Hid Rodina Mica

!
Invalid Character Setting HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ
2.
MĂSURAREA DEBITELOR DE FLUID Fig. 2.1. Tubul Venturi
2.1. Introducere
Măsurarea valorii debitelor de fluid se face atât pentru exprimarea volumică
cât şi masică a debitului. În cazurile când densitatea fluidului se cunoaşte cu
suficienta certitudine, măsurătorile de debit se rezuma la cele volumice.
Inginerii şi tehnicienii care activează în domeniul instalaţiilor pentru vehicularea
fluidelor se confruntă adesea cu o mare varietate de debitmetre disponibile. Condiţiile
de instalare, caracteristicile funcţionale şi preţul de cost sunt primele aspecte Fig. 2.2. Tubul Dall
luate în seamă când alegem un debitmetru şi acestea depind apoi de principiul
de lucru esenţial al debitmetrului. Aspectul în detaliu al unor tipuri particulare de
debitmetre poate diferi mult de la un producător la altul ceea ce complică şi mai mult
alegerea şi identificarea. Din acest motiv este necesar ca inginerii şi tehnicienii
să recunoască debitmetrele după principiul lor de funcţionare pentru a asigura
o exploatare corectă sau pentru a evalua domeniul şi limitele de utilizare.
2.2. Principii de funcţionare pentru Fig. 2.3. Ajutajul

principalele tipuri de debitmetre
2.2.1. Aparate deprimogene
Aceste aparate se bazează pe introducerea în curentul de fluid a unui
element care modifica local câmpul de viteze şi măreşte rezistenta hidraulica
locala provocând o cădere de presiune. Ele au geometrii fixe, curentul
străbătând întotdeauna aceeaşi suprafaţă contractată, la acelaşi aparat.
Câteva exemple tipice sunt: tubul Venturi, tubul Dall, ajutajele de diferite
forme şi diafragma redate în figurile 2.1-2.4. Căderea de presiune se măsoară
cu un instrument diferenţial. Expresia pentru calculul valorii ideale a debitului Fig. 2.4. Diafragma
Qi în cazul instrumentelor deprimogene este: Valoarea reala a debitului Qr este mai mica decât cea data de relaţia (3.63):
n 2( p1 − p 2 ) Qr = CQ ⋅ Qi (2.2)
Qi = S1 (2.1)
n2 −1 ρ
CQ fiind coeficientul de debit care este funcţie de criteriul Reynolds. Astfel pentru
unde raportul ariilor este n = S 2 / S1 , iar ρ este densitatea fluidului. Re = 106 C Q = 0,99 şi pentru Re = 104 C Q = 0,94 .
Cap. 2. Măsurarea debitelor de fluid !Invalid Character Setting !Invalid Character Setting HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ
Tubul Dall, cu toate ca prezintă o forma cu o treapta brusca de reducere a

secţiunii, are în general o cădere de presiune aproximativ la jumătatea din valoarea 2.2.2. Aparate cu secţiune variabilă
căderii de presiune la un tub Venturi de aceleaşi dimensiuni şi la aceleaşi
Spre deosebire de aparatele cu secţiune de trecere fixă, prezentate mai sus
regimuri de funcţionare, iar coeficientul de debit scade de la C Q = 0,68 pentru
şi care dau o cădere de presiune pentru fiecare valoare a debitului, există aparate
Re = 105, la C Q = 0,66 pentru Re = 106, la un raport al ariilor S 2 / S 1 = n = 0 ,05 . care indică valoarea debitului prin modificarea secţiunii de trecere la aceeaşi
cădere de presiune. Un asemenea aparat este rotametrul prezentat în fig. 2.6.
Ajutajele, ca cel din figura 2.2 au, ca şi tubul Venturi cu care se aseamănă,
Un flotor de metal este antrenat de fluid până la obţinerea echilibrului său.
coeficienţi de debit de valori ridicate.
Pe acelaşi principiu, al secţiunii variabile, funcţionează şi deversoarele,
Cel mai răspândit element de măsura al debitului este diafragma, de fapt
care sunt plăci verticale dispuse transversal pe direcţia curentului, în canale cu
o contracţie brusca urmata de o destindere brusca, aflate spate la spate.
suprafaţa liberă şi care creează o strangulare a curgerii (de secţiune variabilă). Cea
Căderea de presiune pe diafragmă poate fi măsurată prin prize de presiune
mai simplă realizare constă într-o placă dreaptă ascuţită, montată transversal
aşezate în locuri diferite:
pe toată lăţimea curentului. O reprezentare schematică este dată în figura 2.7.
• în imediata vecinătate a diafragmei, adică amonte şi aval la distanţe egale
(2,5 cm) prin aşa-numitele „prize de flanşă”
• la 1 diametru amonte de diafragmă şi la un 1,½ diametre aval de diafragmă,
prin prizele numite „prizele de contractare a vânei fluide”
• în locuri îndepărtate de diafragma propriu-zisă, la 2,1/2 diametre amonte şi
8 diametre val de diafragmă prin aşa numitele „prize de conductă”
Trebuie menţionat că diafragma este aparatul cu cea mai mare cădere de
presiune dintre cele bazate pe contracţia vânei fluide.
Diafragma are un coeficient de debit CQd de valoare mai mică decât ajutajele,
evidenţiat în figura 2.5 ca funcţie de un număr Reynolds scris pentru diametrul
contractat.
Fig. 2.6. Schema principială a rotametrului
Fig. 2.7. Schema curgerii peste deversor

Relaţia teoretică de calcul pentru un deversor liniar, de lăţime b , este:
2
Q= C Q bh 2 gh (2.3)
3
Alte relaţii de calcul a debitului pentru un deversor drept sunt:
• formula Francis:
3
Fig. 2.5. Coeficientul de debit pentru diafragmă Q = 1,29bh 2 (2.4)
• formula Rehbock:
⎛ 5,347 h ⎞ 3 2.2.3. Aparate cu turbină
Q = ⎜ 3,234 + + 0,428 0 ⎟h 2 (2.5)
⎝ 320h − 3 h ⎠ Introducerea într-un curent de fluid, dintr-un canal sau o conductă, a unui
rotor de turbină, va provoca rotirea acestuia. Debitul este funcţie de turaţia
aplicabile cu anumite restricţii.
astfel obţinută, respectiv de viteza unghiulară ω . Dacă se ignoră efectul frecării
Se poate spune că, din cauza existenţei pereţilor laterali, deversorul drept
are o lungime în ceea ce priveşte fenomenul fizic - infinită, strangularea curgerii în lagăre, la numere Reynolds mari se poate scrie:
făcându-se numai de placa dreaptă, în mod constant pe toată lungimea ei. Q
= ct (2.8)
Deversorul cu decupare frontală dreptunghiulară, ca în fig. 2.8, strangulează ωD 3
vâna fluidă pe fiecare parte ca şi lama dreaptă. Formula Francis devine:
ceea ce înseamnă că la un diametru D cunoscut, al rotorului de turbină, debitul
Q = 1,29(b − 0,2h )h 2
3
(2.6) Q este proporţional cu viteza unghiulară ω . La astfel de aparate determinarea
valorii turaţiei se face de obicei cu ajutorul unui traductor inductiv, (cu efect
ceea ce înseamnă că acest tip de deversor reduce înălţimea lamei deversante
Hall), care are drept mărime de ieşire impulsuri electrice (de tensiune). Debitul se
cu 0,1h pe fiecare parte.
determină ca o funcţie liniară de frecvenţa f a impulsurilor:
Q = a + bf (2.9)
2.2.4. Debitmetre cu maşini volumice

Maşinile volumice au volumul geometric interior strict determinat. La fiecare
rotaţie, prin maşină trece un volum de lichid V g , debitul fiind dat de multiplicarea
Fig. 2.8. Deversor cu decupare frontală dreptunghiulară
acestui volum cu turaţia.
Relaţia de calcul (2.6) este valabilă pentru b ≥ 2h .
Deversorul cu decupare frontală trapezoidală, reprezentat schematic în 2.2.5. Aparate ultrasonice şi electromagnetice
figura 2.9, compensează efectul de capăt al deversorului cu decupare
dreptunghiulară dacă se respectă condiţia ca decuparea să fie distanţată cu cel Debitmetrele ultrasonice funcţionează pe principiul că pertubaţiile de mică
puţin 3h de pereţii laterali şi de fund ai canalului. amplitudine ale presiunii dintr-un fluid, se propagă cu viteza sunetului c relativă
faţă de viteza fluidului. Adică, într-un fluid cu viteza V sunetul se propagă cu
viteza V + c în direcţia curentului şi cu viteza V − c în direcţie contrară curgerii.
Pentru utilizarea acestui principiu se introduc într-un curent de fluid un emiţător
acustic E (cu cristal piezoelectric) şi un receptor R (traductor de presiune), la
distanţa L unul de celălalt, ca în figura 2.10.
Fig. 2.9. Deversor trapezoidal

Deversorul triunghiular se pretează la măsurări de debite atât mari cât şi
mici cu aceeaşi acurateţe. Relaţia teoretică de calcul este:
8 α
Q=
C d h 2 2 gh tg (2.7)
15 2
unde α este unghiul de la vârful decupării triunghiulare. Din practică a rezultat
că valoarea coeficientului de debit este C d = 0,58 pentru deversoare de 60° şi
90° şi C d = 0,59 pentru deversoare de 28° şi 120°. Fig. 2.10. Reprezentarea schematică a debitmetrului ultrasonic
Recepţia unui impuls sonor se produce la un interval de timp Δt după ce vor sesiza o tensiune electrică proporţională cu viteza medie a fluidului, cu densita-
acesta a fost emis. Considerând viteza medie a curentului V , intervalul de timp tea fluxului şi cu lăţimea canalului de curgere (diametrul conductei). O reprezentare
dintre emitere şi recepţie se determină cu: schematică explicativă este dată în figura 2.12.
L L LV LV
Δt = − = ≈ 2 (2.10)
c V + c c(V + c) c
Pentru o pereche de traductoare aşezate faţă în faţă, cu poziţiile emiţătorului
şi receptorului inversate, ca în figura 2.11, se obţine o sensibilitate dublă:
Fig. 2.12. Reprezentarea schematică a debitmetrului electromagnetic
2.3. Descrierea instalaţiei

Fig. 2.11. Schema debitmetrului ultrasonic dual Toate părţile componente distincte sunt referite numeric. Instalaţia se compune
din două părţi principale (fig. 2.13): modulul de lucru (1) şi standul de suport al
L L 2 LV 2 LV debitmetrelor (2). Pompa submersibilă (3) pompează apa din rezervorul colector (4)
Δt = − = ≈ 2 (2.11) al modulului de serviciu şi o refulează în conducta (5) de testare a debitmetrelor.
−V + c V + c c2 −V 2 c Coloana debitmetrică este prevăzută cu mufe filetate (22) şi garnituri de etanşare
O problemă delicată este variaţia vitezei sunetului în fluid c , în special fixate în lăcaş ce permit o montare şi demontare uşoară a debitmetrelor. Unele
cu temperatura. O metodă de evitare a acestei influenţe este dea introduce în debitmetre sunt calibrate direct în unităţi de debit pe când altele contorizează volumul
circuit o legătură de reacţie, în aşa fel încât emiterea impulsurilor sonore să fie de lichid trecut prin ele. Pentru măsurători mai este necesar un cronometru.
autocomandată. Dacă două semnale oscilatorii sunt multiplicate împreună, Căderea de presiune pe fiecare debitmetru poate fi măsurată utilizând
diferenţa de frecvenţă între ele se poate măsura. Aceasta va fi: piezometrul în formă de U întors cu apa şi aer presurizat deasupra (6) sau
piezometrul în formă de U cu mercur (7).
V + c − V + c 2V Piezometrele se conectează la prizele de presiune (24) prin intermediul unor
Δω = − = (2.12)
L L L tuburi flexibile transparente (23). Pentru purjarea aerului din tuburile de
Aparatele ultrasonice funcţionează pe principiul propagării valurilor relativ legătură, pe ele sunt interpuse nişte robinete cu cep (8) notate A, B, C, D, a
la direcţia curgerii. Cu ele se obţine o medie spaţială a vitezei şi permit căror manetă dacă se pune la 90° fată de direcţia de curgere, conectează tubul
determinarea debitului volumic cu o precizie bună. la presiunea atmosferică, permiţând eliminarea aerului.
Debitmetrele electromagnetice sunt generatoare electrice, care funcţionează Debitul prin coloana de testare este controlat prin robinetul de mână (9)
cu acelaşi principiu al străbaterii unui câmp magnetic de către un conductor, după care ieşirea în canalul deversorului se ramifică în tronsonul în formă de U (10)
ca şi maşinile electrice rotative. După legea lui Faraday, într-un conductor de cu două ieşiri pentru diminuarea jetului de ieşire şi implicit turbulenţa în canalul
lungime L , care traversează o linie de flux magnetic de densitate Φ , cu viteza V deversorului. Acesta din urmă se termină la suportul (11) pe care se montează
se va induce un potenţial: după caz plăcile cu diverse orificii deversante (în formă de V-triunghiular şi formă
dreptunghiulară).
E = Φ ⋅ L ⋅V (2.14) Apa refulată prin coloana de testare ajunge în final în vasul tarat (12).
În mod similar, într-un fluid conducător de electricitate, conţinut de un Pentru uniformizarea suprafeţei libere şi micşorarea turbulenţei apei se utilizează
segment de conductă dintr-un material dielectric, aşezat într-un câmp magnetic un „baraj” de liniştire (13) cu orificii de trecere. Orificiul mic de la baza vasului
de densitate Φ , electrozi aşezaţi normal la direcţia curentului şi a fluxului magnetic tarat comunică printr-un tub flexibil cu indicatorul de nivel (14) ce are gradaţii în
litri pentru volumul corespunzător din vasul tarat.
Golirea vasului tarat se face prin ridicarea ventilului cu bilă de cauciuc (15), de
unde apa ajunge înapoi în rezervorul colector (4) al instalaţiei. Pornirea şi oprirea
pompei se face de la butoanele (16). Alimentarea instalaţiei se face de la reţeaua
de 220 V, 50 Hz printr-un cablu pe al cărei fişă este marcată faza. Se va introduce
numai într-o priză la care cunoaştem poziţia fazei astfel încât ele să coincidă.
În partea inferioară a standului suport (2) se află o placă cu lăcaşe de
susţinere (18) şi depozitare a debitmetrelor disponibile pentru testare. Pompa
(3) refulează în conducta de refulare printr-un tub transparent, flexibil din plastic
(20). Admisia lichidului în conductă se face prin robinetul cu sertar (21) după
care este prevăzut un debitmetru cu turbină (19) care comunică semnalul
produs la integratorul analogic (26) de pe peretele modulului de lucru. Acesta
va indica orientativ debitul vehiculat în instalaţie, indiferent ce experiment se
face, având astfel tot timpul un control asupra regimului de curgere.
Partea superioară a standului suport (2) este formată dintr-un profil U din
aluminiu (17), uşor înclinat spre modulul de lucru (1) astfel încât apa rezultată
din purjare şi din schimbarea debitmetrelor să se scurgă înapoi în rezervorul de
colectare (4) prin intermediul tubului flexibil (27).
2.4. Manevrarea instalaţiei (operaţii pregătitoare)

