1.

TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE

1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice

Legatura dintre masina motoare MM si masina de lucru ML (figura1.1 a si b), efectuata în

scopul transmiterii momentului de torsiune, adica a miscarii si a puterii, se poate realiza direct,
prin cuplajul C (figura 1.1.a) sau indirect, printr-o transmisie mecanica TM (figura1.1.b).

Figura 1.1.a Figura 1.1.b

Utilizarea cuplajului este posibila atunci când arborele masinii motoare si cel al masinii de
lucru pot fi asezati în prelungire (exceptând cazul cuplajului cardanic la care arborii pot face un
anume unghi) si când nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare ca marime sau/si ca
sens de rotatie. De obicei se impune însa modificarea cantitativa a miscarii, pentru ca masinile
motoare au turatii înalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au turatii reduse. Utilizarea
transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare au caracteristici de putere si
de moment de torsiune cvasiconstante, iar masinile de lucru au, de regula, caracteristici variabile
în timp, în functie de procesul tehnologic. Apare deci necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice
pentru a îndeplini rolul de transformator de turatiesi de moment de torsiune (cuplu). În figurile
1.2.a si 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile unor masini de lucru (masina-unelta -curba a,
turbocompresor – curba b) respectiv a unei masini motoare ideale (curba c).

t t
Figura 1.2.a Figura 1.2.b

Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt:-turatia la intrarea în TM, n1 ” nMM;-turatia la

iesirea din TM, n2 ” nML;
-puterea la intrarea în TM, P1 ” PMM;-puterea la iesirea din TM, P2 ” PML:-sensurile de
miscare la intrarea în TM si la iesirea din TM;-tipul miscarii (rotatie copleta, rotatie
alternanta, translatie).Parametri derivati:-raportul de transmitere i1-2 = n1 / n2 sau, dupa caz,
i1-2 = v1 / v2;-raportul de transmitere total, când se utilizeaza transmisii mecanice înseriate:

j=n-1;k=n

itotal =�ij-k j=1;k=2

 -randamentul transmisiei mecanice h = P2 / P1 sau h = PML / PMM;-randamentul total, când
se utilizeaza transmisii mecanice înseriate:

i=n

? total =�?i i=1

Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii:
a) dupa raportul de transmitere:
-reductoare de turatie (i1-2 = ct.; i1-2 > 1)
-multiplicatoare de turatie (i1-2 = ct.; i1-2 < 1)
-variatoare de turatie (i1-2 „ ct.). Modificarea turatiei poate fi continua sau în trepte;
b) dupa modul de transmitere a momentului de torsiune:
-prin forma (roti dintate conjugate = angrenaje, lant, curea dintata)
-prin forta de frecare (curea lata, curea trapezoidala, roti de frictiune conjugate)
c) dupa felul contactului dintre elementele componente
-prin contact direct (angrenaje, roti de frictiune conjugate)
-prin contact indirect (curele, lanturi)
d) dupa numarul gradelor de mobilitate:
-mecanisme desmodroame M = 1
-mecanisme diferentiale M = 2.
Pe lânga transmisiile mecanice exista si transmisii electrice, hidraulice si pneumatice care
fac obiectul altor discipline. Transmisiile mecanice sunt cele mai fiabile.

1.2 Generalitati privind angrenajele

Angrenajul este un mecanism elementar format din doua roti dintate, fiecare rotitoare în
jurul propriei axe, cu pozitie relativa fixa sau mobila, una din roti antrenâ nd-o în miscare pe
cealalta, prin intermediul dintilor aflati succesiv în contact. Transmiterea miscarii se face direct si
fortat, cu schimbarea caracteristicilor de miscare si de cuplu.
Avantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
-raport de transmitere riguros constant;
-gabarit redus;
-randament ridicat (70% - 99%, în functie de tipul angrenajului);
-durabilitate ridicata, uneori practic nelimitata;
-exploatare simpla.
Dezavantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
-pret de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare masini si scule speciale);
-angrenajele induc în sistem zgomote si vibratii; -imposibilitatea preluarii suprasarcinilor;
-imposibilitatea modificarii continue a turatiei (la cutiile de viteza turatia poate fi
modificata numai în trepte).
Performantele angrenajelor:
-puterea maxima transmisa este de 100.000 kW;
-raportul maxim de transmitere este 8 (la reductoare cu o singura pereche de roti
dintate cilindrice sau conice) si de ordinul zecilor sau sutelor, la
reductoare melcate; -raportul minim de transmitere este 1/8 (la
multiplicatoare de turatie cu o singura pereche de roti dintate
cilindrice sau conice); -angrenajul ofera cea mai ridicata
precizie cinematica dintre toate transmisiile mecanice. În figura
1.3.a este reprezentarea partiala a unui angrenaj cu roti dintate
 cilindrice cu dinti drepti iar în figura 1.3.b un angrenaj de tip
roata dintata cu dinti drepti / cremaliera.

Figura 1.3.a Figura 1.3.b

1.3 Clasificarea angrenajelor

Considerând axa instantanee de rotatie (AIR) ca generatoare comuna a rotilor dintate, în

functie de pozitia acesteia fata de axa geometrica de rotatie se disting categoriile: angrenaj
cilindric exterior cu dinti drepti (figura 1.4.a), angrenaj cilindric interior cu dinti drepti (figura
1.4.b) si angrenaj conic cu dinti drepti (figura 1.4.c).

Figura 1.4.a Figura 1.4.b Figura 1.4.c

11
În cazul angrenajelor cilindrice si conice, AIR contine toate punctele cu viteza relativa
nula; cele doua suprafete cilindrice, respectiv conice fictive au rostogolire pura, fara alunecare.
La angrenajele cu axe încrucisate, AIR contine toate punctele care au viteza relativanula
dupa normala la axa. În acest caz, între suprafetele de rostogolire (hiperboloizi) nu exista
o miscare de rostogolire pura decât într-un singur punct (figura 1.5).
Angrenajul I este hiperboloidal central; practic, acesta se poate simplificat, obtinânduse un
angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dantura înclinata (figura1.6.a). Angrenajul II este
hiperboloidal oarecare; acesta poate fi simplificat, devenind un angrenaj cu roti dintate conice cu
dantura curba (figura1.6.c). Din angrenajul hiperboloidal central I se obtine si angrenajul cilindric
încrucisat, cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1.6.b).
 r2
?
(AIR)

ELICOIDALE

Figura 1.6.a Figura 1.6.b Figura 1.6.c

1.4 Procesul angrenarii

Procesul angrenarii este continuu, datorita faptului ca fiecare roata dintata are o familie de
flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, omoloage; pentru inversarea miscarii exista o a doua
familie de flancuri, respectiv – în plan -curbe de profil, antiomoloage. Contactul a doua flancuri
(curbe de profil) se constituie într-o cupla cinematica superioara de clasa a IV-a. Elementele
geometrice de baza ale angrenajului si ale unui dinte sunt prezentate în figura 1.7.a respectiv
figura 1.7.b.
Dintele este delimitat de o curba omoloaga C 1¢ si de una antiomoloaga ?1¢ ; aceste curbe
constituie profilul dintelui. Pentru angrenajul spatial, curbele C1¢ si C¢2 devin suprafete reciproc
înfasurate. Rotile dintate corespunzatoare se numesc roti conjugate.
Se defineste suprafata de divizare ca fiind aceea pentru care grosimea dintelui este egala cu
arcul corespunzator golului dintre dinti. Cercul de divizare se obtine prin sectionarea suprafetei de
divizare cu un plan normal. Cercul de divizare este asociat fiecarei roti dintate, fara ca acesta sa fie
obligatoriu în angrenare. Cercul de rostogolire este cel care, conform denumirii, se rostogoleste
fara alunecare pe cercul de rostogolire conjugat; cele doua cercuri de rostogolire au o tangenta
comuna. Mentionam ca cercul de divizare nu coincide totdeauna cu cercul de rostogo lire.

Figura 1.7.a Figura 1.7.b

1.5 Legea fundamentala a angrenarii

Presupunând ca angrenajul nu are erori si ca rotile sunt perfect rigide, se pot stabili
conditiile pe care trebuie sa le îndeplinesca profilurile flancurilor pentru ca raportul de transmitere
al angrenajului sa ramâna constant. În figura 1.8 este prezentat contactul
’’

r
flancurilor conjugate într-un punct oarecare Q în care profilurile conjugate C1 si C2 au vitezele v
r
Q1 si v Q2. Este evident ca vQ1 = R 1 �w1 si vQ2 = R2 �w2 care au componente dupa directia
normala la ambele flancuri N – N si dupa directia tangentiala comuna la ambele flancuri T – T.
Pentru continuitatea angrenarii, prin reducere la absurd, rezulta ca absolut necesara
n n
conditia vQ1 = vQ2 , adica vQ1� cosj1 = vQ2 � cosj2. De aici rezulta R 1 �w1 � cosj1 = R2
�w2 � cosj2. Dar, R 1 � cosj1 = O1K1 si R 1 � cosj2 = O2K2, adica w1 � O1K1 = w2 � O2K2.
Pentru ca raportul w1 / w2 sa fie constant, apare necesar ca O2K2 / O1K1 = ct. Din triunghiurile
asemenea O1K1C si O2K2C obtinem relatia O1K1 / O2K2 = O1C / O2C. Deci, pentru ca w1 / w2 sa
fie constant, trebuie ca O2C / O1C = ct. Putem conchide ca, pentru ca raportul de transmitere i1-2 sa
fie constant, punctul C, numit polul angrenarii, nu trebuie sa-si schimbe pozitia pe linia centrelor
O1 – O2. Punctul C se mai numeste si centrul instantaneu de rotatie relativ al rotilor (CIR).
Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire, au razele rw1 si rw2 si proprietatea ca nu
au alunecare relativa ci doar rostogolire pura. În C, viteza de alunecare este nula; în oricare alt
t t t t
punct ‰vQ1 -vQ2 ‰„ 0. Cu vQ1 si vQ2 au fost notate componentele tangentiale ale vitezelor
absolute ale punctului Q. Se poate formula acum legea fundamentala a angrenarii dupa cum
urmeaza. Pentru a se transmite miscarea în mod continuu, cu raport de transmitere constant, este
necesar ca profilurile dintilor sa fie construite din astfel de curbe
încât normala comuna în oricare punct de contact al lor sa intersecteze linia centrelor în acelasi
punct C adica în polul angrenarii.
Observatii si consecinte:
Rotilor dintate li se asociaza cercuri de rostogolire fictive care au o tangenta comuna si care
satisfac relatia w1� rw1 = w2� rw2 � De aici rezulta rw2 / rw1 = constant, respectiv rw2 + rw1 = O1O2.
Doua roti angreneaza între ele când normala comuna la profilurile dintilor în punctul de contact
curent trece prin polul angrenarii.
 Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Curba 2 (figura1.9) este înfasuratoarea pozitiilor
succesive ale curbei 1. Rezulta ca profilurile dintilor sunt curbe reciproc înfasuratoare. Pe aceasta
proprietate se bazeaza generarea dintilor: scula taietoare (cu muchie dreapta) are pozitii relative
succesive (prin rostogolire fara alunecare) a caror înfasuratoare este profilul dintelui. În timpul
rostogolirii sculei pe viitorul profil, se realizeaza si miscareaalternativa perpendiculara pe planul
profilului, pentru a se realiza aschierea. În acest mod se asigura interschimbabilitatea rotilor. Cu
aceeasi scula se pot realiza roti cu numere diferite de dinti.

Figura 1.8

Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a doua flancuri
conjugate. Dreapta care uneste un punct oarecare Q al liniei de angrenare cu polul angrenarii este
normala comuna a flancurilor în punctul de contact Q.
Procesul angrenarii poate fi acum mai concret studiat (figura 1.10). Angrenarea începe în punctul
A, când piciorul dintelui rotii conducatoare ia primul contact cu vârful dintelui rotii conduse.
Punctul cojugat (dublu) de pe linia de angrenare se deplaseaza în acelasi timp cu punctele
corespunzatoare de pe cercurile de rostogolire ale fiecarei roti.

Segmentul AE se numeste segment de angrenare.

 Transmiterea miscarii are loc continuu, daca exista în angrenare cel putin o pereche de
dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este p w, adica pasul masurat ca arc pe cercul de
’ ’’
rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C1 CC1 si pw sa fie supraunitar. Notat cu e, acest
raport se numeste grad de acoperire. Daca e> 1 exista simultan în angrenare mai multe perechi de
dinti.
6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB -pe care se afla în
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n - 1, BD - pe care se afla în angrenare perechea de
dinti cu numarul n care a intrat în angrenare în punctul A si DE -pe care se afla în angrenare
perechile de dinti cu numerele n si n + 1.
În E perechea de dinti n si-a încheiat serviciul. Perechea de dinti cu numarul n se afla deci
în serviciu pe lungimea segmentului AE.
Pe segmentul AB angrenarea este bipara, aceasta însemnând ca doua perechi de dinti se
afla simultan în angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este cunoscuta sub
numele de angrenare unipara. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de asemenea, bipara,
la fel ca pe segmentul AB.

A BCD E

angrenare
angrenare
angrenare
bipara
unipara
bipara

Figura 1.11
7. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca:-sa aiba acelasi pas;-liniile de
angrenare sa fie simetrice fata de polul angrenarii;-înaltimea piciorului unui dinte sa fie mai mare
decât capul dintelui conjugat,
pentru ca sa existe un joc functional.
1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa

Cerintele pentru curbele de profil sunt:

-sa fie respectata legea fundamentala a angrenarii, inclusiv în cazul unor mici

variatii a distantei între axe datorate erorilor de executie sau de montaj; -realizarea
profilurilor dintilor sa se faca prin procedee tehnologice simple; -marimea si directia fortei
care actioneaza asupra dintelui sa nu se modifice; -curbura flancurilor sa fie redusa, pentru
ca tensiunile hertziene de contact sa fie cât
mai mici; -vitezele de alunecare relativa a flancurilor sa fie reduse, pentru ca angrenajul sa aiba
randament ridicat. Cerintele de mai sus sunt satisfacute total sau partial de curbele ciclice
(cicloida, epicicloida, hipocicloida si evolventa).
Geometria evolventei poate fi prezentata cu ajutorul notatiilor din figura 1.12. Evolventa
este descrisa de un punct al unei drepte care se rostogoleste fara alunecare peste un cerc fix numit
cerc de baza a carui raza este rb.
Dreapta trasata cu linie întrerupta se numeste ruleta (cerc de raza infinita); aceasta se
rostogoleste fara alunecare pe cercul de baza.

X
ax

X0
rx ruleta
qx
T
ax

rb

O
 Figura 1.12

În figura, ruleta este reprezentata în doua pozitii: tangenta la cercul de baza în punctul Xo si
tangenta la cercul de baza în punctul T.
În coordonate polare, un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare rx si
prin unghiul de pozitie qx. Relatia de definitie a razei vectoare este:

rb
rx = (1.1)
cosa
x

Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X0T) este egal cu segmentul XT. Rezulta:

rb �(?x + ax )= rb � tga x (1.2)

?x = tga x -a x (1.3)

Relatia (1.3) se mai poate scrie si altfel, utilizând notatia “inv”, de la functia numita
involuta:

inva x =tga x -a x (1.4)

Relatiile (1.1) si (1.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei.

