Capitolul 6. Distribuţii particulare de sarcini electrice.

Dipolul
electric, quadrupolul electric.
6.1. Dipolul electric
6.1.1 Definiţie. Momentul dipolului.
Dipolul electric este cel mai simplu sistem de sarcini punctiforme
care are o deosebită importanţă în studiul mediilor dielectrice, deoarece
acestea pot fi aproximate ca fiind formate dintr-un ansamblu de dipoli
elec-trici. Cunoaşterea proprietăţilor dipolului permite interpretarea
fenomenelor care au loc în mediile dielectrice, pentru că practic la scară
microscopică se constată că orice atom sau moleculă în anumite condiţii
pot fi modelate ca dipoli electrici.
Definiţie: Dipolul electric este un sistem format din două sarcini
punctiforme, egale în valoare absolută dar de semne opuse, care se găsesc
la o distanţă foarte mică, dar finită una
faţă de alta.
Un dipol este prezentat în Fig.6.1 - în

care vectorul l este orientat prin conven-
ţie de la sarcina negativă -q la cea poziti-
vă q. Dipolul electric este caracterizat
Fig.6.1 Dipolul electric printr-o mărime vectorială numită mo-
ment al dipolului electric, definită în sens matematic prin relaţia:
 
p  ql (6.1)
Pentru nevoile calculului infinitesimal se introduce noţiunea de dipol
punctiform definit de momentul de dipol:
 
p lim ql
l 0
q  (6.2)

----- 165 -----

Cu o astfel de definiţie evident, oricărui atom sau moleculă, i se poate
asocia un moment de dipol electric, indus sau permanent. Momentul de

dipol are aceeaşi orientare ca şi vectorul l .
6.1.2 Potenţialul şi câmpul create de un dipol electric.
Pentru a calcula potenţialul creat de un

dipol într-un punct M aflat la distanţa r ,
 
Fig. 6.2 faţă de dipol, r >> l apelăm la
principiul superpoziţiei:
q 1 1
VP  V (M )  V (M )    
4 0  r r  (6.3)
Fig.6.2 Calculul potenţialului creat de Dar:
un dipol electric la distanţă mare faţă
de el r  r 2  l 2  2r l cos

Deci:
 12
1 1 l 2 2 l cos 
 1  2  
r r  r r  (6.4)
Ţinând seama de relaţiile:
l l2
l  r   1 si 2  1
r r (6.5)
şi apelând la teorema binomului lui Newton, se obţine:

1 1  1  2l cos  l2  3  2l cos  l2  
2

 1   
 2   
 2  ...
r r  2  r r  8  r r   (6.6)
Renunţând la termenii de grad mai mare ca 1 din dezvoltarea (6.6) rezultă:
1 1  l cos   1 l cos 
 1   
r r  r  r r 2 (6.7)
cu care revenind în (6.3) se obţine:
q  1 1 l cos   ql cos  p cos 
VP      
4 0  r r r  4 0 r
2 2
4 0 r
2
(6.8)

----- 166 -----

 
Ţinând seama de figura (6.2) în care r este vectorul de poziţie al punctului
   
M în raport cu punctul mediu al dipolului, în condiţiile r , r , r >> l
expresia (6.8) a potenţialului dipolului se poate scrie:
 
p cos  pr pe r
VP   
4 0 r 2 4 0 r 3 4 0 r 2 (6.9)

 r
unde: e r 
r
Expresia potenţialului de dipol se poate determina fără a apela la o
dezvoltare în serie în felul următor:
potenţialul în punctul M, Fig.6.3 este
conform principiului superpoziţiei:

 V M   V M 
q q
VP  
4 0 r 4 0 r '

q
V  M  
Dar: 4 0 r ' , este egal cu
Fig.6.3 Calculul potenţialului electric de
dipol potenţialul cu semn schimbat pe care

l-ar crea sarcina +q în punctul M' deplasat cu l faţă de M, adică
V  M  V  M' , cu aceasta potenţialul în punctul M al dipolului apare ca

minus variaţia potenţialului sarcinii pozitive în M.

VP  V  M  V  M'   V

Ştiind că V  V  dl atunci potenţialul dipolului în punctul M aflat la

distanţa r faţă de el este:
   
  q  q rl p r
VP   Vl    l  
 4 0 r  4 0 r 3 4 0 r 3 (6.10)
expresie identică cu cea obţinută anterior. Intensitatea câmpului electric
creat de dipol se poate calcula pe baza relaţiei dintre câmp şi potenţial,

E P   VP . Deci:

----- 167 -----

    
  p r  1  p r 
E P  VP    
3 
  
 4 0 r  4 0  r 3 
    
1  p  r     1  1  p 3p  r r 
  p  r  3    
4 0  r 3  r  4 0  r 3 r 5 
 
 1  3 p  r  r  
EP    p
4 0 r 3  r 2  (6.11)
Adesea se exprimă intensitatea câmpului electric prin componentele ei date
faţă de un sistem de coordonate polare ca cel reprezentat în fig.6.4:
  
E P  E r e r  E  l (6.12)
aceste componente Er, E se vor
calcula apelând la gradientul potenţi-
alului în coordonate polare astfel:
  p cos  
E P   grad 2 
 4 0 r 
  p cos   1   p cos  
  e   2 e
r  4 0 r 2  r r   4 0 r 
Fig.6.4 Componentele câmpului electric de
dipol
Efectuând calculele se obţine:
 2 p cos   p sin    
EP  3 er  3 e  E r er  E e
4 0 r 4 0 r (6.13)
Deci componentele câmpului electric al dipolului sunt:
2 p cos p sin 
Er  E 
3
4 0 r şi 4 0 r 3 (6.14)

Evident relaţiile (6.11) şi (6.13) sunt echivalente. Într-adevăr vectorul p
scris pe componente faţă de sistemul de coordonate polare este:
     
p  p cos e r  p sin e   p sin e   p cos e r  p , cu aceasta câmpul devine:
  
 1    1   1  3 p  r  r  
EP 
4 0 r 3
 2p cos e r  p cos e r  p  4 r 3  3p cos e r  p  4 r 3  r r  p
0 0  
  
1  3 p  r  r  
   p
4 0 r 3  r 2 
adică tocmai relaţia (6.11).

