Ecuatii Diferentiale Asociate Unor Operatori Neliniari Pe Spatii Banach - N. Pavel (1977)

NICOLAE PAVEL
ECUAŢII
DIFERENJI ALE
ASOCIATE UNOR OPERATORI N.ELINIARI
PE SPATII
BANACH
EDITURA _ACADEMIEI REPUBLICII. SOCIALISTE ROMÂNIA

Bucureşti, 1977..
Differential equations associated to some nonlinear operators on
Banach spaces
)];11<)(}lepeH~aJI1,HLie ypaBHemu1, acco~uupoBaBBLie K ueJIBHeihlLm

onepaTopaM Ha npocTpaHCTBax Bauaxa
E 0·1 TUR A AC AD E MIE I RE P U B Li C i'I . SOC I AL IST E RO MÂNIA'

Calea Victoriei nr; 12S, sector 1 1 Bucur3şti
PREFAŢĂ
Prezenta monografie conţine majoritatea rezultatelor principale din

teoria ecuaţiilor diferenţiale ataşate unor clase de operatori neliniari ( acre-
tivi, monotoni, disipativi, compacţi) p·e spaţii Banach generale. Originea şi
importanţa rezultatelor prezentate sînt comentate pe larg în ultimul paragraf
al f iecăriti capitol, de aceea nu vom relua în amănunt aceste chestiuni. Con-
siderăm însă util pent1·u cititor de a scoate în evidenţă cele mai importante
rezultate care stau la baza acestei cărţi.
Oapitolitl I are un caracter introductiv, cuprinzînd unele probleme
recente de analiză funcţională care în general nu se găsesc încă în cărţi
de largă circulaţie la noi ş-i care sînt necesare în capitolele următoare.
Capitolele 11 şi 111 conţin proprietăţile de bază ale operator·ilor acre-
tivi (resp. disipativi), formula exponenţială a lui Orandall şi Liggett, care
joacă un rol funda-mental în teoria semigrupurilor de operatori neliniari pe
spaţii Banach oarecare, precum şi rezultatele lui Orandall şi Pazy despre
problema lui Oauchy pentri1, ecuaţii de evoluţie neliniare.
1n prima parte a capitolului IV este expusă evoluţia cercetărilor despre
teorema lui Peano pe spaţiile Banach infinit dimensionale şi rezultatul final
al lui Godunov ca1·e precizează că nu există astfel de spaţii pe care să aibă
loc această teorem,ă. Rezultă astfel că teorema lui Peano este o caracterizare
a spaţiilor finit dimensionale.
Problema centrală a acestui capitol este însă existenţa soluţi-ilor ecua-
ţiilor diferenţiale pe mulţimi închise ale unui spaţiu Banach, problemă care
are probabil origine veche, dar care a fost reluată de Brezis în anul 1970,
dind rezultate de bază în acest sens . .Această problemă a fost continuată de
Bony, Redheffer şi Orandall şi rezolvată într-un caz foarte general de R. H.
Martin jr., în 1973. Rezultate generale în legătură cu această problemă sînt
date recent de UrseBC'l.'1 şi de către autor.
Teoria ec-uaţiilor diferenţiale pe mulţimi închise înglobează ·rezulta-
tele de existenţă şi unicitate din cazul continuu ( expuse de asemenea în acest
capitol), avînd şi intetesante aplicaţii la ecuaţii cu derivate parţiale care
descri'u, mişcarea unor fluide perfect incompresibile (§4) .
.llfetoda monotoniei a lui M inty-Browder şi-a găsit aplicaţii în teoria
problemei Oauchy pentru ecuaţiile de evoluţie de ordinul întîi şi respectiv
în ecuaţiile cu derivate parţiale de tip parabolic. ·
Metoda monotoniei se poate aplica cu succes şi în cazul ecuaţiilor de
ordinul doi, însă în, anumite condiţii la limită. O clasă largă de probleme la
limită pentru ecuaţii de ordinul doi, rezolvabile prin metoda monotoniei a
fost indicată de V. Barbu în 1972, probleme care l-au condus printre altele
# la o cale de a trata dificila problemă a puterii fracţionare a unui operator
neliniar.
5
. .Aceste idei ale lui V. Barbu ·au. f o~t dezvoltate în special de Brezi8,
L. Veron şi de către autor, rezultatele acestuia din urmă relati'V la aceste
probleme făcînd obiectul capitolului V.
1n capitolul VI sînt date unele aplicaţii ale metodei monotoniei la
ecuaţii integrale şi integro-diferenţiale, care apar în mecanică în unele pro-
bleme de 'Viscoelasticitate.
Rezultatele prezentate sînt apărute în general după anul 1971, majo-
ritatea lor fiind de dată foarte recentă, publicate după 1973 sau tn curs de
publicare.
Majoritatea rezultatelor prezentate în această monografie au fost
expuae de autor în cadrul seminariilor conduse de prof. O. Oorduneanu şi
conf. V. Barbu, precum şi în seminariile profesorilor Orandall (Uni'Versi-
tatea Los .Angeles) şi Browder (Uni'Versitatea Chicago) în care autorul
a aoti'Vat în timpul 'Vizitei sale în 8. U..A., din 1973. ·
Ou această ocazie aduce mulţumirile sale prof. dr. O. Oordunean•u,
membru corespondent al Academiei R.S.R., şi conf. dr. V. Barbu, atît
pentru îndemnul de a scrie această carte, cit şi pentru materialele şi suges-
tiile date.
Autorul
,.~
CUPRINS
Capitolul 1
Prellmlnarll de analiză f unetlonală

§ 1. Submulţimi separabile ln spaţii normate • • . . . • • . . . . . . • • 9'
§ 2. Clteva elemente din teoria spaţiilor Banach. . • : • . . . . . . • . • . 11
§ 3. Funcţii de variabilă reali cu valori lntr-un spaţiuBanacb (funcţii vectoriale) 17
3.1. Funcţii vectoriaie măsurabile. Teorema lui Pettis. Integrala. 17
3.2. Derivata funcţiilor vectoriale cu variaţie mărginiU . . 22
3.3. Regularizata unei funcţii: • . . • • • . . . . • . 26
§ 4. Puncte fixe pentru operatori neexpansivi 28
§ 5. Comentarii bibliografice • • . • • , . • • . . . . . •,•• . 34
Capitolul 11
Operator! acretlvl pe spatii Bannl'h şi semlgr~porl de operatori nee:xpanslvl
§ 1. Definiţia operatorilor acreti'vi, dlferenţiabilitatea normei . • . . . • • • · · 35

§ 2. ProprieUţile de bază ale operatorilor acrctivi şi c!teva rezultate despre
operatorii monotoni . . . . . . . . . . · . • • . . • . . • • . • • • 46
. § · 3. Generarea semigrupurilor de operatori prin formula exponenţială a lui·
Crandall şi Liggett . . . . . . . . . • • • . · 56
§ 4. Semigrupuri de operatori neliniari . . • • • . . . . . . . 63
4.1. ProprieUţi de bază ale semigrupurilorneliniare. • . . . • . 63
4.2. Semigrupuri neliniare mlrglnite. Generatorul infinitezimal . 69
§ 5. Problema existenţei mulţimilor acretive care să genereze (prin ·formula
exponenţială) un semigrup dat . • . . . . . . . . • . . . . • • . . 73
§ 6. Domeniu generalizat pentru generatoru de semigrupuri . . . . . . . . . 85
§ 7. Comentarii bibliografice • . . . . • • . . • . • . • . . . . . . . . 89
Capitolul 111
Eeuatil nellnlare de evoluţie ataşate operatorilor aereth'i (posibil nemărginlti)
§ 1. Ecuaţia diferenţială autonomă u'(t) + Au(t) 3 O Semigrupuri generate • • 90

§ 2. Soluţii integrale . • . • . . . . • . • • . . • . 95
§ 3. Ecuaţia diferenţială neautonomă u' + A(t)u a O . . • . • . • . 105
3.1. Existenţa operatorului de evoluţie . . . . . . . . 105
3.2. Legătura dintre soluţie şi operatorul de evoluţie . . 116
3.3. Ecuaţia cvasiautonomă • • . . . • • . 123
3.4. Soluţii periodice • . • . • . . • . • 124
3.5. Aplicaţii la ecuaţii parabolice neliniare • 129
·§ 4. Comentarii· bibliografice • • • • • • • .
,,· . .. 181
7
.Capitolul I V
Ecuaţii neliniare de evoluţie ataşate operatorilor continui şi dlsipati vi
§ 1. Despre Teorema lui Peano pe spaţii Banach infinit dimensionale . 132

§ 2. Soluţii e: -aproximative . . • . . . . . . . . . . . . . . . . 138
§ 3. Perturbări continue ale mulţimilor M-acretive şi aplicaţii . • . . 151
§ 4. Ecuaţii diferenţiale pe submulţimi închise ale unui spaţiu Banach 159
4.1. Generalizarea teoremei de existenţă a lui Peano . . . . . . 159
4.2. Aplicaţii la ecuaţii cu derivate parţiale de tip Euler . . . . . . . . 176
4.3. ,,Curgeri invariante" pentru ecuaţii diferenţiale neliniare de ordinul doi . 184
4.4. Condiţii de tip Caratheodory pentru existenţa curgerilor invariante . . . 190
§ 5. Puncte fixe pentru operatori care generează semigrupuri neexpansive pe mul-
ţimi convexe şi închise . 194
.§ 6. Comentarii bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
Capitolul V
Ecuaţii dllerenţiaie de ordinul dol asociate la operator( maximal monotoni
§. 1. Probleme la limită pe intervalul finit pentru u"(t) e Au(t) 204

§ 2. Probleme la limită pentru u"(f) + ru'(f) e Au(t) • • . . 216
§ 3. Probleme la limită pe semiaxă . . . . .. . . . . . . . . 222
§ 4. Aplicaţii la ecuaţii cu derivate parţiale de tip eliptic şi la unele probleme de
contrql optimal . . . . . . . . . • . . . ·. . . . . . . . . • . . • . . . 228
4.1. Particularizări ale rezultatelor generale . . . . . . . . . . . . . . . 228
, 4.2.
,
Despre unicitatea. soluţiei şi o cale de a. defini
. puterea fracţionară a unui
operat~r neliniar . _. . . . . . . . . . . . . . . . . 2~1
4.3. Aplicaţii la ecuaţii cu derivate parţiale de tip eliptic . . 233
4.4. Aplicaţii la minimizarea unor funcţionale (neliniare) . 23,7
§ 5. Comentarii bibliografice . . . . . ·. . . . . . . . . 239
Capitolul V I
Ecuaţii (inecuaţii) integrale şi integro-diferenţiale ascdate la operatori disi-

pativi (rcsp. ~ouotoni)
§ 1. Ecuaţii integrale asociate Ia operatori disipativi . , . 240

§ 2. Inecuaţii integrale . . . . . . . . . 248
§ 3. O clasă de ecuaţii integro-diferenţiabile 252
§ 4. Alte rezultate de existenţă (Cazul A =8q>) • 261
§ 5. Comentarii bibliografice 265
Appendix
·§ 1. Asupra unor inegalităţi elementare . . . . 266

§ 2. O demonstraţie a teoremei lui Hahn-Banach cu ajutorul unei teoreme de.
punct fix . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
§ 3. Existenţa subspaţiilor invariante pentru operatori liniari . . • • . . . • 270
Bibliografie . . . . . . . . ~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
Differential eqnntions .on Banach spaces assoelated to some nonlinear operators
(Abstr1ţct) . .. •. . . • ._ . ._ • • . . . ~ • . . . . . . . • • · • • • • • . . 28-5
CAPITOLUL I
PRELIMINARII DE ANALIZĂ FUNCŢIONALĂ
§ 1, SUBMULŢIMI SEPARABILE ÎN SPAŢII" NORMATE
Fie X un spaţiu topologic şi .A. c X o submulţime a sa.

DEFINIŢIA 1.1. a) O submulţime B c X se numeşte densă în .A., dacă
.A. c .B (B fiind închiderea lui B).
b) .A. se numeşte separabilă, dacă există o mulţime numărabilă B,
densă în A.
Este clar că dacă B c .A. şi B este densă în .A, atunci .Ă = B.
Este atunci firesc să spunem prin definiţie că spaţiul X dat este separabil
d"acă există o mulţjme numărabilă B c X densă în X (adică B = X).
Este evident că orice submulţime a unei mulţimi separabile .A este
separabilă şi că închiderea unei mulţimi separabile este de asemenea se-
parabilă. ·
Fie acum X un spaţiu vectorial peste un corp K de scalari şi .A. c X . .
Notăm cu L(.A) mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite de forma
n
~ ~,a,, ~, e K, ·a, e .A, n ~ N (mulţimea numerelor naturale). L(.A.) se
i=l
numeşte subspaţiul liniar generat de .A. şi este evident cel mai mic sub-
spaţiu liniar al lui X, care conţine pe .A..
Presupunem acum că X este un spaţiu liniar normat şi fie .A c X
o submulţime separabilă. L(.A) este de asemenea separabil şi mai exact
are loc: ·
PROPOZIŢIA 1.1. L(.A) este cel mai m.-ic subspaţiu separabil încJtitt
care conţine mulţimea separabilă .A. c X.·
Demonstraţia este elementară.
Într-adevăr, fie {Xnh o mulţime numărabilă densă în .A..
Atunci mulţimea
{t
i=l
r,x„ unde r, sînt numere complexe cu părţile (reală şi imaginară)
raţionale}
este numărabilă şi densă în L(.A.), deci L(.A.) (şi prin urmare şi .L(.A.)) este
separabil ca submulţime a lui X. Fie acum un alt subspaţiu separabil
închis I ce conţine pe .A. În primul rînd L(.A.) c I, deci şi 1(.A.) c I.
Cum L(.A) este tot un subspaţ.iu liniar al lui X (fapt uşor de arătat, a
se vedea Hille-Phillips [1], p. 13), demonstraţia este completă. Precizăm
că uneori spunem mulţimea Ac X în loc de· submulţimea .Ac ..Y :-:i
spaţiu liniar al lui X în loc de subspaţiul liniar al lui X.
9
Obaervaţia 1.1. Cu notaţiile precedente, dacă {mn} c .A., atunci
L ({x,.}) c:: L(.A.) şi cum L({xn}) este dens în L(.A.) rezultă L(.A.) = L ({ma}),
cel mai mic spaţiu liniar. închis separabil care conţine mulţimea separa-
bilă .A..
PRoroZIŢIA 1.2. Dacă funcţia f: [O, T]-+X este continuă cu excepţia
unei mulţimi M (cel mult) numărabilă, atunci R(f) este o submulţime
separabilă a lui X (unde R(f) denotă domeniul valorilor lui f, adică
f ( [O, T]), X fiind un Bpaţi1i topologic).
Demonatraţie. Fie Q mulţimea numerelor raţionale din [O, T] şi
B = Q c:: M. Desigur f(B) ·este numărabilă şi cum f este continuă pe
(O, T] - M (deci cu atît mai mult pe [O, T] - B) rezultă că :
(1.1.) Rf c f(B) (de fapt rezultă f(B) = Rf).
_într-adevăr, fie te [O, T]. Dacă te B, atunci f(t) ef(B) căci f(t) e
e f(B), dacă te
B, atunci feste continuă în t, deci pentru numere (raţio
nale) q din B suficient de apropiate de t, f(q) este suficient de aproape de
f(t), cţecif(t) e f(B) şi cu aceasta (1.1) (deci şi propoziţia) este demonstrată.
Funcţia f pentru care f( (O, T]) este separabilă se numeşte cu valori
sepaţ.'abile_şi dacă există E e [O, T] de măsură (Lebesgue) nulă astfel ca
f ([O, T] --E) să fie separabilă, atunci f se numeşte cu valori aproape
separabile (vom reveni asupra acestor noţiuni în § 3).
Vom utiliza (sub o formă ceva mai particulară) şi următorul rezultat
simplu (X fiind presupus norniat, pentru comoditatea expunerii numai,
putîrid fi şi numai spaţiu topologic).
PRoPOZIŢIA 1.3. J;iimita aproape peate tot a unui şir de funcţii cu
valori aproape Beparabile" este o funcţie ou valori aproape separabile.
Demonstraţie. Fie- f : [O, T] -+ X un şir de funcţii cu valori separa-
bile, convergent aproape peste tot la o funcţie f: [O, T]-+ X. Fie de
asemenea-. B,. = {x { x:}~= 1 o mulţime densă în f,. ( [O, T]), iar B = U B,..
. . . · neN
Fie ·c1.e asemenea E mulţimea de măsură nulă cu proprietatea că f 11(t)-+f(t)
pe [O, T] -. E. Se verifică imediat că mulţimea numărabilă B este densă
în f ([O, T]"~' E). .
într-adevăr, fie t E [O, T] - E şi e > O. Există n = n ( e, t) natural·
astfel ca:
e
(1.2.) 11 f(t) - fn(t)II <-·
2
Pe de_altă parte, există un x:, astfel ca llf (t) 11 - x:11 < ....:.., căci B 11
. 2
este densă în Rfn fn ([O, T]). Rezultă atunci că pentru fiecare t e[O, T]-E
există n = n (e, t), p = p( &, t) e N, astfei ca
(1.3.) llf(t)" - x:11 < &, Ve > O.
· Relaţia (1.3) arată to_cmai că B este densă în f([O, T] - E) şi cu

aceasta propoziţia este demonstrată.
10
I
Observaţia 1.2. Dacă A c:·,x este separabilă, atuncf _L(.A.) este

separabil după propoziţia 1.1 ca submulţime a .iui X, nu ca spaţi:ti liniar
(adică nu rezultă în mod necesar că există o submulţime numărabilă
B cu B = L (.A). A poate însă fi scufundată în spaţii separabile .L1 c X,
adică în subspaţii L 1 pentru care există B numărabilă· cu B = L 1 •
într-adevăr, fie {xn}f> densă în .A (adică .A c {xn}~ şi _să punem
Atunci
B f
= {1:-1 r1ca: 1 , rk raţionale, p finit}
este numărabilă şi
Rezultă că în unele probleme legate de mulţimi separabile,· în par-

ticular de funcţii cu valori separabile (de exemplu de funcţiif: [O, T] ~ X
a.p. t. continue, propoziţia 1.2) putem presupune de la început că X este
separabil. în sfll'şit, rezultă imediat din cele de mai sus că închiderea spa-
ţiului liniar generat de o mulţime numărabilă {a:11}f este un spaţiu separa-
bil(în notaţiileprecedente,luînd .Â.={a:11},avem .A.1 =.A. şi deci L({a:n})=.B, B
fiind mulţimea numărabilă a combinaţiilor liniare finite de forma ~ rk a:k)•
Observaţia 1.3. Definiţia clasică a noţiunii de mulţime separabilă.
A c X este de fapt următoarea : .
DEFINIŢIA 1.2. Ac X se numeşte. separabilă dacă conţine o sub-
mulţime numărabilă {a:n} densă în .A (vezi de ~x. Hille-Phillips [1], p. 4J„
adică .A~ {a:,,}, ceea ce este echivalent cu .1. = {a:11 }(căci {a:11} c .A)~ ·
O mulţime separabilă în sensul definiţiei 1.2 este evident separabilă.
_şi în sensul definiţiei 1.1, reciproca nefiind în general adevărată. Am pre-
ferat separabilitatea în sensul definiţiei 1.1, fiind mai simplă de aplicat
în unele probleme pe care le vom dezvolta.
§ 2. CÎTEVA ELEMENTE DIN TEORIA SPAŢIILOR BANACH
1. Fie X un spaţiu Banach şi X*- dualul său topologic. Topologiile

normelor celor două spaţii se numesc topologii tari. Pe spaţiul X se mai
poate introduce topologia slabă numită şi X*-topologia lui X (vezi de ex.
N. Gheorghiu [1]) (indusă de X*).
Un sistem fundamental de vţcinătăţi ale originii în această topologie
este dat de mulţimile de forma :
V (O, x:, ••.• , a::, e) = {a: e X, la:i(x) I< e, xt eX*, i = 1, 2, ... p}

şi deci X*-topologia lui X este o topologic de spaţiu local convex. Se
vede imediat că un şir {xn} c X este slab conve1·gent la a:0 e X dacă şi
numai dacă 't/ I.V* e X*, şirul numeric a:*(a:n) ->- a:*(a:0 ).
11
În mod simetric, X induce o topologie local convexă pe X*, numită,
X-topologia lui X* sau topologia slabă* a lui X*. Un sistem fundamental
de vecinătăţi ale topologiei slabe* a lui X* este :
V ·co, $17 ••• ' a;p, e:) = {x* EX*, Ia;*(x,) I < e:, a;, EX, 't/ i = 1, 2, ... ' p}.
Pe spaţiul X* mai poate fi definită şi topologia slabă indusă de dualul

său X** în mod asemănător topologiei slabe indusă de X* pe X.
Fie a; EXşi x:* eX** dată prin x:*(x*)=x*(x*). Se ştie că Hx:*ll=llxll
şi că corespondenţa a; -+ x:* este un izomorfism între X şi subspaţ.iul
liniar al lui X** format din elementele de forma x!*, a; e X. Acest
izomorfism se numeşte izomorfismul natural. În sensul acestui izomorfism
înţelegem scufundarea lui X în X** (adică X c X**).
1n cazul cînd X = X** prin izomorfismul natural, se spune că X este
reflexiv. 1n acest caz topologia slabă şi topologia slabă* ale lui X* coincid.
Orice spaţiu normat reflexiv este un spaţ,iu Banach.
Dată fiind o submulţime O c $, închiderea lui O în topologia tare
(pe scurt,. \nchld~rea t?,re) notată O, nu coincide cu închiderea slabă a
lui O, notp,ţăi ·ow, dar ~re loc .
(1.1) o, C Ou,.
.· Într-adevăr, fiind dat a; e O,, există Xn e O, ~stfel încît Xn-+ a; pentru
n -+ oo, deci cu_ atît mai mult xn - .x, şi deci a; e O:r: ceea ce demonstrează
(Ll). .
··:eeste tot în această carte ,, -+" denotă convergenţa tare, iar " - "
convergenţ~ slabă.)
· Atragem atenţia că
î_nchiderea slabă a lui O nu poate fi caracteri-
zată.prin şirl!_l'islab convergente. Mai precis, _dacă Xn e O şi Xn - ~, atunci
evident m e Oio (adică a; este_ un punct limită în topologia slabă), dar
reciproca nu mai· este adevărată. Acest aspect profund a fost scos în evi-
denţAi de J. von -Neuman, care a construit un şir cu un singur punct
·aderent în s·ens ·slab, dar care nu conţine nici un subşir slab convergent
la acest punct.
În această direcţie un rezultat fundamental este:
TEOREl\-IĂ (Mazur). Orice submulţime_ convea;ă O c X tare închisă
este şi slab închisă.
. Reciproca_teoremei este adevărată pentru orice sub~ulţime O c X,
căci: dacă O·= Oio, din (1.1) rezultă în mod necesar O= 0 8•
. Demonstraţia teoremei Z.Zti Maz1.1,r. Fie x 0 e Ou:. Să arătăm că :.l!o e O.

Presupunem că X E o. Cum o este tare închisă, există
8 = {x e X, nx - Xoll < r} astfel ca Sn O= 0.

Există atunci o funcţio~ală liniară, reală, continuă f, şi o constantă
-y astfel ca f(m 0 ) < y ~ f(O) (Hille-Phillips [1], cap. II, teorema 2.6.3.)
Defini;m atunci funcţionala
a:*(a:) = f(x) - if.(ix) e X*.
:12
Fie
o vecinătate slabă a lui x 0 , cu e:< y - / (x0). Se verifică uşor că
V (x 0 ; x*, e:) nO = 0
întrucît dacă ar exista· un element x eV n O, am avea pe de o parte
J(x) >. y >e: + /(x0 ), iar pe de 3'.ltă parte, din Ix* (x - x0 ) I ~ e:, am avea,
J (x - 1/ (x - Xo)I ~ e: sau /(x) ~ J(x0) + e:.
Xo) ~
Rezultă aşadar că x 0 e 0,o, ceea, ce contrazice ipoteza şi demonstraţia.

este completă.
Examinînd demonstraţia de mai sus, se vede că de fapt am arătat
c_ă dac_ă O este convexă, are loc şi inegalitatea contrară lui (1.1), adică
<J, = O"'. Vom mai utiliza şi rezultatele de mai jos: ·
Sfera
Sf= {x* e X*, llx*II ~ r}
este compactă în topologia slabă* a lui X*.
O condiţie necesară şi suficientă, ca un spaţiu· Banach X să fie refle-
xiv este ca sfera unitate
81 = {a: e X, llxll ~.1}
să fie slab compactă (Kakutani [l]). O condiţie necesară şi suficientă ca.

un spaţiu normat X să fie nereflexiv este ca să existe cel puţin un element
$* E sr (adică li a:* li = 1) astfel încît x* (x) < 1 pentru orice a; E 81
(James R ..C. [l]).
Partea de suficienţă din rezultatul lui James rezultă din caracteri-
zarea reflexivităţii şi din faptul că
llx*II = sup {Ix* (x) I, llxll ~ 1}.
într-adevăr, dacă, X este reflexiv şi li x* li = 1, atunci există (1)0 e Su

astfel încît .
'.
llx*ll = 1 . Ix* (xo)I

căci x* este continuă în topologia slabă a lui X, iar 8 1 este slab compactă.
Deci fie x* (aJ 0 ) ~ 1, fie $* ( - $0 ) -:-- 1 şi cum -aJ0 e '81 rezultă că pe un
spaţiu reflexiv nu putem avea a:* (O'J) < 1 pentru 'toţi (1) e 8 1 • Partea; de
necesitate a· rezultatului lui James are o demonstraţie mult mai lungă şi
de ·aceea o · omitem.
În· sfîrşit mai amintim următoarele rezultate:
Spaţiul X este reflexiv dacă şi numai dacă X* este reflexiv. Daci
X* este separabil, atuncî X este de asemenea separabil, reciproca, nefiind
în general adevărată. Dacă însă X este separabil şi reflexiv, atunci X**
este separabil şi deci X* este separabil. Prin urmare X este separabil şi
reflexiv dacă şi numai dacă X* este separabil şi reflexiv.
.13
DEFINIŢIA 2.1. Un spaţiu normat X se numeşte uniform convex dacă
V e: > o, există 8( e:) >
O astfeţ încît pe:ptru orice x, y, cu li xii ~ r, IIY li ~ r
şi li li
a; - y ~ e: avem
llw + yll·~ 2 (r - 8(e:)),r>0
Această noţiune a fost introdusă de J.A. Clarkson [1].

Orice spaţiu uniform convex este reflexiv şi deci este în mod necesar
un spaţiu Banach. · ·
DEFINIŢIA 2.2. un· spaţiu normat se numeşte strict convex dacă
frontiera sferei unitate 881 nu conţine. segmente de dreaptă, fapt echi-
valent cu propr!etatea că pentru orice Xi, x 2 e 881 (adică li x1 li = li x 2 li = 1)
cu x1 ::fa x 2, are loc relaţia
li (1 - t) x1 + tx2 li < 1 pentru toţi te (O, 1).

(adică x -+ li x li este stri~t convexă).
Este evident că orice spaţiu uniform convex este strict convex, re-
ciproca nefiind adevărată.
Spaţiile Banach reflexive reale X care nu sînt strict convexe, pot
fi renormate cu o normă, faţă de care să fie strict convexe, iar dualul X*
să fie convex strict ţn rapo~ cu norma duală normei strict convexe a lui X
(pentru demonstraţie recomandăm V. Barbu [9], Appendix).
DEFINIŢIA 2.3. Spaţiul normat X se numeşte slab uniform convex
dacă pentru orice e: > O şi x* e X*, cu li x* li = 1, există 8 ( e:, x*), astfel
încît pentru orice x, y cu llxll = llyll = 1 şi llx - yll ~ e: are loc
(x + y, x*) ~ 2 (1 - 8 ( e, x*)).
E_vident că orice spa~iu uniform convex este şi slab uniform convex cu
8 ( e:, x*) = 8 ( e: ).
2. Fie X un spaţiu topologic şi R = (-oo, +oo).

DEFINIŢIA
2.4. O fu.ncţief: X-> R se numeşte inferior semicontinuă
într-un punct x 0 e X,· dacă pentru orice număr real r < f (x0 ) ·există.<>
vecinătate Vr (x 0 ) a lui x 0 astfel încît x E Vr (x 0 ) implică, r < f (x).
Evident, pentru o funcţie inferior semicont.inuă pe X mulţimea.
Mţ = {:.v e X, r < f(x)} este deschisă pentru orice r real şi prin urmare
complementara. Mţ = {x e X, f(x) E: r} este închisă. Reciproc, dacă.
CMţ sîht mulţimi închise, feste inferior semfoontinuă pe X. · . ·
. Dată fiind o vecinătate V(x) a lui x, vom nota pri.E. VO(a;) = V(x) _:_
- {a;} şi o vom numi vecinătate strictă a lui x. Vom nota prin ,,! familia
(filtrul) vecinătăţilor ~1ricte .nevide ale. punctului a;. Ca de obicei, prin
limita inferioară a lui f în punctul x 0 (notată ~f(x) = lim inff(x)) se
înţelege:
lim /(x) = sup inf {f(x)}.

:t-. .z;,· r0 (:l'o) E ev~ 0 zEYl'C:t:o)
·14
Este binecunoscut faptul ci o funcţie f : X ➔ .R este inferior semi-
continuă în a:0 , daci şi numai dacă,
lim inff(:») ~ f(:» 0 ).
Z-+:1:o
DEFINIŢIA 2.5. (i). O funcţie f: X ➔ R se numeşte proprie dacă

J(:») > - oo, a; e X şi există, cel puţin un a; e X astfel ca f(x) <! oo. +
( ii) J se numeşte co~vexă dacă :
f(i.(1) + (1 - i.)y) ~ i.f((J)) + (1 - i.)f(a;)), Va;,'!/ e X şi A e (0,1).
Dacă pentru a; =f:. y inegalitatea precedentă este strictă atunci f se
numeşte strict convexă.
PROPOZIŢIA 2.1. O funcţie proprie f: X ➔ B, inferior semicontinuă
pe spaţiul topologic compact X, este inferior mărginită şi îşi atinge margi-
nea inferioară (pentru demonstraţie vezi de 6(1). I. Oiorănescu [l], p. 10).
Presupunem în_continuare că X este un spaţiu Banach. Orice func-
ţie f : D(f) c: X ➔ R, slab inferior semioontinuă, (adică semicontinuă
inferior în topologia slabă), este şi tare inferior semicontinuă. Dacă, f
este convexă, atunci şi recipl'.oca acestei afirmaţii este adevărată, adică
are loc următorul rezultat: ·
PRoPQ.ZIŢIA 2.2. Ji'ie D o submulţime convea;ă a spaţ-iului Banach X
f
şif : D ➔ R o funcţie con'Ve(J)ă. Atunci este tare inferior semicontinuă dacă
şi numai dacă feste slab inferior semicontinuă (pe D).
Demonstraţie. întruoît f
este convexă, mulţimile de nivel {(JJ e D,
f(a;) ~ deci sînt slab închise dacă şi numai dacă.
r, te .R} sînt convexe,
sînt tare închise (conform teoremei lui Mazur). . _
PROPOZIŢIA 2.3. Fie X un spaţiu Banach refle(J)i'V şi f : X ➔ .R o
funcţie proprie, conve(J)ă, inferior semicontinuă pe X şiîn plus f((J)) ➔ +oo
pentr·u lla;II? +oo. Atunci feste inferior mărginită şi îşi atinge marginea
inferioară (R = ]-oo, +oo ]).
Demonstraţie . .Fi~ a = inf f((JJ). Există atunci a;,. e X astfel incit
.. mex .
lim f(:x:n) =a.în primul rînd llaJnll este mărginit (căci contrar ar rezulta
n-+00 -
a = +oo,. adică f n-ar fi proprie,· deci a;n conţine un subşir slab conver-
gent (căci X este reflexiv) pe care-l notăm tot cµ a;,. şi fie (1) 11 - . a;0 •
Cum feste slab Inferior semicontinuă, avem:
a = 1=im f(:vn) ~ lim inf f((JJ) ~ f(aJo)•

n ➔ 00 M,i-m0 · ·
Rezultă deci că a= f(a; 0 ) (deci şi _faptul că a> -oo, căţi f este·

proprie).şi-· demonstraţia este completă. Desigur propoziţia 2.3 poate fi
, obţinută şi din propoziţia 2.1. · .
Observaţia 2.1. în capitolul II în special vom folosi faptul clasic ·că .-
dată fiind o funcţie convexă f : I ➔ R, atunci
r,(a;) = f((J))-f(a;o)
(1) - :X:o
•este monoton crescătoare pe intervalul I al axei reale .R(V (1) 0 e .R) şi

deci f are derivate laterale finite in orice punct (1)0 interior intervalului I
15
(deci f~(x 0 ) ~ f'-, notaţiile fiind cele uzuale, a se vedea M. Nicolesc~ [I},
p. 253 şi ·p. 313). · ·. · . .· · ·. · : ' · · .... '· ...
în particular, dacă x, y e X, atUilci funcţiile f; g: R ➔ ·R date prin
. .
f(t) = li x + tyl1 2, g(t)..:... llx + tyll
sînt funcţii convexe şi deci li se pot aplica observaţiile precedente. ·
3. Pentru fiecare x din spaţiul Banach X considerăm submulţimea
F( x) c: X* definită prin
F(x) = {x*eX*, x*(x) = llxll 2 = Hx*ll 2 }.
Faptul că. F(x) nu-i vidă rezultă teorema lui Hahn-Banach 1> (anume,·
se consideră subspaţ,iul liniar
E = {cxx, ex e K, K corpul numerelor complexe}
şi pe E se defineşte funcţionala liniară continuă f(y) = cxll x 11 2 , y = cxx,

x_ :I= O). Evident, li f 11 = li a; li, f(x) = li x 11 2 , şi cum f se poate prelungi la
întreg spaţiul X cu păstrarea normei, notînd cu x* o astfel de prelungire
a lui f, rezultă x* e F(x)). În general F(x) e3te formată din mai multe
elemente distincte ale lui X*.
DEFINIŢIA 2.6. Aplicaţia (în general multivocă) x --+ F(x) de la X Ia
X* se numeşte aplicaţia de dualitate sau aplicaţia duală (a lui X).
Este uşor de verificat că F(x) este o submulţime convexă a lui X*
şi cum F(x) este conţinută în sfera 8 (O, li x li) cu centrul în O şi de rază
Hxll din X*, rezultă că dacă X* este strict convex, atunci F(x) este for-
mată dintr-un singur element.
Un rezultat mai complet este dat de :
PROPOZIŢIA 2.4. Fie X un spaţiu Banach şi X* dualul său. Atunci
au loc proprietăţile :
a) .Aplicaţia duală este (1,emi~nchisă. .
b) Dacă X* este strict· convex, atunci aplicaţia duală este univocă
şi continuă de la· topologia tare a lui X la topologia· slabă* a_ lui X* (demi- ·
continuă).
DEFINIŢIA 2.7. ~ie X şi Y două spaţii Banach şi .A.: D(.A.) c X--+ Y
un operator (posibil multivoc) . .A se numeşte demiînchis dacă oricare ar
fi şirurile Xn, Yn cu Yn E .Â.Xn, Xn--+ x, Yn ..... y (unde V»n} C D(A)) avem
X.E. D(.A.) şi y ~ Ax.. . .
• Demonstrâţia propoziţiei 2.4. a) Fie Xn--+ m în X ş_i y! ~ y* cu
y~t F(mn)· Rezultă deci că y!(xn) --+ y*(x) cind n --+ oo şi pe de altă parte
y!(mn) = llmnll 2 --+ llxll 2 , .adică y*(x) = llxll 2 - Ţinînd cont .şi de inega-
litatea
l:!1*11 ~ _liminfJly!II
n .... 00
= llmll,
1 > O nouă demonslrntic a teoremei lui Hahn-Banach, (diferită de demonstraţia clasică

care este in mod direct bazulii pe kma lui Zon1), a fost recent dată de Kakutani [31
şi este expusă ln. appendi~.
1G
deducem
deci y* e F(x).
· b) ·Am văzut deja că dacă X* este strict convex, aplicaţia duală
este univocă. Fie Xn -+ x în X. tntrucît {xn} şi punctul x sînt conţinute
într-un subspaţiu separabil al lui X, putem presupune că însuşi X este
separabil (vezi §1 ). în acest caz topologia slabă relativă la o mulţime
mărginită din X este metrizabilă. Cum F(xn) este mărginită în X* şi
orice sferă închisă din X* este slab compactă, putem presupune că F(xn)
converge în topologia slabă* la un element y* e X*. Cu aceleaşi argu-
mente ca Ia punctul a) rezultă că y* = F(x) şi deci am arătat că dacă
Xn -+ x (tare în X), atunci F(xn) - f(x) în topologia, slabă* a lui X*.
Demonstraţia este completă. Următorul rezultat este util în aplicaţii dar
interesant şi prin el însuşi. ·
· TE0RE7'1A 2.2. Fie X un spaţiu Banach astfel că aplicaţia duală F
corespiinzătoare să fie univocă . .Atunci F este unif01·m continuă pe mulţimi
mărginite din X, dacă şi numai dacă X* este uniform con'Vex .
. Demonstraţia acestei teoreme, cit şi alte proprietăţi ale aplicaţiei
duale, vor fi date în capitolul II.
§ 3. FUNCŢII DE VARIABILĂ REALĂ CU VALORI ÎNTR-UN SPAŢIU BANACH

(FUNCŢII VECTORIALE)
3.1. FUNCŢII VECTORIA~E MĂSURABILE. TEORE!11A LUI PETTIS. INTEGRALA
Pentru a înlesni cititorului înţelegerea unora din capitolele următoare„

vom prezenta pe scurt cîteva elemente principale din calculul diferenţial
şi. integral al funcţiilor de variabilă reală cu valori în spaţii Banach. Unele
din aceste elemente sînt de dată recentă şi nu se găsesc încă (cu puţine
excepţii) în cărţi de largă circulaţie la noi în ţară.
Fie (8, dl, µ) un spaţiu cu măsură (pentru această noţiune reco-
mandăm de ex. M. Nicolescu [1 ]), X un spaţiu Banach de normă 11 • li şi
X* dualul său .
.DEFINIŢIA 3.1 a) O funcţie f: 8-+ X se· numeşte etajată (sau cu
un număr finit de valori) dacă este constantă, (diferită, de elementul nul
O .e X} pe ·.fiecare din mulţimile sistemului finit {E,}?. 1 ; de submulţimi.
disjuncte din 8 şi zero pe 8 - UE,.
i
b) Funcţia etajată f: 8-+ X se numeşte măsurabilă dacă E, e f!4
pentru i = 1, 2, ... , '11: şi integrabilă d~că în plus µ.(E,) < +oo pentru
fiecare i = 1, 2, ... , n. ·· ·
Dacă notăm cu a, valoarea luată def pe E, (adică f(s) = a" Vs e E,).
atunci prin definiţie .
~ f dµ= ,t1 µ(E,)a,.

DE1'"INIŢIA 3.2. a) J: S -► X se numeşte cu valor-i numărabile dacă.
domeniul valorilor llf al lui f este o mulţ.ime cel mult numărabilă {y ,}
11
astfel incit fiecare valoare y, diferită, de O este luată pe o mulţime· măsu
rabilă E, , mulţimile corespunzătoare E, fiind disjuncte.
b) f se numeşte tare măsurabilă dacă există un şir f n de funcţii
etajate măsurabile, convergent a.p.t. la f.
Obser'Oaţia 3.1. Este evident că o funcţie f cu valori numărabile
este măsurabilă în sensul definiţiei date, întrucît definind şirul de funcţii
etajate măsurabile
f n(s) = { f(s) pentru BE \d E,, unde f(s) = y,, Vs E E,

O în rest
este clar că fn(B) -+ f(s) pe S.

Se poate arăta ca şi în cazul scalar că limita a.p.t. a unui şir de
funcţii măsurabile este tot o funcţie măsurabilă, unde am convenit ca
uneori în loc de funcţie tare măsurabilă să spunem pe scurt funcţie mă
surabilă.
DEFINIŢIA 3.3. a) O funcţie f: S-+ X se numeşte slab măsurabilă
dacă pentru orice a;* e X*, funcţia numerică s-+ a;*(/(s)) este măsurabilă.
b) f se numeşte cu valori separabile dacă f( S) este separabilă în X
şi cu valori aproape separabile dacă există o mulţime de măsură nulă (pe
scurt mulţime nulă) E, astfel ca f(S - E) să fie o submulţime separabilă
în X.
Legătura dintre măsurabilitatea slabă şi cea tare este dată de cla-
sica teoremă :
TEOREMA 3.1. (Pettis ). Funcţia f : S_ -+ X este tare măsurabilă dacă
şi numai dacă este slab măsurabilă şi cu 'Valori aproape separabile.
Demonstraţie. Necesitatea. Fie f
tar_e măsurabilă, deci există o mul-
ţime nulă E şi un şir de funcţii etajate numărabile fn convergent la f
pe -S ~ 'E. Atunci pentru orice a;* e X*; a;*(f,.(s))-+ a;*(f(s)) cînd
n-+ +oo, pentru toţi se S - E şi cum_ a;*(f11(s)) sînt evident măsurabile
(fiind funcţii numerice etajate) rezultă că ·a;*(f(s)) este măsura~ilă, deci f
este slab măsurabilă. Pe de altă, parte Rf11 este o mulţime finită, deci
00
A =U Rf11 este numărabilă şi deci eel mai mic subspaţiu- liniar închis
n-1
X 0 c X, care conţine pe A, este separabil (§ 1). Cum f(S - E) c X 0 re-
zultă c_ă, f(S - E) este separabilă_ (se poate folosi propoziţia 1.3, § 1). ·
. Suficienţa. Fi~ {a;n}f o. mulţime . numărabilă densă în f(S. - E).
După Hahn-Banach, pentru fiecare ro;, (putem evident admit~ că x. =I= 9-
pentru toţi n e N) există ro: e X* astfel ca . ,
x:(xn) · li ro.li şi li a:: li= 1.

Fie
gn(s) = x!(f(s)) şi g(s) = sup I gn(B) 1-
neN
Conform ipotezei rezultă că gn (deci şi g) sînt funcţii măsurabile. Este

clar că:
(3.1) g(s) ~ llf(s) !I, 8 E 8.
18
·vom arăta că ar~ loc şi inegalitatea contrară, de unde va rezulta· că· li f(s) li
este măsurabilă. Fie e > O arbitrar şi s e 8 .:......- E, iar ne e N astfel ca'. ·
e:
li tl1ne - 1
J'( 8) li < -2 '
deci
e:
(3.2) lltvnc li;?; llf(s)II - ~-
2
Pe de altă parte avem:
(3.3) g(s} ~ Jx!/f(s)) I ;?; IXn/Xne) I - l~!e(f(s)) - x:e(Xne) I;

cum
din (1.2) şi (1.3) deducem
(3.4) g(~) ;?; f(s) - e:, · V e: > O şi a fixat în 8 - E,
şi deci (3.4) este inegalitatea lui (3.1), prin urmare llf(s) li este
contrară
măsurabilă. ·
Cum f( a) - tvp (p e N) est.e de asemenea slab măsurabilă şi cu valori
aproape separabile (mulţimea {tva - X.11}neN · fiind densă în f(S - E) - X.11),
din cele de mai sus rezultă că ·li f( s) - X.11 li este de asemenea măsurabilă.
şi deci mulţimile Âmp definite mai jos sînt măsurabile :
. . . .
Menţionăm că folosim numai acei tvp din mulţimea {xn}r' pentru
care mulţimile Am„ definite mai sus sînt nevide, iar existenţa unor astfel
de tvp este asigurată de-însăşi definiţia şirului {tvn} ca fiind dens înf(S -E).
Fie Bmo mulţimea vidă şi ··
p-1
Bm'P = Âmp - ~ Bm,
,-1
Evident, putem presupune că .Am"' sînt vide pentru toţi p = 1, 2, ... ,.
deoarece dind la o parte acei tv"' pentru care eventual Âmp sînt vide, prin-
tr-o renumerotare putem realiza p~esupunerea de mai sus. Avem evident
pP.ntru fiecare m în parte : ·
U
f)
Bmp =U 2>
Âmp = 8 - E.
( Nu am pus LJ , întrucît mulţimea numerelor p pentru care

21-1
Amp sînt ne-
vide; poate fi finită.) ·

Definim şirul de funcţii f,,: S-+ X astfel: fm(s)=Xp pentru a E B"'"
şi O pe E. Evident _fiecare f m este cu valori cel mult numărabile şi în plus
1
(3.5) 11/(s)- f m(s)II ~ _, · V 8 E S - E, meN.
m
Din (3.5} şi observaţia 3.1 rezultă că / este tare măsurabilă şi de-

monstraţia este astfel completă.
DEFINIŢIA 3.4. Funcţia f: S-+ X este integrabilă dacă există un
şir de funcţii etajate integrabile f n astfel ca s -+ llfn(s) - f(s) li să fie inte-
grabilă şi în plus
!~ ~li fn(a) - f(s)II dµ(s) = O.
Existenţa lim ( fn(s) dµ(s) rezultă din

n... co J
,.
deci şirul }fn dµ este un şir Cauchy.
Este clar că valoarea limitei şirului ~fn dµ nu depinde de şirul ales
f n, iar limita se notează cu ~ f dµ.

Definiţia 3.4 este dată de Bochner (vezi Yosida (1 ]).
TEOREMA 3.2. (Bochner). Condiţia necesară şi suficientă oa o funcţie
f :8 -+ X măsurabilă să fie integrabilă este oa s -+ s) să fie integrabilă. llf( li
. Demonstraţie. N eoesitatea. Avem evident ·
(3.6) 11/(s) li ~ li f n(B) li + 11/(s) - f n(s) li,

unde fn este un şir cu proprietatea din definiţia integrabilităţii lui f.
Cum li/n(s) li este integrabilă şi
~ 111 f n(s) 11-11/m(s) 111 dµ(s) ~ ~ 11/n(s) - f m(s) li dµ(a)
rezultă călim ~11/n(s)lldµ(s) există şi din (3.6) se_deduce
~ 11/(s} li dµ(s) ~ lim. ~ llfn(s) li dµ(s}
deci 11/(s) li este integrabilă.

Suficienţa. Fie fn un şir de funcţii etajate măsurabile convergent
a.p.t. la f. ·
.20
Definim şirul
S pentru ca.re llf.(a)II ,;; llf(8)11 ( 1 + ~)
l
f.(s), H
Un(s) =
O, Be S pentru ca.re llf.(a)II > llf(s)II { 1 + ~) ·
Acest şir auxiliar Un are proprietăţile simple
llgn(s) li~ llf(s) li (1 + _!_),

ţr,
lim llf(s) - Un(s) li
n-t-00
= Oa.p.t.
Cum llf(s)II este presupusă integrabilă, din
llf(s) - g.(s)ll .;;2llf(s) li ( 1 + ~)

rezultă că llf(s) - gn(s) li este integrabilă şi aplicînd teorema lui Lebesgue
de trecere la limita sub semnul integralei, rezultă
!~1!! ~ llf(s) - Un(B) \ldµ(s) = O
deci feste integrabilă Bochner (adică în sensul definiţiei 3.4).

Vom da, şi alte proprietăţi fundamentale ale integralei (pe care le
vom folosi, dar pe care le enunţăm fără a le mai da demonstraţiile).
TEOREMl (Lebesgue). Dacă fn: S ~ X este un şir de funcţii inte-
··grabile, convergenta.p.t la f astfel înoît există o funcţie integrabilă g: S ~ R
(dreapta reală) cu proprietatea că llfn(B) li ~ g(s) pentru toţi n şi a.p.t pe S,
atunci f este integrabilă ~i
~ llf.(s) - f(s) li dµ(a) ->- O pentru n ->- oo { deci ,i ţ J. dp. --,. ~f dp.) .
LEMl (Fatou). Fie f n un şir de funcţ-ii integrabile astjel, înoît
f n(s) _.. _!(a} a.p.t şi î-n plus ~ llfn(a) li dµ ~ O, ne N ( O fiind o constantă
independentă de n ). Atunci f este integrabilă şi
~ llfll dµ~lim ~ llfnll dµ.

Fie acum S intervalul JO, T[, T fiind un număr pozitiv dat, şi
µ-măsura Lebesgue pe JO, T[. ·
. Pentru 1 ~ p ~ oo notăm prin L'P(O, P; X) spaţiul funcţiilor _mă
surabile f ·pentru care 11/(s) li aparţine lui· LP(O, T; R). Norma lui · L 11
este
(T }1/'P
llflll' . { Jo llf(t) JIP dt _pell:tru 1 ~ p < oo
21
şi
llf l (X) = ess supp llf(t) li

· te[O. T]
cu semnificaţia uzuală, pentru p = oo.

Cu norma precjzată, LP este un spaţiu Banach, pentru fiecare p ~ 1,
iar pentru p >1, LP este uniform convex (demonstraţia se găseşte şi în
D. Pascali ([3], p. 29) ceea ce implică reflexivitatea şi stricta convexitate
a acestor spaţii.
Foarte utile ne vor fi şi următoarele rezultate:
Dată fiind o funcţie f e L 1 (0, T ; X) are loc următoarea proprietate
. 1 t+h
(3.7) hm - ( f(s) dB = f(t), a.p.t. pe JO, T[.
h-+0 n ),
'h;tO
Punctele t e ]O, T[ pentru care limita de mai sus există se numesc puncte
Lebesgue ale lui f.
în acest limbaj, proprietatea {3.7) spune că aproape toate punctele
din ]O, T[ sînt puncte Lebesque pentru o funcţie integrabilă/ e L 3(0, T; X)
(cf. de ex. Dunford - Schwartz [1], cap. IlI, § 12).
(Pentru t = O limita din (3.7) nu ar avea sens decît la dreapta lui
zero (deci k ~ o, k > O). În cazul cînd această ·limită ar exista punctul
O s-ar numi punct Lebesque la dreapta).
Să notăm
t
JJ'(t) = ~/(s)ds, f e L 2(0, T; X), te [O, T].
Proprietatea (3.7) este deci echivalentă cu proprietatea că lJ' este deri-

vabilă a.p.t. pe ]O, T[ şi că
d.F (t) = lim JJ'(t + k) - F(t) = f(O a.p.t. pe ]O, T[

dt· . h-+0 J,, !
lirnita fiind în _sens tare (în topologia normei lui X).
3.2. DERIVATA FUNCŢIILOR VECTORIALE CU VARIAŢIE MĂRGINITĂ .
Fie T > O şi {el) o diviziune a segmentului [O, T] prin punctele în

număr finit
t 0 = O <t1 < ... < t 11 = T.
Fiind dată funcţia f: [O, T] ~ X (spaţiu Banach, notăm cu 'V,i = -V4(f)

n .
suma ~ llf(t,) - f(t,_ 1 )IJ. N.otăm cu D mulţimea tuturor diviziunilor _lui
i-1
[O, T] şi definim
Vci,(f; [O, T]) = V 1([0, T]) = V 1(T) = sup {-vd{f)}.

deD
22
Funcţia / se numeşte cu variaţie mărginită dacă V,(T) < + oo. În parti-
cular, pentru te [O, T], punem
VAt) = VtJr(f; [O, t]).
Este uşor de verificat că :

(3.8) llf(t) - f(s)II < V,(t) - V 1(s), dacă O <s < t < T.
Se demonstrează că f
are discontinuităţi numai de prima speţă,
de unde rezultă că mulţimea, punctelor de discontinuitate este cel mult :
numărabilă şi deci conform propoziţiei 1.2 (§ 1) feste cu valori separabile.
Pe de altă parte, pentru orice a;* e X*, funcţia numerică t ~ a;*(f(t)) este
cu variaţie mărginită şi deci măsurabilă.
În baza teoremei lui Pettis rezultă că/ este tare măsurabilă. Folo-
sind acum inegalitatea, (3.8) su 8 = O rezultă
llf(t) li < llf{O)_II + V,~ T),

şi deci am arătat că f e L {0, T; X). 00
Fie acum te [O, T - h], cu O.< h < T.

Integrînd ambii membrii ai inegalităţii
llf(t + h) - f(t)II < VAt + li) - Vt<t) pe [O, T - h],

deducem
r· llf(t+ h - f(t)II dt .,;; c· (V,(t + h) - V ,(t))dt = r V,(t)dt -
- T-h
~O
VAt)dt = (T
)7'-h
V 1(t)dt - r
O
Yt<t)dt < ~T
T-h
Vt<t) dt < h VAT).
Am folosit faptul cunoscut că t ~ V 1(t) este crescătoare pe [O, T]

şi deci continuă cu excepţia unei mulţimi cel mult numărabilă (deci mte-
grabilă). Prin urmare am demonstrat următorul rezultat :
PROPOZIŢIA 3.1. Dacă- f : [O, T] ~ X este cu variaţie mărginită,
ea este continuă cu ea;cepţia unei mulţimi cel mult numărabilă ( deci este cu
'Oalori separabile) ; are loc inegalitatea : ·
(3.9) t.7'-h
llf{t + h) - f{t)II dt < h Va,(f; [O, T]), Vh E
.
{O, T)
şi în pl'UB f e L 00 (0, T; X).

Să notăm pentru simplitate cu V M(O, T ; .X) spaţiul funcţiilor cu
variaţie mărginită pe [O, T] şi care fau valori în X. Se ştie că orice
funcţie f eV M(O, T; R), unde R este dreapta, reală, este a.p.t. derivabilă.
în cazul general al spaţiilor Banach această proprietate nu mai are Ioc.
Mai m~t, există exemple de funţţii chiar absolut continue care nu sînt
nici măcar slab derivabile a.p.t. Un astfel de exemplu esţe şi următorul :
23
Fie f: ·[O, 1] _:;·L 1 (0; 1; R) definită prin
(3.10) (f(t)) (x) = { O dacă O ~ a; ~ t,
1 dacă t ~ a; ~ 1.
Se arată direct că
llf(t + h) - f(t)IIL 1 (0, 1; B) = I h I,

deci f este absolut continuă. Nu este însă slab derivabilă în nici un punct
a e (O, 1). Într-adevăr, dacă ar fi slab derivabilă într-un astfel de punct
a, atunci, în particular, funcţfa numerică
F(t) = (a:*, f(t)) =( a:*(s)(f (t))(s)ds
ar fi derivabilăpentru orice a;* e L 00 (O, 1; R).

Alegînd atunci x* de forma:
x*( s) ={ 1 s ~ a
-1 s >a
obţinem că funcţia
1
F(t) =\ m*(s)ds ={ t - 1 pentru a < t < 1
., 2a - t - 1 pentru O < t ~ a
ar trebui să fie derivabilă în a, ceea ce nu este adevărat.

Pentru funcţii cu valori într-un spaţiu Banach reflexiv avem însă
rezultate asemănătoare cu cazul funcţiilor cu valori reale şi anume :
TEORFl\IA 3.3. Fief eV M(O, T; X), 11,n(le X este un spaţiu Banach
reflexiv. 1n aceste condiţii f este slab derivabilă a.p.t. pe ]O, T[, derivata
slabă
~f_ e L1(0, T; X),

dt
şi au loc
r7' I' df (t)

Jo ! dt
li dt ~Var(!: [O, T]), li~[
I dt
(t) 11 ~
1
~
dt
VAt) a.p.t. pe [O, T].
Demonstraţie. în primul rînd din (3.8) rezultă
lim 1'J f(t + h} - f(t) li ~ ~ VAt) a.p.t. pe [O, T]

f&➔O I 11, li dt
de unde rezultă că mulţimea S 0 ele mai jos este de măsură nulă, unde
(3.11) S0 .{t e]O, T[, li~ JI f(t

h-+O I
+ h),,, - f(t) JI
:
= + oo} ·
1~6 '
Cum am văzut deja că, f este cu valori separabile, at1mci f( [O, T])
poate fi scufundat înţr-un spaţiu liniar separabil X 0 al lui X, încît nu res- ·
trîngem generalitatea presupunînd că însuşi X este· separabil (căci ,contrar
am lucra cu X 0 ). Re.zultă atunci că X* este separabil (vezi § 2) şi fie
{x!}r un şir dens în · X*. Pentru fiecare n fixat, funcţia scalară
t ➔ x:(J(t)) este cu variaţie mărginită şi 'deci a.p.t.' derivabilă pe [O, T].
Notăm cu Sn mulţimea de măsură nulă pe care funcţia scalară de mai sus
00
nu este derivabilă şi fie S = U Sn, unde 8 0 este definită de (3.11). Pentru

n=O
te JO, T[ - S, pe de o parte x! ( (f(t + :)-f(t) ) converge pentru
7,, ➔ o, iar ·pe de altă parte li f(t + h) - f(t) ·I\ este mărginit pentru k: ➔ O.
I h I
Rezultă atunci că pentru orice x* e X*, x* ( f(t + hi - f(t) ) converge
, către o limită cînd 7,, ➔ O, adică f(t + h) - f(t) converge. slab către o
h
limită notată df (t).
dt
Fie h1 arbitrar din ]O, T[ şi de~i din§ 3, punctul 3.2. avem:
tT-h
llf(t + h) -f(t)II dt ~ hV1(T),
.
V O< h < h1
de unde, folosind lema lui Fatou, rezultă prim~ parte a teoremei. Pentru
a, doua inegalitate din enunţ se foloseşte (3.8), şi cu aceasta demonstraţia
este completă. ·
COROLARUL 3.1. Dacă spaţiul X este reflexiv, atunci orice funcţie
f : [O, T] ➔ X absolut continuă este a.p.t. derivabilă pe [O, T] şi în plus
f(t) = f(O) +,r' -(s)ds.

df
dt
-'O
Demonstraţie. Precizăm că definiţia funcţiei absolut continue f

este aceeaşi ca în cazul scalar (înlocuind modulul prin normă), aşa încît
feste cu variaţie mărginită, deci, după teorema 3.3, df există a.p.t. pe

dt
]O, T[ în sens slab, df e L 1 (0, T; X) şi fie
dt
g(t) = f(O) + (Jot -df

dt
(s)ds, t e [O, T],
Pentru orice a;* e X*, funcţia t ➔ a;*(f(t)) este a.p.t. derivabilă şi deci
__!_ (x*(f(t))) =
dt .
x*( dtdf (t)),
-de unde·
X*(f(t)) = x*(j(O)) + ( a:* ( : (s) )da,
ceea ce implică
x*(f(t)} = x*{g(t)}, Va,* e X*, .
adică g = f _şi cu aceasta afirmaţia corolarului este «;l~monstrată.
3.3. REGULARIZA TA UNEI FUNCŢII
• Ca de obicei, spaţiul funcţiilor iil.finit derivabile cu suport compact

în R şi cu valori în X il notăm cu D(R, X).
Fie fn e D(R; R) un şir de funcţii infinit derivabile, cu propr.ie-
tăţile J. ,;, o, supp J. c: ] - ~, : [, ~/•(t)dt = 1, J.(- t) = f (t), J.
descrescătoare pe [O, + oo). Un astfel de şir f„ se numeşte şir regularizanţ.
Un exemplu clasic şi cel mai simplu de şir regularizant este f 11 = 0 11f,,,
unde
1
nt ltl <-,
_ { en•,a-1 n
f ,,-
- '
0; 1
ltl ~-'
n
unde O < O„ este astfel încît
o,, ~R f,,(t)dt = 1.
Fie g e L,,(O, T; X), 1 ~p < + oo şi
g,,(t) = tT
f ,,(t-s)g(s)ds.
Funcţia g. este infinit derivabilă şi în plus mai are proprietăţile:
(3.12) g ~ g în L''(O, T; X) = LP
(3.13) llu„llv ~ !lui/I)), n = 1, 2, ...
(3.14) g"(t) ~ g(t) a.p.t. pe ]O, T[, 1 ~ p ~ +oo.
26
: într-adevăr, ~yem succesiv:
/lg.(t) - g(t)/1 = li( f.(t - 8)g(8)d8 - ( J.(t- s)g(t)d;u.;;
(3.15) ~ r
•O
fn(t - s)II u(s) - u(t)llds ~
..; { ( J.(t- 8)d8 }-} ..; { (11u(8) - g(t)ll'f.(t - 8)ds}¼-

Pe de altă parte, punînd t - s = e, deducem
(TIIUn(t) - U{t)Jl 21 dt~ ( {(

Jo Jo J!e!~ n
1 IIU(t + e:) - U(t)ll 21 fn {e:)de:} dt =
(3.16)
= ~;,:.; ½f.( •l {( llg(t + •l - g(t)ll"dt} do.
ln (3.15) s-a ţinut seama că
T
f
~o n( t - s)ds =1
pentru fiecare t fixat în ]O, T[. Folosind acum proprietatea că
tT
llu(t + e:) - g(t)lr"dt-+ O cînd e:-+ o,
din (3.16) rezultă (3.12). Un calcul asemănător ne conduce la (3.13).

Cît priveşte (3.14), această proprietate decurge din una mul_t mai generală~
(cf. Dunford-Schwartz [1], cap. III, § 12, teorema, 10).
Funcţia Un se numeşte regularizata lui u.
O altă proprietate importantă a regularizatei, pe care o vom folosi
efectiv în cele ce vor urma,, este dată de :
PROPOZIŢIA 3.2. Dacă funcţia g: [O, T]-+ X este continuă, atunci
şirul reuularizant corespunzător Un converge uniform la u pe [O, T] cînd
n-+ oo.
Demonstraţie. Folosind ca mai sus proprietatea
( J.(t - 8)ds = 1,
avem: . .
/lg.(t) - g(t)II = 11~:J.(t - 8)g(s)ds-(J.(t - 8) g(t)da li..;

..; ( J.(t - 8)/1 g(8) - g(t)/1 da.
27
Fie e: > Oarbitrar, t fixat în [O, T], M~ = {se [O, T], llg(s) - g{t)II ~
~ e:}, iar OM!= [O, T] - M!. Avem atunci
{3.17) llun{t) - g(t)II ~ ~ fn(t - s)ds +~ fn(t - s)llo{s) - g{t)llds.

M~ CM:
Funcţia g fiind uniform continuă pe [O, T], există 8( e:) astfel încît llg(s)-
- g(t) li> e: implică I t - s I> 8( e:). Fie n > n{ e:) suficient de mare incit
8( i::) > _!_. Cu astfel de n, integrala a doua din membrul drept al relaţiei
n
(3.17) este zero, şi deci pentru n > n( e:) din (3.17) rezultă
llgn(t) - g(t) li < e:, Vt E [O, T],
şi demonstraţia este completă.

Obser'Qaţia 3.1. În cazul unei funcţii de două variabile h : [O, T] X
x [O, T) ~ X, continuă„ regularizanta sa este
T T
hn(t, s) = ~o ~o fn(t - u)fn(s - 'V)h(u, v)dudv.
Un raţionament complet asemănător cu cel precedent ne conduce la pro-

prietatea că hn este infinit derivabilă în raport cut şi s şi că hn(t, s) ~ h(t, s)
cînd n ~ oo, uniform pe pătratul [O, T] x [O, T]. (Se foloseşte uniforma
continuitate a lui h pe pătratul de mai sus şi relaţia
T T
~o ~ofn(t - 1.t)fn(s - v)dttdv = 1, t, se [O, T]).
§ 4. PUNCTE FIXE PENTRU OPERATORI NEEXPANSIVI
Un operator T : D( T) c X ~ X se numeşte neexpansiv dacă
li Tu - Tvll ~ llu - vil, u, ·v e D(T),
unde X este un spaţiu Banach de normă li • li•

PROPOZIŢIA 4.1. lf'ie Do s·ubmulţime convexă mărginită şi închisă
a spaţiului Banach X. Există atunci un şir {uk} c D astfel încît uk - Tuk ~
~ O cînd k ~ oo, unde T: p
~ D este neexpansiv.
Demonstraţie. Definim operatorul
unde x 0 e D, At =1 - k- 1
28
Evident că Tt : D --+- D şi că
pentru orice x, y e D. Prin urmare, pentru fiecare k natural, există U1c e D,

astfel încît T1c'Ut = u1c. Atunci deducem:
Din relaţiile precedente rezultă:
lluk - Tu1:II ~ (1 - Ak)diam D = k- 1 diam D--+- O cînd k--+- oo.

q.e.d.
TEOREMA 4.1. Fie X un spaţiu Banach strict convex, Do submulţime
convexă a lui X şi T : D --+- X un op.erator neexpansiv. Mulţimea punctelor
fixe ale lui T este con'Qexă. ·
Demonstraţie. Fie
F( T) = {x e D, Tx = x}
şi Xi, m2 e F( T), deci Tx, = a;" i = 1, 2. Punem x = (1 - A)x1 + Ax 2,

A e (O, 1). Avem
(4.1) IITxA - Xiii= IITxA - Tx1II~ llxA - Xiii~ AIIX1 - X2II,
Prin urmare,
de unde rezultă
prin urmare .
de unde
ceea ce în baza lui (4.2) implică
29
care la, rîndul ei implică
= IIA { + (l - A) 1:: A li= r.
Spaţiul X fiind strict convex, rezultă că ..!!.. = v2 ceea ce arată că

;. 1-;.
TalJ.. = a1>,. adică a1>._ e F( T).
q.e.d.
TEOREMA 4.2. Fie X un spaţiu 'U,niform convea;, D c X o submulţime
mărginită şi convea;ă, iar T : D -+ X un operator neea;panaiv. .Atunci
>
pentru fiecare e: O, e:vi8tă, 8( e:), astfel înctt pentru orice pereche a;0 , :»1 e D
cu proprietatea
are loc
li Ta; - xii~ e: pentru orice x = (1 - A)x0 + i.x 17 A e (O, 1).
Demonstraţie. În primul rînd precizăm că, dacă li a;1 - a;0 li < ~,

3
atunci pentru x = a;A = (1 - i.)x0 + Â:»1 avem
+ 2Jla; - :»0 11~ 8(e:) + 23-e: ~ e:
dacă 8( e:) ~ _!.. Rămîne deci de considerat numai cazul li x 0

3
- x1 II ~ -=-.
3
Notăm cu d diametrul lui D. Dacă ). < _e:_, atunci
3d
ceea, ce implică
30
{cu arg-qmentele de mai sua). Rămîne .deci de, Qonsidera,t numai eazul
Â ~ ...:... • Mai mult, dacă 1 - i < _.!.:, în. ·mod asemănător . reiulti
3d 3d
/ITfe>. - a:'),.11< e pentru 8( e:)< ~ ~ Prin ur·mare rămîne de considerat
3
Ae [ ~ • 1 -
3
~] şi Ila:, - a:0 11;;. ; • Dar · .
3
(4.3) JITa:). - a:oll ~ IITa:i - ..Ta:oll + li Ta:o - Xoll~ Allfe1 - Xo li + 8(e) .-
şf ·respectiv
(4.4.)
Notînd
. şi_
Z1 = (1 - Â)-1lla:1 - a:011-1(x1 ___;_ Tx).)
au loc majorările :
(4.5) llzoll~l + 9de;- 2 8(e), llz1 1l~l + 9de:- 2 8{e),
iar pe de altă parte
(4.6) IIAZo + (1 - Â)z1 II = 1.
Ţinind seama de uniforma convexitate a lui X, din (4.5) şi (4.6)

rezultă că pentru 8( e:) suficient de mic are loc
ceea ce implică
li Ta:;. - x:AII = 11(1 - Â){Tx). - Xo) - Â(x1 -Tx>.)l1 =

E
= 1Jx1 - fe 0 II Jlz1 - z0 IIÂ(l - Â) < d· - = e.
d
q.e.d
TEOREMA 4.3. Fie X un spaţiu uniform convea:, D c X o submulţime

con'Dexă, mărginită 1i înckiBă iar T : D -+ D un operator neexpansi'D.
Atunci:
a) D, 'Un -+ u 0 şi (I - T)un-+ w e X, atunci (I-T)u 0 = w.
Dacă {u.} c
Domeniul 'Oalorilor lui I - T (adică (I - T D) este o submulţime
b)
·tnckisă a lui X.
Demonstraţie. a) Putem considera w = O (căci contrar am putea
considera, T 10 dat de T u,U = Tu + w şi deci (I - T 10)un = (I -T)u,. -w -+ O
cînd n. -+ .+ co). Fie
Ea = 11 (I -~ T)un 11-
31
· Prin ipoteză en-+0 cînd n -+ co, îneît putem presupune că e:n ~ 8( e:n-1)·~ e:nl.1
._unde 8 are. se~~(icaţia din: teorema 4.2. Vom arăta m~i înt~i că ·
(4.7). !lu - Tuli~ e:n-J pentru orice u e cocl {un, Un+u: •• }
unde cocl A„ denotă închiderea înfăşurătorii convex~ .a mulţimii An=

= {un, Un+u ••• }. Facem observaţia că un punct oarecare din:coel A~ este
limita tare a unui şir de puncte din închiderea înfăşurătorii convexe a' unei
submulţimi finite {un, Un+u ••• , :U.,}, s ~ n, a lui An. Prin urmare este
suficient să arătăm (4. 7)" pentru punctele 11, din cocl {u 11 , Un+u ••• , u,},
s ~ n, fapt pe care-l vom demonstra prin inducţie după n descrescătQr
astfel: pentru n = s avem
..
li Tu, - 1is1l = e:, ~ e:,-1
adică (4.7) are loc. Presupunem deci că (4.7) este adevărată pentru u e
e cocl{un, un+u ••• , u,} şi · fie 1' ·e cocl{un-u Un, u,}. Este clar
••• ,
că v se găseşte pe un segment ce uneşte Un-i cu un punct w din
cocl{un, 'Un+u • •• , i1,,}. Prin ţpoteza inductivă
Pe de altă parte
li T'ltn-1 - 'Un-1II = e:n-1 ~ 8( S:n-2),
deci din ultimele două inegalităţi şi teorema 4.2 rezultă
li Tv.- vil~ e:n-2

şi procesul inductiv este te~minat, deci (4.7) este complet demonstrată.
Cum cocl {un, 11,n+u ••• } conţine evident limita slabă u 0 a lui un, rezultă că
adică u0 = Tu 0
Punctul b) rezultă imediat din a). Într-adevăr, dacă w e (I - T)D,
atunci există {u 11 } c D astfel ca (I - T)un -+ w. Cum D este mărginit
şi X este reflexiv, rezultă că D este slab secvenţial compact, adică un -+u 0 e D,
deci (I - T)u 0 = w conform punctului a). Demonstraţia este completă.
TEOREMA 4.4. (Browder-Kirk). Fie X un spaţiu uniform convex,
D c:.X.o mulţime convexă, mărginită şi închisă, iar T: D .-+ D-un operator
neexpansiv. Atunci Tare cel p11,ţin un pi1,nct .fix în D.
Demonstraţie. Conform propoziţiei 4.1 exţată {u,.} c J) · astfel ca
'.Un:-- Tun ~ O .·cînd n -+ oo. Q-qm Un are subşiruri slab convergente,
putem admite că însuşi u,. -- u 0 şi deci conform teoremei 4.~ rezult~
Uo = Tuo . ..
. .q.e.d.
COROLARUL 4.1. Dacă D c X este convexă, mărginită ·, şi închisă,
X este uniform convex, iar W este o familie de operatori neexpansivi de la,
D la D care comittă doi cite doi (adică da~~ Ti, T 2 e §-, atunoi T 1 T 2 = T2 T1 ),
,32
atunci ercistă un punctJirc rc0 e D, comun tuturor operatorilor din S-(adicil
Trc0 = rc0, VT e !-). ·.
Demonstraţie. Fie un T oarecare din Y şi F(T) = {a: e D, Tx = re}.
Conform teoremei 4.1, li'( T) este convexă iar din ipotezele corolarului
mai rezultă, că. !( T) este mărginită, şi inQ.hisă._Dacă Teste un alt element
din§, atunci T :_p'(T) -:;.F(T) (că.ci TT = TT) şi aplicînd teorema, 4.4
rezultă, li'( T) n li'( T) #: 0. Rezultă de aici că familia {F( T)}re ~ are pro-
prietatea intersecţiei finite şi cum D este slab compactă, iar F( T) sînt
slab închise, există un element a;0 e
7'€6
F(T). n
. q.e.d.
tn cazul spaţiilor Hilbert, teorema, 4.4 admite o demonstraţie mai
simplă, pe care o expunem mai jos, fiind interesa,ntă şi în sine.
Fie deci H un spaţiu Hilbert (real, produsul scalar fiind notat (. , . )
iar norma cu li . li). Are loc :
LEMA 4.1. Fie {zn} c H şi {rn} un şir de numere pozitive astfel incit
(4.8) (z,. - Zm, rnZn - rmZm)~ 0, pentT'U m, n = 1, 2, ...

Atunci
a) Dacă {rn} este strict crescător, atitnci llznll este descrescător şi lim z„
ti ➔ OO
există.
b) Dacă r„ este descrescăto·r, atunci llznll este crescător şi dacă în pl'US
li z„ 11 · este mărginit, atunci lim z„ există.
n ➔ oo
Demonstraţie. Folosind identitatea,
şi (4.8), deducem
(4.10) O~(r,, + Tm)llz 11 - Zml/ 1 ~(r,. - Tm)(llzmll 1 - llznll 2 )
de unde rezultă afirmaţiile de la, punctele a) şi b) asupra, monotoniei
lui llznll•
tn plus, din (4.10) mai putem obţine
(4.11)
dacă r„ este strict crescător. Şirul /lznll~ O fiind şi descrescător, este conver-
gent, deci (4.11) implică chiar convergenţa, lui Zn•
Similar rezultă şi ultima, parte a, afirmaţiei din b) şi demonstraţia,
este completă.
Teorema 4.4 se poate acum demonstra uşor. Mai mult, în loc de con-
vexitatea lui D putem cere numai faptul că D este stelată în raport cu
un punct x 0 e D (adică orice segment ce uneşte a:0 cu alt a; e D, rămlne
în întregime în D). Nu restrîngem generalitatea, presupunînd rc0 = O.
tn aceste condiţii, pentru fiecare x e D şi O < k< 1, avem kx e D. Con-
1 -c.67S 33
siderînd operatorul kT, înseamnă că de asemenea kT: D-+ D şi întrucît
k T este contractant, iar D închisă, rezultă conform teoremei de punct
fix a lui Banach că există un punct fix unic tJJ1c pentru kT, adică
Deci pentru O < l, k<l avem
- llx1c - x,11~0
deoarece T este neexpansiv.
Conform ipotezei, tJJ1c este mărginit, (întrucît D este mărginită).
tn baza lemei precedente, rezultă că lim aJ1c = y există (unde k t 1,
l:+1
înseamnă faptul că k -+ 1 prin k <
1 ). Trecînd la limită în k Ta;" = x,0
rezultă că Ty =
y, ceea ce încheie demonstraţia.
§ 5. COMENTARII BIBLIOGRAFICE
Rezultatele expuse 1n § 1 şi § 2 sfnt clasice (cu precizările făcute ln observaţia 1.3), ele
găsindu-se tn cărţile de specialitate de circulaţie ca de exemplu Hille-Phillips [1 ], Yosida [1 ],
Dunford-Schwartz [1] şi altele. Rezultatele din § 3 slnt de dată relativ recentă, urmlnd tn gene-
ral expunerea făcută de Brezis tn ([7], Appendix).
Cazul particular al teoremei 3.3, adică rezultatul dat de corolarul 3.1, expus şi de V. Barbu
([9]), Appendix) se pare că este demonstrat pentru prima dată de Komura (1). Proprietăţile
operatorilor neexpansivi expuse 1n § 4 sint stabilite de Browder [3], [7]. Teorema 4.4 a fost
independent obţinută şi de W. A. Kirk [1] 1n acelaşi an 1n care Browder a demonstrat rezultatul
respectiv, de aceea tn literatură a tnceput să poarte numele de teorema lui Browder-Kirk (a se
vedea K. G6ebel [1]). în lucrarea amintită, K. G6ebel dă o demonstraţie elementară a acestei
teoremem incomparabil mai scurtă declt cea prezentată aici. în cazul particular al spaţiilor
Hilberţ, Crandall şi Pazy [1] au dat de asemenea o demonstraţie simplă teoremei 4.4, demon-
straţie pe care am expus-o şi noi la sflrşitul § 4.
CAPITOLUL li
OPERATORI ACRETIVI PE SPATII BANACH SI SEMIGRUPURI

DE OPERATORI NEEXPANSIVI„
§.1. DEFINIŢIA OPERATORILOR ACRETlVI, DIFERENŢIABILITATEA

NORMEI
în cele ce vor urma, X denotă un spaţiu Banach real (deşi rezulta-

tele ce vor fi prezentate rămîn valabile în mare vorbind şi în cazul complex,
cu modificări naturale pe care le vom preciza la locul potrivit) de normă
li . li- Pe produsul cartezian X x X definim următoarele funcţii cu valori
reale:
. li a; + ty 11 2 - li aJ 11 2
(1.1) < )
y, aJ 8 = 11m
,io 2t
,
(1.2)
unde prin t J. O (resp. t t O) înţelegem t --t- O prin valori strict pozitive

(respectiv strict negative).
Funcţiile ( . , . ) , şi ( . , . ) , : X x X ➔ R sînt bine definite, deoarece
t ---+ li aJ + ty 11 2 este o funcţie convexă (deci limitele ce definesc aceste fu.neţ ii
există, cap. I, obs. 2.1). Funcţiile definite de (1.1) şi (1.2) sînt strîns legate
de aplicaţia duală şi anume :
PROPOZIŢIA 1.1. Fie F aplicaţia duală a ltti X. Pentru orice :c,
y e X, e:cistă w17 w 2 e F(x) astfel ca
Demonstraţie. Considerăm subspaţiul liniar generat de :c şi y, adicil

Y = {ocx + ~y, ex, ~ E R} ·c X
pe care definim funcţionala / : Y ➔ R prin
(1.3) f(ocaJ + ~y) = ex li xll 2 + ~(y, aJ),.
Avem în primul rînd
Vom arăta în plus că
(1.4) f(cx:c + ~y) ~ li cxx + ~y li li xii.

