CAPITOLUL I GENERALITATI

Transmisiile mecanice transmit miscari de la arborele motor numit si arbore

conductor la arborele condus.
Rolul functional a unei transmisii mecanice este acela de a modifica turatia
arborelui conducator al masinii motoare in vederea realizarii turatiei necesare masinii de
lucru in acelasi sens sau cu inversarea sensului de miscare.
Parametrii de baza a unei transmisii mecanice sunt:
● puterea de transmisie
● sensul de rotatie
● randamentul transmisiei
● turatia arborelui conductor
● turatia arborelui condus
● raportul de transmitere

Transmisiile mecanice pot fi:

⮚ directe
 ⮚ indirecte

Transmisiile directe se caracterizeaza prin distanta mica dintre axa arborelui

conducator si axa arborelui condus.
Din categoria transmisiilor mecanice directe fac parte :
❖ transmisii cu roti dintate
❖ transmisii cu came
❖ transmisii cu roti de frictiune
❖ surub – piulita

Transmisiile indirecte se caracterizeaza prin distanta mare dintre cei doi arbori.
Din categoria transmisiilor mecanice indirecte fac parte :
❖ transmisii cu lant
❖ transmisii prin curele
❖ transmisii cu parghii

Transmisia surub-piuliță este alcătuită dintr-un șurub și o piuliță aflate în mișcare

relativă în timpul funcționării. Transmisia realizează transmiterea și transformarea
mișcării și a forței. Cu aceste funcții, transmisia șurub-piuliță se întâlnește frecvent în
construcția unor mașini simple cum sunt cricurile (vinciuri) și presele manuale, în
construcția mașinilor unelte, a unor dispozitive de lucru, a unor aparate de măsură etc.

Ca principale avantaje ale utilizării transmisiei șurub-piuliță se pot enumera:

- construcția și execuția relativ simple
- precizia bună
- funcționarea fără zgomot
- gabaritul redus
- posibilitatea transmiterii unor forțe relativ mari.

Ca principal dezavantaj se menționează existența unor frecări importante între

spirele filetelor, care determină randamente mici, uzuri mari (ce conduc în timp la jocuri
mari) și în consecință viteze de lucru limitate. Acest neajuns este eliminat în mare parte
prin utilizarea transmisiilor cu bile (șuruburi cu bile) la care frecarea de alunecare este
înlocuită cu frecarea de rostogolire.
Tabelul 1 prezintă o sinteză a combinațiilor posibile pentru mișcările elementelor
cuplei șurub-piuliță împreună cu exemple de utilizare.

Tabelul 1
Modul de mișcare Exemple de utilizare
Piulița Șurub
Fixă În mișcare de rotație și Cricurile, presele cu șurub
translație
În mișcare de rotație și Fix Brațul mașinilor radiale de găurit
translație
În mișcare de În mișcare de rotație Șurubul conducător al strungului
translație
În mișcare de rotație În mișcare de translație Transmisia șurub-piuliță a păpușii
mobile a strungului

1
 CAPITOLUL II ELEMENTELE COMPONENTE ALE
MECANISMULUI SURUB-PIULITA
Figurile 1 … 15 prezintă schemele cinematice de principiu ale unora din cele mai
uzuale transmisii șurub-piuliță întâlnite în practică.
S-au folosit următoarele notații: 1, 1’ - șurub; 2, 2’ – piuliță; 3 – corp; 4 – element
de lucru (cupă, platou etc.); 5 – pârghie sau alt dispozitiv de acționare; 6 – pârghii de
construcție a corpului; a – lagăr axial; r – lagăr radial.
În figura 1 este prezentat un cric simplu. Șurubul principal 1 execută atât mișcare
de rotație cât și de translație. Piulița 2 este fixă în corpul 3. Pentru evitarea mișcărilor
relative între sarcina de ridicat și cupa 4, aceasta trebuie să se rostogolească liber pe
capul șurubului 1, deci între cupă și șurub există un lagăr axial care poate fi de
alunecare sau de rostogolire (rulment axial); utilizarea rulmentului este avantajoasă în
special pentru ridicarea sarcinilor mari, când se obțin reduceri însemnate ale
momentului de frecare rezistent dintre cupă și șurub.
Cric pentru platforme auto (fig. 2). Șurubul principal 1 execută atât mișcare de
translație cât și mișcare de rotație. Piulița 2 este fixă în corpul 3. Platforma de ridicat 4
este ghidată pe corpul 3.
2
 Cric cu piuliță rotitoare (fig. 3). Piulița 2 execută mișcarea de rotație iar șurubul 1
mișcarea de translație. Pentru această variantă constructivă frecarea dintre cupă și
șurubul cricului simplu (fig. 1) se înlocuiește cu frecarea dintre piulița 2 și corpul 3.