----- 168 -----

 Calculând potenţialul şi întensitatea câmpului de dipol, s-a constatat
că potenţialul variază invers proporţional cu pătratul distanţei de la punctul
în care se calculează, iar intensitatea câmpului (6.11) variază invers
proporţional cu cubul acestei distanţe. Revenind la potenţial, ecuaţia
suprafeţelor echipotenţiale este:
p cos 
 cons tan t  r 2  K cos 
4 0 r 2 (6.15)
Relaţia (6.15) este deci ecuaţia echipotenţială în coordonate polare, K este
o constantă.

Dacă cos = 0, adică    2
potenţialul este zero pentru
orice valoare a lui r deci se
obţine o suprafaţă echipoten-
ţială care trece prin mijlocul
dipolului fiind perpendicu-
lară pe dipol. În acest caz
conform relaţiilor (6.14)

Fig.6.5 Linii de câmp si suprafeţe echipotenţiale în câmpul are componenta radi-

cazul unui dipol electric
ală nulă şi numai cea tangen-
ţială este diferită de zero şi este perpendiculară pe suprafaţa echipotenţială.
Pentru  = 0 şi  =  câmpul are numai componentă radială cu valoarea
2p 2p
 3
maximă 4 0 r 3 şi 4 0 r în acest caz suprafaţa echipotenţilă este

perpendiculară pe r şi deci pe axa dipolului. Aceste observaţii conduc la
diagrama liniilor de câmp şi a suprafeţelor echipotenţiale care este redată
în figura 6.5. Cu linie continuă sunt trasate liniile de câmp iar cu linie
întreruptă sunt trasate suprafeţele echipotenţiale. O asemenea structură de

----- 169 -----

câmp am definit când am analizat sarcina punctiformă în prezenţa unui
plan conductor. Trebuie precizat că numai la distanţe mari câmpul este un
câmp de dipol, în imediata apropiere a dipolului el se abate de la
comportarea tipică a câmpului de dipol.
6.1.3. Acţiunile ponderomotoare care se exercită asupra unui dipol electric
din partea unui câmp electric
6.1.3.1 Cuplu, momentul cuplului.

Pentru început se consideră un câmp electric uniform de intensitate E în

care este plasat un dipol de moment p , neglijându-se câmpul dipolului.
Dacă dipolul electric este introdus în câmp astfel încât momentul dipolar să
fie paralel cu câmpul extern, Fig.6.6, atunci asupra sarcinii pozitive se
 
exercită forţa qE în sensul câmpului iar asupra celei negative forţa qE în
sens opus câmpului, astfel încât forţa rezultantă care acţionează asupra
   
dipolului ca şi cuplul sunt nule: F  qE  qE  0 , MC  0

Dacă dipolul p face un unghi  cu câmpul asupra sarcinilor q acţionează

forţele egale şi de sens opus qE , Fig.6.6 b), care determină un cuplu a
cărui moment este:
             
MC  r  F  r  F  r  r   qE  l  qE  q l  E  p  E (6.16)

Câmpul uniform E ,
acţionează asupra
dipolului cu un cu-
plu dat de (6.16),
determinând
rotirea dipolului în
Fig.6.6. Acţiuni ponderomotoare exercitate de către câmpul pozitia de echilibru
electric asupra unui dipol electric
stabil.

----- 170 -----

Fig.6.7 Cuplu de forţe care tind sa aducă dipolul în poziţia de echilibru stabil a); sau să-l
depărteze de poziţia de echilibru instabil b).
Din relaţia (6.16) observăm că dipolul se va afla în echilibru stabil atunci
 
când  = 0, adică atunci când p este paralel cu E . În acest caz, dipolul este
în echilibru stabil pentru că scoaterea lui din poziţia de echilibru prin rotire
 
cu un unghi , mic faţă de câmp, Fig.6.7 a), face să apară forţele qE şi qE
care tind să-l readucă în poziţia de echilibru (forţele acţionează în sens

opus direcţiei de deplasare din poziţia de echilibru). Când  =  ( p este

antiparalel cu E ), dipolul este în echilibru instabil pentru că scoaterea lui

din poziţia de echilibru cu un unghi , Fig.6.7 b), face să apară forţele qE

şi qE care-l îndepărtează de poziţia de echilibru tinzând să-l rotească

până ce devine paralel cu E . Aceste observaţii sunt pe deplin confirmate
de valorile energiei potenţiale ale dipolului plasat în acest câmp în poziţiile
de echilibru stabil şi instabil.
6.1.3.2. Energia potenţială a dipolului într-un câmp electric.

----- 171 -----

 Introducerea energiei potenţiale a unui dipol electric plasat într-un
câmp electric, presupune calculul
lucrului mecanic necesar pentru a
aduce de la infinit dipolul de

moment p într-un punct aflat în
câmpul electric uniform de inten-

sitate E . Dacă dipolul se aduce în
câmp astfel încât momentul lui să
 fie perpendicular pe câmpul electric
Fig.6.8 Dipol electric de moment p , plasat
într-un câmp electric uniform
(în acest caz sarcinile +q şi -q se
găsesc în permanenţă pe aceeaşai suprafaţă echipotenţială) lucrurile
mecanice efectuate la deplasarea sarcinilor +q şi -q se anulează reciproc.

