63

CAPITOLUL IV
TRANSMISIBILITATE. IZOLARE ANTIVIBRATORIE

Dacă asupra sistemului oscilant din figura 4.1 constituit din corpul de
masă m legat prin intermediul arcului de constantă k de o platformă rigidă,
imobilă acţionează o forţă periodică de amplitudine F o, să vedem care va fi
amplitudinea Fa a forţei transmisă la platformă.
Arcul şi amortizorul transmit platformei forţele corespunzătoare
deplasării x, respectiv vitezei x :

F1  k  x , F2  c  x

F 0 s in t
x

Fig.4. 1.

Dacă deplasarea x are în regim staţionar expresia x = X 0 sin (t-) = A1

xs sin (t-), atunci viteza va avea expresia:
dx
x   A1  x s   cos (t   ) ,
dt
iar cele două forţe transmise vor fi:
F1  k  A1  x s s in (t   )
F2  c  A1  x s   cos (t   )
Aceste forţe sunt defazate cu /2, iar amplitudinea forţei rezultante
este:
Fa  (k  A1  x1 )2  (c  A1  x s   )2  A1  x s k 2  c 2  2 

c 22 
 A1  k  x s 1  2
 A1  F0 1  (2   )2 ( )2
k p

Transmisibilitatea reprezintă raportul dintre forţa transmisă şi forţa

la sursă, deci:
F 
T  a  A1 1  (2   )2  ( )2 , (4.1)
F0 p
unde a1 este factorul de amplificare şi are expresia:
 64
1
A1 
2
  , (4.2)
(1  )2  (2   )2  ( )2
2
p p
Reprezentarea grafică a expresiei analitice a transmisibilităţii în funcţie
de raportul /p este dată în figura 4.2.
Din examinarea figurii 2 rezultă că pentru /p > 2, transmisibilitatea
este subunitară şi cu atât mai mică cu cât amortizarea este mai mică.
T5
5

2 = 0
2 ,5
4

23
T( 1 , i )

T( .12 5 , i ) 2 =
T( .5 , i ) 1/ 4
T( .01 , i ) 1,5
2 2 =1 / 2

2 = 1

0.0 4 18 7 41 0
5
0 1 2 3 4
/ p
0.0 5 a
i
5
Fig. 4.2

4.1. IZOLAREA ANTIVIBRATORIE

Izolarea antivibratorie ete o problemă de transmisibilitate. Pentru

izolarea antivibratorie problema se pune în două moduri:
a) Cazul când maşina produce forţe perturbatoare f(t) şi se cere ca
transmiterea lor la fundaţie să fie atenuată, deci izolare activă (fig.4.3.a.);
b) Cazul când maşina este aşezată pe o pardoseală (sau teren) aflată în
vibraţie şi se cere ca vibraţiile transmise maşinii sâ fie cât mai reduse, adică
izolare pasivă (fig. 4.3.b.).
Pentru a realiza izolarea antivibratorie între maşină şi fundaţie se
interpune o pătură elastică.
 65

m m

x x
F=F 0 s in t
c
c k
k

FT
b.
a. u =u 0 s in t
Fig. 4.3.

Izolarea este eficace, adică T < 1, dacă /p > 2.

Gradul de izolare al unei suspensii elastice se defineşte analitic prin
relaţia:
Is  (1  T )  1 0 0 , (%)
Spre exemplu, la un strat elastic fără amortizare, când /p = 4,  = 0,
din relaţia (1) se obţine gradul de izolare de 93 %, adică foarte bun.

4.2. TURAŢIA CRITICĂ A ARBORILOR

Să considerăm discul de masă m din figura 4.4 aşezat în mijlocul

arborelui. În acest caz, constanta elastică k este dată de expresia:
48  E  I z
k 
l3
În figura 4.5 s-a reprezentat o secţiune transversală prin planul
median al sistemului oscilant din figura 4. 4.
Punctele O reprezintă linia centrelor lagărelor, C reprezintă centrul de
greutate al arborelui în secţiunea considerată, iar G centrul de greutate al
discului. Distanţa  = OC reprezintă săgeata arborelui în momentul consi-
derat, iar CG =  este excentricitatea discului, datorită inexactităţilor de
execuţie.
În timpul mişcării arborelui, masa m va produce forţa centrifugă:
Fi  m   2 (  ) , (4.3)
în timp ce forţa elastică a arborelui este:
Fk  k   , (4.4)


Fig. 4.4
 66

 G

 C

O y
Fig.4. 5

Dacă se neglijează amortizarea, iar mişcarea este staţionară, cele două

forţe se echilibrează în permanenţă, deci:
Fi = Fk
sau
k    m   2 (  )
de unde rezultă:

( )2
m  2   2   2   p
   2  
k  m  2 k p  2  , (4.5)
 2 1  ( )2
m p
Relaţia (4.5) este reprezentată grafic în figura 4.6.

Fig. 4.6

Din figura 4.6 se observă că pentru /p = 1, săgeata arborelui devine

infinită.
Turaţia corespunzătoare acestei pulsaţii:
30  p
nc  , (rot / m in ) , (4.6)

 67

se numeşte turaţia critică a arborelui.

Dacă 1 < p, săgeata  > 0, astfel că dacă rotaţia se face în jurul
punctului O1 centrul de greutate G al discului se află în prelungirea
segmentului O1C.
Dacă 2 > p, săgeata  < 0, dacă rotaţia se face în jurul punctului O 2,
centrul de greutate G se află între centrul lagărelor O 2 şi centrul de geometric
al discului C.
Când    , punctul G  O , deci arborele se autocentrează.