De invatat pentru mecanisme

1.DETERMINAREA MOMENTULUI (FORŢEI) DE ECHILIBRARE PRIN PRINCIPIUL

LUCRULUI MECANIC VIRTUAL(A PUTERII VIRTUALE)

Dacă se determină reacțiunile din cuplele mecanismului prin metoda izolării

corpurilor,momentul de echilibru la elementul motor se determină ultimul,după ce în prealabil s-au
determinat reacțiunile din cuplele mecanismului. Cu ajutorul principiului lucrului mecanic virtual se
pot determina momentul de echilibru sau forța de echilibru de la elementul motor fără să mai
determinăm reacțiunile din cuplele mecanismului. Acest principiu se poate folosi și pentru verificarea
corectitudinii calculelor în cazul folosirii metodei izolării corpurilor. Potrivit cu acest principiu, pentru
un sistem mecanic plan în echilibru (static sau dinamic) se poate scrie relaţia:

(Fv  M )  0 , (3.68.)

cu observația că am notat cu v vitezele punctelor de aplicaţie ale forţelor F care sunt forțe
date, de greutate, de inerţie şi de echilibrare, prin  s-au notat vitezele unghiulare ale elementelor, iar
prin M s-au notat momentele cuplurilor date, de inerţie şi de echilibrare,iar în relaţia (3.68) nu intervin
reacţiunile. În metoda grafo -analitică Fv  Fv cos  , unde α este unghiul dintre forță și viteză masurat
fe la forță la viteză în sens trigonometric,iar în metoda anlitică Fv  F xvx  Fy vy . Pentru M 
M dacă se ține cont că la analiza cinematică sensul pozitiv al vitezelor ungiulare și al momentelor
cuplurilor date este sensul trigonometric.

2.RANDAMENTUL MAŞINILOR
 3.REDUCEREA FORŢELOR

Pentru ca modelul să fie identic cu mașina reducerea forţelor are la bază echivalenţa dintre
puterea instantanee, dată de forţele reale care acţionează asupra maşinii şi puterea dată de momentul
redus Mred, care acţionează asupra modelului dinamic. Notând cu ω viteza unghiulară a elementului la
care se face reducerea, cu Fj forţa care acţionează în punctul Aj, cu vj viteza punctului Aj, cu Mk
momentul cuplului care acţionează asupra elementului cu numărul k şi are viteza unghiulară ωk ,
rezultă:
4.REDUCEREA MASELOR
 5.ECUAŢIA DE MIŞCARE A MAŞINII

6.FAZELE DE MISCARE ALE MASINII

În funcţionarea unei maşini se disting (fig. 4.1) următoarele faze:

– faza de pornire, cu durata tp, în care viteza unghiulară creşte de la  = 0 la o valoare medie
 med ; – faza de regim, cu durata tr, în care viteza unghiulară  oscilează în jurul unei valori medii 
med faza de oprire, cu durata tO, când viteza unghiulară scade de la  med la  = 0. În majoritatea
cazurilor tp << tr, tO << tr. În vederea unei analize energetice a fazelor de mişcare se notează cu E0 şi
E energia cinetică iniţială şi finală şi cu Lm şi Lr lucrul mecanic al forţelor motoare şi rezistente.
Aplicând teorema energiei cinetice pe porţiunea OA (fig. 4.1)-faza de pornire și rezultă E – E0 = Lm –
Lr.
7.CALCULUL REACTIUNILOR LA ELEMENTUL MOTOR (GRAFO-ANALITIC)

8.CALCULUL REACTIUNILOR LA ELEMENTUL MOTOR (ANALITIC)

9.MECANISME CU CAME
 Mecanismele cu came sunt mecanisme simple, care au drept scop realizarea de către elementul
condus (tachetul) a unei anumite legi de mişcare. Acestea transferă mișcarea pritr-o cuplă superioară
de la camă către tachet.