 Ruleta este normala la evolventa în oricare punct al acesteia si este simultan tangenta la
cercul de baza.
Cu ax se noteaza unghiul de presiune care este format de tangenta la profil T–T si raza
vectoare rx (figura 1.12). În figura 1.13, N – N este normala comuna la flancurile conjugate.

În cazul angrenajului, unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine unghi

de angrenare, notat cu aw.
Se remarca faptul ca unghiul dintre directia fortei pe dinte si directia vitezei instantanee t –
t este variabil. Daca unghiul de presiune corespunzator se apropie de 90�, angrenajul se
blocheaza. Se observa, de asemenea, ca raza de curbura a evolventei, adica TX, este variabila:

?x = TX = rb � tga x (1.5)

Cu cât unghiul de presiune creste, cu atât scade curbura evolventei si, deci, scad tensiunilor
hertziene de contact; ca urmare, se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai departate de
cercul de baza. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala comuna (figura
1.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza.

pb
Din (1.1) se poate scrie: px = (1.6)
cosa

x Caracteristicile angrenarii în evolventa

determinate si cu ajutorul reprezentarii din figura 1.15
sunt urmatoarele:

rw1 rb1
 Figura 1.15

a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice în contact în punctul X. Normala comuna a

evolventelor trebuie sa fie tangenta atât la un cerc de baza cât si la celalalt; rezulta ca aceasta
coincide cu tangenta interioara comuna la cercurile de baza având deci o directie unica, iar unghiul
de angrenare este constant. Avantajul este acela ca solicitarea dintelui se face pe aceeasi directie.
b) Oricare ar fi punctul de contact al celor doua flancuri în timpul angrenarii, el se situeaza
pe normala comuna, respectiv pe tangenta interioara comuna la cercurile de baza. Rezulta ca locul
geometric al punctelor succesive de contact dintre cele doua flancuri în timpul angrenarii se
confunda cu normala comuna N – N. Ca urmare, linia de angrenare este o dreapta; segmentul
K1K2 se numeste segment de angrenare.
c) Profilurile în evolventa satisfac legea fundamentala a angrenarii, deoarece normala
comuna în punctul de contact este unica si intersecteaza linia centrelor într-un punct fix.
e) Raportul de transmitere este constant, relatiile de calcul ale acestuia fiind:

?1 rw2 rb2
i1-2 = = = = ct. (1.7)? 2 rw1 rb1

Pe de alta parte,

rb1 rb2
cosa w = = (1.8)rw1 rw2

Rezulta ca, la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie, montajului
gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica; se schimba însa
unghiul de angrenare.
1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti

Principalele elemente geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti sunt
reprezentate în figura1.16. Se definesc marimile geometrice: -pasul unghiular corespunzator unui
dinte cu golul alaturat c = 2 �p / z; -z – numarul de dinti; -po – pasul masurat pe cercul de
divizare; -m – modulul danturii.
 Figura 1.16

Modulul m poate fi obtinut din relatiile po � z = p� d, respectiv m = p / p si m = d /z.

Valorile modulului sunt standardizate prin STAS 822 – 82. Modulul standardizat permite
reducerea numarului sculelor de danturat si asigura interschimbabilitatea rotilor dintate.
La roti dintate cilindrice cu dantura dreapta si la cele cu dantura înclinata, modulul
standardizat se regaseste într-un plan normal pe dinte.
La roti conice, modulul standardizat este modulul maxim.
La angrenaje melcate, modulul axial este cel care se standardizeaza.
Având aceasta marime se mai pot calcula:
-diametrul de divizare d = m � z;
-diametrul de cap da = d + 2 � hoa;
-diametrul de picior df = d - 2 � hof;
*
-înaltimea capului dintelui hoa = hoa � m;
-înaltimea piciorului dintelui hof = hof* � m;
-înaltimea dintelui ho = hoa + hof;
*
-înaltimea de referinta a capului dintelui hoa = 1;
-înaltimea piciorului dintelui hof* = 1,25.
Cercul de divizare este un cerc de rostogolire la prelucrare.
Elementele geometrice ale danturii drepte sunt definite de profilul standardizat numit
cremaliera de referinta (STAS 821 – 82). Negativul acestui profil se numeste cremaliera
generatoare care se materializeaza prin taisul activ, drept, al sculelor de danturat. Ambele
cremaliere sunt reprezentate în figura 1.17.
În figura 1.17 identificam urmatoarele elemente geometrice importante:
 cremaliera
de referinta

Figura 1.17

-unghiul profilului de referinta ao = 20�;

-pasul de referinta po = p� m;
*
-înaltimea capului de referinta hoa = hoa � m;
*
-înaltimea piciorului de referinta = hof � m;
*
-jocul de referinta la cap co = co � m;
* * *
-înaltimea dintelui de referinta ho = hoa + hof, în care: hoa = 1; hof = 1,25; co = 0,25. Se
remarca faptul ca muchiile sculelor aschietoare sunt drepte, ceea ce înseamna ca sunt cele mai
ieftine cu putinta.

1.8 Deplasarea danturii

În procesul de prelucrare a danturii unei roti dintate, linia de referinta a cremalierei

generatoare se pozitioneza ca tangenta la cercul de divizare. Pe acest cerc, grosimea dintelui (ca
arc) va fi egala cu arcul deschiderii golului dintre dinti, ca si la cremaliera generatoare. Dantura
astfel obtinuta se numeste dantura nedeplasata sau dantura zero.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este retrasa spre exterior fata
de pozitia anterioara, adica fata de cercul de divizare, se obtine dantura plus deplasata sau dantura
cu deplasare pozitiva de profil.
Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este pozitionata prin
apropierea de cercul de baza, sectionând cercul de divizare, se obtine dantura minus deplasata sau
dantura cu deplasare negativa de profil.
Deplasarea se face deci cu marimea – x � m, în care x este deplasarea specifica de profil,
caracteristica geometrica a fiecarei roti. Daca x1 = x2, se obtine angrenajul zero; daca x1 = -x2, este
vorba de angrenajul zero deplasat; daca x1 + x2 „ 0, angrenajul este deplasat.
În figura 1.18 sunt prezentate, comparativ, elementele geometrice care definesc dantura
zero si danturile cu deplasare de profil.
Pentru dantura plus deplasata, pentru dantura zero si pentru dantura minus deplasata
formulele de calcul ale elementelor geometrice sunt prezentate, comparativ în Tabelul 1.1.
Se observa ca dintele plus are o grosime la baza mai mare decât la celelalte variante
constructive, având deci rezistenta maxima la încovoiere. În acelasi timp, dintele plus este mai
ascutit la vârf ceea ce face mai vulnerabila ruperea acestuia.
Dintele minus are cea mai slaba rezistenta la încovoire, dar prezinta avantajul unei
elasticitati mai ridicate cu efecte favorabile pentru dinamica angrenajului.
 Figura 1.18

Curbura dintelui plus este mai mica, astfel încât tensiunile hertziene de contact sunt mai
reduse în comparatie cu celelalte variante constructive prezentate.
Fata de elementele prezentate în Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele
constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii dintre doi
dinti. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus, marimile
mentionate sunt:

p
s0 = m � (1.9)
2

- - � p �
s = s0 -2 � x � m � tga0; s = m � � -2 � x � tga0 � (1.10)Ł 2 ł

+ + � p �
s = s0 + 2 � x � m � tga0; s = m � � + 2 � x � tga 0 � (1.11)Ł 2 ł
p
e0 = m � (1.12)
2

- - � p �
e = e0 + 2 � x � m � tga0; e = m � � + 2 � x � tga 0 � (1.13)Ł 2 ł

+ + � p �
e = e0 -2 � x � m � tga0; e = m � � -2 � x � tga 0 � (1.14)Ł 2 ł
 Tabelul 1.1
DANTURA PLUS
DANTURA ZERO
DANTURA MINUS
ha + = m � (hoa * + x)
hoa = m � hoa * = m
ha -= m � (hoa * - x)
hf + = m � (hof * - x)
hof = m � hoa * = 1,25 � m
hf -= m � (hof * + x)
h+ = ha + + hf + =2,25�m
ho = m � (hoa * + hof *) =2,25�m
h= ha -+ hf -=2,25�m
d=m�z
d=m�z
d=m�z
dw + = d � cosao / cosaw
dw = d
dw -= d � cosao / cosaw
da + = d + 2 � ha +
da = d + 2 � hoa
da -= d + 2 � ha -
df + = d - 2 � hf +
df = d - 2 � hof
df -= d - 2 � hf -

1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire

Pentru ca întreg flancul dintelui sa fie evolventic este necesar ca dintele sculei sa începa
aschierea în interiorul segmentului de angrenare K1K2 (figura 1.19 a).
 Figura 1.19.a

Aceasta înseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu dreapta

de angrenare trebuie sa fie în interiorul segmentului CK1 iar la limita chiar în K1. Deci, segmentul
O1K1 va reprezenta raza minima a cercului de baza al rotii dintate care se poate prelucra fara
subtaiere, adica fara a se decupa din materialul de la baza dintelui, asa cum s-a întâmplat la dintele
prezentat în figura1.19.b la care s-a produs subtaierea.
Din triunghiul CK1F rezulta:

a0
22 h0a = CK1 � sin a0 = d1 � sin = m � z1min �
a0
sin (1.15)
22
*
h0a 2h0a2

z1min = 2 �� sin a 0 = 2 �= (1.16) m sina20 sina20

Pentru unghiul de referinta ao = 20� standardizat, se obtine numarul minim teoretic de

dinti al unei roti care se poate prelucra fara subtaiere si anume:

z1min @ 17 dinti (1.17)

Practic: 5
z1min practic =� z1min @ 14 dinti (1.18)
6

Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete, conducând la diminuarea

segmentului de angrenare si a gradului de acoperire. Dintele cu subtaiere are rezistenta redusa la
încovoiere.

Figura 1.19.b

Interferenta este fenomenul care apare în functionare atunci când intrarea în angrenare are
loc în afara segmentului teoretic optim K1K2. Acest lucru face imposibila functionarea
angrenajului sau conduce la functionare fortata, în timpul careia vârful dintelui rotii conduse 2
sapa la baza dintelui conducator 1.
Cu notatiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din
angrenare dA1, respectiv dE2.
 Figura 1.20
Astfel, conform figurii 1.20 si relatiei (1.1) rezulta:

d b1
dA1 = (1.19) cosa A1

db2
dE2 = (1.20) cosa E2

în care:
(ea -e2 )
tga A1 = 2 � p � (1.21)z1

(ea -e2 )
tga E2 = 2 � p � (1.22)z2

Referitor la gradul de acoperire total ea care caracterizeaza angrenajul cilindric cu dinti

drepti, facem precizarea ca:
 ea = e1 + e2 -ea (1.23)

în care:
1

2 22

(da1 -db1 ) (1.24)

e=
1
2 � p � m � cosa0

22

(da2 -db2 )1 (1.25) 2

e2 =

2 � p � m � cosa 0
sin a0

ea = a � (1.26)

p � m � cosa 0

unde a este distanta dintre axele rotilor. Pentru asigurarea continuitatii angrenarii este necesar ca
ea ‡ 1,1 pentru angrenajele precise apartinând claselor 5, 6 si 7.
Pornind de rezultatele obtinute mai sus, suntem în masura sa înregistram diametrele
începutului profilului evolventic; aceste marimi depind de procedeul tehnologic folosit la executia
danturii.
Pentru cazul utilizarii frezei melcate care, ca scula, are profilul cremalierei generatoare,
relatiile de calcul pentru diametrele începutului profilului evolventic sunt:

�Ø (1 -x )ø 2 � 2

� 1,2
dl1,2 = db1,2 � � 1 + Œ tga 0 -2 � 1,2 0 0 œ
Œ z � cosa � sin a œ
� (1.27)
��
ºß
�

Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile:

dA1 ‡ dl 1 (1.28)
dE2 ‡ dl 2 (1.29)
 Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fara demonstratii, poate fi urmarita în figura
1.21.a si b. Linia punctata din figura1.21.b reprezinta curba dupa care se produce, prin
interferenta, uzarea dintelui conducator.
Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri:
-construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de vârful
dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la încovoiere);
-modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu profilul
dintilor rotii conducatoare (procedeu scump);
- utilizarea unor scule cu unghiul ao marit (scule nestandardizate deci mai scumpe), ceea ce ar
conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj, respectiv din lagare;
- scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de angrenare si
scaderea gradului de acoperire);

-realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual si

ieftin) cu valoarea:

(zmin -z)
xnec = ;z < zmin si z min = 17 (1.30) zmin

Figura 1.21.a Figura 1.21.b

Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z 1 foarte

mic, numar ales astfel pentru cresterea raportului de transmitere, adica pentru obtinerea unui
ansamblu cu gabarit minim. La angrenarea fara interferenta, capul dintelui rotii conduse trebuie sa
înceapa angrenarea cu piciorul dintelui rotii conducatoare într-un punct situat pe profilul
evolventic al acestuia; în caz contrar, nu vor exista în angrenare curbe reciproc înfasuratoare, se va
produce uzarea piciorului dintelui conducator si eventual ruperea acestuia.
1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al angrenajelor cu
 dantura deplasata

Cu ajutorul notatiilor din figura1.22 poate determina arcul s x corespunzator grosimii unui
dinte la raza rx. Au fost facute notatiile: rv raza cercului de vârf; ra - raza cercului de cap; r w - raza
cercului de rostogolire; r – raza cercului de divizare sirb - raza cercului de baza.

Figura 1.22

Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG; în acelasi timp, arcul EF este egal
cu arcul sx / 2; se poate deci scrie succesiv:

s
x
= rx � inva v -rx � inva x (1.31)

2 sd = 2 � r �(inva v -inv a0 ) (1.32)

Cunoscând ca: rx = rb / cosax , r = rb / cosao si rw = rb / cosaw, rezulta:

cos a 0
rw = r � (1.33)

cosa

w
cosa

0
rx = r � (1.34)

cosa
 x

Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva, se vor reproduce pe cercul de divizare
arcele plinului, respectiv golului dintre dinti cu valori inegale; astfel, arcul plinului dintelui
(“grosimea”) are expresia de calcul:

+ + p0 � p �
sd = s = + 2 � x � m � tga 0 = m � � + 2 � x � tga0 � (1.35)2 Ł 2 ł
Având în vedere (1.32) si punând conditia sd+ = sd , rezulta:

� p �
2 � r �(inva v -inva 0 )= m � � + 2 � x � tga0 � (1.36)Ł 2 ł

Cum r = m � z / 2, se obtine expresia:

1 � p �
inva v = �� + 2 � x � tga0 � + inv a 0 (1.37)
z Ł 2 ł

Cu aceasta determinare, expresia generala pentru sx devine:

�Ø p ø�

� Œ �
º 2 ß
sx = 2 � rx � �� + 2 � x � tga 0 œ+ inva 0 -inva x �� (1.38) � z �

în care, dupa ce se face se face substitutia 2 � rx = 2 � r � cosao / cosax = m � z � cosao /

cosax, obtinem relatia generala pentru calculul arcului grosimii dintelui cu o deplasare oarecare de
profil. Relatiile prezentate pentru deplasare pozitiva de profil sunt aplicabile si în cazul deplasarii
negative de profil daca în loc de (+ x) se va înlocui (-x):

�Ø p ø�

�+ 2 � x � tga 0 �

�Œº 2 œß �
�+ inva 0 -inva x � � z � (1.39)
sx = m � z � cosa 0 �
cosa x

Pentru particularizare, cu rx = ra si ra = r � cosa o / cosaa , din (1.39) va rezulta sa.

