MĂSURAREA DISIPAŢIILOR DISTRIBUITE DE ENERGIE,

ÎN CONDUCTE

Scopul lucrării 
Se urmăreşte să se găsească experimental dependenţa dintre disipaţiile distribuite de
energie (pierderile de sarcina liniare) care apar într-o conductă circulară dreaptă şi debitul care
curge prin acea conductă.
De asemenea, se urmăreşte influenţa elementelor constructive ale conductei (lungime şi
diametru) asupra pierderilor de sarcină.

Noţiuni teoretice 
Curgerea unui fluid real într-o conductă se face dinspre punctele cu energie hidraulică
mare spre punctele cu energie hidraulică mică. Pentru o astfel de curgere, se poate aplica
relaţia lui Bernoulli între două secţiuni ale conductei:
α1V12 p1 α V2 p
+ + z1 = 2 2 + 2 + z 2 + hr1−2 (1)
2g ρg 2g ρg
unde:
V1 şi V2 sunt vitezele medii în secţiunile 1 şi 2;
α 1 = α 2 sunt coeficienţii Coriolis în cele două secţiuni (şi ţin seama de repartiţia
neuniformă a vitezei în secţiunea tubului de curent; α = 1,05 pentru mişcarea turbulentă,
α = 2 pentru mişcarea laminară).
z1 şi z 2 sunt cotele punctelor 1 şi 2 faţă de un nivel de referinţă;
p1 p
şi 2 sunt presiunile relative în mH2O în cele două puncte din lungul conductei.
ρg ρg

α
Δh
p1
p2
ρg
ρg

z1 z2

Fig.1. Ilustrarea posibilităţilor de măsurare a disipaţiilor energetice într-o conductă

Dacă se montează două tuburi piezometrice în cele două secţiuni, acestea vor indica
presiunea relativă în punctele respective.
 Mărimea ( z i + pi ρg ) reprezintă sarcina piezometrică în punctul “i” iar
(α V
i i
2
)
2 g + pi ρg + z i este sarcina hidraulică într-o secţiune “i” a conductei.
Dacă se scrie relaţia lui Bernoulli (1) pentru o conductă circulară dreaptă, orizontală, cu
diametru constant D, aceasta ia forma:
p1 p 2
− = hr1− 2 (2)
ρg ρg

Δh = hr1− 2 (3)

hr1− 2 reprezintă pierderea de energie între secţiunile 1 şi 2 (raportată la greutate) şi se

numeşte pierdere de sarcină. Ea se poate determina experimental prin măsurarea diferenţei de
presiune între două secţiuni ale conductei.
p1 p 2 Δp
− = = hr1−2 (4)
ρg ρg ρ g

Pentru conducta din figura 1,

hr1− 2 = Δh (5)

pierderea de sarcină este chiar denivelarea dintre cele două tuburi piezometrice.
Mărimea J se numeşte panta hidraulică a curgerii şi reprezintă pierderea de sarcină pe
unitatea de lungime de conductă.

Δh hr1−2
J= = = tgα (6)
l l

Pierderea de sarcină hr1− 2 se face datorită frecărilor vâscoase din interiorul fluidului în
mişcare. Experimental, se poate observa dependenţa acestor pierderi de sarcină de:
• lungimea conductei, l;
• diametrul conductei, D;
• regimul de curgere, Re;
• vâscozitatea fluidului, ν ;
• rugozitatea peretelui, k.
Există două formule pentru calculul pierderilor liniare de sarcină:

l V2 (7)
hr1− 2 = λ (formula Darcy)
D 2g

Q2
hr1− 2 = 2 l (formula Chezy) (8)
K

unde:
• Q este debitul prin conductă (m3/s)
• K este modulul de debit al conductei (m3/s)
• λ se numeşte coeficientul pierderilor liniare de sarcină şi depinde de regimul
de curgere şi de rugozitatea conductei
 ⎛ k⎞
λ = f ⎜ Re, ⎟ (9)
⎝ D⎠

În lucrarea de laborator se va folosi formula Darcy.