La cricul pentru sarcini laterale (fig. 4) șurubul principal 1 execută mișcarea de

rotație, iar piulița 2 mișcarea de translație. Se remarca la construcția corpului fanta
necesară culisării manivelei.

Variantele prezentate in figurile 1...4 pot fi completate cu încă o transmisie șurub-

piuliță 1’-2’ plasată orizontal, care să facă posibile deplasări laterale ale sarcinii. Astefel
rezultă cricul simplu pe glisiere prezentat în figura 5.

Fig. 1. Cric simplu. Fig. 2. Cric pentru platforme auto.

Fig. 3. Cric cu piuliță rotitoare Fig. 4. Cric pentru sarcini laterale

3
 Fig. 5. Cric simplu pe glisiere
În figura 6 sunt prezentate cricurile telescopice. Acestea sunt cricuri cu două
șuruburi de ridicare. Piulița 2 a șurubului principal 1 face corp comun cu șurubul
secundar 1’. Pot rezulta 3 variante costructive.

Fig. 6. Cric telescopic.

Varianta a (fig. 6,a). Acționarea se face prin șurubul secundar 1’. Cupa 4 se
poate roti față de capul șurubului principal 1. Dacă momentul de frecare dintre cupă și
capul șurubului principal este mai mic decât momentul din filetul comun al celor două
șuruburi (cazul uzual în practică), în timpul acționării cricului nu va apare mișcare
relativă între șuruburi. Acest tip de cric este folosit când distanța dintre sarcină și cupă
este mare și nu se impune cerința ridicării rapide a acesteia. Cupa se aduce în
apropierea sarcinii prin rotirea cu mâna a șurubului principal – apoi se utilizează
dispozitivul de acționare 5 plasat pe șurubul secundar. Dacă momentul de frecare dintr
cupă și capul șurubului principal este mai mare decât momentul de înșurubare din filetul
comun celor două șuruburi la acționarea șurubului secundar se produce și ridicarea
șurubului principal 1 în raport cu șurubul secundar 1’. În această situație cricul este cu
dublă acțiune (vezi figura 6,c). Filetele celor două șuruburi trebuie sa aibă sensuri
contrare.

4
 Varianta b (fig. 6,b). Acționarea se face prin șurubul principal. La manevrarea
pârghiei se produce mai întâi ridicarea șurubului principal în cel secundar și ulterior – la
terminarea cursei șurubului principal - are loc și ridicarea șurubului secundar în piulița
2’ (deoarece momentul de înșurubare în filetul cuplei celor două șuruburi este mai mic
decât momentul de înșurubare în filetul cuplei șurub secundar 1’-piulișa 2’). Filetele
celor două șuruburi au același sens.
Varianta c (fig. 6,c). Cupa este fixată de șurubul principal. Întrucât momentul de
frecare dintre cupă și sarcină este, de regulă, mai mare decât momentul de înșurubare
din cupla 1-1’ la acționarea șurubului secundar se produce deplasarea simultană a
ambelor șuruburi. Cricul se mai numește “cu dublă acțiune”. Filetele celor două cuple
trebuie să aibă sensuri contrare.