Considerând că în punctul final în care s-a oprit dipolul, momentul lui, p

face unghiul  cu câmpul E aşa cum se arată în Fig. 6.8, este limpede că în
această situaţie câmpul tinde să orienteze dipolul astfel încât să-l aducă în
 
starea de echilibru stabil ( p  E ). Lucrul mecanic efectuat de către câmp
pentru rotirea dipolului de la 1 la 2 este:
2 2

L   M C  d   pEsin   pEcos 2   pEcos 1   E p

1 1
(6.17)
Într-un câmp conservativ, lucrul mecanic este egal cu variaţia energiei
potenţiale. Deci energia potenţială a dipolului plasat în câmpul de

intensitate E este:
 
Wp   pE cos   p  E (6.18)
Observăm şi pe această cale că dipolul se află în echilibru stabil când este
omoparalel cu câmpul ( = 0), caz în care energia potenţială este minimă
(Wp = -pE) şi dipolul se află în echilibru instabil atunci când este
 
antiparalel cu câmpul ( p  E ) ( = ), caz în care energia potenţială este
----- 172 -----
maximă (Wp = pE). În concluzie energia potenţială a unui dipol într-un
câmp electric este egală cu lucrul mecanic efectuat pentru rotirea dipolului
 
de la un unghi oarecare între p şi E până în poziţia de echilibru stabil, în
 
care p  E .
6.1.3.3 Forţa exercitată de câmpul electric asupra unui dipol.
În cazul unui câmp electric uniform forţa totală care se exercită
  
asupra dipolului este evident nulă  F  qE  qE  0 , oricare ar fi câmpul şi
indiferent de orientarea dipolului faţă de el. În cazul unui câmp electric
neuniform forţele electrice care se exercită asupra celor două extremităţi
ale dipolului nu vor fi în general exact egale şi opuse aşa încât va exista o
forţă totală diferită de zero cu care câmpul va acţiona asupra dipolului.
Forţa cu care câmpul va acţiona asupra dipolului va depinde în primul rând
de variaţia câmpului. În cazul unui câmp neuniform, câmp dependent de

punct E x, y, z , forţa netă Fx la care e supus dipolul pe direcţia x va depinde
de diferenţa între componentele câmpului pe direcţia x, forţa Fy va depinde
de diferenţa între componentele câmpului pe direcţia y, forţa Fz va depinde
de diferenţa între componentele câmpului pe direcţia z. De exemplu:

 
Fx  q E x  E x . Să presupunem că dipolul se află cu centrul în punctul

O(x,y,z), Fig.6.9. Atunci punctele M şi N în care se află sarcinile +q şi -q

vor avea coordonatele:

----- 173 -----

  dx dy dz 
M x  , y  , z  
 2 2 2 şi
 dx dy dz 
N x  , y  , z  
 2 2 2 . Forţa netă

pe direcţia x care se va exercita

asupra dipolului va fi:
Fx  q E x  M   E x  N   
  dx dy dz  
Fig.6.9. Forţa ce se exercită asupra unui  E x  x  2
, y  , z   
2 2
dipol electric într-un câmp electric
neuniform
q 
  dx dy dz  
 E x  x  2
,y  ,z   
2 2   ,
 E dx E x dy E x dz E dx E x dy E x dz 
Fx  q E x  x, y, z  x   ... E x  x, y, z  x   ... 
 x 2 y 2 z 2 x 2 y 2 z 2 
 E x E x E x 
 q dx  dy  dz 
 x y z 
sau:
E x E x E x E x E x E x 
Fx  qdx  qdy  qdz  px  py  pz  pE x
x y z x y z (6.19)

unde px = qdx, py = qdy, pz = qdz sunt componentele vectorului p pe cele
trei axe de coordonate.
În mod similar pentru celelalte două componente ale forţei se obţine:
 
Fy  pE y , Fz  pE z

Considerând produsul:
  
 p    p x  py  pz
x y z
ca un operator scalar, vectorul forţă totală cu care câmpul acţionează
asupra dipolului se poate scrie:
     
F  Fx i  Fy j  Fz k   p E (6.20)
În principiu această relaţie conduce la calculul forţei care se exercită
asupra dipolului din partea câmpului; dar nu întotdeauna este comodă,

deaceea se caută o altă formă a ei. În cazul în care câmpul E este un câmp

----- 174 -----

 
conservativ, arătam că   E  0 ori aceasta înseamnă că între derivatele
componentelor câmpului există relaţiile:
E y E x E z E y E z E x
 ,  , 
x y y z x z (6.21)
E x E x E y E z
Înlocuind în relaţia (6.19) derivatele y şi z cu x respectiv x
rezultă:
E
Fx  p x
E x
x x
E
x
  
 p y y  pz z  p
x
E  
x
pE   (6.22)
În mod analog:
   
Fy 
y
 pE
şi
Fz   pE
z
aşa încât în general:
  
F   p  E   Wp (6.23)
Relaţia (6.23) este foarte utilă în practică, ea poate fi folosită, în general şi
la calculul forţei de interacţie dintre doi dipoli. Într-un câmp neuniform

dipolul de moment p este supus unui cuplu care tinde să-l orienteze de-a
lungul câmpului şi unei forţe care tinde să deplaseze dipolul spre locul în
care câmpul este intens. Un exemplu foarte simplu este cel al unui dipol
plasat în câmpul unei sarcini punctiforme Q. Dacă dipolul este orientat
radial cu sarcina negativă mai aproape de Q Fig.6.10 a), forţa totală va fi
de atracţie şi va avea mărimea:
 
  
qQ qQ qQ  1  2qlQ Qp
F    1  
4r 2 4 r  l 2 4r 2   l 
2
4r 3 2r 3
 1   
  r  (6.24)

----- 175 -----

 Dacă dipolul este perpendi-

cular pe r , ca în Fig.6.10
 
b), forţele F şi F sunt egale
ca modul dar nu sunt
opuse, ca urmare există o

compo-nentă a forţei F

perpendi-culară pe r,

diferită de zero care se

exercită asupra dipolului.
Fig.6.10 Forţe care se exercita asupra unui dipol electric Un dipol electric adus în
în câmpul electric al unei sarcini punctiforme atunci
când momentul dipolar este paralel cu câmpul electric câmpul electric al unui alt
a) şi când el este perpendicular pe câmpul electric b)
dipol Fig.6.11, va interac-
ţiona cu acesta. Relaţiile
+q
e er stabilite până acum referi-
p toare la cuplul, energia po-

r
-q 2 tenţială şi forţa care se

e er
exercită asupra unui dipol
din partea câmpului în care
-q 1 p1 +q
1
se află, se pot scrie şi în
Fig.6.11 Acţiuni ponderomotoare în cazul interacţiei a doi
dipoli cazul interacţiei dintre doi
dipoli astfel:
1  3p1  r r  
 
