialele au diverse aplicatii in

medicina, electronica, producerea de energie, depoluare, industrie.
- Pe de alta parte, nano-materialele sunt studiate la fel ca alte materiale recent
descoperite, si sub aspectul toxicitatii
Care sunt utilizările nanomaterialelor?
Datorită capacității de a genera materialele într-un mod special pentru a juca un rol
specific, utilizarea nanomaterialelor se întinde pe diverse industrii, de la servicii
medicale și cosmetice, la conservarea mediului și purificarea aerului.
Domeniul de asistență medicală, de exemplu, utilizează nanomateriale într-o
varietate de moduri, o utilizare majoră fiind administrarea de medicamente. Un
exemplu al acestui proces este acela prin care nanoparticulele sunt dezvoltate
pentru a ajuta transportul medicamentelor chimioterapice direct la creșteri
canceroase, precum și pentru a livra medicamente în zone ale arterelor deteriorate
pentru a combate bolile cardiovasculare. Nanotuburile de carbon sunt de asemenea
dezvoltate pentru a putea fi utilizate în procese precum adăugarea de anticorpi la
nanotuburi pentru a crea senzori de bacterii.
În aerospațial, nanotuburile de carbon pot fi utilizate la transformarea aripilor
aeronavei. Nanotuburile sunt utilizate într-o formă compozită pentru a se îndoi ca
răspuns la aplicarea unei tensiuni electrice.
În altă parte, procesele de conservare a mediului folosesc și nanomateriale - în
acest caz, nanofirele. Sunt dezvoltate aplicații pentru a utiliza nanofirele - nanofire
de oxid de zinc - în celule solare flexibile, precum și pentru a juca un rol în
tratarea apei poluate.
CLASIFICAREA NANOMATERIALELOR
 Nanoparticulele

- Sunt formate din mai multe zeci sau sute de atomi sau molecule si pot avea
diferite marimi si morfologii (amorfe, cristaline, sferice)

- Unele sunt deja comercializate sub forma de pulberi uscate sau dispersate in
lichid (obtinute prin combinarea nanoparticulelor cu un lichid apos sau organic,
cand se formeaza o dispersie sau o pasta); pentru a obtine dispersii stabile si
omogene, uneori este necesara utilizarea aditivilor chimici (surfactanti sau agenti
de dispersie); dispersiile de nanoparticule se folosesc pentru a fabrica vopsele,
componente sau dispozitive

- exemple: SiO2; TiO2, Al2O3, Fe3O4, carbon, polimeri, CdTe, GaAs, Ag, Au, aliaje,
fulerene
 Nanofirele si nanotuburile
- sunt structuri liniare, care pot avea diferite structuri: single sau multistrat, filate,
avand suprafata modificata
- exemple: metale, carbon, semiconductori
- nanotuburile de carbon se utilizeaza in nano-electronica (stocare de date,
amplificatori de unde, agenti de umplere pentru nano-composite
Materialele nanostratificate
- au aplicatii multiple datorita proprietatilor lor fizice deosebite (magneto-electrice
si/sau optice)
- pentru a optimiza conexiunea dintre diferite nanostructuri in composite este
important ca structurile sa aiba dimensiuni nanometrice

Materialele nanoporoase
- Materiale poroase, avand dimensiunea porilor de domeniul nanometrilor
- exemplu – aerogelurile care se obtin prin metoda sol-gel
- Aplicatii: cataliza, izolatori termici, electrozi, filtre si membrane pentru depoluare
 Proprietati ale suprafetei Aplicatii

Mecanice (tarie, rezistenta la rupere) Protectia echipamentelor importiva uzurii,

protectia mecanica a materialelor moi
(polimeri, lemn, textile)

Proprietati de umectare (antiadeziv, Anti-graffiti, anti-murdarire, pentru efectul

hidrofobicitate, hidrofilicitate) de self-cleaning al suprafetelor
ceramice si textile, sticlei