35
Notăm:
(1.5) Â+ = lim li x + ty li - li x li ; Â = lim li x + ty li - li x li •

00 t - ttO t
Avem evident
(1.6) (y, x), = A+IJxll, (y, s), = Â_Jlmll.
Pentm a demonstra (1.3) este suficient să arătăm că
(1.7)
Întrucît funcţia t-+ li x + ty li este o funcţie convexă, are loc (cap. I

obseravţia 2.1) relaţia :
.O.+ ~ llx + tyll - llxll, pentru toţi t E R,
adică
li (1) li + tÂ+ ~ li (I) + ty li, Vt E R,

prin urma-re dacă ex> O, atunci
iar dacă u. < o, atunci ,
«llxll +~A+= - «[- !lxll + ~"' A+]..;(-«)(- 211rll + li x - ~ YII ]-.;
~ ( - ex) ii - X - ~
ex
y I] = li o:x + ~y li•
În sfîrşit, dacă ex= O, (1. 7) revine la
ceea ce rezultă din ~Â+ ~ ~yll - llx + llx!I.

Cu aceasta (1.7) este complet
demonstrată şi deci (1.4) are loc. Din (1.4) rezultă că li fli ~ şi că llmll
feste continuă pe Y. Notăm cu w1 o prelungire a lui fla întreg X şi deci
w1 {x) = f{x) = llxll 2, 1Jw1 II ~ llxll, de unde rezultă că
l1w1II = llxll.
Prin urmare w1 e F(ft) şi din (1.3) avem
(y, ft)a = f(y) = W1(Y)·
Asemănător arătăm că există w 2 e: F(x) astfel ca (y, x)i = w 2(y)

36
DEFINIŢIA 1.1. Fie q> o funcţie convexă inferior semicontinuă (i.s.c)
de la X la R. Subdiferenţiala sa ârp este dată prin
âq>(a:) = {a:* e X*, q>(y) - q>(a:) ~ x*(y - x) = (x*, y - x), Vy e X},
x e D(q>) = {x e X, q>(x) < + oo).

LEMA 1.1 . .Aplicaţia duală F a lui X este 8ubdiferenţiala (subgradi-
entitl) funcţiei :
1
cp{x) = - lla:11 2, x e X.
2
Demonstraţ1·e. Fie x EX şi w e F(x) . .Atunci pent.ru orice y e X are loc
(1.5) ]__ li x + y 11 2
- ]__ 11 x 11 2 ~ 11 x + y li II x 11 - w( x) ~ w(y)
2 2
prin urmare
F(x) c âcp{x).
Invers, fie x* e 8 q>( x) adică
(1.6) · ..!_ llx + yll 2 - ]__ llxll2 ~ x*(y), Vy e X.

2 2
Înlocuind pe y cu ty şi apoi împărţind ambii membri ai inegalităţii
(1.6) prin t > o, deducem evident
(1.7) x*(y) ~ (y, x), ~ llxll IIYII, Vy e X,
unde (y, x)., ~ li x li li y li rezultă direct din (1.1).
Din (1.7) se vede că llx*II ~ llxll şi în plus
x*(x) ~ (x, x), = li x 11 2•

Înlocuind acum în (1.6) pe y cu tx, t < O, deducem x*(a:) ~ li a; 112
şi deci x*(x) = li x 11 2 care împreună cu li x* li ~ li x li dă li x* li = li a; li astfel
că x* e F(x) şi lema este demonstrată.
PROPOZIŢIA 1.2 . .Au loc următoarele proprietăţi:
a) (y, x), = sup {w(y); w e F(x), x, y e X}.

b) (y, x), = inf {w(y), w e F(x), x, y e X}.
c) Următoarele afirmaţii sînt echivalente
"Există w e F(a:), aJJtfel ca
w(y) ~O"±;,, (y, x) ~ 0 „ :t+,, l!x + tyll - llxll ~ o,

t
\/t > O" :!:+,, IJxll ~ nx + tyll, Vt~ O"
37
Demonstraţie. Din (1.5) se deduce (înlocuind y prin ty) că
w(y) ~ (y, x),, Vw e Ji'(a;)
şideci rezultă a) din propoziţia 1.1 şi la fel (b). Echivalenţa afirmaţiilor

de la punctul c) rezultă din a) relaţia (1.6) şi din convexitatea funcţiei
t-+ lltD + tyff.
În propoziţia de mai jos dăm alte cîteva proprietăţi (şi reguli. de
calcul) ale aplicaţiei (y ,x),.
Obser'Daţia 1.1. În mod frecvent vom nota prin (tD, a;*) valoarea
lui a;* in tD, adică (x, tD*), a; e X, a;* e X*.
PROPOZIŢIA 1.3. Fie tD, y, z e X. Atunci:
a) (y + z, tD)p ~ IIYll lltDII + (z, x)n p = s sau i;

b) (a.y, ~a;)P =
a.~(y, tD)p, p = s sau i, a.~ ~ O;
,c) (a.a;+ y, x)p = a.lltDll 2 + (y, x)p, p = s sau i, a. e R;
d) (m, y), ~ (z, y), implică (a; - z, y), ~ O;
e) (y, - x), = (- y, a;), = -(y, x),;
f) (. , • ), : X X X-+ R este s·uperior semicontinuă.
Demonstraţie. a) rezultă din propoziţia 1.2 şi din faptul evident că
w(y + z) ~ llyll llxll + w(z), Vw e F(a;).
Punctul b) se poate deduce uşor, direct din relaţiile de definiţie

şi 1.2). Punctul c) rezultă din propoziţia 1.2 şi la fel d). Pentru d)
(1.1)
observăm că Vw e F(y) are loc prin ipoteză
w(a;) ~ (z, y), = w1 (z),

cu w1 e (yF) prin urmare w1(x - z) ~ o, ceea ce implică (a;- z, y), ~ O.
e) poate fi dedus uşor fie din (1.1) şi (1.2) fie utilizînd propoziţia 1.1. tn
sfîrşit f) rezultă din continuitatea funcţiei [tD, y] ➔ li tD + ty 11 - li tD 11 de la
2 2
2t
X xX la R, dar se mai poate demonstra şi direct astfel : fie tD11 ➔ x,
'Ura ➔ y, in norma lui X (adică în sens tare). Să arătăm că
lim sup (a;n, Yn), ~ (x, y),

n-+CO
Fie Zn E Ji'(yn) astfel încît (a;,., Yn), =

(a;n, Zn). tntrucît Uz„ li = li Yn li
rezultă că Zn este mărginit şi deci compact în topologia slabă * a lui X*.
Fie atunci z un punct limită slabă a lui z11 • Avem *
llz~lllim inf llznll
n-+co
= n-+co
lim IIYnll = llyll
şi
IIYll 2 = n-+co
lim (Yn, Zn) = lim 11Ynll 2 =
n-+oo
(y, z)
de unde rezultă că z e F(y).
38
Rezultă acum
lim sup (x11 , y 11 ) , -:- lim (x11 , Zn) = (x, z) ~ (x, y)-., ·,
n-tco A-+co
unde am presupus că însuşi z11 -a. z (în topologia slabă * a lui X*) ceea ce
nu restrînge generalitatea). Demonstraţia este completă.
în cele ce urmează vom considera în mod frecvent operatori multi-
voci .A: D(.A.) c X ➔ 2z, în sensul că pentru x e D(.A.), .Ax poate fi
formată din mai multe elemente distincte: Graful G(.A.) al lui A este
G(.A) = {[x, y] EX X X, x e D(A), y e .Ax},
deci G(.A) c X x X. Invers, dată fiind o submulţime .Ac X.x X, acea-

sta defineşte un operator (în general) multivoc 1 definit prin
(1.8) .ix = {y. e X: [x, y] e .A}, D(Ă) = {x e X : Ax #= 0},
(1.9) R(Ă) = U Ăx, .I- 1 = {[y, x]: [x, y] E .A} .

.:r:ED('.J)
Evident G(.Ă) = A, de aceea vom identifica operatorul 1 cu graful

său .A.. în acest sens, un operator multivoc .A.: D(.A) c X~ 2x va fi
•privit ca o submulţime a lui X x X şi deseori vom utiliza noţiunea de
submulţime pentru a desemna, un operator multivoc. Fie .A. şi B două
submulţimi ale lui XxX. Atunci [x, y] e .A. este echivalent cu x e D(.A)
şi y E .Ax şi tot prin definiţie punem
(1.10) .A + B = {[x, y + z]; y e .Ax, z e Bx, x eD(.A) n D(B)}
(1.11) AÂ = {[x, AY] : y e .Ax, x e D(.A), A e R}
unde prin R notăm

axa reală.
DEFINIŢIA 1.2. O submulţime A c: X X Y se numeşte acretivă,
dacă pentru orice x 1 , x2 e D(.A) există w e F(x1 - x 2 ) astfel încît
(1.12) (y1 - y 2 , w) ~ O, pentru orice y, e .A.x 0 i = 1, 2.
În baza propoziţiei 1.2 (punctul c) are loc:
1.4. Ac X x X este acretivă dacă
PRoPOZIŢIA şi numai dacă are
loc fie
(1.13) li X1 - X2 li~ llx1 - X2 + A(Y1 - '!/2) li, \/").. > 0 şi Yc E .Â.Xc, i = 1, 2,
x, E D(A),
fie
(1.14) (y1 - y2 , x 1 - x 2 ), ~ O, \/x, e D(.A), y, e Ax„ i = 1, 2
unele ( . , . ) este dualitatea dintre X şi X*.
39
Fie acum Ca> e R şi I operatorul identitate de la X la el însuşi. Ţinînd
seama de (1.13) (respectiv de (1.14) combinată cu propoziţia 1.3 c) deducem
că .A + Ca>l este acretiv dacă şi numai dacă (cu notaţiile precedente) are
loc fie
(1.15)
fie
(1.16) (Y1 - Y2, X1 - X2)s ~ - Ca> li aJ1Vy, E Aa:u i = 1, 2.
- X2ll 2,
PROPOZIŢIA 1.5. Pentru Ac X x X şi eu ~ O, A + Ca>l este aoretiv
dacă şi numai dacă V[a:,, yd e A, i = 1, 2, avem
Demonstraţie. Evident (1.17) implică (1.15) pentru A= t , iar

1 + tCa>
(1.15) implică (1.17) pentru t = A
1 - A.Ca>
Observaţia 1.2. Dacă Ca> <0, atunci (1.17) este echivalentă cu (1.15)
numai pentru O < t < - _!__, prin urmare, pentru eu <0, (1.17) este o
6)
condiţie mai puţin restrictivă decît acretivitatea lui A + eul. Cu alte

cuvinte, pentru orice eu real, acretivitatea lui A+Ca>l (adică (1.15)) implică
(1.17) în mod necesar (reciproca nefiind adevărată decît pentru <a> ~ O).
DEFINIŢIA 1.3. Ac X x X se numeşte disipativă dacă -A este aoreti'Vă.
Ţinînd seama de propoziţia 1.4 şi de faptul că
( - y, x) 3 =- (x, x)t,
rezultă că A este disipativă dacă şi numai dacă V [x 17 y 1] e A, j = 1, 2,

are loc fie
(1.18)
fie
(1.19)
DEFINIŢIA 1.4. O aplicaţieT: X~ 2x• (sau altfel spus, o submulţime

T c X X X*) se nume1te monotonă, dacă
(f - g, x - y) ~ O, Vf e Tx, g e Ty,
Se vede imediat că în cazul cînd X este un spaţiu Hilbert, noţiunile

de operator acretiv şi monoton sînt echivalente.
înainte de a trece la, expunerea proprietăţilor de bază ale operato-
rilor acretivi, a cîtorva proprietăţi ale operatorilor monotonilor, vom folosi
rezultatele precedente de legătură dintre funcţiile (. , . )p, p = s sau i
şi aplicaţia duală, pentru a expune cîteva aspecte ale diferenţiabilităţii
normei spaţiului Banach X.
40
· ·Date fiind două, spaţii normate X şi Y peste acelaşi corp (real sau
complex), amintim că, o funcţie f: X-+ Y este diferenţiabilit Gâteaux
în a; e X, dacă
limf(x + ty) - f(x) = 8f(a;; y)
t➔O t
există oricare ar fi y e X. Valoarea acestei limite se numeşte diferenţiala

Gâteaux a lui f în x şi se notează, ca mai sus.
Funcţia f : X -+ Y se spune că, este diferenţiabilă Frechet, dacă
există o aplicaţie liniară şi mărginită df( a; ; • ) : X ➔ Y astfel încît
lim_!_ llf(x
h ➔Ollhll
+ h) -f(x) - df(x; h)II = O.
Aplicaţia df(a;; . ) cu proprietatea precedentă se numeşte diferenţial~

lui Frechet a lui f în x.
Amintim de asemenea că dacă feste diferenţiabilă Frechet în~ x X,
atunci f este diferenţiabilă şi în sens Gâteaux în x şi
df(x; h) = 8f(x; h),
. i ,~ ' ' .•_'
reciproca nefiind adevărată în general. : ., .

Dacă f este diferenţiabilă Gâteaux într-o vecinătate convexă a
lui x e Y, iar derivata Gâteaux f(x) (care se defineşte prin
f'(x) (h) = 8f(a;; lz.))
este continuă în x, atuncif este diferenţiabilă şi în sens Frechet în x şi
df(a;; h) = 8f(a;; h) (M. Nicolescu [1], p. 469).

Precizăm în sill'şit că
f'(x) = df(a;; •)
se numeşte derivata Frechet a lui f în x, iar
f'(x) = 8f(x; •)
derivata Gâteaux a lui / în (I).
DEFINIŢIA 1.5. Un spaţiu normat X se numeşte neted, dacă pentru
orice a; -:-p O din X, există o funcţională unică x* e X* cu proprietăţile :
(a;, x*) = llxll, 11(1)*11 = 1.
Este evident că aplicaţia duală F a unui spaţiu normat neted este
univocă şi reciproc. Dacă X* este strict convex, F este univocă şi deci
X este neted.
LE:rtIA 1.2. O condiţie necesară şi suficientă ca norma spaţiului X
să fie diferenţiabilă Gdteaux pe X°"{O} este ca X să fie neted (sau echiMlent,
ca aplicaţia duală F să fie univocă), ~erivata GlUeaua; a normei ln punctul
x -t:, O fiind_±_F(x).
li a; li
41
· Demonatraţie. Ţinînd seama de (1.5) şi (1.6) rezultă că funcţia f(x) =
=llxll este diferenţiabilă Gâteaux în a; :f:. O, dacă şi numai dacă
(1.20)
Conform propoziţiei 1.1, egalităţile (1.20) au loc dacă şi numai

dacă F este univocă, adică dacă şi numai dacă X este neted. ·În acest
caz, din (1.~0) şi propoziţia 1.1 rezultă
A+ = A_= lim llx + tyll - llxll = (y, _l_F(a;)), Vy e X.

,-.o t llxll
q.e.d.
Ţinînd seama, de implicaţiile dintre diferenţia,bilitatea în sens
Gâteaux şi Frechet expuse mai sus şi de lema 1.2, rezultă imediat:
:. . ~-EO;RE:MA 1.1. Fie X un spaţiu neted. O condiţie necesară şi B'U,ficientă
oa norma 'lui X să fie continuu dife1·enţiabilă Frechet (Gâteaux) pe X - {O}
( adică deri'oata JJ'rechet sau Gâteaua; să fie continuă) este ca aplicaţia duală
F a lui X să fie continuă pe X - {O}.
Enunţăm fără demonstraţie (demonstraţiile detaliate se găsesc în
monografia lui Ioana Ciorănescu (1], cap. II, § 2) şi următoarele rezul-
tate remarcabile: .
TEOREMA. 1.2. (Srnulian (1]). Fie X un spaţiu Banach de normă
li• li• Atunci norma lui X este diferenţiabilă Frecket cu derivata Frecket
uniform continuăpe sfera unitate din X, dacă şi numai dacă X* este imiform
convea;.
TEOREMA l_.3. (Cudia [l]). Norma lui X este diferenţiabilă Frechet
dacă şi numai dacă X* este slab uniform convex.
Demonstraţia teo1'emei 2.2. (cap. I). Fie X* uniform convex şi să
arătăm că Feste uniform continuă pe mulţimi mărginite din X. în pri-
mul rînd precizăm că Feste continuă în sens tare de la X la X*. într-adevăr,
fie a;11 ~ a;. Cum X este în acest caz reflexiv, din propoziţia 2.4, cap. I,
rezultă că F(xn) ~ F(x) şi cum
din uniformă convexitate a lui X* rezultă că F(x,.) ~ F(x), deci F este

continuă·.· Faptul că F este chiar uniform continuă pe mulţimi mărginite
se arată astfel: fie
Br = {X E X, li a; li ~ r}.
Este suficient să demonstrăm că fiind dat e > o, există "tJ = "tJ( e, r) >O
astfel încît Vu, 'V e 8 1 cu li u - v li ~ n, avem
IIF(u) - F(v) li < e.

Să observăm că dacă Huli<....:..., atunci pentru Hiill ;a,; llvll, avem
2
IJF(u) -F(v)II ~!lui!+ llvll <e.
42
Rămîne deci de considerat cazul
Punem
Avem atunci
unde am folosit faptul simplu că F(tu) = tF(u) pentru t > O. Rezultă de

asemenea că
(1.22)
Dacă am putea indica YJ1( e, r) astfel ca llu1 - v1 II < YJi să implice

11.F(Ui) - F(v1 ) li < e, atunci din (1.21) şi (1.22) ar rezulta că pentru
llu - vil ~ (2r)- 1 EYJ1 am avea
IIF(u) - F(v) li< e.
Prin urmare să indicăm un astfel de '1Ji • Fie li u1 li = r, H-v1 li ~ 11u1 11
1
cu llu1 - -v1 li < -ij. Atunci rezultă
(u1 - v17 .F(u1 - F(v1 )) ~ 2 r-ij.

Să considerăm identitatea
(1.23) (u - v, F(u) - F(v)) = (llull 2 + llvll 2
- 2ll1tll li-vil +
. + (11.F(u)II llvll - (v, F(u))] + [IIF(v)II llull - (u,F(v))], u, -ve X
de unde rezultă
(1.24)- llull !Ivii - (u, Fv) ~ (u -- v, F(u) - F(v)), ·vu, v eX

:prin urmare, _din (1.24) · rez~ltă
(1°.25).
Ţinînd seama că
şi folosind (1.25) deducem succesiv
r IIF(tt,.) ~ F(v1) /I ;.,, ( u„ F(u,) -i;F("i)) ) = 2 _,/lu,II' +

3
+ 2- (u1, F(-v1)) ;ai:llu1ll + 2- 111u1II( llv11l -
1 2
ll'U1ID - rjf > r 2 -
2
r 1j
43
de unde
(1.26)
Dar X* fiind uniform convex, există 8( e:) astfel încît pentru li xt li ~ r,

llx:11 ~ r şi IJa;i* ~ xf li> r - 8(e:) avem
llx1* - a:fll > e:.
Cum
II.F(u1)1l = 1l1t1II = r, II.F(v1)1l = llvill ~ llit1II ~ 1·,
din (1.26) rezultă că dacă~ = ~ 8( e:), atunci
3
IIF(it1 ) - F(v1 )11 < e:.
Alegînd deci 1) 1.,-:- ~ 1 = : 8( e:) (notaţiile fiind cele precedente) am arătat

că IJ1ti - v111 < ~ 8( e:) implică (1.26) deci
3
ceea, ce am văzut că implică

11.F(u) - F(v)/1 < e:
pentru llu - vil~ (2r)- 1 e:·1)1 = (3r)- 1 e8( e:). Am demonstrat deci că Vr > O,
.F este uniform continuă pe Sr, de unde rezultă că este uniform continuă
pe orice mulţime mărginită din X. Avînd în vedere că pe sfera unitate
din X derivata Frechet a normei este chiar .F, am obţinut şi o· parte din
teorema lui Smulian (anume că X* uniform convex implică faptul că
derivata Frechet a normei lui X este uniform continuă pe sfera unitate).
Reciproc, dacă li' este uniform continuă pe mulţimi. mărginite din. X,
atunci li' este uniform continuă pe sfera unitate şi cum derivata Frechet
a normei pe această sferă este chiar li', conform teoremei lui Smulian,
X* este uniform convex şi astfel teorema 2.2 (cap. I) este demonstrată.
De ·fapt teorema 2.2 este echivalentă cu teorema lui Smulian,
însă o parte din raţionamentul de mai sus este interesant şi prin el însuşi
şi nu foloseşte în mod direct derivata Frechet a normei.
Expunem acum un rezultat (legat de aplicaţia duală) foarte util
în aplicaţii cît şi în probleme teoretice,
LEMĂ (Kato). Fie u o fun-cţ-ie definită pe un interval al axei reale,
cu valori în spaţiul Banach X, slab derivabilă în punctul t = t 0 (adică
funcţia numerică t -i- (u(t), a;*) este derivabilă în t = t0 , Va;* e X*). Notăm
cu ( : (to), a;*) deri'IJat,o, sa slabă. Dacă funcţia t -+ IJu(t)II este de asemenea.

derivabilă în t = t0 , atunoi
(1.27) llu(t0 )11 ~llu(t)II
dt
I , .. ,
0
= (du (t0 ), x*), Vx*
dt
e .F(u(t0 ))
44
ceea ce implică în part-icular
(1.28) 1 d
--llu(t)ll
2 dt
2 I,., = (u'(t )u(t )),=llu(t )11-llu(t)II
0
0 d
dt
0 Ic-to· 0
Demonstraţie. Fie a;* un elerµ.ent oarecare (dar fixat) din F(u)(t0)).

Au loc inegalităţile
(1.29) (u(t 0 + h) - u(t0 ), x*) = (u(t0 + h), a;* - llu(t0 )ll 2 ~
~ (llu(to + h)II - llu(to)ID llu(to)II.
împărţind ambii membri prin h > O şi făoînd h ~ O obţinem evi-

dent
(1.30) (u'(t0 ), x) ~ llu(to) li~ llu(t) 11 I

_dt C•C11•
Împărţind (1.29) pin h < O şi apoi făcînd h ~ O obţinem inega-

litatea contrară lui (1.30) şi demonstraţia este completă.
Dacă X* este strict convex, atunci (1.28) este echivalentă cu (1.27)
căci în acest caz Ji' este univocă.
Observaţia 1.3 .. tn cele mai multe cazuri însă u este (slab) derivabilă
numai la; dreapta (sau numai la stînga) şi la fel t ~ llu(t)II, de aceea este
important de precizat : ce se intîm.plă, cu (1.27) în aceste cazuri! Un răs
puns la această întrebare este următorul:
Dacă X* este uniform convex, iar derivatele funcţiilor t ~ (u(t), a;*),
t ~ llit(t)II există numai la dreapta lui t=t0 , atunci presupunînd în plus
eă u este continuă la dreapta lui t0, avem
(1.31) d+
llu(t0)ll~lu(t)III
I = ( --(to),x*,
d+u ) x*=F(u(t0 )),
dt C.a& 0 dt
unde d+ denotă, derivata la dreapta. Un rezultat asemănător are loc în

dt
cazul existenţei numai a; derivatelor la stînga.
în cazul cînd X* este numai strict convex, (1.31) se menţine daci
admitem în plus ci u este chiar taire derivabili la dreapta lui t0 (respectiv
la stînga).
Pentru a demonstra (1.31) observăm în primul rînd că (1.30) este
adevărată înlocuind derivatele care intervin cu derivatele respective I.a.
dreapta. Să mai obţinem deci şi inegalitatea contrară lui (1.30). În acest
scop pornim de la inegalitatea
(u(t 0 + h) - u(t0 ), F(u(t 0 + h))) = llu(to + h)ll 2

-·(u(t 0 ), .F(u(t0 + h))) ~
~ llu(t 0 + h)II (llu(to + h)II - llu(t0 )11).
45
Împărţind cu h > o, ţinînd cont că F este continuă, şi că u(t0 + h) -+
-+ u(t 0 ) (tare) cînd h -+ O, rezultă,
(1.32)
Din (1.30) şi (1.32) rezultă (1.31). Dacă X* este numai strict con-
vex, atunci F(u(t 0 +h))--F(u(t0 )) cînd h➔ O, dar fiindcă u(to+ h) - u(to)-+
h
-+ d+u (t0 ) cînd h-+ o, h > O, (prin ipoteza admisă), (1.32) este deci
dt
adevărată şi în acest caz şi prin urmare (1.31) se menţine adevărată.
Dacă X este oarecare, atunci din (1.29) se vede că au loc relaţiile:
(1.33)
(1.34)
§ 2. PROPRIETĂŢILE CE BAZĂ ALE OFERATORILOR ACRETIVI ŞI CÎTEVA

REZULTATE DESPRE OPERATO~ll MONOTONI
1.1. DEFINIŢIA ŞI PROPRIETĂŢILE OPERATORILOR J>, şi A„
Fie X un spaţiu Banach, (J) un număr real oarecare şi A c X X X

satisfăcînd :
llm1 - m2 II (1 - A(J)) ~/lm1 - m2 + 11.(y1 - y 2 )ll, V[m 0 y,] e A, i = 1, 2

(2.1)
şi A> O cu /1.(J) > 1.
Vom nota cu d( (J)) clasa tuturor submulţimilor lui X x X care-

satisfac condiţia (2.1). Am precizat în § 1, observaţia 1.2, că, acretivitatea.
lui .A + (J)I implică (2.1) adică implică ...4. e ,s;/((J)), reciproca fiind adevărată,.
numai pentru 6) ~ O. Evident însă că ~(O) este clasa tuturor submulţi-
milor acretive din X x X. · · .· . · ·
Fie .A.e.!11(6>) şi DA=R(I+U), 11.·:>o, ACJl.<1, unde R(A) şi D(..4.}
sînt definite de (1.9) 1espectiv (1.8), § 1, I, fiind identitatea lui X. Din
(2.1) rezu1tă imediat că dacă x 1 şi m2 e D(.A..) cu m1 #: q;2 , atunci (I 11...4.}m1 n +
o (I + A..4.)x2 = 0 (0 fiind mulţimea vidă). Cu alte cuvinte, fiind dat
z e D există un singur x e D(..4.) astfel încît z e (I+ "A..4.)x. Rezultă deci
că, corespondenţa z -> a;' de la DA la D(..t1) defineşte· o funcţie pe care o
notăm JA, adică J„z = m. Înt.rucît z e (I + 11.A)x este de forma z = x +
+ )..y, cu y e Ax, şi deci
(2.2) J,.(m + 11.y) = m, V A> O cu ),6> <1 şi Vy e Ax.
46
Din definiţie se vede că D(Jl.) = Dl.. Introducem acum şi operatorul
Â>. = >..-1(I - J).).
În lema, următoare dăm-proprietăţile fundamentale ale operatorului J .,,..
LEMA 2.1. Fie real, A> O cu A <1 şi .A. e d(). Atunci au loc
proprietăţile :
unde IA.0 xl = inf {y; y e A.a;};
Â ICI> I< 1, n fiind un număr natural, f1J e D(J!J.), presupunînd că

D(Jr) :I= 0 ( ceea ce are loc dacă de ef1Jemplu D(A) c D,.) ;
(d) J:.. f1J
A A
+
Â - µ J>.f1J e D11- şi Jl.f1J = J.,. (J:.. a; + ). -
A A
µ Jl.f1J)) pentru
a; e D,., µ > O cu µCI> < 1.

Egalitatea din (d) se mai nu.m.eşte (prin analogie cu cazul liniar)
,,identitatea rezolventei" sau „ecuaţia rezolventei".
Demonstraţie. în (2.1) să punem f1J1 + ).y1 = a; şi x2 + AY2 = y.
Conform lui (2.2) avem J„a; = f1J1 şi Jly = f1J 2, deci din (2.1) obţinem (a).
Pentru a obţine (b), observăm că fiind dat f1J e D(.A.), avem Jl(f1J +
+ "A.y) = a:, Vy e Âf1J. Prin urmare
adică (b) este adevărată.

Combinînd (a) şi (b) deducem (c) după cum urmează:
. k-1 · n-1 ,
(2.3) IIJlfl) - xii~ ~ 11J1-'a; -cn-(Hl)fl)n ~ t (1 - AC1>r"H+l11J„a, - a111.
i-0 ,-o .
n-1
Cum AjJ <1 avem evident (1- ACI> )- 1 ~ ( l - Ajl)- 1 şi deci ~ (1-A )-•H+i ~
. ,-o
~ n(l - i-l CI) n-n+l, care înlocuită
în (2.3) ne conduce la (c).
1n sfîrşit, să arătăm (d). Dacă a; e DA, atunci există [a,~l y~] e .A. astfel
ca m = a:1 + AYu [a;u y1 ] e .A. astfel ca a,= w1 + '.Ay17 deci Jl.f1J = m1 •
Prin urmare J::.. m + A-µ J„m=
). ).
J:..
(m1 + ).y1) + Â- µ W1 =m1 +µy 1eD".
Â . A
tri. plus, pr~ ·definiţie a,vem
47
şi (d) este demonstrat.
LEMA 2.2. 1n condiţiile lemei 2.1 avem :
(i) (1-Aw)II.A.Âmll ~ (1- µ.w)II.A. 11mll, µ.w < 1, 0<µ ~ Â, a; e DÂ n D11 ;
(ii) 11.A.Âa; - .A. 11yl1 ~ A- 1 [1.+ (1 - )..w)- 1 ]llm - YII, Vm, Y e D~;
(iii) .A.Âa; e AJÂa;, pentru a; e DÂ şi 11.A.Âmll ~ (1 - Aw)- 1 J.A 0mI,
(l) e D(.A.) n DÂ;
(iii) .Â.). e ..raf(w(l - Aw)- 1 ).
Demonstraţie. Din definiţia lui .A.Â şi lema 2.1 deducem ~uccesiv:
11.A.Âmll =A- 1 Jlm - JÂmll =A- 1 (11m - J11-mll + llcl;x-JÂmll) = µA- 1

II.A.11mll +
+ 1- -1 IJJ,a; - J, ( ~ a; +A /" J,a;) li,;; 11-A -1 IJAµa;IJ +
+ A- (A -1
µ)(1 - µw)- 1 1!.A.Âmll
care implică (i). Afirmaţia {ii) este o consecinţă directă a lemei 2.1 (a).
Pentru (iii), dacă x e DÂ, atunci există y e D(.A.), astfel încît a; = y + Az,
cu z e .A.y, prin urmare JÂa; = y, deci .A.Âm = m- J.,.m = z e .A.y = .AJÂ{l)
Â
Mai departe, aplicînd lema 2.1 (b) rezultă
Punctul (iiii) se demonstrează astfel :
li a; - Yll[l- tw(1 - w)- 1 ] = [1 +-t - _!_ (1- Aw)- 1 ]11m - Yld~

· A A
,;; ( 1 +f) 1Ja;- y1J-f llJ,a; - J,1111,;; ( 1 +f) (a; - 11> -
- _!_ (JÂx - J:;. Y)II = Hm- Y + t(..A.,.a; - .A.Ây)JI, t> O, t<a>(l-Aw)- 1 <1.
A
Lema este demonstrată.

Trecem acum la)tudiul proprietăţilor operatorilor maximal acretivi.
DEFINIŢIA 2.1. a) O submulţime acretivă Ac X x X se numeşte
maximal acretivă, dacă .A este maximală (în sensul incluziunii) faţă de
totalitatea submulţimilor acretive ale lui X x X. ·•. }
b) O submulţime acretivă A c X X X se numeşte m-acretivă, dacă.
R(I +A)= X.
c) A se numeşte maximal disipativă, dacă .A. este maximal acretivă

PROPOZIŢIA 2.1. O aitb1nulţime acretivă Ac X x X este maximal
acretfoă dacă şi numai dacă pentru 01·ice x17 y 1 e X cu proprietatea (y - Yu
x - x1 )., ~O pentr'U, toţi [x, y] e .A., avem [x17 y 1 ] e A (adică x1 e D(A),
y1 e Ax1 ).
48
Demonstra/ie. Fie Xi, y1 e X astfel ca
(y - y1 , x - x 1)6 ~ O, V[x, y] e .A.
în mod necesar [xi, y1 ] e .A, căci contrar (adică [xu y1 ] e .A), .A este
conţinută în mod propriu în submulţimea acretivă .A.1 = .A u { [a:u y1 ]},
ceea ce contrazice maximalitatea lui .A. Reciproc, dacă pentru orice xu y1 e X
cu proprietatea de mai sus are loc [xi, y1 ] e A, atunci .A nu poate fi con-
ţinută în mod propriu nici într-o altă submulţime acretivă a lui X x X,
adică .A este maximal acretivă.
PROPOZIŢIA 2.2. Dacă A este m-acretivă, atunci .A este maximal acre-
tivă. ( Pe spaţii H ilbert este adevărată şi reciproca, a se vedea V. Barbu
[9], pag. 92).
Demonstraţie. Fie .A m-acretivă şi .A.1 => A o submulţime acretivă
ce conţine pe .A. Fie [xi, y1 ] e .A.1 • Prin ipoteză,
R(I +.A)= X,
deci există [x, y] e .A, astfel încît a:1 y1 = a; + +

y, deci y - y 1 = a:1 - x.
Cum .A.1 este acretivă, există f e F(a: - a:1 ) astfel incit (y - y17 f) > o,
ceea ce implică evident - li a:1 - xlJ 2 ~ O, deci a:1 = a; şi y1 = y.
Prin urmare .A.1 = A, deci .A nu poate fi conţinută în nici-o submul-
ţime a,cretivă mai amplă.,
ceea ce demonstrează propoziţia.
TEoREM.A 2.1. O mulţime .Ac X x X este m-acretivă dacă şi numai
dacă
R(l+ÂA)=X,VÂ>O.
Demonstraţie. Avem de demonstrat că dacă R(I + A) = H, atunci

R(I + 11..A) = X, V 11.) o, ceea ce este echivalent cu a demonstra că fiind
dat y e X, există x e D(.A.), astfel ca
(2.4) y e (1 + 11..A.)x, adică y =a;+ 11.z, z e .A.a:.
Dar (2.4) este echivalentă cu
(2.5)
Pentru y fixat, operatorul T definit de membrul al doilea a,l egalităţii
(2 .5) este un operator Lipschitz, de constantă. Lipschitz egală. cu 11 - : I<
< 1 (căci (I+ .A.)- 1 este un operator neexpansiv de la X la X). Conform
teoremei de punct fix a lui Banach, Tare un punct fix unic, şi deci (2.4)
are soluţie unică., pentru j 1 - : I < 1, adică. pentru A> ~ . Punînd
acum B = 11. .A cu i\ > _!-_ (fixat), rezultă că R(I + µ. B) = X pentru toţi

2
µ > ..!._ , adică R(I +µ Â .A) = H, pentru toţi µ 11. > !_ .
2 4
49
4-c. 678
Repetînd raţionamentul pas cu pas, rezultă oă R(l + ).. A) = X,
V A> -~-, n = 1, 2, ... , deci fiind dat y şi ).. >0, există o soluţie f1J
2"
pentru ecuaţia (2.4). Demonstraţia este completă.
PRoPOZIŢIA 2.3. (1) Fie Ac: X x X o submulţime maximal acre•
tivă. Atunci .A. este închisă (şi deci Ax este închisă V a; e D(.A.)J.
(2) Dacă {x>.} c: D(.A) este astfel ca xi -+ x, .Â>.X>. -+ y cînd A -+ o,
atunci [x, y] e A.
(3) Dacă X* este strict convex, atunci Ax este şi convexă.
(4) Dacă X* este uniform convex, atunci:
(i) A este demiînckisă :
(ii) Dat fiind {x>.} c: D(A) astfel ca xi-+ x 0 şi Â>.X>. să fie mărginit
{pentru toţi ).. pozitivi suficient de mici), atunci a;0 e D(.A) şi orice punct
limită slabă y 0 a lui A>.X>. aparţine lui .Ax0 ( adică y 0 e Ax0 ).
( 5) Dacă A este m-acretivă, iar X* strict convex, atunci li A„:.v li este
crescătoare pentru A -1, O, V x e X şi
lim li A„xll
A,l.O
= IA 0 x I (adică 11.A.,.xll t IA 0x I cînd A t O), a; e D(.A).
Demonstraţie. (1) Fie [xn, y,.] e A ou Xn -+ x, y,. -+ y cînd 11, -+ oo.

în baza propoziţieţ 1.4 avem
de unde făcînd n -+ oo rezultă inegalitatea
(2.7) Hm - x0 II ~ llx - x0 + A(y - y 0 )11, V [a: 0 , y 0 ] e A, A> O
care este echivalentă cu
(2.8) (y 0 - y, x 0 - x). > O, V[x0 , y 0 ] e A
ceea ce am văzut că implică [x, y] e .A (propoziţia, 2.1).

Făcînd x,.= (1) 7 n =
1, 2, ... , rezultă că pentru y„ e Ax, cu Yn ➔ y,
avem y e .Â.(1}, deci .A.a, este închisă.
· (2) În ipotezele date rezultă că .Â.>.m;. este mărginit, deci din J"'(I);. -
- x;. = A Â;.fD;. deducem J;.x;. -+ x. .
.cum [J>.x>., A:>.x>.] e A (lema 2.2 (iii)) din (1) rezultă [x, y] e A.
(3) Fie y1 şi y 2 e .Â(I}. Atunci
+ (1 - A) (y 0 -y 2, F(a; __,,. (1) 0 )) ;;:= O, V Â E [O, 1] şi [a:0, y 0 ] e A
ceea ce implică (ţinînd seama de maximala acretivitate a lui A)
50
(4) Fie [x 10 11n] e A, cu tc0 ~ tc0 , 11n ~ 11o· Ţinînd seama că în acest
c.az JJ' este cont~uă, trecînd la . limită .în inegalitatea acretivităţii lui .A
· (11n - 11, Jl'(tcn - tc)) ;a::= O, V [tc, 11] E .A, n = 1, 2, ... ·

rezultă,
(110 - 11, F'(tco - x)) ;a::: O, V [tc, 11] e .A
ceea ce implică, [tc 0 , 11 0 ] e .A. Subpunctul (ii) rezultă uşor din (i).
(5) Din lema 2.2 (i) rezultă că dacă O suficient de mici. Cum X este reflexiv în acest caz, putem admite
fără a restrînge generalitatea că .A).a; - 11 cînd Â ~ o, ceea ce implică în
particular
(.A„x, F'(11)) ~ 111111 2 , cind Â ~ O.
Prin urmare, fiind dat e > O, avem

111111 2 - e ~ (.A).tc, F(11)) ~ t llyll, "-> O suficient de mic,
de unde rezultă IIYII ~ t. Din (4) (ii) avem însă 11 e.Atc, deci t;;a::=111111 ;;a::=j .A0a; I,
iar din (2.9) avem t~ IA 0a:I deci t = IA0tcl.
COROLARUL 2.1. Presupunem oă atît X clt !}i dualul său X* sîn.t uni-
form oon-oexe, iar .A cX X X este m-acretfoă. Atunci
(2) D (.A) este a submulţime convexă a lui X.

Demonstraţ·ie. (1) Cum Am este convexă şi închisă, există un singur
element .A. 0 a; e .Atc de normă minimă. Pe de altă parte 11.A„x li ~ I.A. 0 x I =
= II.A 0xll şi Â).a; - y cu 11 e Atc, 111111 ~ t = IIA 0tcll, deci y = A.0 x de unde
rezultă că .A.Ax ~ .A 0a: (vezi Barbu [9], p. 328). Precizăm că în acest
oaz
(2.10) 11.Aotcll _ I.A 0 xl = inf {llyll,.Y e .Ax}, _A 0 x e Am.
O demonstraţie a punctului (2) poate fi

găsită în Barbu ( [9], pag. 95).
LEMA 2.3. Ji'ie X un spaţiu Banach, .A un opcra:or aoreti'V şi lips-
chitzian continuu, iar B o submulţime m-aoretivă din X x X. Atunci
A + B este m-ac-reti'Vă.
51
Observaţia 2.1. Rezultatul dat de lema 2.3 este un caz particular al
unui rezultat de perturbare pe care îl vom da mai tîrziu,- întrucît necesităi
multe chestiuni pregătitoare. În cazul particular al lemei 2.3 demonstraţia
este elementară. Într-adevăr, avem de arătat că fiind dat d > O şi y e X,
există aJ e D( B), astfel incit
(2.11) y edx +Ax+ Ba;.
Dar (2.11) este echivalentă cu
(2.12) a; = (dl + B)-1 (y - .A.a;) = Tx.
Se poate presupune că constanta Lipschitz a lui .A este L< 1,

de unde rezultă că, T este o contracţie deci are un punct fix x, deci (2.11)
are soluţie (unică).
LEMA 2.4. Fie A şi B două submulţimi m-aoretive din XxX cu
D(.A) n D(B) ;i:0. Atiinci soluţia a;>. e D(B) a ecuaţiei y e <7aJ>. .Â.>.aJ>. Ba;>. + +
este mă'tginită (X* fiind presup'U8 strict convex, d > O).
Demonstraţie. Fie A> O arbitrar. Cum .A„ este acretiv şi Lipschitz
continuu, conform lemei 2.3 pentru fiecare y fixat în X, există a; cu pro-
prietatea:
(2.13)
( căci .A,. +
B este m-acretivă).
Fie x1 e D(.A) n D(B), z e Bxu z,- e Bx,-. Atunci
unde am folosit acretivitatea lui .A (resp. B) şi am adunat şi scăzut Aa,1

(resp. z e Bm1 ).
Ţinînd seama că ll Â>.y1 II ~ I.A 0 x1 I (lema 2.2 (#i), <,) = O) din (2.14)
rezultă imediat
şj deci li:»>. li este mărginit de o constantă independentă, de Â.

q.e.d.
Următorul rezultat are o mare utilitate practică, (după cum se poate
vedea şi din cap. V).
TEOREMA 2.2. Fie X un spaţiu Banack cu dualul X* uniform con-
vem, iar .A şi B două submulţimi m-acretive ale lui X x X ou D(A) n D( B) =1: 0.
Ou notaţiile din lema 2.4, dacă .A„a;,_ este mărginit pentru toţi A> O sufi-
cient de mici, atunci 1im. aJA = a; emistă (în sens tare), a; e D(.A.) n D(B) şi
Â,1.0
'!/ e da; + Ax + Ba;. I n plm Â>.aJA _., z e Ax, iar dacă B este univoc, atunoi
BxA _., Bm cînd Â ➔ O.
52
Demonstraţie. Notăm cu Z>.. =y - da;>.. - A>..x1 , deci Z>.. e Bx>.. (din
2.13). Avem acum
(2.15) o~ (Z>.. - Zµ, F(X>.. - :.Vµ)) = - dii X>.. - a:11,ll 2 +
+ (A11,X11- - ..,(,.a:1, F(x1 - x11 )).
Ţinînd seama că A>..x1 e AJ1:c>.. şi că .A;. este acretiv, din (2.15) deducem
Pe de altă parte, din mărginirea lui Â>..X>.. din X>.. - J>..a:1 = ). A>..x>..
rezultă că X>.. - J>.XA-+ O cînd '.A-+ O şi la fel X11- - J&J.x&L-+ O cînd µ-+ O.
Conform lemei 2.4, a; este mărginit, ceea ce implică în cazul nostru că şi
J,.x;. este mărginit. X* fiind uniform convex, F este uniform continuă pe
mulţimi mărginite din Y, astfel că (2.16) implică li x;. - a:11-II -+ O pentru
µ, ). -+ O, deci lim X>. = a; există şi prin urmare J>.a;1 -+ x, '.A➔ O. X fiind
).J,O
reflexiv, iar Â>.X>. şi Bx). mărginiţi, putem admite că, Â>..XA .-. z şi Ba:>. - z1
(dacă admitem că B este univoc). Cum [J>..X>., .A„a:>.] e .A, iar .A şi B sînt
demiînchişi (propoziţia 2.3 (4)), rezultă
x e D(.A.) n D(B), z e .Ax, ţ1 = Ba:
şi' demonstraţia este completă.

Observaţia 2.2.'1 Teorema 2.2 are şi o re~iprocă, cel puţin în cazul
cînd X este un spaţiu Hilbert H. Cu alte cuvinte, pe un· spaţiu Hilbert
are loc:
TEOREMA 2.3. Ou notaţiile din teorema 2.2 şi X H, o condiţie =
necesară şi suficientă ca ecuaţia y e dx Ax +
Bx(y e H) să aibă soluţie+
este ca .A>.xi să fie mărg-init (x>.. fiind soluţia ecuaţiei y e dx>. .Aia:1,. Bx>..)• + +
Pentru demonstraţie mai rămîne de arătat necesitatea. Notăm
iarăşi z'J..= y - da;>.. - Â;J»;. e Bx>.. şi z =
y - dx - u e Bx, unde u e .A.a;.
Avem deci
(2.17) dii xl. - a:11 2 + (z>.. - z, a:1 - x) + (. .4.'J..x'J.. - u, a;'J.. - a:) = O
deci
(2.18) (.A.'J..a:1 - u, a;A - a:) ~ O, VA> O.
Scriind pe X;. - a; sub forma
şi avînd în vedere că .A este acretiv şi că, .A„a:1 e .AJi.flrJ., din (2.18) rezultă
cu atît mai mult ci
(ÂĂXl. - ~' X). - Jl.a;A) = Ă(.Â.1a;l. - ii, .ÂAa;l.) ~ 0
de unde
1l.A'J..x1II ~llull, V u e .Aa; (adică li .A„a:ill ~ II.A 0a:II, VA> O)
şi cu aceasta demonstraţia este terminată.
53
Cu pregătirea, de pînă acum putem demonstra cu uşurinţă următoa
rul rezultat de perturbare a submulţimilor m-acretive şi anume :
TEOREMA 2.4. Fie X un spaţiu Banack (real, cu dualul uniform
con'Oex, iar A şi B două submulţimi m-acretive din X X X, astfel încît
D(A) n D(B) #: 0
şi în plus
(i) (Bx, F(Aix)) ~o, VA> o şi X E D(B).
Atunci A +B
este de asemenea m-acreti'Vă.
Demonstraţie.
Este suficient să arătăm că fiind dat y e X, exisiă,.
x e D(A) r. D(B), astfel încît y ex+ Ax+ Bx, iar pentru aceasta este
suficient să verificăm că A~i). este mărginit, unde
y ex'>.+ A).xi + Bx').., A> O arbitrar.
Fie u e Bxi. (Condiţia (i) înseamnă (u, ..F(.A'>.x)) ~ O pentru toţi
A> o, x e D(B) şi u e Bx). Aplicînd ..F(.Aix'A) relaţiei
A„x;;. = y - x'>. - u, u e Bx;;.
şi ţinînd seama că (u, .F(.A„x,.)) ~o, rezultă imediat că
(2.19) 11.A.Âx„ll~llyll + llx;:11, V">. >0.

Cum llx;.11 este mărginit (lema 2.4), din (2.1) se citeşte mărginirea,
lui .A„x,.. Prin urmare R(I + A + B) = X şi demonstraţia este e.ompletă.
!n încheierea acestui paragraf vom aminti pe, scurt cîteva dintre
proprietăţile operatorilor monotoni pe ca.re le vom folosi în unele aplicaţii
tn general nu vom da demonstraţiile respective deoarece acestea pot fi
găsite în cărţi de largă circulaţie la noi (Barbu [9], cap. II, Pascali [3],
Ciorănescu [1 ]).
DEFINIŢIA 2.2. O submulţime .A c X x X* se numeşte monotonă,
dacă
(2.20)
unde (x, x*) denotă dualitatea dintre X şi X* (x e X şi x* e X*).

DEFINIŢIA 2.3. Un operat0r A: X-+ X se numeşte kemicontimt/tt
dacă
lim (x, A(y

HO
+ tz)) = (x, Ay), V x e Y
iar y e D(A), z e X astfel încît y + tz e D(A.) pentru toţi t > O suficient
de mici.
DEFINIŢIA 2.4. a) Submulţimea A c X x X' se numeşte local
mărginită în punct·ul x e D(A), dacă există o vecinătate Va- a lui x astfel
încît mulţimea
U {Ay; ye D(.A) c Vx}
~â fie mărginită în X*.
b) A se spune că este mărginită pe mulţimea M c X, dacă U Ax,
x e D(.A) n M} este o mulţime mărgintă în X*.
5-1
DEFINIŢIA 2.5. Submulţimea, .A c: X x X* . se numeşte coercivă
dacă
(2.21) lim (x, .A0x}/llwll = + oo,

1:mJl-++00
unde X* este presupus reflexiv şi strict convex, iar A 0 x este elementul
lui Ax de normă minimă (adică, A 0 x e .Aa; şi
11.Â.oxll = inf llyll = I.Aoxl, vezi notaţiile din lema 2.1).
UEÂZ
Facem precizarea că inf {li y li, y e .Ax} este atins, întrucît Ax
este închisă şi convexă, datorită reflexivităţii lui X* şi a stricţei sale con-
vexităţi (ceea ce se demonstrează la fel ca propoziţia 2.3. (3) ). Mai mult, .A.0x
cu proprietatea de mai sus este unic (Barbu [9], p. 327).
Evident că din coercivitatea lui A rezultă imediat că (din (2.21))
(2.22). liml A 0 xl
l!ZJl-+00
= oo.
Amintim că A este maximal monoto:aă în X X X' dacă nu este con-

ţinută
în nici o altă mulţime monotonă strict mai amplă decît .A. A este
maximal monotonă dacă şi numai dacă ·
R("J..F +A)= X*, VA> O,
F fiind aplicaţia de dualitate ..
TEOREMA 2.5. O submulţ-ime monotonă A din X x X' este surjec-
tivă (adică R(A) =
X', dacă şi numai dacă A - 1 este local mărginită pe
D(.A -1). .
COROLARUL 2.2. Dacă
.A este maximal monotonă şi coercivă, atunci
A este surjectivă. ·
Demonstraţia este imediată. Coercivitatea lui .A implică (2.22)
care implică la rîndul ei că .A- 1 duce mulţimi mărginite din X în mul-
ţimi mărginite din X* şi conform teoremei 2.5,
R(A) = X*.
Foarte utile atit în probleme teoretice cît şi în aplicaţii sînt urmă
toarele rezultate simple de „trecere la limită'' în operatori maximal mono-
toni. Pentru simplitatea expunerii vom. presupune că spaţiul X este
reflexiv deşi cele ce urmează, sînt adevărate şi în cazul general (cînd pe
X* putem considera fie topologia slabă fie topologia slabă*).
PROPOZIŢIA 2.4. (1) Fie A< X X X* un operator maximal monoton,
X fiind reflexiv. Dacă [xn, Yn] e .A pentru n = l, 2, ... iar Xn _. x 0 , Yn -+_ y 0
(sau invers, Xn -+ a;0 , Yn ....... y 0 ) cînd n -+ + oo, atunci [x 0 , y 0 ] e .A (adică
a;0 e D(.A) şi y 0 e .Aa;0 ). .
(2) Dacă a;n ....... x 0 , Yn ....... y 0 ş·i lim sup (xn, Yn) ~ (x 0 , y 0) atunci
tJ-+00
[xo, Yo] e .A.
Dem~nstraţie. Fie [x, y] e .A a,rb~trar, deci
(2.23} (a: - Xn, y - Yn) ~ O, n = 1, 2, .••
Atît în condiţiile punctului (1) cit şi ale punctu.lui (2) se poate trece
la limită în (2.23), ceea ce implică
(2.24) (a; - a;0 , y - y 0 ) ~ O, V [x, y] e .A.
55
Din maximala monotonie a lui .A şi (2.24) rezultă evident [ai 0 , y 0 ] e A,
ceea ce încheie demonstraţia.
Ca un prim exemplu de aplicare a propoziţiei 2.4 să dăm o altă de-
monstraţie afirmaţiei corolarului 2~2 (nefolosind teorema 2.5) dar admi-
ţînd că X este reflexiv iar .A univoc.
A arăta că .A este surjectivă trebuie să arătăm că fiind dat y 0 EX*,
există x 0 e D(.A) astfel încît y 0 = .Aa,0 • Cum .A este maxial monotonă,
avem
R(">Ji1 +.A)= X*, VA> O,
deci pentru fiecare A > o, există x;. e D(.A) încît
(2.25) "AF(x"A) + Â.?J"). = y 0
de unde înmulţind scalar cu a; obţinem
(2.26) Al/x„11 2 + (x~, Ax"A) = (x"A, y 0 ), '0-. > O.

Întrucît .A este coerciv, din (2.25) se vede clar că Xi este mărginit
(în caz contrar, împărţind (2.25) p1'in llx"AII ar rezulta că primul membru
este nemărginit cînd Â-+ O, în timp ce al doilea este mărginit). X fiind
reflexiv, putem admite deci că x,.._,,,, x 0 • Cum AF(xi) ➔ O cînd :,.. -+ O,
(2.25) arată că Axi -+ y 0 cînd Â -+ O.
Conform propoziţiei 2.4 (1) rezultă atunci x 0 e D(.A) şi y 0 = Ax0 ,
ceea ce am avut de arătat.
În sfîrşit vom face uz şi de rezultatul dat de:
TECREMA 2.6. Fie X un spaţiu Banack reflexiv, A un operator mono-
ton ~i kemicontinuu de la X la X* iar B o submulţime maximal monotonă
-în X X X*. .Atunci .A + B este maximal monotonă ( şi deci dacă mai ad-
mitem -în plus că fie .A, fie B este coerci'V, atunci A. + B este surjectiv)
(a se 'Oedea Barbu [9], p. 67).
Este important de reţinut că subdiferenţiala âcp (definiţia 1.1,
§ 1) a unei funcţii convexe (i.s.c.) de la X la (- oo, + oo] esto maximal
monotonă, (vom mai reveni asupra acestei probleme în capitolul V).
În baza lemei 1.1 rezultă atunci că aplicaţia duală Feste maximal
monotonă.
§ 3. GENERAREA SEMIGRUFURILOR DE OPERATORI PRIN FORMULA

EXPONENŢIALĂ A LUI CRANDALL ŞI LIGGETT
Fie X un spaţiu
Banach real şi O o submulţime a, lui X.
DEFINIŢIA 3.J.. Un semigrup S pe O este o funcţie S : [O, + oo) x
x O ➔ O care are proprietăţile :
(i) S(t + s)x = S(t)S(s)x, Vt, s ~ O şi x e O.
(ii) (1) S(O) = I, (2) lim S(t)a; = x, Vx e O.
t-.o
Vom nota cu Q(I)( O) mulţimea tuturor semigrupurilor pe O care
satisfac inegalitatea:
(3.1) li S(t)x - S(t)y li ~ ec.>'11 x - y li, Vt ~ O, x, y e O,
unde Cil este un număr real.
56
Elementele lui Q0(0) (adică Ci> = O) se numesc semigrupuri de con-
tracţii neexpansive) neliniare.
Clasica teoremă a lui Hille-Yosida arată că dacă A este un opera-
tor liniar închis dens definit pe X astfel încît pentru fiecare Â >0,(1 + U)- 1
există pe X şi satisface 1J (1 + AA )- 1 11 + 1, atunci
(3.2) t
lim ( I+-A )-n x=limJ~nX= S(t)x
n-~ n n-~
există pentru fiecare t ~ O şi x e X, iar limita 8 este un semigrup pe X.

1n plus, funcţia (u(t) = S(t)x este soluţia unică a problemei lui Cauchy
de mai jos
(3.3) -du
dt
+ Au = O, u(O) = x e D(A).
.
9
n cazul in care A este neliniar, după cum era şi natural, lucrurile
s-au dovedit a fi mult mai complicate. Prima lucrare în care s-a demonstrat
că limita (3.2) există şi în cazul neliniar (în condiţiile ce le vom da imediat)
este remarcabţ.la lucrare a lui Crandall şi Liggett [1]. ,,Semigrupul gene-
rat" de A în acest caz nu mai este în general soluţie a problemei (3.3),
după cum se va vedea în capitolul III. Trecem acum la formularea exactă
a rezultatelor la care ne-am referit.
TEOREMA 3.1. (Crandall şi Liggett). Fie X un spaţiu Banach, Ci> un
număr real şi A c X x X astfel ca A + CiJ[ să fie acretivă. Dacă în plus
(i) R(I + AA) => D(A)
pentru toţi Â > O suficient de mfoi, atunci limita
(3.4) lim ( I
n-•
+ -nt A )-n x = S(t)x
fj$t8tă
pentru toţi x e D(A), uniform pe compacte d-in R. Mai mitlt, această
Umită este 'ltn semigrup Se Q<,)(D(A)).
Pentru demonstraţia acestei teoreme (fundamentală în teoria
semigrupurilor neliniare) avem nevoie de lemele de mai jos:
LEMA. 3.1. Fie m şi 11, întregi pozitivi (pentru a face o precizare,
admitem O < m ~ n) iar a şi b două numere pozitive astfel ca a + b = 1.
Atunci '
m
(3.5) ~ O(n,j)a1 b11 -i(m -j)~V(na-m) 2 + nab
1-0
(3.6) t O(j -
1-m
1, m - l)ambl-m(n - j) ~ Vm: + (
a
mb
a
+m - n)
2
,
unde O (n, j) denotă coeficientul binomial.
57
Demonstraţie. În primul rînd, conform formulei binomiale a lui
Newton, avem
fl
(3.7)' ~· O(n, j)tiaibn-; = (at + b)n,t e R.
1=0
Din (3.7) prin derivare în raport cu t deducem

n
(3.8) ~ O(n, j)a1bn-; = (a + b)" =1,
i=O
n
(3.9) ~ jO(n, j)a 1bn-; = na(a + b)n- 1 = na,
i=O
n
~ j 2 0(n, j)a 1bn-; = a 2 n(n - l)(a + b)n- 2 +
i=O
(3.10)
+ an(a + b)n- 1 = a 2 n(n - 1) + an.
Pentru a obţine (3.5). aplicăm inegalitatea lui Schwartz primului
membru şi deci
m m 1
~ O(n, j)a 1bn- 1(m - j) = 'E (O(n, j)aJbn-1)2 ~
1-0 ;-o
Dezvoltînd pătratul (m - j) 2 şi utilizînd (3.8) - (3.10), obţinem
00
~ O(n,j)a;bn-J(m - j)2 = m2 - 2mna + a (n -
2 l)n +an=
; ... o
(3.12)
= (na - m) 2 + abn.
Din (3.11) şi (3.12) rezultă deci (3.5). Pentru a obţine pe (3.6) por-
nim de la formula lui 'Taylor ·
00
(3.13) ~ (j - 1, m - l)bJ-m = (1 - b)-m, Ib I < 1.
;-m
1n primul rînd din (3.13) deducem evident

00
(3.14) ~ O(j - 1, m - 1)b1-mam = a-mam = 1, unde a +b= 1.
i=m
58
Derivînd (3.13) în raport cu b obţinem
(3.15) f jO(j -
;-m
1, m - l)ambi-m = m + m!!__.
a
00
a 2m b mb b 2 2 2 2 2
I; j20(j -1, m - l)ambi-m = m2 + m -+---+-- + m-.2
i=m b a 2 a
(3.16)
Aplicînd primului membru din (3.6) inegalitatea lui Schwartz,

rezultă
00
~ O(j - 1, m - l)ambi-m(n - j) ~
s-m
(3.17)
~ (f,.,.m O(j - 1, m - l)ambi-m)i" ( f

s-m
O(j - 1, m - l)ambi-m(n- - j)2 )¼-.
Combinînd (3.15) şi (3.16) se constată uşor că
+ ( m-b + m - n )2
00
(3.18) ~ O(j - 1, m - l)ambi-m(n -j) 2 ~m 2b
1-m . a a
şiprin urmare (3.17) combinată cu (3.14) şi (3.18) arată că (3.6) este justă
şicu aceasta lema este demonstrată.
LEMA 3.2. Jl'ie m şi n tntregi cu O < m ~ n, iar ,, şi µ numere
pozitive cu O < µ ~ Â şi ACI> < 1. Dacă w e D(J:) n D(J'f:), atunci
m-1
(*) IIJrw - J:wll~ (1 - (.1.(1))-n I; a1b"- 10(n, j) IIJr- 1w - WII +
s--o
n
+~ (1 - (.I.Cl>)-iambi-mo(j - 1, m - 1) IIJ:- 1x - wll,
s-ra
unde a = (.I.
""'"7'"""' b = -Â-µ
--.
A A
Demonstraţie.Punem a1c. 1 = li J~ w - Jf wli, O ~ j ~ n, O ~ k ~ m,
J>- fiind definit în § 2. Întrucît R(J>..) c D(.A.) c R(I + AA) = D>., rezultă, că.
Jt- 1 weDşi deci,conformlemei2.1.(d),avem~Jf- 1 w + A-µ JtweD" şi
A A
(3.19)
59
Aplicînd acum lema 2.1 (a) deducem succesiv
a,,1 = IIJ~x - J., ( ~ Jt- 1 x + A~
11
Jtx) li ..;(1 - µ"'>-' IIJ~- 1 x -
- J!:.Jt- 1 x - A- µ J~xll = (1 - µw)- 1 11 ~ (J~ - 1 x - J!- 1 x) +
A A A
+ A ~ fL (J~ -ix· - J!x)II = (1 - µ,.,)-'{: a,-,.1-1 + A~ fL a,.1-1),
Prin urmare
(3.20)
unde
µ A-µ
« = (1 - µ.w)- 1 - , ~ = (1 - µw)- 1 ---
A A
Rezolvînd inegalitatea (3.20) în funcţie numai de termenii de forma

şi a0 .s obţinem (vezi appendix)
ak,o
m-1 n
(3.21) am.n ~ ~ O(n, j) o:.1~n-.1am-.1.o +t 0-.m~.1-mo(j - 1, m - 1)ao,n-J•
i-0 ; ... m
Înlocuind acum în (3.21) pe a cu (1 - µw)- 1a, ~ = (1 - µw)- 1b

se vede că (3.21) devine exact inegalitatea(*), ceea ce încheie demonstraţia
lemei.
Demonstraţia teoremei 3.1. În primul rînd, datorită condiţiei (i),
a: e D(.A) implică clar că x e D(Jf!) n D(Jt) pentru toţi A şi µ pozitivi
şi suficient de mici (ceea ce vom scrie O < µ ~ A~ A0 • Fie A I w I <1.
Atunci evaluarea(*) din lema 3.2 şi lema 2.1 (c) ne conduc la
m-1
li Jr X - J:xll ~ A(l - µ I 6) 1)-n(l - Â I 6) n-m ~ ; ... o
a 1bn-.1(m-j)O(n,j)I .Â.oX I+
(3.22)
fl
+ µI .Â.oX 1(1 - µI w n-n ~ C(j - 1, m - 1) ambJ-m(n - j),
i-=m
unde am folosit majorările elementare (1 - µw rn ~ (1 - µI w n-n pentru
Al W I< 1 Şi (1 - AW)-n~l.
Avînd acum în vedere faptul elementar de verificat că (1 - b)-n~
..; exp(2nb) pentru b e [ o, ~} din lema, 3.1 şi (3.22) deducem {pentru
~I w I~_!_ şi ţinînd seama că a- · .f.., b = A- µ )

2 A A
IIJfx - J:xll~ [V(nµ - Am) 2 + nµ(A- µ) exp 21 w l(mµ + nµ) +
(3.23)
60
:înlocuind acum I-' =; , A = ; (pentru m suficient de mare astfel
ca Mm ~.!.),
2
(3.23) devine
(3.24)
Evaluarea (3.24) arată că limita (3.4) există pentru n~ oo, uniform

în raport cu t din mulţimi compacte ale lui R+. Mai mult, dat fiind faptul că
IIJfJnX - JftnYII~ ( 1 - -;- w

t )-n Ila: - YII, ro, Y E D(.A)
rezultă
(3.25) li S(t)a: - S(t)yll ~ e'(a)lla: - YII, t~ o, x, y e D(A)
iar această ultimă inegalitate arată că S(t) se poate extinde prin continuitate
la D(.A.). Un alt aspect important este că S(t) : D(A) ~ D(A), ceea ce
rezultă din observaţia simplă că Jftna: e D{.A) pentru toţi a: e D(A) şi
n = 1, 2, ...
Funcţia t -+ S(t)x este lipschitzian continuă pe mulţimi mărginite,
pentru fiecare ro fixat în D(.A). într-adevăr, punînd în (3.23) m = n,
µ = -t , '\/\ = -,:- ş1. apoi. făcm
„ d n ~ oo, obţ·mem
n n
(3.26) li 8(-r)x - S(t)xll~ IA 0 a: 1(-r - t) exp (t + -r)21 w I + exp 2t lw I),
't' > t~O, a; E D(.A).
Este clar că 8(0) = 1. Rămîne să mai verificăm proprietatea semigrupală

(i) din definiţia 3.1.
tn primul rînd se observă că
S(2t)a: = lim
n ➔ +oo
(1 + ~n .A)-n . = lim JfJz> (Jip a:) =
a;
P ➔ +oo
S(t)S(t)x,
unde am notat n = 2p.

Prin urmare S(2t) = (S(t)) 2 şi după un număr finit de paşi rezultă
S(mt) = (S(t)r, m fiind un întreg pozitiv oarecare. Următorul pas este
să considerăm t şi µ numere raţionale (pozitive), adică t = _l, -r = _!:_,
k s
unde Z, k, r, s sint întregi pozitivi. Atunci avem în baza celor precedente:
S(t
r )
+ "') = S ( kl + -;- = S ( l8 +
ks
kr )
= ( S ( ks1 ) ) <la+kr> =
= (S ( ! ))" .(s( ~)r = +) · +) = S( S( S(t) S(Ţ).

61
Rezultă
din acestea că S(t"+ -r) = S(t)S(-r) pentru orice t,-r~ O.
Prin urmare S definit de (3.4) există şi Se Q(l)(D(.A.).
COROLARUL 3.1. Jl'ie e:(n) > O un şir convergent la zero cînd n-+ oo
şi k( n) un şir de întregi pozitivi astfel ca
lim e:(n) k(n) = t.
R ➔ 00
Atunci
(3.27) lim J!(:~
ft-+00
a; = S(t)x, a; e D(.A)
există şi are aceeaşi valoare ca lim J~ a; (adică S(t)x) . .Altfel spus :
ft-+00 -
n
Limita din (3.27) nu depinde de şirurile e:(n) şi k(n) de mai sus.
Demonstraţie. Este clar că (3.23) este adevărată şi dacă înlocuim
pe n (resp. m) cu k(n) (resp. k(m).
Fiindcă k(n) -+ oo cînd n-+ oo, punînd în (3.23) i.. = e:(m) şiµ = e:(n)
rezultă că
ll·m (Jk<n)
e:(n) a; - Jk<ml ) _ 0,
s(m} a; -
n➔ +00
m-++00
deci lim J!i:l, a; există. Că valoarea acestei limite nu depinde de şirurile

alese e:(n} şi k(n} rezultă din tot (3.23} (şi anume, dacă ei_(n) şi k1(n} sînt
alte două şiruri cu proprietăţile perechii e:(n), k(n), atunci din (3.23)
rezultă imediat că
lim II J~i:!a;
n-+00
- J~:lx li = O.
Observaţia 3.1. Alegînd e:1(n) = !._, k 1 (n) = n, e: 2(n.) = .!., k 2(n) =

n n
= [n t] (unde [a] reprezintă pe cel mai mare întreg cuprins în a) şi ţi
nînd seama de faptul elementar că,
lim _!_ [nt] = t,

h-+00 11,
din corolarul 3.1 obţinem
a;, a; D(.A).
(3.28) S(t)a; = lim ( 1
n-+00
t A )- na;= lim ( 1
+-
n n-+()O
+ -.A
1
n
)- (nt]
t
E
;;> o
În capitolul III se va analiza legătura strînsă care există între semi-
grupul 8 „generat de A" prin formulai exponenţială (3.4) a lui Crandall
şi Liggett şi soluţia problemei
u'(t) + Au(t) 3 O, u(O) = a;, a; e D(.A).
Se va folosi de asemenea următoarea formă a relaţiilor (3.27) şi (3.28):
(3.29) S(t)a; = lim ( 1 + -.A

ff-+00
t
n,
)-na;_= lim (1
n-.co
+ e:.A)-CIISJa;, a; e D(.A),
62
§ 4. SEMIGRUPURI DE OPERATORI NELINIARI
4.1. PROPRIETĂŢI DE BAZĂ ALE SEMIGRUPURILOR NELINIARE
Unul din rezulta.tele de bază privind legătura, dintre mulţimea, A

şi semigrupul S(t) generat de aceasta, prin (3.4) este:
TEOREMA 4.1.Fie.A. e .91(<») sati1Jfăcîndînpl'U8 condiţia R(I + A.A) =>
=> D(A) pentru toţi Â > O suficient de mici, iar S semigrupul generat de
A prin (3.4) • .Atunci pentru a; e D(.A.) şi [x0 , y 0 ] e .A, are loc relaţia :
S(t)a; - a; ) .
(4.1) sup lim sup ( - - - -
a:•eF<:i:-:rc,) t ➔ O t
+ <»(x0 - a;), x* ~ (y 0 , x 0 - x)a•
Pentru simplitate tratăm cazul <» = O, căci modifi-

Demonstraţie.
cările necesare pentru <» ::fi O sînt vizibile şi .de aceea le lăsăm în seama
cititorului. Fie Â > O şi kunnumărna,tural. Există atunci a;* e F(a:0 - Jf x)
astfel ca
(4.2) (Yo - .Â.Â J}- 1a;, a:*) ~ O, :I} e D(.A.)
deoarece .A.,.y e .AJ,.y, deci A„Jf-1 a; e .A.Jf a; şi prin urmare (4.2) este o
consecinţă a, acretivităţii lui .A.. Dar
~ A- 1 (11a:0 - Jl xl1 2 - llxo- Jf-1 xjJ lla;o - J! xii) ~
~ (2A)- 1 Clla;o - J! a;1J 2 - llxo - J\- 1 xl1 2 ).

Din (4.2) şi (4.3) rezultă atunci
(4.4) IIJ~ X - Xoll 2 - IIJf- 1 (1) - a;oll 2 ~ 2,{A„J!- 1 x, $*) ~
Fie acum u astfel ca kA .;; u .;; (k + 1 ))., deci [ : ] = k, incit
Jf}] a; = Jl (1). Inegalitatea (4.4) se mai poate scrie astfel:
(k+l)Â ["]
(4.5) IIJf x - Xoll 2 - IIJ!- 1 (1) - Xoll 2 ~ 2 (y 0 , X0 - J/. x).,du.
. ~ iÂ
Fixînd t ~ Â şi adunînd (4.5) corespunzătoare la k ':' 1, 2, ... , ..!... ,

Â
obţmem
(4.6) IIJffJ '1J - '1Jo/12 -11,e - '1Joll2 "-2~![fl+•) (110, '1Jo-J~i-J ,e) du I
63
conform lemei 2.1 (c) avem
Jf
li f] :llo - :lloll.;;A [ : ] IAo:111 ,;; u!Ao:1101
ceea ce implică
Rezultă de aici că putem trece la limită sub semnul integrală din (4.6)
(terema lui Lebesgue) şi ţinînd seama de (3.28) obţinem
(4.7) /IS(t):11 - 111011• - 11111 - 111011•,;; 2 ~: (y0, 1110 - 8(u)111),du
Pe de altă parte, pentru x* e JJ'( x - x0 ) are loc
2(S(t)x - x, x*) ~ IIS(t)x - x 0 ll 2 - llx - x 0 ll 2
şi deci (4. 7) implică
(4.8) (S(t)x - x, x*) ~ tt

(y0 , a;0 - S(u)x8 du, t ;a, O.
Avînd în vedere că u-+ S(u)x este t·are continuă, rezultă că u-+

x0 - S(u)x) 8 este semicontinuă superior, adică fiind dat e > O,
-+ (y 0 ,
există 8( e) > O încît
(4.9) (y 0 , x 0 - S(u)x), ~ (y0 , x 0 - x), + e, O~ u < 8( e).
Din (4.8) şi (4.9), pentru O < t < 8, avem

111
(4.10) ( S(t)~ - , 111*) ,;; (y 0, 1110 - 111), + e, V111* eF(111 - 1110).
Prin urmare
(4.11) lim sup ( S(t)x -

t➔O t
x,x*) ~ (y 0, x0 - x),, Vx* E F(x - a:o)
şi deci (4.1) este demonstrată (în cazul oo = O).
TEORE?tIA 4.2. Fie A c X x X 8ati8făcînd condiţiile din teorema

precedentă şi S semigrupul generat de A.
Atunci are loc egalitatea
(4.12) lim IIA)..xll = Hm inf li S(k)x - xii , a; e D(.A.),

)...&,O hlO k
Observaţia 4.1. Din lema 2.2 (i) se deduce călim IIA)..xll există pentru
. AlO
orice x e D(.A.) (deoarece (1 - ).oo)IIA)..xll creşte cînd Â scade spre zero).
64
Să facem notaţiile
(4.13)
. Demonstraţia teoremei 4.2. Arătăm întîi că L{x) < I.A.xi, x e D(.A.).

Să stabilim. o majorare a lui llclt x - xii mai fină decît cea dată de lema.
2.1 (c). ·
în acest sens procedăm ca, mai jos (pentru A<a> < 1):
n n
(4.14) IIJtx - xii < ~ IIJ~a; - J!- 1 xll < ~ (1 - A<a>)-t+ 1 IIJ>. x - xii=
k-1 k-1
t
Punînd în (4.14) A= - şi apoi făcînd n ➔ oo obţinem
n
care implică, evident L(a;) < I.A.a; 1- Pentru a obţine inegalitatea, contrari,
folosim teorema 4.1. m
primul rînd observăm că
şi deci pentru [a;0, y 0 ] e .A., relaţia, (4.1) implică (V xe D(.A.))

(4.15)
• sup ( -
- L(x)llx - a;0 II < lim S(t)x
- -- -a;, a;* ) < (y 0 , a;0 - a;),+ <a>llx-xoll 2-
c„o t
Folosind ipoteza că D(.A.) c:: R(I + 1'..A.), O < ·Â < 11.0, rezultă ci
există [x,., 11>.] e .A.astfelcaa; =a;>.+ AY>., decix>. = J>.x. Luîndx0 = J>.a;=a;,
y0 = .A.>.a; = YA, deci a; - x 0 = 1'.AA a; = 11.y0 ) inegalitatea (4.15) dă
(4.16)
Există, 1'.1 suficient de mic pentru care II.A.>.1a;II ::/= O. (Contrar, dacă
VA suficient de mic, 11.A.>-a;II = o, atunci I.A.xi = O şi din L(a;) < I.A.xi-
avem L(a;) = O = I.A.a; I, deci acest caz este banal verificat). Dar atunci
rezultă, că 11.A.>-a;II ::/= O pentru toţi O < A< 1'.1 (căci (1 - 1'.1 <a>)II.A.>.1a;II < (1-
- 1'.<a>)JI.A.>.xll). Din (4.16) rezultă deci - L(x) < (A<a> - 1)11.A.>.mll, pentru
toţi O < A < 1'.1 de unde rezultă în final I .A.a; I < L(a;) şi cu aceasta teorema
este demonstrată.
6-o.678
65
Ne vor fi utile şi următoarele două rezultate :
4.1. Fie tn > O un şir convergent la O, iar Xn e O un şir
PROPOZIŢIA
convergent la x e O, unde O ·este o submulţime oarecare a lui X. Fie 8 un
semigrup de contracţii.pe O (cu notaţiile din § 3, 8 e Q0 (0)).
1n aceste condiţii dacă,
(i) . . f -8(tn)
I1m1n - - 'Xn · L( )
- --- -Xn- = x
n➔ 00 tn
există şi este finită, atunci L = L( x) ( valoarea acestei limite) este o constantă
Lipschitz pentru funcţia t ~ 8(t)x, adică are loc relaţia:
(ii) IIS(t + h) x - S(t) xii ~ hL(x), V t~ h ;?; O.
Demonstraţie. Putem, evident, presupune că tn ~ O cînd n ~ oo

în sens strict descrescător (adică t,. > tn+u n = 1, 2, ... ). Fie h > O şi ma
numărul natural cu proprietatea
Putem, de asemenea, presupune că fiind dat e > O, există N( e) > O,

astfel ca ·
(4.17)
Utilizînd proprietatea semigrupală a lui S şi neexpansivitatea sa,

avem succesiv
(4.18) IIS(h) Xn - Xnll = IIS(h - mntn + m„t a;,. - x„11 11 ) ~
~ IIS(h - m„t,.) Xn - Xnll + IIS(mntn) Xn - Xnll ~
~ IIS(h - m„tn) Xn - Xnll + mnllS(tn) Xn - Xnll•

Ţinînd seama că mntn ~ h cînd n ~ oo, din (4.17) şi (4.18) rezultă:
IIS(h) x - x li ~ hL(x), care implică (i-i).
O formă ceva mai generală a propoziţiei 4.1 este:
PROPOZIŢIA 4.2. Fie Se Q(l)(O) şi
. . f IIS(h) x - xii
(i) L( X ) = I 1mm - - - - - , XE 0•
hlO h
Atunci are loc inegalitatea
(4.19) li S(t + h) re - S(t) xii ~ w- 1 et(eh - 1) L(x),

t ;?; o, h ;?; o, X E o.
Demonstraţie. Ca şi în demonstraţia propoziţiei 4.1, (i) implică faptul
că, fiind dat e >O, există N( e) şi un şir tk ~ Odescrescător (strict) astfel ca
(4.20)
66
Fie întregul pozitiv m,0 cu proprietatea
m1:t1: ~ h < (m1: + 1) tk, deci O < h - mktk < tk.