Pentru controlul fabricatiei rotii este necesara cunoasterea marimii corzii gx:

sin (inva -inv a )

 vx
gx = 2 � rx � sin dx = 2 � rb � (1.40)

cosa
x

Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este
deplasata pentru fiecare roata în parte fata de cercul de divizare corespunzator. Cele doua roti au
acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator ad = ao; aceasta
înseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Montarea rotilor pentru
angrenare se face astfel încât grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al unei roti
sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al celeilalte roti,
tangent la primul, adica sw1 = ew2 sau, sw2 = ew1. Cum pasii pe cercurile de rostogolire sunt egali,
iar unghiul de angrenare aw este acelasi la ambele roti, se poate scrie succesiv:

cos a0 cosa 0
pw1 = pw2 = pw = p0 � = p� m� (1.41)

cosa cosa
ww

� Œ
º 2 ß
sw1 = m � z1 � cosa 0 � ��� Ø p + 2 � x1 � tga0 œø + inva 0 -inva w
� 1 (1.42)
����

� z1 � cosa w

�Ø p ø�

�Œ-2 � x2 � tga 0 œ��º 2 ß�1 (1.43)

ew2 = m � z2 � cosa0 �� -inva 0 + inva w ��

� z2 � cosa w

Egalând sw1 cu ew2, rezulta în final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil:

(inva w -inva 0 )
x1 + x2 =(z1 + z2 )� � tga 0 (1.44)

Daca suma (x1 + x2) este cunoscuta, se poate calcula unghiul de angrenare aw. Se poate
calcula mai departe distanta dintre axele rotilor fara deplasare de profil conjugate (ao),
respectiv cu deplasare de profil conjugate (a) astfel:

(z1 + z2 )

a0 = r1 + r2 = m � (1.45)

2
 (z1 + z2 ) cosa 0
a = rw1 + rw2 = m � � (1.46)

2 cos a
w

Jocul la picior c se determina pe baza reprentarii din figura 1.23, astfel:

c = a -(ra1 -rf2 ) sau c = a -(ra2 -rf1 ) (1.47)

Cu notatiile deja utilizate se obtin apoi relatiile:

� cos a0 �
c = a0 ��� -1�� + c0 -m �(x1 + x2 ) (1.48)Ł cosa w ł

Daca aw = ao si x1 + x2 = 0, atunci c = co; daca x1 + x2 > 0, jocul la picior scade. Pe de alta

parte, daca c ‡ 0,1 � m, angrenajul functioneaza fara riscul de a se bloca. În situatia în care c <
0,1 � m, angrenajul se poate bloca; situatia poate fi evitata doar prin scurtarea corespunzatoare a
capetelor dintilor. S-a mai facut deja observatia ca nu este totdeauna recomandata scurtarea
dintilor pentru ca acasta conduce la scaderea gradului de acoperire.

Figura 1.23
1.11 Alunecarea flancurilor

În figura 1.24 segmentul K1K2 face parte din normala la flancurile dintilor aflati în contact
în punctul oarecare Q si în toate punctele succesive de angrenare aflate între A si E.

ra1
K2

w2

O2
 t

(vQ1 ) max
t

(vQ2 ) max

Figura 1.24

Vitezele absolute ale punctului Q sunt: vQ1 = O1Q �w1 si vQ2 = O2Q �w2. Pentru ca
angrenarea sa fie corecta este necesar ca proiectiile pe normala ale vitezelor sa fie egale, adica v Q1n
= vQ2n. Dar componentele tangentiale ale acelorasi viteze nu sunt egale (v Q1t „ vQ2t) astfel încât
apare alunecarea relativa a flancurilor. Componentele tangentiale ale vitezelor sunt:

t
v Q1 = K1Q � ?1 = ?1 � ? 1 (1.49)

t
v Q2 = K 2Q � ?2 = ?2 � ? 2 (1.50)
 În punctele K1 si K2, componentele vitezelor tangentiale au valori maxime, de o parte si de
t t
alta a polului angrenarii. În polul angrenarii, punctul C, v Q1 = vQ2 , ceea ce înseamna ca alunecarea
relativa este nula. În toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare, diferenta dintre
componentele tangentiale ale vitezelor vQ1 si vQ2 conduce la viteza de alunecare va:

t t
va = vQ 1 -vQ 2; va = ?1 � ?1 -?2 � ? 2 (1.51)

Stiind ca r1 = K1C + CQ si r2 = K2C – CQ si ca K1C �w1 = K2C �w2, rezula expresia

finala pentru calculul vitezei de alunecare:

va = – q � (w1 + w2) (1.52)

în care q = CQ. Semnul – arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare are
sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele mai mari
valori, apare pericolul uzarii prin gripaj. Fortele de frecare sunt îndreptate de la cercul de
rostogolire spre vârf, respectiv spre picior, de-o parte si de alta a punctului C, la dintele rotii
conducatoare si de la picior, respectiv de la vârf, de-o parte si de alta a punctului C, la dintele rotii
conduse; în polul angrenarii forta de frecare îsi schimba sensul pentru ambii dinti aflati în
angrenare.

1.12 Modificarea danturii

Modificarea danturii consta în schimbarea geometriei acesteia în scopul maririi unor

performante functiona le fata de geometria standard obtinuta cu linia de referinta a cremalierei
generatoare (scula de danturat) tangenta la cercul de divizare.
Modalitatile de a modifica dantura sunt:
-schimbarea pozitiei liniei de referinta a cremalierei generatoare fata de cercul de divizare
prin deplasare spre centrul acestuia (deplasare negativa) sau în exteriorul acestuia (deplasare
pozitiva);
- scurtarea capetelor dintilor;
*
-utilizarea unor scule nestandardizate caracterizate prin ao „ 20�, hoa „ 1 si/sau co „ 0,25.
Daca ao < 20�, rezulta dinti elastici si nivel redus al zgomotului angrenajului; daca ao > 20�,
creste portanta si scade numarul de dinti la care apare subtaierea. Cresterea lui ao are ca efect si
cresterea fortelor din angrenaj. Daca dintele este scurtat, creste rezistenta acestuia la încovoiere,
dar scade gradul de acoperire.

Figura 1.25.a Figura1.25.b Figura 1.26

-prelucrarea danturii în lungul acestora, operatie numita flancare. Aceasta prelucrare are ca
scop atenuarea socurilor la intrarea în angrenare datorate abaterilor de pas si deformatiilor dintilor
sub sarcina. În figura 1.25.a si b sunt schematizate posibilele variante de flancare a danturii,
respectiv flancarea capului si flancarea piciorului. Curbele de flancare sunt, de obicei, evolventice
de la vârf pâna la punctul de pe flanc corespunzator începerii angrenarii singulare, punctul D.
Adâncimea de flancare este egala cu deformatia dintelui sub sarcina.
-bombarea dintelui (figura 1.26) are ca scop marirea capacitatii de încarcare a danturii prin
eliminarea concentratorilor de tensiune care se formeaza la capetele dintilor sub sarcina ca urmare
a erorilor de directie a dintelui, a celor de montaj sau a deformarii arborilor.

1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil

1. Realizarea unei roti dintate cu numar de dinti z inferior numarului z min , fara a se
produce fenomenul de subtaiere. Deplasarea necesara pentru realizarea acestui scop este data de
relatia:

zmin -z
xmin = (1.53)zmin

unde zmin = 17 dinti.

2. Realizarea distantei dintre axe impuse (standardizate), pentru care este necesara executia
rotilor care sa îndeplineasca conditia:

inva -inva )

(
x1 + x2 =(z1 + z2 )�
w 0
0 (1.54)
2 � tga

în care aw se deduce din relatia:

w a0 � cosa0
cosa = (1.55)
a

Distanta dintre axe a0 = m � (z1 + z2) / 2 este o distanta de obicei nestandardizata, iar a
este o valoare indicata de STAS 6055 – 82.
3. Marirea capacitatii portante a flancurilor prin deplasari pozitive ale profilului,
utilizându-se arce de evolventa mai îndepartate de cercul de baza (figura 1.27) deci cu raza de
curbura mai mare.
În acest fel, solicitarea de contact se reduce. Deplasarea de profil pozitiva este însa limitata de
necesitatea unei anumite grosimi a vârfului dintelui: a) sa min = 0,4 � m, pentru dantura dreapta,
respectiv sa min = 0,4 � mn, pentru dantura înclinata, daca dantura este realizata din oteluri
durificate; b) sa min = 0,25 � m, pentru dantura dreapta, respectiv sa min = 0,25 � mn, pentru
dantura înclinata, daca dantura este realizata din oteluri de îmbunatatire. Prin aceste masuri se
evita ruperea vârfurilor dintilor. În unele cazuri, se poate accepta
o mai mare deplasare a profilului danturii, simultan cu scurtarea capetelor dintilor, pentru ca sa
poata fi respectate conditiile de mai sus. Scurtarea capetelor dintilor conduce la obligativitatea
verificarii gradului de acoperire care scade prin deplasarea pozitiva a profilului; gradul de
acoperire trebuie sa îndeplinesca conditia ea min = 1,1…1,3. Nerespectarea acestei conditii are ca
efect cresterea segmentului de angrenare unipara BD. Este evident faptul ca, pe perioada
angrenarii unipare, forta din angrenaj revine unei singure perechi de dinti.
4. Prin deplasari pozitive de profil se mareste capacitatea portanta si prin faptul ca acestea
conduc la cresterea grosimii piciorului dintelui si, implicit, la cresterea rezistentei la încovoiere.
Diminuarea pericolului de gripare a angrenajului, reducerea uzarii flancurilor si cresterea
randamentului se obtin, de asemenea, prin deplasari pozitive de profil. Se poate demonstra ca prin
deplasarea pozitiva a profilului danturii vitezele relative de alunecare de la capetele segmentului
de angrenare scad. Deplasarile pozitive de profil au ca urmare si scaderea jocului la picior c. Este
necesar ca sa fie îndeplinita totusi conditia c ‡ 0,1 � m.
Cresterea gradului de acoperire ea se poate obtine prin deplasari negative de profil. O astfel de
realizare constructiva are însa si efecte nedorite: scaderea grosimii piciorului dintelui si aparitia
pericolului de rupere a acestuia si cresterea tensiunilor hertziene de contact, datorita faptului ca din
profilul evolventic se utilizeaza arce mai apropiate de cercul de baza cu raze de curbura mai mici.

Trebuie facuta precizarea ca deplasarea profilului este o operatiune curenta, realizata pe

baza proiectarii, prin care se obtine dantura. Deplasarea danturii nu este o operatiune care se face
dupa danturare ci este chiar danturarea însasi.
Limitele deplasarii de profil sunt date de:
-evitarea subtaierii la generare;
-evitarea ascutirii excesive a vârfului dintelui;
-evitarea scaderii gradului de acoperire sub limita admisa;
-evitarea aparitiei fenomenului de interferenta în timpul angrenarii;
-evitarea scaderii excesive a jocului la piciorul dintelui.
Recomandarile general acceptate pentru suma deplasarile de profil sunt:
a) pentru danturi cu viteze de alunecare relativa egalizate la ambele capete ale
segmentului de angrenare x1 + x2 = 0…0,6;
b) pentru danturi de mare portanta x1 + x2 = 0,6…1,2;
c) pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat x1 + x2 = - 0,4…0.
d) în general, x1 + x2 @ 1 si x1 > 0. Aceasta recomandare este cvasiobligatorie, având
în vedere ca dintele pinionului trebuie sa aiba o rezistenta mecanica superioara
dintelui rotii conduse întru-cât are o frecventa de rotatie mai mare, în cazul
reductoarelor de turatie.
Repartizarea sumei (x1 + x2) pentru pinionul cu z1 dinti (roata conducatoare) si pentru roata
condusa (cu z2 dinti) se face dupa diferite criterii.
În exemplul prezentat în figura 1.28 repartitia sumei deplasarilor de profil se face dupa criteriul
capacitatii portante maxime.

Figura 1.28

1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura înclinata

Angrenajul provine dintr-un angrenaj hiperboloidal central (figura1.29), prin simplificare;

rotile dintate sunt cilindrice si au dantura înclinata. Înclinarea danturii bw (figura1.30) este aceeasi
pentru ambele roti conjugate; axele rotilor sunt paralele. Spre deosebire de angrenajul cilindric cu
dantura dreapta, rotile acestui angrenaj intra progresiv în angrenare, ceea ce aduce dupa sine
urmatoarele avantaje:
-în angrenare exista simultan un numar mai mare de dinti, angrenajul prezentând un grad
de acoperire mai mare;

- functionarea este mai silentioasa, iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa. Ca urmare,
angrenajele cu dantura înclinata sunt recomandate pentru turatii mari;
- rigiditatea perechii de dinti aflati simultan în angrenare are o mai mica variatie de-a lungul
segmentului de angrenare, angrenajul având o comportare dinamica mai favorabila;
 - lungimea fâsiei de contact este mai mare fata de dantura dreapta, la aceeasi latime de
roata, ceea ce conduce la tensiuni de încovoiere si la tensiuni hertziene de contact ma i mici
(figura 1.31).

Figura 1.31

Prelucrarea danturii înclinate se face cu aceleasi scule si pe aceleasi masini ca si dantura

dreapta, prin simpla pozitionare a sculei fata de semifabricat, fara costuri suplimentare.
Dezavantajul danturii înclinate este acela ca, în comparatie cu dantura dreapta, forta
normala pe dinte are, pe lânga componentele tangentiala si radiala si o componenta axiala care
duce la solicitarea suplimentara a lagarelor pe care se sprijina arborii. Ca urmare unghiul bw este
maxim 24�; pentru un unghi bw sub 8�, avantajele danturii înclinate sunt neglijabile.

