2

BAZELE GENERALE
ALE ATLETISMULUI
an I sem. 2
TITULAR DE DISCIPLINĂ:
Conf. univ. Georgian BADEA-MISS
PREZENTAREA CURSULUI
Scurt istoric al atletismului.
Sistemul de organizare şi
competiţional.
Bazele tehnicii atletismului.
– Bazele tehnicii ALERGĂRILOR.
alegările de rezistenţă - semifond, fond şi
mare fond
alegările pe teren variat (cross -urile)
alegările de viteză
alegările de garduri
PREZENTAREA CURSULUI
alegările de obstacole
alegările de ştafetă
– Bazele tehnicii SĂRITURILOR
săritura în lungime
săritura în înălţime (procedeul cu rostogolire
ventrală, cu păşire, procedeul cu rostogolire dorsală)
triplusaltul
săritura cu prăjina – noţiuni elementare
PREZENTAREA CURSULUI

– Bazele tehnicii ARUNCĂRILOR

aruncarea greutăţii (procedeul cu săltare şi
procedeul cu piruetă)
aruncarea mingii de oină
aruncarea suliţei - noţiuni elementare
aruncarea discului - noţiuni elementare
aruncarea ciocanului - noţiuni elementare
– PROBELE COMBINATE - noţiuni elementare
 STABILIREA
NOTEI FINALE
răspunsurile la examen 50%
prezenţă şi activitate la curs 10%
prezenţă şi activitate la LP 10%
evaluarea gradului de însuşire a 30%
tehnicii probelor atletice pe parcursul
semestrului