Termice si chimice (rezistenta la incalzire, Protectie antocoroziva, anti-incalzire a

termoizolatori, rezistenta la coroziune) motoarelor, a cladirilor

Biologice (biocompatibilittate, activitate Implanturi biocompatibile, depunerea pe

anti-microbiana) instrumentele medicale pentru
asigurarea septicitatii

Electronice si magnetice (rezistenta Tranzistori ultra-fini, sensori resistenti la

magnetica, propr. Dielectrice) camp magnetic, dispozitive de
memorie
Optice (antireflexie, foto- Ferestre foto si electrocromice, celul
electrocromaticititate) solare, sisteme fotocatalitice
Exemple de nanomateriale și industrii în care sunt utilizate
Utilizarea nanomaterialelor este predominantă într-o serie de industrii și produse
de larg consum.
În industria cosmetică, nanoparticulele minerale - ca oxid de titan - sunt utilizate în
protecția solară, datorită stabilității slabe pe care o oferă protecția UV împotriva
substanțelor chimice convenționale pe termen lung. Așa cum ar face materialul în
vrac, nanoparticulele de oxid de titan sunt capabile să ofere o protecție UV
îmbunătățită, având în plus avantajul de a îndepărta albirea neapărată din punct
de vedere cosmetic asociată cu protecția solară în nano-forma lor.
Industria sportului a produs lilieci de baseball, care au fost realizate cu nanotuburi
de carbon, făcând ca liliecii să fie mai ușori, îmbunătățind astfel performanțele lor.
Utilizarea suplimentară a nanomaterialelor în această industrie poate fi identificată
în utilizarea nanotehnologiei antimicrobiene în articole precum șervețele și
covorașele utilizate de sportivi, pentru a preveni bolile cauzate de bacterii.
Nanomateriale au fost, de asemenea, dezvoltate pentru a fi utilizate în armată. Un
exemplu este utilizarea nanoparticulelor pigmentare mobile care sunt utilizate
pentru a produce o formă mai bună de camuflaj, prin injectarea particulelor în
materialul uniformelor soldaților. În plus, militarii au dezvoltat sisteme de senzori
folosind nanomateriale, cum ar fi dioxidul de titan, care pot detecta agenți
biologici.
Utilizarea dioxidului nano-titan se extinde și la utilizarea în acoperiri pentru a
forma suprafețe de auto-curățare, cum ar fi cele ale scaunelor de grădină din
plastic. Pe stratul de acoperire este creată o peliculă sigilată de apă și orice
murdărie se dizolvă în film, după care următorul duș va îndepărta murdăria și va
 PROPRIETATILE NANOMATERIALELOR
Proprietate Exemple

Activitatea Eficienta catalitica datorita raportului suprafata / volum foarte mare

catalitica

Electrica Cresterea conductivitatii electrice a nanocompositelor ceramice si

magnetice, cresterea resistentei electrice in metale

Magnetica Cresterea coercivitatii magnetice pana la dimensiunea critica a particulei,

proprietati superparamagnetice

Mecanica Cresterea resistentei mecanice; ductilitatea si superplasticitatea

ceramicelor

Optica cresterea absorbtiei spectrale si a fluorescentei, cresterea randamentului

cuantic pentru semicronductori

Sterica Cresterea selectivitatii

Biologica Cresterea permeabilitatii prin bariererele biologice (membrane, bariera

sange-creier), imbunatatirea biocompatibilitatii
CARACTERISTICILE MATERIALELOR NANOSTRUCTURATE
ETAPELE PREPARARII MATERIALELOR NANOSTRUCTURATE
Directiile de cercetare in domeniul nanotehnologiilor constau in studiul:

- fenomenelor care au loc la scala nano prin masuratori directe si simulari

- tranzitiei proceselor fizice clasice la cele cuantice care au loc la nivelul nano-
structurilor
- auto-ansamblarii materialelor nanostructurate pentru obtinerea structurilor cu
dimensiuni mai mari decat de dimensiunea nanometrilor
- interactiunii nano-materialelor cu mediul extern
- proprietatilor si structurii nano-sistemelor complexe
- stocarii eficiente a energiei prin procese ce au la baza nano-materialele
- proceselor biologice si a interactiunilor fizico-chimice la interfata nano-bio
(nanomateriale abiotice – sisteme biologice)
- sintezei moleculelor, materialelor si sistemelor complexe nano-structurate
- sistemelor fizice inteligente nanostructurate cu aplicatii in biologie
- organelor artificiale, incluzind si utilizarea transportorilor din sistemele biologice
fluide si arhitecturile nanostructurate utilizate la regenerarea tesuturilor
 Aplicatii ale nanomaterialelor

-Obtinerea la scara industriala a unei vaste tipologii de nanostructuri (particule,

fire, tuburi, folii, unitati modulare)
- depoluarea cu poluanti organici si anorganici
- sinteze chimice
- dispozitive fotovoltaice avand pret de cost scazut, durata mare de viata,
eficienta ridicata pentru obtinerea bateriilor pentru automobilele electrice,
sistemelor computerizate, tehnologiilor cognitive, sistemelor pentru
diagnostificarea si tratamentul afectiunilor maligne (cancer)
- utilizarea in biologia de sinteza, captarea carbonului, sistemelor de informatii,
ingineria neuro-morfa (utilizarea circuitelor integrate complexe la reproducerea
proceselor biologice din organismele vii), geoinginerie
- nano-medicina – diagnoza si tratarea diferitelor afectiuni, terapia la nivel
genomic pentru inducerea resistentei la microorganisme a organismului uman
- industria alimentara - nano-senzori pentru siguranta alimentelor, nano-ambalaje
alimentare datorita proprietatilor de conservare si antimicrobiene
 Utilizarea nanotehnologiilor in present
Interactiuni complexe intre nanomateriale si
biomolecule pe baza proprietatilor lor unice
Demonstrarea toxicologiei nanomaterialelor la nivel
celular
Intelegerea mecanismului de actiune “in vitro” si “in
vivo” al nanomaterialelor
Sinteza unei vaste game de nanofibre polimerice si
anorganice utilizate pentru procese de separare
(filtrare, membrane) si in cataliza
Obtinerea membranelor nano-composite cu zeoliti,
nanosorbentilor pentru purificarea apelor
reziduale si remedierea mediului
Propuneri de captare a carbonului utilizand
nanotehnologii
Obtinerea materialelor nanostructurate cu porozitate
ridicata pe baza de compusi organo-metalici si
zeolit
Abilitatea de a explica procesele catalitice
Controlul formei, marimii, gradului de cristalizare a
nano-particulelor
Demonstrarea abilitatii de a monitoriza fenomenele
“single” catalitice
Catalizatorii nanostructurati preparati pana in 2000
represinta 30-40% din toti catalizatorii utilizati in
industrie
Tendinte viitoare de aplicabilitate a nanotehnologiilor
Cunoasterea mecanismului de interactiune bio-fizico-
chimica dintre nano-materiale si sistemele