Cric dublu (fig. 7). Filetele celor două cuple au sensuri diferite astfel încât la
acționarea șurubului 1 se obține apropierea sau îndepărtarea simultană a piulițelor 2
care joacă și rolul de cupă.

Fig. 7. Cric dublu. Fig. 8. Cric auto cu pârghii.

Cric auto cu pârghii (fig. 8). Deplasarea pe vertical a sarcinii se face cu ajutorul
unui mechanism în care șurubul 1 are o mișcare de rotație, iar piulița 2 – o mișcare de
translație. Capetele pârghiilor 6 se prezintă în forma unor sectoare dințate. Prin
angrenarea acestora se evită balansarea în plan vertical a cricului față de bază, sau a
cupei 4 față de elementele sale de legătură. Se poate obține o altă variant a acestui cric
înlocuind lagărul axial-radial (a-r) cu o a doua piuliță, cu filet de sens contrar. O altă
variant de cric cu pârghii este prezentată în figura 9.

5
 Fig. 9. Cric cu pârghii. Fig. 10. Tirant (ancoră reglabilă)

Tirant sau ancoră reglabilă (fig. 10). Filetele celor două cuple au sensuri diferite
astfel încât la rotirea corpului 3 se obține apropierea sau îndepărtarea simultană a celor
două șuruburi 1 și 1’.
Extractor pentru roți, rulmenți (fig. 11). Șurubul 1 execută mișcările de rotație și
de translție. Piulișa 2 este fixată în corpul 3. În variant din fig 11,a brațele 6 se pot
deplasa pe traversa 3, astfel încât ghearele cu care sunt prevăzute să apuce în mod
convenabil elementele de extras. O altă variant de extractor este prezentată în figura
11,b în care brațele în număr de trei sunt articulate în corpul extractorului.

Fig. 11. Extractor pentru rulmenți.

Prese (fig. 12). Șurubul 1 execută atât mișcarea de rotație cât și cea de
translație. Piulița 2 este fixă. Corpul presei poate avea forme diferite, respectiv:
- cu o coloană (fig. 12,a)
- cu două coloane (fig. 12,b).

6
 Fig. 12. Prese.

Prese cu piuliță rotitoare (fig. 13). Piulița 2 execută mișcarea de rotație, iar
șurubul 1 – mișcarea de translație.

Prese cu pârghii (fig. 14). Se utilizează două piulițe 2 legate prin pârghiile 6 cu
platoul 4 ghidat pe ghidajele corpului 3.

Menghine (fig. 15). Șurubul 1 execută mișcarea de rotație iar piulița 2 o mișcare
de translație. Variantele din figurile 15 a și b diferă între ele prin poziția fălcii mobile 4.
Varianta din figura 15,c este cu ambele fălci mobile.

Fig. 13. Presă cu piuliță rotitoare Fig. 14. Presă cu pârghii

Fig. 15. Menghine.

7
CAPITOLUL III ALEGEREA MATERIALELOR PENTRU
CUPLA ȘURUB-PIULIȚĂ
Condițiile care trebuie îndeplinite de către materialele cuplei șurub-piuliță rezultă
din utilizările la care este folosită transmisia.
Necesitatea asigurării rezitenței la uzare și a unui coefficient de frecare redus
presupun utilizarea unui cuplu de material cu bune proprietăți antifricțiune.
Întrucât solicitările corpului șurubului sunt relativ mari – materialul acestuia este
de regulă oțelul. Proprietățile antifricțiune ale cuplului de material vor fi asigurate în
principal de către materialul piuliței.