(!!! - CONDIŢIE DE PROMOVARE

- obţinerea a minim nota 5 la lucrările practice
şi la examenul teoretic)
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
ATLETISMUL
– Disciplină sportivă practică, cu caracter
vocaţional,
unul dintre cele mai importante mijloace ale
educaţiei fizice şi sportului
are valenţele de ordin formativ şi
competiţional, atât în practică, la nivelul
populaţiei, cât şi pentru performanţă.
Organizarea competiţională este
manageriată de instituţii internaţionale şi
naţionale.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Tehnica - soluţionarea mecanică a
desfăşurării acelor mişcării care
asamblate într-o structură motrică
raţională, având la bază caracteristicile
morfo-somatice şi funcţionale, posibili-
tăţile fizice şi psihice ale atletului precum
şi condiţiile mecanice obiective în care se
desfăşoară mişcările (respectându-se
prevederile regulamentului competiţional)
determină PERFORMANŢA SPORTIVĂ.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Biomecanica mişcărilor - principii si reguli
generale cu ajutorul cărora putem construi un
model "ideal" teoretic al tehnicii, dar nu dă
soluţii pentru fiecare caz de atlet în parte.
În activitatea practică, sportivul se încadrează
în structura "modelului" (din punct de vedere
al elementelor de bază din tehnică) dar se
observă şi suficiente elemente diferenţiate,
datorate particularităţilor individuale
(anatomo-funcţionale, psihologice, fizico-
motrice) ceea ce duce la realizarea unui "stil"
propriu.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Analiza tehnicii sportive cuprinde un sistem de
mişcări mecanice, de aceea este necesar să cunoaştem
şi să ţinem seama de următoarele aspecte (dupa T. Titus, 1997):
a) deplasarea masei corpului în întregime şi a
segmentelor sale în spaţiu şi timp (s-t);
b) relaţia dintre viteză şi timp (v-t);
c) relaţia dintre acceleraţie şi timp (a-t);
d) relaţia dintre forţă şi timp (f-t).
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
• Analiza biomecanică a desfăşurării
mişcărilor care compun tehnica are o
importanţă majoră deoarece:
• ne permite să putem aprecia obiectiv
stadiul atins de atlet la un moment dat;
• să putem folosi raţional legile
biomecanice;
• să depistăm greşelile care apar;
• să găsim modul de intervenţie cel mai
potrivit pentru corectarea lor;
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Mişcările executate de corpul omenesc
în întregime sau numai de o parte din
componentele lui se caracterizează prin
următoarele CARACTERISTICI
importante:
1) traiectoria mişcării - este concretizată
prin linia pe care se mişcă un punct
material. Traiectoria are direcţie, lungime şi
formă.
Direcţia se refera la mişcările efectuate faţă de
planurile corpului (înainte, înapoi, dreapta,
stânga, sus, jos).
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Direcţia - în cazul deplasării corpului în spaţiu
apar planuri sau puncte de referinţă din afara
corpului.
Lungimea si amplitudinea mişcării se referă
la distanţa parcursă de întregul corp sau de părţi
ale corpului.
Forma traiectoriei este data de rezultatul
mişcărilor rectiliniu sau curbiliniu
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
2) viteza mişcării - se măsoară prin
lungimea spaţiului parcurs într-o unitate de
timp. În atletism prezintă interes atât viteza
de mişcare a diferitelor segmente sau părţi
ale corpului, cât şi viteza de deplasare a
întregului corp.
În cazul vitezei de deplasare a întregului corp se
are în vedere un sistem complex de mişcări.
Astfel, deşi exista o corespondenţă lineară între
viteza mişcărilor braţelor şi a membrelor inferioare
ca segmente separate ale corpului, viteza
deplasare a întregului corp poate fi diferită.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
2) viteza mişcării
În ceea ce priveşte mişcarea diferitelor
segmente sau părţi ale corpului poate fi privită
sub două aspecte:
– viteza de execuţie - întâlnită în cadrul unei
acţiuni aciclice
– viteza de repetiţie (frecvenţa mişcărilor) ce
se întâlneşte în acţiunile cu caracter ciclic.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
3) ritmul mişcărilor - o caracteristică
temporală a mişcării ce constă în
accentuarea periodica, după anumite reguli,
a unora dintre elementele ce compun
mişcarea. Nu în toate acţiunile şi actele
motrice întâlnim ritm. Este întâlnit atunci
când:
– părţile componente nu sunt identice din punct
de vedere al desfăşurării lor în timp şi spaţiu;
– părţile componente ce se repeta pot fi măsurate;
– mişcarea este formată din părţi relativ distincte.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
4) forţele care acţionează asupra
corpului - putem schimba repausul unui
corp în stare de mişcare şi invers. Pentru
aceasta este necesară intervenţia unor
forţe, pentru a mări viteza ca şi pentru a o
micşora. Astfel, putem vorbi de:
– forţe interne (aparţin corpului atletului,
acţionează din interiorul său)
forţe motoare - ce apar atunci când produsul
dintre putere şi braţul ei de pârghie este mai mare decât
produsul dintre rezistenţă şi braţul de pârghie a
acesteia;
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
4) forţele care acţionează asupra
corpului
- forţe interne
forţe rezistente ce apar atunci când produsul
dintre putere şi braţul ei de pârghie este mai mic
decât produsul dintre rezistenţă şi braţul ei de
pârghie.
forţe statice - se refera la egalitatea dintre cele
doua puteri - motoare şi rezistente
– Forţele motrice şi forţele rezistente
formează în practică FORŢELE DINAMICE.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
4) forţele care acţionează asupra corpului
– forţele exterioare - nu aparţin corpului şi
pot fi întâlnite:
forţa de greutate - forţa cu care masa corpuri-
lor este atrasă perpendicular pe sol, datorită
acceleraţiei gravitaţionale – numită şi greutatea
corpului, se manifestă ca forţă rezistentă ce
trebuie învinsă în oricare schimbare a poziţiei
centrului general de greutate, în deplasarea
corpului sau în manevrarea diferitelor obiecte
atletice. Învingerea greutăţii se face cu ajutorul
forţelor interioare care acţionează asupra
punctelor exterioare (de sprijin, de reazem).
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
4) forţele care acţionează asupra corpului
– forţele exterioare - nu aparţin corpului şi
pot fi întâlnite:
forţa de greutate - exista un raport direct
proporţional între forţele interioare (contracţia
muşchilor) care acţionează, pe de o parte, şi între
masa corpului deplasat pe o anumita amplitudine,
pe de alta parte.
forţa de inerţie - reacţia corpului asupra acelei
forţe care îi imprimă o acceleraţie. Este întâlnită în