biologice (diagnoza si tratamentul antitumoral)
Stabilirea mecanismului de actiune a nanomaterialelor
la nivel celular
Descoperirea cailor de ecranare toxicologica care
permit stabilirea corelatiei dintre actiunea “in
vitro” si cea “in vivo”
Sisteme fotocatalitice si de separare (membrane nano-
poroase schimbatoare de ioni) pentru depoluare
Obtinerea sistemelor catalitice complexe pe baza de
nanofibre si nanoparticule
Dezvoltarea metodologiei de captare a C si N utilizand
nanotehnologii
Aplicarea materialelor nanostructurate la extragerea
CO2 din gazele de esapament si conversia lui
Stabilirea mecanismului de actiune
Controlul precis
dezvoltare
50% pana in 2020
Utilizarea nanotehnologiilor in medicina, in present
Dezvoltarea metodelor de diagnoza cu ajutorul
nanomaterialelor
Abraxan – primul nano-medicament utilizat pentru
tratarea cancerului de san – consta in
nanoparticule transportoare (nanosfere de
transport al liposomilor, polimerilor si
albuminelor)
Peste 50 dintre companiile farmaceutice din USA
testeaza clinic nanomaterialele pentru tratarea
cancerului
Tendinte viitoare de aplicabilitate a
nanotehnologiilor in medicina
Cresterea selectivitatii si senzitivitatii, minimizarea
costurilor de investigare medicala
Cel putin 50% dintre medicamentele anilor 2020 for
fi obtinute pe baza de nanomateriale
Acceptul farmacistilor in ceea ce priveste
nanomaterialele si eficienta lor
Nanoterapie: provocari: farmacocinetica,
biodistributie, penetrare tisulara
50% dintre medicamentele utilizate pentru tratarea
cancerului pancreatic si ovarian vor fi contine
nano-materiale structurate
Aplicatii ale nanotuburilor de carbon
 Alte aplicaţii ale aerogelurilor
1. Aplicaţii datorate proprietăţilor de termo- si fono-izolator
Datorită conductivităţii termice foarte scăzute (0,02 W/mK în atmosferă), a
densităţii scăzute, a porozităţii ridicate, respectiv a coeficientului de pierdere a
căldurii foarte mic (~0,5 W/m2K), aerogelurile se folosesc ca superizolatori termici.
Schmitt şi Greiger-Block au fabricat pentru prima dată, in 1981, ferestre
izolatoare termic, transparente, având ca strat intermediar aerogel de SiO 2, obţinut
prin metoda sol-gel în cataliză acidă (HF sau HCl).
Hartmann şi colab. au demonstrat că transferul radiaţiei termice prin
aerogel nu este o problemă semnificativă în domeniul de temperatură specific
ferestrelor izolatoare.
Performanţa termică poate fi îmbunătăţită prin înlocuirea gazului din porii
gelului cu unul cu conductivitate termică mai scăzută sau prin evacuarea gazului
din pori la presiune de 0,1 atm.
Datorită proprietăţii termoizolatoare, silicagelurile sunt folosite la
fabricarea sistemelor de răcire sau de încălzire, precum şi la construcţia maşinilor
frigorifice.
Aerogelurile sunt şi izolatori fonici eficienţi. Propagarea fonică în
aerogeluri depinde de tipul şi presiunea gazului interstiţial, de densitatea
aerogelului şi de morfologia lui.
Energia transferată de către gaz solidului înhibă propagarea undei
sonore, reducându-i amplitudinea şi viteza. Această proprietate face ca
aerogelurile de SiO2 să fie potrivite pentru aplicaţiile de impedanţă acustică.
 2. Aplicaţii optice