Dacă instalaţia a fost complet golită de apă şi aparatele de măsură au fost
deconectate sau dacă este parţial pregătită sunt necesare următoarele operaţii
de executat sau după caz numai de verificat. Referinţele numerice sunt conform
fig. 2.13.
a) Rezervorul colector (4) al modulului de lucru (1) se umple cu apă rece curată până la
nivelul de 80 mm sub cota peretelui din stânga peste care trece tubul flexibil (20).
b) Se conectează instalaţia la priza electrică de alimentare respectând polaritatea
între fişa cablului de alimentare ăi priză.
c) Se montează în spaţiul de testare coloana debitmetrică cu diafragmă şi
rotametru (sau altă coloană din standul suport). Se verifică existenţa la capetele
racordurilor a inelelor O de etanşare. Se strâng cu mâna piuliţele de legătură
(22). Se conectează tuburile manometrice (23) la prizele de presiune (24).
d) Se închide complet robinetul cu sertar (21) şi se deschide puţin robinetul de
mână (9).
e) Se porneşte pompa de la butonul (16) de pornire (negru) şi se sesizează
zgomotul specific de funcţionare al pompei. Se deschide uşor robinetul (21)
şi se observă curgerea apei prin instalaţie (zonele transparente şi canalul
deversor). Se închide ventilul sferic (15) de la vasul tarat. În timp ce nivelul
creşte în vasul tarat se urmăreşte evoluţia lui şi în sticla de nivel (14). Se
închide robinetul de mână (9) şi se verifică etanşeitatea.
f) Se ridică ventilul cu bilă (15) şi se fixează pe deschis observând scurgerea
apei în rezervorul colector (4).
g) Cu pompa funcţionând se reglează debitul de la robinetul de mână (9) până
când integratorul analogic de debit (26) indică aproximativ debitul propus
Fig. 2.13. Instalaţie demonstrativă pentru debitmetrie. pentru testarea debitmetrului.
h) După parcurgerea tuturor regimurilor de lucru planificate se opreşte pompa. partea superioară, realizând separarea celor două coloane de apă. Funcţie de
Se deschide robinetul (21) şi de schimbă debitmetrul cu un altul de pe suport presiunea din instalaţie va trebui să pompăm atâta aer încât cele două coloane
verificând în prealabil existenţa inelelor O de etanşare la capete. de apă să ocupe o zonă citibilă pe rigla gradată în mm a piezometrului. Chiar
Notă: Niciodată nu se porneşte pompa în timp ce robinetul de control (21) este dacă este comprimat aerul din partea superioară a piezometrului, densitatea sa
deschis. rămâne în continuare neglijabilă în comparaţie cu cea a apei, astfel că utilizăm
Notă: Celelalte două tuburi flexibile rămase se conectează numai în cazul utilizării la calculul presiunii, relaţia stabilită în cadrul experimentului cu piezometrele.
tubului Venturi, al Diafragmei sau a sondei Pitot-Prandtl. Piezometrul cu mercur, poziţia (7) face parte din categoria piezometrelor
în formă U cu lichid mai dens decât lichidul a cărei presiune o măsurăm (apa).
La racordurile din partea inferioară din spate are o construcţie mai specială
2.4.1. Pregătirea şi verificarea vasului tarat care să-l protejeze în caz de eventuale şocuri de presiune astfel ca mercurul să
Vasul tarat se verifică şi se pregăteşte după cum urmează: nu ajungă în circuitul activ al instalaţiei.
a) Se admite în partea superioară a sticlei gradate o mică cantitate de agent de Notă: Mercurul este un metal lichid foarte toxic şi la manevrarea lui trebuie să
curăţire (alcool) care va micşora tensiunea superficială în tub şi implicit avem grijă să nu se verse pe jos şi să nu venim în contact direct cu el.
meniscul apei în tub facilitând o citire exactă a nivelului. Piezometrul se umple pe la partea superioară deschizând un dop de purjare.
b) Se porneşte pompa. Cele două coloane (egale în regim static) trebuie să aibă aproximativ 250 mm.
c) Se închide ventilul sferic al vasului tarat eliberând lănţişorul de susţinere. Conectarea la circuitul activ al instalaţiei se face prin celelalte două perechi de
d) Se aşteaptă până ce vasul tarat este plin şi apa trece în rezervorul de tuburi flexibile, trecând prin bateria de robinete de purjare (8), conexiunile C şi
captare (4) prin fanta de preaplin. Se observă dacă tot aerul s-a eliminat din D. Operaţiile de purjare a aerului decurg în mod asemănător cu precizarea că
sticla de nivel (nu sunt bule de aer). de data aceasta trebuie să fim mai precauţi la deschiderea robinetelor de
e) Aducerea la zero a riglei gradate de la sticla de nivel se face completând purjare şi a dopurilor filetate din partea superioară a piezometrului. Piezometrul
nivelul din vasul tarat până la trecerea în zona lărgită. Nivelul indicat în acest este în stare bună de lucru dacă în regim static cele două coloane de mercur
caz trebuie să fie la zero. În caz că nu este se desfac cele doua şuruburi de sunt egale şi în tuburile de legătură transparente nu există nici o bulă de aer.
fixare a riglei şi se poziţionează aceasta corespunzător. Notă: Se recomandă ca legăturile tuburilor flexibile la prizele de presiune să fie
Notă: Vasul tarat indică corect numai dacă în el există grătarul de liniştire (13). astfel făcute încât ramura din stânga a piezometrelor să indice un nivel
mai mare decât ramura din dreapta sau altfel spus ramura din dreapta a
2.4.2. Pregătirea şi verificarea piezometrelor piezometrelor se conectează la presiunea mai mare.
Piezometrul cu apa şi aer presurizat deasupra. Instalaţia este dotată cu 4 2.4.3. Operaţii de întreţinere ale instalaţiei
perechi de tuburi flexibile transparente din plastic. Dintre acestea există o pereche
mai lungă care se conectează la piezometrul în formă de U cu apă şi aer deasupra, Exploatarea instalaţiei în timp şi în condiţii bune presupune o manevrare
poziţia (6). Această pereche de tuburi face legătura între piezometru şi primele în cunoştinţă de cauză, respectând întocmai ordinea operaţiilor precizate pentru
două robinete cu cep pentru purjare (8) (A şi B, însă legătura se face cu racordurile fiecare experiment. Sunt necesare câteva precizări.
din spatele standului (2)). Perechea următoare de tuburi se conectează între • După fiecare utilizare a instalaţiei se va scoate din priză cablul de alimentare
bateria de robinete de purjare cu cep (8) la prizele coloanei debitmetrice (24). de la reţea.
Pentru activarea acestui piezometru se porneşte pompa realizând un regim de • Toate robinetele de reglare vor fi închise.
lucru după care se deschid robinetele cu cep de la prizele de presiune. Datorită • După măsurători pompa de aer se deconectează de la piezometrul cu aer.
diferenţei de presiune după câteva secunde apa va elimina aerul din tot circuitul • Vasul tarat se goleşte de apă.
acestui piezometru. Dacă mai sunt bule de aer acestea se elimină prin robinetele • La rezervorul de colectare se va verifica periodic nivelul apei şi după caz
de purjare (8) sau prin dopul filetat din partea superioară a piezometrului (6). se va completa.
Deoarece în instalaţie (pe circuitul de lucru) există o presiune de până la • A nu se funcţiona cu pompa fără apă în rezervor sau mult timp (peste 1 min)
1 bar, aerul în acest piezometru nu poate fi admis iniţial (înainte de pornire). În cu robinetul de refulare închis complet.
acest sens este prevăzută o pompă manuală de aer care se racordează la piezo- • Calitatea apei din circuit se va verifica periodic şi în caz că este murdară
metru în partea inferioară prin îndepărtarea căpăcelului de închidere. Pompa are sau contaminată cu vegetaţii organice se va schimba.
supapă de sens şi ea rămâne cuplată la piezometru pe tot parcursul măsurătorilor. • Niciodată nu se va porni pompa în timp ce robinetul de refulare (21) este
Aerul pompat cu această pompă ajunge printr-un tub, prin spatele piezometrului, în deschis.
măsurare se compune dintr-un element primar care realizează micşorarea locală

2.5. Experimente disponibile în instalaţia de debitmetrie a secţiunii de curgere a fluidului şi dintr-un element secundar care se constituie în
mijlocul de măsurare a diferenţei de presiune. Din acest motiv aceste aparate se
Staţiunea complexă pentru măsurarea debitelor de fluid dispune de o serie mai numesc şi deductive, debitul de fluid rezultând indirect, folosind o relaţie de
de debitmetre ce pot fi testate, obţinând astfel informaţii asupra următoarelor calcul în care intră parametrul măsurat direct şi care este căderea de presiune.
aspecte: Elementele deprimogene realizând micşorarea locală a secţiunii de curgere,
a) principiul de funcţionare al debitmetrelor; modifică structura energetică în sensul că creşte energia cinetică cu parametrul
b) mărimile măsurate direct şi relaţiile de calcul ale debitului dacă este cazul; semnificativ viteza şi scade energia potenţială cu parametrul semnificativ presiunea.
c) caracteristicile hidraulice la diferite regimuri de lucru; În plus fluidul fiind real se produce o disipaţie energetică locală care are ca
d) domenii de utilizare, comparaţii între caracteristicile unor categorii de debitmetre, efect global tot scăderea presiunii. Aşadar, măsurând căderea de presiune între
concluzii. două secţiuni semnificative ale elementului primar, se poate apoi calcula debitul
corespunzător căderii de presiune.
În acest sens, funcţie de debitmetrul utilizat sunt posibile următoarele Cele două debitmetre din această categorie sunt diafragma şi tubul Venturi,
categorii de experimente: fig. 2.14. Diafragma este un element obturator (deprimogen) al secţiunii de trecere
a) măsurarea debitului cu instrumentele deprimogene: având forma de coroană circulară şi grosime relativ mică în raport cu diametrul
- Experimentul A: diafragma; interior şi exterior. Secţiunea orificiului central este coaxială cu axa conductei.
- Experimentul B: tubul Venturi; Muchia de intrare este uşor ascuţită şi realizată dintr-un material rezistent la
b) măsurarea debitului cu sonda Pitot-Prandtl: Experimentul C; coroziune. După cum se observă în montajul din fig. 2.14.a), diafragma realizează
c) măsurarea debitului de fluid cu instrumentele mecano-electrice şi cu o contracţie bruscă a vânei de fluid urmată de o destindere bruscă (zona teşită
afişare directă: nu afectează destinderea fiind foarte îngustă).
- Experimentul D1: debitmetrul electromagnetic; Experimental s-a determinat că dacă prizele de presiune sunt plasate la
- Experimentul D2: debitmetrul cu contor volumic; distanţa D în amonte şi 0,5 D în aval de diafragmă, atunci diferenţa de presiune
- Experimentul D3: debitmetrul cu clapetă oscilantă; este maximă. Dacă prizele se amplasează în vecinătatea feţelor amonte şi aval ale
- Experimentul D4: debitmetrul cu diafragmă şi rotametru; discului diafragmei, diferenţele de presiune nu diferă în mod semnificativ. Astfel
d) măsurarea debitului cu deversorul: se utilizează prize direct în flanşe sau în fantă cu destindere într-un canal inelar,
care au avantajul unei foarte bune medieri pe toată circumferinţa secţiunii fantei.
- Experimentul E: deversorul triunghiular şi dreptunghiular;
- Experimentul F: măsurări comparative pentru determinarea debitului.
2.5.1. Experimentele A şi B: măsurarea debitului de fluid cu

instrumentele deprimogene
2.5.1.1. Obiectivul experimentelor
În cadrul acestor experimente de laborator se va urmări modalitatea de
măsurare a debitului de fluid cu ajutorul dispozitivelor deprimogene (care realizează
micşorarea locală a secţiunii de curgere a fluidului). De asemenea se vor pune
în evidenţă: dependenţa debitului de căderea de presiune pe debitmetru, variaţia
coeficientului de debit cu regimul de curgere şi pierderea hidraulică totală pe
coloana debitmetrică.
2.5.1.2. Consideraţii privind măsurarea cu instrumentele