Șurubul se poate executa din următoarele oțeluri:

A. Fără tratament termic

- OL 42, OL 50, OL 60 – STAS 500/2-80 (oțel laminat de uz general)
- OLC 35, OLC 45, OLC 50, OLC 60 (normalizat) – STAS 880-80 (oțel laminat de
calitate)
- OLT 45, OLT 55 – STAS 8183-80 (oțel laminat pentru țevi)

B. Cu tratament termic – tratamentul termic îmbunătățește caracteristicile mecanice,

conduce la creșterea rezistenței la uzare, dar evident mărește prețul fabricației
- OLC 45, OLC 60 – STAS 880-80 îmbunătățite;
- OLC 35, OLC 45, OLC 55, OLC 60 – STAS 880-80, călite cu flacără sau prin
inducție
- 35Mn16 (călit și revenit, 550-650 HRB), 65Mn10, 34MoCr11 (călit și revenit la
320-415 HB), STAS 791-88
- 20Mn10 – STAS 11513-80, îmbunătățit
- 40Cr10, 41MoCr11 – STAS 791-88, îmbunătățite, călite prin inducție sau cu
flacără, nitrurate;
- OLC 15 (STAS 880-80), 18MoCrNi13 (STAS 791-88), cementate și călite.

Piulița se poate executa din:

A. Fonte
- Fc 100 ... Fc 400 (STAS 568-82). Fontă cenușie cu grafit lamelar turnată în
piese. Rezistență mecanică relativ scazută, bună comportare la uzare la presiuni mici (3
... 5 Mpa). Prezența grafitului sub formă lamelară conferă bune proprietăți antifricțiune.
- FcA 1, FcA 2, FcA 3, FcA 4, FgnA 1, FgnA 2, FmA 1, FmA2 (STAS 6707-79).
Fontă rezistentă la uzare în condiții de frecare cu ungere, turnată în piese.
- FcX 200, FcX 250, FcX 300, FcX 350 (STAS 8541-86). Fontă turnată în piese
pentru mașini-unelte (fontă cu masă metalică perlitică, grafit lamelar) cu o bună
rezistență la uzare.
- Fmp 500, Fmp 550, Fmp 600, Fmp 650, Fmp 700 (STAS 569-70). Fontă
maleabilă turnată în piese. Mărcile recomandate au în structura masei perlită lamelară.
- Fa1NiCuCr 15.6.2, Fa1NiCr 20.2, Fa1NiCr 30.3, FagnNiCr 20.3 (STAS 10066-
75). Fontă austenitică turnată în piese (în simbol 1 – grafit lamelar, n – grafit nodular,
cifrele indică în ordine procentele principalelor elemente de aliere). Mărcile
recomandate au o bună rezistență la uzură și o foarte bună rezistență la coroziune.

8
 - Fgn 450-5, Fgn 500-7, Fgn 600-2, Fgn 700-2 (STAS 6071-82). Fontă cu grafit
nodular turnată în piese. Grafitul nodular conferă fontei caracteristici mecanice
superioare dar rezistența la uzare este mai mică decât a fontelor cu grafit lamelar.

B. Aliaje pe bază de cupru (bronzuri)

- CuPb20Sn5, CuPb15Sn8, CuPb10Sn10 (STAS 1512-80). Aliaje cupru-plumb-
staniu turnate în piese (bronzuri cu plumb și adaosuri de staniu).
- CuAl19(10)Fe3 (STAS 198/2-81). Aliaje cupru-aluminiu turnate în piese
(bronzuri cu aluminiu: înlocuiesc bronzurile cu staniu, au rezistență mecanică ridicată,
coeficient mic de frecare pe oțel, rezistență mare la uzare și la coroziune)
- CuSn14, CuSn12, CuSn10Zn2, CuSn6Zn4Pb4, CuSn5Zn5Pb5,
CuSn4Zn4Pb17 (STAS 197/2-83). Aliaje cupru-staniu turnate în piese. În general, cu
cât staniul este în cantitate mai mare cu atât bronzul este mai dur și poate fi folosit la
încărcări specifice mai mari. Întrucât staniul este un material deficitar, foarte scump, se
recomandă ca bronzurile cu staniu să fie folosite numai în situații speciale. În locul
acestora s epot folosi bronzurile cu plumb sau aluminiu, mai ieftine și cu proprietăți
destul de bune.

C. Aliaje pe bază de cupru și zinc (alame)

- CuZn40PbSnT, CuZn38Pb2Mn2T, CuZn40Mn2AlT (STAS 199/2-86). Aliaje
cupru-zinc turnate în piese.

