6

BAZELE GENERALE
ALE ATLETISMULUI
an I sem. 2
Conf. univ. BADEA George
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
Tehnica şi metodica predării tehnicii
săriturii în lungime

Tehnica şi metodica predării tehnicii

sărituri în înălţime - procedeul cu
rostogolire ventrală

Tehnica şi metodica predării tehnicii

sărituri în înălţime - procedeul cu
rostogolire dorsală
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI

Tehnica şi metodica predării tehnicii

triplusaltului

Tehnica şi metodica predării tehnicii

săriturii cu prăjina
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
Definiţie:
Săriturile atletice -comportamente
motrice specializate, al căror scop este
realizarea (prin interacţiunea dintre
forţele interne şi cele externe) unei
traiectorii în aer a CGG al corpului cât
mai înalte sau cât mai lungi.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
Ca mişcări locomotorii săriturile
atletice sunt aciclice (singulare),
având un început şi un sfârşit precis
delimitate în spaţiu şi timp.
Din cele patru sărituri atletice,
săritura în lungime şi săritura în
înălţime, fiind structurate pe faze
perfect delimitabile, sunt considerate
ca sărituri fundamentale
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
Triplusalt şi săritura cu prăjina, sunt
considerate ca sărituri derivate.
Săriturile atletice sunt compuse din
următoarele patru faze:
Elanul
Bătaia
Zborul
Aterizarea
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ELANUL
– fază a săriturilor atletice este constituit
dintr-o alergare accelerată, care în
prima sa parte are ca scop acumularea
unei anumite viteze orizontale, iar în
partea a doua, spre finalul elanului,
pregătirea fazei de bătaie.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ELANUL
– La săritorii buni, viteza elanului,
măsurată pe ultimii paşi, se situează între
următoarele limite:
săritura în înălţime – 7-8 m/sec.;
săritura cu prăjina – 9-10 m/sec.;
triplusalt – 10-10,5 m/sec.;
săritura în lungime – 10-10,7 m/sec.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ELANUL
– Ca formă, în general, la toate săriturile,
elanurile sunt rectiliniare şi cu excepţia
săriturii în înălţime se efectuează
perpendicular pe prag, sau pe ştachetă.
– La săritura în înălţime se practică şi
elanurile curbate, iar direcţia elanului se
situează sub unghiuri diferite şi variabile în
raport cu ştacheta (80° - 20°).
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ELANUL
– Finalul elanului, respectiv ultimii 3-5 paşi,
prezintă o deosebită importanţă pentru
pregătirea fazei de bătaie.
– La ultimii paşi ai elanului se modifică
lungimea, respectiv viteza paşilor, se
modifică poziţia corpului în raport cu
verticala şi coborârea, în limite variabile,
dar întotdeauna optime, a CGG al corpului.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ELANUL
Pregătirea pentru bătaie se face, la
toate săriturile, pe ultimii doi paşi
ultimii doi paşi prezintă raportul
“lung” – “scurt”. Pasul lung
corespunde şi cu punctul cel mai
coborât al CGG al corpului, după care
acesta trebuie să urmeze o traiectorie
continuu ascendentă.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
BĂTAIA
– Fază a săriturilor ce reprezintă totalitatea
acţiunilor motrice efectuate în contact cu
solul, rezultatul acestora fiind
desprinderea, respectiv întreruperea
contactului cu solul şi trecerea în faza de
zbor.
– Bătaia este faza fundamentală a oricărei
sărituri atletice, deoarece în această fază
este valorificată viteza ascensională.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
BĂTAIA
– Ca activitate motrică se compune din
acţiunea de impulsie a piciorului de
sprijin şi acţiunea de avântare a
piciorului oscilant, a braţelor şi umerilor.
– Componenta principală a bătăii este
impulsia (70% din acţiunea de bătaie),
dar şi avântarea joacă un rol important
în dinamica acestei faze, ponderea ei fiind
şi mai mare la săritura în înălţime.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
BĂTAIA
– Acţiunea la bătaie se desfăşoară în
următoarea succesiune:
amortizarea pasului de bătaie prin luarea
contactului cu solul
lucrul rezistent al musculaturii piciorului de
impulsie
avântarea piciorului oscilant a braţelor şi a
umerilor
translaţia CGG al corpului pe direcţia
elanului, concomitent cu extinderea din
toate articulaţiile piciorului de impulsie.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
BĂTAIA – Forţele care intervin în
faza de “bătaie” sunt:
Forţa de
avântare
Forţa de bătaie