   
M C  p 2  E1  p 2   p1 
4 0 r 3  r 2 

1  3p1  r p 2  r    
   
 
Wp   p 2  E1    p1  p 2 
4 0r 3  r2 
 3p  r p  r  p1  p 2 
     
 
F  p  E  
1
 1 5 2  3 
4 0  r r  (6.25)

----- 176 -----

Aceste relaţii permit să se înţeleagă interacţia dintre moleculele polare,
interacţii foarte importante în domeniul microcosmosului pentru că explică
natura legăturilor chimice şi tăria acestora.
6.2 Cuadrupolul electric.
O altă noţiune utilă în determinarea potenţialului şi câmpului unei
distribuţii oarecare de sarcină în spaţiu este cea de cuadropol electric.
Pentru o distribuţie de sarcină caracterizată de o axă de simetrie de
exemplu axa Oz, Fig.6.12, se poate introduce prin definiţie o mărime
numită mo-ment al cuadropolului cu
ajutorul relaţiei:

q R  3cos 
1 2 2
Q j 1
2 j j
(6.26)
unde Rj , este modulul vectorului de
poziţie al sarcinii q în raport cu originea
j

sistemului de referinţă (considerată centru

al distribuţiei de sarcină) iar j este
Fig.6.12. Distribuţie de sarcini punc- 
tiforme având configuraţia unui cua- unghiul pe care-l face R j cu axa de
drupol electric
simetrie Oz. Se observă că z j  R j cos j
deci momentul cuadropolului se mai poate scrie:

Q
1 n

 q 3Z j 2  R j 2
2 j 1 j
 (6.27)

----- 177 -----

 Fig.6.13 Distribuţii de sarcină având momentul de cuadrupol egal cu zero a); pozitiv b);
negativ c)

Momentul cuadropolului este o mărime curent folosită în studiul

proprietăţilor nucleelor atomice care pot fi caracterizate fie de: Q = 0, Q >
0, sau Q < 0. Fig. 6.13. Să calculăm potenţialul electric al unei distribuţii
de sarcină caracterizată de un moment cuadropolar diferit de zero
(Fig.6.14). Apelând la principiul superpoziţiei potenţialul creat de cele trei
sarcini în punctul M va fi:
1  q 2q q 
VQ     
4 0  r1 r r2 
q 1 2 1
   
4 0  r1 r r2  (6.28)
Se observă că:

Fig.6.14 Distributie de sarcini punctiforme având

configuraţie de cuadrupol electric

----- 178 -----

1 1
 
r1 r 2  l 2  2rl cos 
1
1  l 2 2l cos   2
1    
r  r 2 r 
 1  2l cos  l 2  
1     2   
1 2  r r  
  
r 3  2l cos  l 2  2
   2   ...
 8  r r  

1 1 l cos  l2 3 cos 2   1
  2 
 
r1 r r 2r 3 (6.29)
În mod asemănător:
1
1 1  l2 2l cos   2
r2  r  l  2rl cos    1  2 
2 2
 
r2 r  r r 

1  1  2l cos  l2  3  2l cos  l2  
2

 1    2     2   
r  2 r r  8 r r  
 
1 1 l cos  l 3 cos   1
  2 
2
2

r2 r r 2r 3 (6.30)
În toate aceste calcule s-a ţinut seama de aproximaţia l << r.
Revenind cu relaţiile (6.29) şi (6.30) în (6.28) se obţine:

1 l cos  1 l2 3 cos 2   1 2 
 2   

VQ 
q r
 r 2 r3 r   2ql 3 cos   1
2 2
 
4 0 1 l cos  1 l2 3 cos 2   1  
4 0 2r 3
 r  r 2  2 r3  (6.31)
Momentul cuadropolului sistemului de sarcini pe care-l studiem este
conform definiţiei:

Q
1

2 j
 2 2 1
2
  
q j 3Z j  R j  q 3l2  l2  2q0  q 3l2  l2   
1
2
 
2ql2  2ql2  2ql2
(6.32)
Ţinând seama de (6.32) potenţialul creat de acest sistem de sarcini în
punctul M va fi:

----- 179 -----

 Q 3 cos 2   1
VQ 
8 0 r 3 (6.33)
Observăm că potenţialul acestei distribuţii de sarcină caracterizată de un
moment cuadropolar diferit de zero, este direct proporţional cu momentul
cuadropolului şi invers proporţional cu cubul distanţei de la centrul cua-
dropolului la punctul respectiv. Având potenţialul cuadropolului, se poate
calcula intensitatea câmpului electric de cuadropol pe baza relaţiei:

E   V. Calculul se va face în sistemul de coordonate polare r şi :

 VQ  1 VQ  Q 3 cos 2   1   1 

E e  e   e 
r r r   8 0 r  r 3  r
Q  3Q 3 cos 2   1  6Q cos  sin  

8 0 r 
4  3 cos   1 e  
2 
8 0 r 4 er 
8 0 r 4
e 


E
3Q
8 0 r
 2 

4  3 cos   1 e r  sin 2e 

(6.34)
Se observă că intensitatea câmpului de cuadropol este invers proporţională
cu puterea a patra a distanţei dintre centrul cuadropolului şi punctul în care
se exprimă câmpul. Intensitatea câmpului este exprimată doar în planul
xOz faţă de sistemul de coordonate polare. Făcând o sinteză a expresiilor
pentru potenţialul şi intensitatea câmpului electric întâlnite până acum
pentru sarcina punctuală şi sistemele particulare de sarcini punctiforme,
dipolul şi cuadropolul observăm că:
1 1
Vq ~ Eq ~ 2
r şi r în cazul sarcinii punctiforme;
1 1
Vp ~ 2 şi
Ep ~ 3
r r în cazul dipolului; (6.35)
1 1
VQ ~ EQ ~ 4
r şi
3
r în cazul cuadropolului.
C  C 
   
Permanent unitatea  m  şi  m 2  pentru potenţial şi intensitatea câmpului
electric se păstrează dat fiind că <p> = Cm şi <Q> = Cm2.