Aplicaţiile optice ale aerogelurilor depind de omogenitatea lor.

Neomogenitatea (prezenţa particulelor de mărimea nm) determină dispersia
Rayleigh, care face ca o probă să pară gălbuie dacă lumina este obţinută prin
transmisie şi să pară albăstruie dacă lumina este obţinută prin reflexie pe un
fond întunecat.

Prin hidroliza tetrametoxisilanului în metanol, printr-un procedeu în două

etape (prehidroliză şi hidroliză) s-au obţinut aerogeluri cu o transmitanţă optică
de până la 93% la o lungime de undă de 900 nm.
O altă proprietate a aerogelurilor este indicele de refracţie (foarte
apropiat de 1), care depinde de densitatea lor, conform relaţiei:


n  1    2.1  10 4

unde: n – indice de refracţie;
 - densitatea aerogelului.
 O altă proprietate optică a aerogelurilor se bazează pe capacitatea de a
fixa diverse tipuri de molecule sau ioni cu proprietăţi fluorescente speciale.

Aerogelurile de SiO2 cu indice de refracţie scăzut sunt folosite ca medii

pentru dispozitivele Cherenkov.
Acestea au rolul de a identifica particulele încărcate electric, care
traversând mediul radiant cu o viteză v mai mare decât viteza luminii, emit o
radiaţie luminoasă.
Analiza acestei radiaţii luminoase dă informaţii asupra vitezei şi naturii
particulelor elementare ce au generat-o.

O altă aplicaţie optică a aerogelurilor este utilizarea lor la obţinerea unor

dispozitive de concentrare a luminii solare (LSC).
Un astfel de dispozitiv de concentrare a luminii solare este format dintr-
un strat plan de material introdus într-o matrice transparentă din plastic.
Matricea este dopată cu un colorant organic ce devine fluorescent sub
acţiunea radiaţiei solare.
Dacă indicele de refracţie al matricii este suficient de diferit de cel al
aerului, radiaţia fluorescentă este reflectată, nu penetrează matricea şi este
direcţionată către mediile externe ale planului, acolo unde sunt plasate celule
solare de conversie a energiei.
Astfel LSC au rol în transformarea energiei solare în energie chimică,
electrică.
 3. Aplicaţii electrice

Datorită capacităţii lor de adsorbi reversibil ioni mono- şi poli-valenti şi

datorită texturii lor poroase, aerogelurile sunt folosite pentru fabricarea bateriilor.

Cele mai utilizate aerogeluri oxidice sunt V2O5, MnO2 şi MoO2, în care
sunt intercalaţi ioni Li+, Mg2+, Al3+, Zn2+. Aceste materiale pot funcţiona ca şi
condensatori (500-600 mAh/g) şi anozi în bateriile cu litiu.

Aerogelurile de SiO2 sunt materiale dielectrice (au constantă electrică

foarte scăzută) şi pot fi utilizate la fabricarea circuitelor integrate.

Dispozitivele de producere a ultrasunetelor necesită traductori

piezoelectrici poroşi cu impedanţă acustică scăzută.

Astfel de ceramice piezoelectrice poroase sunt aerogelurile de titanat de

plumb şi zinc (PbZnTi0.47O3) ce se obţin prin metoda sol-gel.
 4. Catalizatori in procese de sinteza chimica si descompunere
Cea mai importantă aplicaţie a aerogelurilor este utilizrea lor ca şi
catalizatori în reacţiile de sinteză organică şi fotodegradare a poluanţilor organici
şi anorganici.

Exemple:
-combustia metanului se realizează pe aerogel Al2O3-SiO2 dopat cu Pd,
MgAl2O4, ZnAl2O4 şi CaAl2O4
- epoxidarea selectivă a olefinelor ciclice pe aerogel compozit SiO2-TiO2
- izomerizarea butanului în prezenţa aerogelurilor de SiO2, Al2O3 sau TiO2
-oxidarea parţială a parafinelor, olefinelor şi alcoolilor la cetone şi aldehide
pe catalizatori de aerogeluri de TiO2
-aerogelurileFe2O3-SiO2 şi Fe2O3-Al2O3 catalizează sinteza Fischer-Trops de
obţinere a metanului din elemente
- aerogelurile de TiO2 şi V2O5 catalizează, în general, reacţiile de deshidratare
-catalizatorul
VOx/TiO2 favorizează obţinerea acetonei cu o viteză mult mai
mare decât formarea propenei
- sinteze anorganice - reducerea NiO la Ni in prezenta TiO 2, TiO2-MgO
 5. Alte aplicaţii ale aerogelurilor

Aerogelurile de SiO2 sunt utilizate şi ca insecticide, fiind mult mai

eficiente decât DDT-ul. Acestea inhiba activitatea insectelor chiar în seminţe şi în
grâne prin pătunderea în stratul lipidic de la suprafaţa corpului unde absorb
fluidele din tesutul organic al insectei.

