Mecanica Fluidelor curs AR IFR

CURGEREA FLUIDELOR
6.Conducta de pompare............................................................................................................ 1
6.1.Alcătuirea unei instalații de pompare ............................................................................. 1
6.2. Caracteristica reţelei, Hc(Q)............................................................................................ 3
6.3.Punct de funcţionare a unei pompe pe o reţea ................................................................ 6
7.Curgeri efluente..................................................................................................................... 8
7.1.Curgerea fluidelor prin orificii mici, în pereți subțiri, sub sarcină constantă ................. 8

Aplicații .................................................................................................................................. 10

CURGEREA FLUIDELOR

6.Conducta de pompare
6.1.Alcătuirea unei instalații de pompare
O instalaţie de pompare se consideră ansamblul alcătuit din pompă şi reţeaua de conducte
care transportă lichidul. Ne vom referi, în continuare, la cele două componente, urmărind să aflăm
cum trebuie proiectată reţeaua şi ce pompă trebuie aleasă, astfel încât ansamblul lor, instalaţia de
pompare, să funcţioneze optim.

In Fig.6.1 este reprezentată schiţa unei instalaţii de pompare cu o pompă, P. Reţeaua este
alcătuită din conducta de aspiraţie CA şi conducta de refulare, CR. Conducta de aspiraţie preia apa
din bazinul de aspiraţie, BA, şi o aduce la flanşa de aspiraţie a pompei. Pe ea sunt montate diferite
echipamente hidromecanice (armături) în funcţie de traseu şi de destinaţia înstalaţiei de pompare. In
cazul reprezentat în Fig. 6.1, pe conducta de aspiraţie există un sorb, 1, şi un cot. Conducta de
refulare, CR, conduce apa de la flanşa de refulare a pompei până la bazinul de refulare, BR. Ea este
echipată cu o supapă de sens, 2, care împiedică apa să curgă, accidental, către pompă; un robinet de
închidere a circuitului şi de reglare a debitului pompat, 3, şi cu un cot, care schimbă direcţia conductei.

Principala mărime care caracterizează, din punct de vedere geometric, o reţea de pompare este
înălţimea geodezică, 𝐻𝑔 .

Inălţimea geodezică, 𝑯𝒈 , reprezintă diferenţa de nivel la care trebuie ridicată apa.

1
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

ℎ𝑟𝑟
𝑝𝑅 − 𝑝𝐴
𝛾
𝑝𝑅 ; 𝑣𝑅

𝑩𝑹

𝑯 𝑯𝒓

𝐻𝑔𝑟
𝐻𝑔 zR
𝑪𝑨 𝑷 𝟐 𝟑 𝑪𝑹
N0 𝑸

𝐻𝑔𝑎
𝑝𝐴 ; 𝑣𝐴
𝑯𝒂
ℎ𝑟𝑎
𝑩𝑨 zA
𝟏 plan de referinţă

Fig.6.1 Elemente constructive şi mărimi specifice unei instalaţii de pompare:

1.sorb; CA.conductă de aspiraţie; P.pompă; 2.supapă de sens; 3.robinet de
închidere şi reglaj; CR.conductă de refulare

Inălţimea geodezică, 𝐇𝐠 se calculează ca diferenţa dintre cota suprafeţei libere a apei în

bazinul de refulare, zR , şi cota suprafeţei libere a apei în bazinul de aspiraţie, zA .

𝐻𝑔 = 𝑧𝑅 − 𝑧𝐴 (6.1)
unde 𝑧𝐴, 𝑧𝑅 -cotele suprafeţelor libere ale apei, la bazinul de aspiraţie, respectiv refulare,
măsurate faţă de un plan orizontal de referinţă (Fig.6.1), ales arbitar, [m].

