Bazele teoretice ale metrologiei în educaţie fizică şi sport

Metrologia în educaţia fizică şi sport

Definiția metrologiei:
Metrologia este știința măsurărilor și a aplicațiilor acestora. Metrologia cuprinde toate aspectele teoretice și practice ale măsurărilor,
indiferent de incertitudinea de măsurare și domeniul de aplicare.

Metrologia sportivă
Metrologia sportivă ca disciplină ştiinţifică reprezintă o parte a metrologiei generale. Obiectul metrologiei sportive îl constituie controlul şi
măsurările în domeniul sportului. Ea cuprinde, în special:

1) controlul asupra: stării sportivului, sarcinilor de antrenament, tehnicii executării mişcărilor, rezultatelor sportive şi asupra
comportamentului sportivului pe parcursul întrecerilor;

2) confruntarea datelor obţinute de fiecare din direcţiile supuse controlului, evaluarea şi analiza lor.

Obiectul Metrologiei în educaţia fizică şi sport

Metrologie sportivă este știința măsurării în educația fizică și sport. Ar trebui considerată ca o aplicație specifică
metrologiei generale, ca una dintre componentele metrologiei practice (aplicate). Cu toate acestea, ca disciplină academică,
metrologia sportivă depășește metrologia generală din următoarele motive. În educația fizică și sport, unele dintre mărimile
fizice (timp, masă, lungime, forță), privind problemele unității și preciziei, pe care metrologii se concentrează, sunt și ele
supuse măsurării. Dar, mai ales, specialiștii din această industrie sunt interesați de indicatorii pedagogici, psihologici,
sociali, biologici, care în conținutul lor nu pot fi numiți fizici. Metrologia generală practic nu se ocupă de metodele de
măsurare a acestora și, prin urmare, a devenit necesară dezvoltarea măsurătorilor speciale, ale căror rezultate caracterizează
în mod cuprinzător pregătirea sportivilor. O caracteristică a metrologiei sportive este că termenul „măsurare” este
interpretat în el în sensul cel mai larg, deoarece în practica sportivă nu este suficient să se măsoare doar cantități fizice. În
cultura fizică și sport, pe lângă măsurătorile de lungime, înălțime, timp, masă și alte cantități fizice, este necesar să se
evalueze abilitățile tehnice, expresivitatea și arta mișcărilor și cantități similare non-fizice.
Dirijare în cadrul unei lecţii de educaţie fizică şi lecţie de antrenament sportiv
Antrenamentul sportiv la fel ca şi educaţia fizică poate fi examinat ca un proces de dirijare. Să ne limităm în cadrul analizei
acestei evaluări doar la educaţia fizică (în sensul îngust al cuvântului) fără a aborda problemele educaţiei intelectuale, morale
şi estetice.
În fiecare clipă a existenţei sale, omul se află într-o anumită stare fizică. Starea fizică este determinată cel puţin de:
· Sănătate, adică a) în ce măsură indicii vitalităţii corespund normei; b) gradul de rezistenţă a organismului faţă de influenţele
nefavorabile din exterior;
·Constituţia corpului;
· Starea funcţiilor fiziologice, în special a funcţiei motorii, şi anume: a) posibilitatea de a executa anumite mişcări (pregătirea
tehnică); b) nivelul calităţilor motorii (fizice).
Acea stare fizică la care ajunge spontan un individ sub influenţa condiţiilor de viaţă este de obicei cam departe de a fi ideală.
De aceea starea fizică a omului trebuie să fie dirijată, direcţionată în direcţia necesară. De aceasta se ocupă educaţia fizică,
făcând uz în acest scop de anumite mijloace (în fond exerciţii fizice). Starea fizică a omului ce a păşit prima dată pragul unei
secţii sportive este caracterizată prin indici mediocri, să zicem, a puterii sau a flexibilităţii. Organizând procesul de
antrenament în modul corespunzător, putem ridica nivelul unui sau a ambilor, adică putem dirija starea unui individ. Scopul
dirijării în cadrul unui antrenament sportiv este îmbunătăţirea stabilă a stării fizice ce se manifestă în îmbunătăţirea rezultatelor
sportive.
Complexitatea dirijării în cadrul unui antrenament sportiv constă în faptul că noi nu putem influenţa nemijlocit schimbările
rezultatelor sportive. Nu suntem în stare, de pildă, a spori prin intermediul vreunui procedeu direct puterea sau rezistenţa
sportivului. O putem face doar indirect. Practic, antrenorul poate dirija doar acţiunile (comportamentul) sportivului: el poate da
sportivului un anumit program de exerciţii (sarcina de antrenament) şi să-i ceară executarea lor corectă, tehnică.
Noțiunea de sistem.
Sistem este totalitatea unor elemente ce formează un tot întreg (sistemul cardiovascular al omului, organismul unui sportiv, sistemul „elev-
antrenor”, o secţie sportivă, un club sportiv, o societate sportivă etc.). Sistemele de acelaşi tip (de exemplu, sistemele cardiovasculare ale
diferitor sportivi) dispun de proprietăţi de acelaşi tip, care totuşi se deosebesc ca dimensiuni.