deprimogene de pe staţiune
Principiul de măsurare se bazează pe dependenţa care există între debitul
(volumic sau masic) de fluid şi diferenţa de presiune între două puncte sau
două secţiuni transversale din zona modificată a curentului de fluid. Aparatul de Fig. 2.14. Diafragma (a) şi Tubul Venturi (b) având prize de presiune inelare
Tubul Venturi, fig. 2.14.b), spre deosebire de diafragmă realizează o trecere La verificarea sau etalonarea debitmetrului se foloseşte un alt debitmetru
lentă spre secţiunea minimă prin intermediul unui ajutaj convergent urmată de o în serie cu cel studiat prin care se măsoară efectiv debitul Q, iar apoi se
destindere progresivă după un ajutaj divergent. Datorită formei profilate la calculează coeficientul de debit α cu relaţia:
acelaşi raport de diametre de trecere între secţiunea maximă şi minimă, căderea
de presiune este mai mică ceea ce ne obligă să amplasăm a doua priză de Q
α= (2.19)
presiune în secţiunea minimă a tubului. ⎛ ρ Hg ⎞
Relaţia de calcul a debitului volumic Q pentru cele două debitmetre, stabilită (
S d 2 g ΔhHg ⎜⎜ ) − 1⎟⎟
pe baza ecuaţiei de continuitate şi a ecuaţiei transferului de energie este: ⎝ ρ ⎠
Fiecare debitmetru este montat pe un tronson de conductă de lungime
Δp
Q = αS d 2 (2.15) l = 0,754 m, prevăzut la capete cu prize pentru măsurarea căderii de presiune,
ρ din care rezultă apoi pierderea hidraulică totală (globală) pe debitmetru şi tronsonul
unde: de conductă aferent. În final se vor compara aceste pierderi între debitmetre şi
− α: coeficientul de debit care depinde de tipul instrumentului, raportul de se va concluziona asupra avantajelor utilizării debitmetrelor în raport cu energia
2 disipată şi variaţia coeficientului de debit funcţie de debitul măsurat sau regimul
Sd ⎛ d ⎞ de lucru. Din ecuaţia transferului de energie aplicată între secţiunea de intrare
deschidere m = = ⎜ ⎟ şi regimul de curgere caracterizat prin numărul şi ieşire a coloanei debitmetrice rezultă pierderea hidraulică totală:
SD ⎝ D ⎠
Reynolds, Re. Δptot
h p tot = (2.20)
πd 2
ρg
− Sd = : aria secţiunii de trecere (minime) a debitmetrului.
4 Piezometrul utilizat pentru măsurarea Δptot este în formă de U întors cu
πD 2 apă şi aer deasupra. Utilizând relaţia corespunzătoare acestui tip de piezometru
− SD = : aria secţiunii conductei unde se intercalează debitmetrul. Δptot = ρg ( haa ) şi relaţia (4.6) devine:
4
− ρ : densitatea lichidului din conductă. h p tot = Δhaa (2. 21)
− Δp: diferenţa de presiune măsurată între prizele debitmetrului.
Debitmetrele prezentate se verifică şi se calibrează cu un debitmetru
Numărul Reynolds care caracterizează regimul de curgere se calculează
etalon care este vasul tarat aflat în blocul din dreapta al instalaţiei. Debitul
cu relaţia:
măsurat cu acesta rezultă din raportul între volumul de lichid acumulat în vas, ΔV ,
v D
Re = m (2. 16 şi timpul cronometrat, Δt , în care s-a realizat respectivul volum.
υ
în care: ΔV
Qvt = (2. 22)
4Q Δt
− vm = : viteza medie în conductă.
πD 2 2.5.1.3. Metodologia experimentală
− υ: vâscozitatea cinematică a fluidului de lucru.
Tronsoanele de conductă cu debitmetrele aferente se află pe placa suport
Diferenţa de presiune, Δp, se măsoară cu un piezometru diferenţial în
din stânga instalaţiei „Armfield Flowmeter Demonstration Unit”. Ele se vor monta
formă de U cu mercur (Hg), având relaţia de calcul:
pe rând, în ordinea descrisă (sau opţional numai unele). În dreptul racordurilor
Δp = (ρ Hg − ρ) gΔhHg (2. 17) pentru cuplarea în instalaţie a coloanelor debitmetrice este prevăzută câte o priză
de presiune pentru a măsura pierderea hidraulică totală pe coloana debitmetrică
unde ΔhHg = hst − hdr , iar hst , hdr sunt înălţimile coloanelor de mercur din respectivă. Aceste prize se racordează la piezometrul diferenţial în formă de U
piezometru, ramura din stânga respective ramura din dreapta. întors cu apă şi aer deasupra, deoarece în majoritatea cazurilor căderea de presiune
Înlocuind Δp, relaţia (2.17) în (2.15), calculul debitului se face cu: pe coloana debitmetrică este mai mică decât căderea de presiune locală pe
debitmetru. Aceste conexiuni rămân permanente. Tuburile de legătură transparente
⎛ ρ Hg ⎞ de la piezometrul cu mercur se conectează la prizele locale ale debitmetrului montat
(
Q = αS d 2 g ΔhHg ⎜⎜ ) − 1⎟⎟ (2.18) în instalaţie. Fiecare priză de presiune are câte un robinet cu cep care este normal
⎝ ρ ⎠ închis şi se deschide numai în momentul efectuării măsurătorilor.
− Se pregăteşte cronometrul, aducându-l la zero şi după reglarea primului • Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu Tubul Venturi.
regim de lucru se aşteaptă câteva zeci de secunde pentru stabilizarea Constante şi date iniţiale: d = 0,018 m; D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3.
regimului de curgere.
− Se racordează pompa de aer la piezometrul cu apă şi aer deasupra şi se Piezometru cu Piezometru cu
pompează de câteva ori până când cele două coloane de apă sunt citibile Nr. ΔV Δt Qvt Qp v mercur (Hg) ΔpTV apă-aer hp tot
Re αTV
pe rigla gradată în mm dintre ele. crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [m/s] hst hdr ΔhHg [Pa] hst hdr Δha-a [m]
− Se închide ventilul cu bilă de la vasul tarat şi se urmăreşte nivelul de la sticla [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
de nivel. La nivele sub zero şi până pe la 5 litri indicaţia nivelului este uşor 1.
oscilantă şi se recomandă a nu se măsura în acest domeniu. În momentul
când nivelul a ajuns la cota de 5 litri se declanşează cronometrul aşteptând 2.
până când nivelul ajunge la 35..40 litri, se opreşte brusc cronometrul :
reţinând valoarea indicată în momentul opririi. Volumul cumulat şi timpul
6.
cronometrat se trec în tabel, în coloana ΔV respectiv Δt .
− Se citesc cât mai exact nivelele coloanelor de lichid ale celor două piezometre Utilitarul de calcule şi grafică MathCAD este recomandabil a fi utilizat în
şi se notează în tabel la rubrica hst respectiv hdr. prelucrarea rezultatelor din tabele. În caz că nu este posibilă utilizarea
− Informativ şi pentru comparaţie se notează şi indicaţia debitmetrului permanent MathCAD, mărimile calculate se vor determina cu un calculator de buzunar, iar
de pe circuitul de refulare al pompei, la rubrica Qp. graficele se vor face pe hârtie milimetrică.
− Se goleşte vasul tarat ridicând ventilul cu bilă şi se aşteaptă golirea sa Se vor pune în evidenţă sub formă grafică pentru fiecare debitmetru
până la nivelul sub zero. următoarele dependenţe:
− Se realizează un nou regim de curgere deschizând robinetul din capătul
coloanei debitmetrice şi se procedează identic. În total se vor realiza 5...6
− Qvt = f(Δp)
regimuri de curgere. − αi = f(Re), i = D, TV, SPP
Observaţie: Măsurătorile se vor efectua în ordinea crescătoare a debitelor
pentru a fi compatibile cu prelucrarea datelor şi grafice în MathCAD. DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice
Experimentul A, Masurarea debitului cu diafragma
−6
2.5.1.4. Rezultate experimentale şi concluzii k := 0 .. 5 d := 0.022 D := 0.039 ρ := 1000 ρHg := 13600 g := 9.81 ν := 1.01⋅ 10
Pentru fiecare debitmetru se va completa un tabel cu valori măsurate şi k+ 1 = ΔVk = Δt k = h_st_aa k = h_dr_aa k = h_st_Hg k = h_dr_Hg k =
calculate. Valorile măsurate se vor trece direct în unităţile de măsură în care au 1 40 62.2 2468 2252 1004 980
fost citite la aparatele de măsură, iar pentru mărimile calculate se vor utiliza
2 30 28.8 2576 2020 1024 960
relaţiile date în partea teoretică a lucrării.
3 40 30 2720 1772 1048 936
• Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu diafragma.
4 44 26 2892 1420 1076 904
Constante şi date iniţiale: d = 0,022 m; D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3;
5 50 25 3116 944 1120 864
g = 9,81 m/s2; t =.......°C; υ =.............m2/s (din anexa 1)
6 60 24 3520 132 1188 792
Piezometru cu Piezometru cu
Nr. ΔV Δt Qvt Qp v mercur (Hg) Δ pD apă-aer hp tot
Re αD ΔVk d
2
D
2
crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [m/s] hst hdr ΔhHg [Pa] hst hdrΔha-a [m] Qvt k := S_d := π⋅ S_D := π⋅
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] Δt k 4 4
1.
−3
10 ⋅ Qvt k
−3
10 ⋅ Qvt k ( v_D k⋅ D)
v_d k := v_D k := Re k :=
2. S_d S_D ν
:
Δh_aa k := h_st_aa k − h_dr_aa k Δh_Hg k := h_st_Hg k − h_dr_Hg k
6.
Qvt k = Qp k = v_d k = v_D k = Calculul curbei α=f(Re)

0.643 0.4 1.692 0.538 x_Re := 10000, 10100.. 90000
1.042 0.84 2.74 0.872
αD_i( x_Re) := interp ( regress ( Re , αD , 2) , Re , αD , x_Re)
1.333 1.2 3.508 1.116
0.71
1.692 1.6 4.452 1.417 0.706
2 2 5.261 1.674
2.5 2.5 6.577 2.093 0.7
αD k :=
(10 −3
⋅ Qvt k ) −3
Δp_aa k := 10 ⋅ ρ ⋅ g ⋅ Δh_aa k αD_i( x_Re)
0.69
S_d ⋅ 2⋅ g ⋅ Δh_Hg k⋅ 10 ⋅ ⎜
−3 ⎛ ρHg − 1⎞ αDk
⎟ Δp_Hg k := 10 ⋅ ( ρHg − ρ ) ⋅ g ⋅ Δh_Hg
−3
⎝ ρ ⎠ 0.68
Δh_aa k = Δp_aa k = Δh_Hg k = Δp_Hg k = αD k = Re k =

216 2.119·10 3 24 2.967·10 3 0.695 2.079·10 4 0.67
556 5.454·10 3 64 7.911·10 3 0.689 3.367·10 4

948 9.3·10 3 112 1.384·10 4 0.667 4.31·10 4 0.6610.66
2 .10 4 .10 6 .10 8 .10 1 .10
4 4 4 4 5
0
1.472·10 3 1.444·10 4 172 2.126·10 4 0.683 5.47·10 4 1×10
4 x_Re, Rek 9×10
4
2.172·10 3 2.131·10 4 256 3.164·10 4 0.661 6.465·10 4

Fig. 2.16. Curba α = f(Re) pentru diafragmă
3.388·10 3 3.324·10 4 396 4.895·10 4 0.665 8.081·10 4
Calculul curbei Q=f( Δ p) DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice
Experimentul B, Masurarea debitului cu Tubul Venturi
x_Δp := 0 , 10.. 50000
−6
k := 0 .. 5 d := 0.018 D := 0.039 ρ := 1000 ρHg := 13600 g := 9.81 ν := 1.01⋅ 10
Q_i( x_Δp ) := interp ( regress ( Δp_Hg , Qvt , 2) , Δp_Hg , Qvt , x_Δp )
2.5
2.5 ΔVk = Δt k = h_st_aa k = h_dr_aa k = h_st_Hg k = h_dr_Hg k =
40 52 2444 2260 1016 968
40 36.6 2464 2164 1040 948
2
40 28.5 2464 2060 1068 920
50 28.7 2448 1912 1108 880
Q_i ( x_Δp)
50 23.5 2440 1728 1164 824
1.5
Qvt k
60 15.2 2320 320 1520 468
ΔVk d
2
D
2
1 Qvt k := S_d := π⋅ S_D := π⋅
Δt k 4 4
−3
10 ⋅ Qvt k
−3
10 ⋅ Qvt k (v_D k⋅ D)
0.506 0.5 v_d k := v_D k := Re k :=
0 1 .10
4
2 .10
4
3 .10
4
4 .10
4
5 .10
4 S_d S_D ν
0 x_Δp , Δp_Hg k 5×10
4
Fig. 2.15. Curba Q = f(Δp) pentru diafragmă Δh_aa k := h_st_aa k − h_dr_aa k Δh_Hg k := h_st_Hg k − h_dr_Hg k
Qvt k = Qp k = v_d k = v_D k = x_Re := 10000, 10100.. 140000

0.77 0.5 3.02 0.64
1.09 0.9 4.29 0.91
αTV_i( x_Re) := interp ( regress ( Re , αTV, 2) , Re , αTV, x_Re)
1.4 1.3 5.52 1.17
0.97
1.74 1.7 6.85 1.46
2.13 2.05 8.36 1.78
0.96
3.95 3.6 15.51 3.3
αTVk :=
(10
−3
⋅ Qvt k ) −3
Δp_aa k := 10 ⋅ ρ ⋅ g ⋅ Δh_aa k 0.94
S_d ⋅ 2⋅ g ⋅ Δh_Hg k⋅ 10 ⋅ ⎜
−3 ⎛ ρHg − 1 ⎞ αTV_i( x_Re)
⎟ Δp_Hg k := 10 ⋅ ( ρHg − ρ ) ⋅ g ⋅ Δh_Hg k
−3
⎝ ρ ⎠ αTVk
0.92
Δh_aa k = Δp_aa k = Δh_Hg k = Δp_Hg k = αTVk = Re k =

0.9
184 1805.04 48 5933.09 0.88 24864.56
300 2943 92 11371.75 0.9 35326.7
0.88
404 3963.24 148 18293.69 0.91 45366.92
536 5258.16 228 28182.17 0.91 56313.46
0.87 0.86
712 6984.72 340 42026.04 0.91 68774.32
2 .10 4 .10 6 .10 8 .10 1 .10 1.2 .10 1.4 .10
4 4 4 4 5 5 5
0
2000 19620 1052 130033.51 0.96 127594.45 10000 x_Re, Rek 140000
x_Δp := 0 , 10 .. 40000 Fig. 2.18. Curba α = f(Re) pentru Tubul Venturi

Q_i ( x_Δp ) := interp ( regress ( Δp_Hg , Qvt , 2) , Δp_Hg , Qvt , x_Δp )
5 2.5.2. Experimentul C: măsurarea debitului

4.01
cu sonda Pitot-Prandtl
4 2.5.2.1. Obiectivul experimentului
În cadrul acestui experiment de laborator se va urmări modalitatea de
3 măsurare a debitului de fluid cu sonda Pitot-Prandtl. De asemenea se vor pune
Q_i ( x_Δp ) în evidenţă: dependenţa debitului de căderea de presiune pe sondă, variaţia
Qvt k coeficientului de debit cu regimul de curgere şi pierderea hidraulică totală pe
2 coloana debitmetrică.
2.5.2.2. Sonda Pitot-Prandtl