Planul orizontal care trece prin axul pompei (pompa cu ax orizontal) este notat N0.
Considerând acest plan, se definesc următoarele mărimi geometrice:

Inălţimea geodezică pe aspiraţie, 𝑯𝒈𝒂 ,

2
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

𝐻𝑔𝑎 = 𝑧𝐴 − 𝑧𝑁0 (6.2)

Inălţimea geodezică pe refulare, 𝑯𝒈𝒓 ,

𝐻𝑔𝑟 = 𝑧𝑅 − 𝑧𝑁0 (6.3)

unde 𝑧𝑁0 -cota planului N0, faţă de planul orizontal, ales ca referinţă.

Se observă că, suma celor două mărimi reprezintă chiar înălţimea geodezică totală, 𝐻𝑔 :

𝐻𝑔 = 𝐻𝑔𝑎 + 𝐻𝑔𝑟 (6.4)

Rolul pompei într-o instalaţie este de a oferi apei suficientă energie pentru ca aceasta să poată
să ajungă la nivelul indicat de înălţimea geodezică, învingând diferența de presiune dintre bazine,
precum și rezistenţa hidraulică a reţelei.

Studiul funcţionării unei pompe pe o reţea presupune cunoaşterea caracteristicilor celor două
componente:

➢ Caracteristica pompei, 𝐻(𝑄) ;

➢ Caracteristica reţelei, 𝐻𝑐(𝑄) .

Caracteristica reţelei (exterioară) este curba 𝐻𝑐(𝑄) , care indică înălţimea de pompare cerută de
instalaţie pentru diferite valori ale debitului oferit de pompe. Cunoscând caracteristica pompei şi
caracteristica reţelei se poate determina grafic punctul de funcţionare, F, prin reprezentarea celor două
curbe caracteristice pe aceleaşi axe de coordonate: H-înălţime de pompare şi Q-debit.

Punctul în care cele două curbe se intersectează este punctul de funcţionare a pompei în
instalaţia dată. În acest punct se realizează cele două egalităţi necesare funcţionării stabile:

-debitul cerut de consumator este egal cu cel pompat (egalitate masică):

𝑄𝑐 = 𝑄 (6.5)
-înălţimea cerută de instalaţie este egală cu cea oferită de pompă (egalitate energetică):

𝐻𝑐 = 𝐻 (6.6)

6.2. Caracteristica reţelei, Hc(Q)

Să considerăm o pompă centrifugă care funcţionează într-o instalaţie ca cea din Fig.6.1.

Caracteristica pompei alese, 𝐻(𝑄) , se cunoaşte din catalogul pus la dispoziţie de furnizor.

3
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

Caracteristica reţelei, 𝐻𝑐(𝑄) , se determină cunoscând caracteristicile geometrice şi hidraulice

ale conductelor. Pentru determinarea caracteristicii reţelei se scrie ecuaţia lui Bernoulli pe un fir de
curent, între un punct de la suprafaţa liberă a apei din bazinul de aspiraţie şi un punct de la suprafaţa
liberă a apei în bazinul de refulare:

𝑅
𝑝𝐴 𝑣𝐴2 𝑝𝑅 𝑣𝑅2
+ + 𝑧𝐴 + 𝐻 = + + 𝑧𝑅 + ∑ ℎ𝑟 (6.7)
𝛾 2𝑔 𝛾 2𝑔
𝐴

unde: 𝑝𝐴 , 𝑝𝑅 -presiunea în bazinul de aspiraţie, respectiv bazinul de refulare, [𝑁⁄𝑚2 ];

zA, zR, cota suprafeţei libere a apei în bazinul de aspiraţie, respectiv bazinul de refulare, faţă
de un plan orizontal, arbitrar ales, [m];

𝑣𝐴 , 𝑣𝑅 -viteza unei particule aflate la suprafaţa apei în bazinul de aspiraţie, respectiv a unei
particule de la suprafaţa apei în bazinul de refulare, [𝑚⁄𝑠];

𝛾 -greutatea specifică a apei, 𝛾 = 9810 𝑁⁄𝑚3 ;

𝑔 -acceleraţia gravitaţională, 𝑔 = 9,81 𝑚⁄𝑠 2

∑𝑅𝐴 ℎ𝑟 -pierderile de sarcină totale, de la aspiraţie până la refulare, [m].