----- 180 -----

Când avem de a face cu o distribuţie oarecare, de sarcini electrice potenţia-
lul câmpului creat de această distribuţie într-un punct relativ depărtat de ea
are în general trei termeni:
V  Vq  Vp  VQ (6.36)
unde Vq, Vp, VQ au semnificaţiile din expresiile (6.35), adică Vq este
potenţialul creat de sarcina sistemului considerată ca o sarcină punctiformă
plasată în centrul sistemului numit adesea potenţialul de monopol, Vp este
potenţialul creat de dipolul distribuţiei de sarcină iar VQ este potenţialul
creat de cuadropolul distribuţiei de sarcină. În diverse cazuri particulare
unul sau doi termeni din relaţia (6.36) pot fi nuli. În cazul în care sistemul
n

conţine sarcini pozitive şi negative în număr egal: q i 0

, Vq = 0 şi se
i 1

merge la termenul de dipol, daca momentul dipolar al distribuţiei este nul,

se merge la termenul de cuadropol, iar în cazul când şi Q = 0 se merge la
1
un sistem numit octopol la care potenţialul este funcţie de r 4 şi câmpul de
1
r 5 . Acest lucru se observă calculând potenţialul unei distribuţii oarecare de
sarcină.

6.3. Potenţialul electric într-un punct depărtat de o distribuţie oare-

care de sarcină.
Considerând mai întâi sarcina puncti-

formă q aflată la distanţa r' faţă de
originea sistemului de coordonate,
(Fig.6.15). Se va calcula potenţialul
creat de această sarcină în punctul M
  
aflat la distanţa R  r  r ' faţă de sarcină.
Fig.6.15 Sarcina
 punctiforma q aflată
la distanta r' , de originea sistemului
----- 181 -----
de coordonate
  
Unghiul între r şi r' este , :
     
R  r  r '   x  x' i   y  y' j   z  z' k

Potenţialul în M este:
q q q
V     
4 0 R 4 0 r 2  r ' 2 2rr 'cos  4 0 r 2  r ' 2 2r  r '
  1
q  r ' 2 2 r  r '  2
 1   
4 0 r  r 2 r2 
    2 
q  1  r ' 2 2 r  r '  3  r ' 2 2 r  r ' 
 1        ... 
4 0 r  2  r 2 r2  8 r2 r2  
    2
q  r  r ' 1 r ' 2 3 4 r  r ' 
 1  2  2  ... 
4 0 r  r 2r 8 r 4

 
q qr  r ' 1 q
 
4 0 r 4 0 r 3 
2 4 0 r
  2
5 3 r  r' 
  r 2  r ' 2 ... 

qr ' cos  1 q 3r ' cos   r ' 

2 2 2
q
   ...
4 0 r 4 0 r 2 2 4 0 r 3 (6.37)

În final s-a obţinut pentru potenţialul în punctul M relaţia:

qr ' cos  qr ' 2  3 cos   1
2
q
V M   
4 0 r 4 0 r 2 4 0 r 3 2 (6.38)
În partea dreaptă a ecuaţiei (6.38) s-au reţinut trei termeni: primul
termen este potenţialul datorat sarcinii punctiforme q plasată în origine, al
 
doilea termen este potenţialul datorat unui dipol de moment p  qr ' , plasat
în origine şi în cel de-al treilea termen recunoaştem potenţialul unui cua-
drupol, plasat în originea sistemului de referinţă.
Această dezvoltare a potenţialului unei singure sarcini o putem
extinde acum la un sistem de sarcini punctiforme q 1, q2, ..., qn situate la
  
distanţele r1 ', r2 ' , ..., rn ' faţă de originea unui sistem de referinţă.
Pe baza principiului superpoziţiei se poate scrie:

----- 182 -----

  n  q
 
 
 2
q j rj ' r q j 3 rj ' r  rj2  r 2  
V r        
j
...
j1  4 0 r 4 0 r 3 8 0 r 5 
 n  
 qi  
n
q j rj ' r

j1

4 0 r

j  1

4 0 r 3


1 1 n

4 0 r 2 j1
5
 
 2
q j 3 rj ' r  rj2  r 2  
 n 
  q jrj ' cos  j 
n

q i
 j 1  
n q 3r 2 cos 2   r 2 
 j j 2 j j
j1 1
  
4 0 r 4 0 r 2 4 0 r 3 j1 (6.39)
Şi în acest caz potenţialul sistemului de sarcini punctiforme la distanţă
mare este format din trei
termeni: primul se referă la
potenţialul sarcinii totale
considerată ca fiind plasată în
centru, al doilea este potenţialul
de dipol şi al treilea cel de
cuadropol. De re-marcat că
dacă suma sarcinilor este zero
Fig.6.16 Calculul potenţialului unei distribuţii de
sarcini punctiforme plasate în vârfurile unui cub primul termen semni-ficativ
cu latura de 1m
este cel al potenţialului de dipol
iar dacă atât suma sarcinilor este nulă cât şi suma momentelor dipolare este
nulă atunci, capătă semnificaţie termenul potenţialului de cuadropol.
Exemplu: Să se calculeze potenţialul câmpului creat de un sistem de sarcini
punctiforme, plasate în vârfurile unui cub cu muchia de 1 m, Fig.6.16, într-un punct
depărtat de centrul sistemului de sarcini.
Valorile sarcinilor în coulombi sunt date pe figură. Se cer primii doi termeni din
potenţialul distribuţiei de sarcină într-un punct aflat la distanţă mare de distribuţie.
n n

Soluţia problemei constă în evaluarea sumelor

 qj
şi
 
q j rj '
care se introduc apoi
j1 j1

în relaţia (6.39). Aceste sume sunt evaluate cu ajutorul tabelului:

 
Poziţia Sarcina q r ' qr '