Ele
mentele
geometrice
ale danturii
înclinate
sunt
definite în
planul
normal pe
dinte, plan
în care se
regasesc
elementele
cremalierei
de referinta.
Profilul
normal al
cremalierei
generatoare
face
unghiul b0
(la dantura
 nedeplasata
), unghi
corespunzat
or cercului
de divizare,
cu planul
frontal t – t
al rotii. În
planul
normal pe
directia
dintelui se
reproduc
elementele
standard ale
cremalierei,
inclusiv
modulul
normal mn.
În planul
normal n –
n se
distinge
pasul
normal pn,
iar în planul
frontal –
pasul
frontal pt
(figura1.32.
a si b).
Cu notatiile din figura1.32 se deduc relatiile:
tp
=
0 n cos ß p

(1.56)
tm
=
0 n cos ß m
(1.57)
h 0n
=
h 0t
=
2 pn
� tga 0n
=
2pt
� cosß 0
� ;tga 0n
a
0n

=
a0
=
�20
(1.58)
0ttga
=
0 0n cosß tga

(1.59)

Figura 1.32.a Figura 1.32.b

Se mai fac precizarile:

* *
h0a = h0 a � mn; h 0a = 1 pentru x = 0 (1.60)
* *
h0f = h 0f �
mn; h 0f = 1,25 pentru x = 0 (1.61)
h0 = h0a + h 0f (1.62)

Prin sectionarea unei roti dintate reale cu un plan n – n, perpendicular pe directia dintilor,
se obtine o elipsa cu dantura dreapta în care se regasesc elementele geometrice ale cremalierei de
referinta (figura 1.33). Modulul danturii rotii eliptice este m n. Raza de curbura a elipsei este r.
Considerând o roata dintata cilindrica cu dinti drepti, echivalenta de raza r, se poate afla numarul
de dinti zech corespunzator acesteia, astfel:

2
b dz
? == ; ? = mt � (1.63)
2 2
a2 � cosß0 2 � cos ß0

z ech
?= m� (1.64)
n
3
2 � cos ß0

z zech = 3 (1.65)
cos ß0

Rezulta ca numarul minim de dinti la care nu se produce subtaierea este z min = 17 �

3
cos b0. Aceasta proprietate conduce la un alt avantaj important al rotilor dintate cu dantura
înclinata, comparativ cu dantura dreapta.
Roata dintata echivalenta rotii cu dantura înclinata permite, prin elementele sale, definite
mai sus, ca întreg calculul de rezistenta sa se faca cu aceleasi relatii ca pentru dantura dreapta; la
roata echivalenta vor fi adoptate pentru calculul de rezistenta modulul normal, elementele
cremalierei de referinta, numarul de dinti zech si deplasarea specifica de profil xn.

Figura 1.33

Relatiile pe care le prezentam mai jos caracterizeaza complet geometria si functionalitatea

cinematica pentru angrenajele cilindrice cu dantura înclinata cu deplasare de profil nula, pozitiva
sau negativa. Relatiile sunt scrise pentru deplasare pozitiva de profil. Pentru deplasare negativa de
profil semnul (+) din fata termenilor care îl contin pe x se va înlocui cu semnul (-) sau dupa caz,
semnul (-) din fata termenilor care îl contin pe x se va înlocui cu semnul (+). Pentru dantura
înclinata nedeplasata x = 0. Pentru dantura dreapta b0= 0. Ca urmare, formulele care urmeaza sunt
valabile pentru toate tipurile de angrenaje cilindrice.
Date de intrare pentru calculul angrenajului: z1 si z2; mn (standardizat, dupa ce a fost
predimensionat din calculul la obosela prin încovoiere la piciorul dintelui); b0; aw (valoare impusa
prin standardizare, dupa predimensionarea la solicitarea de oboseala superficiala de contact); h 0a *
=1; c0* = 0,25; a0 n = 20�.
Marimi calculate:
• Distanta de referinta dintre axe pentru angrenajul fara deplasare de profil:

n (z1 + z2 ) 2 � cosß0
a= m � (1.66)

• Unghiul de presiune de referinta în plan frontal:

tga n

at = arctg (1.67)

cosß0

• Unghiul real de angrenare în plan frontal, cu respectarea distantei impuse dintre axe
(aw), necesitând deplasarea danturii:

a � cosa t

awt = arccos(1.68)

a
w

• Numerele de dinti ale rotilor echivalente:

z1,2

zn1,2 =(1.69)
3
cos ß0

• Suma coeficientilor deplasarilor de profil în plan normal:

12

(
xn1 + xn2 = inv a wt -inv a t )� z + z
n (1.70)
2 � tg a

• Coeficientii minimi ai deplasarilor de profil în plan normal, pentru evitarea subtaierii:

(17 -zn1)(17 -zn2 )xn1min = si xn2min = (1.71)

 17 17

cu verificarile:

xn 1 ‡ xn 1 min , respectiv xn 2 min ‡ xn 2.(1.72)

• Diametrele cercurilor de divizare:

d1,2 = mn � z1,2(1.73)
Diametrele cercurilor de baza:db 1,2 = d1,2 � cosat (1.74)
Diametrele cercurilor de rostogolire:

cosa t
dw1,2 = d1,2 �
cosa wt

• Diametrele cercurilor de picior: Ø z1,2 **

d f 1,2 = mn � Œº
cosß0
-2 � (h0a + c0

• Diametrele cercurilor de cap: 1,2 *

Ø z
da1,2 = mn � Œ + 2� (h0a + x
(1.75)
ø

-xn1,2 )œ (1.76) ß

) (1.77)
n1,2 œº 0 ß
cosß

• Arcul dintelui pe cercul de divizare în plan normal si în plan frontal:

sn 1,2 = mn � (0,5 �p + 2 � xn 1,2 � tgan) (1.78) st 1,2 = sn 1,2 / cosb0 (1.79)

• Unghiul de presiune al profilului pe cercurile de cap în plan

frontal:
 � cosa t �
a at1,2 = arccos d1,2 � (1.80) Ł a1,2 ł
� d �
• Unghiul de înclinare a danturii pe cilindrii de cap:
tgß0 �
ßa1,2 = arctg � � da1,2 � � (1.81) Ł d1,2 ł
� �
Arcul dintelui pe cercul de cap în plan normal si în plan frontal:

Π2 1,2 n
Ø p ø sa n1,2 = da1,2 � Œ –2�x � tga –
œ
(inv at -inv a n )œ (1.82) Œ z1,2 œ
Œ œ

sat1,2
ºß s = (1.83)
an1,2 a1,2
cosß

• Pentru a nu se produce ruperea vârfurilor dintilor este necesar ca:

san1,2 ‡ s an min (1.84)

în care sa n min = 0,25 � mn, pentru oteluri de îmbunatatire si sa n min = 0,4 � mn, pentru oteluri
durificate.
• Verificarea gradului de acoperire:

e= [(d -d )+ (d 2 2 2
)
-d2 -2 � a � sin a ]� cosß (1.85)
0

a a1b1 a2b2 w wt n t
2 � p � m � cosa

sin ß0

eß = B � (1.86)

p � mn e? = ea + eß (1.87) eg ‡ 1,1…1,3 (1.88)

• Latimea rotii conduse si a rotii conducatoare:

B2 = yd � d1 (1.89) B1 = B2 + (5mm…30mm) (1.90)

• Diametrul începutului evolventic:

 1 �
2� 2

�Ø �
�
(1-xn1,2 ) �
�ø �(1.91)

dl1,2 = db1,2 ���1+ ŒŒº tga t - Ł 2 � 1,2 t t łœœß �

� z � sin a � cosa �

• Diametrul începutului angrenarii si diametrul sfârsitului angrenarii:

db1 db2
dA1 = si dE2 = (1.92)

cosaA1 cosaE2
(ea -e2 )

în care: tga A1 = 2 � p � (1.93)z1

(ea -e1 )
tga E2 = 2 � p � (1.94)z2 aw �
sin a wt ea = (1.95) p � mt �
cosa t

22

(da1 -db1 ) 1 (1.96)e1 = 2 � p �

2

mt � cosa t

22

(da2 -db2 ) 1 (1.97) e2 = 2 � p �

2

mt � cosa t

• Cu aceste precizari, verificarea interferentei devine:

dA 1 ‡ dl 1 (1.98) dE 2 ‡ dl 2 (1.99) dl 1,2 ‡ 0 (1.100)

• Verificarea jocului la picior:

(df1() 2+ d( ) )
a21
c1,2 = a - (1.101)2 c1,2 ‡ 0,1 � mn (1.102)

1.15 Angrenaje conice

 Angrenajele conice servesc la transmiterea miscarii între doi arbori cu axe concurente.
Suprafetele de rostogolire sunt doua conuri cu vârful comun în punctul de intersectie al axelor
rotilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal (d = 90�), dar pot fi realizate si variante
constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreapta sau curba. Rotile cu dantura dreapta se
executa mai usor, dar pot fi utilizate numai pâna la viteze de maximum 5 m/s.
Dantura dreapta a rotilor conice induce în angrenaj zgomote si vibratii; orice eroare de
executie sau de montaj a rotilor conice cu dantura dreapta poate conduce la ruperea danturii, dat
fiind faptul ca, în aceste cazuri, repartitia încarcarii nu este uniforma de-a lungul dintelui.
Dantura curba se realizeaza pe masini complicate constructiv; aceasta are însa avantajul ca
prezinta o foarte mare capacitate portanta. Dantura curba asigura un grad mare de acoperire.
În figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantura dreapta, b) dantura curba
paloida sau în evolventa -Klingelnberg, c) dantura curba eloida (hipocicloida sauepicicloida) –
Öerlikon si d) dantura în arc de cerc – Gleason.
Calculul danturii curbe depinde de procedeul de executie care se desfasoara sub licenta de
firma.

Figura 1.34

Dantura dreapta Dantura paloida Dantura eloida Dantura în (în evolventa) (hipocicloida arc de
crec sau epicicloida) GLEASON

Figura 1.35
Angrenajele conice se realizeaza fara deplasare de profil sau sunt zero deplasate. În ambele
cazuri, conurile de rostogolire sunt si conuri de divizare.
Geometria danturii conice drepte este definita prin elementele rotii plane de referinta STAS
6844 – 80. Negativul rotii plane de referinta este roata plana generatoare care defineste geometria
sculei. În figura 1.36 roata plana generatoare este materializata prin doua scule aschietoare care au
miscare alternativa, simultan cu rostogolirea cinematica relativa.
 Figura 1.36

În procesul de generare a danturii conice are loc rostogolirea planului de divizare

(rostogolire) de referinta al rotii plane generatoare pe conul de baza al rotii de executat, astfel încât
vârful conului ramâne în centrul rotii plane generatoare.
Deci, un punct oarecare al rotii plane generatoare (tais al sculei) va genera pe roata conica
flancurile dintilor cu profil de evolventa sferica.
Realizarea unui angrenaj conic cu profilul danturii de tip evolventa sferica atrage dupa sine
avantajele oferite de angrenajele cilindrice evolventice.
Aceasta presupune însa realizarea profilului dintilor rotii plane de referinta si a rotii plane
generatoare dupa o curba cu punct de inflexiune în polul angrenarii. Pentru simplificare, se
înlocuieste roata plana generatoare cu doua taisuri drepte care, prin rostogolirea pe conul de baza,
va realiza tot o evolventa sferica; în acest caz, linia de angrenare este o octoida.
Rotile dintate conice octoide angreneaza corect, daca liniile lor de angrenare se vor
suprapune; acest lucru se realizeaza daca conurile de divizare coincid cu cele de rostogolire.
Referitor la forma dintilor sunt întâlnite cazurile (figura 1.37): a) dinti cu înaltime
constanta cu joc constant la picior; b) dinti cu înaltime decrescatoare si joc la picior descrescator si
c) dinti cu înaltime decrescatoare si joc la picior constant.

Figura 1.37

Geometria angrenajului conic cu dantura dreapta este prezentata în figura 1.38. Pe latimea
rotii, dantura se defineste nu pe sfere, ci pe conuri frontale (interior – indice i, median
– indice m si exterior – indice e) tangente la sferele respective.
Pe conul frontal exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de referinta ale
rotii plane generatoare si modulul standardizat.
Fortele care actioneza asupra dintelui se calculeaza cu elementele geometrice de pe conul
median. Pe conul exterior, geometria dintelui este definita prin relatiile:
h0a =
*
h 0an

� m;
*
h 0an =
1
(1.103)
h0f =
*
h 0fn �
m;
*
h0 fn =
1,25
(1.104)
h0 =
h0a +
h0f =
2,25
(1.105)
Figura 1.38
Diametrele de divizare pe conurile frontale exterioare sunt:
d1,2 = m � z1,2
(1.106)
Diametrele de divizare pe conurile frontale mediane sunt:

dm1,2 = mm � z1,2
(1.107)

Cu notatiile YRm = B / Rm si YR = B / R se deduc succesiv formulele care leaga elementele

geometrice de pe conul frontal exterior cu cele de pe conul frontal median:

dm = d – B � sind1 (1.108) � B �
dm = d ��1-� R � (1.109)Ł 2 ł

De regula, B / R = 1 / 3, astfel încât:� 1 �

dm = d ��1 -� (1. 110)Ł 6 ł
m
mm = 5 � (1.111)
6

Diametrele de cap si de picior, generatoarele de divizare exterioara, mediana si interioara si

unghiul capului si al piciorului se calculeaza cu formulele:

da1,2 = d1,2 + 2 � h0a � cos d1,2 (1.112) df1,2 = d1,2 + 2 � h0f � cosd1,2 (1.113)
 d1,2 dm1,2
R1,2 = � sin d1,2 ; R1 = R2 = R; Rm1,2 = � sin
d1,2 (1.114)22 R1,2 = R1,2 -B1,2 ; B1 = B2 = B (1.115)

h 0a
tg?a1,2 = 1 , 2 (1.116)
R

h 0f
tg?f1,2 = (1.117)R1,2 Raportul de transmitere al angrenajului poate fi exprimat în mai multe
moduri, astfel: 1,2 n1 d1 z2 2 � R2 � sin d2 sin d2 n2d2z1 2 � R1 �
i = = = = = (1.118)
sind 1 sind1 Pentru d1 + d2 = 90º: 1
i1,2 == tgd2 (1.119)tgd1

Deoarece studiul geometriei si cinematicii angrenajului conic integrat pe o sfera este

dificil, Tredgold a introdus aproximatia ca sfera sa fie înlocuita cu suprafata conurilor
suplimentare tangente la sfera de raza R. Prin desfasurarea acestor conuri suplimenntare se obtin
sectoare circulare plane pe periferia carora dantura este dreapta de egal modul cu al rotilor conice.
Rotile cilindrice cu dantura dreapta având razele de divizare egale cu generatoarele conurilor
frontale suplimentare si având modulul egal cu al rotilor conice se numesc roti de înlocuire.
Angrenajul înlocuitor cilindric cu dinti drepti, astfel obtinut este fictiv. Utilizarea
angrenajului înlocuitor este avantajoasa, pentru ca permite folosirea relatiilor pentru calculele de
rezistenta ale angrenajului cilindric cu dinti drepti. Rotile de înlocuire (figura 1.39) au razele si
numerele de dinti:

r1,2
rv1,2 = 1,2 (1.120)
cosd
 z1,2
zv1,2 = (1.121)
cosd1,2

1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii

1.16.1 Ruperea statica

Fenomenul se produce la socuri si la suprasarcini, ca efect al blocarii angrenajului din

cauze exterioare. Alte cauze care pot conduce la ruperea statica pot fi: neparalelismul axelor
rotilor, erori de executie la danturare (în special eroarea la directia dintelui) sau la executia
arborilor, erori de montaj etc.
Se considera ca, în general, ruperea statica se datoreaza erorilor de montaj, proiectarii
inadecvate, executiei neconforme cu cerintele sau montajul deficitar.
Ruperea statica a dintilor poate fi fragila, daca rotile sunt confectionate din oteluri si alte
aliaje dure (HB > 3500 MPa) sau prin deformare plastica, daca rotile sunt confectionatedin aliaje
de mica duritate. În figura 1.40 este prezentata ruperea coltului unui dinte al unei roti cu dantura
înclinata; ruperea s-a produs datorita faptului ca încarcarea dintelui nu s-a produs uniform, pe toata
lungimea acestuia. Ruperea statica poate fi evitata prin utilizarea limitatoarelor de suprasarcina,
prin proiectare, executie si montaj corespunzatoare.
Linie de
 1.16.2 Ruperea prin oboseala

Ruperea prin oboseala apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC > 45).
Dintele este supus la oboseala printr-o solicitare pulsatorie. Dupa un timp îndelungat de solicitare,
la baza dintelui (acolo unde tensiunea de încovoiere este maxima si concentratorul de tensiune este
însasi racordarea) apare o fisura superficiala care se propaga ulterior în profunzime. Cauza
primara a fisurii este, pe fondul solicitarii prin oboseala, o incluziune, o zgârietura sau o particula
dura (figura 1.41). Rezistenta la rupere prin oboseala la piciorul dintelui se poate mari prin:
realizarea danturii cu modul mare, deplasarea pozitiva de profil (ambele solutii conducând la
cresterea grosimii piciorului dintelui), racordare maxima la piciorul dintelui, reducerea înaltimii
dintelui (ceea ce conduce la scaderea tensiunii de încovoiere) si lustruirea racordarii de la piciorul
dintelui (micsorarea concentratorului de tensiune).