Relaţia (6.7) constituie un bilanţ energetic. Fiecare termen reprezintă o anumită formă de
energie raportată la unitatea de greutate a apei, deci energie specifică. Suma primilor trei termeni din
membrul stâng al egalităţii exprimă energia specifică iniţială a apei. Termenul H, înălţimea de
pompare, reprezintă energia specifică oferită apei de către pompă. În membrul drept al egalităţii avem
suma dintre energia specifică finală a apei şi pierderile de sarcină care se produc de-a lungul întregii
instalaţii.

Din relaţia (6.7)se poate calcula înălţimea de pompare H. Punând condiţia ca energia specifică
oferită apei de către pompă să fie egală cu cea cerută de instalaţie, avem:

𝐻 = 𝐻𝑐 (6.8)
Deci, relaţia care dă înălţimea cerută de instalaţie este:

𝑅
𝑝𝑅 − 𝑝𝐴 𝑣𝑅2 − 𝑣𝐴2
𝐻𝑐 = + + (𝑧𝑅 − 𝑧𝐴 ) + ∑ ℎ𝑟 (6.9)
𝛾 2𝑔
𝐴

4
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

Relaţia se simplifică dacă se aproximează 𝑣𝐴 ≈ 𝑣𝑅 ≈ 0. Cele două viteze sunt neglijabile,

deoarece deplasarea particulelor aflate la suprafaţa liberă a apei este imperceptibilă în raport cu
dimensiunile mari ale bazinelor de aspiraţie şi refulare.

Ştiind că înălţimea geodezică, Hg, este definiă cu relaţia (6.1), putem pune relaţia (6.9) sub
forma:

𝑅
𝑝𝑅 − 𝑝𝐴
𝐻𝑐 = + 𝐻𝑔 + ∑ ℎ𝑟 (6.10)
𝛾
𝐴

În conductele instalaţiilor de pompare curgerea este turbulentă, de aceea pierderile de sarcină

variază cu pătratul debitului:

∑ ℎ𝑟 = 𝑀𝑄 2 (6.11)
𝐴

unde M-modulul de rezistenţă hidraulică, calculat ca un modul echivalent pentru întreaga


rețea, în funcție de modul de conectare a conductelor: series au parallel m −5 s 2 . 
Se cunoaște că în zona turbulent rugoasă modulul de rezistenţă rămâne constant în raport cu
numărul Reynolds, deci în raport cu debitul.

Caracteristica rețelei, în cazul cel mai general, este:

𝑝𝑅 − 𝑝𝐴
𝐻𝑐 = + 𝐻𝑔 + 𝑀𝑄 2 (6.12)
𝛾
Grafiul acestei caracteristici, adică graficul funcţiei 𝐻𝑐 (𝑄) , este o ramură de parabolă care are
vârful în jos Fig.6.2. Originea acestei parabole depinde de existența sau nu a tuturor termenilor
𝑝𝑅 −𝑝𝐴
funcției 𝐻𝑐 (𝑄) (6.10). De remarcat că primii doi termeni: și 𝐻𝑔 nu depind de variabila funcției:
𝛾

debitul Q.

De exemplu, dacă presiunea are aceeaşi valoare în ambele bazine, 𝑝𝑅 = 𝑝𝐴 , termenul legat de
energia potențială de presiune se anulează. Acesta este cazul cel mai întâlnit la instalațiile la care atât
bazinul de aspiraţie, cât şi cel de refulare sunt deschise. Deci, pentru bazine deschise, supuse presiunii
atmosferice, 𝑝𝑅 = 𝑝𝐴 = 𝑝𝑎𝑡𝑚 :

𝐻𝑐(𝑄) = 𝐻𝑔 + 𝑀𝑄 2 (6.13)

5
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

Un alt exemplu ar fi cazul în care circuitul de pompare este închis, deci 𝐻𝑔 = 0, iar 𝑝𝐴 = 𝑝𝑅
Energia specifică cerută de rețea va fi egală cu pierderile de sarcină:

𝐻𝑐(𝑄) = 𝑀𝑄 2 (6.14)

6.3.Punct de funcţionare a unei pompe pe o reţea

Fig.6.2 arată că egalitatea (6.8) dintre înălţimea de pompare oferită de pompă şi cea cerută de
reţea se realizează în punctul de intersecție al celor două caracteristici: a pompei și a rețelei, numit
punct de funcționare, F. El arată că pompa aleasă, funcționează pe rețeaua proiectată, la debitul 𝑄𝐹 și
înălțimea de pompare 𝐻𝐹 .