----- 183 -----

000 1 0 0
100 -1 i i
010 2 j 2j
 
001 -1 k   k
 
110 1 i j i j
   
011 4 jk 4 j  4k
   
i  k 
101 -2  2 i  2k
111 -1 i  jk  i  jk
  
Total q j  3  q j rj '  3i  6 j
j

Cu acestea:

q   q r  r 
       
 j j j 3   3 i  6 j e r 3  3 i  e r   6 j  e r 
V r      
4 0 r 4 0 r 3 4 0 r 4 0 r 2 4 0 r 4 0 r 2
3  3 sin  cos   6 sin  sin 
 
4 0 r 4 0 r 2
3 6
3   3 3
 2 2
Vr    2  
4 0 r 4 0 r 4 0 r 8 0 r 2

Pe baza principiului superpoziţiei

Fig.6.17 Calculul potenţialului electric
al unei distribuţii continui de sarcina

dv şi r vectorul de poziţie al punctului M în care se calculează potenţialul,
Fig. 6.17. Potenţialul în punctul M va fi:
putem extinde raţionamentul făcut şi-n
cazul distribuţiilor continui de sarcină.
Să considerăm o distribuţie oarecare de
sarcină în volum descrisă de . Fie
'
r vectorul de poziţie al elementului de
de volum dv, care poarta sarcina dq = 

----- 184 -----

   1
1 dq 1 dq  r ' 2 2 r  r '  2

V r  
4 0
 
R 4 0 r  r

1  2  2 
r 

V V
    2 
1 dq  1  r ' 2 2 r  r '  3  r ' 2 2 r  r ' 
  1  
4 0 V r  2  r 2
 2    2  2  ... 
r  8 r r  
 
dq  r  r ' 

1

4 0 V r 
1  

1  2  4 3 r  r ' 2  r 2  r ' 2  
r 2r 


dV

1
4 0 V r
 
r
3
4 0 r V
 
 x', y', z' r ' dv 
1
2 4 0  r V
5
 2

3 r ' r   r ' 2 r 2  x', y', z' dV 
sau:
 3 cos 2   1 r ' 2
 dV   
r  x', y', z' r ' dv  2

 x', y', z' r ' dv
V V V
V(r )   
4 0 r 4 0 r 3 4 0 r 3 (6.40)
Şi aici primul termen reprezintă potenţialul de monopol adică potenţialul
creat de sarcina totală a distribuţiei ca şi când ar fi plasată în originea
axelor, al doilea termen este potenţialul unui dipol şi al treilea potenţialul
unui cuadropol.
Exemplu: Se consideră o distributie continuă de sarcină într-un cub cu latura de 1 m,
având unul din vârfuri în originea axelor de coordonate iar laturile lui coincid cu axele
de coordonate Fig.6.18. Densitatea de
sarcină volumică din interiorul cubului
este:
 
  x' y'z'  C 3 
m
Problema este o extensie la cea analizată
pentru un sistem de sarcini punctiforme.

Sumele discrete: q j şi q r j j calculate

Fig.6.18 Calculul potenţialului electric al în exemplul anterior sunt înlocuite aici cu
unei distribuţii continui de sarcină de
densitate de sarcină volumică  integrale conform relaţiei (6.40). Oprind
numai primii doi termeni, rezultă:

----- 185 -----

   x', y', z' dV'   x', y', z' r ' dV' r

V r  
V V
 ...
4 0 r 4 0 r 3
Pentru distribuţia de sarcină dată, integralele sunt:
1 1 1

 x' , y' , z'dV'     x' y'z'dx ' dy' dz'  2 C

3
V x '0 y '0 z '0

   x' y'z'x' i  y' j  z' k dx ' dy' dz' 

 1 1 1   
 x' , y' , z'r ' dV' 
V x '0 y '0 z '0

 111 
   
1 1 1
  x '  x ' y' x ' z' dx ' dy' dz' i     x ' y' y'2  z' y' dx ' dy' dz' j 
2

0 0 0 0 0 0

  1 1 x' 
 
1 1 1 1 1 1 1 1
x'
    x ' z' y' z' z' dx ' dy' dz' k     dx ' dy'    dx ' dz'     x '2 dx ' dy' dz' i  ... 
2

0 0 0 0 0 2 0 0
2 0 0 0 

 
1 1 1  5  5  5 5   
     i  ...  i  j  k  i  j  k C  m
 4 4 3 6 6 6 6
Deci potenţialul, exprimat în funcţie de coordonatele sferice r, , , va fi:
         
3 5 i  j  k  r 3 5 i  e r  j  e r  k  e r 
V r      
8 0 r 24 0 r 3 8 0 r 24 0 r 2
3 5 sin  cos   sin  sin   cos 
 
8 0 r 24 0 r 2

Toate aceste considerente referitoare la dipolul şi cuadropolul electric sunt

de un deosebit interes în studiul mediilor dielectrice. Mai mult chiar
cunoaşterea interacţiei dintre dipolii electrici face posibilă înţelegerea
forţelor de legătură şi în esenţă a legăturilor chimice care se stabilesc în
faza gazoasă, lichidă sau solidă a substanţelor. Comportarea unor materiale
în câmp electric este deasemeni explicată plecând de la premiza că la scară
microscopică, atomii şi moleculele substanţei fie capătă un moment dipolar
indus fie că aveau un moment dipolar permanent care interacţionează cu
câmpul electric extern.
6.4. Dipoli electrici induşi în atomi şi molecule.
6.4.1 Momentul electric dipolar atomic şi molecular. Polarizabilitate.