Re este numărul Reynolds al curgerii şi depinde de viteza în conductă, de diametrul
conductei şi de coeficientul de vâscozitate cinematică a fluidului de lucru.
V ⋅D
Re =
ν
În cazul apei la 20°C,

ν = 10 −6 [m2/s]
Viteza medie în conductă se calculează cu relaţia:
4Q
V = (10)
π D2

k
Raportul se numeşte rugozitate relativă.
D
Coeficientul pierderilor liniare de sarcină λ se poate determina cu ajutorul unor
formule sau cu ajutorul unor diagrame, în funcţie de regimul de curgere în conductă.
Mişcarea în conductă poate fi laminară (Re<2300) sau turbulentă (Re>2300).
Mişcarea turbulentă poate fi:
• turbulentă netedă
D
Re < 10
k
• turbulentă prepătratică (tranziţie)
D D
10 < Re < 560
k k
• turbulentă rugoasă (pătratică)
D
Re > 560
k
În funcţie de regimul de turbulenţă se alege una din formulele de calcul al coeficientului
λ , din tabelul de mai jos.

Tabelul 1. Formule de calcul pentru λ

Regim turbulent
Re<2300 D D D D
λ Re < 10 10 < Re < 560 Re > 560
k k k k
laminar neted tranziţie rugos
0 , 25 −2
Formula 0,3164 ⎛ k 68 ⎞ ⎛ D ⎞
64 0,11⎜ + ⎟ ⎜ 2 log + 1,14 ⎟
de Re 0, 25 ⎝ D Re ⎠ ⎝ k ⎠
calcul Re
Blasius Altşul Karman
 Pentru Re>2000 este folosită cu succes formula Colebrook, în care λ se dă implicit:

1 ⎡ k 2,51 ⎤
= −2 log ⎢ + ⎥ (11)
λ ⎣ 3,7 D Re λ ⎦

De asemenea λ se poate determina direct din diagrama lui Moody pentru un Re dat şi o
rugozitate relativă dată.

Instalaţia experimentală 
Instalaţia din figura 2 este concepută pentru studiul curgerii apei prin sisteme de
conducte.

Fig. 2 Părţile componente ale instalaţiei

Analiza curgerii prin sisteme de conducte presupune determinarea legăturilor dintre

elementele constructive ale reţelei (diametre, lungimi, rugozităţi, poziţia diferitelor
componente în lungul instalaţiei) şi elementele hidraulice corespunzătoare (presiuni, debite,
sarcini hidraulice).
Instalaţia este alcătuită din:
1. pompă antrenată de către un motor electric;
2. rezervor cu capacitate de 100 l (din PVC);
3. debitmetru pentru măsurarea debitului Q pe conducta principală (0,2 ÷ 3 m3/h);
4. manometru metalic (tip Bourdon) ( p max = 6 bar) montat la intrarea în reţeaua
de conducte;
5. cot 900 din PVC, φ 27 mm, raza de curbură 86 mm;
6. conductă liniară (PVC), φ 16mm, φ 20 mm, lungime 1270 mm (T1);
7. conductă liniară (PVC), φ 10 mm, φ 14 mm, lungime 1270 mm (T2);
8. conductă (PVC), φ 16 mm, φ 20 mm, cu coturi la 900 (distanţa între capete este
1270 mm), lungime totală 2150 mm (T3);
 9. conductă (PVC), φ 16 mm, φ 20 mm, cu coturi la 900 (distanţa între capete este
1270 mm), lungime totală 1875 mm (T4);
10. cot (PVC) (G2), la 450, φ 27 mm;
11. cot (PVC) (G1), la 900, φ 14,5 mm
12. robinet sferic (V1), 1/2”;
13. robinet sferic (V2), 3/8”;
14. robinet fluture (V3);
15. robinet cu diafragmă (V4)
16. robinet cu obturator plan (V5);
17. robinet cu obturator conic (V6);
18. diafragmă, φ 14,586 mm, φ 50 mm (S1);
19. tub Venturi, φ 11,5 mm, φ 50 mm (S2);
20. tub Pitot, φ 12 mm (S3);
21. contor pentru măsurarea volumului transportat prin instalaţie (m3);
22. manometru diferenţial cu mercur pentru măsurarea căderilor de presiune Δp ,
pe diferite tronsoane ale instalaţiei (-400 ÷ 400 mmHg);
23. manometru diferenţial, metalic, pentru măsurarea căderii de presiune Δp , pe
diferite tronsoane ale instalaţiei (0 ÷ 400 mbar);
24. robinet pentru reglarea debitului în reţeaua de conducte (la capătul aval al
conductei de refulare);
25. robinet pe conducta de aspiraţie a pompei;
26. robinet pentru reglarea debitului care intră în zona de încercare a conductelor, a
robinetelor şi a coturilor;
27. robinet de control pentru modificarea geometriei reţelei;
28. robinet de aerisire;
29. diafragmă pentru măsurarea debitelor pe conducta principală;
30. traductor diferenţial de presiune (-1 bar ÷ 1 bar) pentru măsurarea debitului pe
conducta principală;
31. afişajul numeric al traductorului diferenţial de presiune al diafragmei;
32. traductor diferenţial de presiune pentru măsurarea pierderilor de sarcină
(-1 bar ÷ 1 bar);
I. - întrerupătorul principal al motorului pompei;
E. - convertor analog – numeric (A/ D);
P.C. - calculator pentru achiziţia de date şi set de programe pentru analiza datelor;
P. - imprimantă;
puncte de măsurare
prize pentru instrumentele de măsurare a diferenţelor de presiune;
prize purjare