În cele mai multe cazuri aceste mecanisme sunt formate din numai două elemente, cama şi
tachetul, mişcarea fiind transmisă prin contact direct (cuplă cinematică superioară) de la camă, care
este elementul motor, la tachet, care este elementul condus. Cama este elementul profilat ce impune
legea de mişcare a tachetului.

În unele cazuri, pentru diminuarea efectului de frecare, mişcarea de la camă la tachet se

transmite prin intermediul unei role . Camele pot fi acţionate direct sau pot fi acţionate prin
intermediul unui mecanism patrulater.

a) după mişcarea elementelor:

-mecanisme cu came plane, dacă elementele se mişcă în acelaşi plan ;

- mecanisme cu came spaţiale, dacă elementele au mişcări spaţiale

b) după modul de amplasare a profilului camei:

- mecanisme cu camă cu profil exterior;

- mecanisme cu camă cu profil interior ;

c) după felul mişcării camei:

-mecanisme cu camă cu mişcare de rotaţie

-mecanisme cu camă cu mişcare de translaţie

- mecanisme cu camă cu mişcare plan-paralelă

d) după forma tachetului: -mecanisme cu tachet cu vârf

-mecanisme cu tachet plan

-mecanisme cu tachet curb

-mecanisme cu tachet cu rolă

e) după felul mişcării tacheţilor:

-mecanisme cu tachet cu mişcare de translaţie

-mecanisme cu tachet cu mişcare de rotaţie

f) după numărul de curse ale tachetului la o rotaţie a camei:

-mecanisme cu cama simplă ;

-mecanisme cu camă multiplă

g) după poziţia tachetului faţă de camă:

 -mecanisme cu tachet axial

-mecanisme cu tachet dezaxat

h) după modul de asigurare a contactului camă-tachet:

-mecanisme cu arc

-mecanisme cu camă cu profil interior

– mecanisme cu camă cu contact dublu exterior

10.ANALIZA DEPLASARII TACHETULUI LA MECANISM CU CAMA DE

ROTATIE SI TACHET DEZAXAT

11.ANALIZA VITEZEI SI ACCELERATIEI LA MECANISME CU CAMA DE

ROTATIE SI TACHET AXIAL CU VARF.
12.Mecanism cu tachet plat şi camă de rotaţie
 13. LEGI DE BAZĂ ALE MIŞCĂRII TACHETULUI

La proiectarea unui mecanism cu came, în funcţie de cerinţele specifice, se alege tipul de

mecanism, se determină raza cercului de bază, se stabileşte legea de mişcare a tachetului şi apoi se
determină profilul camei. La stabilirea legii de mişcare a tachetului se ţine seama de cerinţele
cinematice, dinamice şi tehnologice care se precizează prin ciclogramă, adică se precizează fazele de
funcţionare ale tachetului.Pentru camă de rotaţie şi tachet de translaţie (fig. 6.32) se disting
următoarele faze:

– faza de ridicare OA, când cama se roteşte cu unghiul ΦR = φ1;

– faza de staţionare AB în poziţia superioară, când cama se roteşte cu unghiul ΦS = φ2 – φ1; –

faza de coborâre BC, când cama se roteşte cu unghiul ΦC = φ3 – φ2;

– faza de staţionare CD în poziţie inferioară, când cama se roteşte cu unghiul ΦI = φ4 – φ3,

unde în mod frecvent φ4 = 2  .

În vederea determinării legilor efective de urcare OA şi coborâre BC, se consideră cunoscuţi

parametrii: h, ΦR, ΦS, ΦC, ΦI.

14.LEGEA LINIARA PENTRU MISCAREA TACHETULUI

15.LEGEA PARABOLICA PENTRU MISCAREA TACHETULUI

 16.ANGRENAJE

Mecanismele cu roti dintate, cunoscute sub denumirea de angrenaje, servesc la

transmiterea miscarii de rotatie de la o roata conducatoare, numita pinion, la o roata condusa
prin intermediul unor dinti care angreneaza succesiv si continuu.Angrenajele pot reduce
viteza unghiulara de intrare si, in acest caz, se numesc reductoare, sau pot amplifica aceasta
viteza, numindu-se multiplicatoare.Angrenajele pot fi utilizate si pentru transformarea
miscarii de rotatie in miscare de translatie si invers, cand una dintre roti are o raza infinita,
numita cremaliera.