În funcţie de particularităţile instalaţiei, aceeaşi pompă poate funcţiona în diferite puncte,

adică la debite şi, implicit, la înălţimi de pompare diferite. De exemplu, dacă se închide parțial
robinetul de pe conducta de refulare, modulul de rezistență hidraulică crește, iar punctul de
funcționare se mută către debite mai mici.

𝐻
𝐻

𝑯𝒄(𝑸)
𝐻𝐹 𝑯𝒄(𝑸)
𝑭
𝐻𝐹 𝑭
𝑝𝑅 − 𝑝𝐴
𝛾 𝑯(𝑸)
𝑯(𝑸)
𝐻𝑔
𝑄𝐹 𝑄 𝑄

a. b.

Fig. 6.2 Punctul de funcționare a unei pompe pe o rețea.

a.cazul general; b. cazul în care rețeaua este în circuit închis, deci Hg=0

În fig.6.2a este prezentat cazul general, al unei instalaţii cu înălţimea geodezică pozitivă, 𝐻𝑔 >
0, iar presiunea exercitată la suprafaţa apei în bazinul de refulare este diferită de cea din bazinul de
aspiraţie, 𝑝𝑅 > 𝑝𝐴 . Pompa are turație constantă. In acest caz, pompa trebuie să ofere mai multă

6
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

energie apei, ca să poată să se ridice la cota impusă şi să şi învingă diferenţa de presiune dintre bazine,
la care se adaugă pierderile de sarcină pe toată rețeaua, de la aspirație la refulare. În fig.6.2b este
prezentat cazul unei instalaţii cu circuit închis, care are înălţimea geodezică nulă, deci întreaga
energie furnizată de pompă este utilizată pentru acoperirea pierderilor de sarcină în instalaţie.

In instalațiile de pompare pot fi prevăzute două sau mai multe pompe montate în paralel, adică
ele aspiră din același bazin și refulează într-o conductă unică. Rețeaua de conducte se proiectează
astfel încât pierderile de sarcină să fie minime, iar numărul și tipul de pompe se aleg din cataloagele
și programele oferite de furnizori. Alegerea tipului de pompă se face în funcție de debitul care trebuie
pompat și de înălțimea de pompare 𝐻𝑐 , estimată pentru rețea.

Foptim 𝑯𝒄(𝑸)
𝐻𝑁 F
𝐻𝐹
𝐻𝑔
𝜼𝒎𝒂𝒙 𝑯(𝑸)
𝜼𝑭
𝜼(𝑸)

QN QF Q

Fig.6.3. Determinarea grafică a punctului de funcţionare, F, a unei

pompe de turație constantă, pe o reţea dată;

Analiza funcţionării unei formații de pompe pe o anumită reţea de conducte presupune aflarea
grafică a tuturor punctelor de funcționare posibile și a randamentelor corespunzătoare.
Proiectarea reţelei și alegerea pompei se fac astfel încât punctul de funcţionare să fie situat la
randament maxim: acesta este punctul optim de funcţionare, notat 𝑭𝐨𝐩𝐭𝐢𝐦 în Fig. 6.3. Punctului
optim îi corespund înălţimea de pompare nominală, HN , și debitul nominal, QN, pentru care a fost
proiectată pompa..

In exploatare, pompa funcţionaează deseori la debite diferite de cel nominal. Se recomandă

ca, încă din faza de proiectare, să se asigure funcţionarea pompei într-un domeniu pentru care
randamentul să fie cel puţin 80% din valoarea lui maximă.