Pompa 1, antrenată de un motor electric, aspiră apa din rezervorul 2 şi o refulează,

printr-o conductă de refulare, într-un sistem de conducte, prevăzute cu robinete, coturi,
debitmetre, prize de presiune, manometre.
Prin legarea manometrului 22 (sau 23) la două prize, în lungul reţelei se poate măsura
căderea de presiune pe diferite porţiuni de conductă.
Debitul prin conducta de refulare a pompei este măsurat cu un rotametru (3).

 
 Modul de lucru 

Pornirea standului
1. se închid toate vanele (12, 13, 14, 15, 16, 17, 24, 25, 26, 27);
2. se umple rezervorul de alimentare (2) cu apă, până la 4/5 din volumul total;
3. asiguraţi-vă că tuburile care vin de la prizele de purjare ale manometrelor (22) şi
(23) sunt legate la rezervorul (2);
4. se deschide robinetul (25). Robinetul (24) este închis;
5. se conectează motorul pompei la reţea cu 220 V, 50/60 Hz;
6. se porneşte pompa (cu robinetul 25 deschis);
7. se deschide robinetul 26;
8. se deschid robinetele de purjare ale manometrelor diferenţiale (22) şi (23);
9. se închid robinetele de purjare ale manometrelor diferenţiale;
10. se deschide robinetul de aerisire/dezaerisire (28);
11. se închide robinetul de aerisire/dezaerisire.

Procesul de măsurare
1. Se deschide robinetul 12 (dacă se doreşte să se studieze tronsonul T1) (celelalte
robinete sunt închise).
2. Se deschide robinetul 24 într-o poziţie dorită pentru a se stabili un debit prin
conducta principală RB. Se porneşte de la un debit minim 0,2 m3/h. Mărirea
debitului (în timpul experienţelor) se face treptat, urmărind cu atenţie denivelarea
mercurului în manometrul 22. Manevrarea bruscă a robinetului 24 poate provoca
căderi mari de presiune pe diferite tronsoane ale conductei şi deci denivelări mari în
manometrul 22. Există pericolul ca mercurul să iasă din manometru.
Traseul apei va fi: - din pompă, pe conducta de refulare RB, pe conducta BE, conducta
EF, conducta FC, conducta CD. Variaţia debitului prin conductă se va face prin închiderea sau
deschiderea robinetului 24.
3. Se conectează manometrul diferenţial la prizele de presiune aflate la capetele
(amonte şi aval) ale tronsonului analizat T1 (sau T2). Firele care vin de la prizele
manometrelor au două culori, albastru şi roşu. Firul roşu se leagă la priza cu
presiune mai mare .Firul albastru se leagă la priza cu presiune mai mică.
4. Se măsoară
• debitul Q (cu rotametrul 3 şi cu diafragma 29, cu contorul 21);
• căderea de presiune Δp pe tronsonul analizat T1 (sau T2) (cu manometrul cu
mercur 22, traductorul 32 sau cu manometrul metalic 23).