Folosind proprietatea (3.1) deducem succesiv
(4.21) IIS(h) x - xii= IIS(h - mktk + mktk) x - xii~

~ emkt1:(,)ns(h - mkt,:) x - xii+ IIS(mktk) x - x11.
Pe de altă parte avem (din 3.1) şi (4.20))

mk
(4.22) 11 S(m1:t1.) x - xii ~ ~ li S(jtk) x - S((j - 1) tk) xii ~
j=l
Făcînd pe k-+ oo, şi ţinînd cont că mkt1: -+ h, din (4.22) rezultă
(4.23)
care evident implică (4.19).
Amintim şi ur~ătoarele proprietăţi specifice semigrupurilor :
PROPOZIŢIA 4.3. Fie S : [O, + oo) x O -+ O o funcţie ce satisface
condiţiile (i), prima condiţie (ii) (adică S(O) = I) şi condiţia (3.1) (cu C1> = O)
din definiţia 3.1. Atunci măsurabilitatea funcţiei t -+ S(t)x implică cont·i-
nuitatea ei în orice t > O pentru fiecare x fixat din O, 'Unde O este o submul-
ţime închisă a spaţiului Banach X.
Cu alte cuvinte, condiţia de continuitate (ii) (2) din definiţia 3.1 a
unui semigrup de contracţii Se Q0 (X) rezultă din condiţii mai slabe ca
măsurabilitatea aşa cum precizează propoziţia 4.3 sau din continuitatea
slabă a funcţiei t -+ S(t) x.
Mai precis dăm :
DEFINIŢIA 4.1.(a). O funcţie S: [O, + oo) x O-+ O satisfăcînd
condiţiile :
(1) S(t + s) x = S(t) S(s) x, t, s ~ O, x e O;
(2) S(O) X = x, VX E o;
(3) t -+ S(t) x este slab continuă pe [O, + oo ), V x e O;
(4) IIS(t) x - S(t) yll ~ llx - YII

se numeşte semigrup slab continuu de contracţii neliniare pe O c X.
Dacă în locul condiţiei (3.) admitem ipoteza că t-+ S(t) x este
(b)
măsurabilă pe (O, +
oo) (pentru fiecare x e O), atunci S se numeşte
semigrup măsurabil de contracţii liniare pe O (pe scurt, semigrup măsurabil).
67
Propoziţia; 4.3 (pe care o demonstrăm mai jos) afirmă deci că orice
semigrup măsurabil pe O este tare continuu pe. (O, oo ).
în cazul cînd B(t) sînt operatori liniari, dacă, 8 este slab continuu,
atunci este şi tare continuu (cf. Yosida [1], cap. IX, § 1). în cazul neliniar
are loc un rezultat asemănător, dar în condiţii mai restrictive asupra lui
X. Un astfel de rezultat este :
PROPOZIŢIA 4.4. Fie X un spaţiu uniform con'Vet», O c: X o submul-
ţime tnchisă şi S un semigrup slab continuu (definiJia 4.1 ). Atunci S este
tare continuu (adică S(t):c ➔ :c (tare) Dtnd t ➔ O).
Vom demonstra complet numai propoziţia 4.3 (pentru propo-
ziţia; 4.4 trimitem, de asemenea, Ia monografia lui V. Barbu [9], p. 108).
începem cu o proprietate (mai particulară,) a funcţiilor subaditive
(cf. Hille-Phillips [1], p. 241).
LEMA 4.1. Fief: (O, + oo) ➔ [O, + oo) = R+ o funcţie măsurabilă,
subaditivă (adică f(ti + t 2 ) ~ f(ti) + f(t 2 )). Atunci f este mărginită pe orice
compact [a, b] c: (O, +oo).
Demonstraţie. Fie
E = {te (O, a), f(t);;i, ~ f(a)} ·
Rezultă atunci că, (O, a) = EU (a - E). într-adevăr, fie te (O, a),

deci t = a - ti, cu ti e (O, a). Dacă, ti e E, atunci te a - E, iar dacă
ti e E, atunci folosind subaditivitatea rezultă te E. Prin urmare măsura,
m(E) a lui E satisface m(E) ~ ~ . Presupunînd acum că f nu-i mărginită
2 .
pe [a, b], rezultă că există {t11} < [a, b], astfel ca f(t 11 ) ➔ + oo, cînd
n ➔ + oo. Fie
E. ={te (O, b), (f(t);;i, ~ (f(t.)},
F. = {t E (O, t.), f(t) ,ii> ~ f(t.)} •
Avem
Putem admite evident că f(t,.) este nedescrescător, prin urmare
En+l C: E,., V n.
Rezultă atunci că intersecţia E 0 a mulţimilor En are măsura m(E0 ) ~ !!:_ > O

2
şi că f(t)=+ oo pentru V t e E 0 ceea ce înseamnă că este o contradicţie
68
Demonstraţia propo~iţiei 4.3. Fie S măsurabil pe O. Condiţia, (4)
dindefiniţia,4.1 (împreună cu (1)) implicăevidentcăfuncţia,t ➔ 118{t) (lJ - (IJ'II
este subaditivă pe R+, deci mărginită pe orice [a, b] c {O, oo). Rezultă +
deci că t ➔ 8(t) (lJ este integrabil {Bochner pe orice compact [a, b] din R+.
Utilizînd acum relaţia,
(b - a) 8(t) x = t
b
8(t)xds = t b
8(s) S(t - s)xds
se deduce uşor că
(b - a) 118(t + r) x - S(t) xii ~ t

b
IIS(t +r - s) x - S(z - s) xii ds.
Trecînd la, limită pentru r ➔ O în inegalitatea, de mai sus, se obţine con-

tinuitatea la, dreapta, a, funcţiei t ➔ 8(t)x în punctele din {O, +oo) şi cum
S este un semigrup rezultă că t ➔ S(t) x este continuă şi la stinga, în punctele
t > o, ceea, ce se arată astfel :
Fie t 0 > O, iar ii şi 8 e (O, t 0 ) astfel ca t0 = ti + s. Avem
{4.24) li S(t + s)x-S(t 1 + 8) xii~ li 8(ti - t+s) x - 8(8) xii, V te (O, t1 ).
Pentru t ➔ ti, t < ti, ţinînd seama că S(t) x este continuu la, dreapta
în t = 8 > O din {4.24) rezultă
lim 8(t
t t 11
+ 8) x = S(ti + 8) x = S(t0 } x = lim 8(t0 - d-tO
d) te,
unde evident O < d = ti - t ➔ O cînd t t t1 (adică t < ti, t ➔ ti).

Demonstraţia, este completă.
Schiţa, demonstraţiei pentru propoziţia 4.4 este simplă. tntrucît
t ➔ S(t)x este slab continuă, rezultă că este slab măsurabilă pe (O, +oo)
şi utilizind teorema lui Pettis (cap. I, § 3) şi propoziţia 1.2, cap. I) se
+
deduce că este şi tare măsurabilă pe (O, oo ). Din propoziţia 4.3 rezultă
deci că t ➔ 8(t)x este continuă pe (O, +oo ). Mai rămine de arătat conti-
nuitatea la dreapta lui zero, ceea ce rezultă din uniforma convexitate a
lui X combinată cu teorema, lui Mazur, cap. I, § 2 (detaliile pot fi găsite
în V. Barbu [9], p. 108-109). .
Observaţia 4.1. Rezultatul dat de propoziţia 4.3 este cel mai bun po-
sibil, în sensul că măsurabilitatea, funcţiei t ➔ 8(t}x pe (O, +oo) nuasigură
decît continuitatea acestei funcţii în punctele t > O. Cu alte cuvinte
continuitatea, funcţiei fi ➔ 8(t) x în punctele t > O nu asigură existenţa
lim 8(t) x (nici diferenţiabilitatea, ei în t > O, or că aceasta ar satisface o
t.j.O
condiţie Lipschitz pe un interval dat).
Pentru toate aceste situaţii există contraexemple (cf. Hille-Phillps
[1], p. 281).
4.2. SEMIGRUPURI NELINIARE MĂRGINITE. GENERATORUL INFINITEZIMAL
Vom arăta că pe spaţiile uniform convexe mărginirea unui semigrup

de contracţii neliniare (sau semigrup neexpansiv în terminologia, lui Brow-
der) este echivalentă cu existenţa unui punct fix comun tuturor operatorilor
69
S(t), t > o, Pentru precizarea noţiunilor acestea, dăm definiţiile respec-
tive:.. ·
. . })EFINIŢIA 4.2.1. (a) Fie 8 E Q0( C) un sem.igrup .neţxp~nsiv. S_ se
ilumeşt~ mărginii dacă, pentru fiecare x e_C, există o constantă M(x) > O,
astfel încît ·
li S(t)xll ~ M(x), V t ~ O.
(b) Un punct x 0 e C se numeşte punct fix al semigrupului S dacă
Xo = S(t)x 0 , V t ~ O.
TEOREMA 4.2.1. Fie X un spaţiu uniform convex, Cc X o mul-

ţime convexă şi înch-isă,iar Se Q0(C) (adică S este un semigrup neexpansiv,
tare continuu pe [O, +oo )). O condiţie necesară. şi suficientă ca S să fie
mărginit, este ca S să aibă un p'u,nct fix Xo e C.
Demonstraţie. Suficienţa este evidentă, căci dacă S(t)x 0 = x 0 ,
V t ~ O, atunci
IIS(t) xii ~ IIS(t) x - S(t) Xoll + IIS(t) x 0 II ~ llx - X0 II + 1/Xoll = M(x).
Necesitatea. Admitem prin ipoteză că S este mărginit. Fie. x 0 e C

uri punct fixat (arbitrar) în C, deci
li S(t) Xoll ~ _1lf(x0 ), V t ~ O

şi notăm
V(x) = {y E C, lly - xii ~ llxoll + 1lf(xon-

Fie acum
Fs = n
t~B
V(S(t).Xo)-
F, nu-i vidă caci x 0 e Fs. Este clar de asemenea că F, este covexă şi

închisă. Fie, în sfîrşit, C0 = LJFs. Este simplu de verificat că S(t) : C0 -+
8~0
-+ C0 , V t ~ O. (Anume, dacă x e C0 , există 8 0 astfel încît x e F,0 • Atunci
S(t) V t ~ O).
X E Ft+s 0 ,
Prin urmare, S(t) : C0 -+ C0 pentu fiecare t din R+. C0 este închisă,
mărginită (căci C0 este mărginită), convexă ~ăci C0 este convexă). Aplicînd
corolarul 4.1 (cap. I) rezultă că există x e C0 c C, astfel încît S(t)x = x,
V t ~ O, ceea ce încheie demonstraţia.
Pentru a cerceta alte proprietăţi ale semigrupurilor mărginite, este
necesară definirea unor noţiuni noi.
DEFINIŢIA 4.2.2. Fie S un semigrup neexpansiv pe submulţimea
închisă C c X(S e Q0 (C)) şi
,... -- S( t) X - X ,
At w t > 0, X E C.
t
70
·Notăm cu D(.As) Şl D(Aw) mulţimea punctelor {1) E a pentru care
s-lim .A,x (respectiv lim .A,x în sens slab sau folosind notaţia din literatu,:ă,
tJO &JO
w-lim .A,x) există. Definim Â 8 : D(.A 8 ) c O ~ X, respectiv .Aw : :D(.A.w) c
qo .
cO ~x prin,
(4.2.1) .Â 8 X = s-lim
i ... o
.A,x (adică limita tare), x «: D(.As),
(4.2.2) .Awx = w-lim .A,x, X e D(.Aw).

t ➔O
Operatorul .A,(.A.w) se numeşte generatorul infinitezimal tare (slab)

al semigrupului S.
Un prim rezultat de legătură între semigrupul S şi generatorul său
infinitezimal .A,, pe care-l putem demonstra uşor pe baza celor expuse
pînă în momentul de faţă este :
COROLARUL 4.2.1. 1n condiţiile (şi notaţiile) din teorema 4.2.1, S este
mărginit ( sau S are un pitnct fix în O) dacă şi numai dacă O e R(.A 8 ).
Demonstraţie. Dacă S este mărginit, atunci el are un punct fix x 0
(in baza teoremei 4.2.1) deci ÂeXo = O, deci lim .A.,x0 = O = .A,x.
HO
Reciproc,' dacă O e .R(.A,), adică dacă există x 0 e D(.A.·,) .1,stfel ca
.Â 8 X 0 = O, atunci folosind propoziţia 4.1 rezultă
IIS(t)x 0 - x 0 l1 ~ hll .A,x0 II = O, Vt ~ O
deci x0 = S(t)x0 , Vt > O. Demonstraţia este completă. Se vede din demon-

straţie că putem da un enunţ mai precis corolarului 4.2.1, în sensul că
Â 8 X 0 = O, dacă şi numai dacă S(t)x 0 = x 0 , V t ~ O.
Observaţia 4.2.1. Dacă X este un spaţiu Banach uniform convex
Se Q0 )0), O c X (fiind o submulţime închisă), atunci D(.A. 8 ) = D(.Aw)
şi .Â.8 = .A.w = .A. adică generatorii infinitezimali .A., şi .Aw ai lui S coin-
cid. Dacă în plus X* este şi el uniform convex, atunci S(t) : D(.A.) ~D(.A.),
şi în plus~ S(t) x = .A.S(t) x există şi este continuă pe (O, +oo), cu
dt .
excepţia unei mulţimi de puncte cel mult numărabilă (cf. Barbu [9 ],
p. 113).
TEOREMA 4.2.2. Fie X un spaţiu uniform convex, cu dualul X* tot
uniform convex, O c X o submulţime convexă şi închisă, iar Se Q0 ( 0).
Fie .A. generatorul. infinitezimal al lui S, cu D(.A.) nevidă. Dacă orice şir
{xn} c D(.A.), cu llxnll ~ + oo, implică 11.A.xnll ~ +oo cînd n ~ + oo,
atunci S este mărginit pe D(.A. ).
Demonstraţie. Presupunînd că Snu-i mărginit, atunci fie un x e D(.A.),
{tn} un şir astfel ca
(4.2.3) IIS(tn) xii~ n, n = 1,2; ....

71
Cum t ➔ S(t)westecontinuă, (4.2.3) implică faptul că tn ➔ +oo cînd
nn ➔ +oo. Din ipoteza, admisă în teoremă rezultă că 11.A.S(tn)wll ➔ +oo
pentru n ➔ + oo, ceea ce este o contradicţie, deoarece t ➔ li AS(t)wll
este descrescătoare (afirmaţie pe care o vom demonstra, mai jos, dar o
admitem pentru moment).
Teorema este demonstrată.
PROPOZIŢIA 4.2.1. ln condiţiile teoremei 4.2.2, t ➔ 11 AS(t)wll este
o funcţie descrescătoare pe R+, pentru fiecare a, fiwat în D(.A.).
Demonstraţie. Fie w e D(.A). Întrucît S(t)a: e D(.A), aceasta înseamnă căi
(4.2.4) d +S(t)° a:= .A.S(t)w, Vt ~ O

dt
care implică
d
dt (S(t + h)w - S(t)a:) = .AS(t + h)a: -.A.S(t)a:, a,.p.t. pe R+.
Combinînd această egalitate cu lema, lui Kato (§1, (1.27) sau (1.31)
şi disipativitatea, lui .A (care rezultă direct din definiţie) obţinem
! li S(t + li) a: - S(t)a:11 ~ O, a.p.t. pe R+, h >O
de unde, integrînd pe [s, t], s ~ t, obţinem
IIB(t + h) a: - S(t)a:11 ~ IIS(s + h)w - S(s)wll, O ~ s ~ t.
împărţind cu 7i > O, şi apoi făcînd h ➔ O, rezultă
deci, în baza relaţiei (3.2.4), avem
11 AS(t)wll ~ li .AS(s)wll, vo ~ s ~ t,

Observaţia 4.2.2 Da,că Se Q0(0) este liniar, generatorul său infini-
tezimal A este dens definit în O (adică D(.A.) =
O) fapt clasic (cf. Yosida.
[1], cap. IX).
În cazul neliniar această proprietate nu mai are loc, conform urmă
toru.lui contraexemplu dat de Webb:
Considerăm spaţiul Banach Z = 0(0, 1), adică spaţiul funcţiilor
continue w : [O, 1] ➔ R, iar pe 0(0, 1) definim semigrupul 8 prin
(S(t)w(s) = f(t + J- 1(w(s))), w e 0(0, 1),

unde
f( r) = {r, r > O:
2r, r ~ O,
Se constată imediat că
S(t)a; - a; {1, pentru funcţiile a; e 0(0, 1), pozitive,
t = 2, pentru funcţiile negative (x(s) ~ o, Vs e [O, 1]),
unde prin 1 (resp. 2) înţelegem funcţia constantă y, cu y(s) = 1, Vs e [O, 1]

(respectiv y(s) = 2 pe [O, 1]).
Rezultă de aici că generatorul infinitezimal .A., al lui 8 are ca domeniu
D (A.,) totalitatea funcţiilor din 0(0, 1) care nu-şi rnhimbă semnul, prin
mmare D(.A,) nu este dens în 0(0, 1).
tn cazul spaţiilor Hilbert generatorul infinitezimal .A. al unui semi-
grup 8 de contracţii neliniare pe O este dens definit în O (cf. Komura [1]).
§ 5. PROBLEMA EXISTENŢEI MULŢIMILOR ACRETIVE CARE SĂ GENEREZE

(FRlN FORMULA EXPONENŢIALĂ) UN SEMIGRUP DAT
Am văzut în § 3 că dată fiind o submulţime .A. în condiţiile teoremei

3.1 (care în particular sînt satisfăcute cînd .A. este m-acretivă), atunci
„generează prin intermediul formulei exponenţiale (3.4)". un semigrup
·s e Qm(D(.A.)). Este atunci naturală expunerea problemelor inverse,
adică:
(I) Dat fiind un semigrup 8 e Qm(O) (O cX fiind închisă şi convexă),
există o submulţime acretivă .A. c X x X care prin formula e~ponenţială
(3.4) să genereze chiar semigrupul dat 8Y
Cu alte cuvinte, fiind dat 8 e Qco( O), există .A. astfel încît
(5.1) S(t)x = Iun

n„oo (
I +-
t
1l,
A
)-na:,
(II) Pot exista mai multe submulţ-imi acretive (distincte) care prin
inte1mcdiul formulei ex11onrnţiale (de forma (5.1)), să genereze aoelaşi
semigrupj
Alte întrebări naturale sînt următoarele:
(III) Există vreo legătură între mulţimea .A. care genereaz.ă. semi-
grupul 8 prin generatorul infinitezimal .A.,(.A'°) al acestui s~igrup'I
(IV) Este S(t)ro soluţia problemei lui Cauchy (P.C.) n.sociatit mulţimii
acretive .A. din 5.1. ! (Adică
(P.C.) {~'(t) + .Au~t) 3 o, a,.p.t. pe R,..,

u(O) = x, a; e D(.A.).
Dacă X este finit dimensional, vom demonstra în acest paragraf

-că (I) are un răspuns afirmativ.
·73
În general răspunsul la întrebarea (I) este necunoscut pînă în prezent
şi pare deosebit de dificil de clarificat.
întrebarea (II) are un răspuns afirmativ chiar pe spaţiile finit dimen-
sionale. Unicitatea lui .A. cu proprietatea (5.1) are loc dacă X* este strict
convex.
Problemele (III) şi (IV) vor fi comentate în capitolul III.
Precizăm că problemele (I) - (IV) sînt tratate pe larg în remarcabila
lucrare a lui Crandall şi Liggett (1], după care reproducem, cu unele sim-
plificări, cele ce urmează :
Începem cu cîteva rezultate auxiliare:
PROFOZIŢIA 5.1. Fie T : O ~ O un operator neexpans·iv, unde O
este o submiilţime convexă şi închisă a spaţiuliii Banach X. Atunci pentru
x e O, U'J"mătoarea (P.C.)
du
- = Tu - u u(O) = x
dt '
are o solie.ţie itnică u : R+ ~ O care, în plus, mai a're proprietatea:

'\
(5.3) llu(n) - pnxll ~ Vn li x - Txll, n = 1,2, ...

. . Demonstraţie. Existenţa soluţiei (şi unicitatea ei) problemei (5.2) are
foc. 'în condiţii mai generale chiar asupra lui T, după cum se poate vedea
ţiinj>ţQpoziţia 5.3 şi observaţia 5.6 (cap. IV), încît partea mai importantă
a .propoziţiei este majorarea (5.3). Arătăm încă şi existenţa, care înacest
caz particular rezultă uşor şi anume: Problema (5.2) este echivalentă cu
'(5.• 4) . it(t) = e-t x + Joc' es-t Tu(s)ds.

Este uşor de verificat că operatorul definit de membrul al doilea al egali-
tăţii (5.4) duce. ~ulţimea convexă şi_ închisă
.lJf .- { u e 0(0, a; X], u(t) e O pentru O ~ t ~ a, a> O}

I •• : ,;
în· ea, 1Iisăşi şi este lipschitziană de constantă 1 - e-a. Rezultă de aici că

(5.4) (prin urmare şi (5.2)) are soluţie unică pe fiecare interval [O, a],
deci pe R+ şi că soluţia u ia valori în O. Rămîne deci să mai demonstrăm
.·' . ..,,.. Ţinînd
(5\3) .. s~ama de lema lui Kato din §1 (relaţia (1.27)), din (5.2) rezult~
.
de unde, după simplificarea prin llu(t) - xii şi integrarea ambilor membri

pe (O, t], obţinem ·
(5.5) · llit(t) - xii ~ t li Tx - xii, t > O.

74
Din (5.4) deducem printr-un artificiu evident
(5.6) u(t) - T"x = e-'(x - T" x) + ~: e'-'(Tu(s) - T"x) ds
Neexpansivitatea lui T implică llx - Tnxll <n llx - Txll,' deci

(5.6) devine
(5. 7) li u(t) - pnx11 ~ ne-t li X - Txll + r

•O
e8 7 t li u(s) - T 11 - 1 x11 ds.
Să notăm lln(t) = li u(t) - Tnxll. Atunci (5. 7) devine
(5.8) k 0 (t) .;;; ne-'k1(0) +( e•-•k._ 1(8) ds, . k1(0) = l!x - Txll.
Din (5.8) rezultă următoarea majorare pentru h:
(5.9) · hn(t) ~ Vt+(n - t) 2 ·li x - Txll, Vt ~ O, n= O, 1, 2, ..• ·
Desigur că (5.9) nu este evidentă de aceea o demonstrăm. Folosim metoda

inducţiei complete. . .
Pentru n = O, (5.9) este verificată, conform lui (5.5). Într-adevăr/
avem
h0 (t) = llu(t) - xii~ t li x - Txll ~ Vt +t 2

llx - Txll, ·vt~ O.
Presupunem acum că (5.9) este-adevărată pentru n = k - 1 (k 'fiirld\irl.)
întreg mai mare decît 1), adică are Ioc
(5.10)
şi în baza acestei ipoteze (a lui (5.10)) să de~onstrăm că
(5.11)
Utilizînd însă (5.8) şi (5.10) avem
(5.12) h,.(t) ~ ke-th 1 (0) + ~o' c•-t Vs + (k, - l -- s) 2 h1 (0)ds==-=·
= h 1 (0) e-tg(t),
unde este~ clar că t:m notat

t
g(t) =-= 7; +) clV s +(k__:__ 1 - s) 2 ds.
0
75·
Este însă, elementar de verificat că
(5.13) g'(t) = e' Vt + (k-1 - t)• ~ e'Vt 2 2

+ (k-t)'+ e~l- k+ t),
2 t+ (k- t) 2
t> o,
căci ambii membri sint pozitivi, deci putem compara pătratele lor.
Dar (5.13) se poate scrie
g'(t) ~ !!. (e' Yt +(k- t) 2 ), Vt ~ O,
dt
de unde, integrînd pe [O, t], obţinem
(5.14) g(t) ~ e' Vt + (k-t) 2, t~ O.
Este clar acum că, (5.14) şi (5.12) implică (5.11) şi cu aceasta demonstraţia.
este terminată.
Menţionăm că în analiza problemei (I) vom considera pentru sim-
plitate = O.
Fie acum un semigrup neexpansiv B e Q0( O), unde O c:X va fi peste
tot în acest paragraf, convexă şi închisă. Notăm
, (I} - B(t) x
(5.15) .A a;=--...:.-;...-, t> O, a; e O.
t
Este uşor de verificat că .A' este acretiv, întrucît
(5.16) (A'a:-A' y,f) = ~ [ [Ila: - ylJ• - (S(t)a: - S(t)y,f)] > O,
Vf eF((l} - y).
Dăm proprietăţile de baiză ale lui A' în lemele de mai jos :

LEMA 5.1.Fie t > O arbitrar (fixat) . .Atunci
(i) A' :O ➔ X ·este acreti'V şi R (1 + U')=> a, V}..> o.
(ii) Notînd J,..,, =(1 + }...A')- , atunci Jl.,t: O ➔ O (adică J,.,, este
1
defin,it pe O şi lasă pe O in'Variant) şi este neexpansi'V.
(iii) IIJi.,x-xll ~ ;- IIB(t)x:- a;II, x e O, A> O.
(i'V) lim (IIJ,..,,x - xii = O, Vx e O.

(C,A\-+(0,0)
Demonstraţie. Am arătat deja că .A' este acretiv, de unde rezultă

că Ji..,
este neexpansiv pe domeniul său de existenţă. Problema este de a
arăta că J ,.,, este definit pe O, ceea ce va rezulta din
(5.17) R(l + Â.Â. 1

) => O, \/A> O
76.
adică, fiind dat y e O, există a; e O, astfel incit
(5.18) 'Y = a; + >...A.'a;= a;+ ->..-t (a; - S(t)a;).
Evident însă că (5.18) este echivalentă cu
(5.19) a; = -t- y + -Â- S(t)a; = B(a;), y e O.

Â+t Â.+t
Operatorul B definit de membrul drept are proprietatea că B :O➔ O

şi că este lipschitzian de constantă _Â_ < 1, deci are un punct fix unic
A +t
[I) e O. Prin urmare (5.17) este demonstrată, deci D(Ji..,)= O, iar din (5.18)
avem a;= J>.,,Y e O, deci J>.,,'Y: O ➔ O.
Din (5.18) avem deci a;= J>..,Y, ceea ce înlocuind în(5.19) ne conduce
fa,:
t >.
(5.20) Juy=--y+--S(t)J>..,Y, VyeO, t,>->0.
Â+t Â+t
Folosind (5.20) deducem succesiv
t A
IIJ>. ,y - YII = - - Y .+ --S(t) J'>.,I Y - YII
Â
=- - 8(t) J). .,Y-YII ~
. li Â+t Â+t >-+t
A Â
< --IIB(t) J>..{!J - S(t)yll+--IIS(t) 'Y - YII <
"-+t Â+t
>.. Â
~ - - IIJuy - Yll +--IIB(t)y - YII•
Â +t ' ~ .+t
de unde rezultă (iii). Astfel (i), (ii) şi (iii) sînt demonstrate. Pentru a,
obţine (iv) avem nevoie de
LEMA 5.2. Notăm y, = Ji.,:i;, :i; e O, t > O, Â >0. .Atunci pentru fie-
care număr natural n, e:i;istă un întreg i, 1 <i < n, astfel ca
(y,., - a;, Ync - Ye), + (y, - a;, Yt -:-- S(it) Yn,), < O.
înainte de a demonstra această lemă, să o folosim pentru a demonstra.
(iv). Din obsP,rvaţia că
rezultă
(5.21) (Yne - a;, 'Unt - 'Yt) ;;:,; - IIYnt - a;II (ll'Yat - a;II + IIY, - a;JI).
77
Folosind acum
Ila - bl1 2 ~ !Ila - xii - li b - xlll2

şi propoziţia 1.3 (c), obţinem
(5.22) (y, - x,y, ~ S(it)Ynt)s ~ IIY, - S(it)Yntll 2 - IIS(it)Yni -
- xii IIY, - S(it) Ynt li ~ ( IIY, - xii - IIS(it) Ynt - x11) 2 -
- IIS (it) Yn1- - xii ( IIY. - xii + !Ix - S(itfyn, ID,
pentru orice numere naturale n, i~ 1.
Combinînd (5.21), (5.22) şi lema 5.2 deducem că există un întreg i

cu 1 ~ i ~ n, astfel ca
(5.23) o~ IIY, - xl1 2 - IIY, - xii (IIYn,-xll+3llx-B(it)y,,,ll)-IIYn,- x11 2 •
Observînd acum că
(5.24) llx - S(it) Yn,11 ~ llx - S(it) xii + llx - Yn,11
din (5.23) obţinem imediat
In-:..erpretînd membrul drept din (5.25) ca un trinom de gradul doi

în IIY, - xll 2 şi ţinînd seama de semnul acestuia deducem
Din (iii) avem însă
),
IIYn, - xii ~ - IJS(nt) x - xlJ.
nt
Prin urmare nm :uătat că pentru fiecare număr natural n, există un

numă,t· na turn.I ·i, 1 ~ i~ 11, attfel încît
(5.26i IIJi..t X-- a.·11 ~ (:- m.lX (!:_ii

nt.
x .:._ S(nt) xii, n~r, - S(it) xn)
7 +V5:1
pentru tot i )1., t > O, tmuc lt = - - -
2
78
Să notăm
/(t) = sup { 11.x - S(s)xll, O ~ s ~ t}.
Atunci, fiind dat e > O, există 8( e, x) = 8 > o, astfel încît /( 8) ~ ..!. •

a
Fie acum O< t < i, O< A< i şinunîntregastfelca i ~nt~ 8.
2 2 2
Avem atunci
IIS(nt)x - xii < -e: , llx- S(it)x li < ~,

A
- < 1,
a a nt
prin urmare
8
(5.26)* IIJÂ,,x - xii< e: pentru O< t, A<-, xe C
2
demonstrată şi cu aceasta demonstraţia lemei 5.1 este

.deci (iv) este com-
pletă.
Demonstraţia lemei 5.2. Trecînd în (5.20) pe y în x, se obţine
(5.27) S(t) Y,= y, + -tA (y,- x).

Din definiţia lui (y, x), avem
~
2
2(x, y),+11 xll 2 llxll 2 + 2 llx+tyl:t - 1lxll , Vt >O
şi deci făcînd t = 1 rezultă
Utilizînd această remarcă şi prop~ziţi~ 1.3 (b ), deducem
(5.28) IIY, ~ zll ;a,; IIS(t) y, ~ B(t)zll = IIY, - S(.t)z + ~t (Y, - x)ll 2 ;;,;
~ IIY, - S(t)z 11 2 + 2 -At IIY, - x, y, - S(t)z),, Vz e C.
înlocuind succesiv în (5.28) pe z cu B_(t)z, 8(2t)z etc., după n a~tfel de paşi

obţinem
t n
(5.29) IIY, - zll 2 ;a,; IIY, -:-- S(nt) z2 II
· ·
+2- ~ (y, -- x, Yc - S(it)z)a•
).· i ... 1
Înlocuind în (5.27) pe t cu nt rezultă

nt
S (nt) y,,, = Yni +-(Ynt - x)
)..
şi deci
· nt
(5.30) IIYt -(nt)Yntll 2 =IIYe-Ynt --(Ynt - x)l1 2 ;:,;
A
;:,; IIYt - y,,,11 2 + 2 ntA ( y,,, - x, Ynt - y,)s.
Înlocuind în (5.29) pe z cu y,,, şi ţinînd cont de (5.30) rezultă imediat

inegalitatea
n
(5.31) b [ ( Ynt
; .. 1
- a:, '!/~t - Yt )s + ( Yt - x, Yt - S(it)Ynt )G]~ O
de unde rezultă clar afirmaţia lemei 5.2.

LEMA 5.3. Presupunem că există un. s11bşir tn-!, O ((lcscrescător)
şi un 1 > O, astfel ca
lim J').., tnX

n ... oo
= J,.,x.
să existe pentru fiecare x e O. .Atunci
lim J1•. t 11 X
fl ➔ OO
= J1•X, XE 0
există pentr1t toţi 1' ;:,; 1. 1n plus J"J.. satisface „ecuaţia 1·ezolventei„
Demonstra.ţie. 1n primul rînd, în baza lemei 2.1 (d), avem
(5.32)
unde am notat
µ A- µ.
'Y = ---A a; + ------
)..
J-,..aJ.
Egalitatea (5.23) arată că J11,. '" x. ~ J>.x, iar din
IIJv.., tn Y - JIJ, tn XnlJ ~ Ila:,. - YII, 1l, = 1, 2, •••

rezultă că
lim Jv... ,,. y == J,,,.a;

fJ ➔ O,
= J;,.y.
80
Prin urmare lim J 11• ,11 y
fl➔ CD
există pentru orice y e B (J:. I+
Â,
Â-µ
Â,
J,..) => O
(incluziunea aceasta se verifică asemănător ca(i) din lema o.l), deci pentru
orice y e O. Ecuaţia rezolventei este de asemenea verificată de către Ji_,
căci am văzut mai sus că
J,..x = Jv.Y·
Putem trece acum la rezultatul principal al acestui paragraf şi
anume:
TEOREMA 5.1. Fie Se Q0 ( O). Dacă există două ,irii1·i l\m şi t„ astfel
ca Âm ➔ O cînd m ➔ oo, tn .J, O (descrescător) cînd n ➔ oo şi în plus limita
să existe penttu fiecare m natural şi x e O, atunci
(i) lim J,.. ,,. x = J,..x, există VA> O şi x e O.

(ii) Submulţimea
A =U {[J,..x, Â- 1 (x - J,..x)]; x e O}
Â>O
este acretiviJ, şi R(I +

ÂÂ) => O, VA> O şi D(A) = O.
(iii) D(A) c {x e O, t ➔ S(t)x este lipscliitzian continuă}.
(iv) S(t)x I +-A t
= lim x, V xe O.
(
)-n
n 'ti-+co
Demonstraţie. (i) este o consecinţă imediată a lmei 5.3. Acretivitatea

lui.A rezultă din acretivitatea lui .A'. Mai precis, acretivitatea lui .A
rezultă din
(5.33)
IIJ,..a: - J11YII ~ 11 J,..a: - Jv.Y + C't
x-JJ..x
A . -
y-Jv.Y)II
µ , a:, y e O, «>O.
(
Inegalitatea (5.33) rezultă din faptul că J>., en satisface aceeaşi ineglitate

(iar acest fapt este o consecinţă a acretivităţii lui A' şi a relaţiei
a; - J,_. t„X AIJ

- -Â- - = .a. "· t„ o;
dată de lema 2.2 (iii) pentru .A înlocuit cu .A'). Faptul că R(l + U) => O
rezultă din identitatea
f1J = J'Ax + AÂJ>.a:, f1J e 0,
identitate care este însăşi definiţia submulţimii .A. A este dens definită
in O, conform relaţiilor de mai jos
Iun IIJ>.a; - a:IJ

>. U .,, .. ,o.o,)IJ>..e a: - a:11 = o,
= c'Alim J).(C e D(.A.)
6 - c. 578 81
care rezultă din lema 4.1 {iv). Pentru a demonstra {iii) scriem (5.20) sub
forma
S(tn)J'A. tn Y - J'A. ln Y Y- J'A.tn Y O
- - - - - , ye •
tn A
Ţinînd seama de propoziţia 4.1 şi de relaţia precedentă rezultă că
,_-iIIY - J'Ayll este o constantă Lipschitz petru funcţia t ~ S(t)Jix,
cu J-,..x e D{.A) ceea ce demonstrează (iii). Să demonstrăm acum (iv),
care este partea principală. a teoremei. Notăm cu v soluţia problemei
v, v(O) = x, x e O
v'(t) = S( 11.)v -
care există în baza propoziţiei 5.1. În acest caz majorarea (5.3) înseamnă
(5.34) llv(n) - S(nA)XII ~ Vnll x - S( A)xll, 11. > o, xe o.
Rezultă că u(t) = v ( : ) este soluţia problemei:
(5.35) it'(t) + .A"J..u(t) = O, u(O) = x.
Întrucît R(I + a.A-,..) :::, O, V a> O, în baza teoremei 3.1 limita
următoare există:
(5.36) lim ( I + -nt .A-,.. )-n x = 8-,..(t)x, x e O.

n ... oo
Anticipînd pnţin, din existenţa şi unicitatea soluţiei problemei

(5.35) rezultă că nceasta coincide în· mod necesar cu semigrupul 8-,..(t)
generat de _A>- prin formula exponenţială (5.36) {cap. III,§ 1), adică u(t) =
= 8-,..(t)x, pentru toţi t ~ O, A> O, x e O.
· Avînd în vedere că
SA(t)w = u(t) = v ( : ) ,
din (5.34) rezultă
(5.37) li S'A(nA)x - S(ni..)xll ~ Vn li a; - S( ).)xii, A> O, a; e O.

. . Fie acum a; e D{.A). 1ntrucît t ~ S(t)x este lipschitzian continuă
(notăm cu L constanta Lipschitz respectivă) din_ . {5.37) obţinem · ·
(5.38) li SA(nA)X - S(nA)xll ~ L11.V"n, x e D(A), i. > o, n = 1, 2, •••
Făcînd Cu = O în inegalităţile (3.24) şi (3.26) pe care J7-.'A =
n
= ( ! +-;- .A )-n
t
le satisface) dedu.cem respectiv
(5.39) li (1 + : AA r·w - SA(t)w li . ,; 211!~"'11 , A> o, t ;;,, o, a, e o,

. 2~
(5.40) IIB»(t + h) x - S'A(t)xll ~- 2hll.A:>·xll = -ii x
A
- S(i.)xll, ro e q,
i. > O, t, h ~ O, n = 1, 2, •...
82
f · · Fie acum x e D(.A. ), t > O şi n numărul natural cu proprietatea •că
n). ~ +
t < A(n 1), adică t = n}. + a, cu O ~ a < "'· Cu aceste precizări„
din (5.38) şi (5.40) deducem
(5.41) 118,.(t)x - S(t)xll ~ 118,.(t)x - S,.(nA)xll + 118,.(nA)x •- S(nA)xll +

+ 118 (ni.)x - S(t)xll ~ 2aL + LAVn + aL ~ 3LA + LV At.
fe de altă parte avem
(5.42) /IS(t)x - ( I + =A)-• x li ,; 1/S(t)x ---' SA(t)xl/ + j/ SA(t)x -
Punem A = Am în (5.42), ţinem seama (de (5.39)~ (5.41) şi de 11.A.>-xll =

= A- 111x - B(A)xll ~ L şi astfel deducem
Din (i) avem informaţia că
(I + _!_n A >-m)- x = J .:_,>. x

n m
.--+ J J.... x
n
= (~· + _!_ .A.)r-i x
n
cînd m--+ oo.
Am folosit 3:ici definiţia lui .A, care înseamnă
Ţinînd seama de observaţiile făcute şi făcînd m--+ oo în (5.43)

obţinem:
)-n li ~ v~-'
li S(t)x - (I + -; A
(5.44) t 2Lt X t ;?; o,· X E D(A)
care implică (fo) şi demonstţaţia este terminată.

COROLARUL 5.1. 1n cazul spaţiiloi· finit dimensionale, orice se·migrup
neexpansiv este generat de o m1tlţime actetivă A p1·in intermediul f orm·ttlei
exponenţiale. Mai p1·ecis, fiind dat 8 e Q0 (0), O c X, O convexă şi închisă,
X finit dimensional, at'ltnci există o mulţime am·etivă A (definitei de (ii),
teorema 5.1) astfel ca să aibă loc (iv) din teorema 5.1.
83
Demonstraţie. Cu notaţiile din teorema 5.1, fiind dat ro e O şie = 1,
există 3(ro) >
O astfel încît IIJ>.., a; - roii< 1, pentru 0< t, A< 3(~)
(vezi (5.26)*).
Folosind această observaţie şi faptul că, J>..,: 0--'J- O este neexpansiv,
rezultă, că fiind dat y e O, are loc
IIJ>.. ,roii ~ 11 aJ - YII + IIJ>.. ,yll ~ li aJ - YII + IIYII + 1, 0< A, t< 8(y).
Prin urmare, J >.. ina: este uniform mărginit în raport cu A> O suficient
de mic şi aJ din mulţimi mărginite ale lui O (cînd n --')- oo ). Cum JÂ. tn este
şi neexpansiv (deci egal uniform continuu în raport cu aJ); conform cri-
teriului lui Arzela-Ascoli, putem admite fără a restrînge gneralitatea că
lim JÂ, tn a:= J,._a; există pentru toţi A > O suficient de mici (ceea ce
n-t-00
implică existenţa acestei limite pentru toţi A> O, conform teoremei

5.1 (i)).
Afirmaţia
corolarului rezultă acum din teorema 5 .1.
Observaţia
5.1. Dacă X este finit dimensional şi X* este strict convex,
atunci fiind dat un semigrup 8 e Q0 (O), există o singură mulţime acretivă
.A care generează pe 8 prin formula exponenţială (5.1 ).
Dacă X* nu-i strict convex, A cu proprietatea de mai sus nu este
unic, aşa_cum rezultă din exemplul următor dat de Crandall şi Liggett[l].
Fie X= R 2 înzestrat cu norma
li (a, b) li = max (I a I, I b I).

Considerăm o funcţie g: [- 1, 1]-+ [ - 1, 1], continuă, necres-
citoare, cu g(- 1) = +1, g( + 1) = -1. Asociem lui g următoarea func-
ţie multivocă .Â.17 :
{(-1, 1)} dacă b> a,

A 17 (a, b) = { {(ro, g(a:)), -1 ~ ;r, < 1} dacă b= a,
{(-1, 1}} dacă b< a.
Se poate verifica faptul că .A.17 este acretivă, R(l + >..A = X, V A> O

17 )
şi căsemigrupul 8 17 definit de .A. 17 prin
t )_,.
80 (t) = lim ( I + -
tl-t>CO 'fi,
.A.17
depinde de g numai prin elementul a:17 = (I - g)- 1 (0) (care este bine defi-
nit întrucît I - g este strict descrescătoare cu (I - g)(-1) = -2,
(I - g)(l) = 2 şi deci există un singur (1)17 astfel încît (I - g}a:17 = O).
Fie,înpartieular,g1{ro) = -aJ,g2 (a:) = - aJ3 • 1n aeestcazavema:.,1 = aJ"1 =
= O, deci 8"1 = 801 = 8, în timp ce .A"1 ':/:A"•. Prin urmare .A."1 şi .Â.111 sînt
diferite dar generează prin formula exponenţială acelaşi semigrup. (Evi-
dent D(.A. 0 ) = R 2 ).
Observaţia 5.2. Problemele (III) şi (IV) (eît şi completări la problemele
(I) şi (II) în special pe spaţii Hilbert) vor fi analizate in capitolul următor.
84
§ 6. DOMENIU GENERALIZAT PENTRU GENERATORII DE SEMIGRUPURI
1n primul rînd să precizăm unele noţiuni, pentru a nu se face

-confuzii :
Am văzut deja din teorema 3.1 că fiind dată o submulţime .A. c X x
xX astfel ca
{6.1) .A. e d(<s>), D,. = R(l + U):::, D(.A.), 0< ;.~ i.0 ,
atunci .A. generează (furnizează, ne conduce la), un semigrup Se QCl>(D(.A.),
prin (intermediul) formulei exponenţiale (3.4). Este natural atunci ca
o submulţime .A. cu proprietatea (6.1) să fie numită „generator de semi-
grup".
Nu trebuie să se confunde noţiunea de „generator de semigrup"
-0u aceea de „generatorul infinitezimal" al unui semigrup (în sensul defi-
niţiei 4.2.2), deoarece aceste noţiuni sînt distincte în general (aşa cum vom
-vedea în cap. III, § 1).
Semigrupul S generat de .A. prin formula (4.1) lasă pe D(.A.) invariant
(adică S(t} : D(...4.} ~ D(.A), sau încă S(t} D(.A.) c D(.A.), V t>O) dar (în
general} nu şi pe D(.A.). ln acest paragraf vom.ataşa generatorului de
A
.semigrup .A. o submulţime D(.A.) cu proprietăţile:
A -- A A
(6.2) D(.A.) cD(.A.) c D(.A.), S(t) : D(.A.) ~ D(.A.), V t>O
incluziunile fiind în general stricte (exemplul 6.1).
A
Submulţimea ..P(.A.} se numeşte „domeniu generalizat" al genera-

torului de semigrup .A..
A
Prin introducerea lui D(.A.) se pune deci in evidenţă faptul interesant

,că B(t) lasă invariante submulţimi intermediare (in sensul incluziunilor
din (6.2)) mulţimilor D(.A.) şi D(.A.).
A
Vom vedea în cele din urmă că D(.A.) este:
{ a; e D(.A.), pentru care t ~ S(t)a: este lipschitzian continuă pe mulţimi
compacte din [O,+oo)}.
A
Să definim acum pe D(.A.) şi anume

DEFINIŢIA 6.1. Fie .A. un generator de semigrup (adică satisface
(6.1)). Introducem notaţiile
~ = U n D,., I .A.a:I = limI 11.A,-a:II, a;e !7J.
1;>0 O<A<.t A O
Numim domeniu generalizat al lui .A. mulţimea

A
D(.A.) = {a;egJ, 1.Aa:I < + oo}.

Observaţia 6.1. Din lema 2.2 (i) rezultă că
lim (1 - i.cs>) 11.A.,-a:II
Aio
= Aio
lim 11.A.,-a:IJ
există V + oo. Evident, D(.A.) c gJ.

a: e gJ, deci t .Am I există, dar poate fi şi
LEMA 6.1. Fie .A. c X X X generator de semigrup. Atunci au loc
-următoarele proprietăţi :
85
A --
(1) D(A) c: D(A) c: D(A).
(2) x-+ IAxl este inferior_ sem,icontin,uă pe n

O<Â<k
n„ pentru fiecare
k pozitiv.
(3) JAxl ~inf{llyl!,ye.Ax}'= IA 0 xl, xeD(A)c: ~-

(4) 11.AAxll ~(1 - Awf 1 1Axl, V"-> O cu A w< 1.
Demonst-raţie. (3) rezultă din lemn. 2.2 (ii-i}, iar (4) din lema (2.2) (i).
Fiindcă (6.1) mai înseamnă D(A) c: n IJ;:,
o< ,.,:-.;).o
rezultă că D(A) c: ~- Să
arătăm proprietatea (1 ).
A
Fie x e D(A ), deci există un k > o, încît x e n

O<Â~k
D"A
adiGă V 0< A< k, există [x"A, YA] e A astfel incit x = xA + AY"A•. Deci
x"A = J"Ax şi .A:>.x = Y"A şi deci
(6.3)
A
tu~rucît IIA"Axll este mărginit cînd ). -+ O (căci x f.. D (A)), din (G.3)
rezultă că x = lim J).x ceea ce implică xe D(A) (căci J"Axe D(A)). Faptul
"A io
A
că D(A) c: D(A) rezultă evident din lema 2.2 (iii).
Punctul (2) rezultă din continuitatea lui A,:x şi a faptului elementar
(observaţia 5.1).
IAxl = O<Â<k
sup (1 - ACal)IIA>.x li, kw< 1.
Deµţonstraţia este completă.

Observaţia 6.2. Vom da acum o demonstraţie directă punctului
(2) al lemei 6.1, demonstraţie prin care vom scoate în evidenţă unele
aspecte ce vor fi utile în capitolul următor.
Arătăm continuitatea funcţiei de la punctul (2) prin şiruri, în mod
obişnuit.
Fie deci un şir
{xn} C: n
0<'-~'-o
JJÂ = Do, cu Iim
n-+o:>
Xn = Xo E Do,
Atunci arc loc

(6.4) lim inf. IAxnl ~ JA:.v 0 I .
n-+o:,
!n particular, dacă "

JAx. 1 este mărginit, atunci x 0 e D(.A).
11
Demonstra/ie. Din lema 2.2
(6.5)
de unde
Întrucît (1 - A6>)11A>.nxll t IAxnl cînd A ,I. O, relaţia (6.6) implică

(1- A6>) IIAAxoll ~IAxnl + A- 1
(2 - A~) llxn - x 0II, n = 1, 2 ...
de unde, făcînd n
oo, obţinem ~
(1 - A6>) IAAx 01 ~lim inf I.Axai pentru toţi O < A~ A0 , A0 6> < 1,
n-+00
de unde rezultă (6.4) (făcînd A ~ O).
Ca de obicei, prin an ,I. a(an ţ a) desemnăm faptul că an converge
descrescător (crescător) la a cînd n ~ oo (an fiind numere reale).
Evident, (6.4) arată faptul că mărginirea lui IAainl implică 1Ax01
mărginit, deci x 0 e ..D(A), observaţie de care vom face uz în cap. III (coro-
larul 3.1).
Vom demonstra acum rezultatul principal al acestui paragraf şi
anume:
TEOREi\IA 6.1. Fie X un spaţiu Banach ~i A 'U,n generator de semi-
gtup (adică sati8face (6.1)). At1tnci
.D(A) = D = {xe-D(A); t~ S(t)xestelipschitziancontinuăpemulţimi
mărginitedin[O, + co)}. A
1n plus semigmpitl 8 gene1·at de A prin (3.4), lasă pe D (A) inva-

riant, adică
S(t) : lJ(.A) ~ Î>(A ), V t ~ O.
Demonstraţie. Fie x e DL, adică t ~ S(t)x este Lipschitz pe mulţimi
mărginite din [O, +co). În pai ticular, aceasta înseamnă că pe un interva,l
[O, h 0 ], h 0 > O, avem
· IIS(h)x - xii~ hL(x), pentru toţi

' h0 ]
he [O,
şi prin urmare avem
+co> lim inf h- 1 IIS(h)x - xii

h-+0
= AiO
lim IIAAxll
. A A
(conform teoremei 4.2) .deci xe D(.A.) şi deci DL c. D(A). Reciproc, fie
A .
:.v e D(.A.). Din teorema 4.2 şi ·propoziţia 4.2 rezultă că S satisface (4.19)
cu L(x) = I.Ax.I < + co, ceea ce implică faptul că t ~ S(t)x este Lips-
chitz pe mulţimi mărginite, adică xe DL·şi cu aceasta am arătat că
A
DL= D(A).
_. Î:p. sfîrşit, dacă :.v e D(.A ), atunci am văzut că S satisface (4.19) cu
L(x) = I.A.xi, deci · ·
(6.7) lim inf IIS(h)S(t)x -:-- S(t)xll -~•ec.>' L(x) < + 00

h-+0 h
87
pentru fiecare t > O, fixat. Din (6. 7) (şi trecînd în (4.12) pe (C în S(t)a:))
rezultă atunci
1.AB(t)a:I = lim 11.A„S(t)a:II :s;; e<a>e L(a:)

i.,tO
care arată că pentru fiecare t > O fixat şi a: e D(.A.) avem
I.A.8(t)a: I < + oo, adică "

S(t)a: e D(.A.).
Demonstraţia este deci completă.
Ea:emp,lul . 6.1. Considerăm spaţiul O = O(R+ ; R) = O [O, + oo)
al funcţiilor mărginite şi uniform continue pe R+ = [O, +oo ),cu valori
reale. Definim operatorul .A.: O-+ O prin .Au= -u', D(.A.) = {u e O,
u' e O}, .
Este ştiut că semigrupul generat de .A. este în acest caz semigrupul
de translaţie (vezi Yosida [1 ], cap. IX, § 5, sau cap. III, § 1, al prezentei
monografii), adică
(S(t)u)(a:) = u(t + a:), u e D(.A.) = O(R+ ; R).
Operatorul .A este maximal acretiv şi în particular 8 satisface (6.1) cu

eu = O. Din teorema 6.1 avem
"
D(.A.) = {u e O; u Lipschitz continuă pe mulţimi mărginite din R+ }.
Este clar acum că următoarele incluziuni sînt stricte
D(.A) C .D(.A.) C D(.A) = O(R+; R).
Observaţia 6.3. Dacă X* este uniform convex, iar .A este m-acretivă„

atunci D(.A.) = .D(.A. ), adică în acest caz domeniul generalizat al lui .A.
nu este mai amplu decît D(.A.). într-adevăr, fie a: e .D(.A.), deci 11.A.>.a:lt
este mărginit cîn~ )-.. -+ O. Cum (C - J,..(C = AÂ;.(C, rezultă J;.(C ~ a: cînd
)-.. -+ O. Cum (C - J>.a: = A.Â.;.a:, rezultă J;.a: -+ a: cînd )-.. -+ O. Cum X rezultă.
reflexiv în acest caz, putem admite că .A„(C .-. '!J cînd )-.. -+ O. întrucît
[J„(C, .A.ia:] e A, iar .A este demiînchisă (propoziţia 2.3 (4) (i)) rezultă.
a: e D(.A.) şi y e .Â.(C, deci
D(A) = D(A " ).
Prin urmare mai rezultă că în acest caz singurele puncte a: e D(.A)

pentru care t ~ 8(t)(C este Lipschitz continuă, sînt elementele a: e D(.A.).
în sfîrşit, din corolarul 2.1 mai rezultă că
lim IIA>.a:11 = 11.A.oa:II = I.A.a;!
Â-eO
dacă şiX este uniform convex.

Observaţia
6.4. în condiţia (6.1), ţinînd seama de lema 2.2 (iii) şi
de lema 6.1 (3 ), rezultă că
sau, mai general, pentru orice te e R(I + A.Â. ).

88
Pentru chestiunile introductive din § 1, au fost folosite unale pârţi din Benilan [3],
Crandall şi Liggctt [1 ], Browder [7], Kato [2]. Alte comentarii au fost deja făcute tn cursul ex-
punerii, de aceea nu le mai repetăm. Pentru § · 2 s-a folosit lucrarea lui Crandall şi Pazy [3].
Menţionăm de asemenea că teoremele 2.2 şi 2.3 slnt esenţial datorate lui Brezis [7] iar teorema
.2.4 este stabilltă de V. Barbu [2]. Aceste teoreme slnt utile ln aplicaţii, fapt ilustrat ln capitolul V.
Rezultatele din § 3 stnt stabilite de Crandall şi Liggett [1]. Teorema 3.1 este fundamentală tn
teoria operatorilor acretivi pe spaţii Banach generale, fiind de fapt versiunea neliniară a teoremei
lui Yosida-Hllle-Philllps. Prin aceasta, teorema 3.1 a lui Crandall şi Liggett este cel mai remar-
-cabil rezultat din teoria operatorilor acretivi pe spaţii Banach generale. Pentru § 4 slnt deja
făcute unele comentarii bibliografice 1n timpul prezentării rezultatelor respective. Mai precizăm
numai că ln teorema 4.1 faptul că este suficient să se folosească D(A) tn loc de ClcoD(A) (aşa
cum·apărea la Crandall şi Liggett [1]), a fost scos 1n evidenţă de Miyadera [3), iar faptul că ln
cazul neliniar D(A) c: X nu mai este dens ln spaţiul X, a fost demonstrat de Webb prin exemplul
expus tn observaţia 4.2.2.
în sfirşit, rezultatele de bază din § 5 stnt datorate lui Crandall şi Liggett [1) iar cele din
;§ 6 lui Crandall [4].
CAPITOLUL III
ECUAŢII ·NELINIARE DE EVOLUŢIE ATAŞATE OPERATORl~OR

ACRETIVI
§ 1. ECUAŢIA DIFERENŢIALĂ AUTONOMĂ u'·+ .A.u 3 O. SEMIGRUPURI

GENERATE
Vom studia problema lui Cauchy .
du
(1.1) -+Au3 O, u(O) = x, x e D(.A),
dt
unde X este un spaţiu Banach şi .A. + e»I este a.cretiv.

Noţiunea de soluţie a (P.C.) (1.1) este înţeleasă în sensul definiţiei
următoare:
DEFINIŢIA 1.1. O funcţie u : [O, T) -+ X se numeşte soluţie tare (sau
pe scurt soluţie, nefiind pericol de confuzie întrucît nu considm•ii,m şi soluţii
slabe) a lui (1.1) pe [O, T], dacă îndeplineşte condiţiile :
(i) u este Lipschitz continuă pe submulţimi compacte ale lui [O, T).
(ii) u este diferenţiabild a.p.t. pe [O, T) şi satisface (1.1) a.p.t.
În primul rînd să facem observaţia simplă dată sub forma lemei de
mai jos:
LEMA 1.1. Problema (1.1) admite cel m'U,lt o soluţie în sensul defi-
niţiei 1.1.
Demonstraţie. Să presupunem că (1.1) ar avea două soluţii u 1 şi
u 2, prin urmare avem
(1.2) :t (u1(t) - u 2(t)) e - Au1 + Au2 , a.p.t. pe [O, T), u,(O) = x, i = 1,2.
Ţinînd seama că acretivitatea lui A + e»I este echivalentă cu (1.16)

(cap. II § 1), din (1.2) şi lema lui Kato obţinem
de unde (ţinînd seama că u 1 (0) - u 2 (0) = O) rezultă
90
Rezultatul principal privind existenţa soluţiei problemei (1.1) este
dat de: · · · · ·
TEORE?t-IA 1.1. Fie A o submulţ,ime închisă a lui X x X astfel ÎntÎt
.A + ©[ să fie acretivă (© fiind itn număr real oarecare, fixat) şi în plus
(1.3) R(I + t-A)::::iD(..A.), O<>-< >- 0
adică pentru toţi " > O suficient de mici.

Atunci pentrit orice x e D( .A), următoarele două condiţii sînt echiva-
lente:
(a) u este soluţie a problemei (1.1) pe [O, T), T >O;
(b) u(t) = lim
n ➔ oo
(1 + _i_ ..A.)-n
n,
x pentru te [O, T) şi u este diferenţiabilă
(în sens ta1·e) a.p.t. pe [O, T).
Demonstraţie. Arătăm întîi că (a)=> (b). Notăm cu u funcţia în
scară ce satisface problema aproximativă de mai jos :
(1.2)* t;?::: e,
(1.3) ue(t) = x, pentru t < e, e > O.
Astfel de uc există (pentru fiecare e > O, prescris) şi anume:

uc(t) = Jeits{t - e), pentru t ;?::: e şi ue;(t) = x, O~ t < e,
ceea ce este echivalent cu
(1.4) Ui.{t) =. (1 + e.A.)-[t/e:J x, te [O, T 1 ], O < T 1 < T.
În baza corolarului 3.1 (cap. II, mai exact al relaţiei (3.29)) avem :
(1.5) lim ui.(t)

Ei O
= S(t)x = lim I
U➔ O (
+ -nt A )-n x,
unifo1·m în raport cu t e [O, T 1 ].
Definim u(t) = x pentru t <0 şi punem
li.(t) = u(t) - it(t - e) _ u'(t), t E [O, Ti]

e
unde u este o soluţie a prolemei (1.1), care evident că poate fi scrisă sub
forma
(1.6) it(t) = Ji.(u(t) - e) + e/e(t))
(1.7) llui.(t) - u(t)II = IIJ,ue(t - e) - J,(u(t - e) + e/,(t))II ~
~ (1 - e©t 1 [11ue(t - e) - u(t - e)II + ellf,(t)II]
91
unde am folosit lema 2.1 (a). Notînd
relaţia (1. 7) devine

(1.8) he(t) ~ (1 - E(i) t 1
[he(t - e) + ell/,(t) li]
care dă în mod clar
(1.9) t
~o
he(s)ds - ~t
o
he(s - - ~t he(B - e)ds
e)ds ~ -E(i)
1 - e<,> o
+-- e
1 - e<,>
~&
o
11/c(s)llds.
Ţinînd seama că pentru t ~ O, uc(t) = u(t) = flJ (deci ha(t) = O}

avem
' he(s - e)ds = ~o he(s)ds .+ ~t-e
kc{s)ds = ~•-e k(s)ds
~o -e · o o
şi deci (1.9) implică
(1.10) 1 ' h.. (s)ds ~ - -

_( <,) - ~· he(B - e)ds + -1- f ' llfs(s)Uds.
e J,_, 1 - e<,> o 1 - s:<,> Jo
N otînd cu L o constantă Lipschitz a funcţiei u pe [O, T1 ], rezultă,

că 11/,(t) li ~ 2L a.p.t. pe [O, T1 ] şi fiindcă / 1 (t) ~ O pentru e: ~ O a.p.t. pe·
(O, T1 ]pe baza teoremei lui Lebesgue rezultă că a doua integrală din mem-
brul drept al lui (1.10) tinde la zero cînd e ~ O. Folosind această observaţie„
relaţia (1.5), şi făcînd e: -+ O în (1.10) obţinem :
(1.11) IIS(t).11 - u(t)ll .e; "'(IIS(s).11 - u(s)llds,
care implică, u(t) = S(t)flJ pe [O, T1 ] şi deci pe [O, T) întrucît T1 a fost

ales arbitrar în (O, T). Să arătăm acum că (b) => (a). Fie iarăşi flJ e D(.A.}
şi fie t 0 e (O, T) un punct în care t ~ S(t)flJ este diferenţiabilă.
Notăm cu S'(t 0 )flJ derivata lui S(t)x în t 0 , adică
o'(t )
~ 0 x = . S(t 0
11m ------.a..-
+
h)x - S(t0 )x .
= 11m S(h)S_ (t0 )x - S(t0 )a;
._ •
uo h hlO h
În baza teoremei 4.1 (cap. II) avem :
pentru orice [x 0 , y0 ] e .A., de unde se vede că există m* e Ji'(S(t0 )x - m0 )

astfel incit
(1.12)
92
Pe de altă parte, pentru fiecare ). > O suficient de mic (deci putem
admite O < Â < t0 ) există (conform lui (1.3)) [xl, !h.J e A astfel încît
(1.13) X>. + ÂYl = B(t0 - Â)m = S(t0 )m - }-.,S'(t 0 )m + ).h()., t0 ),

unde h()., t 0 ) ➔ O cînd A ➔ O. (Amintim că 8(t 0 - A)m eD(.A))-
1niocuind în (1.12) pe [m0 , y 0 ] cu [ml, Yl] şi ţinînd seama că,
(1.14) din (1.13))
obţinem
1
(1.15) -li 8(t0 )x
1'.
- X>.11 2 + (h, ro*) ~ <ullS(t0 )x - xlll 2,
unde x* e F(8(t 0 )x - x,.).

Din (1.15) rezultă imediat
(1.16) 11 B(t0 )m - X>.11 ~ 1 llh(t A)II-

0
Â 1 - li.Cu '
Din (1.16) deducem două fapte şi anume:
(1.17) A-1II S(to)X - X>.lf ➔ 0 cînd A ➔ o,

(1.18) IIB(t0 )X - X>.11 ➔ O cînd' Â ➔ O.
Din (1.14), (1.17), (1.18) şi faptul că .A este o submulţime închisă în

XxX, deducem
Iim [x,., Y>.]
Â➔ O
= [8(t 0 }m, - 8'(t 0 )a:] e A,
ceea ce încheie demonstraţia teoremei.

COROLARUL 1.2. Fie X un spaJiu Banach reflemiv şi Ac X X X o
submulţime închisă astfel încît A + <ul să fie acretivă şi (1.3) satisfăcută .
.Atunoipentruorioex eD(.A), (l.l)admiteosoluţieunioău: [O, +oo) ➔D(.A)
şi anume
(1.19) t
u (t) = lim ( I +-.A )-n a:= S(t)m,
n
ft ➔ CO
(1.20)
Ju'(t) +
Au(t) a O a.p.t. pe [O, +oo),
lu(O)=x, xeD(.A).
Demonstraţie. În cap. III(§ 3, formula (2.26)) am vălzut că t ➔ S(t)x
este Lipscbitz continuă pe mulţimi mărginite din [O, +oo) şi deci conform
corolarului 3.1 (cap I), t ➔ S(t)m este a.p.t. diferenţiabilă pe [O, +oo ).
Corolarul 1.2 rezultă deci din teorema 1.1 şi anume din (b) => (a).
93
Observaţia 1.LDin nefericire, dacă X nu este reflexiv, atunci
t ~ S(t)x = lim ( I
ff ➔ OO
+ -nt A )-n a;
(cu A satisfăcînd condiţiile din teorema 1.1) nu este în general diferenţia
bilăa.p.t. pe R+, fapt ilustrat prin contraexemple de către Crandall şi Liggett
[1]. Aceasta înseamnă că în condiţiile teoremei 1.1, problema (1.1) nu are
în general soluţie în sensul definiţiei 1.1. Vom vedea însă, în §2, că u2 dată
de (1.19) este totuşi soluţie integrală a problemei (•1.l)cînd A este m-acretivă
În sfîrşit facem precizarea că în cazul cînd A este m-acretivă, condi-
ţiiledinteorema 1.1 (resp. corolarull.12) sîntsatisfăcute, căci R(I +XA)=X,
V X> O şi .A este închisă conform propoziţiei 2.3, cap. II.
DEFINIŢIA 1.2. Fie O c X o submulţime închisă în X şi A c X X X
o submulţime disipativă. Spunem că semigrupul 8 e Q0 ( O) este „generat"'
de A dacă:
(1) D(A) = O.
(2) t ~ 8(t)x este lipschitzian continuă pe compacte din [O, +oo)
pentru fiecare a; e D(A), este diferenţiabilă a.p.t. pe [O, +oo) şi
d
{1.21) - 8(t)x e A8(t)x, a.p.t. pe [O, +oo ).
dt
Observaţia 1.2. Pe spaţii Banach generale, rezultă deja din observaţia

precedentă că nu orice semigrup 8 este generat. Dacă 8 este însă generat
de A, astfel încît -A verifică condiţiile din teorema 1.1, atunci în mod
necesar,
{1.22) 8(t)x = t
lim ( I - -A )-n x, a; eD(A).
ff ➔ OO n
Trebuie însă să facem deosebire între semigrupul 8 generat de A în

sensul definiţiei 1.2 şi semigrupul 8 generat de .A prin intermediul formulei
exponenţiale din (1.22). Această deosebire nu mai trebuie făcută însă şi pe
spaţiile reflexive, aşa cum rezultă din corolarul 1.2. Trebuie subliniat că o
submulţime A (astfel ca -A să satisfacă condiţiile din teorema 1.1) gene-
rează (în sensul definiţiei 1.2) un semigrup unic cînd X este reflexiv,
şi anume semigrupul dat de (1.22). În condiţii ceva mai restrictive este
rezolvată şi problema inversă şi anume:
Dacă X este un spaţiu Banach (real, ca de obicei) cu X* uniform
convex, 8 1 şi 8 2 două semigrupuri generate de .A.(resp. de B) cu81 e Q0 (D(A).
şi 8 2 e Q0 (D(B)), atunci dacă 8 1 (t) = 8 2 (t), V t e R+, rezultă în mod nece-
sar A = B (vezi Barbu [9]).
De asemenea, pe spaţiile Hilbert H orice semigrup 8(t) de operatori
neexpansivi (8 e Q0 ( O), O convexă şi închisă cH) este generat de o mulţime
m-disipativă şi invers, orice Am-disipativă generează un unic 8 e Q0(.D{.A)~
:frin această corespondenţă, generatorul infinitezimal al semigrupului 8
coincide cu A 0 , unde A 0 x este elementul de normă minimă al lui Ax
(Barbu [9] ).
9-!
Această ultimă observaţie• rezultă, din următorul rezultat:
LEMA 1.2. Fie .A c X x
X o submulţime disipativii, cu proprietatea
cd problema :
u'(t) e .Au(t) a.p.t. pe R+, u(O) = x e D(.A)
admite soluţia u. Atunci
(1.23) i du(t) li ~ I A u(t) I, a.p.t. _'ţ)e [O, oo ),

I~
l 0
unde amintim cd
I A 0 xl = inf {llyll, y e Ax}.
Dacă X este uniform convex, iar A este m-disipativă, atunci
du(t)
(1.24) - -= A 0 u(t), a.p.t. pe [O, oo ),
dt
unde pentru t = O, se considerd numai derivata la dreapta a lui u (dacă

aceasta existd).
Demonstraţie. Din faptul că u este o soluţie avem
d
- (u(t
dh
+ h) - u(t) e .Au(t + h) - y + y, V y e Au(t), a.p.t. pe R+
de unde, prin procedeul standard (vezi 1.31, cap. II), obţinem
h- 111 u(t + h) - u(t)II ~ IIY·II, y e Au(t) şi h > O

ceea ce implică (1.23).
Presupunînd acum că X* este uniform convex, atunci, avînd în
vedere că,
A 0x = {y e Ax, IIYII = I Ax!}
este convexă şi închisă, conţine un singur element, deci din (1.23 ),
rezultă, (1.24 ).
Observaţia 1.2. Dacă u este semigrupul generat de A (dat de (1.22))
şi X E D(..A.s ), adică,
. S(t)x - x A
li m - - - - =
,u t
,x,
atunci din (1.24) rezultă
§ 2. SOLUŢII INTEGRALE
În acest paragraf vom introduce şi studia soluţiile integrale ale ecua-

ţfoi(1.1). Vom trata cazul cînd .A eEte acretiv (deci cazul cu= O) iar la sfîrşit
vom menţiona rezultatele corespunzătoare cazului cu ::/: O, care se obţin
din cazul cu = O prin modificări neesenţiale ale demonstraţiilor.
DEFINIŢIA 2.1. Fie AcXxX şi e L 1 (0, T; X).= f L 1• O funcţie
u: [O, T] ➔ X se numeşte soluţi~ slabă pe [O, T] a ecuaţiei
(2.1) du(t) + Au(t) 3 f(t)

dt
dacă există fn e L 1 ( O, T; X) şi un soluţie tare, în sensul definiţiei 1.1;

a problemei
u~(t) + Âun(t) 3 fn(t), t E [O, T], n = 1,2, ...
astfel ca fn ~ f în L 1(0, T; X) şi u"--+ u în O (O, T; X).

PROPOZIŢIA 2.1.FieAcXxXo submulţime acretivăf,g eL1 (0, T;X)
iar u. v soluţii slabe ale ecuaţiilor
(*) u'(t) + Au(t) 3 f(t), v'(t) + Av(t) 3 g(t), respectiv.

Atunci
(2.2) llu(t) - v(t)II" .;; llu(h) - v(h)II" +2 j: <f(•l - g(•l, u(•l - v(•l>, d•
(2.3) llu(t) - v(t)II .;; llu(h) - v(h)II + ~: 11/(•l - g(•)lld•
(2.4) llu(t) - xll 2 ~ li u(h) - xii +2 t

C
(f(-r)-y, u(-r)-x),d-r, V[x, y] eA.
(2.5) llu(t) - xii .;; li u(h) - x li + ( li!(•) - yl!d•, V[x, y] e A,
unde în fiecare din formulele de mai sus O ~ h ~ t ~ T.

Pentru demonstraţia acestei propoziţii simple, ne va fi utilă şi urmă
toarea lemă :
LEMA 2.1. Fie h,0 o funcţie continuă, strict crescătoare, pozitivă, defi-
nită pe o mulţime deschisă D(h0 ) c (O, +oo) iar g e Lf00 (0, T; .R). -Dacă f
este continuă pe [O, T) cu .Rf c Dh0 şi satisface inecuaţia integrali
(2.6) h0 (f(t).;; M + ~: g(,)f(•)d•, te [a, T), M e Rh0, s ;;. O,
at·unci are Zoo evaluarea

(2.7)
pentru toţite [s, T) pentru care membrul drept din (2.7) există, unde G
este o primitivtl a lui_!_
-1
iar h 0 1 este inversa f unoţiei h0 •
1,,o .
96
D~monstraţia decurge in ~od standard. Notăm,·
y(t) = M + ( g(1:)/(1:)d1:, t e [s, T).
Rezultă deci
(2.8) y'(t) = g(t) f(t), a.p.t. pe [s, T), y(s) = M.
Din (2.6) avem

f(t) ~ ko1 (y(t)),
încît (2.8) devine
(2.9) y'(t) ~ g(t) ko1(y(t)) a.p.t. pe [s, T)
care dă în mod clar
(2.10) y(t) '

~ 0- 1 (G(M>+t g(i) d(,),
de unde rezultă (2. 7)~ Ţinînd seama că R(G) · este o submulţime deschisă
din [O, + oo), rezultă că membrul drept al lui (2.10) este definit pentr'U.
toţi t :;;;i: s suficient de apropiaţi des
Dem:onstraţia propoziţiei 2.1. Atît (2.2). cît şi (2.4) sînt de forma
(2.11) -1 /2(t) ~ -J2(s}

1 + ~'.f(i) ·g(-i) di
2 2 . ,
ou f continuă şi pozitivă pe [O, T) iar g pozitivă şi integrabilă pe [O,T).

Luînd
atunci
deci h';; 10- 1 = şi GOh 0 = I.

Cu
M = .!. P{h) = ho{/(h)),
2
(2. 7) devine
(2.12) /(t) ~ f(h))+ ~"' g(i) di, O ~ 1,, ~ t ~ _T.
Din (2.11) şi (2~12) rezultă că (2.3) rezultl, din (2.2) iar (2.5) ·din (2.4). ·
Pe de altă parte (2.4) este un caz pairticula.r al lui (2.2) ol(}i v = (I) pJ· [O, T j
7-c. 578
.97
este o soluţie tare (decişi slabă) a lui v'(t 0 + .A v(t) 3 g cu g(t) s y, [ x, y] e A.
Rămîne deci să demonstrăm "(2.2). Putem presupune că u şi v sînt chiar
soluţii tari, caz în care avem
1 d .
(u' - v', x*) = - - li u(t) - -v(t) 11 2 ~ (f(t) - g(t), x*), a.p.t. pe [O, T]
2~ .
(2.13)
pentru orice x* e.F(u(t 0 ) - v(t)). ·
Din(2.13),prinintegrareaambilormembrişifaptuluică(/lt)-y(t),x*) ~
~ (f(t) - get), u(t) - -v(t)), rezultă (2.2), ceea ce încheie demonstraţia.
Facem observaţia că din definiţia 2.1 rezultă că soluţia slabă u a
ecuaţiei (2.1) este continuă prin definiţie.
DEFINIŢIA 2.2. Fie .A c: X X X acretivă şif e L 1{0, T; X).
(a) O funcţie u e 0(0, T; X) este numită soluţie integrală a lui (2.1)
dacă satisface (2.4).
(b) u e 0(0, T; X) se numeşte soluţie bună a lui (2.1) dacă pentru
orice soluţie integrală v a ecuaţiei v'(t) + .A-v(t) 3 g(t) pe (O, T] cu g e L 1 ,
este satisfăcută (2.2 0 •
Observaţia 2.1. Din propoziţia 2.1 rezultă că orice soluţie slabă este
soluţie integrală şi că orice soluţie bună este de asemenea soluţie integrală
(căci pentru [x, y] e A, v(t) = x pe [O, T] este soluţie integrală a lui
-v' + A-v3 g cu g(t) = y pe [O, T].
Dacă ecuaţiei (2.1) îi mai ataşăm şi o condiţie iniţială u(O) = x,
x e D(.A), atunci (2.1) are cel mult o soluţie slabă u care să verifice condiţia
iniţială dată. Dacă u este o soluţie bună a ecuaţiei (2.1) ,atunci u este unica
soluţie integrală a acestei ecuaţii verificînd u(O) = x.
Fie încă o submulţime acretivă B c: X X X şi să presupunem că
.A c: B. Atunci orice soluţie integrală a lui ·u' + Bu 3 feste şi soluţie inte-
grală a lui (2.1) şi orice soluţie ~ună a lui u' + .Au ef este şi soluţia bună a
lui u' + Bu ef. În cazul B = .A sînt valabile şi afirmaţiile reciproce, adică
u este soluţie integrală (bună) a lui_ u' + .A.u ef dacă şi numai dacă este
soluţie integrală (bună) a lui u' + .Au 3 f.
Următorul rezultat este esenţial în studiul soluţiilor bune (resp.
integrale) ale ecuaţiei (2.1).
TEOREMA 2.1. .Fie .A c: X XX o su.bmulţ-ime acretivă, u e 0(0, T; X)
şif e L 1 (0, T ; X). Presupunem că există o di'V'izare O = ag' < af < ... <a;,.=
= T şi şirur·ile ·
{x:, n ;;i:: 1, k = O, ... rn}, yZ n ;;i:: 1, k = 1, ..• , Tn
astfel ca
-xi-- -xZ-1
- + .Axkn 3 y,.,
n ;;i:: 1, k = 1, 2, ... , r "'
a~ - a:-1
1n plus, mai presupunem că funcţiile în scară fn si u„ definite prin
Un(O) = x3,
fn(t) = Y~, 'ltn(t) = x:, t E [a:-1, ai
au proprietăţile că fn ~ f în L (0, T; X) şi Un~U în 0(0, T; X). .Atunci
1
u este Boluţie bună a ecuaţiei (2.1} pe [O, T] (şi evident u(t) e (DA) pentru
te [O, T]) ..
98
Demonstraţie. Fie v e 0(0, T; X), g·e L 1 (0, T; X) astfel ca v să fie
soluţie integrală a ecuaţiei 11' +
.A.v3 g (pe (O, T]). Punem bi=a:-a:-1
şi fie O ~ h ~ t ~ T.
lntrucît 11 este soluţie integrală a ecuaţiei precedente, are loc (prin
definiţie)
(2.14) 11/1): - v(t)ll 2 ,;;; 11/1): - v(h)II• + 2( (-u:-

- u<~>, /1): - v(~> ),d~.
Ţinînd seama, de faptul .el~mentar
şi integrînd ambii membri din (2.14) · obţinem
+ 2(J 0
:-
G,t-1
1
.dar' (fn(a) - g(i), Un(a) -:v(i)), di+
J,a
.r'),a llx:-1 - v('t)ll 2 d-r -
C
-~hllxi - v(1:)ll 2 d-r.
Fie a, b e [O, T] cu a < b şi i,., jn numere naturale astfel ca a e [a1n_ 1 ,a~,.),

b e [a1 _u af) şi să notăm pentru simplitatea scrierii· cxii = a~ , p,. = a1n
n n •n "·
Scriind inegalitatea precedentă pentru fiecare k = În + 1, ... , j„
şi adunînd apoi inegalităţile respective, membru cu membru, obţinem :
+ 2)(PnUn da ('J,a (/ (a) - g(1:), 'll-n(a) - v(1:)), d1: +
Ţinînd seama că Un(a) =xrn, Un(b) . x7n şi trecînd la limită în (2.15) deducem
b b
(2.16) ~a li u(a) - v(t) 11 2 da ~ ~}u(a~ - v(h) 11 2 dcr +
b e e
+ ~a da~" (/(a) - (g(1:), u(a) - v(-r)), du +~ 11
llu(a) - v(1:)1l 2dt -
·99
.I
Definim acum k,(t, 8), i
k1(t, s)
.
=
O,
= 1,2,
~ li u{t) -
astfel
11(a) li',
·în caz contrar,

da.că. [t, a] e [O, .T] X [O, T],
k t ) _ {(f(t) - g(8), u(t) - 1'(8)).,, dacă [t, 8] e [O, T]X [O, T],
2( '8 - . .
O, in caz contrar.
Luind regularizatele M şi M ale funcţiilor k1 şi h2 '(cap. I, observaţia

3.1) şi ţinînd seama de (2.16)
. deducem
. .
(2.17) t b
[M(cr, t) -:-- h~(cr, h)J dcr
C
+ sh [M(b,.t) -
Împărţind relaţia (2. 17) prin t - h şi făcînd apoi t ~ h, rezultă,
(2.18) (b BM(a, h) dcr + M(b, h) - M(a, k) ~ ('' M(cr, k) da.