Angrenajul este format, de regula, din doua roti dintate cu forme si dimensiuni diferite, de la
zecimi de milimetru pana la circa 12 metri si sunt utilizate in toate domeniile de activitate,
ocupand peste 65% din transmisiile mecanice datorita avantajelor semnificative pe care le
prezinta.

Dupa criteriul directiei dintelui:dinte drept;dinte inclinat;dinte in V;dinte curb.

Dupa criteriul privind miscarea axelor:angrenaje cu axe fixe ;angrenaje cu axe

mobile

Dupa profilul dintelui:evolventaarc de cerc;cicloida;octoida;spirala; arhimedica.

Dupa forma rotilor dintate:angrenaje cu roti cilindrice;angrenaje cu roti

conice;angrenaje hiperboloide;angrenaje melcate;angrenaje
cremaliera;angrenaje necirculare.

Dupa orientarea axelor:Angrenaje cu axe paralele:

a) angrenaj cilindric exterior cu dinti drepti (fig. 2.3.a);

b) angrenaj cilindric exterior cu dinti inclinati (fig. 2.3.b);

c) angrenaj cilindric exterior cu dinti in V (fig. 2.3.c);

d) angrenaj cilindric interior cu dinti drepti (fig. 2.3.d);

e) angrenaj cilindric interior cu dinti inclinati (fig. 2.3.e);

f) angrenaj cilindric cu cremaliera (fig. 2.3.f).

Angrenaje cu axe concurente:

a) angrenaj conic cu dinti drepti (fig. 2.4.a);

b) angrenaj conic cu dinti inclinati (fig. 2.4.b);

c) angrenaj conic cu dinti curbi (fig. 2.4.c);

d) angrenaj conic cu dinti cu roata plana (fig. 2.4.d).

Angrenaje cu axe incrucisate:

a) angrenaj cilindric incrucisat (fig. 2.5.a);

b) angrenaj hipoid (fig. 2.5.b);

c) angrenaj cu melc cilindru (fig. 2.5.c);

d) angrenaj cu melc globoidal (fig. 2.5.d).

17.RAPORT DE TRANSMITERE

18.Mecanisme planetare cu patru elemente

18.Transmisie planetară cu trei elemente
19.DETERMINAREA REACTIUNILOR IN RRT
20. DETERMINAREA REACŢIUNILOR LA DIADA RTR
21.DETERMINAREA REACŢIUNILOR LA DIADA TRT
22.DETERMINAREA REACŢIUNILOR LA DIADA RTT
23. Echilibrarea dinamică cu ajutorul dispozitivului de echilibrat

Echilibrarea dinamică a rotorilor (rotori pentru motoare electrice, pentru turbine, arbori cotiţi)
constituie o condiţie obligatorie de îndeplinit în situaţiile actuale în care vitezele de lucru sunt sporite.
În cazul cilindrilor de lungime mică (discuri omogene), echilibrarea se face într-un singur plan (planul
discului) şi, în concluzie, echilibrarea dinamică se reduce în acest caz la o echilibrare statică. Maşinile
moderne de echilibrat sunt echipate cu traductoare, amplificatoare de măsură, sisteme de conversie
analog numerică, de prelucrare a datelor şi de afişare a maselor de echilibrare şi ale poziţiilor acestora.

Calculele ce urmează pornesc de la considerentul că masele de dezechilibru mI şi mII sunt

situate în planele PI, respectiv PII. Acestea produc forţe de inerţie care se descompun în componente
orizontale şi verticale. Componentele orizontale nu produc vibraţii, deoarece solicitările acestora sunt
preluate de lagărul radial din O. De asemenea, nici componenta verticală din planul PII nu produce
vibraţii, deoarece trece prin punctul O.

24.Echiblibrarea statica a mecanismului patrulater