----- 186 -----

În stare fundamentală particulele microscopice, atomii şi moleculele neutre
din punct de vedere electric sunt sisteme de sarcini electrice pozitive şi
negative distribuite astfel încât de cele mai multe ori centrul sarcini pozi-
tive coincide cu cel al sarcinii negative astfel că ele nu au un moment dipo-
lar diferit de zero.
Există evident şi molecule la care există un moment dipolar diferit de zero
(permanent), dat de regulă, de o anumită tendinţă de deplasare a norului
electronic către unul din nucleele atomilor componenţi. Revenind la
momentele induse, să analizăm cel mai simplu atom, atomul de hidrogen,
format dintr-un nucleu şi un electron ce se mişcă pe o orbită circulară în
jurul nucleului. La orice moment de timp sistemul electron - nucleu aflate
la distanţa r0 (raza orbitei Bohr fundamentală), este caracterizat de un

moment p 0 , orientat radial de la electron către nucleu dar valoarea medie a

lui p 0 pentru o orbită circulară este nulă. Conform teoriei cuantice se ştie
că atomul de hidrogen este conceput ca o structură simetrică cu sarcina
electronică (-e) distribuită într-un nor electronic cu simetrie sferică în jurul
nucleului. Aproape jumătate din sarcina electronică (-e) se află în interiorul
unei sfere de rază a0 = 0,5 Ă şi de aici densitatea de sarcină scade
exponenţial către
exterior. O imagine
similară, este valabilă şi
pentru atomii multi-
electronici şi pentru
molecule. Dacă se intro-
duce atomul de hidrogen
într-un câmp electric ex-

tern, E , atunci norul elec-

----- 187 -----

Fig.6.19 Un atom în afara câmpului electric a) şi intr-un
câmp electric uniform b)
tronic se deformează, centrul sarcinii negative deplasându-se în sens opus
câmpului, iar nucle-ul se deplasează în sensul câmpului, astfel că la
echilibru distanţa între nucleu şi centrul norului electronic este b. Figura
6.19, arată atomul în afara câmpului a) şi în câmpul uniform de intensitate

E . Un raţionament foarte simplu permite calculul momentului dipolar

indus în atomul de H, de către câmpul electric exterior E .
Se consideră că norul electronic rămâne cu simetrie sferică şi are centru
deplasat cu b faţă de nucleu. Tratând norul electronic ca o distribuţie de
 3e

sar-cină sferică având densitatea de sarcina volumică: 4 a 0 3 răspândită

în sfera de rază a0, atunci în interiorul acestei distribuţii la distanţa b de

centrul ei (unde se află nucleul) câmpul electric va fi dat conform teoremei
Gauss de:
4 b 3 
  qi   b
 E b dS 

 E 4 b 2 

3
 Eb 
3 0
 b 0 0

sau:
 
 3e b eb
Eb   
4a0 3 3 0 4 0 a0 3 (6.41 )
În acest câmp electric creat de sarcina electronică nucleul este supus unei

 e2b 
Fb  
forţei: 4 0 a 0 3 orientată în jos, adică de sens opus forţei FE cu care
 
câmpul extern acţionează asupra nucleului. Condiţia de echilibru: Fb   FE
permite calculul mărimii b astfel:
 
e2 b   4 0 a0 3 E
  eE  b 
4 0 a0 3 e (6.42)
Cu aceasta momentul electric dipolar indus este:
  
p  eb  4 0 a 0 3 E (6.43)

----- 188 -----

De regulă deplasarea b este foarte mică, chiar la câmpuri intense astfel
încât momentul dipolar indus este foarte mic.
 6 V
De exemplu dacă a0  0,5 A , E  10 m (câmp de laborator intens),
rezultă:
1 0,125  10 30  10 6 0,125 4  0,125
b 9  19  10 A p  eb   10  33 C  m
9  10 1,6  10 9  1,6 , iar 9 .

Momentul dipolar indus de câmpul extern E este direct proporţional cu
intensitatea câmpului electric:
 
p =  0E (6.44)
Constanta  este o mărime caracteristică atomului numită polarizabilitate
atomică. Pentru atomul de H,   4 a 0 3 având dimensiunea de volum. Un
9 3
calcul cuantic exact conduce la   a
2 0 , unde a0 este raza orbitei Bohr.
Polarizabilităţile electrice ale mai multor tipuri de atomi determinate
experimental sunt date în tabelul I, fiind scrise în ordinea crescătoare a
numărului atomic:
Tabelul I: Polarizabilităţile electrice ale unor atomi
Atomul: H He Li Be C Ne Na Ar K
 10 m 
 30 3
0,56 0,21 12 9,3 1,5 0,4 27 1,6 34
Se observă valorile mari ale lui  pentru hidrogen şi metalele alcaline Li,
Na, K, care cresc cu creşterea numărului atomic şi valorile mici ale lui 
pentru gazele nobile He, Ne, Ar, dar tot crescătoare cu Z. Acest lucru se
explică prin faptul că atomii metalelor alcaline sunt puternic deformabili
datorită electronilor de valenţă slab legaţi, în timp ce structura atomilor
gazelor nobile este mult mai rigidă. O moleculă capătă de asemenea un
moment de dipol indus atuci când este introdusă într-un câmp electric.

----- 189 -----

 De exemplu molecula de metan
CH4 având atomul de C în centrul
unui tetraedru regulat în vârfurile
căruia sunt plasaţi cei patru atomi
de H, Fig.6.20, capătă un moment
electric dipolar indus când este
introdusă într-un câmp electric şi o
Fig.6.20 Formula chimică structurală a
metanului polarizabilitate, determinată
experimental, de 2,6  10  30 m 3
Se observă însă că valoarea determinată experimental pentru
polarizabilitate este diferită de cea obţinută însumând polarizabilităţile
atomilor com-ponenţi: C  4 H  3,7  10  30 m 3 , lucru care se explică prin
faptul că atomul de carbon, aflat în stare de hibridizare Sp 3 formează
legături  cu cei patru atomi de H şi în felul acesta structura electronică a
moleculei este modificată faţă de cea a atomilor individuali. Valoarea
momentului dipolar indus a acestei molecule cu simetrie ridicată nu
 
depinde de orientarea câmpului electric aplicat, relaţia p   0E rămânând
valabilă şi-n acest caz ca şi la atomi. Măsurătorile polarizabilităţilor
atomice şi moleculare au fost mult folosite de către chimişti şi fizicieni
pentru a elucida structura internă a moleculelor şi a substanţelor în general.
6.4.2 Tensorul polarizabilitate.
Dacă molecula nu are simetrie înaltă cum era cea de CH4
polarizabilitatea moleculei  nu mai este independentă de direcţia
câmpului aplicat. De exemplu la molecula de CO2 , care are o structură
liniară O - C - O, se observă că polarizabilitatea moleculei este mai mare

atunci când câmpul electric E este aplicat pe direcţia axei pe care sunt
plasaţi atomi O - C - O, decât în cazul în care câmpul electric e aplicat