)a 8h la
Î~părţind {2.18) prin ·b - a şi făcînd b ~ a, obţinem
8M
- ( a , 'I.n)
oh
+-
8M (a, h)~hn(a, h )
8a
2
care implică
8M(t, t) ~ M(t, t) dt
(2.19) M(t, t) ~ h~(h, h) + ' hR(i, t) dt

~A
..
de unde făcînd n ~ oo obţinem
;
h1(t, t) ~ h1(h, h) + ' h2(-e, t) d-e
~A
adică tocmai inegalitatea (2.2) care trebuia dovedită, şi deci demonstraţia

este completă.
Cea mai importantă consecinţă a acestei teoreme este :
100
CoROLARUL 2.1. Fie A c X X X acreti'că satisfăetr,d ·-condiţiâ (1.3)
din teorema 1.1. .Atunci pentru VaJ e D(A), semigrupul generat de Â prin
formula eaJponenţială . ., = .
(2.20) u(t) = S(t}aJ = lim:( I t )-n a;

+ -A
· n-+oo n ·
este unica col'Uţie liu'llă (integrală) a ec'Uaţiei (1.1) pe [O, T]. . .

Demonstraţie. Punem a;: = ( 1 + ~ A) ; \ deci ;. · fa' a;;' a; e D(A)
k 1 · · ,
şi al=-, deci
n
ar- a:_ . =~(presupunem
n
1 T =1 penţru comoditatea
scrierii). Se constată imediat că
O e.A~:+1 + n(aJ:+ 1 - a:~), k =·1, 2, ... , n -1.
Pe de altă parte, funcţia în scară
n
( ) =f1J1c~
'Unt
( 1 ..4.)-1: a:,-~t<--,
1+- . k . k +· 1 k=0,1, ... ,n-1,un(0)=aJ,
n n n ·
se mai poate scrie sub forma ! '
u.(t) = ( 1 + .~ A )-1011 a;
şi deci conform formulei (3.28), cap. II, u,.(t) ➔ u(t) pe [O, 1] uniform în
raport cu t. Se ştie că t ➔ S(t)a: eEte şi ·continuă-, p1in urmare concluzia
corolarului rezultă din teorema 2.1.
PROPOZIŢIA 2.2. Fie .A m-acretivă şi f e L 1 (0, T; X). Atunci o'rice
solut~e slală a ect:aţiti (2.1) este soluţie liună (şi prin urmare au loc implica-.
ţiile : u-soluţie tare => u-soluţie s7 dtă => u-soluţie liună => u-soluţie inte-
grală a .ec'Uaţiei (2.1)).
· · Demon8iraţie. Este· suficient să arătăm că dacă u e~te Eoluţie tare a
ecuaţiei u' + .Au 3 / şi iv soluţie integrală a lui v' + Â1J3·g, unde /, g e
e·L~(O, T; X), atunci (2.2) are 1cc. Înlccui:r:d
m = u(cr), y = f(a) - du = f(cr) - u'(cr) e .Au(cr)

dt
în (2.4) obţinem
(i.21) li v(t) - u(cr) 11 2 ~ li (v(h) - u(a) 11_2 ' . 2~A' (g(~) + u'(cr) - f(a),
'
'V(t) - 'U{t)), dt a.p.t. pe [O, T],
unde am scris că "' este soluţie int.egrală, a lui
-v'(t) + Av(t) 3-g(t), [pe O, T].
101
·.: / Săi· observăm acum că · .. .. I\•.•
; . :•,ţ .. . ' .
(-f(a) + g(,:) + u'(a), v(t) - u(cr))., ~ g(t) - /(cr), · v(-r:)"_:, u(a)) 8 ·_;,
1 d
---llv(t) - u(a)ll 2
2 da
şi prin urmare,_ inte_~~nd (2.21), pe [a, b] c [O, T] ,a < b, obţinem

.. !
(2.22)
b
~}u(a) - v(t)ll da 2
.
~ t
b
llu(a) - 1'(h)ll 2 da +
+ 2tb I
da~~ (J(a) - g(t), u(a) -
.
v(,:)), di +
,.··
Observăm însă că (2.22) este de fapt (2.16), care am arătat că implică

(2.2), astfel că demonstraţia este completă. .•, .· ·.
Utilizînd corolarul 2.1 vom da un rezultat mai general privind exis-
tenţa, soluţiilor bune, dar mai întîi este utilă :
Observaţia 2.2. tn condiţiile co.rolarului 2.1 rezultă că pentru fiecare
x e D(A), funcţia udată de (2.20) este unica soluţie integrală a ecuaţiei
+ Au(t) 3
' I
-it'(t) O, u(O) = x.
Acesţ aspect se explică prin faptul că dacă Xn e D(A) cu Xn~ x e D(A),
atunci 8( 't')
.
X,i
, .
= unCt) verifică (2.4) cu f = O, şi că lim u,;(t) =B(t}x uniform
. n
în raport cut, deci funcţia u(t) = S(t)x satisface de asemeJ;1.ea (2.4) .
... T:EOREMA 2.2. Fie A cX X X o submulţime m-aoretivă, X fiind
itn spaţiu Rana'Jh.
Dacă f e L 1{0, T; X), atunci pentru orice x e D(A) există o so!uţie
bună (integrală), unică, a ecuaţiei u' Au 3 / satisfăcînd it (O) = x, +
u(t) e D(A), t e [O, T]. .
Demonstraţie. (i) Fie întîi cazul /(t) = y pe IO, T] şi să definim
A 1u = Au - y, u e D(A), deci D(A1) = D(A). tntrucît A 1 este de asemenea
m•acreativă, conform corolarului 2.1 rezultă afirmaţia teoremei. ·
(ii) Admitem acum că / este o funcţie în scară şi fie deci O = a0 <
< a 1 < .. , < ak < ak+J < ... < a,. = T diviziunea corespunzătoare
a lui [O, T] astfel ca/{t) = yk pentru ak ~ t < ak+i, k = 0,1, ... , n - 1.
Notăm cu v0 soluţia bun~ pe [O, T] a ecuaţiei v' +Ave Yott cu v0 (0)=x
şi în general cu v1- soluţia bună pe [O, T] a ecuaţiei v' +Ave Y-.:, cu
vk(O) = v-.:_i(ak - ak_ 1), k = 1, 2, ... , n - 1. Vom indica calculul ce
arată, că funcţia · · ··
(2.23) u(t) = 'V.t(t - a-.:), ak ~ t ~ au 17 k = O, 1, .•. , n - 1
102
este unica soluţie bună pe [O, T] a, ·ecuaţiei u' + Au 3 f cu .condiţia, ini-
ţială u(O) = tr,. · • · ·
Unicitatea. se cunoaşte. deja, deci să explicăm de ce u dată de (2.23)
este soluţie bună a, ecuaţiei indicate. Este suficient să se vadă cuiµ d~Aurg
calculele pentru cazul O ~ h. < a 1 < t ~ a 2 ( cititorul putînjl .cempleta,
singur restul demonştra,ţiei). .
Fie v o soluţie integrală a ecuaţiei v' + A-v e y.
Să arătăm deci că are loc (2.2), adică
(2.2.4) llvi<t - a1) :- v(t)ll 2 ~ ll-v0(h) - -v(h)ll 2 + ·,.
· · 01 · · e .
+ 2 ( (y0 - g(t), -vo('t)-'V(t))sdt+2 ( (y1 ~g(t), V1('t'-a1 )-iv(1:)) 8 dt ·.
1 )~
Dar v0 fiind soluţia bună pe [O, T] a, lui -v' + Av e y0 , avem
1l'Do(a1) - v(a1)1l 2 ~llviX) -·v(h)ll 2 + 2r (Yo - g(t), Vo('t) - v(t))a.dt·.
(2.25)
Pe de altă parte, întrucît v1 este soluţie bună pe [O, T] a lui v' +Av 3 y1
ri i(t) = (v(t + al) este soluţie bună a lui v' + Av3 g cu g(t) ·= g(t + a 1)
şezultă
(2.26) 11,,,(tl- îi(t)ll 2 E;il":t(0)-îi(0)ll"+2 ( y1 -9(rl, ,,,(rl-,,(r)), 1k

. .
Înlocuind t prin t --:- a1 şi ţinî:rd seama că v1(0) = -v0 (a1 ), i(O)-:- v(41 )~
din (2.26) rezultă
il1'1(t - a,) - v(t)ll 2 E;il„0 (a1 )-1l(a,)II'+ 2

(2.27) . .,
C"' (y1 -â(r), 1'1(r)-i(r)),dr:
tntrucît
~ :-., (y1 - g"(r), 1'1('r) -. v'(r)), dr . ( (y1 - g(r), v1(r - a 1 ) ~ 1'(r) ),, dr.
~. :
rezultă că-(2.27) şi (2.25) implică (2.24) ...:· ,

(iii) in Sfîrşit, fie acum cazul din enunţ, adică f ~ L 1 (0, T; X).
E:x.istă deci un şir de funcţii în scară fn astfel ·ca, fn-+ f în L 1 (O, T; X).
Fie u„ şirul corespunzător de .soluţii bune ale ecuaţiei u~+Aun ef,,, u,,(O)=a:.
Dat fiind faptul că Un şi Um satisfac (2.2) (cu f = fm şi g = f,0 h = O), (2.3)
ne dă
(2.28) llun(t) - Um(t)II ,~ tt

llfn{t) - fm{t)ll dt ~ llfn - fmllLiio. T;X), t E [O, T]
de unde rezultă că ,,;,n (t) este uniform convergent pe [O, T] şi notînd cu

u(t)= lim un(t) rezultă imediat că u satisface (2.2). Teorema, este demons-
n-+oo · ·
trată,
103
QoROLARUL 2.2~ _Fie A _satisjăctnd condiJiile din teo·rema 2~2 _si
{!..} c L 1 (0, T; X) astfel ca/.. ~ f în L 1 • Atunci 1irul Un al co~uţiilor bune
c orespun~ătoare ale problemei u~ + .A.un 3 f 11 , un(O) = a;, a; e D(.A.), este
oon'Oer.gent tn O (O, T; X) la soluţia bună u a eouaţiei u' +Au 3 /, u(O) = a;.
, · • Demon~traţia este asemănătoare aceleia din punctul (iii) al demon-
straţiei teoremei 2.2 (iar existenţa soluţiilor bune 'Un ests asigurată, de
teorema 2.2). ·
P:noroz1Ţ1A 2.3 Fie A c X X X m-aO'l'eti'Vă, u e 0(0, T; X),
f e L 1(0, T; X) şi presupunem că u este deri'cabi-Ză a.p.t. pe [O, T], cu
du e L 1 (0, T; X). Atunci conceptele de soluţie tare, slabă, bună, integrală
dt
a ecuaţiei u' + Au 3 /,
mnt echivalente.
Demonstraţie. Ţinînd seama de propoziţia 2.2 este suficient să arătăm
oă în ipotezele admise, dacă u este soluţie integrală a ecuaţiei (1.1), atunci
este soluţie tare. În primul rînd rezultă că u este absolut continuă pe [O, T].
Pe de altă parte, ţinînd se~a că
2 (a - b, b - c)c ~ Ila - 011 2 - llb - cll 2, a, b, oe X
re~ţia de definiţie a soluţiei integrale (2.4) implică
(2.29) (u(t). - u(h), u(h) - x), ,;; ~: (f(T) ~ y, u(T) - x), d~.
. împărţind ambii membri din (2.29) prin t - h şi luind ap:>i limita

pentru t -l, h, în ipoteza că u este diferenţiapilă în h, d~ducem
(2.30) (u'(h), u(h) - x), ~(f(h) ~ y, u(h) - x),, a.p.t. pe [O, T].
Folosind acum propoziţia 1.3 (d), (2.30) implică
(2.31) (u'(t) - /(t) + y, u(t) - a;),~ O, a.p.t. [O, T], V [x, y] e A.
întrucît -A este maximal disipativ (căci .A. este m~x:imal aoretiv

fiind m-acretiv), (2.31) ara,M, că u(t) e D(A.) a.p.t. şi ci u'(t) - f(t) e -Au(t)
a.p.t. pe (O, T]. Demonstraţia este completă,.
Observaţia 2.3. tn ca;zul A m-disipativ se poat3 da, o demonstraţie
nouă, teoremei 1.1, cu ajutorul soluţiilor integrale. Într-adevăr, dacă u e.ste
soluţie tare a lui (1.1) ,atunci u este soluţie integrală şi cum
S(t)x = liro ( I
fl ➔ OO
t )-" x
+-A
11,
este unica. soluţie integrală a lui (1.1) (corolarul 2.1), rezultă (a)=> (b).
Reciproc, admiţînd condiţia (b) şi ţinînd cont că t ~ S(t)x este soluţie
integrală, rezultă că, funcţia u(t) = 8(t 0x satisface (2.31) cu /=O, deci
(b) => (a).
Obser.'raJia 2.4. Dacă A c X x X e~te m-~cretivă iar u şi 1' sînt soluţiţ
integrale ale ecuaţiilor u' + Au e /, respectiv v' + Av3 g cu /,
g e L 1 (0, T; X), atunci u şi 'V satisface (2.2). într-adevăr, notind x=u(O),
104
avem :xe D{.A.} şi conform teoremei'2.2 există 'U,1 soluţie bun~ ăi lui u'+Au=» f
cu ui(O) = :x. · u(O). Cum iu.1 ~ste atunci unica soluţie int3grală cu u 1 (0}=:.v
rezultă ţă u 1 = u şi deci (2:2}. are loc prin definiţia soluţiei b:rne .. De fapt
din âce~t raţionament se vede că da.că dăm o condiţie iniţială u(O) .i» eD(.A.)
şi admitem că (2.1) are o unică soluţie integrală u, atunci aceasta, este şi'
unica soluţie· bună, şi reciproc. · · · ·
Cu modificări neesenţi.:'tle de calcul, în cazul A + ·ool acretivă, se
arată că are loc următorul rezultat a.semănător propoziţiei 2.1 şi anume:
PROPOZIŢIA 2.4. Fie .A. c X x X astfel înoît A + CJ> r este aoratilJă„
cu e R. Dacă u siv sînt soluţii slabe ale ecu!iţiilor u' + Au a f, v' + Av 3 g,
f, g e L 1 (0, T; X), atunci ait loo ·inegalităjile:
(i) llu(t) - v(t)ll 2 ~ llu)h) ~ v(h)ll 2 exp 2cu (t - h,) +

+ 2 ~: (~(,.) - g(,.), u(..) - 1'(-r)), exp 2., (t - -r) d-r, O:S.h·:S. t.S. T,
(·ii) llu(t)- :.vll 2 ~llu(h) - :.vll 2 ·exp 2eu (t - h) +

+ 2 ~ ' (f(-r) - y, u{-r) - :x)a exp 2Cu (t - t) di, O~h ~t~ T, V [x, y] e .A. _
•h . .
:(>efiniţiile soluţiilor bune (integrale) sînt şi in acest caz asemănătoare

cu cele din cazul cu = ·o, folosind H) (resp. (ii} în loc (2.2) respectiv -(2.4}~
iar rezulta tele din cazul oo = O au un corespondet t similar in cazul oo r/; o,.
de exemplu
TEOREMA 2.3. Fie A c X x X si oo r~al astfel· ca A + 6>1 să fie aere-
ti'l.'ă şi R(I + 6>A} = X V). > O. Atunci pentru orice :x e D(.A.) emistă
o solufie bună (integrală) unică.pe [O, T] a ecuaţiei u' + .A.u ef, t.:'U u(O)=a:,.
f e L 1 (0, T; X}. :Vacă v este o sol ufie integrală a ţcuaţiei v' + .A ii, e g, atunci
1
u si v satisfao (i.), und,e g e L 1(0, T; X). .

Demonstiaţia acestui r€zultat este asemănătoare acele"ia dată teore-
mei 2.2, cu unele adaptări vizibile, de acer:a o omitem.
§ 3. ECUAŢIA DIFERENŢIALA NEAUTONOMĂ
3.1. EXISTENŢA OPERATORULUI DE EVOLUŢIE
Ne vom ocupa, de existenţa soluţfoi pentru următoarea problemă

Cauchy (P.C.):
(3.1) cl1t(t} + .A.(t) u(t) e <', a.p.t. pe [O• T], u(s) = s;

dt
în ipotezele de mai jos

(A) V(t) c X x X este astfel încît A(t) + 6>l este acrativă pelitru
fiecare t e [O, T], unde oo este un număr real oarecare.
105
•-CB) D(.A(t)) = D este independent de t.
(C) n
O<A<lo
R(I + AÂ(t)} => D, O < A0 , Ao' ~ < 1, t e [O T].
Notăm ca, de obicei J>.{t) = {I + "'A{t)t1 care pentru fiecare t
fixat în [O, T] există şi are proprietăţi similare lui J >. din lema 2.1, cap. II.
Relativ la dependenţa lui J>.(t) de argumentul t facem ipoteze de
felul (D) sau (E) de mai jos:
(D) Există o funcţie continuă f: [O T]-:,.. X şi o funcţie monoton
crescătoare L : R+-:,.. R+ astfel ca
(3.2) IIJ,.(t)x - J >.( T)XII ~ All/(t) - f( T) li L ( llx\l), pentru t, 't' e [O, T]
(E) Există o funcţie continuă f: [O, T] -:,.. X cu variaţie mărginită

pe [O, T] astfel ca
(3.3) IIJ>.{t)x -J>.(T)Xll~"-11/(t) -/(-r)II L(llxlt) (1 + IA.(-r)xl)
. -, .-0 <A< Ao), t, 't' e [O, T], x e 15, L fiind ca în (D),
unde I A.{t)$1 este definit în cap. II (definiţia 6.1, § 6). A
· -:~-,.:Este importaint de subliniat că fie {D), fie (E), implică faptul că

D(A.(t)):·este de asemenea independent de t. într-adevăr, împărţind (3.2)
prin ~ >·O se obţine
. :, ·.:,,:, ,'. IIA.>.(t)x·- A,.( 't')XII ~llf(t) - f(-r)II L(llxll), ·O< '·A~ "-o
... '.: ~; ~ :: ,;
dij•;.,. ufiâ:~·printr~till:
1•: ~ I
artificiu standard şi făcînd "' ➔ O obţinem ·
." ",: • ~ •
(3:.4.;}.,.J 4(t)m I~ l·.A( T)x + llf(t) - f( 't') 11-L(II $11), V t, 't' e [O, T], x e Jj ·
Similar, din (3.3) deducem
{3.5) IA.(t)xl ~IA.( T)$1 + llf(t}· _. f( T)II L li $11)(1 + I A.( <t:)xl)

pentru t, Te [O, T], $ e 15. . . .
Atît din (3.4) cit şi din (3.5) se vede că dacă I S( T)X I < + oo, atunci
şi 1-.A(t).a:1 <. +-90 şi reciproc, deci . _.
A A
.V(A(t)) =D(A.( T)), V t, Te [O, T].
Notăm
,. ,. ,.
(3.6) D = D(A(t)) = D(.A(O)), t e [O, T].
.. ·.. ·: .:
Rezultatul de bază al acestui paragraf este :
106
. TEOiţEMA· 3.1. Prti.upuntm că A(t} satisfqce ipotezele (Â), ':,"(B) şi
(C). Dacă în plus mai este satisfăcută si una din ipotezele (D)'sau (E}, at~nci
(cu notaţia (3.13)) ·· · · ·· ··,:
(3.7} lim n·J,-,(~-;

ft ➔ COi-1n
it -
n
8
) X= lim P,_,·
ft ➔ CO n, la
(s); = U(t, 8) a;, X e JJ
există uniform în raport cu t, a, O~s~t~T şi operatorul (de evoluţie)

U(t, 8) satisface :
(3.8) li U(t, s)x - U(t, s)yll ~ e<a>U-•> li a; - YII, a;, y e JJ.
. Înainte de a expune demonstraţia este necesar să dăm unele·· re~ul-
tate preliminare. în primul rînd precizăm că vom folosi convenţiile. .
i . k
II
,_, T, · T„ II T~ = I (identitatea), dacă· k
,_, < j.
Semnificaţia produsului Il este cea obişnuită, adică
unde T sînt nişte operatori oarecare de la X la X.

Să introducem notaţia
(3.9) M(x) = sup {I A(t)a; I, O~ t~ T, x e JJ}.
Dacă are loc fie irotua

,. (D) fie (E), aturci M(a;) este un număr finit pentru-
fiecare {1J fixat în D, ceea ce rezultă din (3.4) respectiv (3.6) şi din faptul ştiut
A A -
(3.10) D = D(.A(t)) cD(A(t))=D cD (cap. II, lema 6.1), v t e[O,T].
LEMA 3.1. Există o constantă K independentă de 1, a;, 1' (depinzind
A
numai -de T, Ao şi eu) astfel incit, dacă {1J e D, l> O, O~ s, ~ T, i=l, 2, •.• , kl,
z,.~ T,atunci
. l
(3.11) ··fi IIJ,.(s,)a; ~ ·a;ll~Kl1..M(x), O<A~ 1..0 •
i=l
Demonstraţie. Utilizînd lemele 2.1, 2.2 din cap. II, deducem succesiv
TT J,.(s,)x- xJI ~ /J f [TT

II i=l I k-1 1-k
J,. (s,)~ - . IT
1=k+l
J,.(s,)a;11~
l l
~ t Î,(l - ).eu )-J+k+1 I A(s.1;)X I~ idll(x) t (1 - ),co )-l+k- 1 ~ Î,lN M(a;),
k-t k-1
107
undeN = . max (1 ~ Â<a>t1 .Este clar acum că dacă,. <a>~ O, luăm: K = l > N,
l~P~l
iar dacă· CA>>·o·, atunci
l>..CA> TCJ>
N = (1 - >..CJ>t1 ~exp--- ~exp--- = K,
1 - >..CJ> 1- >..0 CJ>
unde am folosit evaluarea elementară

. ·'- -~
na
(1 - at"~ exp - - ,n>O, O< a< 1
l-a
ceea ce se obţine aplicînd teorema lui Lagrange funcţiei f(a)
1
= ln - - ,
, l . '. .: 1-a
pe (O ,a].::.,
A
Presupune:m oă este satisfăoută ipoteza (E) ş·i fie a; e D .

LEMA 3.2.
Atunci există o constantă O depinztnd numai de li a:11, M(a:), >.. 0 , <a> şi T astfel
tnott . . ..
(3.12) M(Pu (s) x)~ O, ~ < >..~ >..0 , O~s~ T - >..l, l~O,
unde
(3.13)
.
P>..,(s)x
' J'>.(s +iA)X =
= II Pu-
, ... 1
Demonstraţie. Notăm a,= I A(s + j>..)Pi.., (s)xl. Ţinînd seama. că

+
A>.(B j>..) P'>-.s-i (s)x e A (s + j>..) Pi.,(s) ro, conform lemei 6.1, cap. I, şi
a relaţiei (3.5), avem
+ (j - + llf(s + j>..) -
1
· ,.(1 - ÂCJ>>'- 1 {I A(s l)Â} P·>..1-i l
.. ·_ f(~ ·+ (j - 1) >..}'IIL(IIPÂ1,_1ID (1 + IA(s + (j -1)>..) P>-.,-11)}~

'. : .,... :) . ..
..
unde
b, = llf(s + j>..) - f(s + (j - + K T M (x)).
1)>..)11 L(II xii
S-a folosit evident (3.11), oare pentru s, = s + iA dă,

. : .-~ ..,. ..
'•
I
IIPi.1-1II = IIP~;1-ds) aJll~llxlJ + Kl>.. M(a;).
Notînd ;,,,; ·_ (l - ACJlr 1 b1, o, = (1 - ACJ>)- 1 (1 + b,); relaţia (3.14)

devine
a,~ o1 a,_ + d„ j
1 = 1, 2, •.. , Z
io.ş,
Rezolvînd această inecuaţie elementară găsim
(3.15)
Avind în vedere că
II (1 + b,)<exp (i b,) < exp ( •-1t b,),

ia; ,~;
din (3.15) avem
(3.16) ai..; (1 - lcD )- 1 exp (.ţ b,)[ a,, + it. b,]-

Ţinînd seama de notaţiile făcute mai sus avem
i
(3.17) a0 = I A(8) (I) I< M((I)) şi ~ b1< VL (li (l)ll + Kl M (a:)),
; ... 1
unde V denotă variaţia lui / pe [O, T].

Am arătat în acest fel ci I..A.(t)PĂ., (s)a: poate fi majorată, în funcţie
de tii, conform cu (3.5), astfel că, (3.16) şi majorarea lui (1 - l.Ca>r 1 din
demonstraţia lemei 3.1, adică
(3.18) (1 - )..eu-)1 < max {1, ex.p T }

1-10 eu
implică (3.13). Demonstraţia este completă.
Pentru cele ce urmează avem nevoie de modulul de continuitate al
lui f pe [O, T], definit. ca de obicei prin.:
p(r) = sup {11/(t) - f(-t)II, t,,
e [O, T], I t - , l ~ r}.
Funcţia (modulul) peste nedescrescătoare de la [O, T] la [O, p(T)], p(r) ➔ O

oind r ➔ O şi este subaditivă, adică, ··
p{r1 + r 2)< p(r1 ) + p(r2 ), r, e [O, T], r1 + r 2 < T.

Demonstraţia teoremei
.
3.1. Vom folosi
A
ideea din demQnstraţia teo-
remei 3.1, cap. II. Fie deocamdată (IJ e D şi O <µ ,~).. <1 0 şi să, not~
ak,1 = li Pi,t (s)a, - P .:,.,, (s)a:11, O < Z, k.
Pentru Z, k ~ 1 avem
Gt,1 = llJ)..(8 + kl.) P1.i-1 - + ZJJ,) P,u-1II ~

J" (8
~IIJ).(8 + kl)P>-,1c-1 - J 11 (s + kl}P11,1-1ll + IIJ"(s + kl)P11 ,i-1-
- Jp (8 + l(J,) P11.1-1ll-
109
Folosind acum lema 2.1, cap. II, deducem
IIJii (s + kl.) P>..•-• - J.,_ (s + kl.)Pp.1-1 li = IIJii(s + kl.) [ ~ P,.,,_, +
l-µ
+--(P,u - Pp. 1-1)11~ (l-µ(J))- 1 -ak-1,z-1
[µ 1-"µ
+ -- ak,1- 1
]
•
1 . l. 1
Notînd acum
b,c;i = IIJp{B + kl) Pp,1-1 - Jp(s + 1µ) P11, r..;1II

rezultă că
(3.19)
Cu notaţia mAn = min (m, n), relaţia (3.19) implică (a se vedea

appendix)
(m-1) /I.A
am.n ~ ~
,.-1
pr-i «i C( n, i) arn- ,. o +
(3.20)
n-1 (m-1) Ai n-1
+ ,·'..Eo ~
i-0
«l p1- 1 O(j, i) bm-iu-1 + ~
i-m
«r Ptm O(i-1, m, -
·
1) ao,n-h.
unde O(i, j) sînt coeficienţii binominali, iar m şi n întregi pozitivi. În baza

lemei 3.1 avem
( .21 )
3
{am-t.o = IIPl..m-i (s)a, - mll~Kl (m - !)
M(a,), ml~ T - s,
· a0 ,nn-l = IIPp,n-,(B)X - mll~Kµ (n - i) M(x),.nµ~T- 8.
Ţinînd seama de definiţiile numerelor«u Pu ex, P, defaptulcă«+P=l

şi de lema 3.1, cap. II, avcin peritru 1n <n
m
(3.22) 'E p~n-i cxi O(n, i) a,r.-t,o ~ 1(11{ (x) V(nµ - 1m) 2 + nµ (1 - p.),
i ,~ 1
n
t a.!' pf-m (O(i - 1, m - 1) a0 ,n-, ~ K 1 M(x) Vm1(1-µ)+(ml-nµ) 2 "
i=m
(3.23)
110
unde K şi K 1 sînt constante ce depind numai de T, c.> şi 1 0, iar întregii
m şi n satisfac lm, nµ. < T - a.
Bămine acum să evaluăm pe b1c,i• Admitem ipoteza, (E). Avem
atunci
bk,l = IIJp.(8 + kl) Pp.l-1 + lµ.) P1&, l-1IQ<µ.ll/(8 + lµ) -
- Jp(S
- f(a + kl) IIL(II Pp.1-111) (1 + I A(s + kl) P 11.,-1 I).
întru.cit lema, 3.1 dă o majorare pentru li P 11.1-1II, iar din lema, 3.2 rezultă>
că IA(a + kl)Pp..1-1 I este de asemenea mărginit, rezultă că există o cons-
tantă O depinzînd numai de T, c.> şi 1 0 astfel ca,
(3.24) ba:; 1 <0µ. 11/(a + Zµ.) -f(s + kl)II <µ.Op (IZµ - kll).
Da;că admitem acum ipoteza (D) în loc de (E), atunci-avem
b.t,,<µ. llf(a + Zµ) - f(B + kl)II L(IIP11,1-1II)

şi ţinînd seama de lema, 3.1, rezultă că (3.24) este de asemenea; adevărată.
Prin urmare (3.24) are loc atît în ipoteza (D) cit şi în ipoteza (E).
tn baza lui (3.24) avem succesiv
n-1 (m-2) Ai
~ ~ tXf p{-' O(j, i) bm-,, n-J<
1-0 , ... 1
n-1 (m-1)/\i .
< µ.O (1 - µ.c.>}-n ~ ~ pi-, tX' O(j, i) ( p(I nµ. - m11) + p(ljµ. - il I)} <
1=0 i=-0
(3.25)
n-1 (m-1)/\I
<µ.0 (1 - µ.c.>}-n[1ip (lµ.n - ml.I)+ .~ ~ tXl-i tX' O(j, i) p(ljµ. - il,I).
1-1 ,-o
unde am folosit faptul elementar
<m-1)
~
Al
pi-, tX' O(j, i) ~ 1, (1 - µ.c.>)_, <
{1' c.> 0~
~ -n
·, ... o (1 - µ.Ct>) , Ct>;;a,0, µ.c.> < 1,
subaditivitatea lui p şi·« + P = 1.
Fiind dat a> O, notăm
n-1 (m-1)/\1
I2 + I2 = ~ ~ pl-i ci' O(j, i) J>(ljµ. - li!},
• ; ... o , .. o
unde 11 (resp. 1 2) denotă suma, corespunzătoare indicilor i şi resp. j care

satisfac jjµ. - il I < a (resp. ljµ. - il I;;a, a). •
Evident că I 1 <n p(a). Să evaluăm deci pe 1 2• tn primul rînd
O <j <µ < T - a, O< il < T - 8 conform restricţiilor din (3.23) şi prin
111
urmare ljµ. - il I~ T :__ a~ T; decf p(I µj --- il l)~p(T). Pe de altă parte
(jµ. - i)..)2 . . .. . .
- -·ai- . - ~1,
.
deci .
I2 ~ p( T) nr,1 pi-, ct' G(j, i) (jµ. - i)..)2.

a 2 ;=O
Folosind relaţiile (3.8), (3.9) şi (3.10),,cap. II şi faptul că lot = µ,
0t + p = 1, deducem
;
~ p1-, ct' O(j, i) (jµ - i1) 2 = j 2 µ. 2 + 1 2 [ct2J (j - 1) + cxj] -
i~O ·
-- 2ct).. µj = (Â.O> - µ 2) j.
Prin urmare,
p(T} n~l (" 2) • _ p(T) n(n -1) (" ) _.,,.
I 2~ - - - LJ ,.,µ. - µ J - - -
2 2
. "'µ - µ. 2 ;: ;: : _
a 1-0 a 2
~n2 p(T) µ().. - µ) a- 2 •
Dup~ evaluările precedente, (3.25) devine

n-1 (m-l)M
!; t p{-i ctf O(j, i} bm-1.n-J ~
;-o i-o
(3.26)
~ 0(1 - µCt>}-n [nµp (I nµ - m).. I) + nµ.p (a} + a- 2 p(T) n 2 µ 2 (1- µ)].
Combinînd_acum (3.20), (3.22), (3.23) şi (3.26) conchidem că, există o
constantăO depinzînd numai de T, Ct>, l. 0 şi x astfel încît:
am.n~O [V(m).. - nµ.) 2 + nµ. ().. ~ µ.) + Vml (1 - µ.)+ml.(- µn) 2 +

(3.27).
+ nµp (lnµ - m)..I) + nµp (a)+ a- 2
p(T) n 2 µ 2 (1 - µ)].
Pentru (1 - µCt>}-" s-a folosit majorarea (3.18) şi restricţia
nµ. ~ T -;8 ~ T. Pu.nmd l,.

a
. t -
= -- , 8
l - µ avem µ
t - s·
= -- , 2
= v-·--
n 1n,
l.m = µn = t - s~ T - 8 şi, evident, pentru fiecare t, s, .o~ a-~ t ~ T,
fixaţi, l ➔ O cînd m ➔ oo, µ ➔ O cînd n ➔ oo. .
Din (3.27) rezultă atunci că am,n-+ O cînd m,, n.-+ oo.
Ţinînd seama că (în baza notaţiilor făcute)
a,n,n =n m ,J J.. (8 + il.)x - II

ii IJ
I. j .... 1
n Jp
,_ 1
(s + iµ.)x li
am arătat deci că şirul T. m = .8 J,;' ( + a i t n ):11 este un şir Caucby,
8
deci limita sa pentru n ~ oo există uniform în raport cut şi s.

112
pe
Din faptul că operatorul T 11 diri
Ii, o collstantă. Lipschitz fiind ( 1 - "'t n
notaţia precedentă
8
r•, este lipscliitzian
rezultă. şi relaţia
(3.8), ceea ce arată că U(t, s) dat de (3.7) poate fi extins prin continuitate
I\ - - -
de la D la D. Este clar deci că U(t, s) : D ~ D. Teorema-3.1 este demons-
trată.
Vom da în cele ce urmează proprietăţile de bază ale operatorului
U(t, s).
I\
PROPOZIŢIA 3.1. Fie x e D. Dacă are loc fie (D), fie (E), atunci există
o ·constantă O(T, <a>, 1 0, :c) = O, astfel ca
(3.28) li U(t, s)x - U(t, s)xll ~ 0(1 t - t I + P(I t - t I)
pentru O~s ~t~ T, O~s~t~ T.

Demonstraţie. Punînd în (3.26) l ,:
= -, µ
t
= -, a2 = l,l --- µ- =
m n
= y..:.m -:--~n cu.l >µşi făcînd apoi
m, n ~ oo, obţinem evident. (3.28)
.
(care implică faptul că t ~ U(t, s)a, este continuă). ·
PROPOZIŢIA 3.2. Dacă are una din ipotezele (D) sau (E), atunci există
o constant~ O, astfel încît.
I\
(3.2 9) li U(s + 't, s)x -

+ t, r)xll ~ Op(I r - s I), a, e D
U(r
pentru r, s, 't E [O, T]astfelcar + t, 8 + t E (O, rJ.lnplus(t, 8) ~u(t,s) x,

eate ccmtinuă pe O~ a"~ t ~ T, pentr·u-fiecare :c e D. .
Demonstraţie. Să notăm
Avem atunci :
ak = IIJ1 (s + kl) ~i"!1c-1(s):c•- - J1 (r-+ kl) P1.1c-1 (r)xll ~
~ IIJl. (s + kl) P1.1c-1 (s)a: - J)., (r + kl) P).,1c-1 (s)a:11 +

+ IIJ1 (r + kl) P1.1c-1 (s)a: - J1 (r + kl) P1.1c-1 (r)xll.
Cu aceleaşi argumente ca, în demonstraţia lui {3.24) deducem că
există o constantă 0 0 >
O, astfel ca
IIJ1 (s + kl) P1.1c-1 - J1(r + kl)Pi,rt-111~10 0 p(r - sl) = a
şi prin urmare avem : .
RIo oi& lB
Rezolvînd această inecuaţie, găsim cu uşurinţă
a,.~a"i b', iar b' = (1 -

i-o
l.Ca>)- 1 ~max {1, exp
.
TCu } = 01•
1 - l. 0eu
Prin urmare am dedus că-
(3.30)
Pentru l. =_!_şi n -+ oo, (3.30) implică (3.29) cu O = 0 0 0 1 -i, unde am

n
scris pe (3.7) sub forma
(3.31) U(a + -r, a):c = limco IT

ff-+ ,_
J-c (8 + i..!.) = .lim P-c (8)$.
1 n n co ;;•.n
(I)
ff-+
IDtima afirmaţie a propoziţiei rezultă din (3.28) şi (3.29).

= U(8 + t, 8):c este continuă în t uni-
într-adevăr, funcţia f(8, t)(IJ
form în raport cu 8 ( din (3.28)) şi continuă în 8 uniform în raport cu t,
(3.29) şi în plus are loc (3.8). D~monstraţia este completă.
Un rezultat ceva mai tare decît propoziţia 3.1 este: .
PROPOZIŢIA 3.3. .A.dmiţînd ipoteza (E), e(l)istă o conatantă O astfel
încnt
,.
(3.32) li U(t, s):c - U(-i, s)(IJll~Olt - -i), (I) e D, t, 1: e [s, T], O~s.
DemoMtraţie. Fie t > ,: şi n = [!__ 8
] , m = [,: 8
] O<l. <l.o. în ba.za
1 1
lemei 3.1 avem
li P1,n (s)a; - P),,m (8)mll = li i--m+l

ÎI J'J,(8 + i).) Pl,.m - P>.,m li~
(3.33)
=.e Kl. (n - m) M(Pi..m)•
Avem evident l.n-+ t - 8, )..m-+,: s cînd l.-+ O.

Cu argumentele din demonstraţia; corolarului 3.1 şi observaţia
3.1, cap. II, deducem că, de fapt, (3.27) implică
[!.-1]
(3.34) lim II J1(8 + il.) :c = 1-+ao
1+-ao ical
lim p '['-•] (8)$ =
)., Ţ
U(t, 8)$, (I) ED.
A
Ţinînd
seama că pentru :c e D, M(P'>..,n (8)$ este mkginit (conform
lemei 3.2), din (3.34) şi (3.33) rezultă (3.32) şi demonstraţia este completă.
A A
COROLARUL 3.1. .Admiţînd ipoteza (E), u (t, 8): D-+ D pentru
O~s~t~ T.
114
. . . . A .
Demonstraţie. Pentru {I) e D, M(P1.n (8)X) este mărginit (în baza

lemei 3.2), unde n = [t -1 8
]. Ţinînd
A
seama de (3.34)
.
şi ·de observaţia. .
6.2, cap. II,, rezultă U(t, 8) {I) eD

corolarul este demonstrat. şi
DEFINIŢIA 3.1. O funcţie (t, 8) ➔ U(t, 8), definită pe ·triunghiul O~8~
~ t E;;; T se numeşte „operator de evoluţie" dacă îndeplineşte urmă
toarele condiţii:
(i) ·u (t, 8) : DU(t, 8) c X ➔ X, 0 <8E;;; tE;;; T, t, 8 fixaţi;
(ii) U(a, s) = I •
. (iii) U(t, 8) U(8, r) = U(t, r), OE;; rE;;; 8E;;; tE;;; T;
(iv) (t, 8) ➔ U(t, s)a; este continuă pe triunghiul indicat, pentru
fiecare a; fixat în DU(t, 8).
TEOREMA 3.2. Funcţia ( operatorul} U(t, 8) definit de (3.7) este un
operator de e1:oluţie. ·
Demonstraţie. condiţie (adică
Ci)) este clar satisfăcută cu
Prima
D( U(t, 8}) = D. faptul că J 0(8){J) = {I) (prin con-
Condiţia (ii) rezultă din
venţie). Am văzut deja în propoziţia 3.2 că U(t, 8) satisface (i-v). Rămîne
deci de demonstrat (iii). Cu argumentele folosite pentru justificarea for-
mulei (3.34) putem deduce formula mai generală:
"t')
(3.35) U(8+-r, 8)$=1im II J-r:Jn 8 + i -
n (
lim II J 11 cn,(s+ib(n)){J),
a(n) _
{I)= {I) eD,
n➔ oo i-l 'n ft ➔ OO f-1
unde b(n) este un şir de numere pozitive, convergent la zero, iar a(n)
un şir de numere naturale astfel ca a(n) b(n) E;;; -r, lim a(b)· b(n) = ·T
n➔ oo
Fieacumr,t, Te [O, T]cur+T+t..; Tşia(n)=[n ;} b(n)=: •
Avem_!_ [n _!_] î 2. cînd n ➔ oo, prin urmare_!_ a(n) ➔ -r cînd n ➔ oo,

n t t n
Folosind acum relaţia evidentă
\
t ) n t ) t )
. II J,,n
a(n\ (
r +. t + i -
·
II J",. ( r + i - {I)=
n+aCn)
II (
Ju„ r + i- f1J
,-1 · . n ,-1 n , .. 1 n
şi avînd în vedere că (n + a(n)) _!_ ➔ t + -r cînd n ➔ oo, prin trecere

ri,
la limită (şi ţinînd cont şi de (3.35)), obţinem
U(r +t+ "T, r + t). U(r + t, r)a; = U(r + t + ., r) x

deci U(t, 8) satisface şi (iii). Demonstraţ-ia ei:;te deci completă.
115
3.2. LEGĂTURA DINTRE SOLUŢIE ŞI OPERATORUL DE EVOLUŢIE
Noţiunea de soluţie (tare) a problemei neautonome (3.1) se defineşte

asemănător ca, pentru problema (1.1) şi ~nume :
DEFINIŢIA 3.2. O funcţie u : [8, T] ~ X se numeşte soluţie tare. a
proble,p,ei (3.1) dao4 :
(i) u este continuă pe [8, T] şi u(s) = aJ, s e [o; T);
(ii) u este absolut continuă pe mulţimi compacte din (s, .T);
(iii) u este diferenţiabilă a.p.t. pe (8, T) şi satisface (3.1) a.p.t.
Peste tot în cele ce lirmează presupunem că au loc ipotezele {A),
(B) şi (C).
TEOREMA 3.3. Dacă problema (3.1) are o 8oluţie u pe [s, T] aceaBta
este unică,. iar. dacă mai ţ3ste 8ati8făc'Ută (ln plus faţă de (A), (B) şi (O))
şi una din condiţiile (D) 8au (E ), atunci
,.
u(t) = U(t, 8)aJ, o·~ 8 ~ t ~ T, aJ ED.
Demonstraţie. Tratăm pentru simplitate cazul s O. Pentru e = > o,

notăm cu us : [O, T] ~ X funcţia în scară care satisface problema apro-
ximativă.
A([ ; }) + u.(t) u.(t)-:- .u.(t ~•) e o, te [O, T],

{ = pentu t <
u(t) aJ O•.
(3.36) Ju (t) =
0 J.([ : ]-)u.(t - •l, pentm O~ t < T;
lus(t) = a:, pentru t < O.
Sub altă formă, u se mai poate scrie
[{-]
(3.37) u.(t) II Jc(ie):.v =
= ,-o P~.[l/&](O):.v, t < T.
Avtnd în vedere ~ { !]t t cînd • ➔ o, din (3.37), (3.7) şi (3.34)

rezultă că
[l/c]
(3.38) Iun u,(t) = lim II Jc(O + ie:):.v = U(t, O):c
c◄ O 111110 c➔ O
uniform în raport cu t e [O, T].

Dacă u este o soluţie a problemei (3.1), atunci aceasta este unica
soluţie, unicitatea arătîndu-se prin procedeul standard expus în demon-
straţia lemei 1.1.
116
Notăm
9c(t) = .- · u ,(t) + .u(t) - u( t - e:)

, a.p.t., . u(t) = x, pentru t < O,
e:
prin- urmare soluţia upoate fi scrisă sub forma
(3.39) u(t) = J 8 (t)(u(t - e:) + e:g.(t)), a.p.t. pe [O, T] ..
Combinînd (3.36) şi (3.39) deducem
llua(t) - u(t)II = IJJe([t/e:]e:) ua<t -e:) - Jg(t) (u(t -e:) + e:g.(t))II~

(3.40).
. .
~ IIJ1:([t/e:]e:)uc(t- e:)-J8 (t)u.(t- e:)11 + llJc(t)uc(t-e:)- Jc(t)(u(t-e:)+ e:g.(t)II~
Folosind reprezentarea (3.37) a lui u şi lema, 3.1, deducem că l!u.(t)II

estemajorată de o constantă independentă de e: şit, căci e:[t/e:] ~ t T. <
Dacă are loc ipoteza (E), atunci în baza lemei 3.2, M(u.(t)) este majorat,
de asemenea, de o constantă independentă de e şi t. Rezultă de.aici că,
dacă are loc fip (D)° fie (E), atunci
Folosind această m~jorare şi observaţia elementară c~ t - e:[t/e:] < e:,

din (3.40) obţinem ·
Notînd hc(t) = llu,(t) - u(t)II, avem deci
ţ3.42) hs(t) ~.(l - e:ci>)- 1 kc(t - e:) + e:(1- e:ci>>- 1llg,(t)II .+ Oe:p(e:),
unde· ·O> O este independentă de e: şi t.

Integrînd (3.42) pe [O, t], avem
(3.43) &
k8 (a)da - ~• .
k.(a - e:)da ~ . e:ci> ~c k.(a - e:)da + e:r( e:, t),
~o o 1 - e:ci> o
unde r( e, t) .= (1 - ""' )'." 1 ţ: 11 g.(s)!Ida + Oet p( s ).

Repetînd acum raţionamentul folosit în deducerea. relaţiei (1.11 ),
conchidem că (3.43) implică
(3.44) li U(t, O)x - u(t)II ..; "'( li U(s, O)x - u(s)Uda,
şi cu aceasta demonstraţia este terminată.
117
Din punct de vedere practic, mai impoitart e~te de cercftat r€ci-
proca teoremei 3.3, mai exact, de a, da criterii care să asigure faptul că
u(t) = U(t,_s)x este soluţia problemei (3.1); Cu alte cuvinte vom aborda
o problemă de felul (b) => (a) din teorema, 1.1. În general, analogia cu
cazul autonom se păstrează în acest sens şi are loc rezultatul:
TEOREMA 3.4. Presupunem că pentru fiecare t e [O, T], .A(t) este o
submulţime închisă a spaţiului X x X şi fie x e .ÎJ. Dacă are loc un'a din
ipotezele (D) sau (E), iar derivata~ U(t, s)x există în unele puncte (t, ·s)
dt
cm O ~ s ~t~ T, atunci U(t, s) x e D.A(t) şi~ U(t, s)x+.A(t)U(t, s)x30.
dt
Vom demonstra mai întli:
PROPOZIŢIA
3.4. Fie t fixat. în [O, T) şi St semigrupul ge1ierat de
.A(t) prin intermediul formulei exponenţiale (3.4) adică
S,(h)x · 1im( I+~n .A(t))-n

A➔ CX>
x, x e D(.A(t)) = D.
• Dacă admitem una: din ipotezele (D) sau (E ), atunci
(3.45) lim h- 1118,(k)x - U(t + h, t)xll = O, O~ t < T, "

x e D.
n.i,o .
Demonstraţie. Notăm· ak = llPl,•tft)x - J~(t)xll. Scriem pe ak sub

forma de mai jos : ,
ak = IIJ>.(t+ ki-.)P;.,k-1 - J).(t)(Jf- (t~II ~ ·nJ,.(.t + ki-.)P>.,k-1-

1
- J,.(t)P>.,1c-1II + IIJ >.(t)P>.,k-1 - J>.(t)(J1°'"1 (t)x)II =11 + 12,
unde pin 11 (resp. :12 ) am notat primul (resp. al doilea) ·te~ al sumei
din membrul drept al inegalităţii precedente. Întrucît lema 3.1-tµmizează
o barieră superioară pentru IIP).,t-ill, independentă de i-., t şi ·Jt, dacă
admitem (D), atunci {3.2) ne dă
(3.46)
unde O este o constantă independentă de ).., t şi k.

Dacă admitem ipoteza (E), atunci în ba.za lemei 3.2, .A(t)P>.,1--i are
bariere superioare independente de,._, t, k şi deci (3.3) implică de asemonea
o evaluare pentru 11 de forma (3.46), cu o altă constantă O, eventual.
Pe de altă parte avem, conform lemei 2.1 (a) (cap. II),
şi prin urmare
(3.47)
118
Rezolvînd inecuaţia (3.47) găsim imediat (ţinînd seama că a0 = O)
(3.48) " p(k1)
an~ AO{1 - A(l)rn ~ ~ O1 Anp(>..n), An ~ T,
1-1
unde 0(1 - A(l)r" ~ O exp T(l). = 0 1 (vezi (3.18)).

1 - Ao(l)
Luînd acum n = [h/ A], deci An ~ h, An ~ h cînd A~ O, din (3.48)
obţinem
de unde făcînd A~ O deducem (conform cu (3.34) şi (3.29), cap. II)
(3.49) li U(t + h, t)x - S,(h)xll ~ 0 1hp(h)
care implică
în mod clar (3.45).
Demonstraţia teoremei 3.4. Fie {t 0 , a) un punct în care t ~ U(t's)x
este diferenţiabilă, cu T > t0 > s ~ O. Avem atunci
D+ U(t, s)x/
t•t 0
= D+ Ult, t0 ) U(t 0 , s)xj , ... to
= D+ U(t 0 , s)x.
I\
Notînd z = U(t 0 , s) x, înseamnă că z e D (corolarul 3.1) şi deci
D + U(t, s)xl = D + U(t, t 0 )z\ = D + U(t0 , s)x,

1t=-to lt-to
unde D+ denotă derivata la dreapt:1.

în baza propoziţiei 3.4 rezultă, că D +81 (t)z 0 I
c-o
există şi
(3.50)
Pe de altă parte, din formula (1.12) (pe care S, o satisface fiind gene- 0
rat de .A(t0 ) prin formula exponenţială) avem, pentru orice punct t de
derivabilitate a lui t ~ S(t)z,
(3.51)
pentru unii x* e F(S,0 (t)z - x0 ), unde am notat S~(t)z derivata lui t ~ S,0 (t)-
în t, iar [x0 , y0 ] este un element arbitrar al lui .A(t0 ), ·
Ţinînd seama de (3.50), pentru t = O, (3.51) ne dă ·
(D+ U(t0, s)x + Yo, x*) ~ (l)llz - x 0 llll 2 =(l)II U(t0 , s)x - a:0 11 2,V[a:0 , y 0 ] e .A(t0 ),
(3.52)
119
unde x* este . un· element din
F(z - x0) = F( U(t0 , s) x - x 0 ).
!ntrucît t ➔ U(t, s) este derivabilă · în t = t0 , şi folosind ii:otcza.

(O), rezultă că, pentru fiecare h e )O, Ao), există [a:M y,J e .A(t0) astfel încît
a:,.+ hyh = U(t0 - h, s)x = U(t0, s)x - hD+ U(t0, s)x + hr(h),
unde r(h) ➔ O cînd h ➔ o, prin urmare
(3.53) y,. + D+ U(t 0, s)a: = -1 (U(t 0 , s)x - a:A) + r(h).

.h
Înlocuind în (3.52) pe [x 0 ,y0 ] cu [x,., y,J şi ţinînd cont de (3.53)

obţinem ·
1
(3.54) - li U(t0 , s)x - x„11 2 + (r(h), x*) ~ eull U(t0 , s)a: - tchll 2 ,
h
unde x* e F( U(t0 , s)x - a:h).
Din (3.54) deducem imediat
1
(3.55) h- 111 U(t0 , s)a: - x,,11 ~ - - l i r(h)II
1 ·- heu
care implică evident două, fapte şi anume
(3.56) 11,- 1 11 U(t 0 , s)a: - a:,.JI ➔ O cînd h ➔ O;
(3.57) l! U(t0 , s)x - x,,11 ➔ O cind' h ➔ O. ·

Dar (3.53) şi (3;56) arată că
(3.58) II-Y1a + D+ U(t ,:s)x!I ➔ O cînd li ➔ O.

0
Notînd DU(t0, s)a: derivata lui t ➔ U(t, s)a: în t = t0, din (3/57)
şi (3.58} rezultă_ că ·
[ U(t 0 , s)a:, - D U(t0 , s)a:] = lini [x117 y„J e :A{t0 )

11 ... 0
şi cu aceasta demonstraţia
este completă.
TEOREMA 3.5. Ji'ie X un spaţiu reflexi'V şi .A.(t) tnchisă pentru fieca-re-
. . ' "
t F. [O, T]. Dacă aTe loc ipoteza (E ), atunci pentru OTice x e D şi O.~ s ·< T„
.
problema (3.1} are o soluţie unică u dată de fl>rmula (3.7), adică .
. _1,.(t) = U(t, s)x =

,.Jim II
n
... ~,~1
(
I t - 8 (8 + it-- -8)
+--.A
n n
)-1 x, s ~ t <T
,...
şi în plus u(t) e D.
120
Demonstraţie .. Propoziţia 3.3 arată că t ~ U(t, s)x este Lipschitz
-continuă· şi cum X este reflexiv, această funcţie este a.p.t. derivabilă pe
(s, T). Concluzia teoremei rezultă deci din teorema 3.4. Faptul suplimen-
tar că u(t) e D" c
-
D rezultă din corolarul 2.1 şi cu aceasta demonstraţia
este completă.
Observaţia 3.1. Condiţia de reflexivitate a spaţiului X este pusă
numai pentru a asigura faptul că funcţia lipschitziană t ~ U(t, s) x este
a.p.t. derivabilă.
Teorema 3.4 rămîne deci adevărată pe acele spaţii Banach X pe
care funcţiile lipschitziene sînt derivabile a.p.t. În plus se vede că ipoteza
din condiţia (E), ca f să fie cu variaţie nemărginită, a fost folosită numai
pentru demonstrarea lemei 3.2. Rezultă deci că toate rezultatele prece-
dente rămîn adevărate (cu aceeaşi demonstraţie) dacă admitem numai
continuitatea lui f şi )P-ma 3.2 (sau orice condiţii care să implice lema
3.2). Desigur, dacă f-este cu variaţie mărginită şi (D) are loc, atunci ipo-
teza (E) are de asemenea loc şi deci lema 3.2 este adevărată.
Observaţia 3.2. Teorema 3.4 este o generalizare substanţială a rezul-
tatelor lui Kato [2] care presupune că A(t) sînt univoci, X* uniform
convex, w = O şi llf(t) -J(-r)II = I t - -rl. Condiţia de continuitate
a funcţiei t ~ S(t)x pmă de Kato, eEte mai restrictivă decît ipoteza (E);
după cum vom vedea în rezultatul de mai jos :
PROPOZIŢIA 3.5. Fie A(t) operatori univoci satisfăcînd (A), (B) şi (C).
Dacă este satisfăcută următoarea condiţie de continuitate :
(3.59) IIA(t)x - .A.(-r)xll ~ I t - 't' IL(II xll)(l + A(t)xll), x e D, t, -r e [O, T].

atunci are loc
(3.60)
pentru O < A < 1, AW <

.
.!.2 ,
.
t, -r e [O, T], unde L este ca in ipoteza
(D) (monoton crescătoare de la R+ la R+ ), iar L 1 o funcţie de acelaşi fel
ca L(L1(r) = 4L((r l)K).+
Mai mult, dacă X* este uniform convex şi R(I AA)(t)) = X, +
O < A< Ao, O ~ t ~ T, atunci (3.60) implică (3.59) cu L = L 1 ;
Dem<YnBtraţie. Fie a; e 15. Avem .
IIJi(t)x - J>.(-r)xll = HJ>.(ţ.)(I +•M(t)~h(-r)x - J>.(t)(l+ M( 't'))J>.(-r)xll ~
~ (1 - AW)- 1 ll(I +u(t))J,.(-r)x - ( I + AÂ('t"))J>.('t')XII =

= A(l - Awr 1 11A<t> J>-<'">a: - A('t')J,.(-,:)xll ~
~ 2Alt - + 11.A(-r)J).('t')XII ~
-rlL(IIJ>.('t')XII (1
~ 2AI t ~ 't" IL(IIJ>.(-r)xll) (1 + (1 -Aw)- 11A( t")xl) ~
~ 4AI t - "'IL(IIJ >.(-r)x)(l + l·A(:tt)xH,
121
unde am folosit majorarea (1 - A r 1 < 2, inegalitatea .Ai (-r )x =
= .A(~)J).{-r)x şi 11.A>.(-r)xll ~ (1 - i,)- 1 I.A.(-r)xl (lema 6.1, cap. II).
Fie acum un z e D. Avem
IIJ,.{-r)xll ~ llzll + UJ,.(-r)X - zll = llzll + IIJ,.(-r)x - + A.A (-r)zll ~

J,.(-r)(I
~ li zll + (1 - i. )- 1 li x - z - i..A.(-r)zil ~ llzU + 2(11 xii + llzll + 11.A.(-r)zll).
!ntrucît t ➔ A(t)z este continuă pe [O, T] (conform ipotezei (3.59) în

care lucrăm), ea este mărginită şi deci însuşi IIJ,.(-r)xll ~ K(l + li xii),
unde K = max (2, 3 llzll + a), cu a~ 11.A(-r)zll. Am arătat deci că(3.59)im-
. plică (3.60) cu L 1(r) = 4 L((r + l)K).
Să demonstrăm acum ultima afirmaţie, deci plecăm de la (3.60)
ca ipoteză.
în primul rînd, pentru t = o, (3.60) arată că
ceea cc implică J ).{ T)x ➔ x cînd ).. ➔ o, A,.( T)X - y şi cum .A.(-r) este
. demiîncbis (cap. II, propoziţia 2.3) rezultă A,.(-r)x ~ A( T)X. Pe de altă
parte, (3.60) se mai poate scrie
IIA,.(t)x - Â;.(-r)tl = ·.uA-1 (x -J;.(t)x) - )..-1 (x - J,.('t)xll ~

~ lt - 't IL1(11 xll)(l + I A(t)x I)
ceea ce implică
IIA(t)x - A( 't')xll ~ lim inf IIA;.(t)x - A;.(-r)xll ~ lt - -:- IL1(1l xll)(l+ IA(t)x 1)-
Â➔O
Demonstraţia este completă.

Observaţia 3.3. Ipoteza (B) făcută asupra familiei A(t) care inter-
vine în ecuaţia (3.1), adică ipoteza că D(.A.)t) este independent de t, este
restrictivă şi, deşi în multe cazuri este satisfăcută, rămîne totuşi o ipoteză
nu prea naturală. În unele cazuri particulare, nu se mai face o astfel de
jpoteză.
Expunem în acest sens următorul exemplu:
Fie H un spaţiu Hilbert real cu produsul scalar (. , . ), iar f: H ➔ R
o funcţie proprie (adică neidentic egală ~ + co) convexă şi semicontinuă
inferior. Notăm cu 8f diferenţiala sa (definiţia 1.1, cap. II).
Definim funcţia f* : H ➔ R prin
f*(v) = sup {(u, v) - f(u)}.

ueB
Funcţia f* se numeşte duală (polară) lui f şi este de asemenea, proprie,

convexă şi ~emicontinuă inferior.
Enunţăm acum (fără demonstraţie) un rezultat al lui .J.C. Peralba [3]:
Fie cp : [O, T] X H ➔ ] - co, +co] verificlnd ipotezele:
(H1 ) Pentru fiecare t e [O, T], funcţia u ➔ cp(t, u) este convexă,
proprie 1i semicontinuă ~nferior.
122
(H 2) Există două funoţ-ii f1 : H -► R+ şi 12·: [O, ·T] -► R astfel. oa :
(a) f 1 este lipschitziană, de constantă p ;
(b) / 2 este absolut continuă pe [O, T] şi derivata sa
~ e L'([O, T]);
(c) y(t, u) ~ y(s, u) + f 1(u)I J~(t) - f 2(s) I, t, se [O, T], unde y(t, . )
~sţe duala lui cp(t, • ). _.
.Atunci pentru fiecare re e D( cp(O, • )), problema
du(t) + ocp(t, u(t)) 3 o

dt
{
u(O) = x
admite o soluţie unică pe [O, T] (în sensul definiţiei 3.2).

ln acest caz A(t) = ocp(t, • ) şi nu s-a făcut ipoteza că D(A)(t)) este
independent de t.
3.3. ECUAŢIA CVASIAUTONOMĂ
Vom considera acum următoarea problemă cu valori iniţiale ·:
du(t) .
(3.61) -""'-'-- + Au(t) 3 /(t), u(s) = x, a.p.t. pe [s, T]
dt
numită sugestiv ecuaţia cvasiautonomă.

Se observă că (3.61) este un caz particular al problemei (3.1).
Admitem că membrul drept al ecuaţiei (3.61) (adică f: [O, T] -► X)
este continuu, cu variaţie mărginită, iar A c X X X este astfel încît
.A + CJll este acretivă, CJl fiind un număr real arbitrar, dar fixat. Notăm
.A(t) = .A - f(t), h.(t) = (l+l.A(t))- 1 , J;. = (l+l.A)-1, l.CJl <1, l. > O.

Este uşor de verificat că re e D(J;.(t)) dacă şi numai dacă x - >-..f(t) e D(J;.}
şi J>.~t)x = J;.(x + >-../(t)), pentru re e D(J;.(t)) .
. Avem deci
IIJ>.(t)x - J">-( T)XII = IIJ;.(x + )..j(t)) - J>.(x + 'A.f( T)II ~

.(3.62)
~ 'A.(l -ACJl)- 111/(t) - f( 't')II
pentru x e D(J;.(t)) n D(J;.( :r)).

·· Evident· D(A(t))= D(A) şi deci ipotezele (A) şi {B) sînt satisfăcute.
Mai mult, {3.62) arată că sînt satisfăcute ambele ipoteze {D) şi {E). · · · ·
12·~1
:Ipoteza (C) revine în acest caz la condiţia
R(I) +U(t).) =-R(l+U.) -i,.f(t)::, D(.A), O<X <).0 ,-,t e [O,,T]
care se mai poate scrie sub forma
(3.63} R(l-+AA.) => U (D(.A) +Af(t)), O <A <Au, Âc.> < 1.

O~l~T
Ţinînd seama de rezultatele precedente în legătură. cu ··_soluţia

problemei (3.1} (în special de teoremele 3.1 şi "3~5) putem da următorul
rezultat de sinteză.:
TEOREMA 3.6. Dacă .A + c.>I este acretivă, funcţia f: [O,T] ~ X
este continuă şi are loc (3.63), atunci
(3.64) IT (z + t -n sA)- [x + ţ -n sf(s + i) t -n s)]x = U(t, s)x

lim ,-1
n➔ ClO
1
există pentru x e D(A ), O -~ s ~ t ~ T, iar V(t ,s) este operator de evo-

luţie pe D(.A}. 1n plus:
(a) Dacă u este soluţie tare a lui (3.61) ou a, e D(A), atunci
u(t} = (U(t, s}x.
(b) Daoă mai presupunem în plus că f este 1i ou 'Variaţie mărginită
pe ..[O,
.·
Tj, atunci:,. A.
1°. U(t, s}: D(A) ~ D(A), iar t ~U(t, s)x este Lipschitz continuă
A .
pentru x e D(A} ;
A
2°. Dacă X este reflexi'D, iar .A închisă,

A
atunci u(t) = U(t, s)a:, a, e D(.A)
•
este soluţia problemei (3.61), unde D(.A) este domeniul generalizat al lui
A (cap. II, § 6).
3.4. SOLUŢII PERIODICE
. , Ne va interesa soluţia problemei
(3.65) du(t) + .A(t)u e o,

dt
(3.66} u(O) = u(T), T > O.
Condiţia (3.66) implică periodicitatea soluţiei u a lui (3.65) cînd
aceasta există pe întreaga, semiaxă. Din acest motiv (3.66} se numeşte
condiţie de periodicitate. _
întrucît U(t, s) satisface (3.8) şi duce pe D în D (notaţiile fiind cele
de la începutul acestui paragraf) dacă c.> < o, atunci conform principiului
de punct fix al lui Banach există x 0 e D, astfel ca, U(T, O)x0 = a:0 •
A -
Ceea ce este mai interesant este faptul că a:aaparţine chiar luiD c D.
Mai precis, dăm rezultatul:
• · .TEOREMA 3. 7. .Admitem ipotezele (A), (B ), (C), (D) şi tn plus presu-
punem. că funcJia f din (3.2) este cu 'DariaJia mărginită . .Atunci ea:istă
124
A
tV0 e D astfel încît U( T, O)a:0 = x 0 • Dacă mai admitem că A(t) este închisă
pent,u fiecare t e [O, T], că t ➔ A(t)a: este periodică de perioadă T şi că
X este refl,ea:i'O, atunci (3.65)admite o soluţie periodică unică, de perioadă T.
Demonstra_tie. În primul rînd, fiindcă U(T, O): JJ ➔ iJ este Lips-
chitzian de constantă ,. eCt.lT < 1, există ·un:· a:0 e D~ astfel ca a:0 = U(l, 'O)a:0.•
Arătăm că a:0 e D.
1n primul rînd, folosind aceleaşi argumente, rezultă că şi operatorul
i.!..)
PT1n.a = IÎ J T/n ( are un punct fix unic Xn e D, căci are o constantă
Vom
i-1 n
Lipschitz egală cu(l - "':
demonsţra că a:,. ➔
r• < 1.
a:0 cînd n ➔ oo.
într-adevăr, avem ·
. .
li X,. - Xoll = li PT/n,n aJn - Xoll · E:; li PT/n,n Xn - PT/n,n Xoll +
+ lip,.,•.• /!)o - /!)oii ;;; ( 1 - "': r„ li /1)• - /!)oii + li P,.,.,. /!)o :._, /!)oii•
Prin urmare, notînd b. =(1 - "':)-•, am obţinut
ceea ce implică x,. ➔ aJo cînd 11, ➔ oo, întrucît
liro
fl ➔ OO
PT/n,n X 0 = U(T, O)aJo = X0•
'
A
Pentru a arăta .că a:0 e D este acum suficient să verificăm faptul
că 1...4.(T)axl este mărginit (cap. II, observaţia 6.2).
Notăm
Folosind observaţia 6.4, lema 6.1, (4), cap. II şi (3.4) deducem:
(3. 6 7) 41 !)p. ,•. ,_1/l)·I ;;; IIA,.,.(z!)p. ,•. 111 ;;;

= IA( z: )J..,.(z I-
.;;; (1 -w ! r!A(z !)PT1•.•+(1 !n +JJt( Z!)- -w 41-1
125
Pe de altă parte
A
11 Pr1n.i-1X,i - Pr1n.1-1i0 II ~ Xn - i 0II, V Xo e D,
şi întrucît w
Prtn.i-1 0 este mărginit (conform lemei (3.1), rezultă că şi
Prtn. i-1 (I)" este mărginit, deci (3.67) implică
,(3.68) (
a,< 1 ---;- CJ)T )- 1 a,_1_+ kllf-;-
( lT) - f ((l T)
-1)-;- I_
unde k > O este o constantă independentă de l şi n.

Ţinind seama că (1 - ! )-i < 1, (3.68) ne dit
(3.69) n = 1, 2, ..•
unde V este variaţia lui f pe [O, T].

Ţinînd seama de notaţiile făcute, (3.69) înseamnă
{3.70) I .A.( T)(l),. I < ( 1 - 7(J)T)-n I .A.(O)x„ I + VK.

Utilizînd încă o dată (3.4), avem
I .A.(0)(1),.1 O fiind independentă de n, deci (3. 70) implică
n = 1, 2, ...
şi prin urmare I .A.( T)a:n I este mărginit, deci % e D.

Am ţinut seama că (1 - bn)- 1 ~ (1 - eT(&))- 1 cînd n ~ oo.
Dacă X este reflexiv şi au loc şi ipotezele din ultima parte a teoremei,
atunci ştim deja că u(t) = U(t, O)a:0 este unica soluţie a lui (3.65). Cum
u(t + T) = v(t) este de asemena soluţie pentru 3.65) şi v(0) = u( T) =
= U( T, 0)(1)0 = x 0 rezultă că u(t + T) = u(t) pentru toţi t ~ O. Demon-
straţia este completă.
Observaţia 3.3. Nu trebuie să fim surprinşi că uneori considerăm
A -
soluţii ale cuaţiei (3.1) cu u(O) = x, a; e D sau a: e D ::, D = D(A)(t)
(teorema 3.4), adică cu condiţii iniţiale din mulţimi mai ample decîţ D(.A.(t)),
deoarece noţiunea de soluţie este înţeleasă în sensul definiţiei 3.2, adică
u(t) e D(.A.) a.p.t. pe [O, T], deci u(O) nu aparţine în mod necesar lui
D(A(t)). Teorema 3.4, de exemplu, arată că în punctele t în care u(t) =
= U(t, B)(I) este derivabilă, u(t) e D şi (1.1) este verificată în aceste puncte.
Pentru cazurile cînd ii(t) e D(.A.(t)), V te [T, O], atunci condiţiile iniţiale
(1) trebuiesc luate evident numai din (D(A(O)).
Un alt punct de vedere de a trata problema existenţei soluţiilor

periodice pentru (3.65) este un principiu de ordin calitativ şi anume, de a
admite existenţa unei soluţii cu o comportare specială la infinit.
126
Dăm în acest sens rezultatele de mai jos :
TEOREMA 3. 8. Fie X un spaţiu reflexiv şi presupunem că următoarele
condiţii stnt satisfăcute: .
(i) D(.A(t)} =
D independent de te [O, +oo) R+ şi A(t): De X-+ =
.-:-+ -X este m-acretiv şi univoc.
(ii) Funcţia t-+ .A(t)x este periodică de perioadă T şi continuă,
pentru fiecare 'flJ fiflJat tn D.
(iii) Problema lui Oauchy pentru ecuaţia
(E) du(t) + .A(t)u(t) = O

dt
admite soluţie unică prin orice punct (t0 , x0 ) e R+ X D şi există o soluţie
u 0 a lui (E) astfel ca liro it 0(nT) să existe.
~co
.Atunci (E) admite cel puţin o soluţie periodică de perioadă T.
Demonstraţie. Considerăm şirul
(3.71) u,,(t) = u 0 (t + nT), te R+, n = 1, 2, ...
Este clar că u 11 sînt tot soluţii, adică
dun(t)
(3.72) --'- + .A(t)u (t) = O, a.p.t. pe R+.
dt
şi prin urmare
~ (un(t) - Um(t)) =- (.A(t)un(t) - .A(t)u111 (t)). a.p.t. pe R+.
dt
de unde printr-un procedeu standard obţinem·
(3.73) llun(t)- 'Um(t)II < llun(O)- Um(O)II = llu 0 (nT) - u 0 (mT)II, V te R+

m şi n fiind numere naturale arbitrare.
Conform ipotezei, (3.73) arată că
lim Un(t) = u(t), t E R
ff-+00
_există uniform pe R+ şi în plus mai avem

(3. 74) u( T) = lim Un( T) = lim Un+ 1 (0) = u(O).
R-+CO fl-+CO
Pe de altă parte, u„ este o soluţie integrală a ecuaţiei (E), adică

are loc
llu,,(t) - xll 2 < '
llu,kr) - f1Jll 2 +2t <-.A.(6)x, u,,(8) - x) dO,
(3.75) ·
a; ED, Q < 't' <t
de unde prin trecere 13'. limită obţinem
llu(t) - f1Jll 2 <

'
)lu(-r) - xll 2 +2t_ (-.A.(O)x,u(O}-x), d8,0<-r<t, flJED
.
(3.76)
adie~ -u este de asem~nea soluţie integrală a lui (E).
,
:127
Cu explicaţia dată lui (2.29), (3.76) implică
(3.77)
'
(u(t) - u(-r) - a:),<:~~ ( ~A(8)x, u(8) - (1)), d8.
.
Se poate verifica UŞ(?r că: u0 fiind absolut continuă pe mulţimi

compacte din R+J implică aceeaşi proprietate şi funcţiei -zi şi cum X este
reflexiv, rezultă că u este a.J>.t. derivabilă pe R+. Din (3.77) deducem
că pentru orice a:* e F(u(t 0 ) - (I)) are loc următoarea relaţie
(u(t0 + h) - u(t0 },a:*) <:)

r'o+h ( - A( 6)a:, u( 8) - a:), d8,
Io
t0 fiind un punct Lebesgue al funcţiei ( - .A(t)a:, u(t) - x), şi de deriva-

bilitate a funcţiei u. ·
Împărţind cu h şi făcînd apoi k-+ o,. obţinem
( du(t) I 'a:*) <:
dt ,_,0
<- A(to),u(to) - $),
şi prin urmare există (I)* e F(u(t 0) - $) astfel ca
(
- .A(to)$ ._ du(t)
dt
I ,_,0
'(I)*) >O
Cu alte cuvinte, am arătat că .
<- .A(t)a: - du~t) , u(t) -

dt
(I)> ;;;, o,
,
a.p.t. pe R+, (I) e D.
Cum A(t) este maximal acretiv, inegalitatea precedentă implică
u(t) e D(.A(t) =D a.p.t. pe R+ şi - du(t) = A(t)u(t) a.p.t., adică u es~
dt
şi soluţietare.
Faptul că u este şi periodică, de perioadă T, rezultă din (3.74) şi
astfel demonstraţia este completă.
Dacă funcţia (t, $) -+ .A(t)(IJ este continuă, renunţăm la restricţia
ca X să fie reflexiv şi anume:
TEOREMA 3.9. Fie X -zm spaţiu Banach şi presupunem aăedrate
următoarele condiţii :
(i) (t, (I)) --+ A(t)(IJ este continuă de la R+ x X la X, iar t --+ A(t)(IJ
este periodică de perioadă T > O.
(ii) .A(t): X--+ X este acretiv pentru V te R+.
(iii) Există o soluţie u 0 a ecuaţiei (E) din teorema 3.8, pentru care
lim u 0(nT) e(J)istă.
fl ➔ OO
Atunci (E) admite cel puţin o soluţie periodică de perioadă T.

Demonstraţie.
Folosim .şi în acest caz şirul u" definit de (3.71). Şi
în acest caz are loc (3.73), adică u"(t)--+ u(t) cînd n--+ oo, uniform.pe R+.•
Rezultă că .A(t)u"(t) --+ A(t)u(t) cînd n --+ oo, uniform pe compacte din
R+, deci u;(t) = - A(t)un(t) este uniform convergent pe compacte din
.J28
R+, incit se poate trece la limită pentru n ~ oo, după care obţinem u'(t) =
= - .A(t)u(t), adică u este soluţie a lui (E) (care este în acelaşi timp
periodică, de perioadă, T). Demonstraţia este completă.
3.5. APLICAŢII LA ECUAŢII PARABOLICE NELINIARE

Fie O un domeniu mărginit din R"' cu frontiera suficient de regula.tă,
iar H"'(O) şi Hf(O) spaţiile Sobolev uzuale. Fie b(t) c R x R o mulţime
maximal monotonă despre care presupunem următoarele:
(3. 78) D(b(t)) = D - independent de t, O e D,~ O e b(t)O, V t > O
(3. 79) Există o constantă O > O, astfel incit pentru t, -r > O, (1) e D,
'J/ e b(t)(l), există w e b( "t') (1) astfel încit
111 - wl < 01 t - i 1(1 + la.:I).
Pentru fiecare t > o, definim b1 (t) c L 2(0) x L 2(0) prin
(3.80) b1(t) = {[u, v], u, v e L 2(0), 'V((l)) e b(t)u((l)), a.p.t. pe O}.
Este clar că b1 (t) est maximal monoton în L 2(0) x L 2 (0).
Mai -amintim că pe spaţiile Hilbert noţiunile de mulţime „maximal
monotonă" şi m-monotonă sînt echivalente, iar acretivitatea este echi-
valentă cu monotonia.
Avem evident
(3.81) O e b1(t)O, Vt ;;;i= O şi D(b1(t)) este independent de t.
r;uăm X= L 2(0) şi definim
(3.82) .A(t) u =- du+ b1 (t)u
cu D(.A(t)) = H 2(0) n Hă(O) n D(b1 (t)), unde A denotă operatorul lui

Laplace.
Se ştie că .A(t) este maximal monoton (Brezis, Crandall, Pazy [1 ])
şi prin urmare ipotezele (A), {B) şi (C) sînt satisfăcute. De fapt, R(I) +
+lA(t)) = L 2(0) şi deci este satisfăcută o condiţie maţ tare ca (0).
Vom arăta că este satisfăcută şi condiţia (ipoteza) {D). Fie k e L 2(0).
întrucît R(I + lA(t)) = L 2(0), Vt ;;as O, l > O, există u1 şi u 2 din
D(.A(t)) astfel ca
Ui - lAu1 + lv = h,
1 v1 e b1 (t)u1
U2 - ).ÂU2 + ÂU2 = h, 'V2 E b1(t)U2, u, E D(A(t)),

i = 1, 2, şi prin urmare
(3.83) 'U1 - U2 - l.(AU1 - Â'Zt2) + l(V1 + 'V2) = o.
Înmulţind (3.83) cu u 1 - u 2, integrînd şi ţinînd seama de monotonia
lui - A ( deci -t (Au,_ - A u2 )(u1 - u2 )da, ;;. O) obţinem
(3.84) li u1 - u 2e 11 2 + l ~o (vi((l)) - 1'2((1))! (u1((1)) - u 2 ((l)))d(l) < O.

i-e, &78 129
. Din ipoteza (3. 79) rezultă că există w(x) e b(t)u 2(x) astfel ca
Ţinînd seama de această relaţie şi de monotonia lui b(t) deducem
(v1 (x) - v 2(x)(u1(x) - u 2(x)) = (v1(x) - w(x) +

+ w(x) - 1'2(x)(u1 (x) - u 2(x));;a,
~ (w(x)-v 2(x))(u1(x) - U2(x)) ~-OI t - i I (1 + Iu 2(x) I (u (x) -

1 u 2(x) I
şi deci din (3.84) rezultă
li U1 - u2f1 2 < 'J...01 t - 't I ~n (1 + I u 2(x) I) ( I u1(x)- u 2(x) ldx <

(3.85)
l
< 'J...01 t - -i.l ((µ('1))2 + 1lu21J(llu1 :._ u21l).
Pe de altă parte avem
Ui = J,.(t)k, U2 = Ja,(i)k şi JA(tt)O = O,
deci
Am arătat deci (conform lui (3.85)) că
(3.86) IIJ,._(t)k - J,._('t)kll < 'J...0lt - ii (01 +llkll)
adică (D) este satisfăcută cu L(r) = 0 1 + r.