Alte aplicaţii:

- utilizarea lor în cromatografia în gel

- stocarea şi transportul lichidelor periculoase,
- agenţi de gelificare, datorită porozităţii ridicate şi a capacităţii de absorţie şi
neutralizare a materialelor deversate accidental în ape (a acidului azotic fumans şi
a dimetil-hidrazinei-nesimetrice)
Avantajele nanomaterialelor
Proprietățile nanomaterialelor, în special dimensiunea lor, oferă diverse avantaje
diferite în comparație cu forma în vrac a materialelor, iar versatilitatea lor în ceea
ce privește capacitatea de a le adapta la cerințe specifice accentuează utilitatea
acestora. Un avantaj suplimentar îl reprezintă porozitatea ridicată, care crește din
nou cererea de utilizare a acestora într-o multitudine de industrii.
În sectorul energetic, utilizarea nanomaterialelor este avantajoasă prin faptul că
acestea pot face metodele existente de generare a energiei - cum ar fi panourile
solare - mai eficiente și mai eficiente din punct de vedere al costurilor, precum și
deschiderea de noi modalități de valorificare și stocare a energiei.
Nanomaterialele sunt, de asemenea, setate să introducă o serie de avantaje în
industria electronică și a calculatoarelor. Utilizarea acestora va permite creșterea
preciziei construcției circuitelor electronice la nivel atomic, ajutând la dezvoltarea
de numeroase produse electronice.
Raportul foarte mare suprafață-volum dintre nanomateriale este util în special în
utilizarea lor în domeniul medical, ceea ce permite legarea celulelor și a
ingredientelor active. Acest lucru duce la avantajul evident al creșterii
probabilității de a combate cu succes diferite boli.
Dezavantaje ale nanomaterialelor
Alături de beneficiile lor, există și o serie de dezavantaje asociate utilizării
nanomaterialelor. Datorită noutății relative a utilizării pe scară largă a
nanomaterialelor, nu există o cantitate mare de informații privind aspectele de
sănătate și siguranță ale expunerii la materiale.
În prezent, unul dintre principalele dezavantaje asociate nanomaterialelor este
considerat a fi expunerea la inhalare. Această preocupare decurge din studiile
efectuate pe animale, ale căror rezultate au sugerat că nanomaterialele, cum ar fi
nanotuburile de carbon și nanofibrele, pot provoca efecte pulmonare
dăunătoare, cum ar fi fibroza pulmonară. Alte riscuri posibile pentru sănătate
sunt expunerea la ingestie și pericolele de explozie la praf.
În plus, există încă lacune de cunoștințe cu privire la nanomateriale, ceea ce
înseamnă că procesul de fabricație poate fi adesea complex și dificil. Procesul
general este, de asemenea, scump, necesitând rezultate optime - în special în
ceea ce privește utilizarea lor în bunuri de consum - pentru a evita pierderile
financiare.
Evaluările riscurilor referitoare la efectele potențiale asupra mediului indică
faptul că nanomaterialele utilizate în articole cosmetice, cum ar fi protecția
solară, care sunt aplicate pe piele, prezintă riscul de a ajunge în ecosistemele
acvatice după ce au fost spălate. Nanomaterialele care au fost proiectate pot
ajunge, de asemenea, în corpuri de apă, cum ar fi lacurile și râurile, înainte de a
se acumula pentru a crea particule de dimensiuni mai mari. Aceasta poate pune
în pericol speciile de apă dulce - cum ar fi melcii - inducând eventual o scădere a
proceselor de viață precum creșterea și reproducerea. Aceleași probleme cauzate
Nanosenzori ‐ Realizari recente si perspective (la nivel international) Materialele
nanocompozite, ca nanoparticule si nanotuburi de carbon, datorita structurii lor