(viteză ascensională)
Forţă de
impulsie FORŢA DE
DESPRINDERE
Forţa de inerţie a
elanului
(viteză orizontală)
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
BĂTAIA
Definirea şi analiza unor elemente
caracteristice fazei de “bătaie”:
– unghiul de contact
Unghiul sub care se aşează piciorul de impulsie
la pasul de bătaie, fiind dat de orizontala
locului de bătaie şi dreapta care, pornind din
punctul de contact, trece prin CGG al corpului
săritorului.
– la săritura în lungime, unghiul de contact – 63°-68°;
– la săritura în înălţime unghiul de contact – 45°-60°.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
BĂTAIA
– unghiul de bătaie este acela sub care se
desprinde piciorul de impulsie după
terminarea bătăii, fiind format de
orizontala locului de bătaie şi dreapta ce
uneşte punctul de sprijin şi CGG al corpului
săritorului.
la săritura în lungime unghiul de bătaie 73°-
76°;
la săritura în înălţime unghiul de bătaie este de
aproximativ 90°.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
BĂTAIA
– unghiul de desprindere este unghiul sub
care se înscrie pe traiectoria sa CGG al
corpului săritorului, fiind format de
orizontala locului de desprindere şi
tangenta la traiectoria CGG al corpului
dusă din CGG în punctul de desprindere.
valoarea medie a unghiului de desprindere la
săritura în lungime 22°;
valoarea medie a unghiului de desprindere la
săritura în înălţime 60° - 65°.
 Unghiurile fazei de bătaie la
săritura în lungime
BĂTAIA Viteză
ascensională
Forţă de
desprindere

CGG
Viteză
orizontală
UNGHIUL DE
DESPRINDERE
UNGHIUL
20O - 240
DE CONTACT
UNGHIUL
63O - 680
DE BĂTAIE
73O - 760
 Unghiurile fazei de bătaie la
săritura în înălţime
Viteză
ascensională
Forţă de
desprindere

CGG
Viteză
orizontală

UNGHIUL DE
UNGHIUL DESPRINDERE
DE CONTACT 60O - 650
UNGHIUL
45O - 600
DE BĂTAIE
aprox 900
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ZBORUL
– Fază a săriturilor, care, făcând abstracţie
de săritura cu prăjina, pentru săriturile
atletice constituie faza fără sprijin a
săriturii;
– ţine din momentul întreruperii contactului
cu solul, la desprindere, până la reluarea
contactului cu solul în vederea aterizării.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ZBORUL
– Traiectoria CGG în zbor depinde de
următorii factori:
mărimea vitezei de desprindere;
unghiul de desprindere.
– corpul săritorului poate fi angrenat într-
una sau mai multe mişcări de rotaţie,
mişcări care constituie, de fapt, tehnica
de zbor a diferitelor exerciţii de sărituri:
rotaţii compensatorii;
rotaţii reale.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ZBORUL
– ROTAŢIILE COMPENSATORII – sunt
mişcări cu caracter compensatoriu, care se
produc în jurul unor axe ce trec prin CGG.
– Orice mişcare, efectuată de către un
segment sau de către o parte a corpului
într-un sens, este însoţită de o mişcare
inversă în partea opusă CGG
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ZBORUL
– ROTAŢIA REALĂ este determinată de
forţe externe:
reacţia sprijinului – ascendentă şi superioară
ca valoare (+);
forţa de greutate – descendentă şi inferioară
ca valoare (-) şi care se aplică în puncte diferite
(cuplu de forţe).
– Sensul rotaţiei este determinat de forţa
de reacţie a sprijinului spre partea opusă
faţă de punctul ei de aplicaţie.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ZBORUL
– Fiind determinată de o forţă externă,
rotaţia reală durează tot timpul zborului,
iar sensul ei nu poate fi modificat prin
acţiunea forţelor interne.
– Tehnica de zbor în săriturile atletice se
compune din rotaţii compensatorii, de sine
stătătoare sau din suprapunerea acestora
pe rotaţiile reale.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ATERIZAREA
– Fază a săriturii, ce reprezintă reluarea
contactului cu solul, la terminarea zborului,
printr-o interacţiune cu suprafaţa de
sprijin.
– Acţiunea de aterizare ridică două
probleme:
amortizarea şocului de ciocnire cu suprafaţa de
sprijin;
valorificarea la maximum a traiectoriei CGG
pentru mărirea lungimii măsurabile a săriturii.
 BAZELE TEHNICII
PROBELOR DE SĂRITURI
ATERIZAREA
– Dacă după aterizare şi amortizare urmează
o nouă “bătaie” (triplusalt) amortizarea se
efectuează printr-un lucru muscular
rezistent, mai accentuat şi pe un drum mai
scurt.
3

TEHNICA ŞI
METODICA PREDĂRII
SĂRITURII ÎN
LUNGIME
 STABILIREA
NOTEI FINALE

răspunsurile la examen 50%

prezenţă şi activitate la curs 10%
prezenţă şi activitate seminar şi 10%
lucrări practice
evaluarea gradului de însuşire a 30%
tehnicii şi metodicii probelor atletice
pe parcursul semestrului
(condiţia de promovare este de a obţine minimul nota 5
la lucrările practice şi la examenul teoretic)