D. Aliaje pe bază de aluminiu

- AlSiCu5 (STAS 201/2-80). Aliaje de aluminiu turnate în piese.

Profilul filetului se alege in functie de caracterul sarcinii transmise de mecanism

(statica sau variabila), de sensul acesteia, de conditiile functionale si de randament. La
sarcini mici se foloseste filetul patrat, iar la sarcini mari cel trapezoidal; in cazul
sarcinilor variabile se poate utiliza filetul rotund sau ferastrau.

9
 CAPITOLUL IV NORME DE TEHNICA SECURITATII
MUNCII
Lucrarile executate in cadrul montajului general prezinta, in foarte multe cazuri,
pericole de accidente, care pot fi evitate daca se respecta normele indicate pentru
aceste lucrari.
Respectarea normelor de tehnică a securităţii muncii contribuie la asigurarea
condiţiilor de muncă normale şi la înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de
muncă sau îmbolnăviri profesionale.
În cadrul atelierelor de reparaţii trebuie luate măsuri pentru realizarea următoarelor
condiţii de lucru :
- asigurarea iluminatului, încălzirii şi ventilaţiei
- expunerea unor afişe sugestive privitoare atât la protecţia muncii, cât şi la
prevenirea şi stingerea incendiilor
- echiparea maşinilor şi instalaţiilor din atelier cu instrucţiuni de folosire
- legarea la pământ şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric
- echiparea maşinilor-unelte cu ecran de protecţie
- amplasarea la locuri vizibile a mijloacelor pentru combaterea incendiilor
- efectuarea instructajelor periodice pe linie de protecţie a muncii şi de prevenire şi
stingere a incendiilor
- echiparea atelierului cu instalaţii de ridicat pentru manipularea pieselor cu masa
mai mare de 20 Kg
Muncitorilor din atelier le revin următoarele responsabilităţi :
- folosirea unui echipament adecvat (ajustat pe corp, mâneci bine încheiate), iar
părul să fie acoperit sau legat
- înainte de începerea lucrului se va verifica dacă atmosfera nu este încărcată cu
vapori de benzină sau cu gaze inflamabile provenite de la instalaţiile de încălzire
- în timpul lucrului se vor respecta măsurile de protecţie a muncii şi de prevenire a
incendiilor specifice fiecărei operaţii
- la terminarea lucrului se vor deconecta legăturile electrice de la prize, maşinile vor
fi oprite, sculele aşezate pe bancurile de lucru sau în dulapuri, iar materialele sau
piesele stivuite în locuri bine stabilite
Lucrările executate în cadrul montajului general prezintă, în foarte multe cazuri,
pericole de accidente, care pot fi evitate dacă se respectă normele indicate pentru
aceste lucrări.
La executarea operaţiilor auxiliare legate de transport şi de ridicare apar cele mai
frecvente accidente, datorită manevrării incorecte a instalaţiilor şi prinderii
necorespunzătoare a sarcinilor. Din această cauză, manevrarea unor asemenea
instalaţii (macarale, poduri rulante, electrocare, electrostivuitoare etc.) trebuie efectuată
numai de către personal special instruit.

10
 BIBLIOGRAFIE

Gheorghe, I., Paraschiv, I., Huzum, N., Voicu, M. si Rantz, G. Utilajul si tehnologia
meseriei mecanic montator intretinere si reparatii in constructii de masini. Bucuresti,
Editura Didactica si Pedagogica, 1994.

Mărginean, V., Moraru, I. si Teodorescu, D. Utilajul şi tehnologia meseriei -

construcţii de maşini. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.

Noia, R. si Tenescu, L. Organe de masini si mecanisme. Bucuresti, Editura

Sigma, 2002.

Tutunaru, D., Lazaride, Gh. si Demian, T. Teoria mecanismelor si organe de

masini, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1962.

Demian, T., Tudor, D. si Grecu, E. Mecanisme de mecanica fina. Bucuresti,

Editura Didactica si Pedagogica, 1982.

11