1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting)

Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (“pittingul”) este principala cauza de

distrugere a angrenajelor, în special daca rotile dintate sunt confectionate din materiale cu duritate
mica sau mijlocie (HB < 4500 MPa). Distrugerea se manifesta prin aparitia pe flancurile active a
unor gropite (ciupituri), dupa cel putin 104 cicluri de functionare, fapt care determina cresterea
nivelului de zgomot. Fenomenul fiind evolutiv, angrenajul va iesi din uz prin micsorarea,
nesemnificativa procentual, a suprafetei active a flancurilor. Ca aspect, flancul distrus prin
oboseala superficiala de contact arata ca în figura 1. 42.

Alunecare
Ulei Rostogolire

Figura 1.43.a Figura 1.43.b Figura 1.44

Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. Este evident ca flancul are
solicitari hertziene de contact (sH) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator.
Simultan, în stratul superficial al flancului dintelui, se manifesta, dupa acelasi ciclu, solicitarea
tangentiala tH care, împreuna cu tensiunea sH, conduce la aparitia microfisurilor în substrat si a
celor superficiale. Sub actiunea “de pana” a uleiului dintre flancuri, presat de flancul conjugat,
microfisurile superficiale se adâncesc (figura 1.43.a), se unesc si se ajunge la microdizlocari de
material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (într-un sens si în altul fata de
polul angrenarii – figura 1.43.b).
Ciupiturile nu apar niciodata la vârful dintelui si nici în prezenta uleiurilor foarte vâscoase.
Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor, utilizarea uleiurilor vâscoase,
realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil, cresterea preciziei de executie, eliminarea
tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la scaderea încarcarii
dintelui.
1.16.4 Griparea

Datorita încarcarilor foarte mari si a vitezelor de alunecare ridicate se diminueaza

vâscozitatea uleiului care este, ulterior, expulzat; se trece de la regimul elastohidrodinamic (EHD)
la regimul EHD partial apoi la regimurile de frecare: mixt, la limita si tehnic uscat. Contactul
metalic al flancurilor este direct. Chiar daca lubrifiantul este aditivat cu aditivi de extrema
presiune (EP), ungerea devine complet ineficienta.
Giparea termica apare la transmisii de mare turatie. Dupa expulzarea uleiului dintre
flancuri se produc microsuduri ale acestora care, forfecându-se, conduc la dizlocari de material si
la zgârieturi; la început aceste deteriorari se produc doar pe distante atomice dar, ulterior,
fenomenul se extinde pe zone mai largi.
Flancul se brazdeaza (figura 1.44); faza finala este aceea a blocarii angrenajului. Este
posibila si producerea griparii atermice, la temperaturi joase, care nu conduce însa la modificari
ale structurii materialului în stratul superficial al flancurilor.
Initial se produce gripajul de rodaj, pe vârfurile asperitatilor; fenomenul dispare însa dupa
netezirea acestora. Urmeaza apoi gripajul progresiv descris anterior, în cadrul caruia flancurile
capata un aspect poros, cu denivelari de pâna la 3 mm.
Un aspect intermediar, înselator, este acela al lustruirii flancurilor, dupa încheierea
rodajului. Utilizatorul poate avea, în acest stadiu, impresia ca angrenajul functioneaza normal.
Gripajul se poate limita si uneori de poate evita prin utilizarea unui cuplu de materiale cu
duritate diferita; astfel, la angrenajele melcate, se folosesc frecvent cupluri de materiale
antifrictiune de tip otel durificat si rectificat / bronz.
Alte masuri recomandate pentru evitarea gripajului: durificarea si rectificarea flancurilor
danturilor din otel, executie precisa, utilizarea danturii cu modul mic (ceea ce conduce la scaderea
vitezelo r de alunecare), flancarea danturii si aditivarea uleiurilor cu aditivi de extrema presiune
(EP).

1.16.5 Uzarea abraziva

Fenomenul apare la angrenaje care functioneaza în mediu deschis (fara a fi protejat de

carcasa) dar si la angrenaje închise, în perioada rodajului. În primul caz, pariculele dure de praf
zgârie flancurile, neexistând posibilitatea de a le proteja.
Singurul mod de a evita distrugerea angrenajului este supradimensionarea acestuia.
În cel de-al doilea caz este vorba de dizlocarea naturala a vârfurilor asperitatilor care,
cazând în baia de ulei se autocalesc; ajungând, cu ajutorul uleiului care le vehiculeaza, din nou
între flancuri produc zgârierea acestora.
Ca urmare a fenomenului se impune schimbarea uleiului puternic aditivat cu care s-a facut
rodajul, spalarea angrenajului si a carcasei acestuia dupa care se introduce, pentru ungere în
exploatarea de lunga durata, un ulei mai putin aditivat.
Se poate ajunge la uzarea abraziva si în cazul utilizarii unor etansari neperformante.

1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie

Conditiile puse materialelor pentru rotile dintate sunt: rezistenta ridicata la solicitarea prin
oboseala supeficiala de contact, rezistenta la oboseala prin încovoiere, proprietati de antigripare si
prelucrabilitate cu costuri minime.
Desigur, materialele trebuie sa fie si relativ ieftine.
Uzual sunt folosite otelurile aliate (40C10, 41MoC11, 50VC11, 34MoCN15, 20MoN35),
otelurile carbon de calitate (OLC15, OLC 45, OLC 60), otelurile carbon (OL 50, OL 60), fontele
(Fgn 700-2, Fmp 600-2), bronzul fosforos, alamele, textolitul, poliamidele s.a.
Otelurile folosite la fabricarea rotilor dintate pot fi de îmbunatatire -cu duritatea flancurilor
HB £ 3500 MPa. Dupa tratamentul termic de îmbunatatire urmeaza strunjirea rotii apoi danturarea
si, uneori, rectificarea.
Otelurile durificate supeficial, mai des folosite, trec prin fazele tehnologice: tratament
termic de îmbunatatire, strunjire, danturare, durificare (cementare + calire, iononitrurare sau calire
prin curenti de înalta frecventa), rectificare si, uneori, lepuire. Duritatea flancurilor atinge HB >
3500 MPa. Portanta maxima se obtine prin tratamentul termochimic de cementare si de calire; în
acest caz însa, deformatiile flancurilor sunt importante, astfel încât este necesara rectificarea
acestora.
Prin cementare si calire se mareste rezistenta flancurilor, fata de dantura din material de
îmbunatatire, cu 250% -300% si cu 150% în ceea ce priveste rezistenta la încovoiere. Rotile de
mari dimensiuni sunt supuse tratamentului de îmbunatatire, dupa care se durifica superficial prin
curenti de înalta frecventa.
Danturarea se poate face prin: a) turnare, sinterizare, rulare sau matritare - cazuri în care
productivitatea este ridicata dar precizia dimensionala este scazuta; b) frezare, prin metoda rularii,
adica prin angrenarea fortata a sculei (freza melc numita si freza modul) cu semifabricatul; c)
frezarea cu freza disc profilata sau cu freza deget profilata, pas cu pas; productivitatea si precizia
sunt scazute; d) mortezarea cu roata scula sau cu cutit pieptene; prima metoda este unica de altfel
prin care se pot obtine roti dintate cu dantura interioara. Precizia rotilor dintate este
dependenta de: a) treapta de precizie (între 5 si 12) care se alege în functie de turatie si de
tehnologia
adoptata;
b) jocul dintre flancuri (exemple de ajustaje: A, B – cel mai folosit pentru ca asigura jocul normal
dintre flancuri chiar în conditii de regim termic ridicat, evitându-se blocarea angrenajului, C, D, E
si H) care se alege în functie de destinatia angrenajului, de viteza periferica si de temperatura de
exploatare;
c) rugozitatea flancurilor. Standardele care se refera la precizia
danturii sunt: 6273-81, 7395-80, 6460-81 si 6461-81.

1.18 Fortele nominale în angrenaje

1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta

Unica forta care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune Mt 1,2 este forta normala Fn
1,2. Componentele acesteia (figura 1.45) sunt:
- forta tangentiala Ft 1,2:

Mt1,2

Fr1,2 = 2 � (1.122)dw1,2

- forta radiala Fr 1,2:

Fr1,2 = Ft1,2 � tga w (1.123)

Daca dantura este nedeplasata, dw 1,2 devine d1,2 iar tgaw devine tga0. Evident, din relatiile
de mai sus, se poate exprima încarcarea totala Fn 1,2:

Ft1,2 Ft1,2
Fn1,2 = , respectiv Fn1,2 = (1.124) cosa w cosa 0
Figura 1.45

1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura înclinata

Pe
baza datelor
din figura 1.46
se pot deduce
expresiile
componentelo
r: tangentiala
Ft1,2, radiala
Fr1,2 si axiala
Fa1,2 -aceasta
conducând la
încarcarea
suplimentara a
lagarelor,
respectiv a fortei normale Fn1,2:
w1,2 t1,2 t1,2 d M 2F �=

(1.125)
�=�= ,tgaF cosß tgaFF tt1,2 0 0n t1,2r1,2
în
care
�== 20aa 00n
(1.126)
0t1,2a1,2 tgßFF �=

(1.127)
0n 0 t1,2 n1,2 cos a cos ß F F �=

(1.128)

Pentru dantura nedeplasata, dw 1,2 devine d1,2 si a0 n =a.

Pentru limitarea componentei axiale Fa1,2, unghiul b0 se limiteaza superior la 10�, pentru oteluri
durificate, respectiv la 24�, pentru oteluri de îmbunatatire.

Figura 1.46

1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta

Pe baza datelor din figura 1.47 se pot deduce componentele fortei normale F n 1,2 si aceasta
însasi:
 Mt1,2

Ft1,2 = 2 � (1.129)dm1,2

Fr1 = Fa2 = Ft1,2 � tga 0 � cos d1 (1.130)

Fa1 = Fr2 = Ft1,2 � tga0 � sin d1 (1.131)

Ft1,2

Fn1,2 = (1.132)
cosa 0

1.19 Fortele dinamice exterioare

Suprasarcinile exterioare sistematice sau aleatoare datorate neconcordantei dintre

caracteristica functionala a masinii de lucru (conduse) cu cea a masini motoare sunt luate în
considerare prin factorul sarcinii dinamice exterioare KA.
Factorul sarcinii dinamice exterioare amplifica efectul fortelor nominale prezentate în
paragrafele de mai sus.
Câteva exemple sunt prezentate în Tabelul 1.2.

Tabelul 1.2

Caracteristica masinii motoare

Caracteristica masinii conduse

Uniforma (agitator de lichid, ventilator centrifugal)

Soc moderat (transportor cu banda cu sarcina variata moderat, malaxor, masina-unealta)
Soc puternic (presa mecanica, concasor, compresor cu un cilindru)
Uniforma (motor electric, turbina)
1
1,25
> 1,75
Soc moderat (motor cu ardere inerna cu 4 ‚ 6 cilindrii)
1,25
1,5
>2
Soc puternic (motor cu ardere inerna cu 1 ‚ 3 cilindrii)
1,5
1,75
> 2,25

Figura 1. 47
1.20 Fortele de frecare

Pentru calculul de verificare la gripare, pentru angrenaje deosebit de importante, se iau în

considerare si fortele de frecare, desi marimea acestora este redusa. Este cunoscut faptul ca, în
timpul angrenarii, între flancurile conjugate exista simultan si miscare de rostogolire si miscare de
alunecare. Frecarea de alunecare depinde de încarcarea normala care se modifica în timpul
angrenarii. Alunecarea are sensuri diferite pe capul, respectiv pe piciorul dintelui; forta de frecare
se modifica în timpul angrenarii asa cum este sugerat în figura 1.48.
Pentru a putea fi reprezentate, fortele de frecare apar ca normale la flanc; în realitate,
acestea sunt, evident, tangente la flancul dintelui.