1
Sonda Pitot-Prandtl se utilizează pentru determinarea repartiţiei de presiuni
şi viteze într-un fluid în mişcare. În cazul de faţă sonda este plasată în axa
0.58 0
tronsonului de conductă transparentă. Orificiul central al sondei va percepe
0 2 .10
4
4 .10
4
6 .10
4
8 .10
4
1 .10
5
1.2 .10
5
1.4 .10
5
presiunea totală, ptot, a curentului de fluid din axa conductei, iar orificiile laterale
x_Δp , Δp_Hg k
0 140000
vor percepe presiunea statică, pst. Diferenţa dintre ele este presiunea dinamică,
Fig. 2.17. Curba Q = f(Δp) pentru Tubul Venturi pd, măsurată cu un piezometru diferenţial, fig. 2.19.
2.5.2.3. Rezultate experimentale şi concluzii

• Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu sonda Pitot-Prandtl.
Constante şi date iniţiale: D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3; g = 9,81 m/s2;
t =.......°C; υ =.............m2/s (din anexa 1)
Piezometru cu Piezometru cu
Nr. ΔV Δt Qvt Qp v mercur (Hg) ΔpPP apă-aer hp tot
Re α
crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [m/s] hst hdr ΔhHg PP [Pa] hst hdr Δha-a [m]
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
1.
:
4.
DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice

Fig. 2.19. Tronson debitmetric cu sonda Pitot-Prandtl. Experimentul C, Masurarea debitului cu Sonda Pitot-Prandtl
−6
k := 0 .. 5 D := 0.039 ρ := 1000 ρHg := 13600 g := 9.81 ν := 1.01⋅ 10
pdin = ptot − pst = Δpdin = (ρ Hg − ρ) g (ΔhHg ) (2.23)
ΔVk = Δt k = h_st_aa k = h_dr_aa k = h_st_Hg k = h_dr_Hg k =
Viteza fluidului din axa conductei (viteza maximă) se calculează cu relaţia: 40 33 1808 1768 998 992
40 24.2 1828 1764 1000 990
Δp din
v max = α s 2 (2.24) 50 20.8 1900 1760 1004 984
ρ
60 18 2000 1760 1016 974
unde αs ≅ 1 este coeficientul de etalonare al sondei. Se defineşte un coeficient 60 15 2140 1760 1024 964
de debit ca raport între viteza medie pe secţiune vm şi viteza maximă vmax, 60 12.5 2248 1740 1036 952
v
α PP = m cu ajutorul căruia se calculează debitul Q. ΔVk D
2 −3
10 ⋅ Qvt k ( v_D k⋅ D)
v max Qvt k := S_D := π ⋅ v_D k := Re k :=
Δt k 4 S_D ν
⎛ ρ Hg ⎞
(
Q = vm S D = α PP S D 2 g ΔhHg ⎜⎜ )
− 1⎟⎟ (2.25) Δh_aa k := h_st_aa k − h_dr_aa k Δh_Hg k := h_st_Hg k − h_dr_Hg k
⎝ ρ ⎠
αPP k :=
(10− 3⋅ Qvt k) −3
Δp_aa k := 10 ⋅ ρ ⋅ g ⋅ Δh_aa k
În cazul etalonării sau verificării sondei se calculează αPP cu relaţia:
S_D ⋅ 2⋅ g ⋅ Δh_Hg k⋅ 10 ⋅ ⎜
−3 ⎛ ρHg − 1 ⎞
⎟ Δp_Hg k := 10 ⋅ ( ρHg − ρ ) ⋅ g ⋅ Δh_Hg k
−3
α PP =
Q
(2.26) ⎝ ρ ⎠
⎛ ρ Hg ⎞
(
S D 2 g ΔhHg ⎜⎜ ) − 1⎟⎟ Δh_aa k = Δp_aa k = Δh_Hg k = Δp_Hg k = αPP k = Re k =
⎝ ρ ⎠ 40 392.4 6 741.636 0.833 3.918·10 4
64 627.84 10 1.236·10 3 0.88 5.343·10 4
Referitor la pierderile hidraulice pe tronsonul de conductă tipizată în care
este montată sonda sunt valabile considerentele şi relaţiile de la experimentele 140 1.373·10 3 20 2.472·10 3 0.905 7.77·10 4
A şi B. Sonda Pitot-Prandtl obturând în foarte mică măsură secţiunea conductei 240 2.354·10 3 42 5.191·10 3 0.866 1.077·10 5
în care este montată, pierderile hidraulice măsurate sunt practic aferente doar 380 3.728·10 3 60 7.416·10 3 0.869 1.293·10 5
tronsonului de conductă tipizată dintre cele două prize de presiune. 508 4.983·10 3 84 1.038·10 4 0.882 1.552·10 5
5 în care se recomandă a fi utilizat debitmetrul şi unde precizia de măsurare este

4.878
mai bună.
Pierderea hidraulica pe intregul tronson pentru cele trei debitmetre
4
−3 sau Δp_aa k
hp_tot k := 10 ⋅ Δh_aa k
hp_tot k :=
ρ ⋅g
3
Q_i(x_Δp) hp_D k = hp_TV k = hp_PP k =
Qvtk 0.216 0.184 0.04
2
0.556 0.3 0.064
0.948 0.404 0.14
1 1.472 0.536 0.24
2.172 0.712 0.38
0.973
3.388 2 0.508
0
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000
100 x_Δp , Δp_aak 5.5×10
3 hp_D_i ( x_Q) := interp ( regress ( Q_D , hp_D , 3) , Q_D , hp_D , x_Q)
hp_TV_i( x_Q) := interp ( regress ( Q_TV, hp_TV , 3) , Q_TV, hp_TV , x_Q)
Fig. 2.20. Curba Q = f(Δp) pentru Sonda Pitot-Prandtl
hp_PP_i ( x_Q) := interp ( regress ( Q_PP , hp_PP , 3) , Q_PP , hp_PP , x_Q)
x_Re := 15000, 15100.. 160000
În final, pe aceeaşi diagramă, se vor reprezenta pierderile hidraulice
αPP_i( x_Re) := interp ( regress ( Re , αPP , 2) , Re , αPP , x_Re)
măsurate pe coloana debitmetrică funcţie de debitul de fluid vehiculat: hp tot i = f(Qvt),
i = D, TV, SPP .
0.905
Se pune astfel în evidenţă efectul disipativ dat de debitmetrul montat într-
un circuit hidraulic şi de aici avantaje şi dezavantaje referitor la utilizarea lor.
0.9
15
13.793
0.88
αPP_i( x_Re)
hp_D_i(x_Q)
αPPk
0.86 hp_Dk 10
hp_TV_i( x_Q)
0.84 hp_TVk
hp_PP_i( x_Q)
5
hp_PPk
0.8230.82
2 .10 4 .10 6 .10 8 .10 1 .10 1.2 .10 1.4 .10 1.6 .10
4 4 4 4 5 5 5 5
0
1.5×10
4 x_Re, Rek 1.6×10
5
Fig. 2.21. Curba α = f(Re) pentru Sonda Pitot-Prandtl. 0.033 0

0 1 2 3 4 5
Din graficele coeficientului de debit, α, funcţie de numărul Reynolds se 0.5 x_Q, Q_Dk , x_Q, Q_TVk , x_Q, Q_PPk 5
pune în evidenţă faptul că la numere Re mici, coeficientul α se modifică sensibil Fig. 2.22. Compararea pierderilor hidraulice pentru cele trei debitmetre.
cu scăderea numărului Re, iar la valori mari ale numărului Re, există o zonă palier
2.5.3. Experimentele D1, D2, D3, D4: măsurarea debitului de fluid

cu instrumentele mecano-electrice şi cu afişare directă
2.5.3.1. Obiectivul experimentelor
În cadrul acestor experimente se vor testa patru tipuri de debitmetre
mecano-electrice şi cu afişare directă a debitului. Se vor observa următoarele
aspecte legate de utilizarea acestor debitmetre:
• principiul de măsurare şi modul de afişare a debitului măsurat;
• precizia de măsurare, comparând indicaţia lor cu acelaşi debit măsurat cu
vasul tarat;
• compararea pierderilor hidraulice măsurate pe fiecare debitmetru.
2.5.3.2. Instrumentele mecano-electrice

Fig. 2.23. Schema de principiu a debitmetrului electromagnetic
Cele patru tipuri de debitmetre din această categorie care se pot testa
sunt următoarele:
• Experimentul D1: debitmetrul electromagnetic;
• Experimentul D2: debitmetrul cu contor volumic;
• Experimentul D3: debitmetrul cu clapetă oscilantă;
• Experimentul D4: debitmetrul cu diafragmă şi rotametru.
Debitmetrul electromagnetic are ca principiu de funcţionare legea funda-
mentală a inducţiei electromagnetice în care rolul conductorului care intersectează
liniile de câmp electromagnetic este îndeplinit chiar de fluidul de lucru. Acesta
din urmă trebuie să conţină o cantitate minimă de săruri pentru a fi bun conducător
de electricitate.
Elementele constructive ale acestui debitmetru, fig. 2.23, sunt doi magneţi
permanenţi plasaţi diametral opus şi cu polarităţi diferite, pe peretele ne metalic al
conductei. În planul perpendicular pe liniile de câmp magnetic se plasează în pere-
tele conductei, doi electrozi diametral opuşi ce vin în contact cu apa din conductă.
Curgând în zona câmpului electromagnetic şi intersectând liniile de câmp magnetic,
lichidul se comportă ca un pachet de „conductori imaginari” ce intersectează liniile
de câmp. Conform legii fundamentale a inducţiei, în fluidul electrolit se induce
o tensiune electromotoare care este proporţională cu viteza de deplasare a
„conductorilor imaginari” de lichid. Legând electrozii la un voltmetru etalonat în
unităţi de debit, acesta va indica direct valoarea debitului măsurat. Precizia de
măsurare este suficient de bună, 0,5 %. Ne având piese în mişcare şi ne inducând
pierderi hidraulice locale datorită faptului că secţiunea sa de trecere este constantă
şi egală cu cea a conductei, fac din acest instrument un debitmetru avantajos şi
Fig. 2.24. Tronson de conductă tipizată cu debitmetru electromagnetic
eficient în majoritatea cazurilor. Are dezavantajul că nu funcţionează decât cu
lichide având conductivitate electrică minimă şi că are un preţ de cost relativ ridicat. Debitmetrul cu contor volumic are ca principiu de funcţionare modul
În figura 2.24. se prezintă tronsonul de conductă tipizată al instalaţiei de în care este vehiculat fluidul de maşinile hidrostatice volumice. În acest
laborator în care este plasat debitmetrul electromagnetic. Având la ieşire o mărime debitmetru fluidul (vâna de fluid) este divizat temporar în volume mici, specifice
electrică, acest debitmetru are o mufă pentru cuplare la placa de achiziţii de mecanismului cu care funcţionează debitmetrul şi pe care îl pune în mişcare
date pe calculator, permiţând astfel înregistrarea directă a debitului măsurat. împreună cu mecanismul de numărare şi înregistrare a volumelor. Pentru a afla
debitul utilizatorul trebuie să noteze două volume curente indicate de aparat, să Clapeta fiind articulată în partea superioară, se deschide datorită forţei
facă diferenţa volumelor, iar rezultatul se împarte la timpul cronometrat între hidrodinamice date de curentul de fluid şi ocupă poziţii de deschidere caracterizate
cele două volume. Relaţia de calcul a debitmetrului este: de unghiul α faţă de verticală, depinzând de echilibrul dinamic stabilizat între
ΔVCV momentul forţei de greutate şi momentul rezultantei forţelor hidrodinamice date
QCV = (2.27) de fluid asupra clapetei, în raport cu axa articulaţiei suport a clapetei. Clapeta la
ΔtCV rândul ei acţionează un mecanism cu cadran de afişare în unităţi de debit.
unde: Marcarea cadranului indicator se face în urma etalonării debitmetrului cu un alt
− ΔVCV = Vf – Vi, diferenţa volumelor înregistrate pe parcursul cronometrării, debitmetru de precizie.
Instalaţia de laborator este dotată cu un astfel de debitmetru încadrat în
− ΔtCV = tf – ti, timpul de cronometrare (de obicei ti = 0)
coloana debitmetrică conform fig. 2.27. Pe cadranul indicator al acestui
debitmetru se afişează debitul în litri pe minut (l/min).
Fig. 2.25. Tronson de conductă tipizată cu debitmetrul cu contor volumic