7
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

7.Curgeri efluente

7.1.Curgerea fluidelor prin orificii mici, în pereți subțiri, sub sarcină

constantă
In Fig.7.1. este reprezentat un rezervor de nivel constant, din care apa curge printr-un orificiu
mic, de secțiune A. Se cere să se afle debitul de apă prin orificiu.

Se aplică relația lui Bernoulli, pe un fir de current, între secțiunea 1, la suprafața liberă a apei
din bazin, și secțiunea 2, din orificiul în perete subțire, Fig.7.1. Fluidul este real, deci apar pierderi de
sarcină.

Fig.7.1.Curgerea dintr-un rezervor de nivel

constant, printr-un orificiu mic, în perete
subțire

Pierderea de sarcină locală, la ieșirea

din rezervor e dată de relația:

8
Mecanica Fluidelor curs AR IFR

Rezultă:

9
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

Cu cât presiunea gazului din rezervor, 𝑝1, este mai mare, cu atât debitul care se scurge este
mai mare. Analog, dacă adâncimea lichidului din rezervor, h, este mai mare, crește și debitul de fluid,
Q.

Coeficientul de debit depinde de modul de prelucrare a orificiului.

Aplicații
3
1.O instalație de pompare, în circuit închis, funcționează la debitul 𝑄 = 0,010 𝑚 ⁄𝑠. Rețeaua
are urmăroarele caracteristici: lungimea 𝐿 = 2𝑚, diametrul 𝐷 = 3 𝑐𝑚, coeficientul de frecare Darcy
𝜆 = 0,02. Instalația e prevăzută cu următoarele echipamente: robinet cu coeficientul de pierdere de
sarcină 𝜉𝑟 = 1,6, supapă de sens cu 𝜉𝑠 = 3 și patru coturi cu 𝜉𝑠 = 0,2. La ce înălțime de pompare
trebuie să funcționeze pompa? Care este presiunea manometrică corespunzătoare acestei înălțimi de
pompare?

Răspuns: 𝐻 = 2,75 𝑚 și presiunea corespunzătoare 𝑝 = 26,94 𝑘𝑃𝑎

2.O instalație de pompare e echipată cu două pompe identice, cu turație constantă, montate în
paralel, ca în Fig. 6.4. Se cunosc modulele de rezistență hidraulică: 𝑀1 = 7800 𝑚−5 𝑠 2, identice
pentru fiecare fir de pompare până în punctul de confluență C și 𝑀2 = 6000 𝑚−5 𝑠 2 pentru conducta
unică de refulare. Ce debit total refulează instalația, dacă înălțimea de pompare este 𝐻 = 5𝑚? Cu ce
debit participă fiecare pompă la acest debit total? Care va fi debiul pompat în cazul în care robinetul
uneia dintre pompe se închide și funcționează numai o pompă? In acest caz se cunoaște că înălțimea
de pompare se reduce la 4,2𝑚.

Fig. 6.4.

Răspunsuri: debitul total livrat de cele două pompe în paralel 𝑄1+2 = 25 𝑙⁄𝑠 , iar o pompă
participă cu jumătate din acest debit. O pompă singură livrează debitul 𝑄 = 17 𝑙⁄𝑠

3. Cu notațiile din Fig. 7.1, să se calculeze viteza cu care curge apa din rezervorul închis, dacă:
𝑝1 = 1,3 𝑏𝑎𝑟, 𝑝𝑎𝑡𝑚 = 1 𝑏𝑎𝑟 și ℎ = 0,7𝑚. Aria secțiunii orificiului este 𝐴 = 1,8 𝑐𝑚2 . Coeficientul

10
 Mecanica Fluidelor curs AR IFR

de viteză este 𝜑 = 0,87. Care va fi debitul prin orificiu, dacă coeficientul de strangulare este 𝜀 =
0,79?

Răspunsuri: 𝑣 = 0,87 𝑚⁄𝑠 și 𝑄 = 7,44 𝑙⁄𝑚𝑖𝑛

11