0,5�m�Fn
 m�Fn

m�Fn 0,5�m�Fn Figura 1.48 Puterea pierduta prin

frecarea de alunecare a flancurilor într-un punct
oarecare X poate fi exprimata cu aproximatie:

Pf = Ff � va = µ � Fn �
CX

�(?1 + ?2 ) (1.133)

Cum CX

=
(CE + CA)= ea � pb , rezulta:

mediu 2 4

(?1 + ?2 )

Pf = µ � Fn � ea � pb � (1.134)

Momentul de frecare la roata motoare este:

� ?2 �

Pf Ł ?1 ł (1.135)
Mf1 = = µ � Fn � ea � pb � �� 1+ �� ?1 4

Notând cu YA = Mf 1 / Mt 1 pierderea de putere specifica si având: Mt 1 = Ft 1 � d1 / 2, d1 =

m � z1 , pb � z1 = p� db 1 , db 1 = d1 � cosa0n , se obtine:
 p �1 1 �
?A = � µ � ea � � + � (1.136)2 Ł z1 z2 ł Pe aceasta baza, se poate exprima,
� �
p �1 1
succesiv, randamentul angrenajului: ? = 1 -? A (1.137) ? = 1 - � µ � ea � � +
�
�
� (1.138)2 Ł z1 z2 ł
�
Au fost determinati experimental coeficientii medii de frecare (m), dupa cum este prezentat
în Tabelul 1.3

Tabelul 1.3
Tipul angrenajului
Coeficientul mediu de frecare
Angrenaje uzuale din oteluri de îmbunatatire
0,08…0,10
Angrenaje din oteluri durificate cu dantura rectificata unse cu uleiuri aditivate
0,04…0,07
Angrenaje care functioneaza în medii deschise
0,12…0,16

1.21 Repartitia neuniforma a încarcarii pe lungimea dintilor

Repartitie uniforma a sarcinii pe lungimea danturii exista doar în cazul prelucrarii ideale a
rotilor dintate, arborilor si carcaselor. Se presupune ca, în acelasi scop, piesele componente ale
ansamblului sunt infinit rigide.
În cazurile reale, se înregistreaza repartitii neuniforme a încarcarii pe lungimea dintilor din
cauza erorilor de executie a danturii (îndeosebi eroarea de directie), erorilor de executie a carcasei
(îndeosebi eroarea de coaxialitate la alezajele prevazute pentru lagarele arborilor purtatori de roti
dintate) si erorilor de executie a arborilor. Pe de alta parte, carcasa, arborii, rotile dintate si dantura
însasi se deformeaza elastic, sub sarcina. Este importanta si pozitia rotilor dintate în raport cu
lagarele.
În figura 1.49.a sunt reprezentate doua roti dintate cu axe neparalele. Pentru acest montaj,
în figura 1.49.b apar într-o vedere de sus, doi dinti fara încarcare. Sub sarcina, distributia
neuniforma este mai mult sau mai putin diferita de cea preconizata (figura 1.49.c).

E
ror
ile
en
um
era
te
ma
i
sus
se
cu
mu
lea
za
sin
teti
c
în
ind
ica
tor
ul
nu
mit
pat
a
de
co
nta
ct.
Pat
a
ide
ala
de
co
nta
ct,
cor
esp
un
zat
oar
e
sar
cin
ii
spe
cifi
ce
uni
for
m
dis
tri
bui
te
wm
ed
=
Fn/
B
=
ct.
est
e
rep
rez
ent
ata
în
fig
ura
1.5
0.a
. În
fig
ura
1.5
0.b
se
înr
egi
str
eaz
a o
înc
arc
are
ne
uni
for
ma
,
cu
vâr
ful
de
sar
cin
a
spe
cifi
ca
wm
ax
>
 wm
ed.

Distributie reala de sarcina

necoplanari
fara încarcare
Dinti conjugati

sub sarcina
Figura 1.49.a
Figura 1.49.b
Figura 1.49.c
Raportul dintre sarcina specifica maxima
wmax
si sarcina specifica medie
wmed

defineste factorul de
repartitie longitudinala a
sarcinii KF b, pentru calculul
de rezistenta la încovoiere la
piciorul dintelui, respectiv
KH b, pentru calculul de
rezistenta la solicitarea de
contact.
Pata ideala de contact
Pata reala de contact
Figura 1.50 a
Figura 1.50 b
Generic:

wmax
KF sau Hß = > 1 (1.139)wmed

Pentru exemplificare, prezentam în figura 1.51 functia KH b = f(yd), pentru un otel cu

duritatea HB > 3500 MPa. Dreapta 1 corespunde unei roti în consola executata în treaptele
inferioare de precizie 9-10; dreapta 2 – roata în consola, treptele de precizie 7-8 sau roata montata
asimetric fata de lagare, treptele de precizie 9-10; dreapta 3 – roata în consola, treptele de precizie
5-6, roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8 sau roata montata simetric fata
de lagare, treptele de precizie 5-6; dreapta 4 -roata montata asimetric fata de lagare, treptele de
precizie 5-6 sau roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8; dreapta 5 -roata
montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6. Variabila yd reprezinta raportul dintre
latimea rotii B si diametrul de divizare al pinionului d1.

KHb
 1 HB > 3500 MPa 2 3
1,5
4
5B
Yd =

d1
1 0 0,5 1

Figura 1.51

¢
La angrenaje cu roti din materiale cu HB < 3500 MPa, datorita rodarii, se va lua K Hb = (1
+ KHb1) / 2 unde KHb1 corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti conjugati.
Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face în functie de:
duritatea flancurilor (în functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de executie prin
rodaj), lungimea dintilor (prin raportul yd), treapta de precizie si pozitia rotii în raport cu lagarele.
Se recomanda ca yd maxim @ 1, pentru dantura durificata si yd maxim @ 2, pentru dantura cu pasuire
selectiva pentru materiale de îmbunatatire. În general, yd se alege în functie de treapta de precizie
si de pozitia rotii pe arbore. De exemplu, pentru treptele 7 si 8 de precizie, valorile recomandate
pentru yd sunt prezentate în Tabelul 1.4.

Tabelul 1.4
Duritatea
Pozitia rotii fata de lagare
yd

Pinion rezemat simetric

1,0…1,3
HB < 3500 MPa
Pinion rezemat asimetric
0,7…0,9
Pinion în consola
0,5…0,6

Pinion rezemat simetric

0,5
HB > 3500 MPa
Pinion rezemat asimetric
0,4

Pinion în consola
0,3

Pentru dantura rotilor conice se recomanda valorile B / R £ 1 / 5, în cazul în care nu se face

bombarea danturii, respectiv B / R £ 1 / 3, pentru dantura la care se realizeaza bombarea.
Bombarea este o prelucrare suplimentara a danturii (figura1.52) realizata pentru a se
elimina concentratorul de tensiune care este însasi muchia dintelui. De obicei, simultan cu
bombarea se realizeaza si flancarea danturii.

Figura 1.52

1.22 Repartitia frontala a încarcarii nominale

La angrenajele precise cu dantura dreapta, când vârful dintelui începe angrenarea, sunt cel
putin doua perechi de dinti aflate simultan în angrenare (angrenare unipara), ceea ce înseamna ca
sarcina pe dinte este, în acel moment F n / 2. Evolutia încarcarii dintelui este sugerata de figura
1.53. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie, îndeosebi de abaterea pasului de
baza. Ca urmare, sarcina nominala F n trebuie corectata cu factorul de repartitie frontala K a în
punctul de intrare A si în punctul de iesire din angrenare E, astfel:

FnA = FnE = Ka� Fn (1.140)

Factorul Ka depinde de si de calitatea materialelor rotilor dintate si de gradul de acoperire,

îndeosebi la dantura înclinata. Este evident ca, între punctele B si D, K a = 1. La angrenaje precise,
la intrarea si la iesirea din angrenare Ka = 0,5; la angrenaje imprecise se adopta, acoperitor, K a =
1.
1.23 Angrenajul – sistem dinamic. Fortele dinamice interioare

Sistemul dinamic al perechii de dinti (figura1.54) are drept surse de excitatie urmatoarele:
erorile de executie, erorile de montaj, deformatiile dintilor sub sarcina, variatia rigiditatii perechii
de dinti în timpul angrenarii si jocul dintre flancuri. Functia c(t) sugereaza variatia rigiditatii
perechii de dinti în procesul angrenarii, j reprezinta jocul dintre flancurile conjugate, f(t) reprezinta
erorile de profil, iar K sugereaza efectul amortizarii date de pelicula de lubrifiant.

Variatia rigiditatii dintilor în timpul angrenarii, amplificata de existenta surselor de

excitatie, conduce la vibratia dintilor si la zgomot. Se defineste rigiditatea unui dinte – c z, ca fiind
rapotrul dintre încarcarea specifica Fn / B si sageata înregistrata sub sarcina – f:

F
n
cz
=
fB
(1.141)
Pentru o pereche de dinti rigiditatea echivalenta este:

zc 1
=
z1c 1
+
z 2c 1
(1.142)

În figura
1.55.a este
reprezentata variatia
rigiditatii în timpul
angrenarii pentru
dintele 1 al rotii
motoare; în figura 1.
55.b apare, în plus,
atât variatia rigiditatii
în timpul angrenarii
pentru dintele 2 al
rotii conduse cât si
variatia perechii de
dinti 1-2 cu numarul
n. Însumând variatiile
rigiditatilor perechilor
de dinti n-1, n si n + 1
(figura 1.55.c) pe
toata lungimea
segmentului de
angrenare AE, se
obtine o functie care,
singura, poate
conduce la o
comportare puternic
dinamica a perechilor
de dinti aflati în
angrenare. Daca la
aceasta se adauga si
variatia încarcarii
normale (figura
1.56.a) ce revine
danturii pe segmentul
de angrenare AE,
obtinem un tablou
dinamic
impresionant. Este
adevarat ca, tinând
cont de efectul dat de
amortizarea
lubrifiantului, functia
prezentata în figura
1.55.c se modifica,
favorabil (figura
1.55.d). Datorita
deformarii diferite a
dintilor conjugati sub
sarcina, roata 1 se
roteste cu un arc mai
mare decât cel
teoretic, ceea ce face
ca perechea
 urmatoare de dinti sa
nu intre în angrenare
pe traiectoriile si la
timpii preconizati.

A
B
C
D
EA
B
C
D
E
A
B
C
D
E
A
B
C
D
E
Variatia rigiditatii unui dinte
Variatia rigiditatii unei perechi de dinti
Variatia rigiditatii perechilor succesive de dinti
Variatia rigiditatii tinând cont de amortizarea uleiului

Figura 1.55.a
Figura 1.55.b
Figura 1.55.c
Figura 1.55.d

Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin
prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota Da, pe înaltimea Dha sau/si prin
prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota Df (figura 1.25.a si b).
În figura 1.56.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n, iar în figura 1.56.c
variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE.
 În figura 1.56, cu
linie continua sunt
reprezentate functiile
pentru dantura neflancata
iar cu linie întrerupta –
aceleasi functii, pentru
dantura flancata. Avantajul
adus de flancare este
deosebit pentru
ameliorarea dinamicii
angrenarii.

a)
b) c)
a) variatia încarcarii pe dinte b) variatia sagetii dintelui c) variatia rigiditatii danturii dantura
neflancata dantura flancata

Kv =1 + (1.143)Mt nominal

care depinde de treapta de precizie, de directia dintilor si de viteza periferica v.

Spre exemplificare, în figura 1.57.a este reprezentata functia KV = f(v), în care v este viteza
periferica a rotii; dependenta de turatie (figura 1.57.b) scoate în evidenta importanta flancarii
danturii.
 vn
0,85�ncr ncr 1½�ncr
1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui

Calculul se efectueaza pentru dintele rotii conducatoare (pinion) la care frecventa solicitarii
este mai mare. Dintele este considerat ca o grinda încastrata în discul rotii. Se considera ca forta
normala care actioneaza asupra dintelui este aceea de la iesirea din angrenare, corespunzatoare
punctului E (figura1.58):

E E
Fn Calcul = Fn C= FnC = Fn � KA � Ka � KV � KFß (1.144)

Sectiunea periculoasa se considera la baza dintelui (a carui lungime este B) care se

defineste geometric prin trasarea a doua tangente la razele de racordare înclinate cu 30� fata de
verticala. În punctul E actioneaza forte care conduc la solicitarea principala de încovoiere si la
solicitarile de compresiune si de forfecare. Se demonstreaza ca efectul forfecarii este compensat
partial prin solicitarea de forfecare, astfel încât se va lua în considerare doar solicitarea de
încovoiere. Tensiunea de încovoiere poate fi exprimata prin:

(F � h )
tC F
F
s= � SF2 � (1.145)

�B ��
�6 �

Łł
C� cosa E � hF

sF = FtC � � �� B� S2 Ł 0ł F
� cosa � (1.146)
 6

Exponentul „C” se refera la faptul ca forta actioneaza în punctul C. Notând cu YF factorul

de forma dat de expresia:

F � hF � cos2 aE
Y = 6 �� � �
Ł m ł� S � (1.147)

� F �� cos a0
Łmł
si având Ft C = Ft 1,2 se obtine relatia de verificare la solicitarea de încovoiere de la piciorul dintelui
unei roti dintate cu dinti drepti, astfel:

Ft1,2 � KA � Ka � KV � KFß � YF F Fp1,2

s= £ s (1.148)
B�m

în care sF p este rezistenta admisibila pentru solicitarea de încovoiere la oboseala la piciorul

dintelui:

s Flim � K FN � YFx � YS

s Fp = (1.149) sF

sF lim este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin încovoiere la piciorul
dintelui, aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de încovoiere pentru un ciclu pulsator pe
7
care dintele o poate suporta 10 cicluri de functionare fara a se produce ruperea; Y S este
coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de marimea razei de
racordare r si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1.59).

Figura 1.58

Pentru r/mn = 0,25 coeficientul YS este egal cu 1. S-a notat cu KF N factorul numarului de
 7 3 7
cicluri. Pentru un numar de cicluri de încarcare N ‡ 10 , KF n = 1. Pentru N ˛ (10 …10 ) cicluri de
7 1/ 9
încarcare, factorul numarului de cicluri devine KF n = (10 / Nred) (figura 1.60).

s
YS

KFN�sF lim

1,1

sF lim
1 0,9

Nr/mn

7
0 0,1 0,2 0,3 Nred 10

Figura 1.59 Figura 1.60

Factorul dimensional YF x tine seama de reducerea rezistentei dintelui, în conditii de
solicitare variabila, pe masura cresterii modulului. YF x = 1, pentru m £ 5 mm; YF x < 1, pentru m >
5 mm. Cu sF a fost notat factorul de siguranta a carui valoare minima este 1,5.
Pentru dimensionare se pleaca de la relatia (1.148), obtinându-se valoarea preliminara a
modului pentru dantura dreapta:

KA � Ka � KV � K Fß � YF
m ‡ Mt1 �(i1,2 +1)�

2 � s Flim � (1.150)
?a � a ��� � � Y S � KFN � Y Fx Ł sF ł
�

în care ya este raportul (B / a), a fiind distanta dintre axele rotilor dintate. Pentru dantura
 înclinata relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:

Ft1,2 � KA � Ka � KV � KFß � YF sF =£
s Fp1,2 (1.151)B � mn

KA � Ka � KV � K Fß � YF � Yß mn ‡ Mt1 �(i1,2

+1)� 2
� s Flim � (1.152)
?a � a ��� ��� YS � K FN

� Y Ł sF ł Fx

Fata de dantura dreapta apare factorul unghiului de înclinare Yb = 1 -b0� / 120�, pentru
0 <b0�£ 24� si Yb = 0,8, pentru b0�> 24�. În relatiile (1.151) si (1.152), factorii K V si YF se
determina pentru dantura echivalenta.
Pentru dantura dreapta a rotilor conice relatiile de verificare, respectiv de dimensionare
sunt:

F�K�K�K�K�Y
F t1,2 A Ba � mmV FßF Fp1,2
s = £ s (1.153)

