L5.

Experimentarea unei pompe cu jet de fluid (transformator de

pompare)

Scopul lucrării
Determinarea performanţelor pompei cu jet de fluid (debit aspirat, randament) în funcţie
de volumul debitului de lichid de injecţie.
Descrierea instalaţiei
Antrenarea aerului atmosferic prin intermediul pompelor cu jet de fluid –
transformatoarelor hidraulice – a căpătat în ultimii ani o importanţă deosebită.
Avantajele acestor echipamente statice, în raport cu cele mecanice şi pneumatice, sunt: a)
nu au piese în mişcare, cu excepţia pompei de recirculare, deci sunt dispozitive care prezintă o
anduranţă ridicată; b) se renunţă la conductele de aer comprimat cu armăturile, dispozitivele de
siguranţă şi control ca în cazul sistemului de aerare pneumatic clasic; c) se pot introduce la

Fig 1. Detaliu pompa cu jet de fluid

adâncimi mari; d) nu necesită întreţinere şi supraveghere în funcţionare. Dezavantajele acestor
echipamente statice sunt: a) au randamente energetice reduse specifice transformatoarelor
hidraulice (injectoare - ejectoare); b) dependenţa strictă a performanţelor hidraulice şi de
oxigenare de forma şi dimensiunile dispozitivului, precum şi de pregătirea şi experienţa în
domeniu a proiectantului; c) variaţia performanţelor hidraulice şi de oxigenare ale pompei cu jet
de fluid relativ rapid în timp ca urmare a modificării formei şi dimensiunilor duzei prin efect de
abraziune şi coroziune cavitaţională.
Pompele cu jet de fluid, denumite şi aeratoare Venturi, funcţionează pe principiul
transformării energiei de presiune în energie cinetică. Rezultă astfel în camera de amestec o
depresiune utilizată la aspiraţia unui debit de fluid. Amestecul celor două faze se deplasează prin
zona cilindrică a gâtului, unde se forţează omogenizarea (apar şi procese de transfer de masă), iar
ulterior prin difuzor, unde o parte din energia cinetică se transformă în energie de presiune (se
recuperează energia cinetică).
 Instalaţia experimentală, fig. , pentru pompa cu jet de fluid de tip lichid-gaz (8) este
alcătuită dintr-o pompă centrifugă (2), care vehiculează apa dintr-un bazin (1) pe circuitul primar
de injecţie al transformatorului de pompare. Debitul de lichid se determină cu ajutorul unei
diafragme (5), racordată la un manometru diferenţial cu mercur (4).
Debitul Q are formula: Q[l / s ]  36  h[mHg ] (curba de etalonare a diafragmei). Tot pe
circuitul primar se citeşte direct la manometrul metalic (3) presiunea fluidului greu în bar.
Camera de amestec este acoperită cu o flanşă prevăzută cu două orificii de control al debitului de
gaz aspirat şi a depresiunii în cameră. Debitul de gaz aspirat se determină cu rotametrul (7)
racordat la orificiul de 1 ½”, iar depresiunea la manometru cu lichid (6), H (apa).

Date experimentale, calcule, rezultate

Randamentul pompei cu jet de fluid rezultă din raportul energiilor fluidului aspirat şi
injectat sub forma:

 aer  Qaer  H aer   H aer  Qaer

 100  aer 100
 apă  Qapă  H apă p  Qapă

Calculul se conduce conform tabelului:

Nr. p h Qapa H Qaer  Obs.
Crt. [bar] [mm Hg] [l/s] [mm H2O] [m3/h] [%]
0 1 2 3 4 5 6 7

Greutatea specifică a amestecului se calculează cu relaţia

Qapă  Qaer
n 
Qapă Qaer .

 apă  aer
Se trasează curbele de variaţie ale randamentului în funcţie de presiunea fluidului de
injectat (apă) şi a debitului aspirat (aer) funcţie de cel injectat (apă).

Concluzii şi interpretarea rezultatelor experimentale.

Analiza erorilor.
 Manometru diferential cu apa Manometru diferential cu mercur

Pompa cu jet de fluid

Rotametru Manometru metalic

Fig 2. Instalația experimentală pentru pompa cu jet de fluid Pompa centrifuga

1- azin; 2 – pompă centrifugă; 3 – manometru metalic; 4 - manometru diferențial cu mercur; 5 – diagfragma; 6- manometru cu
apă; 7 – rotametru; 8 – pompa cu jet de fluid