----- 190 -----

perpendicular pe această axă, caz în care polarizabilitatea este de
,  10  30 m 3. Considerând molecula de CO2 plasată faţă de un sistem
1  19

de axe, cu originea în atomul de C, Fig.6.21, şi un câmp electric aplicat E
care face unghiul  cu axa Oy atunci polarizabilităţile în lungul axei Oy II
(adică pe direcţia paralelă cu axa moleculei) şi-n lungul axelor Ox şi Oz,
notată cu   vor fi diferite. Componentele câmpului, fiind: Ey = E|| = E cos
şi Ex = Ez = E  = E sin se poate scrie:
p||   0 || E||   0 || E cos 
p   0  E   0  E sin 

astfel că momentul dipolar al mole-

 
culei, p   0 E || cos j   sin k , in-



dus în urma aplicării câmpului E , nu
este paralel cu acesta, datorită fap-

tului că ||    . Dacă || >   , p

Fig.6.21 Molecula de dioxid de carbon este mai apropiat de axa Oy, în gene-
ral momentul dipolar se orientează
către aşa numita direcţie de uşoară polarizare. Din aceste observaţii se
poate spune că în general pentru molecule fără simetrie ridicată
polarizabilitatea  nu este o mărime scalară ci una compusă dintr-un şir de
coeficienţi care exprimă dependenţa liniară între componentele vectorului
 
p şi câmpul E aplicat, şir de coeficienţi care definesc componentele
 
tensorului polarizabilitate. Într-un sistem cartezian relaţia între p şi E se va
scrie:
p x   xx E x   xy E y   xz E z
p y   yx E x   yy E y   yz E z
p z   zx E x   zy E y   zz E z (6.45)
 
sau în forma: p     E

----- 191 -----

în care:
  xy  xz 
 xx 
    yx  yy  yz 
 
 zx  zy  zz  (6.46)
este tensorul polarizabilitate.
În cazul moleculei de Cl2 dacă se alege axa moleculară paralelă cu axa Oy

(şi pe aceasta se aplică şi câmpul E ) atunci coeficienţii devin  yy  || şi
 xx   zz   iar ceilalţi sunt zero. Dacă însă câmpul face unghiul  = 30

faţă de axa Oy atunci sunt diferite de zero şi componentele xz,... Din cei
nouă coeficienţi ai tensorului polarizabilitate numai şase sunt
independenţi. Se poate demonstra că  xy   yx ,  xz   zx şi  yz   zy , adică
matricea coeficienţilor lui  este o matrice simetrică în raport cu diagonala
principală. Aceasta înseamnă că un câmp electric aplicat pe direcţia Ox ar
cauza pe direcţia z o polarizare xz, care va fi egală cu polarizabilitatea
produsă pe axa Ox de către acelaşi câmp aplicat pe axa Oz. O consecinţă
importantă a acestei simetrii o constitue faptul că se poate alege un sistem
de axe de coordonate faţă de axele moleculare astfel încât coeficienţii
nediagonali să fie nuli.
6.4.3 Momente dipolare permanente. Molecule polare.
Unele molecule sunt constituite astfel încât au momente, de dipol
electric, diferite de zero chiar în absenţa unui câmp electric aplicat asupra
lor. Acestea de regulă sunt moleculele asimetrice. Asemenea molecule care
posedă un moment dipolar permanent se numesc molecule polare, în timp
ce moleculele cu simetrie ridicată, care n-au moment dipolar  0 se numesc
molecule nepolare. În principiu orice moleculă biatomică heteroatomică
(formată din doi atomi diferiţi) este o moleculă polară (ex: HCl, KCl, CO,
etc). Când se formează molecula de HCl din atomi sferici de H şi Cl,

----- 192 -----

electronul atomului de H se deplasează parţial către cel de Cl (datorită
afinităţii electronice puternice a acestuia) lăsând atomul de H în parte
descoperit. Apare astfel un exces de sarcină pozitivă la capătul moleculei
unde se află atomul de hidrogen şi un exces de sarcină negativă la capătul
cu atomul de Cl. Mărimea momentului dipolar rezultat este de 3,4x10 -30
Cm şi el este echivalent cu deplasarea unui electron pe o distanţă de
aproximativ o cincime de angstrom. În contrast cu acesta atomul de H
capătă, când este introdus într-un câmp electric foarte intens 3x107 V/m un
moment dipolar indus de aproximativ 3x10 -34 Cm. De aici se vede că
momentele dipolare permanente, când există, sunt mult mai mari decât
orice moment indus de câmpurile electrice de laborator obişnuite ( un
câmp de laborator mai mare de 1011 V/m, cât este câmpul electric creat de
nucleul dintr-un atom, nu poate fi aplicat, pentru că ar conduce la
distrugerea (ruperea) atomului sau moleculei şi a materiei în general). Din
această remarcă este clară deosebirea dintre moleculele polare şi cele
nepolare care pot căpăta cel mult un moment dipolar indus într-un câmp
electric foarte intens dar acesta este infim faţă de momentul dipolar
permanent. În general şi moleculele poliatomice pot fi clasificate în
molecule polare şi nepolare. Existenţa unui dipol permanent implică
asimetria atomilor în moleculă, iar absenţa momentului dipolar implică
prezenţa unei simetrii înalte a moleculei. Un alt exemplu de moleculă
polară este molecula de apă, moleculă triatomică, în care cei trei atomi nu
se aşează pe o linie dreaptă ca la CO2, ci molecula este încovoiată mai
exact axele legăturilor O - H fac între ele un unghi de 105, deci este o
moleculă puternic asimetrică. Momentul dipolar al moleculei de apă este p
= 6,1x10-30 Cm. O serie de proprietăţi fizice şi chimice deosebite ale apei
ca: bun solvent, mediu activ pentru reacţiile chimice şi chiar viaţa sunt
legate de proprietatea remarcabilă a moleculei de apă de a fi polară.
----- 193 -----
----- 194 -----