cazul în care se efectuează o mişcare curbilinie
datorată forţei centrifuge.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
4) forţele care acţionează asupra corpului
– forţele exterioare
forţele de reacţie ale reazemului - contracţia
musculară poate schimba starea de repaus sau de
mişcare numai atunci când se sprijină pe un
suport rigid oarecare. În aceste cazuri forţa de
reacţie a reazemului răspunde cu o forţă egală de
sens opus, reacţionând ca forţă exterioară de
producere a mişcării.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
4) forţele care acţionează asupra corpului
– forţele exterioare
forţele de reacţie ale reazemului - între forţele
interioare şi reacţiile reazemului, atunci când
suprafaţa este rigida, fermă, fără derapări, se
întâlnesc următoarele relaţii:
egale ca intensitate;
pe aceeaşi direcţie trecând prin punctul de contact;
simultane în timp;
de sens contrar.
forţa de rezistenţă a aerului
forţe de rezistenţă opusă de echipamentele şi
materialele sportive
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Tehnica nu trebuie apreciată numai
din punct de vedere cinetic (al
succesiunii mişcărilor) ci, şi mai ales,
după forţele care intervin în
desfăşurarea ei, adică după dinamica
acestora. Se poate deci afirma că,
tehnica înseamnă în esenţă,
exploatarea raţională şi economică a
posibilităţilor cinetice şi dinamice.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Însuşirea tehnicii unui exerciţiu de
atletism, impune înţelegerea de către
subiecţii, a ceea ce trebuie însuşit,
prin prezentarea şi reprezentarea
corectă a execuţiei tehnice.
Acest fapt, concretizat în activitatea de
predare (de către profesor) şi activitatea
de însuşire (de către elev), presupune:
– un proces pedagogic de transmitere a
informaţiilor de către profesor şi însuşite de
elev.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
– între profesor şi discipol se stabilesc relaţii
de comunicare, conlucrare, cooperare, unde
subiectul este direct angajat la propria sa
instruire;
– prin mijloace (exerciţii) care la începutul
activităţii de învăţare sunt uşoare (şi de
obicei cunoscute), dar se transformă
(complică) treptat, până la identificarea
cu tehnica exerciţiului atletic propus spre
învăţare.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Sarcinile specifice ale învăţării
tehnicii:
– la alergări - creşterea eficienţei folosirii
forţei de impulsie, reducerea efectelor de
frânare în timpul deplasării.
– la sărituri - creşterea eficientă a elanului cu
desprinderea şi corelarea lor, folosirea
optimă a traiectoriei de zbor prin mişcări ale
diferitelor părţi ale corpului
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
– la aruncări - corelarea eficientă a elanului
cu efortul final, folosirea raţională a forţei
maxime de aruncat, pentru a imprima o
viteză cât mai mare în momentul lansării.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
ETAPELE ÎNVĂŢĂRII
Etapa I – Pregătitoare – scop de a
iniţia, de a introduce subiectul în
tehnica exerciţiului şi reprezintă prima
etapă de formare a deprinderii motrice
speciale.
Etapa a II-a – Fundamentală are
scopul de a învăţa începătorul execuţia
tehnică propriu-zisă a exerciţiului de
atletism.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
ETAPELE ÎNVĂŢĂRII
Etapa a III-a – Finală - are scopul de
a perfecţiona execuţia tehnică a
exerciţiului atletic.
– Între cele 3 etape există unitate şi
interdependenţă, separarea fiind de
ordin metodic; astfel în etapa I – rolul
principal îl are profesorul, care transmite
informaţii, iar elevii recepţionează iar în
etapele a II-a şi a III-a – rolul principal,
activ îl are subiectul, care acţionează.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
ETAPELE ÎNVĂŢĂRII
Etapa I – Pregătitoare - cuprinde
iniţierea în tehnica probei
– Obiective - crearea la elevi a unei reprezentări
sau imagini cât mai precise a tehnicii exerciţiilor
care urmează a fi însuşite şi indicarea
principalelor mijloace folosite în acest scop.
– Conţinutul - enunţarea exerciţiilor,
demonstrarea tehnicii, explicarea, descrierea şi
ilustrarea exerciţiilor însoţite uneori de
informaţii speciale şi suplimentare.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
– Indicaţiile - sunt legate de faptul că elevii
trebuie să cunoască exact ceea ce au de
învăţat şi spre ceea ce să tindă ca rezultat
final.
– O remarcă specială se face în legătură cu
demonstraţia: profesorul va aşeza elevii
într-un loc în care aceştia să poate observa
cel mai bine partea caracteristică a
exerciţiului.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Etapa a II-a – Fundamentală
– Sarcini - însuşirea mecanismului de bază şi
consolidarea lui. Mecanismul de bază este
reprezentarea schematică a tuturor fazelor
constitutive ale unei probe la nivel tehnic
elementar.
– însuşirea verigii principale a exerciţiului.
– complicarea treptată a verigilor fundamen-
tare cu noi secvenţe şi crearea de noi
modele stadiale ce intenţionăm să le
învăţăm.
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
- verificarea gradului de însuşire a profilului
tehnic cât şi a capacităţii de performanţă.
– Indicaţii metodice
- executarea unor părţi, faze, secvenţe din
tehnica probei urmărind însuşirea verigii
principale a exerciţiului.
- exersarea globală a exerciţiilor urmărind
însuşirea verigii principale, precum şi
însuşirea celorlalte faze şi secvenţe.
– apariţia greşelilor este inerentă; ele trebuie
eliminate înainte ca ele să se fixeze şi să
devină deprinderi motrice
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
Etapa a III-a – Finală
– Sarcini - stabilirea particularităţilor
individuale ale tehnicii
- stabilirea căilor de perfecţionare a
tehnicii în scopul practicii sportive
ulterioare.
– Conţinut - efectuarea exerciţiului în
întregime cu toate detaliile de tehnică,
determinarea capacităţii de performanţă şi
compararea rezultatelor cu modele tehnice
 ANALIZA TEHNICII
ÎN GENERAL
– Indicaţii - analiza atentă a gradului de
stăpânire a tehnicii probei şi a
posibilităţilor funcţionale şi fizice ale
atletului
- elaborarea profilului cizelat al
tehnicii;
- compararea tehnicii individuale cu
modele.
 INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Iniţierea în atletism se face prin:
– „Şcoala a atletismului”, pe parcursul
căreia elevii trebuie să-şi însuşească
cunoştinţele şi deprinderile de mişcare
specifice atletismului.
– dezvoltarea calităţilor motrice strict
necesare însuşirii de către elevi a tehnicilor
particulare ale diferitelor exerciţii şi probe
din atletism.
INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala atletismului cuprinde:

şcoala alergării
şcoala săriturii
şcoala aruncării
 INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala alergării
– Are următoarele sarcini:
formarea deprinderii de „alergare corectă” -
alergare în tempo moderat, coordonat,
economicos şi relaxat
dezvoltarea capacităţii de efort a organismului,
privind adaptarea marilor funcţiuni la efortul de
alergare – dezvoltarea rezistenţei musculare
care participă la efortul de alergare;
dezvoltarea calităţilor motrice necesare
învăţării şi perfecţionării tehnicii exerciţiilor de
alergări.
 INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala alergării
– Pentru toate aceste sarcini se pot folosi
mijloace ca:
•alergare uşoară •alergare cu pendularea
•alergare în tempo uniform gambelor înapoi (la spate)
moderat •alergare cu pendularea
•alergare pe teren variat gambelor înainte

•alergare cu joc de glezne •alergare accelerată

•alergare peste obstacole
•alergare cu genunchii sus
 INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala săriturii
– Are ca sarcini următoarele:
formarea deprinderii de desprindere unilaterală
(bătaie pe un picior);
formarea deprinderii de bătaie eficientă –
scopul de a transforma viteza orizontală într-un
zbor cât mai înalt sau cât mai lung;
formarea deprinderii de aterizare amortizată;
educarea îndemânării şi a echilibrului în zbor;
formarea simţului elanului;
dezvoltarea forţei şi a detentei
 INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala săriturii
– Se folosesc următoarele mijloace:
•săritura de pe loc cu •sărituri peste obstacole –
desprindere pe două cu desprindere de pe un
picioare; picior
•diferite sărituri de pe loc cu •sărituri simple în lungime
desprindere pe un picior; •sărituri peste o bară
•sărituri de pe obstacole în (ştachetă joasă)
adâncime cu aterizare •pasul săltat alternativ
elastică pe două picioare;
•succesiune de pas săltat şi
•pasul sărit
pas sărit
 INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala aruncării
– Are ca sarcini următoarele:
formarea deprinderii de angajare a întregului
corp în aruncare;
formarea deprinderii de accelerare a mişcării,
respectiv de acţionare asupra obiectului, în
timpul execuţiei;
formarea aruncării cu sprijin dublu pe sol în
timpul acţionării asupra obiectului;
INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala aruncării

formarea deprinderii de depăşire a obiectului în

aruncările tip azvârlire;
formarea deprinderii de aruncare tip împingere,
tip lansare şi tip azvârlire;
dezvoltarea selectivă a forţei şi vitezei de
execuţie.
 INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala aruncării
– Avându-se mare grijă la formaţiile de
lucru se pot folosi următoarele mijloace:
Aruncări cu două mâini
•împingerea mingiei cu două•aruncarea mingii cu două
mâini de la piept; mâini prin azvârlire;
•aruncări cu două mâini, jos •aruncarea mingii cu două
– înainte – sus; mâini în plan lateral peste
•aruncări cu două mâini de cap;
jos – înapoi – peste cap •aruncarea mingii cu o mână în
plan lateral („în cârlig”).
 INIŢIEREA ÎN ATLETISM
Şcoala aruncării

Aruncări cu o mână

•împingerea cu un braţ de la•lansări cu un braţ a mingiei

umăr; de oină.
•azvârlirea mingiei de oină
cu un braţ;
•lansări cu un braţ a mingiei
de oină.