Ar fi fost de făcut aceleaşi calcule dacă în loc de It - -i I din (3. 79)
am fi luat, pentru mai multă generalitate, lf(t) - f(i) I cu f continuă şi
cu variaţie mărginită.
Ipoteza (E) este cu atît mai mult satisfăcută, întrucît în acest caz
este clar că (D)-+ (E).
Ţinînd seama de teorema 3.5, avem
TEOREMA 3.10. !n ipotozele (3.78) şi (3.79),pentrufiecare u 0 e H 2(!l) n
nHă(Q) n D(b 1 (t)), există o soluţie unică u: R+ -+ L 2(0) a problemei
81t(t, x)
--- -
at
• (t,
a'U, X
) + (b (t)u (t, x) 3 O, a.p.t. pe R + X !l
u(O, x) = Uo(X) pe n,
u(t, x) = O pentru t ~ O, x e an.
!n plus, u(t, . ) e H 2(0). n Hi(n) n D(b1(t)), t ;;a, O şi u este lipsckit-
~ian continuă în raport cu t pe compacte din R+.
130
În acest caz teorema 3. 7 devine :
3.11. .Admitem -ipoteiele
· .... • TEORl!:MA teoremeţ 3.10. .Atunci -pentru
jitcare T > 'O~ ·probl-ema· . · ·
au(t a;) ' . .
-'"""'"'- - Au(t, x)
at
+ b(t) (u(t, x) 3 o, a.p.t. pe R+ xn
u(O, x) = u(T, x) pe n
u(t, a;).=.0 pe R+ X 80
admite o soluţie unică u : R+ ➔L 2 (0), astfel ca
u(t, . ) E H 2(0) 0 ffl(O) 0 D(b1(t)).
;.. Dacă b(t) este definită pe într.eg R+ şi deci este periodică de perioadă
T, la fel este şi u. .
Un exemplu de operator mult1voc b(t) care să satisfacă (3. 78). şi
(3.79) este următorul: · · ·
[ -t, t], dacă ro= o,
b(t)x = · t(l + ro), . dacă ro > O,
{
t(x -1), dacă ro< o·
Rezultatele din § 1 se datoresc lui Crandall şi Liggett [lJ. Pentru § 2 s-a folosit teza lui
Benilan [31, unele din rezultatele privitoare la existenţa soluţiilor integrale (de exemplu teorema
2.2) fiind stabilite (independent de Benilan)-şi de către V. Barbu [5]. Cu excepţia teoremelor
3.8 şi 3.9 demonstrate de N. Pavel [6], rezultatele din § 3 se datoresc lui Crandall şi Pazy [3].
Precizăm că demonstraţia teoremei 3.4 expusă aici este ceva mai simplă declt cea dată
de Crandall şi Pazy; autorul căutlnd să conducă raţionamentul respectiv clt mai aproape de cel
din cazul autonom, adică de cel folosit ln demonstraţia teoremei 1.1.
Rezultatele din § 3 sint mai generale dectt cele ale lui Kato [2], fapt explicat precis ln
observaţia 3.2 şi propoziţia 3.5
CAPITOLUL IV
ECUAŢII NELINIARE DE EVOLUŢIE ATAŞATE OPERATORILOR

CONTINUI ŞI DISIPATIVI
§ 1. DESPRE TEOREMA LUI PEANO PE SPAŢII BANACH X INFINIT

DIMENSIONALE
în cele ce urmează vom studia problema existenţei soluţiei ecuaţiei :

du(t)
(1.1) - - = .A(t)u(t), t ~ O,
dt
unde funcţia (t, (1)) ~ .A(t)(I) este continuă pe anumite submulţimi din
R+ x X şi ia valori în X. Forma clasică sub care se întîlneşte ecuaţia
(1.1) este
(1.2) du(t) = JJ'(t, u(t)),

dt
unde F(t, ·) = .A(t), .A(t) fiind un operator neliniar pentru fiecare t fixat
în D(.A(t)).
Forma (1.1) vom vedea că este mai comodă atunci cînd impunem
condiţia de disipativitate lui JJ'(t, • ).
Pe spaţiile finit dimensionale, clasica teoremă a lui Peano afirmă
că dacă membrul drept al ecuaţie (1.2) (sau 1.1) este continuu pe o mul-
ţime de forma [O, TJ x S(x0 , r), atunci există cel puţin o soluţie u.: (O, T 1 ]X
x 8(tc0, r) a, ecuaţiei (1.2) verificînd condiţia iniţială u(O) = fCo, unde
O< T 1 <;; T, iar 8(fC0 , r) = {x e X, llx - x0 ll =s;;;; r}. în general T 1 =
= min ( T, ~ ), M = sup {IIF(t, x) li, (t, x) e [O, T] X B(x0, r)}.
Pe spaţiile Banach infinit dimensionale, teorema lui Peano nu mai
este adevărată. Primul contraexemplu care a ilustrat acest aspect a fost
dat de Dieudonne (Bourbaki [1], p. 25).
Reproducem o versiune ceva mai simplificată a acestui contraexemplu,
după cum urmează :
Fie (c0) spaţiul Banach al tuturor şirurilor numerice x= (xn)f,
cu (I)•~ O cînd n ➔ oo, dotat cu norma 11(1)11 = sup { 1(1)11 I, n = 1, 2, .... }.
Considerăm funcţia, f: (c0 ) ~ (c0 ), definită de /((1)) = (2~1),
(1) = (x,.) e c0 • .
Pentru a arăta că/ este continuă, fie al= (a:!) e (c0 ) şi (1) 0 = (m~) e (c0 )
astfel cam"'~ m0 cînd k ~ oo, în topologia lui (c0 ). Demonstrăm că/(al') ~
~ f(m 0) cînd k ~ oo, adică, fiind dat li > o, există k(e) > O astfel ca
(1.3) VIm! I - VIm~ I < e 11, pentru k ~ k(e), n = 1, 2, ...
132
fapt echivalent cu
li/(~) - /(a:0)11 < e, Vk ~ k(e).
Presupunem prin absurd că. (1.3) n-ar avea loc, prin urm.are admitem
că există e0 > o, astfel incit pentru fiecare întreg k > o, există un întreg
ni > o, c~ proprietatea: ·
(1.4) !Vim:,. I - Vla:~tl ~ Eo, k = 1, 2, ...

Pe de altă parte, din a;"--+- a:0 rezultă. că există k(e0) astfel incit:
Im! - a;~ I< ~, pentru orice k ~ k(e0), n = 1, 2, ...
deci, în particular, pentru n = nt obţinem
(1.5)
Fie, de exemplu, situaţia a= la::re I > la:~re I =b cu un k fixat astfel
ca k > k(e0). Se vede imediat că (1.4) şi (1.5) sînt contradictorii şi anume:
deci / este continuă.

Este uşor de arătat că. problema de mai jos
dx(t) = /(a;)
dt
(1.6)
nu admite pe nici un interval [O, a), a > o.

soluţie
într-adevăr, dacă am presupune că. (1.6) are o soluţie a;(t) = (m,.(t))
definită pe un interval [O, a), a > o, atunci am avea evident
dx,.(t)
_ _..;_ =
dt
2v-la:n(t)I,
--
te [O, a), n = 1, 2, ...
(1.7)
x,,(O) -1 , n =
= n2 1, 2, •••
tntrucît a;~(t) ~ O şi a:n(O) > o, rezultă că. a;,,(t) > O pe [O, a). Punem
Ua(t) = Va:a(t) şi (1.7) devine
du,,(t) _ l
dt
- 'u,. (O) -_ -,
1 te [O, a)
n
133
ceea, ce implică
Un(t) = ~ + t, t E [O; a), n . . :._ 1, 2, ...

1l,
·.r· :•
şi prin urmare·, (un(t) e (c0 ) pentru te [O, a), ceea, ce este o contradicţie.
Yorke [1] şi Godunov [1] au dat un con:traexemplu care . arată
că teorema, lui Peano nu-i adevărată nici în Z2 •
S-a demonstrat apoi că pe spaţiile nereflexive teorema lui Peano
n-are loc, rezultat stabilit de Cellina [3 ], pe care-l vom expune mai jos.
: .- TEOREMA ·l.l. (Cellina). Fie X un spaţiu. Banach nereflexiv. Există
atunci o funcţie continu~ F : R x X ~ _X astfel ca problema Oauoky
(1.8) dx -.: F(t, x); x(O) =0

dt
să nu admită soluţie pe nici un interval nenul [a, b] care conţine originea.

Observaţia 1.1. Altfel spus, teorema precedentă a, lui Cellina arată
că, nu pot exista spaţii Banach nereflexive pe care teorema lui Peano
să fie adevărată.
DemonstraJia, teoremei 1.1. Notăm cu S = {x e X, llxil ~ l} = S(O, 1),
iar cu X* dualul lui X. Ţinînd seama de caracterizarea nereflexibilităţii
dată de James [1], rezultă că există v e X*, cu llvll = 1, astfel încît v(x) =
= (x, v) = (v, x) <1, Vx e S. Întrucît li v li = sup (v, x), exisţă un şir
11:i:11-1
Xn astfel ca li Xn li = 1, ('V, Xn), < (v, Xn+1), (v, Xn) ~1 cînd n ~ 00. Notăm
0 1 = {x e S, (v, x) < 2('V, x 2 ) - 1},
0 11 = {x E S, 2(v, Xn- 1) - 1 < (v, x) < 2(v, X 11 + 1) - 1}, n ;.a= 2.
00
Este clar că U O, =S. Mai mult, orice punct x eS aparţine la cel mult
,-1
două mulţimi O, şi are o vecinătate care întîlneşte cel mult trei mulţimi
0 0 ceea ce este elementar de verificat. În particular, familia {O,} formează
o acoperire local finită a lui S, deci există o partiţie continuă a unităţii
subordonată acesteia. Notăm cu P n această partiţie şi punem ·l
Funcţiile P, fiind continue pe S, rezultă că f : S ~ X este continuă.

Fie x e S şin acel număr natural pentru care x aparţine cel mult mulţi
milor On şi On+1• Avem deci
(1.9) 'llf(x) li ~ ~ [Pn(x)(v, Xn+1ti + Pn+ 1(x)(v, Xn+2t1 ]. [(v, x) +·'1].'

2
Prin ipoteză n este astfel încît
(v, X) + 1 < 2(v, Xn+'1) < 2{V, Xn+2)
134
deci (1.9) implică ·
llf(x) li < P,.(x) + Pn+ 1 (x) ' 1, deci ,f: S ~ S . .:
Este interesant de observat că deşi f este continuă de la B Ia, S,

totuşi nu poate avea, puncte fixe, fapt care rezultă. evident din ·relaţiile
1
+ I] = -1 [1 + (v, x)].
00
. .
(1.10) (v,f(x)) =- ~ P,(m) [(v, a:)
2 i-1 2
Fie f 1 : X -+ B o prelungire continuă a lui f fa întreg spaţiul X şi

F : R X X -+ X definită prin
F(t, tx) = {2tf1 (x/t2 '),. t :I: O,

o, t = o.
Este ciar că F este ·continuă pe R x X. Cu acest F considerăm problema
(1.11) a:'(t) = F(t, x(t)), x(O) = O.
Dacă această problemă ar avea o soluţie u definită pe _un interval

[a, b] e O, atunci am avea
li aJ(t)II . .;; I~: 11.F(s, aJ(B)) li ds I"\( I 2s ds = t•
şi deci li mt~) li < I. Pe de altă parte, de-a lungul traiectoriei x, avem
F(t, a:) = 2tf(x/t 2 ) şi în plus
(v, aJ(t))' = (v, aJ')(t)) = 2t ( v, 1( <:~t) )) = t(1 + (v, ~~)))
unde am folosit (1.10).

Notînd y(t) = (v, m(t)), din relaţia precedentă avem
y' = r 1y + t, y(O) = o, IY(t) I E;;; 12 •
Unica soluţie a acestei probleme este y(t) = t•, adică ( ,,,, ~~)) = 1,
ceea ce este o contradicţ.ie, deoarece din li t- 2 x(t) 11 ~1, rezultă (v, 1- 2 x(t)) < 1.
~rin urmare (1.11) nu poa.te. admite soluţie pe nici un interval
nenul care conţine originea şi astfel teorema este demonstrată.
·· Se pune deci în mod natural întrebarea dacă pot exista spaţii Banach
infinit dimensionale, pe care să fie adevărată teorema lui Peano, s~u această.
teoremă este o caracterizare a spaţiilor finit dimensionale Y ·
Răspunsul la aceast~ întrebare a fost dat de Godunov [2], care
arată că teorema lui Peano nu poate fi adevărată pe nici-un spaţiu Banach
infinit dimensional. Desigur că rezultatul lui Godunov (pe care-l vom
expune pe scurt în cele ce urmează)· include rezultatele precedente ale
135
lui Dieudonne, Yorke şi Cellina, însă acestea au fost totuşi expuse de noi
pentru ca cititorul să aibă informaţiile respective asupra modu.lui cum
au evoluat cercetările din acest domeniu, pînă la rezultatul definitiv al
lui Godunov (care arată deci faptul că teorema lui Peano este o caracte-
riza.re a spaţiilor finit dimensionale).
TEOREMĂ ( Godunov [2 ]). Orice spaţi11, Banach pe care este ade'Odratii,
teorema lui Peano, este finit dimensional.
Pentru a demonstra această teoremă vom aminti mai întîi rezul-
tatul dat de :
TEOREMA 1.3. (M. Day [1 ]). Dat fiind un spaţiu Banach B, infinit
dimensional, există un şir de elemente {l,} c B şi {Zt} c B*, astf~l tncît
(1) Zt(Z1) = 6,,, lll,11 = llltll = 1, i = 1, 2, ...
(2) {Z,} este o ba~ii, Schauder tn subspaţiul liniar tnchis L generat -de acest
şir din B.
m
(3) Dacă Pm(x) = ~ (lf(x) l0 atunci norma proiectorului Pm din L,
, ... 1
nu depăşeşte pe l + m.!. , pentru orice număr natural m.

Demonstraţia teoremei lui Godunov. Presupunem că teorema lui
Peano ar fi adevărată pe un spaţiu Banach B, infinit dimensional. Pentru
fiecare număr natural n, punem
1 1
() =an+bn
--,
an= 2n + 1' bn = 2n' n 2
0, dacă t ~ Cn
tvn(t) = liniară pe [cn, b11 ],
1 1 , dacă t ~ bn.
Introducem acum funcţiile
00
P(t, a:) = ~ tjln(t) z:(x) ln,

nol
q>(t, x) = 'I: <pn(t) h ((t

00 - bn+l )2 - li a: - Pn(x)II ) l,.,
n-1 4
unde 'Pn este o funcţie reală astfel ca cp"(t) = O în exteriorul intervalului

(an, Cn), iar pentru te (an, Cn) satisface O < <pn(t} < .!.. Funcţia h este
n
definită, prin :
o, pentru t < o,
h(t) = t, t e [O, 1],
{ 1; t>l.
136
Definim acum funcţia f : R X L -+ L prin :
P( t, m) p )
.,,(t
J' ,
)
m=
VIIP(t, m)II
+ 'P (t, m), d aca„ (t, m :I= o,
{
q,(t, m), dacă P(t, a:) = O.
Funcţiile q,, P şi f sînt continue. În baza teoremei lui Dugunji ( [1 ],

p. 357), funcţia f se poate prelungi la o funcţie F: R x B-+ L, de ase-
menea continuă. Vom arăta că problema Cauchy :
(1.12) m'(t) = F(t, m (t)), m(O) = O
nu admite soluţie pe nici-o vecinătate a, originii. Pentru a arăta aceasta,

să presupunem că (1.12) ar admite o soluţie m: R-+ B, definită pe o
anumită vecinătate V a originii. 1ntrucît
a:(t) = ( F(a, a:(a)) ds, şi F(t, a:(t)) e L,
rezultă că m(t) e L, V t e V şi prin urmare a: satisface de fapt problema
(1.13) m'(t) = f(t, m)), m(O) = O, te V.

\
In privinţa soluţiei a:, poate apare una din următoarele două situaţii
posibile:
(a) Există numere naturale n suficient de mari astfel ca m(bn) :I= O.
(b) Pentru toţi n suficient de mari, m(bn) = O.
Să analizăm cazul (a). Alegem m astfel ca m(bm) = O şi să notăm cu
u soluţia problemei Cauchy
(1.14) u'(t) = f(t, u(t)), u(bm) = a:(bm)•
Unica soluţie a acestei probleme este dată de
(1.15)
unde bm satisf_ace condiţiile

bm < b11i, (bm - bm) 2 = 411 :x(bm)II.
Într-adevăr, în primul rînd este clar că funcţia u dată de (1.15)
satisfacecondiţia iniţială din (1.14). Faptul că u verifică şi ecuaţia (1.14)
rezultă din următoarele consideraţii :
(bm
Fie n < m. mtrucît a:(bm) = Jo f(s, a:(s)) ds şi l;(f(t, m(t)) =O,pentru
" <bnu atunci l;(a:(bm)) = O şi l:(t , u(t)) = O, prin urmare pentru t > bm,
00 m-1
P(t, 'lt(t)) = t z:(u(t)) l. = u(t) - t l;(1t(t)) l" = u(t).
n-m · n-1
137
Se verifică, de asemenea, că (f>(t, u(t)) = O pentru t ;;;,: bm şi deci u dată
de (1.15) verifică (1.14). Unicitatea lui u rezultă din faptul că f este loc.al
lipschitziană pe o anumită vecină.tate a mulţimii:
M = {(t, u(t)), te [bm, 1]} c R X L.
Într-adevăr, pentru te [bn+u bn] avem
li P(t, a;) - P(t, '!/) li = li.~. •h(t) l:(a; - '!/) z. li .;

~ li ~n(t) l;(x - '!/) ln li +li (x - '!/) - Pn (x - '!/)li~ 411 X - '!III•
Pe' de.!iită parte se verifică faptul că într-o anumită' vecinătate a lui IJI,
(f> = O, iar P(t, x) + O.
Dacă t > bm şi n < m, atunci z:(x(t)) = z:(u(t)) = O. lntrucît m
poate fi ales suficient de mare şi {ln} este o bază Schauder în L, rezultă
x(t) = O ceea ce este o contradicţie. Vom arăta acum că şi ipoteza (b)
conduce la ·o contradicţie. Într-adevăr, fie m astfel ca x(bm) = O. Dacă
n > m şi te [bm+u bm], atunci
(1.16) d Z*( (t)) _ z:(x(t))

;.1 ; • ~. ~ •• dt n X - VII P(t, x(t))II •
. Să presupunem că există t0 e [bm+u bm]; atunci z:(x(t)) ::/= O. Din

{1.16) rezultă că l:C(x(bm)) > z:(x(t0 )) dacă z:(x(t 0 )) > O şi z:(x(bm)) <
< l:(x.(~0 )), . ~ac~ z:(~(t 0 )) < O. Prin urmare l:C(x(t)) = O pe [bm+u bm]
pentru n >m ş1 deci
~ l;(x(t)) =
2
(f>m(t)k ( (t - bm+1) ) , t e [O, Cm]
dt 4
adică
~ l;!(x(t)) = O pe [O, a.m] şi ~ z:(x(t)) > O

dt dt
pe [am, cm], ceea ce implică l;:(x(cm)) > O, de unde rezultă că l::!(x(bm )) > O,
ceea ce este o contradicţie, avînd în vedere că x(bm) = O prin ipoteză.
Rezultă deci că (1.12) nu admite soluţie şi cu aceasta teorema este
demonstrată.
§ 2. SOLUŢII APROXIMATIVE
., .. '
1n paragraful precedent am
văzut că continuitatea funcţiei (t, x) -+
nu· este suficientă pentru a asigura existenţa soluţiei Problemei
-+ .A(t)'i
lui Chauchy pentru ecuaţia (1.1). În acest paragraf vonţ arăta că conti-
nuitatea aoestei funcţii asigură însă existenţa soluţiilor i::-aproximative,
în sensul ·definiţiei de mai jos, pe orice spaţiu Banach X.
138
· . . Vom considera cazul . ID:8:i geneţ"al :
• I • ~.. •
(2.1) dku(t) = .A(t) u(t) te [O, T],

dtk ~ '
(2.2) u(O) = x 0, u'(O) = x.u ... , ulk- 1>(0) = xk-u
unde k ~ l e~t~ .l.lP număr natural, iaţ u(t)'=·-d;;:!.t) ..
Ca de obicei, prin 0 11.(0, T; X) notăm spaţiul Banach al funcţiilor

cu derivatele cotinue pînă la ordinul p inclusiv.
DEFINIŢIA 2.1. (a) O funcţie u : [O, T] -+ X se numeşte soluţie a
problemei Cauchy (2.1) + (2.2), dacă este de clasă Ct(o, T; X) şi satis-
face ecuaţia (2.1) pe [O,-TJ şi condiţiile iniţiale (2.2). . __ .. .
(b) O funcţie u : [O, T] -+ X se numeşte soluţie e-aproximativă
a problemei (2.1) + (2.2) dacă u e ck- 1(0, T; X), ui:- 1 este ,,pe·bucăţi"
de clasă 0 1 (0, T; X) (adică. u<k-t>. este derivabilă pe .intervale deschise
(t 0 t,+ 1 ) cu t 0 :_ O, •.• , t11 = T) şi următoarea inegalitate este satisfăcută:
(2.3) li u<k>(t) - .A.(t)u{t) li ~ e:, a.p.t. pe (O, T]
mai precis, (2.3) să fie satisfăcută în punctele t în care 1t<k>(t) există,

iar în punctele t0 , t11 ••• , t11 în care există numai derivatele laterale D +, D _,
să fie satisfăcute inegalităţile
(2.4) ll~+u<k- 1 >(t) - .A.(t) u(t)II ~ i' .IID_u<k- >(t) 1

- .A.(t) u(t)II ~ e:,
unde D _u<"- 1 ' (t) ette derivata la stînga (p1tnctult,i t).

(I) Vom pre~upunem că (t, x) -+ .A(t)x este continuă pe o mul-
ţim~ de forma [O, T] x 8(x 0 , t) şi deci mărginită pe o mulţime de forma
[O, T] X 8(x0 r) cu O <T ~ T şi O< r ~ r. Fie
(2.5) li .A.(t) x li ~ M, pentru (t, x) e [O, T] X S(x 0 , r).
Rezultatul principal este :

TEOREMA 2.1. Presupunem că ·este satisfăcută ipote~a (I). Atunci
pentr'll, fiecare e: > O, problema (2.1) + (2.2) are o soluţie e:-aproa;imativă
Ue : (O, T 1 ] -+ 8(x0 , r), unde
k-1
T 1 = min {r/M + (k-l)M17 T, 1}, M 1 = r+
,-1
t llx,11, k ;>.: 1.
Demonstraţie. Fie e: > O arbitrar şi 81 ,c >O cel mai mare număr

pozitiv astfel ca
(2.6) 11.A(t) u - A(to~c) x 0 II ~ _e:, pentru li (t, u) -·(to,c, x0 )ll ~61,cO,
unde t 0 a: = o, c = l + M + (k - 1 }M17 iar (t, u) sînt elemente din R+ x

x X ~ R x X, spaţiul R x X fiind un spaţiu Banach în raport cu norma
11 ( t, u) li = I t I + li u li.
139
Oind nu este pericol de .confuzie, vom suprima indicele e,. adici
vom scrie simplu 81 = 81,s, t0 = t 0,s etc.
Notăm
Definim acum u{, j = o, 1, ... , k - 1 prin
t )P-S t )lc-S
(2.7) 'IJ,I = uio + k-1
~
~
(t
ţ -
(p - J")
O ,uP + (t (k 1 - O A(t ) 'IJ,
o o,
1
. paoj+l
-u
- J.)
k-1
cu convenţia de su.mare t ap = O. Prin urmare, pentru j =k - 1,
P-k
(2.7) 'inseamnă
ut-1 = u~- 1 + {t1 - t0 ) A(t0 ) u 0 = :Vt_ 1 + 81.A.(O) a:o,

iar pentru j = O, k = 1,
uf = u8 + (t1 - to) .A.(to) Uo = :Vo + (t1 - to) .A.(to) :Vo-
Este simplu de verificat că u{ e B(a:,, r), j = O, 1, ••• , k-1. 1ntr~adevăr,

ţinind seama că t 1 - t0 ~ T1 ~ 1, avem
llu{ - utn ~(t1 - to) ktl

S)m;+i
llu8II +1rAtto) Uoll {t1-to)~ T1(M1 + M)~r.
1n mod inductiv definim t, = t,,s, u{ = u!,e astfel:
Dacă, t,_ 1 = Tu punem t, = Tu iar dacă t,_ 1 < T1 alegem pe cel
mai mare 8, = 8,,e > O, cu proprietatea :
unde t,_u u,_ 1 se presupun deja construiţi.

Definim
k-1
(2.11) ut = 'UL1 + ~
s>=Hl
Prin inducţie se arată că u{ e B(a:,, r), j = O, 1, ... , k - 1, i = O, 1, ..•

lntr.:.adevăr, pentru i = 1, am văzut deja că ut e l:i(a:,, r), ceea ce implică
llu{II ~ llu{ - a:,11 + li a:,11 ~ r + li a:,11 ~ Mu j = O, 1, ... , k - 1.
140
Presupunem că -uf_1 e B(a:1, r), j = O, 1, •.. , k - 1, deci llu{_ 1 1J ~ Mu
j = o, 1, ••• , k -: 1. Atunci (2.11) dă
ll-ut-ui-1II~ (t, - L 1) [ E Uuf-111 + M] ~·(t,-t,_1) [(k-l)M +M]

1
p ... l+l
1
(2.12)
şi prin urmare
llut - a:1 ll ~ [(k - 1) M1 + M] ~' (ti, - ti,_ 1 )< T 1 [M + (k - 1) M 1 ]~r

11 al
(2.13)
ceea ce a.m avut de demonstrat.
Etapa următoare este de a arăta, că există un număr natural N(e:)
astfel ca tN = T1• într-adevăr, dacă prin absurd presupunem că t, <T1
pentru orice i = o, 1, 2, ... , atunci
Jim t, =
, .. oo
t
a, = t există şi deci lim. u, = iu există de asemenea, căci
, ... o i➔ GO
din (2.12) (pentru j = O) avem

Uuf - uf- 1 11 = !lu, - u,_ 1 11 ~ 8,[M + (k - 1) M 1 ].
Din maximalitatea lui a, rezultă că pentru fiecare i există (i„ i,)
astfel ca
(2.14) 3,0 ~ li (i„ u,) - (t,_i, u,_1) li ~ 8,0 + ~' i = 1, 2, ..•

i
(2.15)
Relaţiile precedente sînt contradictorii, căci (2.14) implică
lim i, = lim t,_ 1 = t, lim u, = lim u,_ 1 = ii
, .. co , .. co , ➔ co , ➔ co
şi deci (2.15) şi continuitatea lui .A(t)u dă o> e.

Definim acum funcţia
J:-1 (t - t,_1)P P (t - t,_1)J;, .
(2.16) Ue(t) = u,_ 1 + ~ --------=a.- u,_ 1 +---'----------- .A.(t,_ 1) u,_u
. P-1 p ! k!
t,_ 1 ~ t ~ t0 i = 1, 2, ..• , N(e).

Ca şi despre tt[, se arată că us(t) e 8(a;0 , r), pentru toţi te [O, T1 ].
Din modul cum a fost construită, funcţia u1: e 0"-1 (0, T1 ; X),
şi ln plus
u~>(t,_ 1 ) = uf_i, p = O, 1, ... , k - 1, i = 1, 2, ..• , N

= uf:½ + (t - t,_ 1 ) .A.(t,_ 1 ) u,_u t,_ 1 ~ t ~ t„ i = 1, 2, .•. , N(e)
-u<1 - 1 >(t)
(2.17)
şi deci u:-
1 este derivabilă „pe bucăţi", adică pe fiecare interval (t,_ u t,),
1n punctele t, avînd numai derivate laterale.
141
. Din relaţiile
(t, Ue(t)) - (t,_i, u,_ 1 ) = It, •- t,_ 1 I + li Uc(t) . . ,. . u,_ 1 11 · E;

~ ~, + ~, [(k - 1)_ Ml + M] = 8,0, t,_1 ~ t ~ t,
rezultă· (conform lui (2.10))' că ·
11.A.(t) uc(t) - .A.(t,_ 1 ) u,_ 1 11 = .11.A.(t) U 8 (t) - u<k>(t)II ~ e:, t,_ 1 < t < tp
(2.18) • 'j .
În punctele t, derivata uik> nu există, dar (2.18) este satisfăcută de deri-

vatele laterale ale lui 11.fH> în punctele t,. · f ·
Am arătat deci că 'U·e dată de (2.16) este soluţie e:-aproximativă a
problemei (2.1) + (2.2) şi deci teorema este demonstrată.
ObBervaţia 2.1. Pentru a înţelege mai uşor algoritmul de ct>n.strucţie
a soluţiei aprqximative ue:, se recomandă cititorului cu mai puţină expe-
rienţă în ac~st domeniu, să an~lizeze construcţia lui uc în cazurile k = 1
şi k _.:_ 2. .
CoROLARVL 2.1. 1n ipotezele teoremei 2.1, soluţia aproximativă uc este
lipsckit~ian continuă pe [O, T 1 ]. Dacă lim ue(t) = u(t) emiBtă pentru fiecare
C➔ O
te [O, T 1 ], atunci u este o soluţie a problemei (2.1) + (2.2).

Vom demonstra mai intîi următoarea.lemă ele~entară;
LEl\U. 2.1. Dacă funcţia (t, a;) ~ .A.(t) x este continuă de la [O, T] x
X D la X, iar u,,: [O, T] ~ D este un şir de funcţii continue cu Un(t) ~ u(t)
cînd n ~ oo, uniform pe [O, T], atunci .A.(t}u11(t) ~.A.(t}u(t) cînd n ~ oo,
uniform pe [O, T], D fiind o submulţime închisă a spaţiului Banach oare-
care X.
DemonBtraţie. Avem de demonstrat că V e: > o, există un număr
natural N(e:) astfel ca
(2.19) li .A.(t) un(t) - .A.(t) u(t} li < e:, V n ~ N( e:) şi V t e [O, T].
Presupunem că (2.19) n-ar avea loc, deci admitem că există e: 0 > O

şi un şir t11 e (O, ·T] astfel ca
(2.20) l1.A.(t11 } un(tn} - .A.(tn) u(tn) li ~ e: 0, n . 1, 2, : ..

Nu restrîngem generalitatea admiţînd că însuşi tn este convergent
şi fie t 11 ~ t 0 cînd n ~ oo. Cum u este continuă, .rezultă că u(tn} ~ u(t 0 ),
iar pe de altă parte din convergenţa uniformă a lui 'U·n(t) la u(t) se deduce
imediat că u 11(tn) converge tot la u(t0 ) cînd n ~ oo, ceea ce în baza lui (2.20)
este o contradicţie.
DemonBtraţia corolaru.lui 2.1. Dacă t şi s aparţin aceluiaşi interval
[t,_ 17 t,], atunci din (2.16) avem evident
· k-1 ·
IJua:(t) - u,:(s)II ~ !t - sl ~ lluf-1II +lt- sl (M1 +M)~lt-sl(M1 +M),
21-1
(2.21)
unde am folosit relaţiile t, - t,_ 1 ~ 1 şi
I (t - t,_1)" - (s - t,_1)"
p! p!
I~ lt - sj..E...
p!
~ lt - sl, p = 1, 2, ... , le.
142
Dacit 8 e [t,_ 17 t,] şi te [t1, t1+ 1 ], atunci
Jl ue(t)-uc(B)II~ nu.(t)-u,(t,)11 + li 'Ue(t,) - 'Ue(8}1l~(M1 + M) (t - t,) +
+ (M1 + M)(t, - s}= (t ~ s} (M1 + M).

în acest fel se arată, că (2.21) are loc pentru orice t, a e [O, T1 ].
Dacă u,(t) ➔u(t) punctual pe [O, T1 ], atunci din (2.21} rezultă, făcind
e ➔O ·
(2.22) li u(t} - u(s) li~ lt - s l(M1 + M}, t, s e [O, T1 ].
Din (2.21) şi (2.22) rezultă că defapt Us{t} ➔u{t}' cînd e ➔ O; uniform
în raport cu t e [O, T1 ] şi deci, conform lemei 2.1, .A(t)u8 (t) -+ .A(t)u(t)
pentru e: ➔O, uniform pe [O, T1 ].
Folosind acum identitatea
{2.23) ui1:- 1 >(t) = a:k-i + tt

.A(s)u.(a}ds
t
+ ~(u1rc>(s)
0
- .A(s)u.(s))ds,
te [O, T 1 ]
şi ţinînd seama de (2.18), rezultă că u11c- 1>(t) este uniform convergent pe

[O, T1 ] cind e: ➔O. .
Pe de altă parte, identitatea
arată că u~t- 2>(t) converge cînd e ➔ O, pentru fiecare te [O, T1 ]. Pe de altă

parte, exact ca pentru uc, se ara.tă că pentru fiecare p = 1, 2, ... , k - 1,
de.unde rezultă că, de fapt u~1c- 2>(t) converge uniform pe [O, T1 ] cînd e ➔ O.
Repetînd acest raţionament pentru k-3, . .. , 1, deducem deci că conver•
genţa punctuală a lui. u, la u implică convergenţa uniformă a lui u~> la
u<21>, p = o, 1, ... , k - 1, adică convergenţa lui u. Iau în ot- 1 (0, T1 ; X).
Din (2.23) deducem atunci
u 1•-1>(t) = 111._ 1 + ( A(s)u(s)ds, te [O, T 1 ]
şi deci u este o soluţie a lui (2.1) + (2.2) şi astfel corolarul 2.1 este demon•
strat. ·
Observaţia 2.2. Ţinînd seama de corolarul 2.1 şi de cele discutate în
§ 1, rezultă, că, numai ipoteza de continuitate a funcţiei {t, a:) ➔.A(t)a: nu
asigură convergenţa (punctuală,) a şirului de soluţii e•aproximative u,,
143
pe spaţii Banach infinit dimensionale. Pentru a obţine convergenţa şiru.lui
de soluţii aproximative 'Uc se cunosc două tipuri de condiţii suplimentare
continuităţii lui (t, a:) ➔.A(t) (1) şi anume compacitatea acestei fu.neţii (în
sensul că duce mulţimi·mărginite în mulţimi relativ compacte) sau disipa-
tivitatea operatorului .A(t), pentru fiecare t e [O, T 1 ], sau, mai general,
disipativitatea lui .A(t) - a(t)I, unde a: [O, T1 ] ➔R+ este continuă (ori
numai mărginită).
Dăm în această direcţie (cu notaţiile precedente) :
TEOREMA 2.2. Dacă (t, a;) ➔ .A(t)a; este continuă şi duce mulţimea
[O,. T 1 ] X 8((1)0 , r) într-o mulţime relati'IJ compactă a lui X, atunci pentru
fiecare număr natural k~I, problema (2.1) + (2.2) admite cel puţin o
soluţie u : [O, T1 ] ➔8{m0 , r).
Demonstraţie. Vom face demonstraţia numai pentru k = 2, modifi-
cările pentru k~ 3 fiind neesenţiale, iar cazul k = I fiind mai simplu
decit
. k = 2, după, cum se va vedea. Fie e11
n şi să notăm cu Un =
= _!_ u. o
şirul corespunzător de soluţii _!_-aproximative, dat de teorema 2.1. În

n
acest caz (2.16) devine
(2.24) 'Unt
( ) = u,_ 1 + (t - .
t,_ 1) u,_
1
1
+ -(t -- -t,_1)2
~
.A(t,_ ) u,_u
1
2
t,_ 1 ~t~t0 i = I, 2, ... , N(n) = N( en)
şi ~erivata u; este deci
unde din (2.11), pentru j = 1, k = 2;
Se vede că u~ poate fi scrisă sub forma

i-1
(2.25) u;(t) = uă + I; (t11 - t11 _1)A(t11 _ 1)u11 _ 1 +(t-t,_1)(.A(t,_ 1)u,_1, uă=x~.
:1>-l
Să notăm cu K 0 mulţimea valorilor funcţiei (t, a:) -+ .A(t, (1)) adică

K 0 = A[O, Ti] S(x0 , r). Prin ipoteză K 0 este relativ compactă, deci K=K 0
este compactă. După o cunoscută te01·emă a lui Mazur, închiderea înfăşu
rătorii convexe K 1 a lui K este şi ea compactă.
înmulţind şi împărţind cu t suma ultimilor doi termeni din membrul
drept al relaţiei (2.~/,), se vede că:
Fie acum K 4 închiderea înfăşurării convexe a lui K 3 şi K5 =

= {tx, I t I~ T 17 a: e IC4 }.
144
!ntrucît u (t) poate fi scrisă sub forma :
ţ.i (t,, - t,,_1)2 .A.(t )u + (t - t,_1)2 .A(t . )u ]•

+8[ . p-1
LJ 2
8
1>-1 ,>-] 2 1-1 1-1
8
i =- 1 )2
t,_l E;;;t<to CU 8::::::: ~
(t -
p
t
P-l + (t - f
f-1
)2
,
p-1 2 2
deci
i-1
8 < I; (t,,- t,,_1) + t- t,_1 = t,
p-1
rezultă că
Ţmînd seama că u 11 (t) e S(x0 , r) pentru toţi te [O, T 1 ] şi n = 1,2, ....

şi că
llu.(t) - Ua(B)ll<lt - BI (M + .M 1 ), t, se (O, T 1 ], n = l, 2, ...
putem presupune că u 11 (t) este (uniform) convergent pe [O, T1 ] cînd n ~ oo„

Afirmaţia, teoremei rezultă acum din corolarul 2.1.
ObBervaţia 2.3. tn condiţiile teoremei 2.2, ecuaţia (2.1) nu poate fi
redusă la cazul k = 1, întrucît prin substituţiile standard v' = v17 v; = v 2
etc., se pierde compactitatea membrului drept, adică ecuaţia (2 .1) se·
transformă într-o ecuaţie de forma U' = .A. 1 (t)U, cu membrul drept tot
continuu dar necompact. Nu este deci lipsit de interes a da soluţii aproxi-
mative pentru (2.1) + (2.2) cu k > 1.
Vom da o altă demonstraţie a teoremei 2.1. Din punct de vedere al
soluţiilor continue, problema (2.1) + (2.2) este echivalentă cu ecuaţia.
integrală Volterra :
(t - st-1
(2.26) u(t) = m0 + tm + ... + (Jot ----.Â.(s)u(B)ds
1
(k - 1)
obţinută prin integrarea de k 01·i a ecuaţiei (2.1 ).

Pentru simplitatea scrierii, tratăm cazul k = l, căci modificările
pentru k > l sînt vizibile şi neesenţiale.
Pentru k = I, (2.26) devine
(~.27) u(t) + x. + 0 t t
A.(s)it(s) ds = (T·u) (t), te [O, T 1 ],
unde am notat deci cu T operatorul definit de membrul drept al lui (2.27).

10 - c. Z'l) 145,
Fie E = C(O, T 1 ; X,) spaţiul Banach al funcţiilor continue ·definite
pe [O, T 1 ] cu valori în X, nu norma convergenţei uniforme şi notăm cu
8 1 = 8 1 (w0 , r) sfera închisă din E, aidică
unde x0 (t) =a:0 pe [O, T 1]. ·

Operatorul T: 8 1 ➔ 8 17 conform inegalităţii: ·
Definim operatorul L: E-+ E prin:
(Lu)(t) = .A(t)u(t), te [O, T 1 ], u e E.

Conform lemei 2.1, L este continuu pe E. Rezultă acum uşor că-T
este continuu pe 8 1 . într-adevăr, fie u şi v e 81 • Atuncij
I
li (T~)(t) - (Tv)(t)II= ~o li (Lu) (s) -. (Lv) (s)II ds~ T 111Lu - LvllB
deci
(2.28)
tinde
· Vom arăta acum că T81 este rela.tiv compactă în E. 1n primul_rînd,

• din faptul că T81 c.81 rezultă că funcţiile· din T8i sînt uniform mărginite,
iar din (2.27), sîntşiegal uniform continue pe [O, T1 ], căci pentru t, -r e[O, T1 ]
avem
"l((Tu)(t) - (Tu)(-r)II<; I ~J'..4.(s)u(s)°lldsi<;Mft - Ti •.
Pe de altă parte, funcţiile

T1,1, din TS1 iau valori într-un compact din X.
într-adevăr, fie K 0 =
.A [O, T1 ] X 8(a:0 , r) şi K = Jl. 0 • Prin ipoteză, K
este o mulţime compactă în X. Notăm cu K 1 închiderea înfăşurătorii con-
vexe a lui K şi cu K 2 = {ta:, It I~ Tu a: e K 1} (notaţiile sînt cele din demon-
straţia teoremei 2.2).
Conform lui (2.27) putem scrie
n
= a:0 + liro t
n➔ oo
~ A(t11 )u(tp)(t11 -
p-l •
tp_ 1 )/t, te (O, T 1 ].
·
146
Din (2.29) se vede clar că
(Tu)(t) e x 0 +:K 2 U{O}, Oe.X, te [~, {!\], u e 8 1

,,.,. ...
adică funcţiile din T81 iau valori în compactul K = x 0 + K 2 u {O}. Con-
for_n.:i:oriteriului lui .Axzela, TSi este relativ compactă şi .-·cum TS 1 cS1
şi T este continuu pe 8 1 (2.2.8), rezultă. că T are cel. puţin un punct :fi:X::
u e 8 1 (în baza teoremei lui Schauder-Tychonoff), care este soluţie a ecua-
ţiei integrale (2.27). . i • •
Observaţia 2.4. Restricţia.· ·P1<;:1 ;din. teore1:11ele. 2.1· şi 2.2 este de

ordin pur tehnic, nefiind însă esenţială, aşa cum se vede din cea de a doua
demonstraţie a teoremei 2.1, unde această restricţi~ nu mai este folosită.
TEOREMA 2.3. Dacă funcţia (t, x) -=,. A(t)ro este contin'Uă de la [O, ·T(x X
la X şi în plus operatorul .A.(t) - a(t)I este disipativ pentru fiecare te [O, T),
adică are loc relaţia : ·. ·· ·
(i) (.A.(t)x - .A.(t)y, a; - 11),~a(t) li x - y 11 2, te [O, T), x, y e X,
... . ' . .
unde· ·a:· [O, T)-=,. R+ este ·continuă (sau numai mărginită), atunci pentru
orice x e X, există o soluţie unică u: [O, _T)-=,. X a problemei .
(2.30)
: {u'(t) = .A.(t) u(t), t e [O, T), O< T < + oo,
u(O) = x. ·
Demonstraţia completă a acestei teoreme va fi dată în paragraful

următor. Aici vom demonstra numai existenţa locală a soluţiei, arătînd
convergenţa şirului de soluţii e-aproximative dat de teorema 2.1'. Unici-
tatea rezultă imediat din disipativitatea lui .A.(t) - a(t)I, adică din (i),
printr-un calcul standard expus în demonstraţia lemei 1.1 (capitolul I).·
Fie e:11 = ~ şi un= Ucn şirul de ·soluţii ~-aproximative dat d~ teo-
n n
rema 2.1, adică
(2.31) Un(t) = uf-1 + (t- tf-1)A(tf_1)U·f-1, tf-1 ~ t ~ tf, i = 1, 2, .. . N(n),
tr
unde = t,.en, uf = u,.an etc.,
2.1 pentru k = l.
notaţiile fiind cele din demonstraţia teoremei
Fie um analogul lui u-0 pentru em = 1:... şi considerăm întregii i şi j

m
pentru care
ll,., = [tf_ 11 tf] n [tf:1, tf] ~0.
Din (2.31) rezultă evident
{2.32) 'lt~(t) - 'U-~(t) = .A(t)u.(t) - A (t)'U·n(t) + rm,n(t), t E ll,1,
unde am notat
14î
Din (2.18) rezultă.
1 1
li r.,a(t)II ~ -
m,
+ -.
n
, te Â 11 ,
Ţinînd seama că, u.(O)= u.(O) = a;, din (2.32) printr-un procedeu
standard (lema, lui Kato, cap. II, § 1) deducem
care în baza lemei lui Gronwall implică,

. C
IJ u.(t) - u,.(t)II '5, P1(m- 1 + n- 1) exp n.a(a)ds], t E [O, P1]
adică, şirul Un este chiar uniform convergent pe [O, T 1 ] la o funcţie u. !n

baza corolarului 2.1, u este tocmai soluţia problemei (2.30), pe intervalul
[O, T1 ].
tn realitate, soluţia locală u se poate prelungi de la [O, T1 ], la întreg
[O, T), fapt care va fi demonstrat în § 3 prin metode de perturbare. Din
nefericire, în mod direct nu putem indica cum se poate demonstra prelun-
gibilita,tea soluţiei locale u la întreg [O, T), (decît în unele cazuri particu-
lare, pe care le vom preciza mai jos). Dacă, acest fapt s-ar putea demonstra,
am putea evita metodele de perturbare în demonstrarea teoremei 2.3, prin
folosirea soluţiilor aproximative, aşa cum în cazul compact acestea permit
evitarea teoremei de punct fix a lui Schauder-Tychonoff~ Ceea ce putem
totuşi demonstra, este faptul următor: Presupunem că am prelungit
soluţia locală u de la [O, P1 ] la o soluţie saturată, u: [O, T 0 ) ~ X, cu
T 0 < T. Atunci u este mărginită pe [O, T 0 ). într-adevăr, întrucît
i'(t) = .A(t) u(t) pe [O, T 0), u(O) = u(O) = a;,

rezultă
~ (u(t) - x) = .A(t) u(t) - A(t)a; + .A(t)a;, te [O, T 0),

dt
de unde deducem în mod standard

C
(2.34) llu(t) - xii ~ O + ta(s)lliu(s) - xii ds, Vt e (O, T 0 ),
unde o = sup {11.A(t)xll, t E [O, Ton, o > o, fiind un număr finit deoarece
t ~ A(t)x este continuă, pe (O, T 0 ], fiind continuă pe [O, T) => [O, T 0 ].
Cum a(s) este continuă pe [O, T 0 ], relaţia, (2.34) implică atunci mărginirea
lui lli(t) - xii pe [O, T 0 ).
Dacă am mai admite ipoteza că .A(t)x duce mulţimi mărginite în
mulţimi mărginite (ceea ce are loc pe spaţii finit dimensionale) am demon-
stra ca în cazul finit dimensional, călim u(t) există şi deci soluţia u ar mai
l ➔ T0
putea fi prelungită, ceea ce contrazice ipoteza că u este saturată, deci am

. '
148
obţine că în mod necesar T.0 = T. Pe spaţiiie finit dimensionale demons-
traţia, este deci completă.
Ipoteze suplimentare celor din teorema, 2.3 nu este cazul însă să
mai adăugăm.
în cazul autonom .A(t)u = Au, cu A - al(a > O) disipativ (pentru
simplitate luăm a = O), putem arăta, prelungibilitatea soluţiei locale u
la întreg [O, T). într-adevăr, fie ca mai sus 'li: [O, T 0)-+ X soluţia satu.rată
corespunzătoare soluţiei locale u.
Cazul T O < T duce la o contradicţie astfel :
Prin ipoteză avem :
i'(t) = .A.i(t), te [O, T 0 )

de unde rezultă
~(u{t
dt
+ k) - u(t)) = .Au(t + k) - .A.i(t), t, t + k e (O, T 0)
ceea ce implică
~llu(t
dt
+ h) - u(t)ll~O, a.p.t. pe [O, T 0 )
de unde
(2.35) llu(t + li) - u(t)II ~ llu(11.) - x!l, t, t + k e [O, T 0 ),
Din (2.35) se deduce călim u(t) există, deci în mod necesar T 0 = T.

t-+oo
tn cazul A(t)u = Au + f(t), cu f continuă pe [O, T), şi A - al
disipativ, faptul că T 0 = T se deduce din
(2.36) IIU(t + kl- U(t)II ,s;;exp (a T 0) {11t1(l•J-a;II +~)f<s +hJ-/(a)llds
pentru t, t +he [O, T 0 ).
Inegalitatea (2.36) se arată la fel ca şi (2.35 ).

Prin urmare, în cazul autonom .A.(t) = A ,(sau mai general în cazul
cvasiautonom .A.(t)x = .A.a: +f{t), cu f: R+ -+ X, continuă, demonstraţia
teoremei 2.3 este de asemenea completă. Ca aplicaţie vom da următorul
rezultat (care va fi regăsit şi pe altă cale, în paragraful următor) :
TEOREMA 2 .4. Dacă A : X -+ X este continuu şi disipativ, atunci
A este m-disipati'V, adică R(I - A) = X, X fiind un spaţiu Banack.
· Demonstraţie. Fie y e X şi să arăţăm. că există x e X, astfel ca
a:·- .A.a:='!/· Fie x0 e X. Din cazul autonom al teoremei 2.3, analizat mai
sus, există o soluţie unică u: R+ -+ X, a problemei:
du(t)
(2.37) - -= .A.u(t) - u(t) + y, t -~ O, u{O) = x0•
dt
149
. Prin procedeul standard folosit mai sus, din (2.37) şi disipativitateai
lui A deducem ::
(2.38) Uu(t + h) - u(t)II ~ e-'llu(h) - x 0 1l, t ~ O, h > O,

...
(2.39) · · . n.u(-h) - Xoll ~- h(IJAxoll + llxoll.+ 11-Y~I, 7,, ~ 0-. • I>• • : • I ~
• : i ·" ., !:.' .·•
Din (2.38) şi (2.39) deducem călim u(t) · x exţstă,~ şi c~ lim. du.(t) .. :

t ➔ oo · l ➔ oo dt
= o. în (2.37) t ➔ oo, obţinem y - x + Ax = O, ceea ce ani avut
Făcînd
de arătat. Teorema este demonstrată.
Observaţia 2.5. 1n cazul unui operator A continuu de la X la X, disi-
pativitatea, adică condiţia .. .
(2.40)
care este echivalentă cu faptul că pentru orice Xi, x 2 e X, există x* eF(x1 -a:2 )
astfel ca (Ax1 - Ax2 , x*) ~ O (definiţia 1.3, cap. II), implică faptul că
pentru orice xu x 2 e X, are loc
(2.41)
într-adevăr, am văzut că dacă A este continuu şi disipativ, atunci

problema
du(t)
(2.41)* •-- = Au(t), t > o, u(O) = x
dt
are o soluţie unică u(t) = S(t)x, t ~ o, unde S(t) este semigrupul neexpan-
siv pe X, determinat de soluţia u = u(t, x) a lui (2.41)*.
Dacă x 17 x 2 e X şi m:i= este arbitrar dinF(x 1 - x 2 ), atunci avem evident
(2.42)
deoarece IIB(t)x1 - 8(t)x 2 II< llx1 - x2 II şi făcînd în (2.42) t ➔ O, rezultă

(2.41).
Este interesant de menţionat şi următoarele aspecte privitoare la
operatorul continuu şi disipativ A: X ➔ X:
întrucît R(I - ÂÂ) = X, V'-> O, fapt care este implicat de teorema
2.4 şi teorema 2.1 (cap. II), rezultă că este satisfăcută condiţia, (1.3) din
teorema 1.1, cap. III, şi deci conform acestei teoreme soluţia u = 1,(t, m) a
problemei (2.41) este chiar semigrupul dat de formula exponenţială (.34),
cap. II, adică
(2.43) 1i(t, iV} = S(t)x = lim ( I

ft ➔ 00
+-·
t A )-• x.
'ft.
.150
în acest caz semigrupul S este diferenţiabil peste tot pe (O, + oo)
şi la dreapta lui t = O. Generatorul infinitezimal al lui S dat de (2.43)este
chiar .A. şi S este generat de A şi în sensul definiţiei 1.2, cap. III.
§ 3. PERTURBĂRI CONTINUE ALE MULŢIMILOR m-ACRETIVE ŞI APLICAŢII
.. , .. Folosind unele rezultate din teoria soluţiilor integrale putem de-

mo:Q.stra:
TEOREMA 3.1. (V. Barbu). Fie .A cX·xX o sumbulţime m-acretivă,
X fiind un spaţiu Banaoh real. Fie, de asemenea, B un operator continuu şi
a<J'retiv definit peste tot spaţiul X, ou valori în X . .At~nci A + B este m-aoretiv.
· Demonstraţie. În condiţiile teoremei, pentru fiecare x 0 e D(.A.),
există o soluţie integrală unică u pe R+, a ecuaţiei u' + .A.u + Bu 3 o,
u(O) = x0 , adică există. o funcţie unică u : R+-+ X, continuă astfel ca
(3.1) li u(t)-:i;Jl 2 ..; lltt(8), ~:i;n• +2 r

•1
<-11-Bu( T), u(-r)-:i;), d-r, V[a;, y]e A,
Demonstraţia acestei afirmaţii este dată în cap. VI, corolarul 2.1.

Pentru a demonstra că .A. + B este m-acretiv, observăm întîi că. .A. + B
este acretiv, întrucît .A. fiind acretivă şi Xi e D(.A), există ::cţ e F(::c1 - ::c2)
satfel încît
Ţinînd seama de observaţia 2.5, are loc de asemenea
de unde rezultă că .A. + B este acretiv. Rămîne să mai demonstrăm că

R(I + A + B) = X, fapt pentru care este suficient să arătăm că
Oe R(I + A + B). Notăm .A.1 = A +I.Fie '!J e X arbitrar. întrucît .A
~ste m-·acretivă, în baza teoremei 2.1, cap. II, există ::ce D(.A.), astfel ca
x +2:..
2
.A::c = y/2, adică + .A. w = y, deci R(I + .A. = X . şi deci .A.
w 1 1) 1
este m-acretivă, mai precis, R(I + ÂÂ = X, VA c O şi .A. + e»l este

1) 1
acretivă cu =-
1 şi deci cu atît mai mult ..4.1 este acretivă. tn baza
lui (3.1) există o unică soluţie integrală. a ecuaţiei u' + .A.1u 3 - Bu,
u(O) = w0 • Pe de altă parte, fiind dat,~ > o, t ~ u(t + h} este soluţie inte-
grală a ecuaţiei
151
Aplicînd acum lui A 1 propoziţia 2.4, cap. III, cu x = x 0 e D(A1 ) = D(A),
obţinem respectiv
(3.2) llu(t + k) - u(t)/1 ~ llu(h) - x 0 II exp (-t), Vt ~ O,

h .
(3.3) llu(h)- x 0 ll 2 ~2 ~ (-y - Bu(-.), u(-r) - x 0 ),. exp (-2(h - -r}d-r,
0
pentru toţi y e .A.1 x 0 = Ax0 +

x 0 • Pentru (3.2) s-a folosit şi acretivitatea
lui b, deci disipativitatealui -B. întrucît B este acretiv, avem< - Bu( -r) +
+ Ba,0 , u(-r) - :c0), ~ O şi înlocuind în (3.3) obţinem
h
(3.4) llu(h) - r»0 1l 2 ~ 2 ~o exp {-2(h - -r}) (IIYII +/1Bx0 II) llu{-r) - :c„iJJdT
de unde, în baza inegalităţilor (2.11) şi (2.12), cap. III, rezultă
. h K
(3.5) llu(h)-x0 ll~K( exp {-2(h- T)) d-r===- (1- e-2h),
Jo 2
unde K = llY li + li Br»o.11• Combinînd (3.2) şi (3.5) obţinem
(3.6) llu(t + h) - u(t) li ~ e-'(1 -- e- 2")K/2, Vt, h ~ O.
Înlocuind în (3.1) pe t cut + h şi pe s cut obţinem 1
(3.7)
c+h
(u(t +h)-u(t), u(t)-x),~ J, <-y-Bit(-r), u(-r)-r»),d-r, V[x, y] e ...4. 1,
I
unde am folosit şi o inegalitate de forma
2(a - b, b - o)., ~ Ila - 011 2 - llb - 011 2 , a, b, oe X.

Din (3.6) se vede că lim u(t)
,_.IX)
= u0 şi în plus
. llu(t + h) - u(t)ll
-=--- -1u _
(3.8) 1un n------- - 0.
,_.IX) h ,l. o h
Ţinînd seama de (3.8) şi (3. 7) pe de o parte şi de semicontinuitatea

superioară a funcţiei (, )., şi - li a li li b li ~(a, b), pe de altă parte dedu-
cem din (3.7)
(3.9) (-'!} - Bu0 , 'lt 0 - x),~ O, V [x, y] e .A. 1 •
Cum ...4. 1 este maximal acretiv, (3.9) implică
adică O e .A.u0 + Bu + u 0 0 sau O e R(I + A + B).

152
Observaţia 3.1. în cazul .A = O, din teorema 3.1 regăsim rezultatul
dat de teorema 2.4, adică faptul că un operator continuu, peste tot definit
şi acretiv, este m-acretiv. tn cazul în care operatorul .A din teorema 3.1
este şi liniar, se obţine rezultatul lui Webb (4].
Rezultatul expus mai sus permite o demonstraţie simplă a existenţei
soluţiei problemei (2.30) pe semiaxa pozitivă.
Demonstraţia teoremei 2.3. tn secţiunea precedentă am demonstrat
prin metoda soluţiilor aproximative numai existenţa locală a soluţiei pro-
blemei (2.30) . .Acum vom da demonstraţia completă. Presupunem satisfă
cute ipotezele din teorema 2.3 cu a(t) = O pe [O, T) adică .A(t) este disi-
pativ.
Fie T 1 un număr arbitrar din (O, oo) şi considerăm spaţiul Banach.
0(0, T; X)= O al funcţiilor continue pe [O, T 1 ] cu valori în X. Definim
operatorul L : O ~ XO prin
(Lu) (t) = .A(t) u(t), te [O, T 1 ], u e O.
Conform lemei 2.1, L este continuu pe O. Disipativitatea lui .A.(t) în

:X. implicădisipativitatea lui L în O.
Definim şi operatorul B prin
d (t)
(Bu) (t) = __u_, D(B) = {u e O, u e O (O, T1 ;X), u(O) = O)}.
dt
Este binecunoscut faptul că B este m-disipativ, ftind generatorul

semigrupului de translaţie T(t) : (O, oo) ~ O de maţ jos
(T(t) u)(s) = {u(s - t), dacă s - te [O, T 1 ],

O , dacă s - te [O, T 1 ].
în baza rezultatului lui Webb, menţionat mai sus, L +B este m-

-disipativ şi deci
R(i..I - L - B) = O, Vi.. -> O.
Cu alte cuvinte, pentru fiecare l > O, există u 1 e D(B), astfel ca
du1 (t)
(3.10) 11.u:,.(t) + dt = .A(t) u 1 (t), u1 (0) = O, te [O, T]
de unde
(3.11) 1
(u (t), f)=(A(t)u 1 (t) - .A(t) O, f) + (.A(t)O, f) -
- 111 U1(t) [1 2, f E F(u1(t)).
Din (3.11) deducem imediat

d
(3.12) - llu1 (t)II~ 11.A.(t)OII a.p.t. pe [O, Pi], Vl. > O
dt
153
de unde
(3.13) l1u1(t) li ~ M T, Vt e TO, T 1 ] şi l > O,
unde M ~ 11.A.(t)O li pe. [O, T 1 ]. Pe de altă parte,
ui, (t) - 'ltp (t) = .A._(t)U1(t) - .A.(t)U·p(t) + µup(t) - lu1(t), l, µ >O
de unde, prin calcul similar celui precedent,
. d
(3.14) dt llu1(t) - u 11 (t)ll~lllu;..(t) - µu 11 (t)IJ~TM(l +µ), a.p.t.
pe [O,_T1 ].
Integrînd pe [O, t] obţinem
/I U1(t) - U11(t) li ~ TfM('i., + µ), l, µ > o, t E [O, TiJ,
adică.Jim u 1 (t) = u(t) există uniform pe [O, T 1 ].

l,➔ O
Trecînd la limită în (3.10) pentru l -+ O, obţinem
(3.15) u'(t) = A(t)u(t), u(O) = O, V t >O

deoarece T 1 a fost ales arbitrar în (O, oo ).
Dacă u(O) = m = O, at~ci punem .A.1 (t)'v = .A.(t) (x + x) şi notînd
cu v soluţia problemei
io'(t) = .A.1 (t)v, v(O) = O, t e R+,
atunci u,(t) = v(t) + x satisface (3.15) cu u(O) = x .

1
.Am arătat deci (2.30) în cazul a(t) = O, T = + oo. Cazul a(t) nei-
dentic nul poate fi obţinut din cazul a(t) identic nul. Fie, pentru simplitate,
a(t) = m>O, te R+.
Considerăm operatorul
şi punem
Ţinînd seama că .A.(t) satisface condiţia (i) din teorema 2.3 (cu a(t) m), =
rezultă că .A. 1 (t) satisface de asemenea (i), deci .A. 2 (t) este disipativ. Conform
cazului precedent, există o funcţie unică v : R+ -+ X, verificînd
v'(t) = .A. 2(t) v(t), pe R+, cu v(O) = m

adică
154
de unde se vede că funcţia u dată de u{t) = em'(v(t), te R+- este soluţia
lui (2.30).
!n cazul cînd funcţia a.1ţu-i constantă se înlocuieşte in relaţia pre-
,
cedentă em' prin exp ~o a( "C' )d-r.
Demonstraţia teoremei este complet~ ..

„Observaţia 3.2. !n ctITsul demonstraţiei de mai sus s-a arătat şi f~ptul
că existenţa soluţiei problemei (2.30), în condiţia (i) din teorema 2.3. (adică
.A(t) - a(t)I - disipativ) poate fi dedusă din condiţia A(t) disiP.ativ, cu
alte .cuvinte, nu restrî:Îlgem generalitatea dacă presupunem de la începu't
că A(t) este disipativ. _ ·
Deşi pentru soluţionarea problemei (2.30), condiţia (i) nu este· teo-
retic mai generală decît condiţia ca .A.(t) să fie disipativ, este însă mai utilă
din punct de vedere practic. ·
!n particular, dacă pentru ·fiecare t > O fixat, operatorul A(t) este
lipschitzian, adică
(3.16) IIA(t)x - A(t)y li ~ L(t) li x - y li, x, 'Y e X, L : R+ -+ R+,
fiind continuă, atunci (i) este automat verificată cu a(t) = L(t).·

Rezultă deci că teorema 2.3 generalizează rezultatele de existenţă
şi unicitate globală pentru problema (2.30) ale lui Bieleaki [1], care pentru
a obţine existenţa şi unicitatea soluţiei pe R+ a problemei (2.30), cerea
continuitatea funcţiei (t, x) -+ A(t)x, condiţia (3.16) şi în plus
(3.17) 11.A.(t)OII ~ L(t), te R+.
Condiţia (i) este însă mai generală decît (3.16), iar după cum reiese
din teorema 2.3, condiţia (3.17) este inutilă.
Vom da acum un rezultat de existenţă şi unicitate globală pe •întreaga
axă reală, prin teorema care urmează : ·
TEOREMA 3 .2. Admitem ipotezele :
(i) Funcţia (t, x) -+ A(t)x este continuă de la R x X la X, R fi-ind
axa reală. ·
(ii) Pentru orice x, y e X, există f e F(x -:-- y), astfel încît
(I A(t)x - .A(t)y, f) I ~ a(t) li x - y 11 2 , t e R,
-unde a : R .-+ R + este co.ntinuă.

. Atunci pentru. orice per~clie (t 0 , x 0 ) e R X X, există o funcţie unică
u(t) = u(t, t 0 , Xo) de la R la X, astfel ca ·
du(t)
(3.18) - ~ = .A.(t)u,. ţ e R, u(t0 ) = x 0 •
155
1n pZ'U8 are loc mărginirea ea;ponenţiald
(3.19) llu(t; t 0 , a,) - u(t; t 0 , 11)11..; lla,-gOexp I( a(s) dsj, te R.
Reciproc, dacd pentru orice condiţie iniţială (t0 , a:) e:i;istil, 8oluţie unicit
a problemei (3.18) care satisface şi (3.19), atunci A(t) satisface în mod ne-
cesar (ii).
Demonstraţie. Fie întîi t0 = O. În baza teoremei 2.3 rezultă clar că
(i) şi (ii) implică existenţa şi unicitatea soluţiei u a, problemei (3.18) pe
semiaxa, R+, iar disipativitatea, lui .A.(t) implică (3.19) printr-un calcul stan-
dard. Fie acum problema
div(t)
(3.20) - -= - A( - t)v(t) = A 1 (t)v(t), t ~ O, v(O) = a;0 e X.
dt
în baza ipotezei (ii) rezultă că,
cu 4i(t) = a( -t), a;, y e X.

Conform teoremei 2.3, problema, (3.20) admite o soluţie unică
v : R+ -), X .. Definind acum funcţia z : R-+ X prin
z(t) = {u(t), t ~ O
v(-t), t~O
se vede clar că r:: este soluţia lui (3.18) cu t0 = O. întrucît v(t) satisface
(3.19) pentru t~ o, cu a1 (t) în loc de a(t) rezultă că r:: satisface (3.19) şi
pentru t ~ O (deci peste tot pe R).
Dacă t 0 1: O, atunci fie .A. 2(t)u = A(t + t 0 )u, (t, u) e R X X. N otînd
cu ~ soluţia problemei
~'(t) = A(t)z, ~(O) = o, te R,
atunci u(t) = z(t +t 0)este soluţia lui (3.18 ).

Să demonstrăm acum afirmaţia reciprocă a teoremei. Fie t0 e R fixat
şia;, '!J e X. Notăm -u(t) = a;) şi v(t) = iv(t, t 0 , y). Din relaţia
u(t, t0 , (1.33),
cap. II, avem
d+(u-'D) ) d+
( dt (t2o),f ~ llu(to) - v(t0 ) li dt II u(t) - v(t) li l,+1 f e F (x-11)
0
,
ceea, ce în baza, relaţiilor (3.18) şi (3.19) implică,
(.A(to)a: - .A(lo)y,f) < Ila: - gif lim flu(to + k) - t>(I\+ k)lf - Ila: - !III,_
h➔O
(3.22)
('o+ll
exp J a(s)ds - 1
~ li X - 2
Y 11 lim ' 0
=a(t0) li x-y 11 2 •
h➔ O+ h
1n mod asemănător, folosind (1.34) din cap. II, deducem
(3.23) (A(t0 )a: - A{t0)y, f) >- a(t0 ) li a: - yl/ 2.
Din (3.22) şi (3.23) rezultă că .A(t) satisface (ii), în ipoteza că soluţiile

problemei (3.18) sînt exponenţial mărginite. Teorema este demonstrată.
fu capitolul VI se va, indica, o aplicaţie a teoremei 3.2 la unele ecuaţii
integrale cu nuclee disipative.
Vom prezenta, acum un rezultat de natură calitativă în legătură cu
soluţiile ecuaţiei (1.1 ).
TEOREMA 3.3. Fie X un spaţiu Banach cu dualul X.* strict con'Dea:.
Dacă membrul drept al ecuaţiei. (1.1) este continuu (adică (t, a:) -+ .A(t)a: este
continuă de la R+ X X la X) şi prin orice (t 0 , a:0 ) e R+ X X trece o so-
luţie unică a:(t, t 0 , a:0 ), t > t0 , atunci norma soluţiilor este descrescătoare tn t,
dacă şi numai dacă
(3.24) (.A(t)a:, F(a:)) ~ o, V(t, a:) E R+ X X,
Ji' fiind aplicaţia duală.

Demonstraţie. Suficienţa. Fie (3.24) satisfăcută şi (t0, x 0 ) e R+ X X.
Avînd în vedere că soluţia a; = (a:(t, t 0 , a:0 ) este continuă, rezultă că
.A(t)a:(t, t 0 , a:0 ) este mărginită pe fiecare compact şi deci a:'(t, t 0 , a:0) este
mărginit pe fiecare compact din R+ deci t-+ x(t, t 0 , a:0 ) este lipschitzian
continuă pe compacte din R+ de unde rezultă că t-+ li x(t, t 0 , a:0 )11 este de
asemenea lipschitzian continuă pe compacte din R+, deci a.p.t. derivabilă
pe R+. Scriind c.ă x(t, t 0 , x 0 ) satisface (4.1) deducem
~ d~ 11 x(t, t0 , a:0 ) 11 2 = (.A(t)x(t,t0 , x 0 ), Ji'(x(t, t 0 , x 0 )) ) < O a.p.t. pe R+,
de unde rezultă că
(3.25) llx(t, t 0 , a:0 )/l ~ lla:0 11, \/t > t0 şi (t 0 , x 0 ) e R+ xX.
întrucît orice soluţie satisface (3.25) se poate deduce uşor (obsertv~ţia

3.1) că norma oricărei soluţii este descrescătoare.
157
Necesitatea. Presupunem că deşi norma fiecărei soluţii este descres-
cătoare ,(3.24) n-ar _avea loc, adică admitem că există (t0 , x 0 ) e R+ X X
astfel încît · '
(3.26)
Notăm
f(t) = (.A.(t) x(t, t0 , x0 ), F(x(t, t0 , x0 ))), t~ t0 •

întrucît aplicaţia duală este demicontinuă (fapt ·implicat de ipoteza că
z;ic este strict convex, propoziţia 2.4, cap. I) şi ţinînd seama şi de ipotezele
celelalte ale teoremei, rezultă că funcţia f definită mai sus este continuă
pentru t~t0 • Pe de altă parte, în baza ipotezei (3.26) avem f(t 0 ) > O şi
deci e~istă un .d > o, ~stf~l ca
f(t) > O, Vt e [t 0 , t 0 + d).

. ..
Aplicînd ecuaţţei (1.1) (cu u(t)=x(t, t 0 ,-x0 )) aplicaţia dualăF(x(t, t 0 , x0 )
şi ţinînd seama de (3.27), deducem
d . .
(3.28) - llx(t, t0 ,- x0 }11 > O a.p.t.
dt . .
pe [t 0 , t 0 + d)
care implică
(3.29) llx(t, t 0 , x0)ll> llxoll, pentru te [t 0 , t 0 + d)

ceea ce contrazice ipoteza că t ~ x(t, t0 , x 0 ) este descrescătoare. Demon-
straţia este completă.
Obser'IJaţia 3.3. Faptul că (3.25) qnplică proprietatea că norma oricărei
soluţii este necrescătoare, este clasic şi amintim că se arată astfel: .
· Fie x = x(t, t 0 , x0 ) soluţia corespunzătoare lui (t 0 , x0 } şi t1 >·t2 ~ t 0 •
Avem, conform unicităţii soluţiei,
şi deci
ceea ce implică, în baza lui (3.25),
în. capitolul III, § 3, am expus unele direcţii de tratare a problemei

existenţei soluţiilor periodice. Vom mai expune (sumar) o altă cale.
158
. tn condiţii de existenţă şi unicitate a soluţiei ataşăm ecuaţiei (1.1)
operaţorul :
(3.30) Tx~ = x(eu, O, x 0 ), x 0 e R+, eu> O.
unde x(t, O, x 0 ) este soluţia lui (1.1), iar eu perioada funcţiei t ~ .A(t)x, x
fixat în X. Un punct fix ·a1 operatorului T ·va implica evident existenţa
unei soluţii periodice. Ca model dăm următorul rezultat:
T:EoREMA 3.4. lf'ie X un spaţiu Banack uniform convex şi despre
ecuaţia (1.1) să presupunem că : .
(i) .A.(t) : S(O, r) ~ X este disipativ şi asigură existenţa şi unicitatea
soluţiei lui (1.1) pentru orice ·
(t 0, x 0 ) e R+ X S(O, r), r > O,

(ii) (.A.(t)x, F(x))~O, V(t, x) e R+ -X S(O, r);
(iii) .A.(t +
eu )x = .A(t)x, V x e 8(0, "r), t > o.
.Atunci (1.1) are cel puţin o soluţie periodică de perioadă eu.
Demonstraţie. Fie· T operatorul definit de (3.30). Ţinînd seama de
teo~ema 3 .3, rezultă că
li ~x.oll = IJx( (I), O, Xo)II < llxoll,

şi deci T : S(O, r) ~ S(O, r). .
Pe de altă parte, disipativitatea lui .A.(t) implică
llx(t, to, Xo) - (t, to, Yo)II ~ llxo - Yoll, t';;;!: to

şi deci
şi deci T este neexpansiv.

Sîntem în condiţiile teoremei 4.4 (a lui Browder-Kirk, cap. I) con-
form. căreia T are un punct fix x 0 e S(O, r). Din faptul că Tx 0 = x 0 =
= x(.eu, O, x 0 ) rezultă că soluţiile x(t+ eu, O, x0 ) şi x(t, O, x 0 } coincid la momentul
t = O şi deci sînt identice. Cu alte cuvinte, x(t, O, x 0 ) este o soluţ-ie periodică
de perioadă eu, ceea ce încheie demonstraţia.
§4.. ECUAŢII DIFERENŢIALE PE SUBMULŢIMI _ÎNCHISE ALE UNUI

SPAŢIU BANACH
·. .. : 4.1. 'GENERALIZAREA TEOREMEI DE EXIŞTENŢĂ .A LUI PEANO
Fie [a, b) un interval al axei reale, Do submulţime inchisă a spaţiului

Banach X şi .A. o funcţie continuă de la [a, b) x X la X (adică (t, x) ~ .A(t)x
este continuă de la [a, b) xD la X), 8(::c, r,) = {y e X, IIY - xll ~r},
r >O.
159
Se va, vedea, că pentru cele ce vor urma este suficient de fapt a, se
presupune că D este numai local închisă (adică orice x e D are cel puţin o
vecinătate 8(m, r) astfel ca 8(x, r) n D să fie închisă).
Ne vom ocupa de existenţa şi unicitatea, soluţiei problemei :
(4.1) u'(t) = .A(t) u(t), u(a) = z, z e D.
Mai exact, ne va interesa, existenţa, unei soluţii u a, ecuaţiei (4.1), cu

~e D şi care pe un interval anumit [a, a + T] să rămînă în D, adică
u(t) e D, te [a, a T) ]. +
O astfel de soluţie se numeşte în literatură „curgere invariantă"
(termenul englezesc este „flow-invariant"), noţiune destul de sugestivă.
de altfel sau D se sp~e că este flow invariant pentru .A(t).
Tehnica, pe care o vom utiliza va, fi tot aceea a soluţiilor aproximative,
construite însă într-un mod diferit de cele folosite la, ecuaţia diferenţială
neautonomă din § 2, după cum vom mai da explicaţii mai jos. Fie
d(a;; D) = inf {Ila: -1111, '!Ie D}.
Următorul rezultat dă condiţii de existenţă a unor soluţii aproxi-

mative pentru problema (4.1) şi anume :
PROPOZIŢIA 4.1. Presupunem satisf4oute oondiţiile de mai jos :
(4.2) Funcţia (t, a;) ~ .A(t)x este continu4 de la [a, b) X D la X.

1 .
(4.3) Iim-d(x
hJO h,
+ h.A(t)x); D) = O, x e D, te [a, b).
Fie r, M şi T numere po~iti-ve astfel ca: D n 8(z, r) este închisă,

P <min {b - a, r/M} şi ·
sup {IIA(t)xl/, (t, a:) e [a, a + T) x (D n 8(~, r))} < M - l.
.Atunci pentru orice număr natural n exist4 un şir u„ de soluţii
_!._ -aproa;imati'Ve pentru problema (4.1), în următorul sens :

n .
ea;istă un şir nedescresoător {tf}fc- 0 c [a, a + T] astfel ca
(i) t3 = a, tf <tf+i dacă tij <a+ T, tf+i - tf <_!_, lim. tf = a + T;
n t➔OO
(ii) u,.(a) = ,z, llun(t) - u,.(s)(I < Ml t - s I, V t, se [a, a T]; +

(iii) u,,(tf) = uf e D n 8, pentru i = 1, 2, . . • şi Un este liniară pe
fiecare (tf+ 1 , tf), unde 8 = 8(e, r);
(iv) dacă tf < a +
T şi te (tr, tf+ 1), atunci
llu~(t) - A(tf) uri/< _!_;

n
160
(v) dacă (t, 1/) E [tf, ff+1] xD, 1111' - urli ~(ff+1 - tf) M, atunci
. . 1
IIA(t)y - .A(tf) ufll ~- ·
n
Demonstraţie. Vom construi o soluţie aproximativă u 11 , astfel:

Punem t& = a, u&=u3 (t3) =t:. :în mod inductiv definim tf+ 1 , uf astfel:
dacă tf = a + T punem tf+1 = a + T, (vom suprima indiciile superior n
cînd nu e pericol de confuzie), dacă t, <a + T considerăm cel mai mare
număr df = d, e (O,_!_] astfel ca
1?,
(4.4)
IJ.A(t)y - .A(t,) u,11 ~ 2-pentru toţi (t, y) e [t 0 t,+1] xD, cu l/y-u,11 <;d,M,
n
(4.5)
. d
(4.6) d(u, + d, .A.(t,) u,; D)~-!.
2n
·
Evident, ţinînd seama de (4.2) şi (4.3), d, este u:ţ1.ic determinat.

!rinînd cont de (4.6), există UH1 ED, astfel ca
(4.7) li u, + ă, .A(t,) u, - u,+1II ~d,n •

Definim acum funcţia Un prin
în primul rlnd rezultă un(tf) = uf. Pentru a arăta că 'li," satisface (ii)
este suficient să considerăm cazul t, se [t,, t1+ 1 ]. Avem atunci
unde am ţinut seama de (4.7) şi de faptul că-
deoarece se verifică uşor că u1 e S(~, r) pentru j = O, 1, ... , i, fapt ce

rezultă din majorarea
(4.9) lfu, - ,zfl<(d0 +d1 + •.. +~,-1) M = (t1 - a) M<:TM<:r).
11 - o. 578 161
Majorarea (4.9) rezultă din (4.7) astfel
llu1 - ~11~//u1 - Uo/l<;llu1 - Uo - do.A(to) Uoll + doll.A(to) UollE;

< ~ +d0(N-1) = d0 (~i- l) + d M<;d M<;TM<;r.
0 0
Presupunînd acum că u,_ 1 e S(z, r), avem
Din cele două inegalităţi precedente rezultă (4.9), care araţă că

uf e D n S, deci (iii) este de asemenea verificată. Avem încă
şi deci şi (i'v) are loc.