speciale, morfologiei de dimensiune nano (cu diametre intre 1-20 nm), suprafetei
specifice mari (100-1500 m2/g), sunt materiale care sunt folosite cu succes ca filme
pentru senzorii de gaze. In ultimi ani s-a demonstrat faptul ca folosind aceste filme
nanocompozite, sensibilitatea senzorilor creste datorita capacitatii de ad/absorbtie
crescuta, a mobilitatii electronilor foarte mari si stabilitatii chimice ridicate. S-a
demosntrat ca nanotehnologia va imbunatati senzorii existenti si va ajuta la
dezvoltarea unora noi. Printre provocările evidente sunt: reducerea costurilor,
imbunatatirea fiabilităţii, cresterea sensibilitatii si implementarea acestor nanosenzori
in produse utile. ‐ Contributie romaneasca (recenta) si obiective propuse (viitor) a)
Contributie romaneasca: Au fost realizati pentru prima data in Romania senzori cu
unde acustice de suprafata pentru detectia agentilor chimici de lupta (cloropicrina,
acid cianhidric, soman, levizit, etc.) bazati pe filme sensibile nanocompozite
(nanotuburi de carbon si nanoparticule inglobate in polimer). Deasemenea, s-a
demonstrat ca folosind aceste filme nanocompozite, performantele senzorilor
(sensibilitatea, limita de detectie si timpul de raspuns) sunt superioare senzorilor cu
film polimeric. Timpul de raspuns este de 5-6 mai rapid in comparatie cu senzorii cu
film polimeric, iar limita de detectie de aproximativ 50 de ori mai buna. b) Obiective:
Dezvoltarea de senzori inteligenti de tip matricial, cu unda acustica de suprafata,
destinat detectiei gazelor toxice, drogurilor sau explozivilor.
O analiza facuta folosind baza de date ISI web of Knowledge indica pentru perioada
2001-2011 (update 8.04.2011), adresa Romania utilizand cuvintul cheie: - sensors*
AND nano*: 104 articole ISI si un indice Hirsch h = 14 Contributiile in calitate de
co-autor a principalelor unitati de CD la lucrari ISI publicate in perioada 2001-2011
indexate pentru cuvintele cheie: - sensor* AND nano*: este: Univ Bucharest 21,
Natl Inst Mat Phys 19, Natl Inst Lasers Plasma &Radiat Phys 18, Univ Babes Bolyai
8, Univ Politehn Bucuresti 7, Natl Inst Res&Dev Microtechnol 16, Alexandru Ioan
Cuza 8, Natl Inst Res& Dev Tech Phys 7, Inst Atom Phys 3, Natl Inst Res
Electrochem& Condensed Matter 5 , INCDIE ICPE CA 2, Inst Phys Chem 2, Natl
Inst R&D Isotop & Mol Technol 6, Univ Politechnica Timisoara 2, Tech Univ Cluj
Napoca 2, Transilvania Univ 4, W Univ Timisoara 2, etc. La nivel international,
utilizand cuvintele cheie de mai sus, notam ca pentru : - sensor* AND nano*: nr. de
publicatii ISI este 12380, Romania ocupand pozita 16 cu un aport la nr. de publicatii
de 104.
BIBLIOGRAFIA
1.https://www.twi-global.com/locations/romania/ce-facem/intrebari-frecvente-faq/ce-su
nt-nanomaterialele
2.https://de.scribd.com/presentation/94121070/NANOSENZORI
3.https://www.ifa-mg.ro/esfro/docs/etape/Etapa4/GT5_nanostiinte.pdf
4.C. Viespe, C. Grigoriu, Surface acoustic wave sensors with carbon nanotubes and
SiO2/Si nanoparticles based nanocomposites for VOC detection, Sens. Actuators B:
Chem., Vol 147, pp. 43-47 (2010).
5.C. Viespe, C. Grigoriu, C. Toader, I. M. Popescu , Nanocomposites coated surface
acoustic wave sensor for chemical warfare agent detections, U.P.B. Sci. Bull., Seria A,
vol. 73, ISSN 1223-7027, p. 195-200, (2011) .
6.F Toderas, M. Baiba, L. Baia, S Astilean, Controalling gold nanoparticle assemblies
for efficient surface-enhanced Raman scattering and localized surface plasmons
resonance sensors, nanotechnology 18, 255702, 2007
MULTUMESC PENTRU ATENTIE!!!