Eroarea relativă a acestor debitmetre se situează între 0,5% şi 1% şi
creşte cu debitul. Aceste debitmetre se numesc adesea contoare de fluid, utilizate
în măsurarea volumului de fluid livrat de un producător, unui consumator casnic Fig. 2.27. Tronson de conductă tipizată cu debitmetrul cu clapetă oscilantă
sau industrial. Debitmetrul cu diafragmă şi rotametru realizează de fapt o îmbinare de
Debitmetrul cu clapetă oscilantă. Principiul de funcţionare al acestui două debitmetre dintre care doar rotametrul afişează direct debitul. Construcţia
debitmetru se bazează pe deviaţia faţă de poziţia verticală a unei clapete dispozitivului este similară cu diafragma ca element primar, iar ca element
plasată în curentul de fluid. În poziţia de repaus (debit zero), clapeta obturează secundar se foloseşte un rotametru, (fig. 2.28), racordat la prizele de presiune ale
complet orificiul de trecere şi ocupă această poziţie datorită greutăţii proprii, diafragmei. Orificiile de racord ale prizelor de presiune s-au mărit la dimensiunea
(fig. 2.26). necesară curgerii prin rotametru. Diafragma are doar rolul de obturator local pentru a
crea o diferenţă de presiune care să ramifice debitul din conductă spre rotametru,
iar apoi să fie recuperat după diafragmă. Practic se realizează un şunt hidraulic
local prin care debitul deviat prin rotametru este proporţional cu debitul conductei.
Rotametrul este un debitmetru alcătuit dintr-un tub tronconic vertical şi
transparent în care se află un plutitor liber cu centrul de greutate în partea inferioară.
Interacţiunea dintre curentul de fluid ascendent şi plutitor face ca acesta din urmă să
ocupe diverse poziţii pe verticală funcţie de echilibrul dinamic stabilit între greutatea
proprie a flotorului şi forţa hidrodinamică indusă de curentul de fluid asupra lui.
Forma conică a tubului face ca interstiţiul între gulerul flotorului şi peretele tubului
să crească progresiv, permiţând trecerea unui debit din ce în ce mai mare.
Conicitatea tubului, forma flotorului şi aria interstiţiului fac ca între debitul
Fig. 2.26. Schema de principiu a debitmetrului cu clapetă oscilantă QR şi poziţia flotorului să existe o proporţionalitate. În urma etalonării rotametrului
se marchează pe tubul transparent tronconic, valorile debitului funcţie de poziţia

flotorului. În cazul de faţă existând proporţionalitate şi între debitele din ramificaţie:
Q – al conductei, QD – al diafragmei, QR – al rotametrului, marcarea s-a făcut în
unităţi ale debitului total Q. Sensibilitatea rotametrului se manifestă, în acest
caz, începând cu debite de 0,5 l/s. Ansamblul este încadrat într-o conductă
tipizată cu racorduri specifice instalaţiei de debitmetrie, fig. 2.29.
Fig. 2.29. Tronson de conductă tipizată cu debitmetrul cu diafragmă şi rotametru

unde ΔhHg = hst − hdr , iar hst , hdr sunt înălţimile coloanelor de mercur din piezometru,
ramura din stânga respectiv ramura din dreapta şi înlocuind în relaţia (2.28) rezultă:
⎛ ρ Hg ⎞
h p tot = ⎜⎜ − 1⎟⎟ ΔhHg (2.30)
⎝ ρ ⎠
În cazul piezometrului în formă de U întors cu apă şi aer deasupra pentru Δp
avem Δptot = ρg(Δhaa) unde Δhaa = hst − hdr , iar hst , hdr sunt înălţimile coloanelor
de apă din piezometru, ramura din stânga respectiv ramura din dreapta şi astfel
Fig. 2.28. Schema de principiu a debitmetrului cu diafragmă şi rotametru relaţia (2.28) devine pentru acest caz:
Fiecare debitmetru este montat pe un tronson de conductă de lungime h p tot = Δ haa (2.31)
l = 0,754 m, prevăzut la capete cu prize pentru măsurarea căderii de presiune,
din care rezultă apoi pierderea hidraulică totală (globală) pe debitmetru şi Debitmetrele prezentate se verifică şi se calibrează cu un debitmetru etalon
tronsonul de conductă aferent. În final se vor compara aceste pierderi între cele care este vasul tarat aflat în blocul din dreapta al instalaţiei. Debitul măsurat cu
patru debitmetre şi se va concluziona asupra avantajelor utilizării debitmetrelor acesta rezultă din raportul între volumul de lichid acumulat în vas, ΔV, şi timpul
în raport cu energia disipată şi precizia de măsurare sau regimul de lucru. Din cronometrat, Δt, în care s-a realizat respectivul volum.
ecuaţia transferului de energie aplicată între secţiunea de intrare şi ieşire a Totodată se calculează eroarea relativă a fiecărui debitmetru în raport cu
coloanei debitmetrice rezultă pierderea hidraulică totală: vasul tarat. Eroarea, Er, se exprimă în procente, %.
Δ ptot Qdeb
h p tot = (2.28) Er = 1 − ⋅ 100 (2.32)
ρg Qvt
Piezometrul utilizat pentru măsurarea Δptot este în formă de U cu mercur unde Qdeb este debitul indicat de debitmetrul verificat.
cu excepţia debitmetrului electromagnetic când se foloseşte piezometrul în
formă de U întors cu apă şi aer deasupra datorită căderii mici de presiune pe 2.5.3.3. Metodologia experimentală
acest debitmetru. Utilizând relaţia corespunzătoare tipului de piezometru, în
cazul celui cu mercur (Hg) pentru Δp avem: • Se elimină aerul de pe tuburile de legătură ale prizelor de presiune cu mano-
metrele cu apă-aer sau mercur. În acest scop se deschid pe rând robinetele
Δptot = (ρ Hg − ρ) g ΔhHg (2.29) de purjare şi cele de la prize.
• Se pregăteşte cronometrul, aducându-l la zero şi după reglarea primului Volume Piezometru cu

regim de lucru se aşteaptă câteva zeci de secunde pentru stabilizarea Nr. ΔV Δt Qvt Qp contorizate Δtc Qcv mercur (Hg) Δptot hp tot Er
regimului de curgere. crt. [l] [s] [l/s] [l/s] Vi Vf ΔVcv [s] [l/s] hst hdr ΔhH [Pa] [m] [%]
• În caz că se foloseşte piezometrul cu apă şi aer deasupra se racordează 3 3 3
[m ] [m ] [m ] [mm] [mm] [mm]
pompa de aer la piezometru şi se pompează de câteva ori până când cele
1.
două coloane de apă sunt citibile pe rigla gradată, în mm, dintre ele.
• Se închide ventilul cu bilă de la vasul tarat şi se urmăreşte nivelul de la sticla :
de nivel. La nivele sub zero şi până pe la 5 litri indicaţia nivelului este uşor 6.
oscilantă şi se recomandă a nu se măsura în acest domeniu. În momentul
când nivelul a ajuns la cota de 5 litri se declanşează cronometrul aşteptând
• Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu debitmetrul cu clapetă oscilantă.
până când nivelul ajunge la 35..40 litri, se opreşte brusc cronometrul reţinând
valoarea indicată în momentul opririi. Volumul cumulat şi timpul cronometrat Constante şi date iniţiale: D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3; ρHg =13600 kg/m3;
se trec în tabel, în coloana ΔV respectiv Δt. g = 9,81 m/s2.
• Se citesc cât mai exact nivelele coloanelor de lichid ale piezometrului şi se Piezometru cu
notează în tabel la rubrica hst respectiv hdr. Nr. ΔV Δt Qvt Qp Qco mercur (Hg) Δptot hp tot Er
• Informativ şi pentru comparaţie se notează şi indicaţia debitmetrului permanent crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [l/s] [Pa] [m] [%]
hst ΔhHg
hdr
de pe circuitul de refulare al pompei, la rubrica Qp. [mm] [mm] [mm]
• Se goleşte vasul tarat ridicând ventilul cu bilă şi se aşteaptă golirea sa până
1.
la nivelul sub zero.
• Se realizează un nou regim de curgere deschizând robinetul din capătul coloanei :
debitmetrice şi se procedează identic. În total se vor realiza 5-6 regimuri de curgere. 6.
• Observaţie: Măsurătorile se vor efectua în ordinea crescătoare a debitelor
pentru a fi compatibile cu prelucrarea datelor şi graficelor în MathCAD. • Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu debitmetrul cu diafragmă.
2.5.3.4. Rezultate experimentale şi concluzii Constante şi date iniţiale: D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3; ρHg =13600 kg/m3;
g = 9,81 m/s2.
Pentru fiecare debitmetru se va completa un tabel cu valori măsurate şi
calculate. Valorile măsurate se vor trece direct în unităţile de măsură în care au Piezometru cu
fost citite la aparatele de măsură, iar pentru mărimile calculate se vor utiliza Nr. ΔV Δt Qvt Qp QDR mercur (Hg) Δptot hp tot Er
relaţiile date în partea teoretică a lucrării. crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [l/s] hst hdr ΔhHg [Pa] [m] [%]
[mm] [mm] [mm]
• Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu debitmetrul electromagnetic.
1.
Constante şi date iniţiale: D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3; g = 9,81 m/s2.
:
Piezometru cu 6.
Nr. ΔV Δt Qvt Qp Qelm apă-aer Δptot hp tot Er
crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [l/s] hst hdr Δha-a [Pa] [m] [%] Utilitarul de calcule şi grafică MathCAD este recomandabil a fi folosit în
[mm] [mm] [mm]
prelucrarea rezultatelor din tabele. În caz că nu este posibilă utilizarea MathCAD,
1. mărimile calculate se vor determina cu un calculator de buzunar, iar graficele
: se vor face pe hârtie milimetrică.
6. Se vor reprezenta sub formă grafică pentru fiecare debitmetru următoarele
dependenţe:
• Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu debitmetrul cu contor volumic. • hp tot = f(Qvt), hp tot = f(Qdeb), se pun în evidenţă pierderea hidraulică pe fiecare
Constante şi date iniţiale: D = 0,039 m; ρ = 1000 kg/m3; ρHg =13600 kg/m3; debitmetru şi abaterea debitului indicat de debitmetru faţă de debitul vasului
g = 9,81 m/s2. tarat la aceeaşi pierdere.
• Erdeb = f(Qvt), se pune în evidenţă eroarea procentuală a fiecărui debitmetru 0.933
faţă de vasul tarat.

0.8
În final, pe aceeaşi diagramă, se vor pune în evidenţă pierderile hidraulice
măsurate pe coloana debitmetrică funcţie de debitul de fluid vehiculat: hp tot i = f(Qvt), 0.6
y_hp_vt ( x_Q)
i = elm, cv, co, dr .
Se va vedea astfel efectul disipativ dat de debitmetrul montat într-un circuit hp_tot k
0.4
hidraulic şi de aici avantaje şi dezavantaje referitor la utilizarea sa. y_hp_elm ( x_Q)
hp_tot k
0.2
Experimentul D1, Masurarea debitului cu debitmetrul electromagnetic
0
k := 0 .. 5 D := 0.039 ρ := 1000 g := 9.81

− 0.02 0.2
ΔVk = Δt k = h_st_aa k = h_dr_aa k = 0 1 2 3 4 5 6
0 x_Q , Qvt k , x_Q , Qelm k 5.2
40 45 2460 2424 ΔVk
Qvt k := Fig. 2.30. Pierderea hidraulică funcţie de debitul etalon şi cel indicat
40 25 2400 2296 Δt k
50 20.4 2236 2016 Qelmk
Calculul erorilor de masurare: Erk := 1 − ⋅ 100 Erk =
50 15.2 1980 1596 Qvt k
1
60 15 1568 1000
0.75
60 12 1616 792
1.917
Δh_aa k := h_st_aa k − h_dr_aa k 1.747
−3 0.05
Δp k := ρ ⋅ g ⋅ 10 ⋅ Δh_aa k
2.56
Δp k
Pierderea hidraulica pe intregul tronson: hp_tot k :=
ρ ⋅g y_Er ( x_Q) := interp ( regress ( Qvt , Er, 2) , Qvt , Er, x_Q)
Qvt k = Qp k = Qelmk = Δh_aa k = Δp k = =

3
hp_tot k 2.56
0.889 0.66 0.88 36 353.16 0.036

2.5
1.6 1.5 1.612 104 1.02·10 3 0.104
2.451 2.4 2.404 220 2.158·10 3 0.22
2
3.289 3.26 3.232 384 3.767·10 3 0.384
y_Er( x_Q)
4 3.9 3.998 568 5.572·10 3 0.568 1.5
Erk
5 4.74 4.872 824 8.083·10 3 0.824
1
Reprezentarea grafica a pierderilor hidraulice pe tronsonul cu debitmetrul
x_Q := 0 , 0.01.. 5.2 0.5
y_hp_vt ( x_Q) := interp ( regress ( Qvt , hp_tot , 2) , Qvt , hp_tot , x_Q) 0.05 0
0 1 2 3 4 5 6
y_hp_elm ( x_Q) := interp ( regress ( Qelm, hp_tot , 2) , Qelm, hp_tot , x_Q) 0 x_Q , Qvtk 5.2
Fig. 2.31. Eroarea procentuală funcţie de debitul etalon


Qcv k
Experimentul D2, Masurarea debitului cu debitmetrul cu contor volumic Calculul erorilor de masurare: Erk := 1 − ⋅ 100 Erk =
k := 0 .. 5 D := 0.039 ρ := 1000 g := 9.81 ρHg := 13600 Qvt k
0
ΔVk = Δt k = h_st_Hg k = h_dr_Hg k = Vik = Vfk = Δt_cv k = 3.226
40 34 1040 948 4000 4040 34
1.6
40 24 1080 908 4340 4380 24.8
2.083
60 24.6 1172 816 4740 4800 25
0.5
60 18.8 1292 692 5220 5280 19.2
2.817
70 17.9 1476 512 5762 5862 25.7
60 13.8 1528 460 6600 6660 14.2 y_Er( x_Q) := interp ( regress ( Qvt , Er, 2) , Qvt , Er, x_Q)
Δh_Hg k := h_st_Hg k − h_dr_Hg k ΔVk
Qvt k := 3.226
4
Δt k
Δp k := ( ρHg − ρ ) ⋅ g ⋅ 10 ⋅ Δh_Hg k
−3
Δp k Vfk − Vik
Pierderea hidraulica pe intregul tronson: hp_tot k := Qcv k := 3
ρ ⋅g Δt_cv k
Qvt k = Qp k = Qcv k = Δh_Hg k = Δp k = hp_tot k =

y_Er( x_Q)
1.176 1 1.176 92 1.137·10 4 1.159 2
Erk
1.667 1.6 1.613 172 2.126·10 4 2.167
2.439 2.4 2.4 356 4.4·10 4 4.486
3.191 3.2 3.125 600 7.416·10 4 7.56 1
3.911 4 3.891 964 1.192·10 5 12.146

4.348 4.2 4.225 1068 1.32·10 5 13.457
Reprezentarea grafica a pierderilor hidraulice pe tronsonul cu debitmetrul 0 0
0 1 2 3 4 5
x_Q := 0.4, 0.41.. 5 0.4 x_Q , Qvt k 5
y_hp_vt ( x_Q) := interp( regress ( Qvt , hp_tot , 2) , Qvt , hp_tot , x_Q) Fig. 2.33. Eroarea procentuală funcţie de debitul etalon
y_hp_cv ( x_Q) := interp( regress ( Qcv , hp_tot , 2) , Qcv , hp_tot , x_Q)
19.082
20 Experimentul D3, Masurarea debitului cu debitmetrul cu clapeta oscilanta
k := 0 .. 4 D := 0.039 ρ := 1000 g := 9.81 ρHg := 13600
15 ΔVk = Δt k = h_st_Hg k = h_dr_Hg k = Qco k = in l/min
40 34.8 1408 584 60
y_hp_vt ( x_Q)
40 24.3 1472 516 92 ΔVk
Qvt k :=
10
hp_tot k
50 20.2 1544 444 146 Δt k
y_hp_cv( x_Q)
5 60 18.3 1588 400 204 Qco k
hp_tot k
60 14.5 1656 332 258 Qco k :=
60
0 Δh_Hg k := h_st_Hg k − h_dr_Hg k
Δp k := ( ρHg − ρ ) ⋅ g ⋅ 10 ⋅ Δh_Hg k
−3
− 0.154 5
0 1 2 3 4 5
x_Q , Qvt k , x_Q , Qcvk
Δp k
0.4 5
Fig. 2.32. Pierderea hidraulică funcţie de debitul etalon şi cel indicat ρ ⋅g
Qvt k = Qp k = Qco k = Δh_Hg k = Δp k = hp_tot k = 19.012