Cît priveşte (v ), aceasta este satisfăcută din modul de construcţie a
şirurilor t, şi u 0 mai precis, din (4.5 ). Rămîne deci de verificat ultima
afirmaţie din (i). Pentru aceasta presupunem că lim t1 = Z < a + T.
,➔ co
întrucît li u, - u1 li< It, - t, I M, rezultă că lim u, =v există şi că

i-.00
v e D n S, deoarece atît D cit şi S sînt închise. Conform continuităţii lui
.A, există c > O astfel ca
1
(4.10) 11.A(t)y - .A (l)vll<-pentru lt -1 l~2c, IIY - vll~2c M.
3n
Fie s > O suficient de mic astfel ca O <s <min{ : , c, a +T - l ):
(4.11) d(v + s.A (l)v; . D)< 3n

s
-•
Fie acum N suficient de mare încît Z- t, < s, 11 v - u., li< sM pentru

toţi Considerăm i">N şi t, y astfel ca lt - t, l~s, IIY - u,IIE;sM.
i">N.
Au loc atunci relaţ.iile It - l I~2s, li y - v li ~2s-7Jf şi prin urmare deducem
1 1 1
11.A(t)y - .A(ft) 'U,11<11.A(t)y - .A(l)vl/ + 11.A(l)-v - .A(t,)u,11~- +-
3n 3n
<-•
n
Rezultă. deci că pentru i";;1;N, (4.5) Ee verifică şi dacă înlocuim pe d, cu s.

Pe de altă parte, pent.ru i'> N avem
162
Din maximalitatea iui d, rezultă că (4.6) Ru mai are loc dacă înlocuim
d, prin s, adică ·
d(u, + s.A(t,) u,; D)°>~ pentru toţi i;;,;N.

2n
Ţinînd seama că funoţ.ia (I)-+ d(x; D)" este continuă, din relaţia
precedentă deducem (pentru· i -+ oo)
S 8
d(v
.
+ s.A (l)v; D)";;i!; 2n
->-
3n
care contrazice (4.11).
Rezultă aşadar oă.
Iimt, =a+ T
i ➔ OO
şi cu aceasta demonstraţia este completă.
Observaţia 4.1. Şirul un de soluţii _!_ -aproximative nu este în general

n
convergent pe [a, a +.T], întrucît convergenţa sa ar atrage existenţa
soluţiei problemei Cauchy u'(t) = A(t)u(t), u(a) = z (după cum se vede din
propoziţia următoare) numai din continuitatea membrului drept, ceea ce
am văzut că pe spaţii infinit dimensionale nu are loc. ,
în acelaşi timp se observă că deşi în mare vorbind s-a preluat ideea
din § 2, totuşi construcţia expusă aici se deosebeşte esenţial de aceea din
§ 2 prin faptul că partiţia {t,} a intervalului [a, a + T] este infinită, adică
nu putem şti dacă există un număr finit i..v (natural) astfel ca t,N = a + T.
în cazul§ 2, un astfel de iN există-, după cum s-a văzut.
PROPOZIŢIA 4.2. P1·es11,.punem că lim u (t) = 1t(t) există pentru toţi
H-+cx>
te [a, a + T].Atunci u este o soluţie a problemei (4.1) (adică D este un
,,flow-invariant").
Demonstraţie. Din (ii) propoziţia 4.1 rezultă că în acest caz conver-
genţa punctuală a lui Un la 11,, implică convergenţa uniformă a lui 'Un la u
pe [a, a + T]. (Amintim că dacă un şir de funcţii unegal uniform continue
pe un interval I al axei reale este convergent punctual la o funcţie 11,. uni-
form continuă pe I, atunci în mod necesar un converge la u uniform pe I).
Dacă te [a, a + T] şi n este astfel încît te [fin, t,n+t ), atunci
M
(4.12) llu(t) - 'lt,nll~fl'lt(t) - Un (t)I/ + (t - tin)M ~ /lu(t) - Un (t)II +-
n
deoarece
llun (t) - Uinll = llun (t) - Un (t, 11 )11<:d,n M<;M •

n
. Din (4.12) rezultă că u(t) este un punct aderent al lui D n 8 (căci
u,n e D n 8), prin. urmare u(t) e D ns pentru toţi te [a, a + T] căci
D n S este închisă. · · ·
163
Din continuitatea, lui .A, convergenţa, uniformă a, lui 'Un la "" pe
[a, a + T] şi propoziţia, 4.1, punctul (iv), rezultă
(4.13)
lim u~ (t) = .A(t) u(t) uniform pe [a, a+ T] - B,
ft-+00
unde B este mulţimea numărabilă de puncte t în care u~ nu există. Putem

uşor arăta (4.13) prin reducerea, Ia, absurd. Dacă (4.13) n-ar avea, loc, atunci
ar exista, un e > O, astfel încît pentru orice număr natural N, există
tN e [a, a +
T] - B, încît
(4.14)
Fie iN astfel ca t,N <:tN <t,N+1, unde t,N = tf;, este elementul de rang
iN al şirului tf corespunzător lui N.
Fie t,N ➔ t cînd N ➔ oo. Cum t,N+i - t,N <.!.., rezultă atunci că
N
tN ➔ t pentru N ➔ oo.
Din (4.12) avem
llu(tN) - uN(t,N )li ~llu(tN) - u.N(tN)II + MN

de unde ţinînd cont şi de convergenţa, uniformă a, lui uN Ia, u, · deducem
(4.15) lim u(tN) = u(t) = lim uN(t..v) = Jim uN(t,N ).

N-+oo N➔ 00 N➔ oo
Din propoziţia, 3.1, punctul (iv), rezultă
(4.16)
şi deci
(4.17)
Ţinînd seama de (4.15) şi de continuitatea lui A rezultă că (4.17)

este o contradicţie şi deci (4.13) este adevărată.
Rezultă de aici ~ă _pentru fiecare t e [a, a + T] avem
u(t) = lim un(t) = lim( e +f' u~(s)ds) = z+(' A(s) u(s)ds

n-+oo n-+oo )
0
)a
şi cu aceasta, propoziţia, 4.2 este demonstrată.

Din propoziţia, 4.2 se vede că a, da, condiţii de existenţă a, soluţiei
problemei (4.1) revine la, a, da condiţii suficiente de convergenţă a, şirului
de soluţ.ii aproximative Un. Rezultatul fundamental în acest sens este :
164.
TEOREMA 4.1. (Martin [3]. Presupunem satisfăaute condiţiile (4.2) şi
(4.3) şi în plus cd pentru fiecare te [a, a + T) operatorul A(t) - LI(L > O)
este disipati'o, adiciJ,
(4.18) (.A(t)x - .A(t)y, x - y),<LII x - y 11 2 , Vt e [a, a + TJ, :r, y e Dn S .

.Atunci probllma (4.1) adrn.ite o singurii, solu.ţie u: [a, a + T] ➔D,
unde T este definit în propoziţia, 4.1. ·
Observaţia 4.2. Condiţia (4".18) este ec~ivalentă cu (.A(t)x - .A(t)y, f)<
~LII x - y 11 2, pentru orice f e F(x, y).
În cazul particular cînd D este convexă, demonstraţia teoremei 4.1
este imediată. :într-adevăr, în· acest caz rezultă că u,.(t) e D n S pentru
toţi t e [a, a + T], căci ,u7 e D n S pentru i = o, 1, 2, ...
Fie acum f e F(un(t) - 'll•m(t)) şi te [if, tf+iJ n [ij, ii+ 1 ]. Atunci avem.•
(4.19) (u;(t) - u:n(t),f) ~ (u.~(t) - .A(t) u,.(t),f) +
+ (.A(t) Um(t) - u:»(t),f) + Lllu,.(t) - Um(t)ll 2, a.p.t. pe [a, a + P].
Pe de altă parte
llu~(t) - .A(t)u,.(t)ll<llu;(t) - .A(if)ufll + 11.A(tf)u,- .A(t) ti11.(t)II < ~

n
deoarece llu.;(t) - .A(tf)u-,11 ~ _!_în baza propoziţiei 4.1 (v), iar 11.A(t,)u.f -
n
- .A(t)u,.(t) li < ..!_ în baza relaţiei (4.5) combinate cu li u,.(t) - u1ll~d,Jll
n
(vezi 4.12).
1n mod asemănător rezultă
li .A(t)'ll•m(t) - ,u.;,.(t) li~ -2 a.p.t. pe [a, a + T].
m
Conform majorărilor precedente, din (4.19) obţinem
d 2 2
(4.20) --Jlu,.(t)-um(t)ll<Lllu,.(t) - Um(t)II +-+-a.p.t. pe [a, a + T]
ill n m
căci funcţia t➔ II u,.(t)- um(t) li este lipschitziană,, deci absolut continuă

şi deci a.p.t. derivabilă pe [a, a + T].
Din (4.20) deducem prin integrare pe [a, t]
(4.21) 11 'll• 11 (t) - Um(t) IJ <; L (' li U11 (8) - Um(B)_II ds

Ja .
+ 2T (..!..
n
+ _!_)
m
pentru te [a, _a + T] (am folosit un(a) = 'll•m(a) = .c).
Din (4.21) (după Gronwall) rezultă
llun(t) - Um(t)II ~ 2T ·I 1) exp L T,

(-;-+-:;; te [a, a+ T]
care arată că u„ este uniform convergent la o funcţie u care este soluţia

problemei (4.1) şi este unică pentru că disipativitatea implică unicitatea.
165
în cazul cînd D nil mai este convexă, 'U.n(t} nu mai aparţine în general
lui D. n S, fapt care nu mai permite utilizarea relaţiei (4.19) căci în a·cest
caz (t, un(t)) nu mai aparţine domeniului lui .A. Acest lucru va complica
considerabil demonstraţia teoremei 4.1. Deşi este mai complicat, cazul
cînd D este numai închisă (nu şi convexă) este bineînţeles mai general dar
şi deosebit de interesant prin faptul că aproximaţiile un nu mai au valori
în D dar converg către o funcţie ucu valori în D. Pentru demonstrarea teo-
remei 4.1 avem nevoie de cîteva rezultate preliminarii.
00
•Fie {tf} şirul definit anterior şi S = U{tf,·tf}, un.de m şi n sînt două
i=l
numere naturale. Definim (aşa-numita rafinare minimală a şirurilor t! şi
t;'), {rk}8° c [a, a + T], adică r 0 = a şi rk+l = min {se S; 8 > rk} pentru
k = O, 1, 2, ...
, .· 4.1. 1n condiţiile admise în teorema 4.1, există două şiruri
LEMA
de funcţii Vn şi Vm definite pe [a, a + T] (se folosesc notaţiile precedente) cu.
proprietăţile :
(1) Pentr'lt b e {m, n} şi k 'ltn întreg nenegativ,
llvb(t) - zll~(t - a)M, llvb(t) - vb(s)ll~lt - slM pentru, t, 8 e [rk, rk+1)-
(2) vb(rk+1) e D n B, Vb(r,;-+1) e D fl S .
. (3) Ou excepţia unei m'ltlţimi numărabile de t e [rk, rk+t), v~(t) şi v:n(t)
exiBtă şi
(4) Dacă pentru i, j, k avem situaţia
· atunci
(i) Vn(rk+i) = Un(rk+1) dacă 1h1· = if+1 şi
Vn(rk+i) = Vn(rk+1) dacă rktl < tI'+1
(unde Vn(t-) înseamnă limita lui vn la stînga lui t);
(iii) 11 vn(t) - un(t) li ~ 3(t - tf) sn şi
11 vm(t) _. um(t) I] ~ 3(t - tj) em pentru toţi t ~ [rk, rk~ 1 ].
1n sfîrş~t, sa~tul la stînga al lui vb în tf+1 este
(5)
166
Demonstraţie. Vom folosi ideile din construcţia aproximantelor un.
Vom defini 'Vn(r0 ) = 'Vm(r0 ) = un(a) = z. Să presupunem ·că am definit
pe 'Da şi 'Vm pe [a, r1:], k ~ 1, satisfăcînd pe acest interval proprietăţile
cerute. Să indicăm deci procedeul inductiv de extindere a lui 'Vn şi; 'Vin: pe i
[a, r1:+ 1 J, ceea ce revine 1a a construi pe 'Vn şi Vm pe [rk, r1c+1]- Punem s0=ri şi
definim inductiv şirul (s,)8° astfel : dacă s,= r1c+i, atunci 81+1 = r1:+1/ iar
dacă s, < rt+i, atunci s,+ 1 = s, + c,, unde c, > O este cel mai mare număr
pozitiv cu proprietăţile: · .. · ·
(a) s, + c, < r1:+1•

(b) d(v,,(s + c A(s )v,,(s
1) 1 1 1) < !:!.. ,
b e {m, n}
;D)
2b
(c) (A(s,)vn(s,) - A(s,) 'Vm(s,), 'Vn(s,)+a: - (vm(s,)+y))s<LII (vn(s,)+
1 1
+ x) - (vm(s,) Y)ll 2+ +-n +-,
llxll, IIYII < e,M.
m
Bineînţeles, am presupus că 'Vn şi "'"' sînt construiţi pe r1c, s,. Se vede uşor că
(b) se poate realiza pentru un c, > o, conform ipotezei (4.3). Din semicon-
tinuitatea superioară a funcţiei ( .,.).,, există un c1 > O astfel ca (c) să
aibă loc.
într-adevăr, admiţînd contrariul, înseamnă că oricare ar fi c11 > O(cu
c11 ~ O pentru p ~ oo) există x 11 , y11 cu llx„l!<c„ M, ]ly„ll<c„M, astfel ca
<A(e,)vn(s,) - A(s,) 'Vm(s,), 'Vn(s,) + X-; - (v,,,(s,) + y,,))., > Lllvn(s,) +

+ Xp -- (Vm (81) + Yp) IJ 2 + ..!_n + ..!_,
m
de unde, trecînd la limită pentru p~ oo, rezultă
(A(s,) v,,(s,) - A(s1) 'Vm(s,), 'Vn(B 1) - v,,,{s 1)).,~ LII 'Vn(s1) -
1 1
- 'Vm(Bz)IJ2 +-
n
+-
m
ceea ce contrazice ipoteza (4.18 ). Există deci un cel mai mare c, > o
cu proprietăţile (a), (b) şi (c).
Folosind (b) se vede că există un element pe care să-l notăm iv,,(s,+1) eD,
astfel ca
(4.22)
Definim acum v„ pe (s„ s1 + 1 J prin

(4.23)
Faptul că v,,(s,+ 1 ) e D n S se justifică la fel ca apartenenţa lui u(tf) la

D n S, intrucît, asemănător relaţiei (4.9), avem în acest caz
(4.24) 1liv,,(s1+1) - zlJ<(c0 + c1 + ... + c,) M = (s,+1 - r1:) M~ TM ~r.
167
Exact ca şi în cazul lui un se arată că (4.23) implică 11,z,,;(t) - ,z,,;(s)II~
<M lt - sl pentru t, se [1·k, ~,+
1 J astfel•.încît (1) şi (2) sînt satisfăcute.
În plus se mai observă că din (4.22) ·şi (4.23) rezultă (ca şi în ca,zul lui ·Un)
majorarea
(4.25) li vb(t) - A (s,) Vt,(s,) li < .!.. , te (s„ 81+1)-
b
Punctul (3) din lemă se verifică acum uşor, astfel :
(4.26) (v~(t) - v:n(t), Vn(t) - vm(t)),<A(s,)vn(s,) -
- .A(s,) Vm(s,), v11 (t) - 't'm(t) ) 8 ·+ ( -i

. n
+ m-·1) 11 'V,.(t) - v,,.(t) li,
unde am folosit (4.25) şi proprietatea (a, b), < li a li li b li-

Să observăm acum că
Vn(t) = Vn(s,) + x, Vm(t) = Vm(81) + Y CU X = 'Vn(t) - Vn(s,), Y = Vm(t) -

- Vm(s,) şi deci
ii xii = (t - s,).llf ~c1 1J,f, IIYll~~1 2J,f pentru s,<t~s1+1•
Cu aceste precizări, folosind (4.26) şi (c) deducem imediat proprie-

tatea
(4.27) (v~(t) - v:n(t), Vn(t) - Vm(t)1,<Lllvn(t) - Vm{t)ll 2 +
+ (.!.. + 'm,.!..) (1 + llvn(t) -
11,
Vm(t)II)
pentru toţi te (s„ s1+ 1 ), astfel că (3) are loc pe [rk, s,+1)· Evident, rămîne
de arătat că prin acest procedeu lim s, = -r = rk+ 1 • Pentru aceasta, ad-
1 ➔ 00
mitem prin absurd că -r< T.t+t• Din llvb(s,)-vt,(Bz+i)lll<(s,+1-81) M, rezultă

că w,, = lim Vt,(s,) există de asemenea şi că wb e D n S, prin urm:1re
l-+oo
Ţinînd seama de faptul că (y, x) ~ (y, x). este semicontinuă supe-

rior, rezultă că există un Â >
O astfel ca ).< r.t+t - -r şi în plus
~Lllwn + X1 - (Wm + aJ2)11 + .!..2 (_!_

2
n
+ m.!..) •
pentru orice x,, 'Jh cu llx,ll<2M, IIY,ll<Â,i =1, 2
1
(4.30) d(wb + U(-r)w 6; D)~ Â-,
3b
b e {m, n}.
168
Relaţia (4.30) se poate, evident, realiza ţinînd cont de (4.3). Inega-
litatea (4.29) se arată prin reducere la absurd (dacă am presupune că n-ar
fi posibilă, atunci, folosind semicontinuitatea superioară a lui ( . , . ).
am contrazice (4.28)).
Fie acum N sufic.ient de mare astfel încît l;;;:.N să implice s,+1 - s,< i.,
11v11(s1) - u·bll ~ AM şi l1.A.(s,)i,b(s1 ) - .A.(-r) wbll ei.. Se observă acum că
pentru Jlxll, IIYll~ÂM, din (4.29) rezultă
(4.31)
deoarece putem alege în (4.29) x1 +

= v,.(.<>1) - w,. x, x2 = 'Vm(r1} - Wm +
+ y, Y1 .A.(s,)vn(,î1 - .Â (-r)u,,., Y2 = A(s,)vn,(s,) - .A.(-r)Wm- Rezultă prin
=
urmare că (c} se menţine adevărată dacă-c:1 se înlocuieşte cu A (pentru l > N)
Cum c1 a fost ales ma.ximal cu proprietăţile (a), (b) şi (c), rezultă că (b) nu
se mai menţine dacă înlocuim.c1 .prin ").. , deci pe~tru l > N, are loc fie
. 1 1
d( 'Vn(81) +
U(s,)vn(s,}; D) > A-, fie d(t,m(s 1)
2n
+
A.Â.(81)vm(s1); D) > A-,
2m
de unde prin trecere la limită (pentru Z ➔ oo), obţinem
(4.32) fie d(u·m + i.A(-r)u·,.; D)> 2_,

2n
fie d(wm + Â.Â.(-r)wm; D).> -2:....
2m
Contradicţ.ia, obţinută prin compararea relaţiilor (4.30) şi (4.32) arată

călim s, =
rk+i• Fie acum întregii i şij astfel ca tf, tj'~rk <rk+1~1r+1 , t]i 1 •
1➔ 00
Definim t'b(r1c;: 1) = lim vb(s,). Înt~cît t'b(sz) eD n 8, rezultă că vb(tkn) ED Fr B.

, ➔ 00 .
Definim vb(rk+1) în modul arătat la punctul (4) ((i) şi (U)). Folosind

punctul (v) din propoziţia 4.1, rezultă
1
(4.33) IJ .A.(s,)v.(s1 ) - .A.(t:)·u,.(tf) li ~ - , l = 0,1,2, ...
11,
întrucît
11-r.(s,) - 'U.(tr)lf = 11-v,.(s,) - 1.,n{tf)ll ~ (s, - tf)M ~ (tfu - m_:lf.
Derivatele funcţiilor 'lt„ şi v„ există pe [a., a + T] cu excepţia unei

mulţimi numărabile S c. [a, a+ T].
Fie acum te [a,, a +
T] - B. Există atunci numerele naturale i,
j, k,. l astfel ca, te (s,, 8l+J.) şi ff, 1r.~ rk < rk+l ~ tf+1, f'A-1• Combinînd
relaţiile (4.25), {4.33) şi propoziţ-ia 4.1 (punctul (i11)) deducem
169
şi deci
(4.34) llv~(t) - u~(t)II ~ ~, te [a, a + T] - 8.
n
Din (4.34) deducem
3
I1 v,.(t) - u,.(t) li = 11 v,.(tf) - u,.(tf) 11 + ~,1& li (v~(s) - u~(s) llds ~ - (t - tf),
n
te [tf, rt+1l,
de unde, pentru t = r11:, obţinem
(4.35)
S-a folosit tt,.{ff) = v,.(tf). Din relaţia evidentă
(4.36) · 1111.(t) - u 0 (t) li ..; 1111. (r.) li - u.(r,) + L 1111~(8) - u~(B) llds,
combinată cu (4.34) şi (4.35) deducem
li 'V,._(t). - u 11(t) li ~ ~ (r11: - ff) + ~n (t - r") = ~ (t - tf),

n n
· .Asemănător rezultă
(4.37) 11 'Vm{t) - Um(t) li ~ ~ (t - ff),

...... m
1n sfîrşit, din consideraţiile precedente deducem
li vb(tf+1) - vb(tfn) li = li ub(tf+1) - vb(tt;:1) li =
= lim Hub(tf+1 -
1qo
k) - vt>(tf+i - h)II ~ lim~{ff+1
Alo b
- k - tf) =
.= 3(tt+i .- tt )/b, b e {m, n}
şi cu a.ceasta lema 4.1 este demonstrată.

· ::. ;l:Jn alt rezultat auxiliar pentru demonstmţia teoremei 4.1 este:
LEMA 4.2. Fie p şi· q doir,ă numere pozitive şi f o funcţie ·ae la
[a, a + T] la [O, oo) astfel ca:
(i) f este continuă pe fieca1·e [r"' r"+1), k = 0,1, •••
(ii) f(a) = O, f(rk=ri) există pentru k = 0,1, .••
(iii) .f'(t) există a.p.t. pe [a, a + T] şi satisface inegalitatea
f'(t) ~ p f(t) + q.
:170
(4.38) f(t) ~ [p-1 q + ±
i-o
lf(1·i) .:_.f(ri") I] exp p(i - a) - qp-1 •
Demonstraţie. Pentru k = O relaţia (4.38) este imediată deoarece

f(ro) = f(ro) = f(a) = o, deci aceasta revine la
f(i) ~ p-1 q exp p(t - a.) - q p-1,
ceea ce se ştie că este adevărat.

Să presupunem acum că (4.38} este adevărată pentru te [r.t-i, r.t) şi
să demonstrăm că atunei este adevărată şi pe [r.t, r.t+1)• Fie deci te [r.t, rk+J)•
Cum (iii) este echivalentă cu -1_ (f(t) e- 11 ') ~ q e-:P,, prin integrare pe
dt
[r.t, t] obţinem
(4.39) f(t) ~ f(rk) exp p(t - rk) - p- 1 q(l - exp p(t - T.t)).
Cum prin ipoteza inductivă am presupus că (4.38) este adevărată pe

[r.t-i, r.t), rezultă de aici
(4.40) f(ri') ~ [p- q + 1 kji l/(1·,) - f(r,)

i-0
1] exp (1·k - a) - qp-1 •
Acum avem în baza lui (4.40)
/(1·.t) ~ f(rk) + lf(r.t) - f(r;) I ~
~ [p- 1 q +
•=O
t lf(r,) -f(r,)1] exp (rk-a)p - p- 1
q.
Înlocuind această evaluare a luif(rk) în (4.39) găsim evident (4.38) şi deci

conform principiului inducţiei complete, inegalitatea (4.38) este demons-
trată.
Demonstrotia teoremei 4.1. Fiind date numerele naturn.le m şi n să
v
notăm f(t) = li 11 (t) - Vm(t) 11 2 • Avînd în vedere că
df(t) = 2( v~(t) - v:n(t),' v11 (t) - Vm(t))., a.p.t pe [a, a + T],

dt
din lema 4.1. (punctul (3)) rezultă
df(t) ~ 2Lf(t) + 2 (_!__ + 2-) [1 + li 'l'n(t) - 'l'm(t) 11], a.p.t. pe [a, a+ T].
dt n m
(4.41)
171
f ntrucît 'l.'n, Vm au domeniul valorilor în S(z, r), rezultă că
li v,.(t) - 'l.'m(t) li ~ 2(r + 11 zll), te [a, a+ T].
în vederea aplicării lemei 4.2, este necesar să ne ocupăm de

f(rk) -f(r1c - 1). Avem ..
llf(r,:) -f(r,;-)11 = llv,.(rk) - t'm(rk)l! 2 - ll't'n(ri) - Vm(r,;-)11 2 ~
~ 4(r + Jlzll) llv,,(rk) - Vm(rk)II - llvn(rk) - Vm(rk)II ~
~ 4(r + llzll)[llvn(rk) - Vn(r,;-)11 + llvm(rk) - Vm(rk)II].
· Prin definiţie avem 'l-'n(f'A-i) = v„(ff+ 1 - ) şi 'Vm(if+ 1 ) = 'Vm(if+i - ) pe:itru

t~ 1 ~ if+ 1 , astfel încît aplicind lema 4~1 punctele (4) şi (5) obţinem
+
00 00
~
rc-o
11 /(r,.J -f(rnll ~ 4(r + llcll) ;.o
~ 11v,,(tf+1) -
·
v,.(tr.;i)II
00
+ 4(r + li .cil) ;~.. o l1 Vm(if+1) - 'Dm(if+"i) li ~
~ 4(r +llt:11) { f 3(if+1 - tf-)/n +f 3(f'A.1 - tf)/m} -~

i-o · ; ... o
~ l2(r + llcll)T (.!.n + .!.)

m
·
Inecuaţia (-1.41) C!,te de forma celei din lema 4.2, (iii), cu p = 2L,
q= 1n m1)
(-+- .
(2+4(r+llzll)),prm urmare/(t)=llt!,.(t)-vm(t)ll 2 ~:-K
. .
(1-.n +-m1) ,
unde k > O este dat de
2
le=.[_!__ (2 + 4r + 411 ~li)+ 12T(1· + llzll) exp 2TL - + 4r + 4llzl1 •
2L 2L ·
Rezultă deci lim (,v,,(t) - 'Vm{t)) = O şi cum li Vn(t) - Un(t) li ~ 3T/n,

că
m,ti ➔ OO
llt'm(t) - Um(t)II ~ 3T/rri {lem:t 4,(4) (iii)) rezultă că lim (un(t) - Um(t))=O,
, m.n ➔ oo
adică u„ este un şir converg:mt pe [a, a + T], la o funcţie u, care conform

propoziţiei 4.2 e3te o soluţie a problemei (4.1). Unicitatea rezultă din
disipativitatea, lui A.(t) - Ll, după cum se ştie din cap. II. .
Teorem:1i este complet dem'lnstrată.
Observaţia 4.2. în geneial a + T < b, incit se pune în mod natural
probl~ma, prelungibihtăţii soluţiei pe întreg [a, b). în g:3n3ra,l, aceast~
problemă nu se cunoaşte dacă admitem numai ipotezele teoremei 4.1.
In unele condiţii mai restrictive sau ma.i particulare, se poate arăta prelun•
gibilitatea soluţiei la întreg [a, b). În acest sens dăm următoarele rezultate:
172
COROLARUL 4.1. 1n plus faţlt de condiţiile teoremei 4.1 ·mai admitem
cel puţin una din ipotetJele de mai jos::
{i) Pentrii fiecare ce [a, b) şi r > O, existll, un număr M(c, r) > O,
astfel· tncît 11.A(t)xll <; M(c, r) pentru toţi (t, x) e [a, c] X (D n S{O; r)), sau:
{ii) Pentru fiecare ce [a, b), r > O şi e > O, există 8 = 8(c, e, r) > O
astfel tncît li .A(t)x - .A(s)xll <; e pentru orice t, se [a, c] cu I t - s I ~ 8 şi
x e D n S(O, r) (altfel spus, dacii, .A este uniform continuu în t, pe mulţimi
mărginite în raport cu x) .
.Atunci pentru fiecare ,: e D, existiJ, o soluţie unică u: [a, b] ➔ D a
problemei (4.1 ).
Demonstraţie. Admitem întîi ipoteza (i). Conform teoremei 4.1, fiind
dat ~ e D, există o soluţie unică Uz a problemei (4.1) pe un interval
[a, a+ T(z))". Fie [a, b::) intervalul maxim de existenţă a lui ui, adică,
presupunem că, Uz nu mai poate fi prelungit la un interval [a, b;) cu bz <b;~ b.
în particular rezultă că nu există lim u,(t)
Cţb•
Pe de altă parte avem
d
dt {-u(t) - tJ) = .A(t) u(t) - .A(t)~ + .A(t)z,
unde u = u,, de unde obţinem, prin procedeul standard,
:t li u(t) - zll <; LII u(t) - tJII + 11.A(t).ell ~ LII u(t) - zll + K, a.p.t. pe [a, bi:)
(4.42)
unde O <; li A(t)~II ~ K, Vt e [a, b,], deoarece t ➔ .A(t)tJ este continuă,

pe [a, bz].
Soluţionînd inegalitatea diferenţială (4.42) deducem că li u(t) li ~ r,
pentru toţi te [a, bz).
Conform ipotezei {i) rezultă acum
t
li u(t) - u(-r) li = li ~a: .A(s)u(s)ds li<; I t r-- -r I M(b,, r)
de unde deducem călim Uz(t) =

l există şi le D, deoarece D este închisă.
ttbz
Contradicţia obţinută arată că în mod necesar ba< b.
Presupunem acum (ii) adevărată şi că de asemenea 'Uz ar fi neprelun- ·
gibilă la dreapta lui b, b. <
Am văzut deja că, numai din ipotezele de continuitate a lui .A şi
disipativitate reznltă llu(t)ll ~ r, pentru toţi te [a, bz)• Fie e: Oşi 6(bz, a, r) >
eu proprietatea (ii). Avem
+ h) - u'(t),f) = (.A(t + h) u(t + h) - .A(t) u(t), f) =
(u'(t
= (A(t + h) 'lt(t + h) - .A(t) u(t + h), /) + (A(t) u(t + k) - .A(t) u(t), f ~
<; ellu(t+ h) - u(t)II +·Lllu(t + k) - u(t)ll 2 ,
173
pentru.· ,-h < 6(bz, &; 1~)- •:· şi p_entr:u_.. aproape _toţi . te [a, bz - h), unde
f e Jl'(,u,(t+ h) - u(t)). De aici deducem
.d . . . ·•·
(4.43) dt llu(t + h) - u(t)II.~ Lllu(t + h) - u(t)II + t:, a.p.t. pe [a, bz-k) •.
Integrînd (4.43 )pe [O, t] c [a, bz - k), ~educem
(4.44) llu(t + h) - it(t)II t

t
~ liu(a + h.) -u(a)II + t: + Lllu(s + lt) - u(s)lldB
de unde
(4.45) Jlu(t + h) - 1l,(t)ll ~ [ll(a + h) - it(a)II_ + &] exp L(ba ~ a).
Avînd în vedere că u este continuă la dreapta lui a, din (4.45) se
citeşte că liro it(t) = le D, ceea ce, ca şi în cazul precedent, contrazice
ttbz
ipoteza de neprelungibilitate a lui itz, deci în mod necesar şi în acest caz
bz = b şi corolarul este demonstrat.
tn cazul particular în care A(t) = A-independent de t (deci în cazul
autonom), condiţia (ii) din corolarul 4.1 este automat verificată şi prin
urmare are loc rezultatul:
COROLARUL 4.2. Admitem ipotezele :
(i) Operatotu-l (posibil nelinia1·) A : D-+ X este continuu.
(ii) (Ax - .Ay, X - '!/) 8 ~ LJI X - 'Y 11 2 , x, Y, e D.
(iii) lim_!_ d(x + h.Ax; JJ) = O, V x e D.
hJ.0 h
.Atunci pentru f iecara z e D, există o solil,ţie unică u : [a, oo) -+ D,
satisfăcînd
u'(t) = .A it(t), t e [a, oo ), u(a) = z,
a fiind un număr
real oarecare.
TEOREMA 4.2. (a) X este finit dimensiona.l, at11,nci condiţiile (4.2) şi
(4.3) sî11t suficiente pentru existenţa unei soluţii u: [a., a+ T]-+ Da pro-
blernei (4.1 ).
(b) Dacă X este 11/11, spaţiu Ba.nach real oarecare, atunci pentru a
obţine concluzia precedentă, este suficient să mai admitem în plug ipoteza
că .A du.ce m-~lţimea [a, a+ T] X S(z, r) într-o sub1mtlţime relativ cornpactă
a lu,i X.
D:mwnstnţle. Concluzia de la punctul (a) rezultă din faptul că Un(t)
dată ele (4.8) este în acest caz convergent (sau mai precis admite subşiruri
convcgente) şi cleci so a,plică propoziţia 4.2.
( b) Cu notaţiile din demonstraţia propoziţiei 4.1 punem
i = 0,1. ••• , .A, = A(t,)u,
~i deci conform lui (4.7), !IP, li~ 2:_. Prin urmare

n
(4.4 î)
174
Cu aceste notaţii u, se mai poate scrie sub forma
(4.48) u, = ~ + d0 A 0 + ... + d,_1 A.,_1 + d0 P 0 + ... + d,-1u,_1 •

Se constată acum că u,a(t) dată de (4.8), pentru t, < t ~ t,+u se poate
scrie sub forma .
(4.49) Un(t) = a;1 [(t + d,u,] = (t - t,) (A, + P,) + u,
- t,)(U1+1 - u,) ::::s
= ~ + do.A.o + .. ~ + d,_1.A.,.~1 + (t - t,)A, + fn(t),

unde am notat
Este clar că fn(t) sînt _mărginiţi uniform şi egal continui, anume
t
(4.50) llfn(t)II <-~a+ T, llfn(t)
n
-f,.(s)II < I t - sl, t, 8 e [a, a+ T].
Pe de altă parte, din (4.49) deducem
Un(t) - fn(t) e z +K 2, V te [a, a + T],

unde K 2 este compactul din demonstraţia teoremei 2.2, corespunzător lui
K 0 = A [a, a + T] 8(z, r). •
· Funcţiile u,. - / 11 iau valori în mulţimea compactă z + K 2 , sînt egal
măirginite şi egal uniform cotinue, deci putem presupune că u,.(t) - f,.(t)
converge uniform pe [a, a+ T] cînd n-+ oo, deci u,.(t) este de asemenea
uniform convergentă pe [a, a + T], Concluzia teoremei rezultă acum din
propoziţia 4.2, deci demonstraţia este completă.
Observaţia 4.3. în ipoteza de continuitate a funcţiei (t, x)-+ A(t)x,
condiţia (4.3) din teorema 4.1 este şi necesară pentru existenţa, soluţiei
lui (4.1) cu valori în D, ceea, ce se arată astfel:
Fie un element oarecare x e D şi unt arbitrar în ra, b). Admitem
că există o funcţie v: [t, t1 ]-+ D, cut < t1 < b care satisface condiţiile
v'(s) = A(s) v(s), se [t, t1 ], v(t) = x,

ceea, ce implică 'D'(t) = A(t)a:.
Avem atunci succesiv
_!_ d(x + hA(t)x; D) < _!_ li x + hA(t)x - v(t + h) li =

h h
= li 11(t + :) - ro - A(t)roll=II 11(t + ~ - 11(t) - A(t)roli

care în baza-lui v'(t) = A(t)a: implică (4.3), adică
lim_!_ d(a:
h-+O h
+ hA(t)a:; D) = O.
175
Observaţia 4.4. Dacă X este finit dimensional şi are puncte interioare,
atunci din teorema 4.2 (a) se deduce că (4.2) implică existenţa soluţiei
lui (4.1) pentru z din interiorullui D, căci pe o vecin_ătate suficient de mică;
a lui z, Vz c D, (4.3) este atunci satisfăcută.
Se obţine deci teorema lui Peano (din teore~a 4.2, (a)).
4.2. APLICAŢII LA ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE TIP EULER
!n acest paragraf vom scoate în evidenţă printr-un exemplu că

rezultatul de bază din § 4, dat de teorema 4.1, ·este suficient de general
pentru a putea fi aplicat la ecuaţii cu derivate parţiale.
După cti.In se ştie, mişcarea unui fluid perfect incompresibil, este
descrisă de ecuaţia lui Euler ·
Bi!-,
(1) - + L "" (8u.,/8x1 ) = J, + 8<»/âx0
N
at 1-1 1
-
l ~ i ~ N pe n x (O, T),
(4.51) (2) div u = O pe nx(o, T),
(3) U•n = 0 pe an x (O, T),
pe n,
und~ n este un domeniu mărginit din li~ cu frontiera an suficient de re-
gulată, n-normala exterioară a frontierei, f(x, t) şi u 0 (x)° sînt funcţ-ii date
(în spaţii care vor fi precizate), iar it(x, t) şi presiunea 6i(x, t) urmează a fi
determinate.
Precizăm de Ia început că o demonstraţie detaliată a rezultatului
de ·existenţă a soluţiei problemei (4.51 ), po care-l vom prezenta, ar necesita,
un capitol special de preliminarii despre spaţii Sobolev şi problema lui
N eumann pentru unele ecuaţii cu derivate parţiale. Din acest motiv·, multe
din chestiunile auxiliare vor fi enunţate fără demonstraţie (indicînd lu-
crări în care se poate găi::;i demonstraţia) sau vor fi demonstrate sumar.
Totuşi, cele ce vor fi prezentate vor ilw:tt.ra suficient de bine o cale
pe care teo1·emele de existenţă a curgerilor invariante pot fi aplicate Ia,.
ecuaţii cu derivate parţiale. · .
LEMA 4.3. Fie. V(x, t) = V o fu,ncţie din C1 (.!l X[O, T)), tangentă
frontierei lui n, adică V(x, t) •n(m) = o pe· an x [O, T]. Dacă g(t; x) ·este-
mişcarea generată de V, adică g este soluţia ec'l1,aţiei
(dg/d-t) (x, t) = l'(g(x, t), t), t E [O, T],.

at-zm-ci
(i) ( ~) Jacg(x, t) 1, ..8 {div V)(g(x, s), s) I Jacg(x, s)
= I•
dt . ·
Prin 'ltr-ma,·e, î11, ca.':ul div V(x, t) = O pe n x [O, T], atunci
(U) I Jac g(.v, l) I = I Jac g(x, O) I pe n X [O, T].

Dcmonstrc.ţie. Vom lucra pentru sim})ljtate în R 2 • ]'ie deci
r·(x., t) = (V1 (x11 x 2, t),. V 2(x 11 x2, t)),
g(x, t) = {g1 (xi, x 2 , t), g2 (xu x 2 , t)).
176
Avem atunci prin definiţie
IJac g(x, t) I = det (8g,/fhr1 ), •. i, j = 1,2

şi deci '. , ..
!
(4.52) ~ IJacg(x, t) I = Ig{·t ul

dt u½·' Ui
I+ ullu½ Ui''1 !'
Ui' l
fJ2g
unde am notat g{·' = ·' i = 1,2.
âx1 8t
Prin ipoteză avem însă
an,
- - (m, t) = Vdu1(X, t), U2(fC,. t), t), i = 1,2
ât
de unde, prin deriva,rE,, deducem'
(4.53)
7
i,, _ 81 , 8g1
g, - - - - -
+ -âV,- -
8Q.,.
, i = 1,2; ,i =1,2.
âx1 aw, -ax2 ax,
Înlocuind (4.53) în (4.52); făcînd reducerile de termeni şi ar~jînd
convenabil termenii rămaşi, obţinem ·
-n. I J acu(x, t) I = (8V

- 1 + -8V2 ) det (gJ),
,
dt 8m1 8x2
adică tocmai egalitatea (i) din enunţ

Evident (i) implică (iî) şi lema este demonstrată.
Fie W•·" spaţiul Sobolev al funcţiilor reale definite pe O cu propri~~
tatea că ele împreună cu derivatele lor pînă la· ordinul s, sînt din L".
Vom presupune că s > 1 +N/p, ceea ce conform teoremei de imersiune a.
lui Sobolev implică W•• 21 (Q) c: c1 +«(il) cu ex = s - 1 - Nfp. Vom nota.
cu li ·· IJ•·fl norma în W s•". _ ·
~efinim acum următoarele spaţii:
D•·P = {11 E W••P(Q; RN); 11 : n-+ n bijecţie, 11- 1 E W••:P(.Q; RN)}.
Spaţiul D••:P se mai poate defini ca fiind format . din acele elemcnte-
11 E w,,,,,n; RN) care sînt 0 1 -difeomorfisme şi 11(80) C: an.
Fie acum
D~i:r, = {11 e D••JJ; /Jac I = 1 pe Q}.
Rezultă că "ll e D~J) dacă şi numai dacă 11 e w,.:r,, I Jac I = 1 pc n şf

11( tn) c: an.
în sfîrşit, introducem şi spaţiile de mai jos:
TJ;•·fJ = {-u E TeD'·1'; div 'll, = o, în n}.

12 - e. 678 11T
LEMA 4.4. Fiek~0 un întreg, f e WP·1 (0), g e Wk+ 1- 1/IM'(o!l)astfelca
~a fdx...:.. ~an g da.
Există
atunci o funcţie u e WA:+ 2•11 (O), satisfăctnd următoarea problemă
Neumann:
ÂU =f pe O
au
-=g pe an
an
şi în plus
li grad ullt+t.i, ~ C(llflltai> + IIYl1t+1-11i,.p)•
LEMA 4.5. Fiind dată o funcţie f e Wk.:i,(Q ; RN), există o funcţie
unică g e T,Dk,P şi6i e Wk+l.P(O) astfel oa
f = graţ! 6) + g.
Funcţia g se numeşte proiecţia lui f si se notea~ă g = P(f). Operatorul
de proiecţie (proiectorul) P este mărginit in Wk.v(Q; RN) şi poate fi definit
şi prin intermediul următoarei probleme N eumann :
Fie c-;i e Wk+ 1,P(0) soluţia problemei
Â6i = div f pe O,
06>
- =f•n pe 80..
8n
Atunci g = P(f) = f - grad 6i. .
Pentru demonstraţiile acestor leme trimitem la J.Ii. liions şi E.
Magenes [l ].
Folosind lemele precedente vom reduce problema (4.51) la o problemă
Cauchy pentru o ecuaţie diferenţială ordinară,. Vom folosi variabile Lagran-
ge în modul următor: Presupunem că (4.51) are o soluţie uşi fie g mişcarea,
generată de u, adică
(l.54) (_dg/dt) (x, t) = u(g(x, t), t), g(x, o) = a;.
Ecuaţia (4) a problemei (4.51) devine deci
(4') dg/dt)(x, O) = u 0(x)

iar ecuaţia (2) devine (conform lemei 4.3)
(2') I Jac g(x t)I = !Jac g(x, O)I = 1 pe nx [O, T]

şi în sfîrşit condiţia (3) corespunde faptului că pentru t fixat, g(., t) este
un difeomorfism de la fi la fi.
l:78
Rămîne deci să scriem ·ecuaţia (4.51) (1) ca o ecuaţie·în g. 1n pri-
mul rînd, sub formă vectorială, (1) se scrie . · ·
(1')
au ~ u,-
-+ au = f +. grad - .
at ax, I
Notăm
/ 1 = ~
au - f = grad -
u,- - -
au •
i ax, ât
Presupunem acum că sîntem în condiţiile lemei 4.5. Atunci Pf1 = /1 -

- grad<p, unde q> este soluţia problemei:
L\q> = div / 1 = Llw - !._ (divu) = Ll6i,

ât .
(4.54)'
aq> _ au a6)
- =f1 •n = grad •n - -•n =-•
an ât an
unde am folosit (2) şi (3). Deci ~ = cp.
Rezultă de aici că
Pf1 =/1 - gra~ = - au, deci au +Pf1 = O

at at
de unde, ţinînd seama de definiţia lui fu rezultă
(4.55) au
-+P
at
( ~u,- =Pf.
, x,u)
Derivînd acum (4.54) în raport cu t, obţinem
a2u (x, t) =
- (
~ au/8x1) (g(aJ, t), t) ( 8g1/ 8t) (aJ, t) + 8u/8t) (g(x, t), t) =
8t2 i
= ~ u 1(g(aJ, t), t), (8u/8aJ1) (g(x, t), t) + (8u/ât) (g(a:, t), t):
1
şi deci, în baza lui (4.55), avem
(â 2g/ât2)(x, t) = [ (I - P) ţ u,(âu/âx,) (g(x, t), t)+(P f) (g(a,,_ t), t).
(4.56)
Pe de altă parte, din (4.54) avem
(4.56)' U, = (8g/8t) (g- 1 , t).
179~
Ideea cheie este de a considera ecuaţia (4.56) ca o ecuaţie de ordinul
doi în g şi nu ca o ecuaţie cu derivate parţiale, incit reducînd (4.56) la un
sistem prin substituţia standard, pe un anumit spaţiu produs vom ajunge
la o ecuaţie diferenţială ordinară echivalentă cu problema, (4.51).
într-adevăr, (4.56) este echivalentă cu sistemul
dg
-='V,
dt
(4.57)
-dv = [ (I a
- P) }:; (vog- 1 ), -(vog- 1 ) (g, t)+(Pf) (g, t).
dt , 8a;,
Să considerăm spaţiul X= W•·P(Q; RN) x W'·P(Q; RN). Pe acest

spaţiu, sistemul (4.57) se poate scrie ca o ecuaţie diferenţială ordinară
d
(4.58) - (g, v) = .A(t) (g, v), g(x, O) = Oa;, v(x, O)=u0 (x),
dt .
unde se vede că am pus
(4.59) .A(t) (g, ) = (v, B(vog- 1 )og + (P/) (g, t)

(4.60) Bv = (I - P) ( t v, av ) ,
' ax,
iar prin simbolul v, sau (v), înţelegem componenta de rang ia vector1,1.lui v.
Operatorul .A(t) dat de (4.59) nu este definit peste tot pe X, din cauza
restricţiei g e D~J) pe care am folosit-o în cursul transformărilor precedente.
Prin urmare nu vom putea aplica ecuaţiei (4.58) teoreme de existenţă de
tip clasic, ca cele din §2, §3, dar vom putea aplica teorema 4.1 de existenţă
a mişcărilor invariante (staţionare).
Drept mulţime închisă pentru aplicarea teoremei 4.1 vom lua mul-
ţimea
(4.61) F = D = {(g, v) e X, g e D~J), vog- 1 e ·peD~J)}.
Rezultatul de bază despre existenţa soluţiei problemei (4.51) este:

TEOREMA4.3. Fie p intreg satisfăctnd 1 N/p+l
de asemenea întreg. Fie apoi u 0 e W•·P(Q; RN) ou div u 0 =0 pe n şi u 0 •n=0
pe!l. Dacă funcţia vectorialăf=(f,) e O([0, T]; Os+i+«(Q; RN)) cu O<<X<l,
atunci există T 0 e (O, T] şi o funcţie unică u e O[0, T 0 ]; W•·P(Q; RN),
eare satisface problema (4.51).
Precizăm că pentru demonstraţia acestui rezultat vom aplica teorema
4.1 ecuaţiei (4.58), alegînd ca mulţime închisă, mulţimea D = F (dată
de (4.61)) din spaţiul X precizat mai sus.
În condiţiile teoremei 4.3 operatorul .A(t) dat de (4.59) aire urmă
toarele proprietăţi:
(I) .A(t) : F ~ X este local lipschitzian, pentru fiecare t fixat în
[O,T 0 ],T0 e(O,T] urmînd să fie precizat. Rezultă deci că .A(t) satisface (4.18).
180
{II) A(t) verifică pe spaţiul X condiţia (4.3) cu Jj' dată de (4.61),
adică
(4.62) lim .!_ d((g, v) + hA(t) (g, v); Jf') == O, V(g, v) e F, te (O, T 0 ].
"'° h
Pentru o expunere cît de · sumară a demonstraţiilor proprietăţilor
(I) şi (II) este necesar să amintim unele rezultate despre produsul şi com•
:punerea funcţiilor din spaţii Sobolev.
· Dăm în acest sens următoarele leme (pentru demonstraţie a se vedea
.Bourguignon şi Brezis [1]).
LEMA A. Considerăm întregii <X ~ 1, 1 ~ p ~ + oo, 1 ~ q ~ + oo.
Dacă u E wcc: 21 (!l) şi V E wcc,q(!l), atunci uov E w«.r (!l), unde r este definit
,astfel:
1 1 N
-
r
~-=-
p
+-1q --,
N
<X V
daca max {p, q} < -;

(X
r = orice număr natu·ral < min {p, q}, dacă max {p, q} = N ;
(X
r=ldacăp=q=N=l;
r = min {p, q}, dacă max {p, q} > N.

(X
Fie acum !l' un domeniu mărginit cu frontiera 80', suficient

c RM
de regulată. Următoarele leme se referă la compunerea funcţiilor din
diverse spaţii Sobolcv.
Lm11A B. 1. Fie " un î11treg ;;:. 1, 1 ,.; p ,.; + oo astfel ca " > f·
.DacălJ' E ocx.v{ll'), G E lV(X(O; Rll) cu, G(il) Cil', atunci FoG e W°'·2>(Q) şi
~n plus
IIF 0Gllw«,J) ~ C(IIFllccc IIGllixw«,p + 1),
11,nde O este o constantă ce depinde numai de <X, p, n şi O'.
LEMA B.2. Fie <X şi p întregi cu, proprietăţile din lema precedentă.
FieF e occ+l(Q'), G E wcc,2>(Q;. RM), He wcc,J>(Q; RM), astfel ca G(O) C O'
şi H(Q) c O'. Atunci IIF 0 G - FoHlliv~. 21 ~ Oll-Fll 0 «+1 IIG - Hllw«,p (IIGll~«.21+
+IIHll~cc.,, + 1), unde O depinde numai de <X, p, n şi !l'.
Lema următoare este de acelaşi tip cu lema B.1, însă diferă de aceas•
ta prin faptul că F e wac,v (în loc de oa), în schimb G este difeomorfism.
Este voi:ba de :
LEMA. B.3. Fie <X ~ 2 un întreg, 1 ~ p ~ q ~ + oo, astfel ca <X>N
p
+ 1. Fiel F E wa• 11 (0) şi G E nac,2>(Q) (adică G e wa,v(n; RN) şi G este
(Jl difeomorfism de la pe fi). n
Atunci FoG e w«,P(Q) şi are loc
1
IIF Gllwcc,p~GIIFllwac•v
0
inf I Jac Gjl/P (li Gll;u + 1),
11,nde O depincle numai de <X, p, q şi n.
181
LEMA ~ ~ 2· un întreg 1 ~ p ~ q ~ + oo, astfel cap< + oo
B.4. Fie
şi ~ > N/p + 1. Fie
w«.i>(f!) 3 F. Atitnci aplicaţia G ➔FoG este cont-iiiuă
de la D«.a(Q) la W«-i>(Q).
Folosind aceste leme vom schiţa demonstraţiile proprietăţilor (I)
şi (II).
PROPOZIŢIA 4.3.
ln ipot-ezele teoremei 4.3, aplicaţia (t, g) -+ (Pf) (g, t)
este continuă în t şi
local lipschitziană în g. ·
Demonstraţie. Prin ipoteză avemf(., t)--+ f(., t0 ) în O (O; RN) şi cum
p este mărginit în W8•2>(Q; RN) rezultă că Pf( ·, t)-+ Pf(.' to) în ws,P(Q;
RN) cînd t -+ t0 • ·
Folosind acum lema B.3 deducem că
(Pf) (g, t) -+ (Pf) (g, to) în ws,i>(Q; RN), cînd t -+ to.
Pentru t fixat, prin ipoteză f(. , t) e 0s+ 1 +«(fi) şi deci Pf( •, t) e Os+ 1 +«(!!).
În baza lemei B.2 rezultă că g ➔ (Pf) (g, t) este local lischitziană
de la D~i>(care asigură g(8Q) c 80) la ws,i>(Q; RN) şi demonstraţia este
completă.
PROPOZIŢIA4.4. Transformarea (g, v) ➔ B(vog- 1 )og eBte local lip-
Bchitziană de la F la ws,i>(Q ; RN). .
Demonstraţia acestei propoziţii se bazează pe lemele A şi B .1 - B .4
şi pe alte rezultate auxiliare, care ar necesita un spaţiu mai larg, de aceea o
omitem, precizînd că se găseşte în lucrarea sus amintită a lui Bourguigon
şi Brezis, de unde am luat toate rezultatele acestei secţiuni.
Pentru proprietatea (II) a lui .A.(t) se foloseşte rezultatul dat de lema
următoare:
LEMA B.5. Fie u şi 1 din W•• 11 (Q; RN) cu div u = ope n şi u.n = O
pe 80, 8 >N
p
+ l şi în pluB
div (1 - t u, ax,au ) = O pe n, (1 - ~ it, ax,au ) ·n = O pe an.

i- 1 i
Există atunci o curbă 'I = 11, cu proprietăţile :

(i) 'IE 0 2(1; D~i>), 'Io = e, tio = u, 110 = 1,
'u,nde e eBte identitatea l1ti n, iar I = [O, T 0 ], cu T 0 Bujicient de mic. 1n.
particular ('le, 'Î],) eli', unde li' este dat de (4.61).
Vom expune acum demonstraţia proprietăţii (II) a lui A(t), adică
a faptului că .A.(t) este „tangent" mulţimii JP, în sensul dat de (4.62). Vom
demonstra mai întîi (4.62) pentru g = e, apGi vom arăta că şi cazul general
se reduce la acesta.
Fie u e TeD~i>şi 1 = Bu + Pf( •, t). Vom arăta că, sînt satisfăcute
condiţiile lemei B.5. Într-adevăr,
(4.68)
(Bit+Pf( ·, t) - ~ u,-
8u) = - N
P ~ u,-
au + Pf( ·, t)
" ax, , 8x,
182
conform definiţiei lui B (adică (4.60)). Ţinînd seama şi de definiţia pro-
iectorului P, avem
(4.64) P[ - ~
au ·,
u,-+f( t)
] = -t u,--+f(
au ·, t) - grad m,
_
, am, . a(J),
unde ~ este soluţia ecuaţiei :
âc;i = div (-tu, au_ + f( ·, t))•

' am,
(4.65)
-8~ = ( -~ u,-
âu +!(·, t) ) ·n.
ân ' am,
Ţinînd seama de (4.63), (4.64) şi (4.65) rezultă
div(r-tu,
,
au)
ax,
=div(- ~u, au +f(.,t)-grad~)
a(J),
=Open
(y - ~ au)- .n= ( -:-~u1 -+f(.,t)-gradC1>

au -) n=
, ufJ(J),
,
, o(J), ·
= âc;i -n - (grad ~)•n = o pe an.

an
1n baza lemei B .5 există o curbă 11 = 'llc cu proprietăţile (i) şi
(,a,, 11;) e Jl'. Avem atunci
1
- d[(e, u)
h,
+ h.A(t) (e, u); Jl'] ~ -1}1, d [(e, u) + h.A(t) (e, u); ("I},"
'
1)11)
'
=
= -1 d[(e, u) + h(u, Bu + Pf(., t)); (11," "1}1i)] =

h
= -1 d[e + hu, u + hBu + hPf(., t); (l)"' 1111)].

h
Pe de altă, parte avem
~ d(e + hu; lJ•l = IJ u - lJ•;;

8
,1 ..... O cînd h-+ O
~ d(u + hBu + hPf(., t), ~.) = li Bu+Pf(., t) - ii• -;: u 11-+y - ;j. ~o.
-183
Rezultă de aici că (4.62) este demonstrată pentru perechile'de forma,
(e, u) eJP, ceea ce implică faptul că (4.62) are loc pentru orice (g, u) e F,..
căci avem
ceea ce rezultă din

.A.(t) (e, uog- 1 ) = (uog-1, B(uog- 1 ) + Pf(e, t).
Folosind acum faptul că g(F) = P, (q, u) = (e, 'U,og- 1 )og şi că v ~
-+ vog este continuă (lema B 3), rezultă (4.62) pentru orice (g, v) e F ..
1n concluzie, c·ondiţiile teoremei 4.3 plasează ecuaţia (4.58) în ipote-
zele teoremei 4.1, conform căreia ecuaţia (4.58) are soluţie unică U : [O,
T 0] -+F, cu T 0 suficient_de mic, dat de lema B.5. Rezultă de aici că pro-
blema (4.51), cu f satisf~înd ipotezele din teorema 4.3 (cu T 0 precizat mai
sus) şi 6) = cp-soluţia ·problemei (4.54'), admite soluţie unică u dată de
(4.56)', unde g este acum prima componentă a soluţiei U a problemei
(4.58), indicată mai sus. . . .
Am expus astfel liniile principale ale demonstraţiei teoremei 4.3„
oferind cititorului un model de aplicaţie a teoremei 4.1 la ecuaţii cu deri-
vate parţiale şi prin aceasta, posibilitatea ca el să găsească şi alte aplicaţii
asemănătoare. · ·
4.3. CURGERI INVARIANTE PENTRU ECUAŢI DIFERENŢIALE NELINIARE.

DE ORDINUL DOI
tn această secţiune vom trata o problemă similară celei din 4.1 însă.
pentru o ecuaţie diferenţială de ordinul doi. Mai precis, ne vom ocupa de
existenţa acelor soluţii 'U, ale problemei ··
(4.66) u"(t) = .A.(t) u(t), u(O) = x, u'(O) = y, x e D
care pe un interval suficient de mic [O, T(x)] să ia valori în mulţimea închisă.
D, notaţiile fiind cele din secţiunea 4.1. Vom vedea că problema (4.66) nu
este corect pusă pentru x şi y independenţi unul de celălalt.
Vom admite şi aici faptul că D este numai local închisă, i~r despre-
.A(t)x admitem că este continuă, de la [O, a) x D la X. Pentru a ne face o
idee despre felul condiţiilor în care (4.66) ar putea admite soluţii u : [O„
T(x)] -+ D, să presupunem că problema
(4.66') u"(t) = .A.u(t), u(O) = x, u'(O) = y, x e D
ar avea o soluţie u: [O, T(x)]-+ D, adică considerăm cazul autonom.
Avem atunci conform formulei lui Taylor
h2 h2
u(h) = a; + hy + - u"(O) + -2 r(h), he [O, T(x)), r(h) ➔O cînd h ➔ O.
2
Prin urmare
1 h 2 i h2
(4.67) - d(x
~
+ Jiy + -.A.x;
2
D) ~ -
~
llx+hy+-.A.x -1t(lz.)1l
2
=
r(Ji)
= ---· -+ O, h -+ O.
2
184
Pe de altă parte, din inegalitatea
{4.68) ld(x; D) - d(y; D)I ~ d(a:, y) = llx - yll, Va:, y eX,

rezultă
(4.69) Id( w+hy+: Aw; D)- d(w+hy; D) I..: h;l!Awl!, h>O,w e D.

!n baza lui (4.69), relaţia (4.67) implică deci
(4.70) . lim .!_ d(a:

h➔O h,
+ ky; D) = O.
Prin urmare, pentru ca (4.66)' să admită soluţii mişcări staţionare
(invariante) sau altfel spus, pentru ca D să fie „flow -invariant" sau şi
mai simplu „mulţime invariantă" pentru (4.66'), este necesar să aibă loc
,(4.67) (deci şi ("4.70) care este implicată de (4.67)). Mai mult, dacă y = O
~e vede atunci că (4.67) este echivalentă cu condiţia (4.3). tn condiţii ceva
mai restrictive asupra lui y, vom arăta că (4.67) este şi suficientă pentru
~xistenţa soluţiei lui (4.66)'. Vom lucra în una din ipotezele:
(I) Fie X un spaţiu finit dimensional, D c X local închisă, a; e D,
astfel ca S(a;, r) n D să fie închisă, R(.A) mulţimea valorilor funcţiei con-
tinue .A : [O, a] x S(a;, r) n D -+ R(.A.) n X, O = Conv ~(.A.) înfăşurătoareni
convexă a mulţimii R(.A), iar K = {ty, te [O, T], y e O}.
(II) X este un spaţiu Banach oarecare, funcţia .A. de mai sus (adică
(t, x) -+ .A(t)a:) este continuă, iar R(.A.) este relativ compactă.
TEOREMA 4.3 . .Admiţînd una din ipotezele (I) şi (II) şi presitpunînd
-în plu8 că înt1·e funcţia .A şi mulţimea local închisă D are loc relaţia :
şi
2
{4.71) lim .!_ d(y+kz+ h, .A(t)y; D) = O, Vy e D z e K, te [O, a),
h➔ O h,2 2
atunci pentru fiecare a: e D, există T(x) e (O, T) şi o funcţie u : [O, T(a:)] -+

~ D care să satisfacă problema
(4.72) u"(t) = .A(t) u(t), te [O, T(x)], u(O) = x, u'(O) = O.
Demonstraţie. Fie 1i un număr natural oarecare şi T = T(x) =

= min r , 1), unde
(a, M+r
li .A(t)ull ~ M - 1, (t, it) e [O, T] X S(a:, r).
Punem t3 = O, u3 = a;, 'lt3 = O, şi întrucît nu-i pericol de confuzie vom

suprima indicele superior n, scriind simplu u3 = u 0 etc.
Fie d 0 cel mai mare numi!.r pozitiv din. ( O, ~] cu proprietatea.
'185
1 .
IIA(t)u - A(t0)u0 II<-, pentru toţi (t, u) e [t 0, t0 +d0 ] xD cu llu-u 0 ll<d 0 M
n
(4.73)
(4.74)
Există deci un element Ui e D astfel încît
(4.75) -1 IIUi - Uo - d' d~ 1

o ~o~ - .A(to) Uoll< - •
d6 2 2n
Să notăm
1
-Po = - ( U1 - Uo - do Uo
· - -d~ A <to) Uo ) , A (to) Uo = A o•
2 d~ 2
Avem deci
(4. 76) ,
Definim u1 = Uo + do.Ao, li = to + d0 •
În mod inductiv, dacă am construit u,, t0 atunci, dacă t, = T, u,,
definim t'+ 1 = T, iar dacă t, < T, atunci considerăm pe cel mai mare număr
pozitiv d, e (O, 1/n] cu -proprietăţile:
(4.77) ti+l = t, + d,< T,
(4.78) IIA(t)y -.A(ti)u,11~!, V(t,y) e [t,,t1+ 1 ]xDcully-u,ll~d,'.(M+r),
n
(4.79) d( u, + d' u,. + d;

-2 A (t,) u, ; D )< -4n
di .
Există deci u,+ 1 e D astfel ca

. d; A d;
li Ui+l - U1 - d 1 u, - -..t1.(t,) u,11 <-
2 2n
şi deci notînd P , = 2di-2( u,+ 1 - u, - d, u, - .. il; A, ) , ..4. =A(t,)u, avem

2
(4.80) 1ti+t = u, + d, u, + d'f (A,+ P,), IIP,11~ !..
2 n
Definim
(4.81) U1+i = u, + d,A,.
Din modul de construcţie avem
i-1 ,-1 d2
u, = ii 0 + ;~... o d1 t-i1 + ;-o
~_!_(A, + P,), i~l,
2
(4.82)
i-1
ii, = ~ d, .A17 i~l.
;.o
186
. u,
Se constată uşor ţă u, e S({ţ, r) n D şi e S(O, r). într-adevăru, 1: D
prin definiţie, iar din (4.82) avem în ·primul rînd u 0 = x, u0 = 6. Presu-
punînd acum că u,_ 1 e S(x, r) şi u. 1 _ 1 e S(O, 1·) rezultă succesiv
i-l
llull~ M ~ d1 ~ TM ~r,
i=O
i-l i-l
llu, - xll~r ~ d1
i-0
+M ~ d1 ~ T(r
f=O
+ M)~r,
unde am folosit majorările
r 1
dt~d,, IIA, + P,11 ~IIA,11 + _!_n ~ M - 1 + _!_n ~ M.
Tot din (4.82) se vede că ui e K, şi deci are loc (4.71) pentru y = u,, z = u0
ceea ce justifică (4.79).
O etapă esenţială a demonstraţiei est.e de' a arăta că lim t, = T.
i_.oo
Într-adevăr, să presupunem prin absurd călim t,
, ➔ 00
= l <T. Din (4.82) se
deduce căllu, -u1 II ~ It,-tJ((M + r), deci lim u, = v există şi v e D n S(x,r),
,_.oo
căci D n S este închisă şi conţine pe u,. . ·
Asemănător, din llui - u,11 ~MI ti - t, I rezultă călim 'lt, = V1 există.
. . ,_.oo
Fie acum c > O astfel ca
„ 1
(4.83) IIA(t)y -A(l)vll ~-,pentru lt - ll~2c,lly - -vll~2c(M
2n
+ r).
Fixăm uns cu O <s < min ( ~ , c, T - 1 )şi

82 82
(4.84) d(v + 8V1 +-A(l)v;
2
D)~ - ·
5n
Precizăm că v1 e K, şi deci în baza lui (4.71) are loc inegalitatea (4.84) pen-
tru suficient de mic.
8
Fie N natural suficient de mare încît l - t,~8, llv - u,11 ~8(M +
+ r), Vi';if; N. Fie t şi y eD astfel ca I t -t,1 ~8, IIY - u,11 ~8(M + r).
Atunci I t - li ~28, lly - vil ~28(M + r) şi prin urmare (4.83) dă
1
IIA(t)y - A(t,)ui li~ 11 A(t)y - A(l)vll + IIA(l)v - A(t,)udl ~ -
n
adică (4.78) are loc cu 8 în loc de d,. Pe de altă parte, t,+1 - t, < l - t, ~ 8
adi~ă d1 <s şi fiindcă d, este cel mai _ma.re număr din ( O, ~ }u proprietă-
li87
ţile (4.78) şi (4.79}, rezultăcă8 nu mai satisface (4.79) căcis satisface (4.78)
şi O <d, < 8 ~ _!_ . Prin urmare are loc
n
(4.79)' d ( u, + su, + -922 A,; D .) ~ -

92
4n
, cu .A.,= .A.(t,)u,.
Trecînd la limită în (4. 79)' pentru i ➔ oo, rezultă
s2 s2 92
d( V + 8V1 + -2 .A.(l) V; D) ~ -
4n
> -
5n
ceea ce contrazice (4.84), deci lim t, = T.
Î ➔ oo
Definim acum aproximantele
(4.85)
Prin urmare
(4.86) u (t) = 'U + (t -

11 t,) (A, + P,), t,~t ~t,..-u i = O, 1 ...
Repetînd raţionamentul folosit în cazul lui u, şi se arată că u 11(t) e= u,

e S(a;, r) şi un(t) e 8(0, r).
Evident un este continuă pe [O, T], în timp ce u„ este continuă pe
bucăţi (adică pe (t 0 t'+ 1 )). în punctele t 0 it11 este discontinuă şi anume
şi prin urmare, ţinînd seama de (4.81 ), avem
(4.87) llun(t, + O) - u,.(t, - 0)11 = d,_1 11P,-ill ~ d,_i ·

n
Dacă admitem acum ipoteza (I), putem presupune că u,.(t) este

uniform convergent pe [O, T], căci u 11(t) e S(a;, r) şi l1u11 (t) - u 11(s) li~
~lt-s l(M + r) (ceea ce se arată la fel ca (2.21)). Dacă admitem ipoteza.
(II), atunci u 11(t) - g11 (t) e x 0 + K 5 + K 2 , t e [O, TJ, compactele K 2 şi K~
fiind cele din demonstraţia teoremei 2.2 iar
~ t,) P 0
2
g11 (t) = (t t,~t~t1+i•
Evident că.
d~ 1
(4.88) IIUn(t) li ~ -• li P, li~ - <1, Vt E [O, T]
2 2n 3
188
şi că
llun(t) - Un(s)II <lt - sl n- 1 < I t - sJ.
Prin urmare u1i - Un sînt uniform mărginite, egal continue şi iau valori în
compactul a:0 + K 2 + K 5 • Rezultă deci că, U 8 (t) - g. (t) este uniform con-
vergent pe [O, T] şi prin urmare un(t) este uniform convergent pe acest
interval la u(t) căci are loc (4.88). .
Prin urmare, fie în ipoteza (I) fie în (II), şirul de funcţii continue u (r)
(sau un şir al acestuia) este uniform convergent la u(t) pe [O, T].
Este clar că u(t) e S(a:, r), Vt e [O, T]. Vom arătaînsăcă u(t) e D, Vt e
e [O, T].1ntr-adevăr, fie t arbitrar în [O, T], n natural şi i" un întreg (pozi-
tiv) astfel ca te [t,n, tin+i ). Ţinînd seama de proprietăţile aproximantelor
_u , rezultă ·
llu(t) - U1„II< llu(t) - Uo(t)II + llun(t, 8) - Un(t)II <
(4.89)
< llu(t) ·_ U 8
(t) li + M +r
n
ceea ce arată că dacă n este suficient de mare, atunci u,11 este suficient de
aproape de u(t). Mai precis, (4.89)implică lim u,8 =u(t) şi cum u1n eS(a:,r) n
D-+00
n D,rezultă că şi u(t) e S(x, r) n D. Să observăm acum că de fapt (4.13)
arată că funcţia în scarău;(t) = .A.(t1)u0 t,<t<tHi, este uniform convergentă
pe [a, a + T] - B, la .A.(t)u(t). .
Şi
în acest caz, cu aceeaşi demonstraţie, se arată că funcţia în scară
fn(t) = .A.(t,)u0 t,<t<:t,+1, este uniform convergentă pe [O, T] - B, la
A(t)u(t), B fiind o mulţime· cel mult numărabilă, de puncte din [O, T].
Avînd în vedere că (4.86) dă Un(t) =Â (t,) u, + p 0 t,< t <ti+i, i = O, 1, ...
lip, li< ..!_ rezultă că
n
(4.90) lim U8 (t) = A(t)u(t), uniform pe [O, T] - B.
A-+00
Rezultă de aici că u este o soluţie a problemei (4.72). Mai .simplu, folosind

relaţia
(4.91) 'U(t) + d0p 0 + ... + d,_JP,_, = t u.(s)ds, tf ..;t <t\'+i,
care rezultă ·direct din definiţia lui Ua(t) şi ţinînd cont de (4.90) şi de fap-
tul călld0p 0 + ... + d,-1P,-1 li < _!_, rezultă, că it (t) -+ y(t) cînd n -+ oo, 0
. n
iar din 8
' Îtn(s)ds, rezultă y(t) = itt). Trecînd la limită în
U {t) = a; + ~o
(4.91) şi avînd în vedere (4.90), obţinem
(4~92) u(t) = t
I
A(s)u(s)ds, V t e[O, T]
adică u verifică (4.72) şi astfel teorema este demonstrată.·
189
Observaţia 4.5. Evident că de fapt condiţia (II) din teorema 4.3· im-
plică condiţia (I), însă au fost puse ambele, pentru a scoate în evidenţă
mai clar cazul spaţiilor finit dimensionale. Dacă în (4. 72) cerem condiţia
=
u'(O) y, atunci, vom pretinde ca (4.71) să aibă loc pentru toţi z .e y K, +
1+nde perechea (x, y) este aleasă astfel încît x +
ty e D _pentru toţi t-sufi-
cient de mici (în ipoteza că astfel de perechi (x, y) cu a; e D există).
Observaţia 4.6. În cazul cînd D este un con convex închis, iar R(A) c: D,
atunci K c: D şi prin urmare (4.71) este automat satisfăcută (căci în acest
caz y + hz + !!::.. A(t, y e D). Avînd în vedere că .există conuri convexe
2
închise fără puncte interioare, teorema 4.3 este semnificativă şi în acest caz~
În cazul particular cînd D = X, condiţiile (4.3) (respectiv 4.71) sînt
banal verificate şi deci din teoremele 4.1 şi 4.3 se obţin teoremele 2.3 şi
2:2 (respectiv).
4.4. CONDIŢII DE TIP CARATHEODORY PENTRU EXISTENŢA

CURGERILOR INVARIANTE
În secţiunea. 4.1 au fost expuse rezultate care dupăi cum s-a văzut
(observaţia 4.4) extind teorema lui Peano la cazul mulţimilor închise.
Se pune în mod natural problema de a găsi şi condiţii de tip Caratheodory
care să asigure existenţa soluţiei pe o mulţime închisă, întrucît · aceste
condiţii sînt mai generale decît· cele de tip Peano aşa după cum se ştie din
cazul clasic.
Fie [a, b) un interval al axei reale, cu a <b, D c: X o submulţime
local închisă şi să considerăm ecuaţia (1.1) sau echivalenta sa (1.2).
Fie a;0 e D arbitrar şi r >
O astfel încît D n S(x0 , r) este închisă.
Vom mai nota uneori S = S(x0 , r). Rezultatul principal este dat de:
TEOREMA 4.4 Admitem 'următoarele condiţii :
(i) Pentru fiecare te [a, b) funcţia x -!J-F(t,x) este contim.tă de la D la X
şi pentru fiecare a; e D, funcţia t -!J- F(t, x) este măsurabilă Lebesgue pe [a, b],
X fiind finit dimensional.
(ii) Pentru fiecare m/u,lţime compactă K c D există o funcţie integra-
bilă Lebesgue m : [a, b] -+ R încît
IIF(t, x)II ~m(t), pentru orice (t, x) e [a, b] x 1(.
(iii) lim_!_d ( x
1qo h
+ ),rt+h F(s, x) ds; D) =0, V(t, x) e [a, b) xD. Atunci
pentru fiecare (t 0 , x 0 ) e [a, b) X D, ea;istă Te [t 0 , b) şi o funcţie
u : [t 0 , T] -!J- D, care satisface problema cu valori iniţiale
d'Zţ(t)
(S) -- = F(t, 1t(t)), a.p.t. pe[t0 , T], 1t(t0) = x 0•
dt
Demonstraţie. Vom alege în ipoteza (ii), K =D n S(a;~, r) şi fie
T
T e [t 0 , b) incit ( m(s)ds <r. Fie n un număr natural suficient de mare
J,o
astfel incit ( { m(a} + ~ )da c;;r. Pornind de la dii.tele iniţiale (t0, x0) cons-
truim, inductiv, şirul (t 0 x,) e [t 0, T] X D, i = O, 1, ·... , în felul urmă,tor :
190
Dacăt,.= T, atunci t'+1 = t, şi x,+1 = a;,. Dacă t,< T,. atunci alegem pe
cel mai mare h, e ( o, ~ ]cu proprietăţile :
(4.93) t,+1 = t,+ 11,,r:;;, T, d(x, +~4+i F(s. x,)ds; D) <,-.h,-

1.
•
~ 2n
Pe baza ipotezei (iii) şi a relaţiei (4.93), există x,+1 e D astfel incit
(4.94)
Să arătăm că
(4.95) !Ix, - x0 II <, ~'o ,( m(s)

1·) ds, i.= 0,1, ...
+ -;
ceea ce implică, x, e S(x0 , r).
Pentru i = o, relaţia (4.95) este adevărată. Presupunînd-o adevărată
pentru i, avem in primul rind că x, e D n S şi prin urmare
r''+,., F(s, x,)ds li + Ila:, -

+ ),, , , + J,,('-+1 11.F(s, x,) llds + ),r'' (m(s)+
x 0 II <,-;:-
li 0
1)ds<, ('i+:i.
+-
n
\
-~
1)ds<,r.
( m(s) +-
n
deci (4.95) este demonstrată. Din (4.94) rezultă
(4.96) IIW1+1 - w,11<: ~::+' (m(s) + ~ )ds, i = O, 1, .••

Din faptul călim t, = l există, (4.96) implică şi convergenţa lui x şi fie
Î-+00
lim x, = x*. Vom arăta că în mod necesar l = T. Pentru aceasta să presu-
1-+00
punem prin absurd că Z< T. Alegem h* e( O, ~] !~cit

l+h• h*
(4.97) l + h* <, T, d (
x* + ~I
F(s, x*)ds; D) <, -
4n
•
Pentru i suficient de mare avem însă
d(x, + ,,+11• r'+h· F(s, x*)ds; D) + -h* < -h* ,

F(s.x)ds ;D) <, d(x* + ,
~,, ., 4n 2n
(4.98)
Pentru (4.98) am avut în vedere că
(4.99) I d(x; D) - d(y; D) I<;d(x, y) = llx - yll, Vx,y e X. :
1;91
Din (4.9S-) -şi proprietatea de maximalitate a lui h, e (O, ~] care satisface
(4.93), rezultă, h* ~h, pentru toţii suficient de mari, ceea c~ contrazice fap-
tul călim h, = O. Rezultă deci că Z= T.
Î-+00
Definim acum -v. ·: [t 0 , T] ➔ M astfel
-vn(t) = {a;" t,~t<t-+1, t, < T, i = O, 1, ••.
. x*, t = T
şi
Wn(t) = Xo + r Co
F(B)'Vn(s))ds, t E [O, T].
Fie te [t 0 , T). Există atunci un întreg i 11 = i încît tin ~t <tin+l şi

prin urmare
li W'!,(t) - 'Vn(t)II = li Wn(t) - x,JI <W 11 (t) - Wn(t,)11+
(4.100)
Ci+l .
+IIWn(t,) - x,11 ~
~ c,
m(s)ds + l1W (t,) - x,11.
11
Dar pe de altă parte

t, - t • ·
IIWn(t,) - x,11~ - -0, i = 0,1, •.•
n
într-adevăr, pentru i · O, inegalitatea este justă. O presup~em
adevărată şi pentru i şi deci
IIW n(ti+l> - Xi+lll~Wn(t,+1> - Wn(t,) - (x,+1 - x,)11 + IIWn(t,) - x,11 =
~ h, + t, - t0 = t, +1 - t0 •
n n n
Din (4.100) deducem deci că
('Hi T - t0
(4.101) li Wn~t) - Vn(t)II ~m~x ),, m(s) ds + n
de unde rezultă că
lim (W11(t) - 'Vn(t))

fl-+00
= O.
!ntrucît
li W.(t) - W.(a)I! ,;; I( I
m(u)du t, a e [O, T]
T
li Wn(t) - Xoll ~ ( m(s)ds <r
J,o
putem presupune că W n(t) ➔ u(t) pentru n ➔ ex, uniform pe [O, T J şi
deci 1'n(t) ➔ u(t) pentru. n ➔ ex,. ·
Trecînd la limită în formula de definiţie a lui W 10 rezultă că u satis-
face
u(t) . :110 + f
o
F(s, u(s))ds, te [O, T]
deci u satisface sistemul (S) a.p.t. pe [O, T].