Dimensiunea ce caracterizează o oarecare proprietate a sistemului se numeşte variabilă.

Orice sistem real e caracterizat de un număr mare de variabile de diferită importanţă. Variabilele care sunt importante din punct de vedere
a problemei propuse se numesc semnificative (sau informative), iar acele care nu sunt importante se numesc nesemnificative (sau
neinformative).

Cauzele-efect ce au loc în urma antrenamentului.

Schimbările din organism ce survin pe parcursul executării exerciţiilor fizice şi imediat după finalizarea lor se numesc efect de
antrenament imediat. El este însoţit de obicei de scăderea capacităţii de muncă şi a rezultatelor. Acele schimbări din organism ce au loc
în urma însumării mai multor lecţii de antrenament se numesc efect de antrenament cumulativ (de la latinescul cumul -- grămadă). În
cazul unei organizări corecte a procesului de antrenament acest efect se manifestă în mărirea capacităţii de lucru şi a rezultatelor sportive.

Astfel, în cadrul antrenamentelor sportive are loc următoarea consecutivitate de cauze şi efecte:

Efect de antrenament imediat.Acţionând asupra segmentului iniţial al acestui lanţ (comportament), dorim să obţinem
rezultatul scontat în efectul final (cumulativ). De exemplu, urmărind scopul de a dezvolta rezistenţa unui alergător, antrenorul îi
propune de a alerga, să zicem, de 6 ori câte 300 m cu o anumită viteză şi anumite intervale de odihnă, adică el dirijează
comportamentul sportivului. În urma executării acestei sarcini, în organismul sportivului vor avea loc anumite schimbări – efectul
de antrenament imediat. Dacă antrenamentele au loc regulat, acumularea acestor urme conduce la efectul de antrenament
cumulativ – sporirea rezistenţei alergătorului.
De ce se determină starea fizică?
Starea fizică este determinată cel puţin de:

·Sănătate, adică a) în ce măsură indicii vitalităţii corespund normei; b) gradul de rezistenţă a organismului faţă de influenţele nefavorabile
din exterior;

·Constituţia corpului;

·Starea funcţiilor fiziologice, în special a funcţiei motorii, şi anume: a) posibilitatea de a executa anumite mişcări (pregătirea tehnică); b)
nivelul calităţilor motorii (fizice).

Definiția de control.
Culegerea informaţiei referitoare la starea obiectului dirijării şi compararea situaţiei sale reale cu cea cuvenită se numeşte control.

Controlul în cadrul lecţiei de educaţie fizică şi antrenament sportiv

Dacă ne vom limita doar la legăturile inverse ce vin spre antrenor, putem evidenţia patru tipuri diferite de legături ce corespund cu patru
direcţii diferite din cadrul controlului pedagogic:

1. Datele obţinute de la sportiv (referitor la condiţia fizică, atitudinea faţă de ceea ce se întâmplă, dispoziţie etc.);

2. Datele referitoare la comportamentul sportivului (ce sarcini de antrenament au fost executate, cum au fost executate, greşeli tehnice
etc.);

3. Datele referitoare la efectul de antrenament imediat (valoarea şi caracterul schimbărilor sub influenţa unei sarcini fizice de o singură
dată);

4. Datele referitoare la efectul de antrenament cumulativ (schimbările în pregătirea sportivilor).

Mulțumesc pentru atenție!