20
1.149 0.96 1 824 1.019·10 5 10.382

1.646 1.6 1.533 956 1.182·10 5 12.046
15
2.475 2.4 2.433 1100 1.36·10 5 13.86
3.279 3.2 3.4 1188 1.468·10 5 14.969
y_Er( x_Q)
4.138 3.9 4.3 1324 1.637·10 5 16.682 10
Erk

5
x_Q := 0.6, 0.602.. 4.5
y_hp_vt ( x_Q) := interp ( regress ( Qvt , hp_tot , 2) , Qvt , hp_tot , x_Q)
y_hp_co ( x_Q) := interp ( regress ( Qco , hp_tot , 2) , Qco , hp_tot , x_Q) 1.693 0
0 1 2 3 4 5
0.6 x_Q , Qvtk 4.5
18
17.007
Fig. 2.35. Eroarea procentuală funcţie de debitul etalon
16
Experimentul D4, Masurarea debitului cu debitmetrul cu diafragma si rotametru
y_hp_vtx_Q
( )
k := 0 .. 5 D := 0.039 ρ := 1000 g := 9.81 ρHg := 13600
14
hp_totk ΔVk = Δt k = h_st_Hg k = h_dr_Hg k =
y_hp_cox_Q
( ) 40 41 1000 984 ΔVk
Qvt k :=
hp_totk
12 40 23.8 1016 972 Δt k
50 21.1 1044 940
10 50 15 1084 904
60 14.1 1140 848
60 13 1200 784
8.979 8
0 1 2 3 4 5
Δh_Hg k := h_st_Hg k − h_dr_Hg k
0.6 x_Q, Qvtk , x_Q, Qcok 4.5
Δp k := ( ρHg − ρ ) g ⋅ 10 ⋅ Δh_Hg k
−3
Fig. 2.34. Pierderea hidraulică funcţie de debitul etalon şi cel indicat
Δp k
Qco k ρ ⋅g
Calculul erorilor de masurare: Erk := 1 − ⋅ 100 Erk =
Qvt k
13 Qvt k = Qp k = Qdr k = Δh_Hg k = Δp k = hp_tot k =
6.85 0.976 0.8 1 16 1.978·10 3 0.202
1.693 1.681 1.6 1.6 44 5.439·10 3 0.554
3.7 2.37 2.4 2.4 104 1.286·10 4 1.31
3.917 3.333 3.14 3.2 180 2.225·10 4 2.268
4.255 3.96 4 292 3.609·10 4 3.679
y_Er( x_Q) := interp ( regress ( Qvt , Er, 2) , Qvt , Er, x_Q) 4.615 4.72 4.8 416 5.142·10 4 5.242
Reprezentarea grafica a pierderilor hidraulice pe tronsonul cu debitmetrul Pierderea hidraulica pe intregul tronson pentru cele patru debitmetre
x_Q := 0.4, 0.41.. 5 hp_elm k = hp_cv k = hp_co k = hp_dr k =

0.036 1.159 10.382 0.202
0.104 2.167 12.046 0.554
y_hp_dr ( x_Q) := interp ( regress ( Qdr , hp_tot , 2) , Qdr , hp_tot , x_Q)
0.22 4.486 13.86 1.31
5.876
6 0.384 7.56 14.969 2.268
0.568 12.146 16.682 3.679
0.824 13.457 16.682 5.242
4
hp_elm_i ( x_Q) := interp ( regress ( Q_elm , hp_elm , 2) , Q_elm , hp_elm , x_Q)
y_hp_vt ( x_Q)
hp_cv_i ( x_Q) := interp ( regress ( Q_cv , hp_cv , 2) , Q_cv , hp_cv , x_Q)
hp_tot k hp_co_i ( x_Q) := interp ( regress ( Q_co , hp_co , 2) , Q_co , hp_co , x_Q)
y_hp_dr ( x_Q) hp_dr_i ( x_Q) := interp ( regress ( Q_dr , hp_dr , 2) , Q_dr , hp_dr , x_Q)
hp_tot k 20
2 18.138
hp_elm_i ( x_Q)
15
hp_elm k
0.013 hp_cv_i ( x_Q)

0
0 1 2 3 4 5 10
hp_cvk
0.4 x_Q , Qvt k , x_Q , Qdrk 5
Fig. 2.36. Pierderea hidraulică funcţie de debitul etalon şi cel indicat

hp_co_i( x_Q)
5
hp_cok
hp_dr_i( x_Q)
x_Q := 0.4, 0.41.. 5 hp_drk 0

− 0.154
y_hp_dr ( x_Q) := interp ( regress ( Qdr , hp_tot , 2) , Qdr , hp_tot , x_Q) 5
0 1 2 3 4 5
0.4 x_Q , Q_elm k , x_Q , Q_cvk , x_Q , Q_cok , x_Q , Q_drk 5
6
6
Fig. 2.38. Compararea pierderilor pentru cele patru debitmetre
5
2.5.4. Experimentul E: măsurarea debitului cu deversorul

4
y_Er( x_Q) 2.5.4.1. Obiectivul experimentelor
Erk
Obiectivul experimentelor este de a observa şi însuşi modalitatea de
3
măsurare a debitului cu deversorul şi de a determina coeficientul de debit al
unui deversor triunghiular şi al unui deversor dreptunghiular.
2
2.5.4.2. Debitmetrele montate pe staţiune
1.28
Cele două tipuri de debitmetre din această categorie care se pot testa
1
0 1 2 3 4 5 sunt următoarele:
x_Q, Qvtk
• Experimentul E: deversorul triunghiular;
0.4 5
Fig. 2.37. Eroarea procentuală funcţie de debitul etalon • Experimentul F: deversorul dreptunghiular.
Deversoarele pot fi considerate ca fiind orificii deschise la partea superioară, creşte sensibil. De aceea se recomandă ca deversorul să fie utilizat în domeniul
practicate într-un perete vertical, a căror secţiune este parţial folosită de lichid, debitelor pentru care coeficientul de debit tinde spre o valoare constantă.
deci la care scurgerea se face cu suprafaţă liberă. Deversoarele se plasează de În cazul deversorului triunghiular cu care este dotată instalaţia de laborator,
obicei la capătul unui canal (de cele mai multe ori având în secţiune transversală unghiul la vârf θ = 90° rezultă că tg θ /2 = 1. În cadrul experimentului propus pentru
o formă dreptunghiulară). El realizează o micşorare locală a secţiunii de curgere acest deversor, îl vom etalona cu ajutorul vasului tarat, aflând astfel debitul de apă
a curenţilor lichizi cu suprafaţa liberă. Vâna de fluid ce trece prin orificiul deschis ce trece prin deversor şi măsurând înălţimea lamei deversante la diverse regimuri
al deversorului se numeşte lamă deversantă. Înălţimea acestei lame deversante de curgere vom calcula coeficientul de debit al deversorului, Cd, cu relaţia:
(indiferent de forma geometrică a secţiunii) este proporţională exponenţial cu debitul 15 Q
ce trece prin deversor. Pentru fiecare formă geometrică a secţiunii de trecere s-a Cd = 5
(2.34)
2 g (Δh ) 2
determinat o formulă de calcul a debitului, funcţie de înălţimea lamei deversante. 8
Deversorul triunghiular este deversorul la care forma secţiunii de trecere
este triunghiulară. Muchiile laterale ale deversorului sunt ascuţite sau subţiate faţă Cu aceste date se trasează două grafice semnificative pentru deversorul triunghiular:
de peretele de susţinere pentru ca contactul cu vâna de fluid să fie cât mai redus Q = f1(Δh); Cd = f2(Δh).
astfel ca disipaţiile locale să fie cât mai mici, iar coeficientul de debit să aibă o Constanta Cd mai poate fi determinată din „liniarizarea” relaţiei (2.33). Sunt
variaţie cât mai mică. Triunghiul formei secţiunii de trecere este isoscel cu vârful două posibilităţi de a face acest lucru:
în jos. Unghiul de la vârf se notează cu θ şi în majoritatea cazurilor θ = 90°, a) „dilatând” axa debitelor, Q;
fig. 2.39. Formula de calcul a debitului măsurat cu deversorul triunghiular este: b) „dilatând” axa înălţimilor de lamă deversantă, Δh.
a) „Dilatarea” axei debitelor înseamnă a ridica relaţia (4.19) la puterea 2/5, trecând
θ 5
C d ⋅ 2 g ⋅ tg ⋅ (Δh ) 2
8
Q= (2.33) exponentul de la Δh la Q şi a reprezenta grafic Q2/5 = f(Δh). Variabila din
15 2 ordonată este tot Q, dar care s-a ridicat la puterea 2/5 (îl notăm cu Q2p5),
unde Cd este coeficientul de debit al deversorului, θ – unghiul la vârf al secţiunii dilatând exponenţial axa ordonatelor şi făcând dependenţa Q-Δh liniară. Astfel
de trecere, Δh – înălţimea lamei deversante Cd va fi inclus într-o constantă ce reprezintă panta dreptei. Relaţia (2.33) devine:
Pentru aflarea debitului ce trece prin deversorul triunghiular căruia îi cunoaştem 2 2
constantele se măsoară înălţimea lamei deversante, Δh. Măsurarea acesteia se ⎛8 ⎞5
Q2 p 5 = ⎜ Cd ⋅ 2 g ⎟ ⋅ (Δh ) = Cd′ ⋅ (Δh )
= Q5 (2.35)
face la o distanţă minimă de deversor L ≥ 3(Δh)max. Adâncimea canalului faţă de ⎝ 15 ⎠
vârful triunghiului deversorului se recomandă să respecte inegalitatea: Z ≥ 3(Δh)max.
de unde rezultă panta dreptei pentru două puncte consecutive de pe dreaptă:
(Q2 p5 ) 2 − (Q2 p 5 )1
Cd′ = (2.36)
(Δh) 2 − (Δh)1
Se observă că Cd′ include de fapt toate constantele formulei (2.35) din care
în final se calculează Cd cu relaţia:
15 ⋅ (Cd′ )5 / 2
Cd = (4.23)
8 ⋅ 2g
b) „Dilatarea” axei absciselor (a lui Δh) înseamnă a reprezenta grafic dependenţa
Q = f1((Δh)5p2), unde s-a notat (Δh)5p2 =(Δh)5/2. Variabila din abscisă este tot Δh,
dar care s-a ridicat la puterea 5/2, dilatând exponenţial axa absciselor şi
Fig. 2.39. Canalul cu deversor triunghiular al instalaţiei de debitmetrie.
făcând dependenţa Q-Δh liniară. Astfel coeficientul de debit, Cd, va fi inclus
Deversorul triunghiular este foarte indicat pentru măsurarea debitelor mici, într-o constantă ce reprezintă panta dreptei:
datorită sensibilităţii mai mari a acestor deversoare cu înălţimea lamei deversante,
⎡ 5⎤
Cd ⋅ 2 g ⋅ ⎢(Δh ) 2 ⎥ = Cd′′ ⋅ (Δh )5 p 2
8
Δh. Pentru dimensiuni relativ mari, coeficientul de debit Cd ≅ 0,6. La dimensiuni Q= (2.37)
mai mici şi implicit înălţimi de lamă deversantă mai mici, coeficientul de debit Cd 15 ⎣ ⎦
de unde rezultă panta dreptei pentru două puncte consecutive de pe dreaptă: Pentru aflarea debitului ce trece prin deversorul dreptunghiular căruia îi
cunoaştem constantele se măsoară înălţimea lamei deversante, Δh. Măsurarea
Q2 − Q1
Cd′′ = (2.38) acesteia se face la o distanţă minimă de deversor L ≥ 3(Δh)max. Adâncimea
[(Δh)5 p 2 ]2 − [(Δh) 5 p 2 ]1 canalului faţă de baza dreptunghiului deversorului se recomandă să respecte
inegalitatea: Z ≥ 3(Δh)max.
Se observă că Cd′′ include de fapt toate constantele formulei (2.37) din care Deversorul dreptunghiular este foarte indicat pentru măsurarea debitelor
în final de calculează Cd cu relaţia: medii şi mari. Pentru dimensiuni relativ mari, coeficientul de debit Cd ≅ 0,6.
15 ⋅ C d′′ La dimensiuni mai mici şi implicit înălţimi de lamă deversantă mai mici,
Cd = (2.39) coeficientul de debit Cd creşte sensibil. De aceea se recomandă ca deversorul
8 ⋅ 2g să fie utilizat în domeniul debitelor pentru care coeficientul de debit tinde spre o
valoare constantă.
Cele două variante de liniarizare nu dau pentru Cd aceeaşi valoare deoarece
În cazul deversorului dreptunghiular cu contracţie laterală care este disponibil
dreapta de regresie a celor două modalităţi de liniarizare diferă prin ponderea erorilor
în instalaţia de laborator, lăţimea orificiului este b = 50 mm. În cadrul experimentului
de măsurare în calculele numerice. Măsurând la debite relativ mici, coeficientul propus pentru acest deversor, se va etalona cu ajutorul vasului tarat, aflând astfel
de debit creşte sensibil datorită creşterii ponderii pierderilor hidraulice în bilanţul debitul de apă ce trece prin deversor şi măsurând înălţimea lamei deversante la
energetic al curgerii. De aceea în cazul acestui deversor triunghiular având diverse regimuri de curgere se va calcula coeficientul de debit al deversorului, Cd,
înălţimea triunghiului de 40 mm să nu se coboare cu lama deversantă sub 25 mm. cu relaţia:
Deversorul dreptunghiular este deversorul la care forma secţiunii de
3⋅Q
trecere este dreptunghiulară, fig. 2.40. Muchiile laterale ale deversorului sunt Cd = 3
(2.40)
ascuţite sau subţiate faţă de peretele de susţinere pentru ca contactul cu vâna 2 ⋅ b ⋅ 2 g (Δh ) 2
de fluid să fie cât mai redus astfel ca disipaţiile locale să fie cât mai mici, iar
coeficientul de debit să aibă o variaţie cât mai mică. Dacă lăţimea orificiului de Cu aceste date se trasează două grafice semnificative pentru deversorul
trecere, b, este mai mică decât lăţimea, B, a canalului de aducţiune atunci dreptunghiular: Q = f1(Δh); Cd = f2(Δh).
spunem că avem un deversor cu contracţie laterală, iar în caz contrar Constanta Cd mai poate fi determinată din „liniarizarea” relaţiei (2.40).
deversorul este fără contracţie laterală. Formula de calcul a debitului măsurat Sunt două posibilităţi de a face acest lucru:
cu deversorul dreptunghiular este: a) „dilatând” axa debitelor, Q;
b) „dilatând” axa înălţimilor de lamă deversantă, Δh.
3
C d ⋅ b ⋅ 2 g ⋅ (Δh ) 2
2 a) „Dilatarea” axei debitelor înseamnă a ridica relaţia (4.27) la puterea 2/3, trecând
Q= (2.40)
3 exponentul de la Δh la Q şi a reprezenta grafic Q2/3 = f(Δh). Variabila din
unde Cd este coeficientul de debit al deversorului, b – lăţimea orificiului de trecere, ordonată este tot Q, dar care s-a ridicat la puterea 2/3 (îl notăm cu Q2p3),
Δh – înălţimea lamei deversante dilatând exponenţial axa ordonatelor şi făcând dependenţa Q-Δh liniară. Astfel
Cd va fi inclus într-o constantă ce reprezintă panta dreptei. Relaţia (2.40) devine:
2 2
⎛2 ⎞3
Q2 p 3 = ⎜ Cd ⋅ b ⋅ 2 g ⎟ ⋅ (Δh ) = Cd′ ⋅ (Δh )
= Q3 (2.41)
⎝3 ⎠
(Q2 p 3 ) 2 − (Q2 p 3 )1
Cd′ = (2.42)
(Δh) 2 − ( Δh)1
Se observă că Cd′ include de fapt toate constantele formulei (2.40) din care
3 ⋅ (Cd′ )3 / 2
Cd = (2.43)
Fig. 2.40. Canalul cu deversorul dreptunghiular al instalaţiei de debitmetrie. 2 ⋅ b ⋅ 2g
b) „Dilatarea” axei absciselor (a lui Δh) înseamnă a reprezenta grafic dependenţa

