Noțiuni de bază și ce este

obiectul Metrologiei
Sportive
Cuprins

1.Obiectul metrologiei sportive

2.De ce se ocupă metrologia
3.Antrenamentul sportiv ca proces de dirijare
4.Dirijarea in cadrul unui antrenament sportiv
5.Concluzie
6.Bibliografie
 Obiectul metrologiei sportive
Cuvântul „metrologie” provine din limba greaca veche de la metron – măsură, logos – cuvânt și se traduce ca
„știinta măsurărilor”.

Problema de baza a metrologiei generale este asigurarea unitatii si preciziei masurarilor. Metrologia sportiva ca
disciplina stiintifica reprezinta o parte a metrologiei generale. Obiectul metrologiei sportive îl constituie controlul
si măsurarile în domeniul sportului. Ea cuprinde, în special:
 controlul asupra: stării sportivului, sarcinilor de antrenament, tehnicii executarii miscarilor, rezultatelor
sportive si asupra comportamentului sportivului pe parcursul intrecerilor;
 confruntarea datelor obtinute de fiecare din directiile supuse controlului, evaluarea si analiza lor.
 De ce se ocupă metrologia?
În mod traditional, metrologia se ocupă doar de măsurarile asupra dimensiunilor fizice. In ultimele decenii
au fost create metode ce permit a măsura diverși indici de natură ne-fizica (psihologici, biologici,
sociologici, pedagogici etc.). Totusi metrologii inca n-au ajuns la un numitor comun in privinta hotarelor
acestei stiinte.
Unii specialisti considera ca metrologia trebuie să se ocupe ca și în trecutul nu prea îndepartat doar de
directiile legate de dimensiunile fizice, altii o concep ca pe o stiinta ce tine de toate tipurile de m ăsurari.
În manualul nostru este reflectat al doilea punct de vedere, deoarece, practica sportiva demonstreaza ca
nu este suficienta doar masurarea dimensiunilor fizice.
 Antrenamentul sportiv ca proces de dirijare
• Dirijare este transformarea unui anumit sistem într-o stare dorită. Să examinam mai amănunțit aceasta
definitie.(monitoriza)
• Sistem este totalitatea unor elemente ce formeaza un tot intreg (sistemul
cardiovascular al omului, organismul unui sportiv, sistemul „elev-antrenor”, o sectie
sportiva, un club sportiv, o societate sportiva etc.).
• Sistemele de acelasi tip (de exemplu, sistemele cardiovasculare ale diferitor
sportivi) dispun de proprietati de acelasi tip, care totusi se deosebesc ca dimensiuni.
Dimensiunea ce caracterizeaza o oarecare proprietate a sistemului se
numeste variabila (mai numindu-se si „caracteristica”, „parametru”, „indice”). Orice
sistem real e caracterizat de un numar mare de variabile de diferita importanta.
Variabilele care sunt importante din punct de vedere a problemei propuse se
numesc semnificative (sau informative), iar acele care nu sunt importante se
numesc nesemnificative (sau neinformative).
• Starea sistemului (actuala) este determinata de totalitatea valorilor indicilor
variabililor sale semnificative.
Ea poate fi reprezentata grafic in forma unui punct dintr-
un sistem de coordonate. Se stie, de exemplu ca
pentru săritorii in lungime are o importanta maxima
viteza maxima a avantului si capacitatea de salt
(capacitatea de a comunica corpului sau o viteza mai
mare la împingere). Daca reprezentam in cadrul unui
grafic (desen. 1) indicii vitezei de avant si
rezultatele sariturilor de pe loc, atunci obtinem o
reprezentare intuitiva a starii sportivului.
Punctul ce reprezinta pe grafic starea sistemului se
numeste reprezentativă.
 Starea sistemului se schimbă pe parcursul trecerii timpului. Totodată se schimbă si locul punctului
reprezentativ in spatiul starilor. De exemplu, daca sportivul din anumite cauze inceteaza a mai
efectua antrenamente, atunci starea lui poate sa sufere schimbarile indicate cu linie punctata. Ca
starea sistemului sa se schimbe intr-o directie dorita, asupra ei trebuie sa fie aplicata o anumita
influenta. O astfel de influenta se numeste dirijare.
Sistemul dirijat este alcatuit din cel putin doua parti: obiectul dirijat si obiectul dirijor:

De exemplu, dirijarea organismului uman este efectuata de sistemul nervos central, iar rolul de
obiect dirijat il poate juca orice organ sau sistem al organismului. Obiectul dirijat si cel dirijor
intotdeauna sunt unite prin intermediul unor legaturi. Directa se numeste legatura ce vine de
la obiectul dirijor la obiectul dirijat, iar inversa – legatura ce vine de la obiectul dirijarii la
dispozitivul sau organul dirijor.
 Dirijarea cu succes a unor sisteme complexe este
posibila doar atunci cand exista legaturi inverse. Ele
permit a determina starea obiectului dirijarii, in special
permit a compara starea reala a obiectului cu cea
cuvenita (programata). Diferentele dintre valorile
semnificative ale indicilor sistemelor variabile si cele
cuvenite se numeste discordanță.
Daca, de exemplu, antrenorul a planificat ca in
septembrie elevul sau trebuia sa efectueze asezari cu o
haltera de 120 kg pe umeri, dar in realitate el poate
efectua asezari doar cu o haltera de 100 kg, atunci
discordanta va constitui 120 – 100 = 20 kg. Discordanta
prevede anumite schimbari in procesul dirijarii. Ele se
numesc corectii (din engleza: correction -- corectare).
Culegerea informatiei referitoare la starea obiectului
dirijarii si compararea situatiei sale reale cu cea cuvenita
se numeste control.
 Dirijarea in cadrul unui antrenament sportiv
Antrenamentul sportiv la fel ca si educatia fizica poate fi examinat ca un proces de dirijare. Sa ne limitam in
cadrul analizei acestei evaluari doar la educatia fizica (in sensul ingust al cuvantului) fara a aborda
problemele educatiei intelectuale, morale si estetice.
Complexitatea dirijarii în cadrul unui antrenament sportiv consta in faptul ca noi nu putem influenta nemijlocit
schimbarile rezultatelor sportive. Nu suntem in stare, de pilda, a spori prin intermediul vreunui procedeu
direct puterea sau rezistenta sportivului. O putem face doar indirect.
Practic, antrenorul poate dirija doar actiunile (comportamentul) sportivului: el poate da sportivului un anumit
program de exercitii (sarcina de antrenament) si sa-i ceara executarea lor corecta, tehnica.
Sa mai introducem doi termeni noi. Schimbarile din organism ce survin pe parcursul executarii exercitiilor fizice si
imediat dupa finalizarea lor se numesc efect de antrenament imediat. El este însotit de obicei de scaderea capacitatii
de munca si a rezultatelor. Acele schimbari din organism ce au loc in urma însumarii mai multor lectii de
antrenament se numesc efect de antrenament cumulativ (de la latinescul cumul -- gramada). In cazul unei
organizari corecte a procesului de antrenament acest efect se manifesta în marirea capacitatii de lucru si a rezultatelor
sportive.

Astfel, in cadrul antrenamentelor sportive are loc urmatoarea consecutivitate de cauze si efecte:
1.actiunile sportivului (comportamentul )
2. efectul imediat
3.efectul cumulativ.
Desigur ca schema propusa este cam simplificata si ar necesita o serie de precizari. De fapt, nu atat
antrenorul dirijeaza comportamentul sportivului, cat insusi sportivul. Antrenorul ii da indicatii pe care el poate
sa le execute, dar poate sa nu le execute (nu doreste sau nu poate). Sa admitem ca sportivul se straduie a
executa toate indicatiile antrenorului, atunci partea de inceput a schemei de dirijare va arata astfel:
antrenor sportiv

comportament.
Totodata, de la diferentele individuale si temporale prea mari in starea sportivilor, noi nu putem fi increzuti in
aceea ca aplicand una si aceeasi influenta vom obtine in schimb una si aceeasi reactie
 Controlul in cadrul unui antrenament sportiv
Daca ne vom limita doar la legaturile inverse ce vin spre antrenor, putem evidentia patru tipuri diferite de
legaturi ce corespund cu patru directii diferite din cadrul controlului pedagogic:

 Datele obtinute de la sportiv (referitor la conditia fizica, atitudinea fata de ceea ce se intampla, dispozitie
etc.);
 Datele referitoare la comportamentul sportivului (ce sarcini de antrenament au fost executate, cum au
fost executate, greseli tehnice etc.);
 Datele referitoare la efectul de antrenament imediat (valoarea si caracterul schimbarilor sub influenta
unei sarcini fizice de o singura data);
 Datele referitoare la efectul de antrenament cumulativ (schimbarile in pregatirea sportivilor).

Schema de dirijare va arata in felul urmator:

Concluzie

Metrologia cît și dirijarea efortului fizic joacă un rol important în atingerea unor
performanțe mai mari. Dirijarea cu succes a unor sisteme complexe este posibila doar
atunci cand exista legaturi inverse.
Bibliografie

1.Suport de curs tema nr 1

2.rch?
q=istoria+culturii+fizice&tbm=isch&ved=2ahUKEwjF5_zNxLKCAxVD
WKQEHTn4BWYQ2-
3. ttps://www.scritub.com/timp-liber/sport/Bazele-teoretice-ale-
metrologi11939.php