Prin construcţie, 1'n{t) e D n S(a:0 , r) şi cum lim vn(t) = u(t), rezultă
n ➔ oo
u(t) e D n S, V t e [O, T].

Teorema este demonstrată.
Observaţia 4. 7. În ipoteza {iii) din teorema 4.4 se poate considera
lim inf în loc de lim şi la, fel şi în celelalte probleme similare precedente.
h➔ O A~O
Se pare că {iii) este suficient să aibă loc a.p.t. pe [a, b), însă nu se cunoaşte
demonstraţia acestei ipoteze.
Precizăm că în loc de condiţia (4.3) se poate folosi şi condiţia lui
Bony, de mai jos:
Fie a; e D şi y e R". Presupunem că interiorul lui Bnz-vll(Y) nu întîlne-
şte pe D. în acest caz spunem că y - a; este normală la D în (1], în sens Bony
[1] şi notăm cu v{a;) mulţimea, acestor normale la, D în punctul (1]. În cazul
lui X= R", Bony a arătat că dacă .A.: D ➔ X este local lipschitzian şi
(4.102) (z, .Â.(1]) ~o, V (1J eD şi z e v((1]),
atunci există o soluţie cu valori în D pe un interval suficient de mic.

Crandall [2] a arătat că (4.102) implică (4.3) uniform pe compacte
Jin D. De fapt, ·cazul .A local lipschitzian asociat cu (4.3) a fost rezolvat
1niţial de Brezis [2], iar pînă la rezultatele lui Martin expuse anterior,
Redheffer [2] generalizase atît rezultatele lui Brezis cît şi pe cele ale
llli Bony.
Observaţia 4.8. În cazul cînd funcţia {t, (1]) ➔ P(t, a;) este continuă,
condiţia (iii) din teorema 4.4 este echivalentă cu (4.3), adică cu
. 1 .
lim-d{(1]
h➔O k
+ kF(t, (1]); D, = o, v(1] e D, t E [a, b).
Acest fapţ rezultă din (4.9.9), care
I~ d(a; + hF(t, a;) ;D) -

dă
~ d(a; + r· F(s, a;)ds; D) I..;

.;;; li F(t, a;) - ~ (+h F(s, a;) ds li ;
l\.lenţionăm de asemenea că problema existenţei curgerilor inva-
riante pentru ecuaţia (4.1) poate fi redusă la cazul autonom (în cazul
spaţiilor finit dimensionale). Mai exact, în teorema 4.2 (a) nu restrîngem
generalitatea considerînd numai cazul autonom. într-adevăr, dacă
X = R", atunci considerăm spaţiul R"+l şi
(4.102) D 1 =[a, b)xD, B: D1 ➔Rn+ 1 cuB(t,a:)=(l, A(t)a:) şi U = (t,a;) eD1
13 - c. 578
193
(4.103) d( U + hBU; D 1 ) = d(a; + hA(t)a;; D)

deci (4.1) în condiţiile (4.2) şi (4.3) este ec~ivalentă cu
U'(t) = BU(t), U 0 = (a, z) e D1
în condiţia
(4.103).
Teorema 4.1 nu poate fi redusă la cazul autonom pentru simplu
fapt că disipativitatea lui A(t) nu mai implică disipativitatea lui B dat
de (4.102). Trecerea de la A.(t)a; la BU (prin (4.102)) conservă continui-
tatea, dar nu disipativitatea şi nici ipoteza (i-ii) din teorema 4.4. Deci, nici
teorema 4.4 nu poate fi redusă la cazul autonom.
§ 5. PUNCTE FIXE PENTRU OPERATORI CARE GENEREAZĂ SEMIGRUPURI

NEEXPANSIVE PE MULŢIMI CONVEXE ŞI ÎNCHISE
în primul rînd, din corolarul 4.2 se vede imediat că notînd u(t, O,z) =
= S(t)z, unde u(t)= u(t, O, z) denotă soluţia problemei
(5.1) u'(t) = A.u(t), t e [O, + oo)
(5.2) u(O) = z, z e D,
S(t) este un semigrup de operatori care duce pe D în D, întrucît u(t, O, z) eD,
Vt<: O. în plus, semigrupul S(t) satisface ,
(5.3) JIS(t)a; - S(t)yll <: Ila; - yll e.L', Va;, y e D, t~ O.
Relaţia ·(5.3) rezultă printr-un calcul standard astfel:

u'(t, O, x) - u'(t, O, y) = Â1'1(t, O, x) - .Au(t, O, y)
de unde
d
dt li u(t, O, a;) - u(t, O, y) li ~ Lll u(t, O, m) - u(t, o, y) li
conform condiţiei (ii). Din această inegalitate diferenţială, ţinînd cont

că u(O, O, x) = a;, u(O, O, y) = y, rezultă (5.3).
DEFINIŢIA 5.1. Un semigrup de eperatori S(t) care satisface (5.3)
îl vom numi semigrup de tip L.
Prin definiţie semigrupul S(t) definit de problema (5.1) + (5.2),
adică u(t, o, z) = S(t)z, este generat de operatorul A care satisface condi-
ţiile din corolarul 4.2
în concluzie, dacă .A satisface ipotezele (i), (ii), (iii) ale corolarului
4.2., atunci A generează un semigrup S(t) : n~ D, de tip L.
Este interesant că şi un gen de reciprocă a acestei afirmaţii este
adevărată, în sensul teoremei următoare :
TEOREMA 5.1. Fie Do submulţime închisă a lui X, iar A un operato1·
continuu de la D la X. Atunci următoarele două condiţii sfot echivalente:
(5.4) A este generatorul unui semigrup S(t) de tip L pe D.
(5.5) (.Am - .Ay, a; - y)11 <: LIia; - yll 2, V x, y e D
194
şi
lim d(x
hl,O
+ h.Aa;; D)/h = O, V a; e D.
· Demonstraţie. Prin corolarul 4.2 am arătat deja că (5.5) implică (5.4)
Să arătăm deci că şi (5.4) implică (5.5). Fie atunci a;, y e D şip(t) = li S(t)a,-
- S(t)yll 2, pentru t ~ O. Avem succesiv
(Aa;-Ay, a; - Y)s= 2-1 P~(O) = 2-1 lim li S(h)x - S(h)yll2 - li x-yll2_ ~
hJ,0 h
e2Lh _ 1
~ 2- 1 11 a; - yll 2 l i m - - - = LII a; - yll 2,
hJ,0 h
unde p~ înseamnă derivata la dreapta
Am folosit de asemenea că
Aa; = lim S(t) - a; . S~(O)x
&J,O t
adică faptul că A este generatorul infinitezimal al semigrupu.lui S(t) pe D.
Fie acum x e D. 1ntrucît S(t)a; e D pentru V t > O, avem
lim !_ d( a;
hJ,0 h
+ h.Aa, ; D) ~ lim.
hJ,O
li a, + h.Ax - S(h )a; 11/h = lim II A.a; -
hlO
S(h) a, - a; li = O
h
Teorema 5.1 este astfel complet demonstrată.
PROPOZIŢIA 5.1. Presupunem că X este uniform convex, Do mulţime
convea;ă, şi închisă din X iar B un operator continuu de la D la X astfel Qa :
(i) B - I este nemărginit pe miilţimi nemărginite din D.
{ii) Ercistă un n·wmăr k e [O, 1] astfel ca
(Ba, - By, a, - y), ~ kllrc - yll 2 , pentru toţi rc, y e D
(iii) lim_!._ d(a;

hl,O h
+ h(Brc - x) ;D) = O pentru fiecare x e D.
Atunci B are un punct f irc în D.
Demonstraţie. Din (ii) rezultă că operatorul .A = B - I satisface
(5.4) cu L = k - 1, iar (iii) implică a doua condiţie din (5.5). Rezultă
deci că .A este generatorul unui semigrup S(t) de tip k - 1 <0 pe D. Con-
diţia (i) asigură faptul că S(t) este mărginit adică pentru fiecare a, e D,
există M(a;) > o, astfel ca
(5.6) IIS(t)xll~M(x), pentru toţi t>O.

Într-adevăr, dacă (5.6) n-ar avea loc, ar rezulta că există un a;0 , astfel
incit pentru fiecare n natural, există tn ~ O cu proprietatea li S(tn)a,0 11;;;, n.
Cum funcţia t-+ S(t)a;0 este continuă, rezultă că în mod necesar
tn ~ O. Pe de altă parte, din (i) rezultă că IIAS(tn)%II este de asemenea
nemărginit, ceea ce este o contradicţie întrucît funcţia t-+!IAs(t)a,0 11 este
necrescătoare (propoziţia 4.2.1, cap. II).
195
Din teorema, 4.2.1 (cap. II) rezultă că există y e D, astfel ca, S(t)y =
= y, V t;;;, O, ceea ce implică .A.y = O, adică By = y ceea, ce trebuia, demons-
trat.
în rezultatul următor se renunţă la, restricţia, ca, X să fie uniform con-
vex şi ca, D să fie convexă, însă se pune restricţia, k < 1. Mai precis, a,re
loc rezultatul următor:
PROPOZIŢIA 5.2. Fie D o submulţime închisă a spaţiului Banack
X, iar Bun operator continuu de la D la X astfel ca:
(i) E(l}istă k < 1 astfel ca ( B:c - By, (lJ - y )a ~ k 11:c - y 11 2 pentru
toţi$, y eD.
(ii)lim_!_d($
h,&.O h,
+ h(B(IJ - $); D) = o, V (lJ eD.
.Atunci B are un singur punct fi(IJ în D

Demonstraţie. Conform cqrolarului 4.2, din ipotezele admise rezultă
că fiind dat (lJ e D, există o soluţie unică u : [O, oo )-+ D a, problemei +
(5. 7) du(t) = Bu(t) - u(t); t e R+
dt
(5.8) u(O) = (IJ.
Fie h, > O• .Avem atunci
d
dt (u(t + h) - u(t)) = Bu(t + h) - Bu(t) - (u(t + h) - u(t))
de unde
1 d
--llu(t
2 dt
+ h) - 11,(t)ll2 ~ (le - 1) llu(t + h) - u(t)ll2 , a.p.t. pe R+
care implică evident
(5.9) IJu(t + h) - u(t)II ~ e<k-

1
>'111"(h) - :clJ, V t > O.
Pe de altă parte, repetînd procedeul precedent deducem .

d
dt llu(t) - (1}11 E;;; (k - 1) llu(t) - (1}11 + IJB:cll + 1ia1II, a.p.t. pe R+
de unde
•..
(5.10)'
··-
Din (5.10) şi
llu(t):- (1}11 E;;;
(5.9) rezultă
.
li B(IJII + li (IJII =
k-1
l{;u t ~ o.
(5.11) llu(t +[h) - u(t)II E;;; e<k-l)C 1ru(h) - (1}11 E;;; k1e(k-l)t, t ~ o.
Din (5.11) se vede in primul rînd călim u(t) = y există, ceea, ce din
t ➔ OO
aptul că D este închisă implică y e D, iar din (5.7) şi continuitatea, lui B
196
pe D, rezultă călim du(t) =By-y. Dar tot din (5.11) rezultă căli du(t) li <
, .... 00 dt dt
< e<k- 1>' IJBx - xii adică Iimll du(t) li
= O, şi prin urmare By = y, deci
dt l-+00
B are un punct fix. Unicitatea punctului fix rezultă din· (i) şi astfel de-
monstraţia este completă.
Observaţia 5.1. Precizăm că pentru O< k-<1, ipoteza (il apropo-
ziţiei 5.2 implică
(5.12) lltc1 - x 2 II (1 - Ak) < 1Jx1 - a:2 - A(Bx1 - Bx2 )11, Xi, x2 e D
pentru toţi Â > O, astfel ca Ak <1.

Evident, (5.12) rezultă din propoziţiile 1.4 şi 1.5 (cap. II) pentru
w = k, A univoc şi B = - .A.
Din (5.12) rezultă că pentru k <1, B nu poate avea decît cel mult
un punct fix (se pune Â = 1), astfel că din condiţiile (i) şi (ii) ale propozi-
ţiei 5.2 rezultă existenţa şi unicitatea punctului fix pentru B. În condiţiile
propoziţiei 5.1 nu are loc în general decît existenţa unui punct fix pentru B
(nu şi unicitatea acestuia).
COROLARUL 5.1. Fie Do subm'U,lţime con/vexă şi închisă a spaţiului
Banach X, iar B: D ~ D un operator continuu care în plus mai satisface
condiţia: .
(i) Există O <k< 1 astfel încît
(Bx - By, te - y), < k li x - y 112, V x, y e D.
Atunci B are mi punct fix 'Unic în D.

Demonstraţie. întrucît D este convexă, şi B : D~D, ave:n;i x + h(Bx-
-x) = (1 - h)x +hBx e D pentru toţi O <h <1, astfel încît condiţia
(ii) din propoziţia 5.2 este banal satisfăcută. Afirmaţia corolarului rezultă
deci din propoziţia 5 .2.
Observaţia 5.2. Condiţia (i) a corolarului 5.1 este evident mai puţin
restrictivă decît condiţia ca B să fie o contracţie, adică
(5.13) IIBx - Byll <k Jlx - yll, x, y e D, O< k < 1.

După principiul clasic al contracţiilor al lui Banach, dacă B: D~D
satisface (5.13), atunci Bare un punct fix în D, fără a mai presupune şi
convexitatea lui D, ci numai că D este închisă. Prin urmare condiţia (i)
din corolarul 5.1 slăbeşte ipoteza de contracţie pentru B, dar cere în schimb
convexitatea lui D.
Prin urmare corolarul 5.1 nu este o extindere efectivă a principiului
contracţiei :
Se pune însă în mod natural întrebarea :
Dacă în ipotezele corolarului 5.1 se renunţă la convexitatea lui D,
B încă are un punct fix ·y Cu alte cuvinte, rămîne de cercetat problema ur-
mătoare:
(P1 ) Fie Do submulţime închisă din X, iar B: D ~ D un operator
continuu ce satisface
(5.14)
Să se cerceteze dacă B _are în mod necesar un punct fix în D.
197
Precizăm că după (5.12), dacă B . ar avea un punct fix, atunci
acesta ar fi unicul punct fix.
COROLARUL 5.2. Fie X un spaţiu Banach uniform convex, iar D c X o
submulţime cori'Vexă şi închisă. Fie B: D -+D un operator continuu care mai
satisface condiţiile :
(i) (Ba; - By, X - y), ~ li X - yll 2 , x, y ED.
(ii) B - I este nemărginit pe mulţimi nemărginite din D.
Atunci B are cel puţin un punct fix în D.
Demonstraţie. Corolarul rezultă imediat din propoziţia 5.1 observînd,
ca şi în demonstraţia corolarului precedent, că ipoteza suplimentară Bx e D
pentru orice $ e D implică imediat condiţiia (ii-i) a propoziţiei 5.1.
Obser'Vaţia 5.3. Dacă în plus faţă de condiţiile corolaru.lui 5.2 mai
admitem că D este mărginită, atunci condiţia (ii) a aceastui corolar nu
mai are sens, dar în locul ei nu este necesar de presupus nimic, întrucît
în acest caz semigrupul B(t) generat de B - I are un punct fix y şi, deci,
By = y. Prin urmare are loc :
TEOREMA 5.2. Fie X un spaţi·u Banach uniform conve$, iar D c X
o submulţime cowve$ă, mărginită şi închisă. Dacă B: D-+ D este un opera-
tor continuu care satisface condiţia :
(i) (B$ - By, X - y), ~ 11$ - yll 2, V $, y ED,
atunci B are un pun,ct fix în D.
Observaţia 5.4. În cazul mai particular cînd B este neexpansiv, din
teorema 5.2 rezultă cunoscuta teoremă de punct fix a lui Browder-Kirk
(Browder [3], Kirk [1]).
Se vede că teorema 5.2 a fost demonstrată pe baza teoremei sus-
amintite a lui Browder-Kirk şi a rezultatului lui Martin (propoziţia 5.1
sau teorema 4.1).
Ar fi interesant de a demonstra teorem 5.1 fără a folosi teorema
lui Browder-Kirk.
:tn cele ce urmează vom da o demonstraţie a teoremei 5.2, indepen-
dentă de propoziţia 5.1 a lui Martin, demonstraţie simplă şi interesantă
şi prin ea însăşi.
Vom începe prin a demonstra :
PROPOZIŢIA 5.3. Fie D c X o mulţime convexă şi închisă din spa-
ţiul Banach X, iar B(t) : D-+D o familie de operatori (posibil neliniari)
care satisface încă condiţiile :
(i) (B(t)a; - B(t)y, X - y),~ Lllx - yll 2, x, y E o, t ~o.
(ii) (t, x) -+ B(t)x este continuă de la R+ x D la D. Atunci pentr·u orice
t 0 >0 şi (J} e D, există 1.1,n număr T(t 0 , x)= T > O şi o funcţie u: [t 0 , t0 + T]-+
-+D satisfăcind
(5.15) du(t) = B(t)u(t) - 'U,(t), t e [t0 , t0 + T],
dt
(5.16) u(t0 ) = x, x e D.
Observaţia 5.5. Precizăm încă odată că propoziţia 5.3 rezultă din
teorema 4.1 a lui Martin, căci în acest caz A(t)x = B(t)x - x satisface
automat condiţia (4.3) (întrucît x + h(B(t)x - x) e D, V$ e D şi t > O).
Vom indica însă o demonstraţie simplă a acestei propoziţii, independentă
de teorema 4.1 (a cărei demonstraţie este cea mai dificilă).
198
A doua demonstraţie a propoziţiei 5.3. 1n primul rînd se vede uşor
că problema (5.15) + (5.16) este echivalentă cu ecuaţia integrală
t
(5.17) u(t) = x e-<t-to> +~ e-tt-s> B(s)u(s)ds, x e O.
„ Io
Poate mai puţin evident ar fi faptul că pentru funcţii u care iau

valori în D, operatorul definit de membrul drept din (5.17), fie el K, are
proprietatea că (Ku)(t) e D pentru acele valori ale lui t pentru care u(t) e D.
Fie deci că u(t) e D pentru t ~ t 0 , u fiind continuă.
Fie t > t 0 fixat şi { t 0 + i(t -
n •=O
to)}"
o divizare a intervalului [t 0 , t] . .
Atunci
~ ' e- <1-•> B(s) u(s)ds =
~
= e- t Iim n-1
n... 00;-o 1l,
lo
t - t 0 e ' + -,.-
i(l-lo)
0
B ( t0 + ,i(t
" -
n
t0 } ) u ( t
0 + •(t
i :
t0 ) l=
= e- t lim s (t, t0 ),
11
fl ➔ 00
unde Bn(t, t 0 ) denotă suma precedentă.

Fie
(t - t 0) - _ to e'o -
t -_ _ e1- 1-
o - 1
-
n n I-Io
e" - 1
Evident călim an = et - e 10 • Pe de altă parte Bn(t, to) e D (din conve-

n ... 00 an
xitatea lui D) şi deci lim (t, to) = y e D (căci D este închisă, iar limita
811
fl+-00 an
precedentă y există întrucît există lim s,.(t, t0 )). Prin urmare,
fl➔ 00
I 8 (t t )
e-<'-•>B(s)u(s)ds = e-' lim " ' 0 a11 = e-'y(e' - e1o) = (1 - e-u- 1o>)y,
~ 10 n ➔ co an
deci (Ku)(t) = e-<t-lo) x + (1 - e-<l-tol) y e D.

Vom construi acum un şir de soluţii aproximative pentru (5.17).
Fie, pentru simplitate, t 0 = O. Considerăm spaţiul Banach R x X (R
fiind dreapta reală) cu norma perechii (t. u) dată ca de obicei:
ll(t, u)II = I tl + !liill, t eR, u eX.

Din ipoteza (ii) există o vecinătate Vz = S(x, r) a lui x şi două constante
pozitive M şi T( x) = T astfel încît
(5.18) IIB(t)Vll~M, pentru toţi (t, -o) e [O, T] x (Viz: nD).

199
Mai mult, T = T(:c) poate fi ales suficient de mic astfel ca
r r
(5.19) (1-e-T)llxll ~-, TM~-.
2 2
Cu această alegere a lui T, orice v de forma
(5.20) 'V= :ce-'+ W, cu 11w11 ~ TM, o< t < T

aparţine lui Vz (căci (1 - e-') llxll ~ (1 - e-T) 11:cll, pentru O ~ t ~ T)
şi deci, dacă veste şi din D, atunci (5.18) va fi îndeplinită,. ·
Fie n un număr natural arbitrar. Definim t0 = o, u 0 = x = u 0
(cînd nu-i pericol de confuzie suprimăm indicile superior n).
Definim prin recurenţă perechile (t,, u,) astfel:
Dacă t,_ 1 = T, atunci t,+ 1 = T, iar dacă t,_ 1 < T, atunci t, = t,_ 1 + d,,
unde d, > O este cel mai mare număr pozitiv astfel ca
li B(t)z - B(t,_ 1)u,_ 1 II ~ .!._, pentru toţi (t, z) satisfăcînd

1l,
(5.21)
ll(t, z) - (t,_ 1 , u,_ 1 ) li~ !Id, C, unde C = 1+M + r+ll:cll.
Elementul u, e D este definit mai jos
(5.22) u, = e _ <'~-t-
~ 1- 1 >u,_
1 + (l - e -<t.-t.
1 ,- 1
>) B(t,-1)u,_1.
Se verifică uşor că 11,, e V z n D, ceea ce se vede din scrierea dezvol-

tată a lui u,
i
(5.23) 'lt, = e-ti x +~ [e-u,-tP1 - e-ct,-'11-1>] B(t11-1)u11-1•
P=l
Avînd în vedere faptul elementar că
rezultă uşor că dacă u 11 _1 e Va: n D, p = 1, ... , i, atunci u, este de forma

v dat de (5.20) şi deci u eV: n D.
Se arată uşor că există un întreg pozitiv p( n) astfel ca t„cn, = T.
:Într-adevăr, presupunînd contrariul, adică t,< T, i = o, 1, ... , atunci
00
lim t,= t0 există, adică I; d, = i0 este o serie convergentă.

t ➔ OO i-1
Dar
llu, - u,-1II = (1 - e-di) 1t,_1 + (1 - e-di) IIB(t,_ 1) u,-1II ~
~ 2d,K11 cu K 1 = max (r + li xii, M),

unde am folosit llu,_ 1 11 ~r + li xii, căci u,_ 1 e S(x, r) = Vz. Rezultă deci
călim u, există de asemenea, ceea ce duce la o contradicţie, în mod standard
Î ➔ OO
{vezi de ex. lema 1.1, cap. VI).
200
Definim acum aproximantele un astfel
(5.24)
t,_ 1 ~t~t0 i = O, 1, •.• , p(n).
Evident, un(t) e D. Întrucît u,.(t) se mai poate scrie sub forma
(5.25) Un(t) = e-ta; + [e-<t-ti> - e--<Ho>]B(t0 )u0 + ...
şifolosind aceleaşi argumente ca şi în cazul lui u„ constatăm că un(t) este

tot de forma v dat de (5.20) şi deci un(t) e Vfl n D. Mai mult, avem
~d,(1 + r + llxll + M), t,_ 1 ~t~t,
incit în baza lui (5.21) avem
(5.26)
Vom arăta· că şirul de funcţii continue u este uniform convergent

pe [O, T]. Fie Um şirul de aproximante corespunzător lui_!_ (-m fiind un
m
număr natural ca şi n). Fie t e [O, TJ, arbitrar. Există deci doi indici î
şi j, astfel ca
t e [tf-1, tfJ n [t?-1, t; J = a,, 1

Se vede clar că
(5.27)
şi deci u~(t) ma;i poate fi scris sub forma; (adunînd şi scăzînd B(t)u11(t))
(5.28) 'lt~(t) = - Un(t) + B(t)'ltn{t) + r n(t),

unde în baza lui {5.26), llrn(t)II~..!_ •
n
201
Scriind rela;ţia corespunzătoare lui (5.28) în cazul numărului natural
m, deducem
(5.29} u~(t) --u~(t) = - (un(t) - Um(t)) + rn(t) + rm(t) +
+ B(t)u,.(t) - B(t)um(t),
de unde prin procedeul standard a;l „amplificării " cu f e F(un(t) ~ Um(t))

deducem
d . · 1 1
- llun(t) - Um(t) li <,L II izt,.(t) - 'ltm(t) li + - + - , a.p.t. pe [O, T]
dt n m
eare implică nu.(t) - Um(t)I\.;; ( ! + :) eLT, te [O, T], de unde se

vede că 'Un este uniform convergent pe [O, T], la o funcţie ,u, (care este
de~i continuă şi u(t) e D). Ţinînd seama că din (5.25) avem evident
adunînd şi scăzînd sub fiecare semn de integrală es-t B(t)un(t) şi folosind

(5.26) rezl;l).tă că 'Un(t) se poate scrie sub forma;
(5.30) u.(t) = e-•x + rto

e•- 1B(a)u.(a) da + ... + r ',-1
B(a)u.(a)da +R 0 (t)
1 1 T
unde IIRn(t)ll~(t1 - to)-+ ... + (t - t,_ 1 ) - ~-.
n n n
Cum B(s) it,,(s) converge uniform 4l, B(s) u(s) pe [O, X] pentru n-+ oo,
din (5.30) :rezultă că 'lt satisface (5.17) (pentru t0 = O, cazul t0 #0 fiind
exa;ct la; fel de tratat). Unicitatea soluţiei rezultă ca de obicei din disipativi-
tatea meinbrului doi al ecuaţiei (5.15) şi cu aceasta demonstraţia este com-
pletă ...
Observaţia 5.6. Din propoziţia 5.3 se deduce imediat teorema 5.2,
întrucît în cazul B(t) = B independent de t, soluţia problemei (5.15) +
+ (5.16) se poate prelungi la întreg intervalul [O, + oo ), deci determină
un semigrup S(t): D-+D, care are un punct fix comun y (corolarul 4.1,
cap. I), ia;r un astfel de y este punct fix pentru B, aşai cum s-a a-rătat ri-
guros în prima parte a acestui paragraf.
Primul contraexemplu care a pus ln evidenţă faptul că pe spaţiile Banach infinit dimen-
sionale clasica teorema a lui Peano nu mai este adevărată, a fost dat de Dieudonne (Bourbaki
[1 ], p. 25). în § 1 este reprodusă o versiune simplificată a acestui contraexemplu. Mai tlrziu,
Yorke [1] şi independent de el, Godunov [1], au dat un contraexemplu 1n l 2 • Se punea astfel 1n
mod natural tntrebarea dacă există spaţii Banach infinit dimensionale pe care teorema lui Peano
să fie adevărată? Un pas important tn clarificarea acestei probleme l-a constituit rezultatul lui
·202
Cellina (3), expus în teorema 1.1, care a arătat că nu există spaţii nereflexive pe care teorema
lui Peano să fie adevărată. În sfirşit, Godunov [2] a dat răspunsul complet la întrebarea de mai
sus, arătlnd că teorema lui Peano este o caracterizare a spaţiilor finit dimensionale. în § 1 este
expusă demonstraţia acestui fapt, dată de Godunov. ·
în cazul cind membrul drept al ecuaţiei (1.1) (resp. (1.2)) este continuu, funcţiei (t, u)~A(t)u
trebuie deci să-i mai adăugăm unele condiţii suplimentare continuităţii, pentru existenţa soluţiei
problemei lui Cauchy. în funcţie de natura acestor condiţii suplimentare continuităţii, s-au
conturat pină ln prezent două direcţii de cercetare a existenţei soluţiei. O direcţie este aceea a
compacităţii (sau IX compacităţii) membrului drept, pentru care recomandăm de exemplu A.
Ambrosetti [1 ], C. Corduneanu [1 ], A. Haimovici [1 ], Krasnosel'skii şi Krein [1 ]. Un rezultat
ln această direcţie este teorema 2.2 din § 2, demonstrată ln două moduri şi anume prin metoda
soluţiilor aproximative (generalizată de autor tn [6]) şi prin metoda teoremei de punct fix
a lui Schauder-Tihonov.
O altă direcţie este aceea a ipotezei de disipativitate a operatorilor A(I) tn care sînt expuse
teoremele 2.3 şi 3.2. în condiţii ceva mai restrictive, rezultate asemănătoare cu teoremele de mai
sus au fost date de Browder [7] şi Webb [2],[3). Menţionăm că teorema 2.3 este stabilită ln mod
independent de Lovelady şi Martin (1) şi de N. Pavel [4], [8], (7]. Rezultatele de acest tip
au dat şi alţi autori, ca A. Cellina [1] şi [2] şi T. M. Flett [1]. Rezultatele din § 2 privind exis-
stenţa soluţiilor aproximative pentru problema (2.1) + (2.2) sint date de autor 1n lucrările sale
[6], [8], generalizlnd construcţia din cazul k = 1, făcută ln mod independent de H. Cartau
([1], teorema 1.3.1) şi Martin [1], [3].
Teorema 3.2 este dată de N. Pavel şi C. Ursescu [1].
Teorema 3.1 este datorată lui V. Barbu [5], fiind unul din cele mai generale rezultate de
perturbare pe spaţii Banach generale, extinzlnd rezultatul lui Webb [4] din cazul A liniar şi
a lui A. Corduneanu [2] din cazul B local uniform continuu. Rezultatul dat de teorema 3.1 a
constituit rezolvarea unei probleme deschise tn literatură (a se vedea M. Crandall [4], p. 440)
care a rezistat citva timp eforturilor celor mai buni specialişti din acest domeniu, datorită demon-
straţiei dificile ce a necesitat-o (intim legată de formula exponenţială a lui Crandall şi Llggctt
şi. de teoria soluţiilor integrale).
Teorema 3.3 este dată de N. Pavel în (1].
Rezultatele din § 4, punctul 4.1, slnt remarcabile, datorate fiind tn întregime lui R. H.
Martin Jr. [3] şi extind pe acelea date de Bony. [1], Brezis [2], Rcdhe(fer [2], Crandall [2].
Alte comentarii slnt făcute mai exact tn observaţia 4.6.
Aplicaţiile de la punctul 4.2 slnt o expunere sumară a celor date de Bourguinon şi Br~zis[l]
Teorema 4.3 este stabilită de N. Pavel (12] şi se pare a fi singurul rezultat de acest gen
(pentru cazul ecuaţiilor de ordinul doi) cunoscut ptnă 1n prezent.
Teorema 4.4, stabilită de C. Ursescu (1 ], este primul rezultat de existenţă a soluţiilor pc
mulţimi lnchise 1n condiţii de tip CnratModory. A doua demonstraţie a propoziţiei 5.3 este datll
de autor.
CAPITOLUL V
ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL DOI ASOCIATE LA

OPERATORI MAXIMAL MONOTONI
§ 1. PROBLEME LA LIMITA PE INTERVALUL FINIT PENTRU u"(t) e .A.1t(t)
• tn cele ce urmează H este un spaţiu Hilbert real,(.,.) produsul scalar

iar li· li norma; indusă de produsul sca;lar. Notăm
H 2 (0, T; H) = {11, e L 2 (0, T; H), u'i1," e L 2 (0, T; H)}.
Fie b1 şi b2 ·două submulţimi ale lui HxH, prima maximal mono-

tonă şi a; doua maximal disipativă. Definim operatorul B: L 2 (0, T; H)-+
-+ L 2 (0, T; R) astfel
D(B) = {u e H 2 (0, T; H), u'(O) e b1 (u(O) - a), u'(T) e b2(u(T) - b),
Bit= - u", u eD(B), a, b eH.
LE:n!A 1.1. Operatorul B este maximal monoton.

Demonstraţie. Monotonia lui B este imediată. Într-adevăr, fie u şi
v e D(B). Ţinînd seama de definiţia produsului scalar din L 2 (0, T; H) = L 2 ,
avem
(Bu - Bv, u - v)Ls = - tT

(u"(t) - v"(t), u(t) - v(t))dt =
= I u' - v' 12 - (u'(O) - v'(O), u(O) - v(O)) - (u'(T)-v'(T), u(T) -
- v(T))~O,
unde prin I · I am notat evident norma pe L 2 •

Rămîne deci să mai arătăm că B este maximal monoton, deci căi
R(I + B) = L 2 (0, T; H), ceea ce este echivalent cu problema că fiind
dat f e L 2 să găsim soluţia; u care să satisfacă
(1.1) u(t) - 'U,"{t) = f(t), t e [O, TJ,

(1.2) u'(O) e b1 (u(O) - a), u'(T) e b2 (u(T) - b).
Fie w soluţia; problemei

(1.3) w(t) - w"(t) = f(t), w(O) = w( T)· = O, t e [O, T].
204
Vom arăta; că putem determina; două elemente (1; şi y e H, astfel
ca; funcţia, .
ee - e-t e-1'et - e'I'e-t
(1.4) u(t) = w(t) + - - - a; + ---- y, $, y e H, te [O, T]
2 2
să fie soluţie a; problemei (1.1) +

(1.2). Punînd condiţia; ca; udată de (1.4)
să verifice (1.2) (căci (1.1) este verificată), deducem că (1; şi y trebuie săi
satisfacă sistemul
(1.5)
= e'-
.1! - e-1'
-2
-. . .., . " . .
Evident ca fi ş1 f 2 smt maxim.al monotom.
.
Pe produsul cartezian H x H definim operatorii :
F[m, y] = [y + ex, + cy], (1J
F2[$, y] = /2($) X/1(y) = {[u,v] e H XH, 'U e/2($), v ef1(y)}.
Se constată cu uşurinţă că F 2 este ma,xima;l monoton în H xH. Despre

F 1 putem arăta că este coerciv. Într-adevăr, avem .
(F1 [m, y], [:c, y])H~H = + O$, + oy], [$, y]) = 0(11$11 + 1lyl1 )+
([y (1J
2 2
+ 2(a;, y)~ (c - 1) (li $11 + IIYll = (c - 1) 11[$, y]lli! xH•

2 2
)
:..· ..
Conform teoremei 2.6, cap. II, rezultă că F 1 + F 2 este surjectiv şi,
deci, în particular Oe R(F1 + F 2 ), adică există x, y e H care satisfac
(1.5). Cu a;stfelde elemente (1;' y e H, funcţia; udată de (1.4) satisface (1.1)+
+ (1.2) şi lema este demonstrată.
Vom studia; acum problema existenţei soluţiei pentru unele ecua;ţii
de ordinul doi, în diverse condiţii la; limită. Începem cu :
TEOREMA 1.1. Fie .Ac H x.H o submulţime maximal monotonă,
iar b17 b2 c ll X H m1,xim1,l monotonii (resp. disipativi,) ca Oe A.o, O e b,O
i = 1, 2. Dacă între .A şi b, are loc :
(i)
şi daoă oel puţin una din condiţiile de ooeroivitate
205
eBte satiBfăcută, atunci pentru fiecare f e L 2 (0, T; H) ea;istă o funcţie
u e H 2 (0, T; H) satisfăcînd
(1.6) u"(t) e .Au(t) + f(t) a.p.t. pe [O, T],
(1.7) u'(O) e b1 (u(O)), u'(T) e b2(u(T)).
Demonstraţie. În spaţiul L 2(0, T; H) = L2 definim :
.A = {[u, v] e L 2 xL 2 , v(t) e Au(t), a.p.t. pe [O, T]},
Bu =- u", pentru u e D(B),

unde
D(B)= {u e H 2(0, T; H), u'(O) e b1 (u(O)), u'(T) e b2 (u(T)).
Este simplu de verificat că .Â este maximal monoton. Faptul că

şi B este maximal monoton este demonstrat prin lema 1.1.
Pe de a;ltă parte avem
(1.8) (Bu, A;.u) =-

T
~o (u"(t), .A;.u(t))dt =- t T
(u'(t), .A,-it(t))'dt +
T
+ ~o (u'(t), (.A.,.u(t))'dt~ (u'(O), .A.,.u(O)) - (u'( T), .A;.u( T))~O
unde am folosit următoarele relaţii :
(1.9) (A;.u) = .A,:u(t), t e [O, T], .A.,.O = O,
(1.10) (u'(t), (.Aîu(t))')~ O, a.p.t. pe [O, T],
precum şi ipoteza (ii). _

Relaţiile (1.9) şi (1.10) rezultă
din definiţia lui A;. şi monotonia; lui
.Ăi respectiv. Pe baza teoremei 2.4, cap. II, rezultă că .1 + B este maximal
monotonă. Arătăm acum că B este şi coerciv, de unde va. rezulta că .1 + B
este şi coercivă, deci este surjectivă (cap. II, §2). Avem
(1.11) (Bu, u) = -f (u"(t), u(t))dt = (u'(O), u(O))-(u'(T), u(T)) + Iu' 1•.

Presupunînd acum că are loc prima condiţie (II) (de exemplu), (1.11) dă
.12) (B'll,, u)~llu(O)ll 2 + lu'J 2

~lul 2
căci
(1.13) (u(t), u(t)) = ): (u(s), u(s))'ds + llu(O)ll 2

..;; llu(O)ll 2 + Iu 1 + Iu' I"•
2
206
Putem .presupune că T <; ~ şi integrînd {1.13) pe[ o, ~ ]obţinem evident
lul 2 ~ _!_(llu(O)ll 2
2
+ lul + lu'l
2 2
)
de unde Iu l2 <;llu(O)ll2 + I u' I 2 , ceea ce justifică (1.12). Dacă am fi folosit

a doua ipoteză din (ii), atunci am fi avut (1.12) cu llu{T)ll2 in loc de llu(O)ll2 •
Confo~ lui (1.12), B este coerciv şi aşa cum am precizat mai sus,
rezultă că A+ B este surjectiv (fiind maximal monQton şi ooerciv). Prin
urmare, fiind_ dat - f e L 2(0, T; H), există u e D(.A) n D(B), astfel ca;
- f e Bu + Au adică u satisface (1.6) + (1.7).
Observaţia 1.1. Fie bfa; elementul de normă minimă din b,a;. Evident
că ipoteza (ii) oomp1:ică llbfa;ll~llxll, i = 1, 2, a; e D(b,) şi deci
(1.14) llbfxll ~ + oo, cînd llxll ➔ + oo.

Demonstraţia teoremei 1.1 este simplă căci am folosit un rezultat de
surjecţie al operatorilor maximal monotoni. Demonstraţiile rezultatelor
care urmează sînt mai anevoioase, însă au avantajul că dau mult mai multe
informaţii despre soluţie şi din acest punct de vedere sînt preferabile meto-
delor de sµrjecţie.
Pe de altă parte, în locul ipotezei (ii) se va folosi ipoteza mai
generală (1.14).
TEOREMA 1.2. E'ie b17 b2 cHxH maa:imal monotonă (respectiv disi-
pativă) iar A cH x H maximal strict monotonă, adică
(1.15) (111 -11 2 , a;1 - x2)~6lllX1 - a:2 11, V[a; 0 11,] e.A, i = 1, 2
cu (J) > O, R(I + .A) = H, O e .AO.
Presupunem că între b, şi .A are loc legătura dată în ipoteza (i) din
teorema 1.1.
Dacă în plus mai admitem fie că li bîa; li ➔ + oo oind li a; li ➔ + oo
fie că bga; are această proprietate, atunci pentru fiecare f e L 2 ( O, T ; H)
cu T > O arbitrar există o funcţie u e H 2 (0, T; H) continU'u, d-iferenţiabilă,
soluţie a următoarei probleme la limită :
(1.16) u"(t) e .Au(t) + f(t), a.p.t. pe [O, T],
(1.17) u'(O) e b1 (u(O)), u'(T) e b2(u(T)).
Demonstraţie. Considerăm operatorii .A şi B definiţi în demonstraţia

teoremei 1.1. Prin ipoteză am presupus de fapt că ...4. - Cd! este monoton
şi deci în baza lemei 2.1, cap, II, J are proprietatea
(1.18)
ceea ce implică
(.A.>.a; - ...4.xg, a; - 11~ = Â-1 Ha; - 11112- Â-l(Jia; - Ji..11, a;-y);;:i
;;:: Â-111a; - yll2 - (1 + ACd)-111 $ - yll2
207
adică,
(1.19)
Din lema 2.1, cap. II, avem
unde a( A) = A- 2 (1 + (1 + ACI) )- 2 • Să punem A = _!_ şi să notam J 1 =Jn,

n n
A¾= A., a(:) = a(n) _etc.
Ţinînd seama că (A 11u)(t) = .Â.au(t) rezultă imediat
(1.21) IĂnu - Ăn'Vl~a(n)lu - -vi, u, 1' eL2(0, T; H)
şi mai mult
(1.22) (ĂnU - Ăn1', U - 'V)L• = t

'P
(Anu(t) - Ân'V(t), u(t) - 'V(t))dt>
'P
> ~o b(n) li (u{t) - v(t) 11 2 dt = b(n) I u - 2
'D 1 •
În particular, din (1.22) şi ĂnO = O (fapt implicat de O e .AO) rezultă

că An este coerciv. Ăn fiind de ~semenea continuu peL2 (din {1.21)) şi mo-
noton {din (1.22)) rezulţă că An+ B este maximal monoton şi coerciv,
deci surjectiv, adică R(An + B) = L 2 (0, T; H). De aici rezultă că pentru
fiecare n natural şi f e L 2 , există o funcţie 11, = u„ e D( B) care satisface
problema la limită:
(1.23) u~'(t) = Â„'ltn(t) +f(t), Vt e[O, T],
(1.24)
Pentru a stabili convergenţa lui 11,n avem nevoie de o seric de majorări,

pe care le deducem mai jos. În primul rind din (1.23) deducem
+ (u~'(t), .f{t)) ~ ·! (An1t 11 (t), u;(t)) + (11,~'(t), f(t)), t e [O, T],
unde am folosit inegalitatea ( ! A.u.(t), u~(t)) ;.,o, care rezultă.din mono•

t-0nia lui An şi definiţia derivatei (în sens tare) a lui Un în punctul t).
208
Prin urmare
( li u;' (t) ll"dt.;; (A.u 0( P), u~( P)) - (A.u.( O), U.:(0)) +
+ ~: (U::(t), f(t))dt.;; f (u"(t), f(t)) dt.;; ~ I u:: 12 +~ I f 12
de unde
(1.25) 1u:: 12 ~ lf I 2, n = 1, 2, ...
Pe de altă, parte, din
2
2llu'(t)ll2 = d llu(t)ll2 -2(u"(t), u(t))
dt2
punînd v = Un - Um în loc de u şi integrînd apoi pe [O, T] obţinem
(1.26) 2 f llv'(t)ll2dt = 2(v'(P), 11(P)) - 2(11'(0), 11(0)) -
T T
- 2 ~o (v"(t), v(t))dt~ - 2 ~o (v"(t), v(t)dt,
unde am ţinut seama de (1.24), care dă,
(v'(O), v(O)) = (u~(O) - u:,.(O), un(O) - 'Vn(O))~O, (1>'(T), v(T))~O.
Scriem acum pe (v"(t), v(t)) sub forma
unde am folosit 'Up(t) = p- 1.A„up(t) + J 21up(t), p = n, m.

Ţinînd seama de monotonia lui .A. şi de faptul că .ÂnUn(t) e .AJ„u,.(t),
rezultă,
(1.27) {v"{t), 1:(t))~(ÂnUn(t) - ÂmUm(t), 11,-l.Anun(t) - m- 1.ÂmUm(t)).
Din {1.25) şi (1.23) rezultă că, funcţia t-+ AnunCt) est~ mărginită în norma.
lui L 2 de constanta O = 21 fi şi deci integrînd (l.27)'pe [O, T] şi folosind
(1.26), obţinem
(1.28) ( nu~(t) - u:.(t)ll2dt.;;2O2(n- 1 + m- 1

), O= 2lfl,
14 - c. 678 209'
Am demonstrat deci că u~ ➔ w cînd n ➔ oo (tare). Fie t0 e [O, T] astfel ca
lim (u~{t 0 )
m,n ➔ co
- u:n(t 0 )) = lim Gm,n=O.
m,n ➔ co
Din identitatea
llu~(t) - u~(t)ll2 = (t ~ llu~(s) - u;,.(s)ll 2ds + llu~(t 0) - u;,.(to)ll2

Je ds
0
rezultă
T
llu~(t) - u~(t)ll2 ~2 ~o llu~'(s) - u;:(s)llllu~(s) - u;,.(s)l!ds .+ amn~
deci u!(t)➔ w(t) cînd n-+ oo, uniform pe [O, T] (şi prin urmare w este
continuă, căci u 11 este continuă pe (O, T]).
Să admitem acum că limllbîxll = oo. întrucît u~(O) ➔ w(O) în H,
l!zll ➔ co
rezultă că u~(O) este mărginit şi deoarece u 11(0) e b1 1 (u~(O)), iar b1 1 duce mul-
ţimi mărginite in mulţimi mărginite, rezultă, că şi u 11 (0) este mărginit, deci
slab convergent şi fie u,.(O) _., fC cînd n ➔ oo. Din
T
{1.29) u 11(t) = un(O) + ~o u~(s)ds, t e [O, T]
rezultă, atunci că U 9 (t) converge slab la o funcţie u(t), dată de u(t) = x+

'I!
+ ~o w(s)ds, deci u'(t) = w(t).
Din (1.29) mai rezultă că
nu.(t)ll<;;llu.(0)11 + (nu;(s) da.;;k + VTIU:.J<;;k;, te [O, T], n = 1, 2, .••
-căci llun(O)II şi lu~! sînt mărginite pentru n ➔ oo.

Din U9 (t) _., u(t) şi llun(t)ll~k17 rezultă că u _., u în L 2 (0, T; H). Mai
~co
-rezultă că 'lt~ w' = u". Din (1.23) avem Ănun = 'lt~' - f şi deci .Â11un
_.,
-este mărginit în L 2 , căci u~ este mărginit (1.25) şi în plus Ânun -. w' -
-f = u" - f. Din definiţia lui .A.11 avem Jnun = u 11 - n- 1.lnun şi deci
.Jnun _.. u cînd n-+ oo căci n- 1.Anun ➔ O
Pe de altă parte avem (Ânun, J nUn) e .A. Vom mai arăta că
,(1.30) lim sup (ÂnUn, J nUn) ~ (u" - f, u).

fl ➔ CO
:210
1ntr-a;devăr,' avem
şi deci ţinînd seama; 'că '{-u~ - f, Ânun) este mărginit, rezultă
lim (.ÂnUn,Jnun) = Jim (u::-f, Un) = lim (u:;, Un) - (f, u).
ff ➔ (X) fl ➔ (X) 'n ➔ (X)
tn sfîrşit,
(u;:, u.)L• · ( (u;: (t), u.( t)dt = (u~( T), tt.( T)) - (u!(O ), u.(O)) - I u~ 12 •
. Întrucît u'(T)-+ u'(T), u (T) - u(T) în H (şi la; fel în punctul O)

iar u~ -+ u' în L 2 , rezultă
lim (u:.', un)L•

fl ➔ (X)
= (u'(T), u(T)) - (u'(O), u(O)) - I u' 12 = (u", u)L•
şi (1.30) este dem_onstrată. Pe baza propoziţiei 2.4 (2), cap. II, rezultă
că [u, u" - f] e .A, adică u satisface (1.16). Folosind iarăşi propoziţia
2.4 (1), cap. II, şi trecînd la limită în (1.24) rezultă că u satisface şi con-
diţiile la; limită (1~).7). .. Demonstraţia; este completă. Următorul rezultat,
deşi este similar teoremei 1.2, nu ma;i cere stricta monotonie a lui A
însă cere o legătură ceva mai tare între .A şi unul din b,.
Demonstraţia este independentă de teoreme de surjecţie. Este
vorba; de:
TEOREMA 1.3. Fie .A c H X H o submulţime matcimal monotonă
cu O e .AO, im· b2 o submulţime din H X H, matcimal disipativă cu O e bO
astfel ca ·
· (i) (. .,(,J.v - A-;.y, z) ~ O, pentr'U, toţi z e bdx - y),
.Atunci pentru fiecare b e D(A), etcistă o soluţie u e H 2 (O, T; H), continuu

diferenţiabilă, a problemei
u"(t) e .A.u(t), a.p.t. pe [O, T]

(1.31)
{ u'(O) = O, u'(T) E b2 (u(T) - b)
Echivalent cu teorema; 1.3 are loc :

TEOREMA 1.4. Fie A şi b1 submulţimi matcimal monotone ale lui
H X H, cu o E .A.O, o E b10 şi
(i) (A-;.x - .A.-;.y, z) ~ O, Vz e b1(tc - y),
(ii) llbîxll ~ +oo, cînd llxll-+ + oo.

211
.Atunci pentru fiecare a e D(.A.) există cel puţin o soluţie u e H 2 (O, T; H)
a problemei
u"(t) e .Au(t), a.p.t. pe [O, T],
(1.32) { u'(O) e b1 (u(O) - a), u'(T) = O.
Observaţia 1.2. Faptul că, teoremele 1.3 şi 1.4 se deduc reciproc

una, din alta se a;ra,tă, uşor. Fie u o soluţie a, problemei (1.31) cub = - b1 •
Se verifică atunci că v(t) = u( T - t) este o soluţie a problemei (1.32)
cub =a.Asemănător se arată că şi teorema 1.4 o implică pe 1.3.
Demonstraţia teoremei 1.3. Fie .A definit ca, în demonstraţia teoremei
1.1 şi B definit mai jos
D(B) = {u e H 2 (0, T; H),u'(O) = o, u'(T)e b2(u(T) - b)}, Bu = - u".
Conform lemei 1.1, B este maximal monoton în L'(O, T; H). Fie

d> o arbitrar. Vom arata că
(1.33) o E R(dl + Ă + B)
ceea, ce în baza teoremei 2.3, cap. III, revine la ai demonstra că Ă>. uA este
mărginit, unde uA este soluţia ecuaţiei
(1.34) O e du;_ + A>.UÂ + Bui, A> o, U>. e D(.Ă) Îl D(B).
Ţinînd cont că (Â>.u>.)(t) = .Â.>.U>.(t), (1.34) este echivalentă cu
(1.35) ~'(t) = .Â.>.U>.?) + ăui(t), t E [O, .!J,

{ U>.(0) = O, U>.(T) e b2(u>.(T) - b).
Ţinînd seama că O e .A.O, rezultă .A„O = O şi decij(Ă>.u, u) ;;;, O, Vu e L2,
căci .Ă >- este monoton.

Din (1.34) deducem atunci
I.Ă>.uil 2 = (.Ă>.U>., Ă>.ui) ~ (ut, .Aiu>.)
de unde
(1.36)
Întrucît ui este absolut continuă pe [O, T] şi .A„ este lipschitziain

continuu, rezultă (din (1.35)) că ui' este de asemenea absolut continuă şi
deci derivabilă ai.p.t. pe (O, T). Din (1.35) şi monotonia lui .A deducem
imediat că
(u>.''(t), u{(t)) ~ O, a.p.t. pe [O, T]
ceea ce se mai poate scrie
(1.37) (ui'(t), u{(t))' - llu"(t) 11 2 ~ O, a.p.t. pe [O, T].
212
Integrînd (1.37) pe [O, T] şi ţinînd seama; de condiţiile la limită
din (1.35) şi de ipoteza, (i), rezultă
'I!
~ llut{t)l1 2dt~ (ui'(T), u{(T)) - (ur'(O), u~(O)) = (.A.).u). (T) +
0
+ du"(T), u'(T)) ~ (A"b + db, u{(T)).

Amintim că 11.A.).bll ~ II.A.0bll (propoziţia, 2.3 (5), cap. II). Inegalitatea;
precedentă devine ·
(1.38) I ui' 1
2
~ (II.A. 0bll + dllbll(llu~(T)II.
Din (1.35) mai rezultă (u;.'(t), u;.(t)) > Osau (u{(t), u,.(t))' - lluA(t) 11 2 ;:,o,
t e [O, T] de unde prin integrare pe [O, T] obţinem
(1.39) I u{ 12 ~ (u{(T), u).(T)) ~ (uHT),b) ~ llbll llu~ (T)II.

în sfîrşit, integrînd pe [O, T] egalitatea
(u~'(t), u;.(t)) = _!_~llu{(t)ll 2

, te [O, T]
2 dt
obţinem
(1.40) !lu;((T)ll 2 ~ 2Iu{! lit~'I, ).>0.
Combinînd acum (1.38), (1.39) şi (1.40) obţinem
(1.41) llu{(T)II ~ 2llbll112 (IIA bll

0
+ dl!bll) 112
, VA> O
şi deci (1.38) dă
(1.42) I 1½_' 12 ~ 211 bl11' 2 (IIA0 b!I + dllbll) 312

, \;/).>o.
Din (1.42) şi (1.36) se vede că .A.,.u,. este mărginit şi d_eci (1.33)
este dovedită. Prin ur~are, pentru fiecare d > o, există ude D(A) n D(B)
astfel încît O e dya + A 'tt,d + Bud, ceea ce este echivalent cu
(1.43)
u~'(t) e Aua(t) +
dua(t), a.p.t. pe [O, T]
{ (ud(O) = O, u~(T) e b (uă(T) - b).
2
În plus, teorema 2.2, cap. II, mai dă şi informaţiile următoare:
(1.44) u" ➔ 1tc1 cînd ). ➔ O şi u{' ~ u',f cînd A ➔ O (în L 2).
Vom arăta că prin trecere la limită în (1.43) se obţine o soluţie

cerută de teoremă.
213
· în primul rînd, din (1.41) se vede că pentru d suficient de mic
(adică O < d ~ d 0 ), li u~( T) li este mărginit de
deci
(1.45) li u{. ( T) li ~ K, V A > O şi O < el ~ d 0
întrucît u{. ( T) -+ u~( T) în H, cînd A -+ O ( afirmaţie pe care o vom

demonstra mai jos) avem
(1.46) llu~(T)II ~ K, de (O. d0 ].
Fie x e H arbitrarşi x1 e L 2 (0, T; H) definit prin x1 (t) = x, te [O, T].

Avem atunci
T
(u{.(T), x) = ~o (ut(t), x 1 (t)dt = (u;.', x 1)L2 ~ (u~', x 1)L1 = (u~(T), x),
unde am folosit u{ (O)=u~(O)= O. Deci u{(T) ~ (u,l(T), ceea ce vom

A-+0
mai nota uneori prin
(1.47) w - Iimu~(T)
i.. .... o
= u~(T).
Din ipoteza (ii) se deduce uşor că b2 1 duce mulţimi mărginite în mul-
ţimi mărginite şi deci din (1.43) (care arată că u 11 ( T) e b + b2 1 ( u~( T))) şi
(1.46) rezultă că există o constantă 1(1 > O independentă de d, depinzînd
eventual numai de d 0 , astfel ca ·
(1.48) llu11(T)II ~ K 17 Vd e (O, cl0 [.
Integrînd pe [O, T] inegalitatea
şi ţinînd seama că u'(O) = O, obţinem
deci funcţia; t -+ llud(t)II este crescătoare pe [O, T].

Ţinînd seama de acest fapt şi de (1.48) rezultă
(1.49)
Să notăm v = 'ltd - Uc, d, c e (O, d0].

Din (1.43) avem faptul că u;' este de forma
u.;:(t) = zp(t) + p'ltp(t), a.1J.t. pe [O, T], p = d, c„

unde Zp(t) e Au,(t), p = d, c. Ţinînd seama de monotonia lui .A, de~ucem
(v''(t), v(t)) ;;;is (duit) - cuc(t), itit) - Uc(t)), a.p.t. pe [O, T]
iar de aici şi din (1.48), rezultă succesiv
11-v'(t) 11 2 ~ (v'(t), v(t))' - (ditc1(t) - cuc(t), Ua(t) - Uc(t))
{1.50) ( ll11'(t)ll 2dt = 11"' - U: I~ ,;; 2Kî(d + c), Vd, ce (O, d 0 ),
unde s-a folosit v'(O) = O şi (v'( T), v( T)) ~ O, ceea ce rezultă din (1.43)
.şi din disipativitatea lui b2 •
Din (1.50) rezultă că
s - lim ii~ = g, există în L 2 (0, T; H)

d-+0
(adică ud-+ g în sens tare), ceea ce implică
w - lim ud' = g' în L 2 (0, T; H).

d ➔O
Ca; şi în demonstraţia teoremei 1.2 (relaţiile care succed lui (1.28))

se arată că
(1.51)
Avînd în vedere (1.42) şi faptul că w - lim ut = u',,', rezultă că

)._.o
Uu~'II este mărginită pentru de (O, d0 ] şi deci (1.51) implică
lim ,U,~(t) = g(t), uniform pe [O, T].

ci ... o
Am văzut că i,<L( T) este mărginit (1.48) şi deci putem presupune că

este slab convergent. Fie w - lim ua( T) = l.
ci ... o
Din identitatea
e
(1.52) ua(t) = ~T uii(s)ds + uc1( T), t e [O, T]
rezultă că ita(t) converge slab la o funcţie it(t) dată de
{1.53) u(t) =( g(s)ds+Z, te [O, T].
şiprin urmare ii'(t) = g(t), căci g este continuă (decişi u' este continuă pe
[O, T]. Mai mult, din (1.52) se vede că uci(t) este uniform mărginită in
215
raport cute [O, T] şi de (O, d0 ), de unde, pe baza teoremei lui Lebesgue,
se deduce că w - lim Uc1 = u în L 2(0, T ; H). Să notăm fri = u:; - du4.
d➔O
Deci w - limfa = g' = u" şi (di:µ (1.43))

d➔O
(1.54) fc1(t) e Auit), a.p.t. pe [O, T] (sau fd e .Ă1tc1)-
Vom arăta că (f4 , Ua) ➔ (u", u) cînd d ➔ O. într-adevăr,
1n primul rînd dl!udll2 ➔ O cînd d ➔ O, căci ii este mărginită în L 2 •

În al doilea rînd, avem
'l'
(u~, uc1)L1 = ~o (u:! (t), Ua(t))dt = (ud( T), ua( T))H - I ud 1
2
de unde
lim (ud', Uc1) = (u'(T), u(T)) - I u' 12 = (u", u).
ă➔O
!ntrucît .Ă este maximal monoton, cu argumentele din finalul dem~n-

straţiei teoremei 1.2, putem trece la limită în (1.54) obţinînd u" e .Au,
adică, u verifică prima parte din (1.31). Condiţiile la limită din (1.31) sînt
implicate de cele din (1.43) şi astfel demonstraţia teoremei este completă.
§ 2. PROBLEME LA LIMITĂ PENTRU u"(t) + ru'(t) e Au(t)

Rezultat1,1J principal al acestui paragraf este:
TEOREMA 2.1. Fie A şi a: două sitbmulţimi maximal monotone din
H x S, cu O e AO, O e a:O şi în plus
(i) (A„m - A'Ay, z) ~ O, Vz e a:(x - y), pentru toţi m, y e H cu
x - y eD(a:).
Atunci pentru fiecare a e D(A), emistă o funcţie unică u e H 2(0, ':f; H)
continuu diferenţiabilă, satisfăcînd problema ·
(2.1) u"(t) + rii'(t) e Au(t), a.p.t. pe [O, T], r > O,

(2.2) u'(O) e a:(u(O) - a), u(.T) = O.
Vom demonstra ma;i întîi

2.1. Fie B : L 2{0, T; H)
LEl\IA ➔ L 2(0, T; H) definit astfel
D(B) = {1t e H 2(0, T; H), u'(O) e a:(u(O) - a), u(T) = O},
Bu =- u" - ru', u e D(B).
216
Operatorul B este maximal monoton.
Demonstraţie.Monotonia lui B este simplu de verificat, după cum
urmea;ză:
(Bu - Bv, u - v) = - ( (u"(t) - v"(t), (u(t) - v(t))dt -
-. r ro
(u'(t) - v'(t), u(t) - v(t))dt = (u'(O) - v'(O),u(O) - v(O)) +
.
r
+ I u' - v' 12 +-llu(O) - v(O)ll 2 ~ O, Vu, v e D(B).
2
Rămîne deci să mai arătăm că R(I + B) = L 2 , ceea ce înseamnă să demon-

străm că fiind dat f e L 2, există u e D( B) astfel ca f = u + Bu, adică
să arătăm că problema
(2.3) u" + ru' - 'U, = - f

(2.4) u'(O) e ot(u(O) - a), u(T) = O
are soluţieîn H 2(0, T; H).

Fie v soluţia problemei
(2.5) v" + rv' - v = f, v( O) = v( T) = O.
Notăm cu r 1 şi r 2 rădăcinile ecuaţiei z2 + rz - 1 = O, r1 fiind rădă

cina; pozitivă şi r 2 cea negativă. Vom demonstra că există x e·H; astfel
încît funcţia definită mai jos
e'1U-T) -e't<t-T)
(2.6) izt(t) = v(t} + - - -
2
- - x, t e [O, T]
să fie soluţie a problemei (2.3) +

(2.4). În primul rînd, din modul de cons-
trucţie se vede că funcţia u· definită de (2.6) verifică (2.3) şi u( T) = O
pentru orice x e H. Rămîne deci să determinăm pe x astfel ca 'U, să verifice
prima condiţie din (2.4), ceea ce revine la
(2.7) v'(O) + ex e ix( - dx - a) c > O, d > O.
unde e = 21 (r1e-T'1 - r:::e-T'2 ), d = 21 (e-Tra - e-Tr1).

Definim submulţimea P c H X H prin fix= - ti(-dx - a).
Evident· că p este maximal monotonă, deci R(lI + P) = H, Vl > O.
În particular, pentru l = e există x e D(~) astfel încît ex+ px 3 - v'(O) şi
întrucît acest x satisface ecuaţiai (2.7), rezultă că z va satisface (2.3) +
(2.4).
217
Demonstraţia este completă. _ -
Demonstraţia teoremei 2.1. Cu .A definit ca în para;graful precedent,
are loc (1.34), care în cazul a;cesta dă soluţia; u 1 a; problemei:
(2.8) u,._'(t) + ru;y) = A 1u.1(t) + du1_<t), te [O, T], d > O,
(2.9) u~(O) e cx(u,-(0)) - a), u,-(T) = O.
Se arată uşor că funcţiile t➔ llu1 (t)II, t ➔ llu~(t)II sînt descrescătoare

pe [O, T]. într-adevăr, ţinînd seama că (A1 m, m) ~ O, Vm e H, şi înmul-
ţind (2.8) cu e'' obţinem
(((e''u~(t))', u,._(t)) ~ O, te [O, T]

de unde
(2.19)
Integrînd (2.10) pe [t, T] obţinem (ui_(t), u,._(t)) ~ O adică t ➔ Hu,.(t)lf

este descrescătoare.
Cu argumente similare celor folosite în (1.37), conchidem că (2.8)
implică faptul că u1 este derivabilă a.p.t. pe [O, T] şi deci
1
(e''u (t))' = [(A1u 1 (t))' + du~(t)] e'', a.p.t. pe [O, T]
de unde (folosind şi (1.10)) rezultă
1
((e''u (t))',u1(t))~ o, a.p.t. pe [O, T]
care implică
(2.11) (e''u"(t), 1i'(t))' ;;;i: e''llu~(t)ll 2 ~ llu{(t)ll 2 , a.p.t. pe [O, T].
Să mai observăm că din (2.8) şi (2.9) avem
(2.12) 1
u (T) = - ru~(T), u 1 + ru,i_ - du;..= A1u 1 , V).> O.
Integrînd (2.11) pe [t, T] şi folosind (2.12), obţinem
1
(u (t), u~{t))e'' + re'Tllu,_(T)ll 2 ~ O
şi prin urmare (u (t), u~(t)) ~ O pe [O, T], deci t ➔ llui_(t)II este descres-
1
cătoare pe [O, T].
Integrînd acum (2.11) pe [O, T] şi folosind (2.12) deducem
I u,._' 12 ~ re'Tllu~{T)ll 2 )-
1
(u (0), ui_(O)) = - re'Tllui_(T)ll 2 +
+ (ru~(O) - A,._ui_(O) - du,_<O), u~(O))
218
caire se mai poate aranja convenabil sub forma
(2.13) lu;_'\ 2 + 1·e'Tllu~(T)ll 2

~ r1l1t'(O)ll 2 (11A 0a!I + dllall)llu,~(O)))
unde am folosit inegalităţile
(ui(O) - a, uA(O)) ;;ai; O, A;.u;.(O) - A;.a, ui(O)) ~ O
care rezultă din O e cxO, (2.9) şi ipoteza (i).

Pe de altă parte
T
2(uA, ur)L, = 2 ~o (u{(t), u;.'(t)dt = llu>.(T)ll 2 - IJu{(O)ll2
adică
llu,:(O)ll2 = - 2(u', u") + llu{(T)ll 2
de unde, majorînd convenabil produsul -2(ui, iir}, obţinem
(2.14) llu{(O)l\2 ~ llu{(T)ll2 +re'Tlu,:1 2 +...!...e-'Tlu{'l 2 -

r
înmulţind scalar (2.8) cu u;.(t) şi ţinind seama că (uW) u;.(t) ~ O
pe [O, T] (aşa cum s-a; arătat deja) obţinem (U,:'(t), u;.(t)) ~ O, care se mai
scrie
lluW)ll 2 ~(u{(t), u;.(t))', te [O, T].
Integrînd pe [O, T] şi folosind (u{(O), u;. (O)) ;;;i: (a, u;.(o)), obţinem
(2.15) lu~ 12 = - (uA(O), it;.(O)) ~ li al! l\ui(O).
Tinînd seama de (2.15) şi (2.13), relaiţiai (2.14) devine
care dă
(2.16)
deci llui(O)II este mărginit. Acest fapt implică şi mărginirea lui ut' (din
(2.13)) 'şi a lui ui' (din (2.15)).
tntrucît avem
(2.17)
rezultă că şi
.l~u;. este mărginit în L 2 (0, T; H). Precizăm că (2.17) se
deduce din (2.12) astfel
I .Ă;.u;.t 2 = (Ă;.u;., u;.' + r·u;. - dui) <; IĂ;.'lt„ I lu;.' + rut 1-
219
Mărginirea, lui Axu;.· a,m văzut că implică o relaţie de tipul lui (1.33),
ca,re în acest ca,z a;ra,tă că pentru fieca,l'e a'> O, există o funcţie unică ua,
soluţie a; problemei
(2.18) ua'(t) + rur(t) e Aua(t) + dua(t), a,.p.t. pe (O, T],

(2.19) ud(O) e a.(uă(O) - a), ud(T) = O,
în plus mai a,vem informaţiile similare celor da,te de (1.44)(cu ace-

leaşi argumente)
(2.20)
unde a,m folosit faptul că w - lim BuJ. = Bua.

Â-+0
Din (2.8) rezultă
(2.21) (u,.'(t), u,.(t)) + r(ui(t), u,-(t)) ~ O pe [O, T]

care se mai poate scrie sub forma,
(u,-(t), u,.(t))' - llui(t) 11 2 + ~2 dt

i llu,.(t) 112 ~ O
care prin integrare pe [O, T] dă
llu;.(0)11 2 ~ - ~ (u{(O), u,-(0)) ~ ~ llu~(O)M Hu,-(0)11

r r
adică
2
(2.22) lluÂ(O)II ~ - llu~(O)II
r
deci şi u,-(0) este mărginit (în ba;za; lui (2.16)).
Pe de altă parte w - lim u (O) = uÂ(O), ceea ce se arată astfel :
Â-+0
Fie x arbitrar din H şi x 1(t) = x, t e [O, T]. Avem
(ul(O), x) = -r (uHt), X1(t)dt = -(u:, Xi)-+ -M, X1) = (u,(O), x),

unde a,m folosit faptul că w - lim ud = u~, ceea ce rezultă din (2.20).
Â-+0
(Precizăm că atunci cînd u, v e L 2, (1i, v) este produsul scalar din L 2 ia,r
cînd u, v e H, (u, v) este produsul din H).
Din (2.22) şi (2.16) rezultă deci căua(O) este mărginit pentru d e (O, d 0],
d 0 fiind un număr pozitiv. Este cla,r că (2.10) rămîne adevărată dacă
înlocuim Â cu d (fapt pentru care se fa;ce acelaşi calcul, folosind (2.18) în
loc de (2.8) şi monotonia, lui .A în loc de monotonia, lui Â).,). }Prin urmare
funcţia, t ~ IJua(t) li este descrescătoare pe [O, T], deci
(2.23) llua(t)II ~ lluii(O)II ~ K, Vt e [O, T], de (O, d0 ]

căci '" ;(O) este mărginit pejO, d 0 ], fapt demonstrat mai sus.
220
Să notăm 'V = U,i - Uc, d, o E (O, d~].
Conform lui (2.18) avem
u~'(t) - u;'(t) + r(u~(t) - u~(t)) ~ .Aua(t) - .Auc(t) + dua(t) - ouc(t)

ceea; ce implică
{v(t)", -v(t))+ r(i,'(t), v(t)) ~ (duci t) - CUc(t), tta(t) - 'Uc(t))

care mai poate fi scrisă sub forma;
(2.24) llv'(t)ll2 ~ (v'(t), -v(t))' + -2r dt-d llv(t)ll2 - (dua(t) - C'Uc(t), v(t)).
Ţinînd seamai de (2.19) şi (2.23), au loc relaţiile
-v(T) = O, (v'(O), v(O)) ~ O, llv(t)II ~ 2K, V te [O, T]
conform cărora;, integrînd (2.24) pe [O, T], obţinem
(2.25)
ceea; ce arată că s - lim u~-+ w în L 2(0, T; H).

· d-+0
Cai şi în demonstraţia; teoremei 1.~ se arată că
Jlu:i(t) - u~(t) 11 2 ~ 2 Iud' - u~' I I u:i - u~ I + li u:i(t 0) - u~(to)ll2, te [O, T]

(2.26)
unde t0 este din [O, T] cu proprietatea că,
lim li u~(to) - u~(t0 ) 112

d,c-.0
= O.
Din (2.13), (2.16) şi din w - lim
;... o
ur = u';, rezultă că u'; este mărgi-
nit pentru d e (O, d0 ] şi prin urmare (2.26) implică convergenţa; uniformă
pe [O, T] a lui uc1(t) la; w(t) (pentru d -+ O).
t
Utilizînd acum ua(t) = ~s u~(t) dt, deducem că ua(t) converge tare la;
t
funcţia; u(t) = ~T w(t) dt, şi deci u'(t) = w(t), t e [O, T] căci _w este con-
tinuă pe [O, T] (deci lai fel este şi u'). În spaţiul L 2 , (2.18) se scrie
(2.27)
iar din cele precedente rezultă ua _::.. u, y,,, ~ u" + ru', cînd d-+ O.
Pentru a; putea trece la; limită în (2.27) vom mai arăta; că
(2.28) lim (ua, ya)
d-+0 .
= (u, u" + ru').
Într-adevăr,
(ua, ya) = (ua, u';) + r(uci, u~) - d I u, 12
221
şi întrucît Iu 4 I este mărginit, iar (u,i, u:,) ---? (u, u'), rămîne să mai arătăm
că (uă, u';) ---? (1i, 1i"). Dar
o
(ua, u';) = ~T (ua(t), u:,'(t)) dt = - (u,i(0), u:,(O)) - I u:, 1
2
deci
lim (uti, u',f) = - (u(O), u'(O)) - I u' 12 = (T (·u(t), u"(t)) dt = (u, u")
d-+0 Jo
deci (2.28) este demonstrată.
Făcînd d---? O în (2.27) rezultă că u" +
ru' e Au adică u satisface
(2.1). Ţinînd seama că ua(O) - u(O), u:,(O) """"? u'(O) şi că ex este maximal
monoton, (2.19) implică (2.2). Unicitatea va fi demonstrată în § 4, punc-
tul 4.2.
§ 3. PROBLEME LA LIMITĂ PE SEMIAXĂ
în acest paragraf vom considera tot cuaţiai u"(t) e .Au(t), însă pe

semiaxa [O, +oo). Vom pune condiţii (efective) la limită în O, condiţiile
la oo fiind implicate de apartenenţa soluţiei la; spaţiul L 2(R+; H).
Rezultatul principal este:
TEOREMA 3.1. li'ie .A. şi L două submulţimi maximal monotone din
H x H cu Oe.A.O, O eLO şi în plus
(3.1) (A).x - ÂAY, z) ~ O, z e L(x - y),
(3.2) lim
!lz!l-+00
IIL0xll = + oo.
Atunci pentru fiecare a e D(.A.) există o funcţie 1t e O1(R+; H) n
n L (R+ ; H), astfel ca izt e H 2(R+ ; H), u(t) e D(.A.) a.p.t. pe R+ şi care
00
satisface problema la limită

(3.3) u"(t) e .A. u(t), a.p.t. pe R+,
(3.4) u'(O) E L(u(0) - a).
Precizăm că
H 2 (R+ ; H) = {u e L 2 (R+ ; H), u', 1t" e L 2 (R+ ; H)}
adică este spaţiul considerat şi în secţiunile precedente, cu R+ în loc de

[O, T].
Pentru demonstraţia teoremei de mai sus,a-vem nevoie de următorul
rezultat auxiliar, dat prin:
LEMA 3.1. Definim submulţimea A c L2 x L 2 ,undeL2 = L 2 (R+; H),
în felul următor:
.l = {[u, v] e L 2 x L 2, v(t) e .Au(t) a.p.t. pe R+l,
Bu = - u", u e D(B), D(B) = {(u e H 2(R+; H), u'(0) e L(u(0)-a)}.
Atunci A şi B sînt maximali monotoni.
222
Demonstraţie. Faptul că .Ă este maxim.al monoton rezultă imediat
din maximal monotonia; lui .A.. În plus, se poate verifica, uşor că
(3.5) (Aiu)(t) = Aiw,(t), V u e L 2•
Să notăm cu ( . , . ) produsul scalar din L 2 • Fie acum u, -v e D( Bj

Avem
(3.6) (B11, -. B'V, 'l'- - v) = ~~ (v"(t) - 11,"(t), u(t) - v(t) dt =
= (u'(O) - v'(O), u(O) - -v(O)) + I u' - -v' 12 ~ O,
unde J.
I denotă norma în L 2 • Relaţia (3.6) a;ra,tă deci că B este monoton
Rămîne să mai demonstrăm că
(3.7) R(I + B) = L 2(R+ ; H)

ceea, ce este echivalent cu a, găsi soluţia, u e D(B) a, problemei
(3.8) u(t) - u"(t) = f(t), f e L 2(R+ ; H)
(3.9) u'(O) e L(u(O) - a)
pentru fiecare f e L 2 • Fie w soluţia, problemei
(3.10) w(t) - w"(t) = f(t), w(O) = O, w'(O) = O.

