MECANISME

Curs 10

ANALIZA CINEMATICĂ A MECANISMELOR CU

ROŢI. CATEGORII. SOLUȚII CONSTRUCTIVE.
MECANISME CU ROŢI DE FRICȚIUNE
 Mecanisme cu roți
Transmiterea și transformarea mișcării de rotație (dpdv al parametrilor) se pot
realiza cu ajutorul mecanismelor cu roți.

Transmiterea și mișcării de rotație se face prin:

 Contact direct dintre elementul conducător și cel condus.
 Roți de fricțiune –mișcarea se transmite prin frecare.
 Roți dințate- mișcarea se transmite prin angrenare.
 Șurub melc.
 La distanță, prin intermediul unei transmisii flexibile (curea, cablu,
lanț).
Există două categorii de transmitere a mișcării de rotație, în funcție de viteza
elementului condus:
  Viteza elementului condus este constantă în decursul unei rotații complete
a elementului conducător. Se utilizează roți circulare:
 roți de fricțiune,
 roți dințate
 Viteza elementului condus este variabilă periodic, după o lege dată de
rotația completă a elementului conducător. Se utilizează:
 roți necirculare,
 mecanisme cu cruce de Malta.

Observație! La o rotație uniformă a roții conducătoare circulare, roata condusă
va avea mișcare de rotație uniformă dacă nu există alunecare (patinare) între ele.
Cele mai multe mecanisme sunt concepute astfel încât mișcarea roții conduse
să fie uniformă.
Probleme care se pun la aceste mecanisme:
-păstrarea uniformității mișcării roții conduse;
 -modificarea turației roții conduse, cu menținerea uniformității rotației, în mod
continuu, în trepte, din timp în timp.
Axele geometrice de rotație ale elementelor conducător și condus pot fi:
paralele;
concurente;
neparalele și neconcurente.

Fig.10.3.
Mecanisme cu roți
cilindrice, cu axe de
rotație paralele.
Contact/angrenare
interioară și
exterioară
Fig.10.4. Mecanisme cu roți dințate cilindrice. Axe paralele
Fig.10.5. Mecanisme cu roți conice, cu axe de rotație concurente Sf curs 11 10 mai 2018
Fig.10.6. Mecanisme cu roți
hiperboloidale, cu axe de rotație
concurente
a.roți ipoide;
b.roți elicoidale.
Linia MM este generatoarea rectilinie a
ambilor hiperboloizi de rotație. Ea este
linia de contact a dinților celor două roți,
care angrenează între ei

Fig.10.7 Roți elicoidale

 În cazul rostogolirii fără alunecare, a
roților 1 și 2, vitezele periferice
trebuie să fie egale:
𝑣1 = 𝑣2
Adică, pentru roți circulare:
𝜔1 𝑟1 = 𝜔2 𝑟2

unde
2𝜋𝑛
𝜔=
60
n-turația, [𝑟𝑜𝑡⁄𝑚𝑖𝑛]
 𝜋 ∙ 𝑛1 ∙ 𝑟1 𝜋 ∙ 𝑛2 ∙ 𝑟2
𝑣1 = ș𝑖 𝑣2 =
30 30
Rezultă:
𝑛1 𝑟2
=
𝑛2 𝑟1
Sau
𝑛1 𝜔1 𝑟2
𝑖= = =
𝑛2 𝜔2 𝑟1
i-raport de transmisie.
Raportul de transmisie rămâne constant la mecanismele la care rotația este uniformă.
El se consideră în sensul fluxului de forță, adică în sensul transmiterii energiei de la
elementul conducător, la cel condus.
Raportul vitezelor unghiulare, indiferent de fluxul de forță se numește raport de
angrenare.
Din condiția:
 𝑟2
𝑖 = 𝑐𝑡 rezultă = 𝑐𝑡
𝑟1
Când centrele de rotație sunt fixe, punctul de contact P are și el poziție fixă pe linia
centrelor. Avem distanța dintre axe, l:

𝑟1 + 𝑟2 = 𝑙 = 𝑐𝑡 Angrenaj exterior
𝑟2 − 𝑟1 = 𝑙 = 𝑐𝑡 Angrenaj interior

Rezultă
𝑟1 = 𝑐𝑡 și 𝑟2 = 𝑐𝑡
Deci, pentru un raport de transmisie constant, trebuie să avem roți circulare:
cilindrice, conice, elicoidale etc.
Dacă roțile au secțiune necirculară, punctul P va ocupa poziții diferite, iar raportul de
transmisie este variabil. In cazul axelor de rotație paralele, roțile sunt cilindri eliptici.

Ex:
Se dau 𝑖 = 2 și 𝑙 = 45 𝑐𝑚 pentru o angrenare exterioară.
Să se calculeze razele roților, 𝑟1 și 𝑟2 .

Roți conice
Roțile conice au axele de rotație concurente, sub un unghi 𝛼. Pentru un raport de
transmisie constant trebuie ca roțile să fie conuri circulare, care pentru evitarea
alunecării trebuie să aibă vârful comun în O. Se utilizează trunchiuri de con.
Privind roțile în lungul axei, de la baza conului spre vârf, sensurile de rotație sunt
opuse.
 𝛼 = 𝛼1 + 𝛼2 Angrenaj exterior (iar sensul de rotație
este opus)
𝛼 = 𝛼2 − 𝛼1 Angrenaj interior (iar sensul de rotație
este același)

Dacă 𝛼2 = 90° se obține o roată plană (roată frontală).

Cel mai des utilizate sunt mecanismele cu roți conice cu angrenaj exterior, cu axele
perpendiculare ( 𝛼 = 90°).

Roțile de fricțiune
O transmisie cu roți de fricțiune este cel mai simplu mecanism pentru transmiterea
mișcării de rotație. Dezavantajul este că nu garantează un raport de transmisie absolut
constant, deoarece nu se poate evita apariția alunecării între elementele cuplei.
Un ansamblu de roți de fricțiune formează o cuplă superioară. Forma roților e
determinată de poziția relativă a axelor de rotație.

Axe paralele

Fig. 10. 8 Mecanism cu roți de fricțiune

circulare și axe paralele
Roțile sunt presate una spre alta cu forța Q,
care dezvoltă în punctul de contact P o forță
de frecare 𝑓𝑄, unde f coeficientul de frecare
de alunecare. Pentru a putea presa roțile,
lagărele unuia dintre arbori trebuie să fie
mobile. Forța de apăsare se dezvoltă cu
arcuri, aer comprimat, mai rar cu greutăți.
Axe perpendiculare
Se utilizează roți conice sau roți frontale.

Fig. 10. 9 Mecanism cu roți de fricțiune conice și axe perpendiculare

 𝛼 = 𝛼1 + 𝛼2 = 90°
Se știe că pentru unghiuri complementare avem relația:
sin 𝛼1 = cos 𝛼2
𝑛1 𝑟2 sin 𝛼2
𝑖= = = = tan 𝛼2 = ctg 𝛼1
𝑛2 𝑟1 sin 𝛼1
Transmisia frontală dă posibilitate de a varia raportul de transmisie în continuu, în
timpul mersului și de a schimba sensul de rotație al arborelui.
Fig.10.10.Transmisie cu roți de fricțiune
frontale
Valoarea razei r2 variază în funcție de
poziția roții 1.

Roțile de fricțiune se utilizează la

transmiterea unor puteri mici.