Q = f1((Δh)3p2), unde s-a notat (Δh)3p2 =(Δh)3/2. Variabila din abscisă este tot
Δh, dar care s-a ridicat la puterea 3/2, dilatând exponenţial axa absciselor şi
făcând dependenţa Q-Δh liniară. Astfel coeficientul de debit, Cd, va fi inclus
într-o constantă ce reprezintă panta dreptei:
⎡ 3⎤
Q = Cd ⋅ b ⋅ 2 g ⋅ ⎢(Δh ) 2 ⎥ = Cd′′ ⋅ (Δh )3 p 2
2
(2.44)
3 ⎣ ⎦
Q2 − Q1
Cd′′ = (2.45)
[(Δh)3 p 2 ]2 − [(Δh) 3 p 2 ]1
Se observă că Cd′′ include de fapt toate constantele formulei (2.44) din care
3 ⋅ Cd′′
Cd = (2.46)
2 ⋅ b ⋅ 2g Fig. 2.41. Nivelmetru cu ac deasupra canalului deversorului.
Cele două variante de liniarizare nu dau pentru Cd aceeaşi valoare deoarece • Se deschide robinetul de mână (9) realizând prima înălţime de lamă deversantă,
dreapta de regresie a celor două modalităţi de liniarizare diferă prin ponderea erorilor orientativ în jurul valorilor minime recomandate mai sus.
de măsurare în calculele numerice. Măsurând la debite relativ mici, coeficientul • Se aşteaptă aproximativ 1 minut pentru stabilizarea regimului de curgere după
de debit creşte sensibil datorită creşterii ponderii pierderilor hidraulice în bilanţul care se măsoară cât mai exact înălţimea lamei deversante utilizând toate
energetic al curgerii. De aceea în cazul acestui deversor dreptunghiular având facilităţile arătate mai sus.
înălţimea dreptunghiului de 82 mm să nu se coboare cu lama deversantă sub 15 mm. • Se măsoară debitul propriu-zis cu vasul tarat procedând conform celor indicate
la experimentele anterioare.
2.5.4.3. Metodologia experimentală • Se deschide robinetul (9) la alt debit şi se repetă măsurătorile pentru minimum
Cu excepţia faptului că debitele la care lucrează sunt diferite, toate operaţiile 5-6 regimuri de lucru care să cuprindă în mod egal tot domeniul posibil de
de măsurare sunt identice pentru cele două tipuri de deversoare. înălţimi de lame deversante.
• Se pregăteşte instalaţia experimentală conform celor precizate la începutul
capitolului. 2.5.4.4. Rezultate experimentale şi concluzii
• Se montează placa de închidere a canalului deversor care conţine orificiul Pentru fiecare deversor se va completa un tabel cu valori măsurate şi
triunghiular sau dreptunghiular, după caz. calculate. Valorile măsurate se vor trece direct în unităţile de măsură în care au
• Se admite apă în canalul deversorului până la vârful triunghiului sau până la fost citite la aparatele de măsură, iar pentru mărimile calculate se vor utiliza
baza dreptunghiului secţiunii deversorului. relaţiile date în consideraţiile teoretice ale experimentului.
• Se poziţionează vârful nivelmetrului cu ac în formă de cârlig la suprafaţa liberă
a lichidului din canal, măsurând astfel înălţimea de referinţă, href. Suportul • Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu deversorul triunghiular.
nivelmetrului conţine o riglă gradată şi un vernier cu ajutorul căruia se pot citi şi Constante şi date iniţiale: href = ... mm; ρ = 1000 kg/m3; g = 9,81 m/s2.
zecimi de mm întocmai ca la măsurarea cu şublerul, fig. 2.41. Şurubul A fixează
tija culisantă. Cu şurubul B se fixează vernierul într-o poziţie optimă domeniului de Nr. ΔV Δt Qvt Qp hdev Δh Q 2/5 (Δh) 5/2
Cd
măsurare. Cu şurubul C se fixează acul sau cârligul de tija culisantă. Poziţionarea crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [mm] [mm] [(m /s) ] [m5/2]
3 2/3
vârfului se face în două etape: în prima etapă realizăm o apropiere grosieră a 1.

vârfului de suprafaţa apei slăbind strângerea şurubului de blocare A, iar apoi în
:
etapa a doua se face un reglaj fin de la piuliţa de reglaj fin până când vârful
acului atinge fără să perforeze suprafaţa liberă a apei din canalul deversorului. 6.
• Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu deversorul dreptunghiular. x_Δh := 40, 40.2.. 60

Constante şi date iniţiale: href = ... mm; ρ = 1000 kg/m3; g = 9,81 m/s2. y_Q ( x_Δh ) := interp ( regress ( Δh_dev , Qvt , 2) , Δh_dev , Qvt , x_Δh )
ΔV Δt Δh
2/3 3/2
Nr. Qvt Qp hdev Q (Δh)
Cd 1.467
crt. [l] [s] [l/s] [l/s] [mm] [mm] [(m3/s)2/3] [m3/2]
1. 1.4
:
6. 1.2
y_Q( x_Δh)
Calculele şi graficele pentru aflarea constantei Cd prin liniarizare sunt
1
facultative. În caz că se face uz de ele se vor completa şi ultimele două coloane. Qvtk
După completarea tabelelor se reprezintă grafic Qvt = f(Δh) care se constituie
în curba de etalonare a deversorului. Făcând uz de această curbă, la un Δh 0.8
măsurat direct se poate afla debitul de lichid trecut prin deversor. Calculând
coeficientul de debit al deversorului, Cd, pentru toate regimurile măsurate este 0.6
interesant de văzut dependenţa acestuia de înălţimea lamei deversante şi implicit de
debitul vehiculat. Reprezentând grafic Cd = f(Δh) observăm că acest coeficient nu 0.576 0.4
este constant şi că în zona debitelor mici înregistrează o creştere semnificativă 40 45 50 55 60
ceea ce limitează domeniul optim de măsurare la zona înălţimii lamelor deversante 40 x_Δh , Δh_devk 60
mari. Fig. 2.42. Variaţia debitului cu înălţimea lamei deversante

Reprezentarea constantei Cd=f(Δ h)
Experimentul E, Masurarea debitului cu deversorul triunghiular
k := 0 .. 4 ρ := 1000 g := 9.81 h_ref = 109
x_Δh := 40, 40.2.. 60
ΔVk = Δt k = h_dev k = y_Cd ( x_Δh ) := interp ( regress ( Δh_dev , Cd , 2) , Δh_dev , Cd , x_Δh )
30 45.8 150.8 ΔVk
Qvt k :=
0.763
45 56.5 155.2 Δt k
0.76
45 47 158.6
Δh_dev k := h_dev k − h_ref
60 56.5 160.6 0.75
60 47 165.3 −3
15⋅ 10 ⋅ Qvt k
Cd k := y_Cd ( x_Δh) 0.74
8⋅ ( Δh_dev )
2 2.5
−3
(
Q2p5k := ⎡ 10 Qvt
⎣
−3 ) k⎤⎦ 5 k⋅ 10 ⋅ 2⋅ g Cd k
0.73
Qvt k = Qp k = Q2p5k = Cd k = Δh_dev k = 0.72
0.655 0.3 0.053 0.7575 42.21

0.71
0.796 0.45 0.058 0.7209 46.555
0.957 0.6 0.062 0.7261 49.969 0.708 0.7
40 45 50 55 60
1.062 0.75 0.065 0.7295 51.987
40 x_Δh , Δh_devk 60
1.277 0.96 0.07 0.7077 56.642
Fig. 2.43. Variaţia coeficientului de debit cu înălţimea lamei deversante
DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice Reprezentarea constantei Cd=f(Δ h)

Experimentul F, Masurarea debitului cu deversorul dreptunghiular
x_Δh := 0.025, 0.0251.. 0.15
k := 0 .. 5 h_ref = 104 b := 0.050 ρ := 1000 g := 9.81
ΔVk = Δt k = h_dev = ΔVk y_Cd ( x_Δh ) := interp ( regress ( Δh_dev , Cd , 5) , Δh_dev , Cd , x_Δh )
k Qvt k :=
78 94 138.5 Δt k 1.1
90 70.3 156
Δh_dev k := h_dev k − h_ref
105 49 179.7 1
2
102 34 199.7
⎡( 10− 3Qvt ) ⎤
3
Q2p3 k :=
105 27.3 218.4 ⎣ k⎦
120 22.5 247.9 −3 0.9
3⋅ 10 ⋅ Qvt k
Cd k :=
3
⎣
(
2⋅ b ⋅ ⎡ 10 Δh_dev
−3 ) k⎤⎦ 2 ⋅ 2⋅ g 0.8
Qvt k = Qp k = Q2p3 k = Δh_dev k = Cd k =

0.83 0.45 8.83·10 -3 34.529 0.876 0.7
1.28 0.93 0.012 52.002 0.731

2.143 1.95 0.017 75.715 0.697
0.6
0.02 0.04 0.06 0.08 0.1 0.12 0.14 0.16
3 2.91 0.021 95.684 0.686
3.846 3.75 0.025 114.405 0.673
Fig. 2.45. Variaţia coeficientului de debit cu înălţimea lamei deversante
5.333 5.1 0.031 143.942 0.661
−3 a) Verificarea constantei Cd din graficul liniarizat Q^2/3=f(Δ h_dev)
x_Δh := 0.01, 0.0102.. 0.15 Δh_dev k := 10 Δh_dev k
x_Δh := 0.01, 0.0102.. 0.15
y_Q ( x_Δh ) := interp ( regress ( Δh_dev , Qvt , 3) , Δh_dev , Qvt , x_Δh )
Q_2p3( x_Δh ) := interp ( regress ( Δh_dev , Q2p3, 1) , Δh_dev , Q2p3, x_Δh )
6
5.635 0.04
0.032
0.03
4
y_Q( x_Δh)
Q_2p3 ( x_ Δ h )
3
Qvtk 0.02
Q2p3 k
0.01
1
0.427 0
3.623 ×10 −
0 0.02 0.04 0.06 0.08 0.1 0.12 0.14 0.16 3
0
0.01 x_Δh , Δh_devk 0.15 0 0.02 0.04 0.06 0.08 0.1 0.12 0.14 0.16
0.01 x_ Δh , Δ h_dev k 0.15
Fig. 2.44. Variaţia debitului cu înălţimea lamei deversante 2/3
Fig. 2.46. Graficul liniarizat al relaţiei Q = f(Δh)
Panta dreptei este estimata in domeniul punctelor masurate

2.5.5. Experimentul F: măsurări comparative pentru
Q_2p3( 0.14) − Q_2p3( 0.030) determinarea debitului
Cdp :=
0.14 − 0.030
2.5.5.1. Obiectivul experimentului
3
Cdp = 0.2 Experimentul urmăreşte determinarea debitului cu ajutorul unor instrumente
2
3⋅ Cdp foarte des întâlnite, aflate montate în serie într-o instalaţie simplă şi compararea
Cd_gr :=
2⋅ b ⋅ 2⋅ g Cd_gr = 0.60699 rezultatelor obţinute Se vor utiliza diafragma, tubul Venturi şi rotametrul, căderile de
presiune fiind determinate cu ajutorul unor piezometre cu apă. Se vor compara
b) Verificarea constantei Cd din graficul liniarizat Q=f(Δ h_dev^3/2
rezultatele obţinute cu ajutorul celor trei instrumente.
3
2.5.5.2. Descrierea instalaţiei
Δh_3p2 k := ⎡( Δh_dev ) k⎤
2
⎣ ⎦
−3
Qvt k := Qvt k⋅ 10
−3 −3
x_Δh := 5⋅ 10 , 5.01⋅ 10 .. 0.06
y_Q ( x_Δh ) := interp ( regress ( Δh_3p2 , Qvt , 1) , Δh_3p2 , Qvt , x_Δh )