Mt1 � KA � Ka � KV � KFß � YF � sin d1 (1.154) mm ‡ 4 �

2 � s Flim �
� � �� ���
? Rm d m1 YS � KFn � YFx

Ł sF ł

1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor

Oboseala superficiala de contact a flancurilor poate fi modelata prin determinarea tensiunii

hertziene, utilizând ipotezele: flancurile dintilor sunt asemenea a doi cilindrii de raze r1 si r2 –
egale cu razele de curbura ale flancurilor în punctul de contact, cilindrii sunt din materiale
omogene si izotrope, fiind caracterizati prin modulele de elasticitate longitudinala E 1 si E2 si prin
coeficientii Poisson n1 = n2 = 0,3.
Se considera ca între flancuri nu exista lubrifiant. Schema de încarcare prezentata în figura 1.61
are drept corespondent modelul din figura 1.62. Dintii aflati în angrenare în punctul de rostogolire
C sunt asimilati cu doi cilindrii cu razele de curbura ale evolventelor în contact. Pornind de la
expresia tensiunii hertziene de contact:
� Fn C � E � 2
1 sH = �Ł 0,175 � �ł (1.155)
� B � ? �

în care modulul de elasticitate echivalent E este definit prin expresia: 2 / E = 1 / E1 + 1 / E2, iar
raza de curbura echivalenta este data de formula 1 / r = 1 / r1 + 1 / r2.
 FnC

sH E2

sin aw tga w
?1C = rw1 � sin aw = r1 � cosa 0 � = d1 � cos a0 � (1.156)

cosa 2

w sinaw tgaw

?2C = rw2 � sin a w = r2 � cosa 0 �= d2 � cosa 0 � (1.157)

cosa 2
 w

rezulta raza de curbura

echivalenta: 1 (i1,2 +1)= 2

� (1.158)
? d1 � i1,2 � cosa 0 � tga w

Înlocuind în (1.155) rezulta tensiunea hertziana de contact în punctul C: 1 H1,2 M1,2 H

s = Z �Z
ØŒº Ft1,2 � KA � KBa � d � K1,2V �� i1K,2Hß �(i1,2 + 1)øœß 2 Hp1,2
(1.159)
� £ s
Œœ
S-au facut notatiile:
1/2
- factorul de material ZM 1,2 = (0,35 � E) ;
2 1/2
- factorul punctului de rostogolire; pentru polul angrenarii ZH C = 1 / (cos a0 � tgaw) ;
- factorul repartitiei longitudinale a sarcinii nominale pentru oboseala de contact KHb;

s Hlim1,2 � KHn � ZR � ZW

- rezistenta admisibila de contact la oboseala: s H p1,2 = . sH

Rezistenta limita de contact la oboseala sH lim 1,2 reprezinta tensiunea de contact pe care o
7
pot suporta flancurile dintilor pinionului un numar de cicluri de functionare egal cu 5�10 , astfel
încât sa nu se produca prin pitting ciupituri pe mai mult de 2% din suprafata totala activa a
flancurilor dintilor - pentru materiale cu duritatea HB £ 3500 MPa, respectiv de maximum 1,5% -
pentru materiale cu duritatea HB > 3500 MPa.
Factorul numarului de cicluri KHN este 1, daca N ‡ 5�107 cicluri de încarcare, respectiv
7
KHN>1, daca N<5�10 cicluri de încarcare. ZR este factorul de rugozitate a flancurilor.
Factorul duritatii flancurilor este ZW; este avantajoasa angrenarea unui dinte durificat cu un
dinte din otel de îmbunatatire. Factorul de siguranta sH are valori cuprinse în intervalul 1,15 ‚ 1,75.
Pornind de la relatia de verificare (1.159) si utilizând relatiile deja cunoscute:

M t1 (i1,2 +1)
Ft1,2 = 2 � 1 ; a = d1 � ;B = ?a �a
d 2

se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor
cilindrice cu dantura dreapta:

amin ‡(i1,2 + 1 � (1.160)

Pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata, relatiile de verificare, respectiv de

dimensionare sunt asemanatoare:

F � K � K � K � K �(i + 1)ø 2 s H1,2 = ZM � ZHC � Ze �ŒŒ

t1,2 A a
1Ø
B �
V Hß 1,2 (1.161)
1,2 1,2 œœ £ s Hp1,2 ºß
d � i

2 2 2
min 1,2 Mt1 � KA � Ka � KV � KHß � Z M� Z e� s 2 � ?a
‡(i
+ 1)� 3
H
a (1.162)
2 2 2 2
� i1,2 � s H lim � K HN � Z R � Z W

Apar, în plus, notatiile: Ze - factorul lungimii de contact, dependent de gradul de acoperire;Z H C =

(cosb / cos2at � tgaw t)1/2. Factorul KV se determina pentru elementele geometrice ale rotii
echivalente.
Pentru rotile dintate conice cu dantura dreapta, relatiile de verificare la încovoiere si de
dimensionare la tensiune de contact sunt:

1 Ø1
ø2
H1,2 M Hv Œ Ft1,2 � KA � KV � KHß �(iv +1)2 œ H p1,2
(1.163)
s = Z �Z � £ s
Œ B�d œ
mv1 � iv
Œœ

ºß
1
m1d
‡
t1M 4Œ Œ º Ø �
2 HpRm1,2 2 MHßVA s?i ZKKK �� ����
2 HvZ�
3œ œ ß ø
(1.164)

în care: iv = zv 2 / zv 1 = i1,22; d m v 1 = dm 1 / cosd1. Factorii ZH v si KV se determina pentru angrenajul

de înlocuire.
Se poate concluziona ca din solicitarea de contact a flancurilor se dimensioneaza distanta
dintre axe la angrenajele cilindrice, respectiv diametrul mediu de divizare la angrenajele conice cu
dinti drepti, iar din solicitarea de încovoiere se determina modulul rotilor.
Dupa predimensionare se standardizeaza distanta dintre axe si modulul, urmând apoi
verificarile pentru tensiunea reala de contact, respectiv pentru tensiunea reala de încovoiere.
1.26 Angrenaje melcate

1.26.1 Caracteristici generale

Angrenajul melcat este un angrenaj cu axe încrucisate, necoplanare. De obicei, proiectia

unei axe pe planul care contine cealalta axa este de 90�. Angrenajul melcat este alcatuit dintr-o
roata cilindrica conducatoare cu numar mic de dinti (z1 = 1…4) numita melc. Roata condusa
poarta numele de roata melcata.
Angrenajul melcat are la origine angrenajul cilindric încrucisat la care ambele roti sunt
cilindrice. Contactul dintre flancuri se realizeaza doar într-un singur punct, ceea ce face ca
momentul capabil sa fie minor (figura1.63). Provenind dintr-o roata dintata cu dantura înclinata,
prin cresterea unghiului de înclinare b0, s-a putut ajunge la z1 = 1, ceea ce condus la cresterea
considerabila a raportului de transmitere i1,2. Din relatia cunoscuta din paragraful privind dantura
3
înclinata z1 = 17 � cos b0 rezulta datele din Tabelul 1.5.

Tabelul 1.5
b0
45�
50�
75�
86�
z1
7
6
4
1

Marirea portantei se poate realiza înlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru aceasta s-a
realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1.64).

Cresterea mai pronuntata a portantei se obtine prin marirea gradului de acoperire al

angrenajului; acest fapt se obtine utilizând un melc globoidal, conjugat cu o roata melcata
globoidala (figura 1.65).
Melcul este deci o roata cilindrica cu unghiul de înclinare al danturii apropiat de 90�; se
obtine astfel z1 = 1…4. De altfel, în acest caz, nu se mai poate vorbi de numar de dinti ci de numar
de începuturi.
Diametrul melcului fiind mic, începuturile (asemanatoare spirelor unui surub) se înfasoara
de mai multe ori pe suprafata cilindrica a melcului (figura 1.66). În figura s-a notat cu b1 unghiul
de înclinare a “dintelui” si cu g1 unghiul de înfasurare a elicei. Evident ca exista relatia g1 = 90�
-b1.
roata

Avantajele angrenajelor melcate, comparativ cu angrenajele cilindrice si cu angrenajele

conice sunt:
-realizarea rapoartelor mari de transmitere cu o singura pereche de roti (de
exemplu: i1,2 = 6…100 la reductoare de turatie, i1,2 = 6…15 la multiplicatoare de
turatie si i1,2 £ 1000 la transmisii cinematice);
-portanta ridicata (la angrenajul melcat globoidal);
-functionare silentioasa;
-posibilitatea realizarii autofrânarii.
Dezavantajele angrenajelor melcate:
-cu cresterea raportului de transmitere i1,2 scade randamentul transmisiei;
-de-a lungul dintelui vitezele de alunecare sunt ridicate, ceea ce conduce la aparitia
pericolului de gripare;
-tehnologia de executie si montajul sunt pretentioase.

1.26.2 Elemente geometrice principale

Melcul de referinta, schematizat în figura 1.67, defineste elementele geometrice esentiale

(STAS 6845-75).
Melcul generator, ident ic cu freza cu care se va prelucra roata melcata, are aceeasi forma
si aceleasi dimensiuni cu cele ale melcului de referinta; exceptie o face diametrul cilindrului de
cap care este marit, pentru a se realiza în angrenare jocul la piciorul dintilor.
Melcul real are forma si dimensiunile identice cu ale melcului de referinta, cu exceptia
grosimii dintelui (mai subtiat, în scopul realizarii în angrenare a jocului dintre flancuri).
Pentru angrenare corecta, melcul real si roata melcata trebuie sa aiba aceeasi distanta dintre
axe ca si cea realizata în timpul danturarii rotii melcate. Ca urmare, diametrul de divizare al
melcului d1 coincide cu diametrul de rostogolire dw 1 al acestuia.
Melcul cu deplasare nula de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat (STAS
822-82) mx, prin modulul normal mn si prin modulul frontal mt . Între acestea exista relatiile: m x 1
= mt 2 = m si mn 1 = mn 2.

Figura 1.67

Cu notatiile din figura1.68 se pot scrie succesiv relatiile:

 pn = px � cos ? 01 (1.165)

mn = mx � cos ? 01 (1.166)

d01

ctg?01 = tgß0 = p � (1.167)

px1 � z1

d01

ctg?01 = p � (1.168)

p � mx1 � z1

d01 = mx1 � z1 � ctg? 01 (1.169)

d01 = m � q (1.170)

în care prin q s-a notat coeficientul diametral (STAS 6845-75):

q = z1 � ctg?01 = z1 � tgß0 (1.171)

Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului
frezelor melc necesare danturarii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare
sugerata de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observa ca, daca q are valori scazute, exista
pericolul ca melcul sa se rupa, datorita faptului ca diametrul de divizare d 0 scade de asemenea;
totodata, scade si latinea B a rotii melcate, ceea ce înseamna o economisire a materialului din care
se confectioneaza aceasta, dar si o crestere a încarcarii care revine danturii.
Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului h. În
consecinta, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care depinde
de scopul utilizarii angrenajului.

Q�
g0 1�
h�
d0�
B�
Q�
g0 1�
h�
d0�
B�

Elementele geometrice care caracterizeaza geometria dintelui sunt:

h0a = h0ax * � m = m h0f = h0fx * � m = 1,25 � m sau h0f = h0fx * � m = 1,20 � m h0 = (h0ax * + h0fx
*) � m = 2,25 � m sau h0 = (h0ax * + h0fx *) � m = 2,20 � m
(1.172) (1.173) (1.174)

Pe baza notatiilor din figura 1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale unui
angrenaj globoidal:

Diametrul de referinta al melcului: d 01 = m � q (1.175) Diametrul de cap al melcului: d a1 =

d01 + 2 � h0a = m � (q + 2) (1.176) Diametrul de picior al melcului: d f1 = d01 - 2 � h0f =

m � (q – 2,5) (1.177) Diametrul de divizare rostogolire al melcului:d w1 = d1 = d01 = m � q

(1.178)

L = (11 + 0,06 � z2) � m , pentru z1 = 1 sau z1 = 2 (1.179) L = (12,5 + 0,09 � z2) � m , pentru

z1 = 3 sau z1 = 4 (1.180) Diametrul de rostogolire si de divizare a rotii melcate:d w2 = d2 = d02 = m

� z2 (1.181)

Diametrele de cap si de picior ale rotii melcate: da2 = d02

+ 2 � h0a = m � (z2 + 2) (1.182) df2 = d02 -2 � h0f
= m �(z2 -2,5)�

sau � (1.183) df2 = d02 -2 � h0f = m �(z2 -2,4)��

da2 max £ da2 + 2 � m, pentru z1 = 1 (1.184)

da2 max £ d a2 + 1,5 � m, pentru z1 = 2 sau z1 = 3 (1.185)

da2 max £ da2 + m, pentru z1 = 4 (1.186)

d01
Raza de curbura a suprafetei de vârf este: rE2 = -m (1.187)

2
Latimea rotii melcate:

B £ 0,75 � da1, pentru z1 £ 3 (1.188)

B £ 0,67 � da1, pentru z1 = 4 (1.189)

B
Semiunghiul coroanei melcate: sin ? = (1.190)
da1 + 0,5 � m

Unghiul de înclinare al danturii rotii melcate b02 = g01 (1.191)

Distanta dintre axe ad = (d1 + d2) / 2 = 0,5 � (q + z2) � m (1.192)

Elementele de referinta ale melcului sunt aceleasi, indiferent de procedeul de executie al

melcului real; difera însa forma flancurilor melcului. În STAS 6845-75 sunt indicate tipurile
principale de melci utilizati (Tabelul 1.7).
Se mai utilizeaza melcul cu profil axial concav, profilul dintelui rotii melcate fiind convex
(angrenajul CAVEX).
Deplasarea danturii se poate realiza numai la roata melcata, daca este imperios necesar,
melcul ramânând fara deplasare de profil.
 Tabelul 1.7
Clasa
Simbolul melcului
Caracterizare
Melci riglati
ZE
Melc în evolventa

ZA
Melc arhimedic

ZN1
Melc cu profil rectiliniu în plan normal pe dinte
Melci neriglati
ZN2
Melc cu prifil rectiliniu în plan normal pe gol

ZK1
Melc generat cu freza disc dublu conica

ZK2
Melc generat cu freza deget conica

1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul

Randamentul unui reductor melcat poate fi exprimat prin componentele sale: h = ha �hu �hl

�hv (1.193)

66 în care: ha reprezinta randamentul angrenajului, hu este randamentul corespunzator barbotarii

uleiului, hl este randamentul lagarelor iar hv este randamentul ventilatorului necesar racirii
reductorului.
Valorile uzuale pentru randamentul
angrenajelor melcate sunt:

ha = 0,70…0,75, pentru z1 = 1;ha = 0,75…0,82, pentru z1 = 2;ha = 0,82…0,92, pentru z1 =

3 sau z1 = 4.

Pierderile maxime de putere sunt datorate alunecarii flancurilor. Randamentul global al

angrenajului poate fi calculat, cu aproximatie, ca la sistemul surub-piulita:

tg?01
 ?a = (1.194)
tg(?01 + f ¢)

în care j ’ = arctg ma’ , ma’ fiind coeficientul de frecare.