După terminarea măsurărilor pe tronsonul T1, se închide robinetul 12 şi se deschide

robinetul 13. Se procedează analog. Pentru fiecare tronson se fac cel puţin 6 măsurări.
5. Oprirea instalaţiei (înainte de o perioadă de inactivitate)
• se opreşte pompa 1 (prin apăsare pe butonul roşu);
• se deschide robinetul (24) pentru golirea instalaţiei;
• se goleşte diafragma 18 cu tuburi speciale.
 Prelucrarea datelor
Rugozitatea conductelor noi din P.V.C. din instalaţie este k=0,007mm. Valorile
măsurate vor fi trecute în Tabelul 2.1.
Tabel 2.1. Mărimi măsurate pe instalaţie
Tronson D l k ΔhHg (22) Q (3)
U.M. m m mm mmHg m3/h

T1 0.016
1,27 0,007
T2 0.010

Calculele se fac în scopul comparării valorilor experimentale cu cele obţinute cu

ajutorul formulelor (pentru λ) şi cu diagrama Moody. Se calculează:
V ⋅D Δp
, Δp = (ρ Hg − ρ)gΔh , hr =
4Q h 2 ghr D
V = , Re = , J = r , λmas = .
πD 2
ν ρg l l V2

Tabel 2.2. Calculul coeficientului pierderilor de sarcină distribuite pe baza măsurărilor

Tronson D l Q V Re Δp hr J λmăs
U.M. m m m3/s m/s - Pa m - -

T1 0.016 1,27

T2 0.010 1,27

Pentru completarea tabelului 2.2 se folosesc datele din tabelul 2.1.

Se trasează graficul variaţiei pantei hidraulice în funcţie de debit (Fig.3)şi graficul
variaţiei disipaţiei de energie în funcţie de debit (Fig. 4), separat pentru fiecare tronson.

J hr
(m)

Q (m3/s) Q (m3/s)

Fig. 3. Variaţia pantei hidraulice în Fig. 4 Variaţia disipaţiei de energie

funcţie de debit în funcţie de debit
 Tabel 2.3. Calculul coeficientului λ cu ajutorul formulelor şi cu diagrama Moody
k 10 D 560 D Tip
Tronson D L k Q V Re turbulen λformule λMoody
D k k ţă
U.M. m m mm - m3/s m/s - - - - - -

0,0004375
T1 0.016 1,27

0,007

0,0007
T2 0.010 1,27

Formulele de calcul pentru λ şi diagrama lui Moody sunt date.

Tabelul 2.4. Calculul disipaţiilor de energie cu ajutorul formulelor şi cu diagrama Moody.

Tr. Q V λexp hrexp Jexp λform hrfom Jform λMoody hrMoody JMoody
. m3/s m/s - - - - - -

T1

T2

Se trasează pe acelaşi grafic, pentru fiecare tronson în parte:

Figura 5:
• Variaţia pantei hidraulice, măsurate (*)
• Variaţia pantei hidraulice, calculate cu formule (°)
• Variaţia pantei hidraulice, calculate cu diagrama Moody (−)
Figura 6:
• Variaţia disipaţiilor de energie, măsurate (*)
• Variaţia disipaţiilor de energie, calculate cu formule (°)
• Variaţia disipaţiilor de energie, calculate cu diagrama Moody (−)

J hr
r
(m)
*
*
*
* *
*

Q (m3/s) Q (m3/s)

Fig. 5. Comparaţie între valorile Fig. 6. Comparaţie între valorile

teoretice şi cele experimentale pentru teoretice şi cele experimentale pentru
J(Q) hr(Q)
 Se analizează influenţa variaţiei diametrului conductei asupra disipaţiei de energie în
conductă (Fig.7) şi variaţia coeficientului pierderilor liniare de sarcină cu Re al curgerii
(Fig.8).

hr λ
T2
T1 T2

T1

Q (m3/s) Re
Fig. 7. Influenţa variaţiei Fig. 8. Variaţia coeficientului
diametrului conductei asupra pierderilor liniare de sarcină cu Re
disipaţiei de energie

Concluzii 
Se trag concluzii cu privire la:
• posibilităţi de folosire a formulelor teoretice;
• posibilităţi de folosire a diagramei Moody;
• erori între valorile măsurate şi cele calculate;
• influenţa diametrului conductei asupra pierderilor de sarcină liniare;
• posibilitatea folosirii sistemului automat de achiziţie de date.