0.006
5.845 ×10 −
3
0.005
0.004
y_Q( x_Δh )
0.003
Qvtk
0.002
Fig. 2.48. Echipament pentru determinarea debitului

0.001
Staţiunea prezentată în figura 2.48 constă dintr-un cadru pe care se află

6.676 ×10 −
4
0 montate în serie un tub Venturi, un debitmetru cu secţiune variabilă (numit şi
0 0.01 0.02 0.03 0.04 0.05 0.06
−3 x_Δh , Δh_3p2k 0.06
rotametru) şi o diafragmă. Debitul scurs prin instalaţie se va regla cu ajutorul
5×10
unei vane de control. Această vană împreună cu vana ce echipează unitatea
Fig. 2.47. Graficul liniarizat al relaţiei Q = f((Δh)3/2) de bază permite varierea presiunii statice a sistemului. Prizele de presiune
ale instalaţiei sunt conectate la un piezometru cu 8 tuburi, care are un racord
Panta dreptei este estimata in domeniul punctelor masurate
de aerisire în partea superioară şi un ventil conectarea pompei de mână. Astfel
y_Q ( 0.05) − y_Q ( 0.01)
Cdp := se poate regla nivelul apei din piezometru la o valoare convenabilă, pentru
0.05 − 0.01 citire.
Cdp = 0.094
3⋅ Cdp Prizele de presiune sunt astfel conectate la multipiezometru astfel încât
Cd_gr :=
2⋅ b ⋅ 2⋅ g Cd_gr = 0.63756
să permită citirea căderii de presiune pe fiecare instrument de determinare a
debitului.
Aşa cum s-a arătat mai sus, debitmetrele deprimogene, realizând micşo- o valoare adecvată pentru citire. Se va verifica ca toate coloanele piezometrice
rarea locală a secţiunii de curgere, modifică structura energetică a curentului, să poată fi citite la debitul maxim (citirea maximă a debitmetrului cu secţiune
în sensul creşterii energiei cinetice din cauza creşterii vitezei şi va scădea variabilă). Nivelul coloanelor piezometrice se va putea apoi modifica cu ajutorul
energia potenţială din cauza scăderii presiunii. În plus, fluidul fiind real, se va racordului de aerisire sau a pompei de mână cu care este dotată instalaţia.
produce, din cauza frecărilor, şi o disipaţie energetică locală care are ca efect Pentru a face un set de măsurători, se fixează un anumit debit cu ajutorul
global tot scăderea presiunii. Aşadar, măsurând căderea de presiune între vanei unităţii de bază şi se citesc înălţimile coloanelor piezometrice, h1, h2, h3,
două secţiuni semnificative ale elementului primar, se poate apoi calcula debitul h4, h5, h6, h7, h8, şi indicaţia rotametrului. Se va măsura şi timpul de umplere al
corespunzător căderii de presiune cu relaţia: rezervorului tarat al UHB cu o anumită cantitate de apă pentru a determina debitul
şi pe această cale. Pentru aceasta se închide ventilul cu bilă şi se cronometrează
C d A2 2Δp
Q= (2.47) timpul de umplere al rezervorului volumetric, t, cu un volum de apă care se
⎛A ⎞
2 ρ citeşte cu ajutorul sticlei de nivel, V.
1 − ⎜⎜ 2 ⎟⎟
⎝ A1 ⎠ 2.5.5.4. Rezultate experimentale şi concluzii
Pentru fiecare experiment în parte se va completa un tabel cu valori
2Δp
= 2 gΔh (2.48) măsurate şi calculate. Valorile măsurate se vor trece direct în unităţile de
ρ măsură în care au fost citite la aparatele de măsură. Debitul determinat cu
Pentru fiecare tip de instrument de măsură în parte se va determina şi instrumentele deprimogene se calculează cu relaţia 2.47.Se va reprezenta
pierderea hidraulică locală, Δh pe care acesta o introduce în circuitul hidraulic. grafic dependenţa Δh = f(Q) pentru fiecare instrument de măsură în parte.
Debitmetrele prezentate se verifică şi se calibrează cu un debitmetru • Tabel cu rezultate: Determinarea debitului cu diafragma, tubul Venturi şi
etalon care este vasul tarat aflat în unitatea hidraulică de bază. Debitul măsurat rotametrul.
cu acesta rezultă din raportul între volumul de lichid acumulat în vas, V, şi Constante şi date iniţiale:
timpul cronometrat, t, în care s-a realizar respectivul volum: – pentru tubul Venturi: A1 = 7,92 x 10-4 m2, A2 = 1,77 x 10-4 m2, CdTV = 0,98
– pentru diafragmă: A1 = 7,92 x 10-4 m2, A2 = 3,14 x 10-4 m2, CdD = 0,63
V
QV = Nr. V t Tub Venturi Rotametru Diafragmă
t h1 h2 h3 h4 h5 QR h6 h7 h8
crt. [l] [s]
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [l/min] [mm] [mm] [mm]
2.5.5.3. Metodologia experimentală 1
Staţiunea se va poziţiona pe marginea canalului de curgere al unităţii :
hidraulice de bază. Se conectează conducta de la intrare la racordul rapid de 8
alimentare al unităţii de bază, conducta de evacuare se poziţionează astfel încât
apa să curgă în rezervorul volumetric al unităţii de bază, iar apoi se fixează Tub Venturi Rotametru Diafragmă
capătul acesteia. Se verifică ca toate vanele să fie închise. Se porneşte pompa Nr. QV ΔhTV= ΔhpTV= ΔhpR= ΔhD=
3 QTV QR ΔhpD QD
ce echipează unitatea de bază şi se deschid cele două vane pentru a umple crt. [m /s] h1-h2 h1-h3 3 h4-h5 3 h6-h7 3
[m /s] [m /s] [mm] [m /s]
[mm] [mm] [mm] [mm]
instalaţia cu apă. Pentru evacuarea aerului din instalaţie şi piezometru se vor
închide ambele vane şi se deschide racordul de aerisire. Se conectează un tub 1
de la racordul de aerisire la rezervorul unităţii. Apoi se deschide vana unităţii de :
bază pentru a permite eliminarea bulelor de aer. Se va închide racordul de aerisire,
se deschide parţial vana de control a debitului de pe instalaţia de debitmetrie şi 8
se închide parţial vana unităţii de bază. Se deschide uşor racordul de aerisire
pentru a permite aerului să intre în partea superioară a piezometrului. Se va Se va analiza acurateţea măsurilor cu diferitele instrumente. Se va stabili care
închide racordul de aerisire atunci când înălţimea coloanelor piezometrice atinge din cele trei instrumente prezintă o cădere mai mare de presiune în funcţionare.
plus, valoarea debitului masic trebuie introdusă într-un sistem automat de

2.5.5.5. Prelucrarea automată a rezultatelor experimentale conducere sau control a unui proces industrial, mai este necesar un dispozitiv
Se utilizează softul F1 – 21 din pachetul “Armfield Hydraulic Software”, de înmulţire a celor două valori măsurate.
care are diagrama similară prezentată în figura 2.48. Este obligatorie respectarea Din cauza acestor complicaţii s-au creat aparate care să ofere direct va-
ordinii de introducere a datelor în diagrama similară – de sus în jos şi de la loarea debitului masic, fără o măsurare separată a debitului volumic şi densităţii.
stânga la dreapta. Aplicaţia va oferi tabelul de rezultate şi diagramele aferente. Majoritatea acestor aparate se bazează pe legile de conservare din mecanica
fluidelor. De exemplu, este convenabil să se aplice expresia momentului de
torsiune obţinută din înmulţirea debitului masic cu variaţia momentului cinetic [1]:
M = m Δ(rVu ) (2.51)
Din această ecuaţie derivă aplicaţia prezentată în figura 2.49 [7]. Acesta
este un aparat rotativ cu o fantă de trecere periferică care se introduce într-un
curent fără mişcare de rotaţie. Lungime pistonului rotativ asigură un echilibru al
curgerii de la ieşire cu viteza de rotaţie. Dacă momentul de la ieşire este:
m rVu = m r 2 ω (2.52)
va rezulta că momentul de torsiune M este:
M = m r 2 ω (2.53)
La viteză unghiulară ω = ct., momentul M măsurat cu un dinamometru va
fi proporţional cu debitul masic.
Fig. 2.48. Diagrama similară a instalaţiei de debitmetrie

Se vor trage concluzii asupra valorilor debitelor obţinute cu cele trei
instrumente, la aceeaşi deschidere a vanei de control a debitului.
2.6. Observaţii despre măsurarea debitului masic

În cele mai sus prezentate s-a tratat în mod exclusiv măsurarea debitului Fig. 2.49. Debitmetru masic
volumic. Există situaţii în industrie unde se impune determinarea debitului
masic. Acesta poate fi obţinut, cunoscând debitul volumic şi densitatea fluidului:
m = ρ Q (ρ ) (2.49)
Pentru aparatele care nu presupun cunoaşterea valorii densităţii pentru
determinarea debitului volumic Q, debitul masic m se obţine simplu, prin
înmulţirea celui volumic cu valoarea cunoscută a densităţii ρ .
m = ρ Q (2.50)
Dacă densitatea nu este cunoscută, apar, în mod evident, două probleme
experimentale: măsurarea debitului volumic şi măsurarea densităţii. Dacă, în

Hid Rodina Mica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hid Rodina Mica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

!

Invalid Character Setting HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

2.2. Principii de funcţionare pentru Fig. 2.3. Ajutajul

Tubul Dall, cu toate ca prezintă o forma cu o treapta brusca de reducere a

Fig. 2.6. Schema principială a rotametrului

Fig. 2.7. Schema curgerii peste deversor

2.2.4. Debitmetre cu maşini volumice

Fig. 2.9. Deversor trapezoidal

Fig. 2.12. Reprezentarea schematică a debitmetrului electromagnetic

2.3. Descrierea instalaţiei

2.4. Manevrarea instalaţiei (operaţii pregătitoare)

măsurare se compune dintr-un element primar care realizează micşorarea locală

2.5.1. Experimentele A şi B: măsurarea debitului de fluid cu

2.5.1.2. Consideraţii privind măsurarea cu instrumentele

Qvt k = Qp k = v_d k = v_D k = Calculul curbei α=f(Re)

Δh_aa k = Δp_aa k = Δh_Hg k = Δp_Hg k = αD k = Re k =

556 5.454·10 3 64 7.911·10 3 0.689 3.367·10 4

2.172·10 3 2.131·10 4 256 3.164·10 4 0.661 6.465·10 4

Qvt k = Qp k = v_d k = v_D k = x_Re := 10000, 10100.. 140000

Δh_aa k = Δp_aa k = Δh_Hg k = Δp_Hg k = αTVk = Re k =

x_Δp := 0 , 10 .. 40000 Fig. 2.18. Curba α = f(Re) pentru Tubul Venturi

5 2.5.2. Experimentul C: măsurarea debitului

2.5.2.2. Sonda Pitot-Prandtl

2.5.2.3. Rezultate experimentale şi concluzii

DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice

5 în care se recomandă a fi utilizat debitmetrul şi unde precizia de măsurare este

Fig. 2.21. Curba α = f(Re) pentru Sonda Pitot-Prandtl. 0.033 0

2.5.3. Experimentele D1, D2, D3, D4: măsurarea debitului de fluid

2.5.3.2. Instrumentele mecano-electrice

Fig. 2.25. Tronson de conductă tipizată cu debitmetrul cu contor volumic

se marchează pe tubul transparent tronconic, valorile debitului funcţie de poziţia

Fig. 2.29. Tronson de conductă tipizată cu debitmetrul cu diafragmă şi rotametru

• Se pregăteşte cronometrul, aducându-l la zero şi după reglarea primului Volume Piezometru cu

• Erdeb = f(Qvt), se pune în evidenţă eroarea procentuală a fiecărui debitmetru 0.933

faţă de vasul tarat.

k := 0 .. 5 D := 0.039 ρ := 1000 g := 9.81

Qvt k = Qp k = Qelmk = Δh_aa k = Δp k = =

0.889 0.66 0.88 36 353.16 0.036

x_Q := 0 , 0.01.. 5.2 0.5

Fig. 2.31. Eroarea procentuală funcţie de debitul etalon

DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice

Qvt k = Qp k = Qcv k = Δh_Hg k = Δp k = hp_tot k =

3.911 4 3.891 964 1.192·10 5 12.146

Qvt k = Qp k = Qco k = Δh_Hg k = Δp k = hp_tot k = 19.012

1.149 0.96 1 824 1.019·10 5 10.382

Reprezentarea grafica a pierderilor hidraulice pe tronsonul cu debitmetrul

x_Q := 0.4, 0.41.. 5 hp_elm k = hp_cv k = hp_co k = hp_dr k =

0.013 hp_cv_i ( x_Q)

Fig. 2.36. Pierderea hidraulică funcţie de debitul etalon şi cel indicat

x_Q := 0.4, 0.41.. 5 hp_drk 0

y_hp_vt ( x_Q) := interp ( regress ( Qvt , hp_tot , 2) , Qvt , hp_tot , x_Q)

2.5.4. Experimentul E: măsurarea debitului cu deversorul

b) „Dilatarea” axei absciselor (a lui Δh) înseamnă a reprezenta grafic dependenţa

vârfului se face în două etape: în prima etapă realizăm o apropiere grosieră a 1.

• Tabel cu rezultate: Măsurarea debitului cu deversorul dreptunghiular. x_Δh := 40, 40.2.. 60

mari. Fig. 2.42. Variaţia debitului cu înălţimea lamei deversante

Qvt k = Qp k = Q2p5k = Cd k = Δh_dev k = 0.72

0.655 0.3 0.053 0.7575 42.21

DEBITMETRIE: Breviar de calcule si grafice Reprezentarea constantei Cd=f(Δ h)

Qvt k = Qp k = Q2p3 k = Δh_dev k = Cd k =

1.28 0.93 0.012 52.002 0.731

Panta dreptei este estimata in domeniul punctelor masurate

y_Q ( x_Δh ) := interp ( regress ( Δh_3p2 , Qvt , 1) , Δh_3p2 , Qvt , x_Δh )

Fig. 2.48. Echipament pentru determinarea debitului