1.26.4 Fortele în angrenajul melcat cilindric

Cu notatiile din figura 1.70 se demonstreaza relatiile de calcul pentru componentele

tangentiala, radiala si axiala ale fortei normale Fn 1,2, incluzând si fortele de frecare pentru melc si
pentru roata melcata:

2 � Mt1Ft1 = Fa2 = (1.195)d01

Ft1

Ft 2 = Fa1 = (1.196)tg(?01 + f ¢)
F � cosf ¢� tg?
Fr1 = Fr2 = (1.197)
t1tg(?01 + f¢ ) 01

Ft1
Fn1 = Fn 2 = (1.198)
sin ?01 � cosa 0n

Figura 1.70
1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate

Datorita alunecarii flancurilor, la angrenajul melcat apare pronuntat pericolul uzarii si

griparii flancurilor. Ca urmare, materialele din care sunt confectionate melcul si roata melcata
trebuie sa formeze un culpu antifrictiune. Deteriorarea danturii se poate produce si prin: rupere
prin oboseala la încovoiere, rupere statica, oboseala superficiala a flancurilor, uzare adeziva si
uzare abraziva.
Melcul se poate confectiona din: - oteluri aliate de cementare cu duritatea superficiala HRC =
56…62, rectificate si lustruite dupa danturare; -oteluri aliate de îmbunatatire cu duritatea
superficiala HRC = 45…55, flancurile fiind calite. Roata melcata se poate confectiona din:
- bronz de staniu (scump), pentru angrenaje foarte intens solicitate;
- bronz de aluminiu (mijloc de economisire a staniului);
- aliaje de aluminiu – zinc;

- fonte antifrictiune;

- fonte cenusii;

- materiale plastice.
De regula, numai coroana se executa din bronz, butucul si discul fiind confectionate

din fonta; asamblarea coroanei cu discul se face prin fretare. Precizia de executie pentru
angrenajele melcate este reglementata prin STAS 6461-81.

1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor

Relatia generala pentru calculul tensiunii herziene maxime este:

1� F � E � 2

nC � (1.199) Ł lmin � ?n2 ł

sH = � 0,175 �
� �

si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin

rezistent decât materialul melcului. Sectiunea în care se
determina razele de curbura ale dintilor în contact este aceea
pentru care flancurile melcului sunt drepte (r fi ¥). Astfel:

1 1 cosß2

== 2 � (1.200)
? ?2n dw2 � sin aw

KA � KV � KHß
Fn c2 = Fn2 � KA � KV � KHß = Ft2 � (1.201)cos aon � cos?01

KA � KV � KHßFnc2 = Ft2 �
(1.202) cos aon � cosß2

Lungimea de lucru desfasurata a dintelui este:

l = q�p � dw 1 (1.203)

iar lungimea minima, obtinuta prin însumarea tuturor liniilor de

contact este: min 0,75 � l � e cosß2 Pentru
l = (1.204)
 gradul de acoperire e =2, lungimea minima poate fi
aproximata prin relatia: 1,3 � dw1

lmin = (1.205)

cosß2 Cu notatiile de mai

sus, relatia de verificare pentru

tensiunea hertziana devine: 1 sH =
Ø Ft2 � K
ZM � ZHv �Œ º
1 , 3�
A �K V � K Hß ø 2
w 1 w 2 œ ß
d � d
£ s Hp2 (1.206)

u predimensionare se utilizeaza relatia: 1 min 2 Ø Mt2 � KA � KV �

a ‡(z + q)� Œ
KHß �(ZM � ZH ) ø 3
2
Œ
œ (1.207)
2 2
5,2 � s Hp2 � z 2� q œ

ºß

1.26.7 Calculul la încovoiere prin oboseala la piciorul dintelui

Asemanator cu relatiile stabilite pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata,

luând în considerare elementele rotii melcate, rezulta formula de verificare: s F2 = Ft2 �

KA � KV � KHß � Ka � YF2n £ s Fp (1.208) respectiv de dimensionare:

Mt2 � KA � KV � K Hß � Ka � YF2n

�(z2 + q)
2m
n2 ‡ 0,86 � 2 (1.209) s Fp2 � a � q � z2

1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat

3
Ecuatia generala de bilant termic are forma: 10 � P1 � (1 -h) = K � S � (tu – t0) (1.210) în
care:
- P1 este puterea transmisa (kW);
-K este coeficientul global de transfer de caldura [W / m2 � grad] (pentru circulatie slaba
a aerului K = 8…10, iar pentru circulatie intensa a aerului k = 14…16);
- tu este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului.Din (1.210) rezulta
 realatia de verificare a temperaturii de functionare:
3 P1 �(1 -? )
tu = t0 + 10 �£ tua (1.211)
K�S

Temperatura admisibila a uleiului (tu a) se recomanda a fi luata între limitele 85�…90�.

Daca se adopta tua, se poate obtine puterea limita admisibila pentru reductorul racit cu aer:

(
K � S � tua -t0 )
P =‡ P (1.212)
1T 1
10 �(1 -? )
3

Daca P1T < P1, este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa), ventilarea
carcasei (modelul de calcul este însa diferit), sau se adopta solutia recircularii fortate a uleiului.
Pentru angrenaje stationare, fara ventilator, cu carcasa nervurata, distanta dintre axele
rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula:

1 min Ø ºKP � 1 (t �( ua1 --?t ) 0 )

a = 12,076 � Œ
ø ß 1,7 (1.213)
œ

Daca exista si ventilator, factorul K se dubleaza; daca melcul este dispus deasupra rotii, se
va lua în calcul (0,8 � K), în loc de K. În cazul solutiei cu racire fortata, modelul de calcul a
disiparii caldurii trebuie adaptat, luând în considerare întreg sistemul de racire-recirculare.

1.27 Ungerea angrenajelor

Angrenajul, cupla cinematica superioara de clasa a IV-a, prezinta o miscare de translatie

dupa directia tangentei comune la flancurile conjugate si o miscare de rostogolire relativa. Datorita
puternicei încarcari date de forta Ka� Fn, cupla este expusa fenomenului de frecare-uzare, ceea ce
impune o ungere adecvata.
Pentru stabilirea regimului de ungere dintre dintii aflati în angrenare se pot prezenta
cazurile reprezentative (figura 1.71).

Angrenajul melcat
 Figura 1.71
În figura 1.71.a este vorba de roti cilindrice cu dantura dreapta; între flancuri se formeaza o
pana de ulei adica un interstitiu convergent care, alimentat cu lubrifiant si beneficiind de o viteza
de translatie relativ ridicata -în special la începutul si la sfârsitul angrenarii perechii de dinti,
conduce, teoretic, la stabilirea regimului de ungere hidrodinamica.
De acest regim nu beneficiaza polul angrenarii, în care viteza de alunecare este nula.
La rotile dintate conice cu dinti drepti (figura 1.71.b), viteza tangentiala de alunecare va
este, ca si în primul caz, perpendiculara pe linia de contact a flancurilor dintilor conjugati; exista
deci conditiile teoretice realizarii ungerii hidrodinamice.
La rotile dintate cu dantura înclinata (figura 1.71.c) nu exista decât partial conditiile
ungerii hidrodinamice, datorita faptului ca viteza de alunecare va nu este perpendiculara pe linia de
contact dintre flancuri.
Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1.71.d) la care, în
perioada de început a angrenarii, viteza de alunecare va este orientata în lungul liniei de contact
dintre flancuri, nefiind astfel îndeplinite conditiile ungerii hidrodinamice. Spre sfârsitul angrenarii,
viteza de alunecare are o directie perpendiculara pe linia de contact dintre flancuri, fiind întrunite
conditiile minime pentru ungerea hidrodinamica. Chiar în primul moment al începerii angrenarii,
contactul dintre flancuri se realizeaza într-un punct, conditiile ungerii fiind cele mai
dezavantajoase; în acest caz, se stabileste între flancuri regimul de ungere mixt sau regimul limita.
Fata de cazul lagarelor hidrodinamice la care interstitiul convergent este asigurat
permanent, la angrenaje pelicula portanta are geometrie variabila. Acceptarea regimului
hidrodinamic în cazul unor angrenaje a condus, prin calcul, la grosimi de film de ordinul zecimilor
de microni; aceste grosimi sunt însa mai mici decât înaltimea asperitatilor flancurilor dintilor.
Acest rezultat teoretic, în dezacord cu realitatea, conduce la necesitatea luarii în evidenta a
încarcarilor extrem de mari care revin unor suprafete extrem de înguste. Se ajunge astfel la
considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD).
Sub încarcarea Fn, flancurile se deformeaza elastic, iar uleiului îi creste vâscozitatea.
Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de
ordinul unui micron, de acelasi ordin de marime cu rugozitatea flancurilor. Se poate exprima
empiric, în microni, grosimea filmului astfel stabilit cu formula:

hmin = 0,035 �

?0 � v � ? (1.214)

în care: -h0 este vâscozitatea dinamica a uleiului la intrarea în angrenare exprimata în Poise;
- v = vt 1 + vt 2 cu vt 1 = r1 � sina0 �w1 si vt 2 = r1 � sina0 �w2 si -r este raza de curbura
echivalenta data de relatia 1 / r = r1 �r2 / r1 + r2. Grosimea minima calculata se compara
 cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj
Ra =

2 2
R a1 + R a 2 în care Ra1,2 sunt rugozitatile flancurilor conjugate.

Se noteaza cu c = hmin / Ra parametrul grosimii filmului de lubrifiant.

Pe baza celor prezentate mai sus, în figura 1.72 sunt prezentate domeniile care delimiteaza
regimurile de ungere întâlnite la angrenaje; diagrama respectiva este de tip SKF.
Pentru c£ 1, regimul de ungere este de tip “la limita”; acesta poate fi asigurat doar cu
uleiuri puternic aditivate cu clor si sulf, acesta fiind cazul angrenajelor melcate.
Pentru c = 1,0…1,5, regimul de ungere este “la limita”, mixt sau EHD partial. Uzura
puternica poate provoca lustruiri si exfolieri. Regimurile mentionate necesita uleiuri aditivate cu
plumb si fosfor.
Pentru c = 1,5…3,0, regimul are circa 80% zone cu ungere fluida EHD si 20% zone cu
ungere “la limita”. Este necesara folosirea uleiurilor de mare vâscozitate cu aditivi pentru
onctuozitate.
%

100 80

Procentul filmului, h [%]

Parametrul filmului, c
Figura 1.72

Daca c> 3, ungerea fluida în regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100%
dinîntreaga suprafata activa a flancurilor. În acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare
vâscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.
Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vâscoase este ca, la rece, pornirea masinii se face cu
dificultate.
Cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate
chimica ridicata, proprietati antifrictiune, antiuzare si antigripare.
Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza încarcarii specifice (F t / B � m),
vitezei maxime de alunecare, materialului danturii si temperaturii de functionare. Limita maxima
de temperatura în functionarea angrenajului este 90 �C.
Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate si,
la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc si uleiuri sintetice (stabile
chimic si cu o foarte mica variatie a vâscozitatii cu temperatura) al caror cost este însa ridicat.
Uleiurile sintetice pot fi utilizate în gama de temperatura cuprinsa între minus 80 �C si
plus 300 �C, iar pentru scurte perioade de timp chiar pâna la 500 �C.
Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu grafit.
Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau puternic
aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si angrenajelor
conice, pentru conditii normale de functionare.
Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la angrenaje
conice puternic încarcate si care au un regim termic de functionare sever. Ca regula, sunt de
preferat uleiurile mai vâscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari.
Exemple de uleiuri: TIN 25 EP – ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti si
antispumanti, utilizabil pâna la 80 �C; T 80 EP 2 – ulei mineral cu 7% aditivi multifunctionali,
inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de iarna; T 90 EP 2 – ulei
mineral putenic aditivat, asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vâscos, utilizabil la motoarele auto pe
timp de vara.
1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti

Este dificil de creat un model de calcul pentru conditiile care pot conduce la griparea unui
angrenaj.
Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj urmatoarele:
a) puterea limita transmisibila fara gripare;
b) b) temperatura instantanee limita – t F ;
c) c) temperatura medie limita – t med ;
d) d) tensiunea limita de contact s H.
Conform teoriei lui Block, a temperaturii instantanee limita, gripajul apare în punctele A si
E în care temperaturile atinse de flanc sunt maxime, desi tensiunea maxima este atinsa în punctele
B si D.
Block considera ca nu apare gripajul daca temperatura maxima a dintilor nu depaseste o
valoare admisibila. Datorita încarcarii puternice a flancurilor, pe acestea se produce o temperatura
totala, maxima t M = t med + t F în care t F este o temperatura instantanee, de vârf, fulger. Se
–3 2
apreciaza ca t F = 200 �C…1000 �C pe suprafete de ordinul a 10 mm , în timpi de ordinul a
10 – 3 secunde.
Conform teoriei lui Block – Kelley:

265 � Cf � µ � Fn � KA � Kv � KHß �(vt1 -vt 2 )

tM = t med +

£ t

B � cosa 0t �

(1.215)
bH
�( vt1 + vt2 )� 5,5 Ma
2 5,5 -Rt

în care:
 - t med este temperatura medie a corpului rotii;
- C f este o constanta de material dependenta de conductibilitate, de greutatea specifica si
de caldura specifica a uleiului;
-m este coeficientul conventional de frecare între flancuri (pentru flancuri durificate si
rectificate valoarea medie a lui m este 0,06);
-vt1,2 = p� n1,2 �r1,2 / 30, n1,2 fiind turatiile rotilor iar r1,2 fiind razele de curbura ale
flancurilor conjugate;
- bH este semilatimea benzii de contact data de relatia :

Ft � KA � Kv � KHß � ?1 � ?2
bH = 0,021� (1.215)
(?1 + ?2 )� B � cos a t

-Rt este rugozitatea flancurilor dupa rodaj (1mm…2mm -la flancuri foarte bine rectificate,
respectiv 2mm…3,5mm – la flancuri normal rectificate).
-Temperatura maxima admisibila poate fi calculata cu relatia:

tM lim
tMa = (1.216)

1,2K ()23

unde coeficientul de siguranta depinde de importanta transmisiei.

Valorile orientative pentru tMa sunt date în Tabelul 1.8.
Nu întotdeauna rezultatele calculate se verifica experimental; din aceasta cauza, conditiile
de exploatare se determina doar în urma rodajului si a încercarilor de regim.

Tabelul 1.8

Tipul uleiului
tMa [� C]
TIN 42 EP
150…160
TIN 125 EP
250…280
TIN 300 EP
330…360
T 80 EP 2
330…369
T 90 EP 2
360…400
T 140 EP 2
> 400

1.29 Bibliografie

Gafitanu, M. s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura tehnica, Bucuresti, 1993.
Manea, Gh., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.
Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag, Berlin/Heidelberg/New York,
1972.
Chisiu, A. s.a., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1976.
Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New York/Toronto/London/Sydney,
1962.
Henriot, G., Traité theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris, 1961.
Miloiu, Gh., s.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980.
Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
Radulescu, Gh., Organe de masini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul Politehnic Bucureti,
1980.
Sauer, I. s.a., Angrenaje, Vol. I si II, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
Musat, M. si Stoica, G., Îndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice, Printech, Bucuresti,
1998.