Vom indica un element ro e H, astfel ca funcţia
(3.11) u(t) = w(t) + xe-t, te R+

să fie soluţie a problemei (3.8) + (3.9). De fapt u dată de (3.11) verifică
(3.8) pentru orice x e H, deci să precizăm pe ro încît u să satisfacă şi (3.9),
ceea, ce revine la
(3.12) a;+ L(x - a) 3 w'(O).
Întrucît L este maximal monotonă, există un singur m e H care
satisface (3.12) şi cu acest x, u este o soluţie a problemei (3.8} + (3.9).
Am arătat că B este maximal monoton şi deci lema, este demonstrată.
Demonstraţia teoremei 3.1. Cu aceleaşi argumente ca şi cele din sec-
ţiunile precedente (a se vedea (1.35}) pentru fiecare d > O (fixat) şi A> O
există uA e D(B) astfel ca
(3.13) u;.'(t) = AAuA(t) + duA(t), ui(O} e L(~A(O) - a), t e R+.
(Desigur că uA depinde şi de d). Ipoteza Oe .A.O dă
(3.14) .A.ÂO = o, .J.Ao = o, (.A.Ax, m) ~ o, V X e H,

(AAu, u) ~iO, Vu e L2 •
223
Scriind pe (3.13) sub forma, ur = ÂA + du>. şi avînd în vedere (3.14)
deducem
(3.15)
de unde se vede că mărginirea lui ur
o va implica pe a lui ÂAU>.. Relaţia
(1.37) se păstrează şi în acest caz, deci
(3.16) (u;.'(t), ut(t))' - llu"(t)ll 2 ~0, a.p.t.· pe R+.
Integrînd-o pe R+ şi folosind ipoteza (i), obţinem
~~ li u;_' (t) li dt~ (- ux(O), ut {O)) =

=- (.AAU>.(0) + duA(O), u;.(O))~ - (.AAa + da, u'(O))
unde am folosit şi O e LO, care implică (u>.(0) - a, u{(O))~O.
Am arătat deci că
(3.17) jur l2 ~(1l.A 0 all + dllall)ll1iS.(O)II, o <)..~ Ao, o< d~do,
unde am fixat nişte bariere superioare )..0 şi d0 pentru ).. (resp. d), întrucît
nu ne interesează decît ).. şi d suficient de mici şi pozitive.
Integrînd acum pe R+ inegalitatea
li u{(t) 11 2 ~ (u{(t), U>.(t))' (implică de (3.13) şi (3.14))
obţinem
(3.18) I u' 12 ~ - (ui{O), U>.{0)) ~ - (u{(O), a) ~ li all li u;.(O)IJ.
1n sfîrşit, integrînd pe R egalitatea
_!_~llutt)ll 2 = (ui'(t), u{(t)), te R+

2 dt
găsim
(3.19) llu>.(0)11 2 =- 2 (u,_', u;.) ~2lu"I lu'j.
Combinînd (3.17), (3.18) şi (3.19), obţinem evident
(3.20) li u{(O) 11~211 a1l1' 2 ( li.A 0 all + dllall) 112
, 0< A~ Ao, o<d~ do
care înlocuită în (3.17) şi (3.18) dă respectiv
(3.21) I u{' 12~211 a11112( li.Aoall + dllall)3/2,
(3.22) I½ l2 ~2 llall 312(11.A. 0all + d1Jall) 112
•
întrucît (3.15) şi (3.21) a-rată mărginirea lui Â>.U>., rezultă (prin argu-
mente standa-rd) că lim UA = Ua există (în L 2), w - Iim u;.' = u" în L 2
A ➔O A➔O
O e du 4 + Âua + Bua, cu ua e D(.Ă) n D(B). Prin urmare, pentru fiecare
d > O există o funcţie u4 e H 2(R+; H) satisfăcînd
(3.23) ud'(t) e Aiirl(t) + duti(t), a;.p.t. pe R+,
(3.24) ud(O) e L(ua(O) - a), a e D(.A.).
224
1ntrucît u;.' -. u:;, din (3.21) rezultă
(3.25) j u~ l2 <2llall112(11A0 all + lldllall) 312
iar din u{-. u~ şi (3.22) rezultă
(3.26) Iu; P1~2llall 312( !IA0all + dllall)112

Fie acum x arbitrar din H şi a:i(t) = a: e-' pe R+. Avem succesiv
0
(u>. (O), x) = - r°
)
(u>. (t), a:1(t))' dt = - (ut', x 1 ) -· (u', x~) -+
A ➔O
0
şi prin urmare u{(O) -. u 4(0) cînd A ➔ O. Din (3.20) deducem deci aceeaşi
majorare pentru u~(O), adică
(3.27) llu,(O)ll<2llall112 (.A. 0all + dllall)112, O < d < d0•
1ntrucît (3.2) implică faptul că L- 1 duce mulţimi mărginite în mul-

ţimi mărginite şi (3.24) arată că u 4 (0) ea+ L- 1 (u;(O)), în baza lui (3.27)
rezultă că şi u 4 ( O) este mărginit, adică există K > O, astfel încît
(3.28)
Integrînd pe [t, + oo) inegalitatea

11 u~(t) 112 < (u~(t), ua(t)), a,.p.t. pe R+
(care rezultă din (3.23)), obţinem
00
O <( 11u,(s)ll2ds~ - (u~(t), uii(t)) = _ _!_~llua(t)ll 2
), 2 dt
şi deci t ➔ llua(t)II este descrescătoare pe R+. Ţinînd seama şi de (3.28)

rezultă deci
(3.29)
Vom utiliza şi faptul că t ➔ 11u:,(t)II este descrescătoare pe R+, Pentru

a demonstra acest fapt, punem v(t) = ud(t +
h) - ud(t). Din (3.23) deducem
că (v"(t), v(t);>O sau llv'(t)ll2 ~(v'(t), -v(t))', care implică faptul că t ➔ llv(t)II
este descrescătoare pe R +, deci
(3.30) lluii(t+h)-uii(t)ll~lluii(s+h) -u,i(s)II, s<t, t + h~O,

de unde llu~(t)II< llu~(s)II, pentru O~s < t.
rezultă că
este de a, arăta că u4 este un şir Cauchy în L 2 • Pentru
Următorul pas
aceasta punem 'V= Ua - uc, d, ce (O, d0 ]. Ţinînd seama de (3.23) şi de
monotonicitateai lui A. avem, a,.p.t. pe R+, relaţiile
(t>"(t), v(t)) =(v'(t), v(t))'-Uv'(t) 11 2 ;> (dua(t}-ouc(t), u"o(t)-u0 (t))
la - C, 578 225
care implică (ţinînd seama şi de (3.29)}
(3.31) ( IJ11'(t)IJ2dt,;;;2K2 T(d + c) + 2K1Jv'(T)IJ, T> O, d, ce (O, d 0 ) .
unde am folosit şi (v'(O), v(O)}';;:!:O, ceea ce rezultă din (3.24) precum ~i

llv(t)II~ llua(t)II + !luc(t)ll~2K, Vt e R+, (3.29)
Pe de altă parte, din (3.23) mai avem t(u~'(t), ud(t)) ~O a.p.t. pe R+,
ceea ce implică
(3.32) tllu~(t) 11 2 + (u,;(t), 'lla(t))~ (u~(t), tud(t))', a.p.t. pe R+.
Integrînd (2.34) pe [O, T], obţinem succesiv

T
~o tllu~(t~ll dt~
2
-t T
(u~(t), -ud(t)) dt + (u;(T), Tud(T)~
~ -
1 cT d 1 2
- , -111,,d(t)ll 2dt~ ·-llud(O)ll 2 ~ - ,
x V T>O,
2 •O dt 2 2
unde am folosit şi faptul arătat mai sus, că
(-u~(t), Ua(t))~O, te R+.

Prin urmare am demonstrat evaluarea
(3.33)
Dar (3.33) mai poate fi scrisă şi astfel

00 2
(tllu~(t)2dt +( tl11t~(t)!1 2 dt~ K
•O )T 2
care dă (ţinînd seama că t ➔ ll·zt~(t)II este descrescătoare)
2 00 2
(3.34) T li u;( T) 11 2 + T f li 1t~(t) il2dt~ K •
2 JT 2-
În mod similar avem

p2 oo x2
(3.35) -llu~(T)ll 2
2 ·
+ p()T llu~(t)ll 2dt~--
2
Combinînd (3.34) şi (3.35) obţinem
p2 p oo p2
-llv'(T)ll2
4 2 )T
+-f
l1v'(t)ll 2dt~-(1lu~(T)ll 2
· 2
+ llu~(T)ll +
2)
226
·deci
(3.36)
Ţinînd seama; de (3.31) şi (3.36) rezultă
(3.37) r ll11'(t)IJ 2dt.;;2(d + c)TK• + 2

:• - ! 1Jv'(T)IJ2 .,;
~ (d + c) TK 2 + 4K ~ d0 •
2
~ , uv T > O, O < d, o~
T
Pentru T = V_l_, (3.37) implică

d+c
(3.38)
care arată că u~ este un şir Cauchy în L 2 ( R + ; H) şi deci s - lim ud

' d ... o
=w
există în L2 în timp ce w - lim u~' =w (slab, în L 2 ). Similar lui (1.51)
d-o
avem
Din (3.25) citim că u~' este mărginit (în L 2 ) pentru d e (O, d 0 ] astfel
că (3.39) şi (3.38) implică faptul că u' (t) converge la w(t) cînd d ➔ O,
uniform pe R+, deci w este continuă pe R+. Folosind identitatea
(3.40) 1i.,(t) = u,(O) +( u,i(s)ds, te R+
şifaptul că putem presupune uii{O)--. x în H cînd d-+ O (pe baza lui (3.28))
deducem că uci(t) converge slab la; u(t) cînd d-+ O şi are loc
(3.41) u(t) = x + t l
w(s)ds, deci u,'(t)
.
1
= w(t), te R+
căci w este continuă pe R . Fie acum un T > O, arbitrar (fixat) şi definim

.A.1 ={[u, v] e L 2 (O, T; H) X L 2 (O, T; H), v(t) e Ait(t), a.p.t. pe [O, T]} ..
Este uşor de verificat că A1 este maximal monotonă, iar din (3.23) avem
227
căci u 4 satisface (2.29) şi u,(t) - u(t) în H, cînd d ➔ o, pentru fiecare
te R+. Avînd în vedere că, u~(t) ➔ u'(t) cînd d ➔ O, uniform pe R+ (deci
şi pe [O, T]), avem
r(u~'(t), u.(t))dt = (U.,(T), u 4(T) - (U.,(O), u 4 (0)) -
- (" 1lu4(t)ll2dt~ (u'(T), u(T) - (u'(O), u(O)) -

Jo c1 ... o
- ( Jlu'(t)Jl2dt = j: (u"(t), u(t))dt
adică,
unde prin ~ . ► am notat produsul scalar în L 2 (O, T; H). Avem deci
~ ua, ur - dua ► ➔ ~ u, u" ►, cînd d ➔ O,

de unde, ţinînd seama şi de (3.42), de faptul că, u'; - du" ~ u" în L 2(0, T; H)
şi de maximala monotonie a lui Au rezultă, că [u, u"] e Ai, adică,
u''(t) e Au(t) a.p.t. pe [O, T],

şi cum T a fost fixat arbitrar rezultă, că u satisface (3.3). întrucît
uii(O) - a - u(O) - a, ud(O) ➔ u'(O) şi L este maximal monoton, (3.24)
implică, (3.4).
în cursul demonstraţiei am văzut că u' =w şi ţinînd seama şi de
(3.29) rezultă, că u e C1(R+ ; H) n L 00(R+ ; H).
Teorema ~ste demonstrată.
§ 4. APLICAŢII LA ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE TIP ELIPTIC

ŞI LA UNELE PROBLEME DE CONTROL OPTIMAL .
4.1. PARTICULARIZĂRI ALE REZULTATELOR GENERALE
Vom arăta că ipotezele făcute asupra; legăturii dintre submulţimea

A şi submulţimile care intervin în condiţiile la limită din rezultatele pre-
cedente, sînt verificate in cazurile particulare uzuale.
Fie j : H ➔ ] - oo, + oo ], astfel ca j ~ + oo şi presupunem că, j
este o funcţie convexă, semicontinuă, inferior (c.s.i. ).
N otă,m prin 8j subdiferenţiala sa (definiţia 1.1, cap. II). Prin Dj se
notează domeniul efectivallui j,adicăDj = {y eH,j(y) < + oo}. Cînd Dj
este nevidă, j se numeşte proprie pe H.
LEMA 4.1. Fie j o funcţie con'Vexă, proprie şi a~ O. Funcţia f definită
prin
f(a:) = j(s) +~li {J} - yll 2
2
îşi atinge minimul în x 0 dacă şi numai dacă a(y - a:0 ) e 8j($0 ).
228
· Demonstraţie. Daieă a(y - x 0 ) e 8j(x0 ), atunci rezultă în primul rînd
(prin defini ţie) că
(4.1) j(z)-j(xo)>a(y-x0 , z-x0)>~ (lly - ll -llz -yll2 ),

X0 2 V z eH
2
de unde se vede că j(x0 ) < + oo şi că f(z) > f(x 0 ), V z e H. Reciproc, fie
căf îşi atinge minimul în x 0 , adică f(z) ~ f(x 0 ), z e H, ceea ce se mai scrie
(4.2)
Fie u arbitrar în H şi să înlocuim z = (1 - t)x 0 + tu în (4.2) cu

t e (O, 1). Ţinînd sea1na; că j este convexă, obţinem evident
Dezvoltînd al doilea; pătrat din membrul drept al inegailităţii prece-

dente, reducînd apoi termenii asemenea, împărţind prin t şi a}>oi făcînd
t ➔ O, obţinem
j(u) - j(x0)>a(y - x 0 , u - x 0 ), V u eH
a;dică a(y - x 0) e 8j(x0 ).
PROPOZIŢIA 4.1. Jl'iej o funcţie (c.s.i.), proprie pe_ H . .Atunci subdife-
renţiala sa âj este o submulţime maximal monotonă în H x H.
Demonstraţie. Fie y, e âj(x,), i =
1,2. Atunci, prin definiţie, avem
de unde rezultă (y1 - y 2 , x1 - x 2 ) >O, adică aj este monotonă. Pentru ai

arăta că 8j este maxima;! monotonă fie y e H şi funcţia
(4.3) f(x) = j(x) +_!_li a; - yll 2, a; e H.

2
Este clar că f este convexă, semicontinuă in~erior şi f(x) ➔ +oo,

cînd llxll ➔ + oo. Conform propoziţiei 2.3, cap. I, f îşi atinge minim.ul
într-un punct x 0 e H, iar în baza lemei 4.1, y e x 0 + 8j(x0 ). Prin urmare
R(I + 8j) = H şi cu aceasta demonstraţia este completă.
Să presupunem acum că· submulţimea; .A. c H x H este j-mono-
tonă, adică
(4.4) j(J,_a; - J,_y) ~ j(x - y), x, y e H, Â > O.

Ipoteza (4.4) este firească, avînd în vedere că J,_ este neexpansiv pentru
fiecare Â > O. În particular, pentru j(x) = li xii sau j(x) = li xll2 , (4.3) este
verificată. Din (4.4) avem
O> j(J,_m - J"J..y) - j(m - y)> (z, J"J..m - a; - (J"J.y - y)), \Jz e âj(m - y)
229
şi deci
(4.5) (Â>.X - Â>.Y, x) > o, Vz E aj(x - y).
PROPOZIŢIA 4.2. Următoarele p_roprietăţi sînt echivalente:

(i) lim j(a;) ~ +oo, · j: H-+ R+.
llzll-+00 li xii
(ii) lim llb 0xll= +oo, b = aj.
'1:z:!!-+00
(iii) b- 1 duce mulţimi mărginite î-n mulţimi mărginite.
Demonstraţie. întrucît noi vom folosi numai implicaţiile (i) => (ii)=>
=> ( iii), le vom demonstra; numai pe acestea;. (Demonstraţia; completă este
în Brezis [7], propoziţia 2.14). Fie deci (i) satisfăcută. Din definiţia sub-
diferenţialei avem
j(x) - j(x0 )~(b0 x, x - Xo)~ llb0 xll (li xii + li XolD,

ceea; ce implică evident (ii).
Faptul că (ii) => ( iii) este cla;sic, totuşi îi expunem demonstraţia;
(prin reducere la; absurd). Admitem că pentru Yn cu IIYnll~r, r > O,
n = 1, 2, ... , există Zn e b- 1y cu llznll~ n, n = 1, 2, ... Întrucît Yn e bzn
rezultă că IIYnll ~llb0znll, ceea ce conform ipotezei (ii) implică llyll-+ + oo
cînd n-+ oo, ceea, ce este o contradicţie.
Fie_ j: H-+ R+ o funcţie proprie (c.s.i) cu j(O) = O care. satisface
ipoteza, (i) din propoziţia 4.2, iar A c H x H, o submulţime maximal
monotonă satisfăcind (4.3). Atunci teoremele 1.2; 1.3, 1.4, 2.1 şi 3.1 devin
respectiv:
COROLARUL 4.1. Dacă A este strict maximal monotonă, iar j satisface
ipotezele precedente, atunci pentru fiecare f e L 2 (0, T; H) există o funcţie
u e H 2 (O, T; H) satisfăcînd :
(4.6) u"(t) e Au(t) + f(t), a.p.t. pe [O, T],
(4.7) u'(O) e 8j(u)(O)), u'( T)e - 8j(u( T)).
COROLARUL 4.2. (1) Pentr1t fiecare b e D(A), există o soluţie

u e H 2 (O, T; H), contin1tu diferenţiabilă, a problemei:
(4.8) u"(t) e Au(t), a;.p.t. pe [O, T],
(4.9) ii'(O) = O, 11,'(T) e - 8j(u(T)) - b).
. (2) Pentr:ufiecare a e D(.A.), există (cel p11,ţin) o sol·uJie 'lt e H 2 (0, T ;H),
continuu. -diferenţiabilă a problemei :
(4.10) u"(t) e Au(t), a.p.t. pe [O, T],
(4.11) u'(O) e 8j(u(O) _; a), u'(T) = O.
230
COROLARUL 4.3. (1) Pentru fiecare r > O şi a e D(A), exiBtă o funcţie
unică u e H 2 (0, T; H), continuu diferenţiabilă, Batisfăcînd :· . ·
(4.12) u"(t) + ru'(t) e Au(t), a.p.t. pe [O, T],
(4.13) u'(O) e 8j(u(O) - a), u( T) = O.
(2) Pentru, fiecare b e D(B), există o f'llncţie 'ltnică u e H 2 (0, Ţ; H)

satisfăcînd :
(4.14) u"(t) - ru'(t) e .Au,(t), a.p.t. pe [O, T].
(4.15) u(O) = 1
O, 'l'1 ( T) e - 8j(11,( T) - b).
COROLARUL 4.4. Pentru fiecare a e D(A), există o f1tncţie it e H 2(R+;

H) n L 00 (R+ ; H) continmt diferenţiabilă, satisfăcînd :
(4.16) u"(t) e Au(t), a.p.t. pe R+,
(4.17) 'lt'(O) e 8j(1t(O) - a).
SOLUŢIEI ŞI O CALE DE A DEFINI

4.2. DESPRE UNICITATEA
PUTEREA FRACŢIONARĂ A UNUI OPERATOR NELINIAR
Soluţia dată de teoremele din paragrafele precedente nu este în

general unică, însă putem arăta unicitatea pînă la o constantă. Mai precis,
fie Ui şi u 2 două soluţii ale problemei (1.6) +
(1. 7). Vom arăta că u~ = u~,
deci că 11,1 şi 1'12 diferă printr-o constantă.
Într-adevăr, fie v = u 1 - u 2 • Ţinînd seama de monotonia lui .A.17
relaţia (1.6) implică (v"(t),v(t)~O, a.p.t. pe [O, T] sau
(4.18) li v'(t) 11 2 ~ ( v'(t), v(t))', a.p.t. pe [O, T].
Ţinînd seama de (1.7), rezultă (v'(O), v(O))~O, v'(T), v(T))~O şi

deci integrînd (4.18) pe [O, t], respectiv [t, T], obţinem
O..; ( li v'(s) /)2 ds..; (v'(t), v(t))-(v'(O), v(O))..; (v'(t), v(t))

(4.19)
T
O~~' llv'(s) 11 2 ds~(v'(T), v(T)) - (v'(t), v(t))~ - (v'(t), v(t))
deunderezultă(v'(t),v(t)) = Oceeaceînlocuindîn(4.19)dăv' = u~-'l,½=0

a.p.t. pe [O, T]. Avînd în vedere că în general v' este continuă, rezultili că
ui şi ~ şi deci Ui - u 2 = O, O fiind o constantă.
Rezultă de aici că soluţia problemei (2.1) +
(2.2) este unică. Vom arăta
acum că dacă J este strict convexă, atunci şi soluţia dată de· corolarele
4.1, 4.2 şi 4.4 este unică.
231
într-adevăr, am văzut deja că date fiind soluţiile u 1 şi u2 ale pro-
blemei (4.10) + (4.11) (de exemplu), avem u1(O)= u~ (O). Ţinînd seama
de {4.11) avem
j(Ui{O) - a) - j(u2 (0) - a):> (u;(O), -ui(O) - u 2 (0))
j(u2(0) - a) - j(u1 (0) - a):> (u~(O), u 2 (0) - Ui(O))
şi prin urmare
(4.20) j(u1 (0) - a) - j(u2(0) - a) = (u~(O), it1 (0) - u 2 (0).
Să presupunem că u 1(0) #:U 2(0).

Combinînd (4.20) cu stricta convexitate a lui j (vezi definiţia 2.4,
cap. I) şi cu definiţia lui aj, obţinem
_!_j{u1 (0) -
2
a) + _!_ j(u2(0) -
2
a)> j(2- 1 (u1 (0) + u 2(0))-a):>
·c 1 (0 ) -a+
'>Jit ) ( u 1'(O),'U2(0)
- ---U1(0))
- - =-J(u 1
1 ·c 2(0)-a )
1 . (0 ) -a)+-Ju
2 . 2 2
ceea ce este o contradicţie. Prin urmare iti(O) = u 2(0) şi deci iii = u 2•
1n cazul particular cînd j este dată prin
(4.21) j(x) ={ 0 , X= 0,
+ oo, X#: 0.
atunci (4.4) este evident satisfăcută, şi de aisemenea j este (c.s.i) iar ipo-
teza; (i) din propoziţiai 4.2 este verificată. 1n acest caz, deomeniul efectiv
Dj al lui j este format numai din mulţimea {O}, deci din corolarul 4.4 se
obţine:
PROPOZIŢIA 4.1. Fie Ac H X H o submitlţime maximal monotonă
cu Oe AO. Atunci pent1·u fiecare a e D(A) există o funcţie unică u e
e 0 1 (R+ ; H} n L 00 (R+ ; H} n H 2 (R-1- ; H) astfel ca u(t) e D(.A) a.p.t. pe R+ şi
(4.22) u"(t) e A·u(t), u(O} = a.

Să notăm u(t) = 8112 (t)a. Fie acum b e D(.A) şi u 1(t) = 8112 (t)b.
Notînd cu v = u - u 1 şi aplicînd (4.19) cu T = + oo, rezultă că
~ llv(t)ll 2 = 2(-v'(t), v(t))=s;;;;O.

dt
adică t ~ llv(t)II este descrescătoare pe R+ şi prin urmare
(4.23) li 8112 t)a - l:1112 (t)bll~lla - bi!, a, b e D(A).

Se arată uşor că 8112 (t} este un semigrup pe D(A) iar din (4.23) acest semi-
grup este şi neexpansiv, deci poate fi prelungit la D(A), care este convexă
şi închisă.
· Fie -.ÂÎÎ2 generatorul infinitezimal allui 811'1., iar - .A.1,2 extensiunea
maximal disipativă a lui - Af,2.
232
.A.112 este analogul puterii fracţionare a lui .A din ca;zul liniar. Pro-
prietăţile lui S1 12 (t} cit şi alte observaţii despre A 112 -sînt date în monogra-
fia lui V. Barbu [9] de aceea nu le mai repetăm aici. -- - .
Observaţia 4.1. Întrucît în ipotezele teoremei 2.1 nu se cere ca
li a.0 xll -+ + oo cind li xii -+ + oo, funcţia j din corolarul 4.2 este suficient
să satisfacă numai (4.4} (nu şi ipoteza (i) din propoziţia 4.2)).
4.3. APLICAŢII LA ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE. DE TIP ELIPTIC
Fie j 1 : R -+ ] - oo, + oo] o funcţie convexă semicontinuă inferior

şi ~ = 8j1 subdiferenţiala
sa.
Fie Qc: Rn un domeniu mărginit cu frontiera an= r suficient de
regulată. Notăm
Hk (O) = wk,2 (O), .H~(n) = w~- 2

(O),
unde k este un număr natural, w1c.2 (!l} spaţiul Sobolev uzual, iar W~· 2 (Q)
închiderea în Wk· 2 (Q) a funcţiilor infinit derivabile cu suport compact
în n.
Definim operatorul .Au = - Âu, u e D(A), cu
(4.24) D(A) = {u e.Jl;(!l); - :: e {3(u), a..p.t. pe r}

Se A este maximal monoton în H = L 2 (Q) (demonstraţia
ştie că
este dată în Barbu [9] sau Brezis [7]).
Mai general, în loc de aj1 se poate lua o submulţime maximal mono-
tonă oarecare din R x R, iar în loc de Au = - Âu, se poate lua operatorul
(4.25) Au = - (au (x)u%,)z17 i = 1, 2, ••• , n, u e D(.A.)

cu D(.A) definit de (4.24), unde 1 = a, a,,
sînt funcţii definite pe n, sufici-
ent de regulate şi în plus
(4.26) a, 1 (x) y, y,~ Ollyll 2 , O> O, y = (y17 ••• , y 11 }.
în aceste condiţii .A definit de (4.25) este de asemenea maximal

monoton.
Fie j : L 2 (Q) -+ ] - oo, + oo] o funcţie proprie (c.s.i) astfel ca;
pentru A definit mai sus să aibă loc (4.4) . .Atunci corolarul 4.3 dă:
PROPOZIŢIA 4.2. (1) Pentru fiecare r > O şi funcţia u 0 e H1l(fi), C'U;
- âuo e {3(u) a.p.t. pe r, exist,l o funcţie unică u(t, x), cu u(t,.) e H 2(!l)
an
a.p.t. pe [O, T] şi ·tn plus
f) 2u
(4.27) - (t, x) + rau- (t, x) +(a,,(x)uzc(t, x)}zj=O a.p.t. pe [O, T], Vx E n,.
at 2 at
au
(4.28) - -. (t, x} e ~(u(t, x)), a.p.t. pe [O, T] x r,
an
(4.29} au (O, • ) E aj(u(0, . } - Uo}, u(T, ~)

at
= o, Vx E n.
233
Mai mult, ·i1, e H 2 (0, T; L 2(!l)) şi este continuu diferenţiabilă în ra-
port cut.
(2) Există o funcţie imică u e H 2 (0, T; L 2 (!l)), continuu diferenţia
bilă în raport cu t, astfel ca u(t,.) e H 2 (!l) a.p.t. pe [O, T] care satisface
(4.28) şi în plus
8 2u âu
(4.30) - ( t , x) - r-(t, x)+(alJ(x)ua:, (t, x))a:J=O, a.p.t.pe [O, T], Vx e n
at 2 at
(4.31) u(O, x) = o, Vx E n, âit (T,.) E - âj (u(T,.) - 'll-o).
at
Observaţia
4.2. A nu se confunda spaţiul Sobolev H 2 (!l) cu spaţiu
H (0, T ;H) definit la începutul § 1.
2
în. cazul j(x) definită de (4.21), condiţiile (4.29) şi (4.31) devin

respectiv
(4.29)' it(O, x) = u- 0{x), u(T, x) = O, Vx e n,
= o, = u 0(x), Vx e n .
(4.31)' 1t(O, x)
E~te .de .asemenea posibil a alege pe j de forma

u(T, x)
.,
j(1t) = ~ llu!l 2
, u e H = L2(!l)
ca;z în.care âj ~ste aplicaţia duală a lui H, adică identitatea (lema 1.1, cap
cap. iI). În„acest caz prima condiţie din (4.29) devine
âu
- (O, u) = u(O, x) - u 0 (x), Vx e n
. . .:... ~ ; : .. . . ât
iar a;;dolla condiţie din (4.31) devine

: • !
).'. l ••: :_:, ·; • ' ·au

:: .
. ..
. -
. ât
( ~' x) = u 0 (x)- ~u(T, x), Vx e
.
n.
În ca.zul particular
a,, (x) = 8'1 = {1o,' -~ =~

i =F J
operatorul A dat de (4~25) devine -6., deci al treilea termen al sumei din
(4.27) sau (4.30) devine 6.u(t, x).
Presupun~m . acum că funcţia j mai satisface (în afară de (4.4)) şi
ipoteza; (i) din propoziţia; 4.2.
Din corolarele 4.2 şi 4.4 obţinem respectiv :
234
PROPOZIŢIA 4.3. Pentru fiecare u 0 e H 2(!l) cu - au e ~(u)- a.p.t. pe
. . an ...
I\ există o.f"-!n:cţie U E H 2 (O, T; L 2(!l)), continuu derivabilă -în 'raport C'U
t; cu proprutaţile : ·
a2u
(4.33) ât2 + (a,i (a;)uz, (t, a;))zj = o, a.p.t. pe [O, T], Va; E n,
au
(4.34) - - (t, a:) e ~ (u(t, a;)), a.p.t. pe [O, T] X r
iJn
81i 8u .
(4.35) at(0, x) = o, Vx en, ot (T,.) E - OJ (u(T,.) - Uo).
(2) Există o funcţie u cu proprietăţile de la punctul precedent, care

satisface (4.33), (4.34) şi :
au . âu
(4.36) i:)t (O,.) E OJ (u(O, . ) - Uo), ât (T, x) = o, vx E n.
Dacă j este .rtrict convexă, ,'loluţia este unică.
PROPOZIŢIA 4.4. Pentru fieca1·e tt0 e H 2 (O) cu - auo e ~(u), a.p.t.

ân
pe r, există o funcţie ·u e H 2(R+; L 2('1)) n L 00
(R+, L 2 (f!)), continuu deri-
vabilă în raport cu te R+, care satisface. ·
a2 u
(4.37) - (t, a;) + (a,1 (x)uz, (t, x))ll:J = o, a.p.t. pe R+, Vx E n,
ât2
au
(4.38) - - (t, x) e ~(u(t, x)), a.p.t. pe R+ x r,
an
(4.39) au (O, . ) E aj (u(O,.) - Uo)-

at
Dacă j este strict convexă, soluţia u este unică.
Observaţia 4.3. 1n cazul cînd j este dat de (4.21) sau de (4.32) soluţia
din propoziţia 4.3 (resp. 4.4) este unică, iar condiţiile (4.35) şi (4.39) devin
de forma indicată în observaţia 4.2.
Să considerăm acum operatorul
(4.40) Au = - !:J.u, u e D(A) = H 2 (!l) n Hă (!l).
Operatorul A definit de (4.40) este de asemenea maximal monoton·

în H = L 2 (!l).
Amintim că Hl,(!l) constă din acele elemente u e H 2 (!l) cu u(x) = O
pe an= r.
Fie j : L 2(0) -+ ]-oo, +oo] o funcţie proprie (c.s.i), astfel ca pent:-u
A definit de (4.40) să aib~ loc (4.4). în aceste condiţii din corolarul 4.3 de-
ducem
235
PROPOZIŢIA 4.5. (1) Pentru fiecare r > O şi u 0 e H 2 (!l) n H 0 (!l),
ewi8tă o funcţie unică u = u(t, a:), astfel ca u(t,.) e H 2 (!l) n Hă(!l) a.p.t. pe
[O, T], u e H 2 (0, T; L 2 (!l)), u este continuu deri'Vabilă în raport cu t şi în
plUB
82.u âu
(4.41) - ( t , a:)
ât2
+ r -(t,
ât
m) + Âu(t, a:) = O a.p.t. pe [O, T], Va; e n,
( 4.42) âu (O, .) e 8j (u(O, .) - u 0), u( T, a;) = O, Va; e !l.

ât
(2) Ea:istă o funcţie it e H 2 (0, T; L 2 (Q)), continuu deri'Vabilă în

raport cu t, astfel incit u(t, .) e H 2 (!l) n H 2 (Q) a.p.t. pe [O, TJ şi în plus
â2u âu
(4.43) , - (t, a:) - r -(t, a;)
. ât2 ât
+ Âu(t, a:) = O, a.p.t. pe [O, T]), a: e n,
(4.44) (O, a:) = O, Vm e !l, âu ( T,.) e - 8j (u( T,.) - u 0 ).

ât
Dacă în plusj mai satisface şi ipoteza (i) din propoziţia 4.2, atunci din
corolarele 4.2 şi 4.4 obţ.inem respectiv : ·
PROPOZIŢIA 4.6. (1) Pentru fieca·re u 0 e Ha(Q) n Hă(!l) există o fun-
cţie u e H 2 (0, T; L 2 ) ( )), continuu de1rivabilă în raport cu t, cu
u(t,.) e H (!l) n Hl, (!l) a.p.t. pe [O, T], şi în plus
2
â2u
(4.45) -
. ât 2
(t, a:) + Âu(t, m) = O a.p.t. pe [O, T], Va; e O,
(4.46)
au
-(O, a;)= o, Va; e
âu
n, -(T,.) E -
.
âJ (it(T,.) - Uo)·
at at
(2) Există o funoţie u cu proprietăţile de la punctul precedent ea;cep-
tînd (4.46)), care în plus mai satisface
âu . âu
(4.47) · ·
- · ·at - (O, m)e âJ(u(O, .) - it 0), - ( T, a;)
-. · -at . = O, Va; e Q.
Dacă în plus j este strict convexă, atunci soluţia u este unică.

PROPOZIŢIA 4.7. Pent-ru fiecare. u 0 e H 2(!l) n Hl,(!l), există o funcţie
'U, e H 2 (R+; L 2 (Q)) n KL 00 (R+, L 2 (!l)), continuu derivabilă în raport ou
t e R+, care satisface
a2u
(4.48) -
ât 2
(t, a;) + ÂU = o, a.p.t. pe R+, Va: e n,
.
(4.49). ou (O, t) e âj(u(O,.) - u 0).

ât
Dacă j este strict convexă, soluţia u este unică,.
Observaţia 4.4. tn cazul cîndj este dată, de (4.21) sau (4.32), condiţiile
la limită (4.42), (4.44), (4.47) şi (4.49) devin de forma indicată, în observaţia
4.2. Unicitatea soluţiei problemei (2.1) + (2.2) nu rezultă, exact din (4. L9)
ci dintr-un calcul similar celui folosit pentru stabilirea lui (2.10). Mai pre-
cis, dacă, 'U.t şi u 2 sînt două soluţii ale problemei (2.1) + (2.2), iar v = 'U_i-u 2 ,
atunci folosind monotonia lui .A, din (2.1) deducem relaţia similară, lui
(2.10) şi anume
(4.50) er' ll-v'(t)ll 2 <(er' -v'(t), -v(t))', a.p.t. pe [O, T]
Ţinînd seama că, (v'{O), v'(O));> O {din (2.2)) şi integrînd (4.50) pe

[O, t], obţinem
(4.51) O<: ( e" Jlti'(a)JI" da<:e'' (t>'(t), t>(t)), t e [O, T] .
. lntegrînd {4.50) pe [t, T], obţinem
(4.52) O<: r~• Jlv'(a)Jl2 da<:- e'' (t>'(t), ti(t)), t e [O, T]
căci (-v'(T), v(T)) = O. Rezultă deci că -v' = O = u~ - u~ şi fiindcă,

u 1 ( T) = u 2 ( T) = O, rezultă u1 = u 2•
Soluţia u a problemei (2.1) + (2.2) satisface evident (4.50) şi (4.52),
că-ci (u'{T), u(T)) = O, deci
(u'(t), u(t)) = _!_~ llu(t)ll2 <0, pe [O, T]

2 dt
ceea ce arată că t ~ llu{t)II este descrescătoare. Soluţia unu mai satisface

şi (4.51) căci (u'(O), u(O)) nu mai este un nu.măr pozitiv.
4.4. APLICAŢII LA MINIMIZAREA UNOR FUNCŢIONALE (NELINIARE)
Fie <p o funcţie proprie de la H la ] - oo, + oo ], (c.s.i) şi .A = a<p ,

iar j: H ~ [O, + oo] o funcţie proprie (c.s.i) care satisface ipoteza (i)
din propoziţia 4.2 şi condiţia (4.4) corespunzătoare lui A = 8cp. Din coro-
larele 4.2 şi 4.4 rezultă, respectiv.
Pn.oPOZIŢIA. 4.8. (1) Pentru fiecare b e D(8<p), există o funcţie
11, e H 2 (0; T; H), continuu diferenţiabilă, verifictnd
(4.52) u"(t) ea <p (u(t)), a.p.t. pe [O, T],
(4.53) u'(O) = o, u'(T) E - aj (u(T) - b).
(2) Pentru fiecare a e D(8<p) există o funcţie u cu regularitatea de la

(~), -verificînd (4.52) şi
(4.54) u'(O) e aj (u(O) - a), u'(T) = o.
237
PROPOZIŢIA 4.9. Pentru fiecare a e D(â cp) ex-istă o funcţie u e H 2 (R+ ;
H) n L 00
(R+ ; H) n 01 (R+ ; H), satisfăcînd :
(4.54) 'U,"(t) e âcp(u(t)), a.p.t. pe R+,
(4.55)' u'(O) e '8j(u(O) - a).
Să definim acum funcţionala F : L2 ➔ R;
({½
I
l\u'(t) 1\2 + <p(u(t)) dt + j(u( T) - b), pentru
(4 .56 ) F(u) = u e H 2(0, T; H) şi t ➔ cp(u(t)) e L(O, T; R),
+oo, în rest.
PROPOZIŢIA 4.10. Funcţionala F îşi atinge min·imul pentru orice funcţie

'U care este soluţie a problemei (4.52) + (4.53).
Demonstraţie. Vom arăta în primul rînd că dacă u e H 2 (0, T; H)
şi satisface (4.53) ,v,
v' e L (0, T; H) şi h e L 2 cu h(t) e âcp(u(t)) a.p.t. pe
2
[O, T] (dacă astfel de h există), atunci are loc
_!__f\11-v'(t)ll 2 - llu'(t)ll2 )dt + f\cp(v(t) - cp(u(t))) dt +

2 Jo Jo .
(4.57)
+ j(v(T) - b) - j('u,(T) - b)~ \T (- u"(t) + h(t), v(t) -
„o
u(t))dt.
Într-adevăr, avem
(T 7'
Jo (-u"(t), v(t)-u(t))dt = - (u'(T), -v(T)-u(T))+ ~o (u'(t), v'(t) - u'{t)) dt.
(4.58)
Ţinînd seama de (4.53) şi de definiţia subdiferenţialei rezultă
4.59) (-u' (T), v(T) - u(T))~j(v(T) - b) -j(u(T) - b),
(4 .60) cp(v(t)) - cp(u(t))~ (h(t), v(t) - u(t)), a.p.t. pe [O, T].
Combinînd ultimile trei relaţii se obţine (4.57). Punînd în (4.57)

h = u", cu u satisfăcînd (4.54), obţinem
(4.61) F(u) ~F(v), v1, e P, cu v' e L 2 (0, T; H) şi t ➔ cp(v(t) e L(O, T; R)

Observaţia
4.5. Dn,că în funcţionala G înlocuim j (u( T) - b) prin
j(u(O) - a), cu a e D( iJ rp ), at unei li îşi atinge minimul pentru u verifi-
cînd (4,52) + (4,54).
238
Să definim şi funcţionala, G : L 2( R+, H) ➔ B prin
( 00
(!.11u'(t)ll 2 + <p(u(t))) dt + j(u(O) - a), pentru

G(u) =
j Jo 2
O, în rest.
u e H 2(R+; H) şi t ➔ <p(u(t)) e L(R+, R);
Se arată exact ca în cazul lui .F, că G soluţia u a problemei (4.54)+

+ (4.55) minimizează pe G.
Primul autor care a observat că metoda monotonicităţii a lui Minty-Browder se poate

aplica ln cazul ecuaţiilor de ordinul doi, dar 1n condiţii la limită, este V. Barbu [4].
şi
Importanţa teoretică a lucrării acesteia a lui V. Barbu constă 1n faptul că pune ln evidenţă
o clasă amplă de probleme la limită, soluţionabile prin metoda monotoniei, arătlnd totodată că
problemele la limită pentru ecuaţiile diferenţiale de ordinul doi conduc la o clasă remarcabilă
' 1
de semigrupuri neexpansive şi la o posibilitate de a defini puterea fracţionară - a unui operator
2
neliniar. Importanţa practică a lucrării constă tn aplicaţiile multiple pe care aceste probleme
le au la ecuaţiile cu derivate parţiale de tip eliptic, ctt şi ln unele probleme de control optimal.
Ideile lucrării amintite a lui V. Barbu au fost deja dezvoltate de Brezis [6), L. Veron [1],
[2], N. Pavel [10], (11], [13] şi alţii.
Rezultatele expuse ln capitolul V constituie o dezvoltare dată de N. Pavel ln lucrările
amintite, a rezultatelor lui Barbu şi Brezis amintite mai sus. Din punct de vedere al condiţiilor
la limită, rezultatele din § 2 extind pe acelea ale lui Veron [2].
în lucrarea [10], V. Barbu dă de asemenea un~le generalizări ale primei sale lucrări [4),
din acest domeniu.
239
CAPITOLUL VI
ECUAŢII (INECUAŢII) INTEGRALE ŞI INTEGRO-DIFERENŢIALE

ASOCIATE LA OPERATORI DISIPATI_VI (RESP. MONOTONI)
§ 1. ECUAŢII INTEGRALE ASOCIATE LA OPERATORI DISIPATIVI
Vom începe cu un rezultat auxiliar, care deşi are un aspect formal,

totuşi este util în multe situaţii de construcţie a unor soluţii aproximative,
după cum _se va preciza mai jos. Este vorba de :
LEMA 1.1. Fie X un spaţiu Banack real şi T > O.
Presupunem că au loc următoarele ipoteze :
a) Funcţia (t, u) ~ B(t)u de la [O, T] x X la X este continuă.
(b) Pentru fiecare număr natural n există şirurile t, = tf e [O, T],
u, = u1 e X astfel ca
(1.1) t = O, t, e (O, T], i = O, 1, ••• , t, - t,_ 1 = d,
iar d, > O este cel mai mare 11,umăr poziti'IJ cu proprietatea că
1 . .
(1.2) li B(t) u - B(t,_ 1 ) u,_ 1 11 ~ - , pentru li (t, u) - (t,_ 17 u,_ 1) li~ f,(d,),
n
undef, : R+-+R+ este o funcţie strict crescătoare,f,(O) = O, R+ =[O, -t-oo).
(c) Dacă t, < T pentru toţi i = 1, 2, ... , atunci 1im u, = y există şi
(➔ oo
.Atunci există un număr natural N(n), astfel ca tN = T.

Demonstraţie. În primul rînd precizăm că prin (t, u) cute R şi u e X„
înţelegem un element al produsului cartezian R x X, organizat ca spaţiu
Banach cu norma
11 ( t, u) li = I t I + 11 u 11, t e .R, u e X
Dacă am contrazice concluzia lemei, adică am admite că t, < T
pentru toţii= 1,2, ... , atunci avînd în vedere că teste (strict) crescător,
lim t, = t există. Prin ipoteza (c) există lim u, = y. Pe de altă parte
1 ➔ 00
mai rezultă (din ipoteza (b)) că f,(d,) este cel mai mare număr pozitiv care
satisface (1.2). Prin urmare, pentru fiecare număr naturali există o pereche
(t,, y,), astfel cn, :
- 1
(1.3) f,(d,) < I: (to y,) - (t,_ 17 u,_ 1 )11 ~ f,(d,) +-:- •
i
(1.4) ·i = l, 2, ...
240
Ţinînd seama căf,(d,) ➔ O cind i ➔ oo, din (1.3.) rezultă călim. i, = i,
lim y, = y şi deci (1.4) dă contradicţia O> .!..
11,
, ~eea ce încheie demonstraţia.
Observaţia 1.1. În demonstraţia teoremei 2.1, cap. IV, se poate aplica
lema 1.1 cuf,(r) = rO, O fiind o constantă pozitivă indicată în demonstra-
ţie. Ipoteza (c) se verifică întrucît în acest caz llu, - u,_ 1 JI =e;;; d,O.
Prin urmare în baza lemei 1.1, există N astfel ca tN = T 1, cu T 1 in-
dicat în teorema la care ne referim. Lema 1.1 poate fi aplicată şi în ultima
parte a demonstraţiei teoremei 1.3.1 din Cartan. [1], precum şi în alte si-
tuaţii ce urmează a le indica.
TEOREMA 1.1. Fie .A: D(.A) c X ➔ X un ope1·ator liniar, închis,
dens definit şi m-disipativ, iar S(t), t ~ O, semigrupul linia1· neea;pansiv
generat de .A. Considerăm operatorii (neliniari) B(t) în ipotezele:
(i) (t, u) ➔ B(t) u este continuă de la [O, T) x X la X, T =e;;; +oo.
(ii) B(t) : X ➔ X este disipativ pentru fiecare t e [O, T).
Atunci pentru fiecare a; e X ea;istă o soluţie unică u: [O, T 1(a;)] ➔ X
a ecuaţiei integrale
(E) u(t) = S(t) a; + tC

S(t - s) B(s) u(s) ds, te [O, T] cu T 1 = T 1 {a;).
Demonstraţie. Fie a; un element arbitrar din X. în baza ipotezei (i)

putem presupune că există o vecinătate V :e a lui a; şi două constante pozi-
tive T1 = Ti(a;), M ;a-: 1, astfel ca
(1.5) li B(t) vil =e;;; M, V(t, v) C [O, T1]X v~.
Mai mult, întrucît D(A) este densă în X, t ➔ S(t) a; este continuă,
iar S(t) este neexpansiv, putem alege T1 suficient de mic şi un şir a;" e D(A)
astfel ca a:,. ➔ a; cînd n ➔ oo şi v11 e V:e, Vn e N, unde
(1.6) v,. = S(t) a; + w, O =e;;; t =e;;; T1 llwll =e;;; T 1 M, n = 1, 2, ...

încît dÎl1: (1.5) avem în acest caz
(1.7) n = 1, 2, ...
Fie n e N un număr natural, arbitrar şi cl1 = d1 cel mai mare număr

pozitiv cu proprietatea
(1.8) li B(t). z - B(t~) u~U =e;;; .!_, V(t, z), cu li (t, z) - (t&, 'lt3) li =e;;; du
·n
unde t; = t0 = O, 'U.g = ,u.0 = a;,.. Oind nu este pericol de confuzii vom supri-
ma indicele superior n, adică vom scrie t3 = t 0 etc.
Ţinînd seama că funcţia
(1.9) f(r) = r.1.ll + max 11(8(s) - I) u 0 II

O~•~"
241
16 - c. 578
este strict crescătoare pe _[O, + oo) şi f(O) = O, există un număr unio
di > O astfel ca f( d1) = d,.; adică .
(1.10) d1 = d1 M + max li (S(s) -
O~•~d1
l)u0 1J.
Punem
(1.11) u, = S(ti - Io) Uo + t S(ti - s) B(l0 ) tt0ds, li = 10 + ~ di-

Inductiv, definim t, şi 11," astfel: dacă t,_ 1 = Tu atunci punem
t, = T 17 iar dacă t,_ 1 < T 17 atunci punem t, = t,_1 + ~ d 0 unde d, se
2
obţine din d, ca în cazul i = 1, iar d, este cel mai mare număr pozitiv
astfel ca
d, = d, 1.ll + max
O~s~dl
li S(s) - I) u,_ 1 11, t, ~ T1 •
Definim acum
,,
(1.13) u, = S(t, - t,_ 1) u,_ 1 + J,,_1
( S(t, - s) B(t,_ 1) u,_ 1 ds.
Se verifică uşor că u, mai poate fi scris astfel
(1.14) u, = S(t,) OJn + ~

' J('P S(t, - s) B(tp_ ) Up-l ds
1
»- 1 '2>-1 . . '.
de unde, ţinînd seama de IIS(t)II ~ 1, Vt e R+ = [O,+ oo) rezultă că

u, este de forma v11 dat de (1.6) şi deci u, e V:i:, prin urmare
(1.15) li B(t,) u, li ~ M, i = 1, 2, ...
Pentru a demonstra că există un întreg n(n) =ii.astfel ca tn = T 17

vom aplica lema 1.1.
Punînd
J,(r) = rM + max li (S(t) - I) u,_ 1 11
O~t~r
se vede că (1.2) este satisfăcută. Rămîne să mai verificăm. ipoteza (c) a
lemei 1.1.Dacăt, < T, i = 1, 2, ... , atuncilim t, = t există. Vom demon-
i ➔ oo
stra că în acest caz lim u, de asemenea există,. În primul rînd, din (1.14),
. Î ➔ OO
pentru j ;;ii i, avem

(1.16) llu, - u,11 ~ IIB(t1 - t,) x,. - o;"II + M(t, - t,) +
+ ~' li (S(t1 - t,) - I) .B(tp-1) Up- 1 ) li (tp - tp-1).
»-1
242
Fie s > O şi k = kE suficient de mare astfel ca
Fie h = h, ~ k„ suficient de mare astfel ca
. s
(1.18) ll(S(t1 - t,) - I) B(t11 ) u 8 II < --, 8 = o, 1 ... , k, j;;.;, i > h.
6MT1
Atunci, pentru j ~ i ~ h, aYem
e et" · ' · ' ·

llu1 - u,11 ~ -
6
+ -6e +--+
6MT1
~ IIS(t1 -
z,-k
t,) - I) B(tz,) upll (tz, - tz,_ 1 ).
(1.19)
Ţinînd seama că M ~ I, t1 < T1 şi că ultimul termen din membrul
i
drept al lui (1.18) se majorează prin ~ 2M(tp - tp_ 1 ) = 2M(t, - t1:_ 1 ),
pcak
din (1.17) (1.18) şi (1.19) obţinem că V j ~ i -~ h,
e e
(1.20) llu1 - .u,11 ~ -2 + 2M(t, - t"_ 1 ) ~ -
2
+-3e < e,
şi deci Iim u, există. Faptul că f,(d,) -+ O cînd i-+ oo (cu f, indicat mai
l ➔ co
sus) rezultă din convergenţa lui u, şi proprietăţile de semigrup neexpresiv

ale lui S(t). Se aplică deci lema 1.1 conform căreia există n= n(n) astfel
încît tn = T1 •
Definim acum şirul de funcţii
. t
(1.21) Un(t) = S(t - t,_ 1 ) u,_ 1 + J,H
( S(t - s) B(t,_ 1 ) u,_ 1 ds,
t,-1 ~ t ~ to i = 1, 2, ... 'n(n).
Funcţiile Un sînt continue pe [O, T 1 ] şi mai pot fi scrise sub forma

i-l f:,,
(1.22) Un(t) = S(t) Xn + ~ ( S(t - s)_ B(tp_ 1 ) U:,,-l ds +
s>•l )tp-1
+ (_, S(t - s) B(t,_1) u,~ 1ds, t,_ 1 ..; t ..; t,.
Faptul că un(t) e V:i, V~ e [O, T 1 ], rezultă din (1.21) care arată că

u 11(t) este de forma v dat de (2.6).
243
Are loc de asemenea
(1.23) ll(t, uri(t)) - (t,_i, u,_ 1)11 = lt - t,_ 11 + llun(t) - u,-1II ~
1 . 1
~ -
2
d, + -2 d,M + 11 S(t - t,_ 1) u,_ 1 - , _ 1 ll~d,M + o~u;;;d,
max li 8(8) u,_ 1 - u,-1II
pentru t,_1 ~ t ~ t„ i = 1 ,2 ' ... ' n(n).

Comparînd acum (1.23) cu (1.12) rezultă
(1.24) li B(t) Un(t) - B(t,_1) li ~ ~; t,_1 ~t~ t, •

n
Vom aminti acum următoarele proprietăţi de legătură dintre semi-
grupul S(t) şi generatorul său infinitezimal .A.
(1.25) r
•a
S(t) z dt e D(.A.), V z e X, a < b, S(t) : D(.A.) ➔ D(.A.).
Fie acum
f(t) =( B(t - a) y da, t> o, y e X.
Atunci f(t) e D(.A.), Vt ~ a, şi în plus
df(t)
dt
= .Af(t) + y, ~ (r
dt • a
S(t - 8) y da) = .A (b S(t -
Jo
8) yd8, a< b.
(1.26)
Din (1.25) şi (1.22) rezultă clar că Un(t) e D(.A.) şi mai mult (folo-
sind (1.26))
(1.27)
(folosind (1.26))
Vom arăta acum că şirul un(t) este uniform convergent pe [O, T1 ).
Fie m şi n două numere naturale şi {tf}, {tj} partiţiile corespunzătoare
ale lui [O, T1 ].
Fiind dat t e [O, T1 ], atunci t e ll., 1 = [tf_1 , tf] n [tT- 1, tj'] şi are loc
d
dt (un(t) - Um(t}) = .A.(un(t) - Um(t)) + B(t) un(t) - B(t) Um(t) +rm,n(t),
(1.28)
unde am notat evident
Ţinînd seama de (1.24) şi de corespunzătoarea ei în cazul lui m, restul

r m,n(t) este majorat de li r m,n(t) li ~ .!_ + ~, t e [O, T1 ].
m n. ••
244
Din (1.28), folosind disipativitatea lui A şi a lui B(t),. printr-un
calcul standard obţinem
d 1
-llun(t) - 'Um(t)II ~ -
dt m
+ -n1 ; a.p.t. pe [O, T 1 ]
de unde
(1.29) Uu.(t) - u,.(t)II oi;;; T 1 (! + ~), o oi;;; t oi;;; T 1•
Fie u(t) = u(t, x) = lim Un{t). Pentru a arăta că u este soluţie a ecua-
n ➔ co
ţiei integrale (E), scriem pe un( t) sub forma
(1.30) u.(t) = S(t) /JJ0 +( S(t - 8) B(8) u 0 (a) da + R.(t),

unde
Rn(t) =
00
i>~i
c'p
lp-i S(t - s) (B(t21 _ 1 ) it 11 _ 1 - B(s) Un (s)) ds +
+ r~~
S(t - 8) (B(t,_1) u,_1 - B(s) Un(B)) ds, t,_1
.
~ t ~ t,.
_Folosind din nou (1.24) se vede că

~ T 1 şi deci făcînd JIRn(t)II
. n
în (1.30) n ➔ oo rezultă că u este o soluţie a lui (E). Pentru a demonstra.
unicitatea, fie OJ, e X şi u(t, x,) o soluţie a lui (E) corespunzătoare lui a; 0
definită pe un interval [O, T,J. Fie un şir {x!} c D(A) convergent la OJ,,
i::.... 1, 2. Considerăm o partiţie {tf}f„ 0 a intervaului [O, min {Tu T 2}] şi
definim pentru te [t:_u t~], şirurile de funcţii
k-1 t,
'Un(t, a;l)) = S(t) OJ: + I; (
,-1 ),,_ 1
S(t - s) B(t,_ 1) 1t(t,_ 17 x 21) ds +
+ f... . S(t ~ 8) B(t._.,l u(t._,, /JJp) da, t,_ 1 ..; t ..; t., p = 1, 2,
Argumentînd ca pentru (1.26), avem
d
(1.31) - (un(t, a:21 )) = .Aun(t, OJ1') + B(tr.:_ 1) u(tk-1' a:21 ), p = 1, 2.
dt
Definind funcţia în scară
u:(t) = B(t.t-1) u(tk-1' Xp), tk-1 ~ t ~ tk, p = 1, 2

se vede că g!(t) -+ B(t)u(t, a:11 ) cînd n ➔ oo (şi norma divizării tinde la
zero) şi intrucît un(t, :.ul)) se poate acum scrie · .
(1.32) u.(t, 1JJ,)) = 8(1) 1JJ! +( S(t - a) g:(a) dii
rezultă că un(t, xp) ➔ u(t, :.ul)) cînd. n ➔ ~ (cu :precizarea de mai sus).
?45
Din (1.31) avem
(1.33)
unde (asemănător lui (1.28)) este vizibil ce s-a notat cu rn(t), că r,,(t) este
mărginit uniform în raport cu n şi t şi că rn(t) ➔ O cînd n ➔ oo.
Din (1.33) deducem
d
dt llun(t, X1) - Un(t, X2)II ~ llrn(t)II, a.p.t. pe [0 ..T] cu T = min {Ti, T2}
(1.34)
de unde
t
llu~(t, X1 ) - ·Un(t, X2 )11 ~ llx1 - x2 1l + ~o llrn(s)II ds
ceea ce dă, prin trecere la limită,
(1.35)
Această ultimă inegalitate neriguros demonstrată, însă corectă arată în

particular unicitatea soluţiei şi cu aceasta demonstraţia este completă.
CoROLARUL 1.1. 1n caz~tl autonom, adică B(t) = B-independent de
t, soluţia u = u(t, x) a ecuaţiei (E) se poate prelungi la întreaga semiaxă
[O, + oo) = R+. Notînd u(t, x) = U(t)x, at·unci U(t) este un semigrup
neexpansiv pe X.
Demonstraţie. Neexpansivitatea este dată de (1.35). Proprietatea
semigrupală rezultă din unicitatea soluţiei care implică
(1.36) u(t + t', x) = u(t', u(t, x)), pentru O ~ t -!- t' ~ Tn,
unde [O, T,.] este intervalul de existenţă a soluţiei u. Pentru a arăta că

u se poate prelungi la R+ fie T 0 intervalul maxim de existenţă a lui uşi
h, h'>O cu h' - k ~O, O< T 0 - h, O~ T 0 - h'.
Din (1.36) rezultă
llu(T0 -h, x) - u(T0 - h', x)II = ll·u(T0 -h', u(h'-h, x)) - u(T0 -h', x)II~
~ llu(h' - h, x) - xii
ceea ce arată călim it(t, x) există, deci u poate fi prelungită şi dincolo de

t t T0
T 0 , prin urmare în mod necesar T 0 = + oo.
COROLARUL 1.2. (,Vebb [4]), A fi'ind ca în teorema 1.1 şi B ca în coro-

larul 1.1, at1'111ci A + B este m-disipativ.
Demonstraţie. De fapt rezultatul acesta este un caz particular al
teoremei 3.1, cap. IV, totuşi îi schiţ.ăm demonstraţia, avînd terenul pre-
gătit pentru aceasta şi avînd în vedere ordinea cronologică a apariţiei
acestui rezultat. În primul rînd rezultatuldatde corolarul 1.1 se păstrează
dacă în loc de disipativitatea lui A cerem disipativitatea lui A - I= A 1
În acest caz, semigrupul corespunzător U1 {t) va satisface
(1.37)
căci A1 + I este disipativ.

Fie t1 > O şi z e X, iar a:1 punctul fix al lui U1 (t1 ), cu B 1 = B +z.
Atunci ·pentru toţi t~ O are loc U1 (t)x1 = U1 {t) U1 (t1 )x1 = U1 (t1 ) U1(t)x1
şi deci U1 (t)x1 = x17 căci U1 (t1 ) are un punct fix unic x1 •
Întrucît U1(t)x1 satisface (E) cu A 1 în loc de A şi B +
z = B 1 în loc
de B şi t -> U1 (t)x1 este diferenţiabil la dreapta lui zero, avem
adică x1 - (A + B)a:1 = z, ceea ce implică R(I - (A + B) ) = X întru-

cit .A + B este disipativ. Am folosit mai sus faptul că în punctele în care
semigrupul U(t) este diferenţiabil, are loc
d+
(1.38) - U(t)x = - (.A. + B) U(t)x, Vt ~ O
dt
ceea ce rezultă din (E). Demonstraţia este completă.

Observaţia 1.2. Sînt motive de a presupune. că, soluţia ecuaţiei (E)
poate fi prelungită la întreg [O, T) (cum am văzut în cazul autonom).
Vom demonstra în cele ce urmează că ipoteza de mai sus are loc sigur
dacă IIS(t)II =
1 (adică dacă S(t) este un semigrup continuu de izometrii).
Mai general, are loc :
TEOREMA 1.2. Fie S(t), t e ( - oo, + oo) = R un grup continuu de
izometrii de la X în el însu,i· iar B(t): X~ X, o familie de operatori (ne-
liniari) satisfăcînd:
(i) (t, u) ~ B(t)u este continiiă de la R X X la X,
(ii) I B(t)x - B(t)y, f) I~ a(t) li a; - '!J 11 2 , t e R, f e F(x - y),
unde a: R ~ R+ este o funcţie continuă.
Atunci V(t0 , x 0) e R xX, există o solujie unică u: R ~ X a eooaţiei
integrale
u(t) r
= S(t - t0 )x + S(t - s)B(s)u(s) ds, t e R.
&o
Demonstraţie. 1n primul rînd precizăm că printr-un grup continuu

S(t) înţelegem o familţe de operatori de la X la X satisfăcînd condiţiile(i)
şi (ii) ale definiţiei 3.1,-cap. II, pentru toţi te R. Considerăm O: R x x~x,
definit de
(1.39) O(t)u · S(t0 - t) B(t)S(t - t0 )u, t e R, u e X.
247
. · Ipoteza (ii) este echivalentă cu disipativitatea lui B(t) - a(t)I şi
acretivitatea lui B(t) + a(t)I.
Ţinînd seama de caracterizarea acretivităţii (disipativităţii) dată prin
(1.15) respectiv (1.18), cap. II, şi avînd în vedere că IIS(t) 11 = 1, t e R, se
verifică uşor că O(t) are aceleaşi proprietăţi ca şi B(t). Aplicînd acum teo-
rema 3.2, cap. IV, rezultă că există o funcţie unică, v : R, ->- X satisfă
cînd P.C.
dv(t) .
(1.40) - -= O(t)v(t), v(t 0 ) = x,
dt
de unde, prin integrare pe [t 0 , t], obţinem
(1.41) v(t) = x + (' S(t0 - s)B(s)S(s - t 0 )v(s)ds, t e R.

),o
Se vede acum că funcţia
u(t) = S(t - t 0 )v(t), t e R
este soluţie a ecuaţiei (E1 ). Se aplică S(t - t0 ) lui (1.41) .

. Unicitatea soluţiei lui (E1 ) rezultă astfel : dacă u(t, t0 , x) este o soluţie
a lui (E1 ), atunci
v(t, c0 , x) = S(t 0 - t)u(t, t0 , x)
este soluţie a problemei (1.40) care este unică. Demonstaţia este completă
§ 2. INECUAŢII INTEGRALE
În acest paragraf vom demonstra că inegalitatea (3.1) din cap. IV,

care poate fi privită ca o inecuaţie integrală, are soluţie unică pe R+~ Vom
începe cu un rezultat ceva mai general (cu cazul neautonom). . , .
TEOREMA 2.1. Fie A cX X X o submulţ-ime m-acretivă iar _B(t) o
familie de operato1·i (neliniari) satisfăcînd ·condiţiile :
(i) (t, u) -+ B(t)u este contînuă de la [O, T) x X la X.
(ii) B(t) : X-+ X este disipativ pentru fiecare t e [O, T].
Atunci pentru fiecare x 0 e D(A) există o solu#e .integrală unică .Pe
[O, T] cu T 0 = T(x 0 ) e [O, T), a problemei
du (t)
(2.1) - - + A(t)
dt
3 B(t)u(t), u(O) = x 0 , t e [O, T 0 ]
adică există o funcţie 1mică 1t e O [O, TO ; X] care oatisface i?iecuaţia i1iteorală

t
(I) llu(t) - xll 2 ~l11"(h) - xll 2 + 2t (B('t")1t(-.) - y, 'lt(-r) - x)., d-:
peni1'U V[x, y] e A, O~h~t~ T 0 •
248
Demonstraţie. Fier> O şi T 0 e [O, T) suficient de mic astfel ca
(2.2) li B(t)ull ~ JI, V(t, u) e [O, T 0 ] X S(x0 , r),
{2.3) M T0 + sup li S(t)a:

OE;;CE;;T0
0 - x 0 II ~r,
unde S = Ş(x0 , r) = {x e X, !Ix - x0 II ~r}, iar S(t) este semigrupul ge-

nerat de .A prin formula exponenţială (3.4), cap. II. Fie nnatural arbitrar
şi d1 = d! > o, cel mai mare nu.măr pozitiv astfel ca
1 -
{2.4) li B(t) u - B(t0 )u0 II ~ - , VIit, u) - (t0 , u 0 )11 ~d17 t 0 = O, u0 =x0 •
n
Argu.mentînd ca în§ 1, există d1 > O unic, astfel ca
(2.5)
Punem t1 = t0 + d1 şi definim u1 = v1(4 - t 0 ), unde -v1 este soluţia

integrală pe [O, T 0 ] a ecuaţiei -v' + .Av s B(t0 )u0 , -v(O) = u 0 • Inductiv,
definim tf = t, = T 0 , dacă ti-t = To şi t, = t,_ 1 + do dacă t,_ 1 < T 0 ,
unde ii, > O este cel mai mare număr cu proprietatea
{2.6)
pentru toţi (t, u) satisfăcînd
li (t, u) - (t,_u ui_ 1) li~ diM + supli S(t)u,_ 1 -

OE;;CE;;cli
u,_ 1 11.
Definim acum ui = vc(t, - t,_ 1 ), unde v, este soluţia integrală pe

{O, T 0 ] a ecuaţiei v' + .Av s B(ti_ 1 )u,_u vi(O) = i,,_ 1 •
Definim
(2.7)
1n primul rînd vom arăta că u,a(t) e S. Să notăm Un(t)=B(t,_ 1)u,_ 1

pentru t e [t,_x, t,]. Funcţia it definită de (2.7) este soluţia integrală pe
[O, T] a ecuaţiei u + Au e Un,u(O) = x0 (a se revedea § 2, cap. III). Ţi
nînd seama că S(t)u este soluţia integrală pe [O, T 0] a ecuaţiei u' + ÂU30,
u(O) = u 0 = a:0 , rezultă
t
(2.8) llun(t) - S(t)uoll~ ~o llun(s)II ds
de unde
C
(2.9) llitn(t) - Xoll~~ IIUn(s)II ds
0
+ IIS(t)xo - Xoll•
Utilizînd din nou propoziţia 2.1, cap. III, cu

obţinem
(2.10) li 1i.(t) - S(t - t,_ 1)u,_ 1 li~ (t - t,_ 1) IIB(t,_ 1) u,-1II, t,_ 1 ~t~ t
care implică
Făcînd în (2.9) t = t1 şi avînd în vedere că u.(t,) = u 0 deducem
în baza lui (2.3). Prin urmare u1 e S = S(x 0 , r).

Presupunem acum că uJ-i e S, j = 1, 2, ... , i, deci li B(tJ_,)u1_ 1 II ~ M,
pentru j = 1, 2, ... , i. Din (2.9) deducem
i
ll1tn(t) - x 0 II~ ~ (tJ - tJ_ 1 ) M + sup IIS(t)x0 - x 0 ll~r,
i-1 ~l~To
şi deci, un(t) e S pentru toţ;i t pentru care este definită. Pentru a arăta că
există n(n) =ne N, astfel ca tn = T 0 , vom aplica lema 1.1. Alegînd
(2.12) f,(r) = r1',f +supli S(t)u,_ 1 - u,_ 1 11,

O~t~r
se vede că condiţiile din (2.2) sînt satisfăcute.

Să verificăm deci şi ipoţeza (c) lemei 1.1. Fie deci_ că t, a T 0, <
i = 1, 2, ... şi deci lim t, =
t. Evident, interesează cazul t T 0 , căci <
l ➔ OO
i = T 0 implică faptul că u. este definit pe întreg [O, T 0 ], adică tocmai ceea

ce urmărim să arătăm. Să arătăm călim u, există (ceea ce va implica faptul
i ➔ CO
că fi(s,) -+ O, ţinînd seama de (2.12) şi de proprietăţile lui S(t)). Notăm

Î ➔ o::,
t,, = tJ - t, pentru j > i. Pentru toţi i, j astfel ca t+ ti,<i, Un(t + tfJ) este
soluţie integrală a ecuaţiei u'(t + tiJ) + Au(t + t, 1) 3 g.(t + t, 1). Aplicînd
iarăşi:
Propoziţia 2.1 (2.2), cap. III, cut = t0 h = O, obţinem
- Un(t), Un(t+t,.,) - Un(t)) 8 dt.
întrucît llg,,(t)II ~ M, te [O, T 0 ] (ceea ce rezultă din definiţia lui

(Un), (2.13) implică
250
r ,· Fie e > O arbitrar şi h = h( e) > O astfel ca
(2.15) llun(t,1) -
'
Un{O)II ~-v-,3 e:
tu
. e:2
= t, -- t, ~ - - - - - - , J ;;a:i;;a:k( e)
24 M(r + li Xoll>
• •
ceea ce este posibil ·întrucît Un este continuă pe intervalul său de definiţie,

Fie e:1 > O astfel ca tn + e:1 < t, şi hi ~ k astfel ca t0 < e17 pentru
j~i;;;,h1. Întrucît Un este uniform continuă pe [O, tn + e:1 ], există k2 > h1
astfel ca
(2.16
În sfîrşit, combinînd (2.14) cu (2.15) şi (2.16) deducem că

Vj';;,;i ;J,h2 ( e), are loc
(2.17) llu1 -
e:2
u,11 2 ~ - + 4M
)e,llun(t + t, 1 ) - un(t)lldt+
3 o .
e:2 4M e2t, e:2 e:2 e:2 2

~-+ _ +8M(r+l1x0 ll)(t,.-t,)~-+-+-= e:,
3 1211! t 2 3 3
unde am folosit li un(t) li~ r + li x 0li, t e [O, i) şi t, ~ i prin urmare
Pe baza lemei 1.1 există n(n) = n astfel ca t; = Ţ 0 • Fie acum 1n şi n

numere naturale arbitrare. Avînd în vedere că 11,P este soluţie integrală a
ecuaţiei 11,' + A11, 3 g, u 11 (0) = x 0 , p = m, n, avem
t
{2.18) 11 'ltn{t) - 'ltm(t) 11 2 ~ 2_~/Yn{ 't') - Um( 't'), Un( 't') - Um( 't')), d 't',
Fie {tr} şi
partiţiile lui [O, T 0] corespunzătoare lui 2- şi 2:... res-
{ff}
n m
pectiv. Fiind dat t e [O, T 0 ], există -i şi j astfel ca t e ~iJ = [tf_ 17 tf] n
n [ti-1, tj]. Atunci
(2.19) <un(t) - Um(t), Un(t) - 'ltm(t))s ~ (B(t,_1 - B(t)'ltn(t), Un(t) - Um(t)).,+
+ (B(t)u.(t) - B(t1-1)U1-1, 'lt,.(t) - 'ltm(t)), ~ (_!_ + _!_) 11.un(t) - Um(t) li,

m n .
unde am folosit disipativitatea lui B(t), care fiind şi continuu implică
25.t
Ţinînd cont că Un(t) e S(a; 0 , r), te [O, T 0 ], din (2.18) şi (2.19) rezultă că
u"(t) este uniform convergent pe [O, T 0 ]. Fie u(t) = lim un(t). Faptul
fl ➔ CO
că un este soluţie integrală a lui u' + Au 3 g 11 pe [O, T 0 ], înseamnă
(2.20) llun(t) - xll2 ~ llun(h) - xl12 + 2 (: (Un( T) - y, Un( T) - a;).d-r,

),.
O~B~t~ T 0 , \f[x, y] e.A..

Fie acum t e [t,_ 17 t,]. Atunci
(2.21) <un(t) - '!I, Un(t) - -r). = (B(t,_1)Ui-l - B(t)un(t) + B(t)un(t) - y,
'U11(t) - X) 8 ~_!_ llun(t) - xii+ (B(t)un(t) - '!J, Un(t) - x) •.

n
Ţinînd seama de (2.21), prin trecere la limită în (2.20) rezultă că u satis-

face inecuaţia (I) din teorema 2.1. Notăm. această soluţie prin izt(t) = u(t, x0 )
căci u(O) = lim 'Un(O) = x. Fie v(t) = v(t, y 0 ) o altă funcţie care satisface
ft ➔ CO
(I) cu v(O) = y. Funcţiile u şi v fiind soluţii integrale ale ecuaţiei (2.1), sa-
tisfac
llu(t) - v(t)ll"~II/Do - Yoll" + 2 j:<B(h}u(h) - B(h)v(h), u(h} - v(h)), dh,
de unde, avînd în vedere disipativitatea operatorilor continui B(h ),

rezultă
(2.22) llu(t, Xo) - v(t, '!Jo)ll~IIXo - '!Joii,
pentru toţi t din intersecţia domeniilor de definiţie ale funcţiilor u şi -v.

În particular, (2.2) arată unicitatea soluţiei u = u(t, a;0).
COROLARUL 2.1. 1n cazul B(t) = B-independent de t, soluţia locală
u(t, x 0 ) a lui (I) se poate prelungi pe întreg [O, T) (şi deci la [O, + oo)
dacă T = + oo).
Demonstraţie. tn acest caz soluţia u satisface (1.36) care s-a văzut că
implică prelungibilitatea la întreg [O, T).
§ 3. O CLASĂ DE ECUAŢII INTEGRO-DIFERENŢIABILE
Vom avea nevoie de următorul rezultat:

LEMA 3.1. Fie cp: H-+] - oo, + oo] o funcţie proprie (c.s.i.) şi
funcţia
2
(3.1) cp).(u) = inf {lu- -vl
11eH 2i.
+ cp(v) }, u eH, i.>O,
unde H este un spaţiu Hilbert de normă 1- 1-
252
· N ottnd .A · acp, următoarele proprietăţi au loc :
(3.2) cp>. este o f,u,ncţie con'Oe(l)il,, Frecket diJerenţiabilă, 8q,>. = .A).
D(.A) c: D(cp) c: D(cp) = D(A);
(3.3) . cp,-(u) = 2-1 A>.u 12 + cp(J).)u, Vu e H;

2
(3.4) <p).(u} t cp(u), <p(J).u) ~ cp>.(u), u e H.
Demonstraţie. În primul rînd, din lema 4.1, cap. V, se ştie că funcţia

1' ~ cp('D) + _!_ Iu - 'D 12 îşi atinge minimul pentru i, = (J;.u), de unde
2).
rezultă (3.3). Întrucît A„a; e .A.J,._a; = 8cp(J).x), avem
(3.5)
ceea ce implică, în baza lui (3.3),

. ).
cp).(y) - cp).((l));;i:-[l'.A,.y 12 - j .A„a: 12
. 2
+ 2(.A).a; - Â).y, .A„(1))] + (Â,-(1), 11 - (1))
şi deci.
(3.6)
adică
Permutînd în (3.6) pe a; cu y, obţinem ·
(3.7) cp>.(y) - cp,.(a:) - (A:,.y, y - a;)~ O.
în baza lui (3.7) şi a faptului că Ai este lipschitzian continuă de
constantă~, avem ).
cp,.(y) - tp).{a;) - (.A.). a;, y - a;) = tp;_(y) - <p;_(a;) - (.A„ (1) - .A.,.y, '!I -a:)-
- (.A.,. y, y - a:)~ (.A„ x - A;. y, x - y) ~~ I :.v - y 12

).
şi prin urmare
(3.8) I cp,. (y) - cp,.(a:) - (A;. x, y - x) I~ ~Ix

).
- y l2,
253
. .
ceea ce arată că tp1 este Frecţtet dif_erenţiabilă şi deci 8tp>.(a;) constădintMm

singur element care pe baza lui (3.6) este tocmai Â>.X = 8tp>-(x). Monotonia
lui A„ implică faptul că funcţia
d
t ~ -
dt
cp>.[tx + (1 - t)y] = (A>.(tx + (1 - t)y), a; - y)
este crescătoare şi deci 'P>. este convexă. Faptul că cp>-(u) ~ cp(u) rezultă
din definiţia (3.1) iar faptul că ·cp(J>.u) ~ cp>.<'u) se citeşte din (3.3). Fie
acum x e D(A.). Atunci
cp(x) ~ lim inf cp(J>.x) ~ lim inf 'P>.(x) ~ lim s~p cp>-(x) ~ cp(x)
A ➔O Â➔ O >- ➔ O
-0ăci J>-x-+ x şi cp este semicontinuă inferior.

e
Dacă x D(A), atunci are loc Al A>-x 12 = 1 A>.x li x - J>-x I ~
>--o
oo +
-0ăci Ia; - J>. x I~ dist (a;, D(A)) şi IA).x I ➔ +
oo cînd A ➔ O, D(A) fiin.d
convexă şi închisă, iar J>-x e D(.A.). Ţinînd seama că cp este minorată
de o funcţie afină (Barbu [9], p. 69, lema 1.5) din (3.3) rezultă atunci
că cp).(m) -+ +oo cînd. Â ~ O şi deci cp(q;) = +
oo, deci re e D( cp). Prin
urmare D( cp) c: D(A) adică D( cp) = D(A). Demonstraţia este compietă.
LEMA 3.2. ll'ie u e W 1 •2(0, T; H) şi cp ca în lema 3.1. Presupunem
că u(t) e D(acp) a.p.t. pe ]O, T[ şi oă ercistă g e L 2 (O, T; H) astfel oa g(t) e
e 8cp(u(t)) a.p.t. pe ]O, T[. Atuncif1mcţia t-+ cp(u(t)) este absolut-continuă
pe [O, T] (şi deci derivabilă a.p.t. pe ]O, T[ şi are loc relaţia
d du
(3.9) - cp(u(t)) = (h(t), - (t)), a.p.t. pe ]O, T[
dt dt
pentru orice funcţie h ou h(t) e âcp(u(t)).

Demonstraţie. Cu notaţiile din lema precedentă, din definiţia sub-
diferenţialei avem
d du
-cp>-(u(t)) = (acp;_('zt(t)), -(t)), a.p.t. pe ]O, T[
dt dt
de unde
(3.10)
1ntrucît âcp>. = (acp>,_ şi (âcp),. (x) -+ (âcp)0 x, Vx e D(âcp) ţinînd,

seama şi de (3.4), prin trecere la limită în (3.10) obţinem
(3.11) tp(u(t2 ) - cp(u(t1 )) = t• ( {âcp) 0 (u(t)), -du) dt,

~, 1 dt
~54
unde integrala din membrul doi are sens în baza ipotezei făcute asupra
lui_u şi a existenţei lui g din enunţul lemei. Din (3.11) se vede că t ~ cp(u(t))
este absolut continuă pe [O,_ T]. Egalitatea (3.9) rezultă acum din defi-
niţia subdiferenţiaJei.
Amintim că o submulţime .A. c: X x X se numeşte ciclic monotonă
dacă pentu orice sistem finit [x,, y,] e .A., i = o, 1, ... , n, are loc
(3.12) (x1 - Xo, Yo) + ... + (x,, - Xn-1' Yn-1) + (Xo - Xn, Yn) ~ O,
X fiind un spaţiu Banach real.

Se constată ime_diat că o submulţime .A. ciclic monotonă este în mod
necesar monotonă .
.A se numeşte ciclic maximal ·monotonă, dacă este ciclic monotonă,
şi nu admite prelungiri ciclic monotone.
Condiţia necesară şi suficientă ca .A. să fie ciclic maximal monotonă
este ca să existe o funcţie convexă semicontinuă inferior cp: X~] -oo,
+ oo ], neidentic egală cu + oo, astfel ca .A = fJ cp (pentru demonstraţie
trimitem 13! V. Barbu [9], p. 72). .
Cu aceste preliminarii . putem trece la expunerea rezultatelor de
bază.
Fie V şi lV două spaţii Banach reflexive, iar H un spaţiu Hilbert
astfel ca
(3.13) V c: Wc: H c: W' c: V'
injecţiile fiind continue şi dense.

Funcţia cp : H ~ ] - oo, + oo] • va fi în cele ce urmează o funcţie
proprie, (c.s.i), iar A: W ~ W' un operator. ciclic monoton. Se admit
ipotezele:
(i) D(.A.) = W, .A. este univoc, hemicontinuu şi coerciv adică
lim (.A.(tu
t➔ O
+ v), w) = (.A.v, w), Vu, v, w e W,
lim (.A.u, u) = + oo •.
l!ullw-+ 00 li U llw
(ii) D(cp)c: V, lim (cp(u) + l1tl = +oo.
2
)
llullv .... 00
· (iii) Injecţia V c: W este compactă.
(iv) Pentru fiecare u e D( cp) şi e > O, soluţia U 3 a ecuaţiei 'Uc +
+ E.Â.Uc = u află în D(cp) şi cp(u,:)~cp(u).
se
Precizăm că ipoteza (-fo) are sens datorită faptului că .A. este maximal
monoton (fiind monoton şi hemicontinuu, iar W-reflexiv, Barbu [9], p. 57).
Mai precis dacă notăm cu .A.H operatorul
(3.14)
atunci AH este maximal monoton în H x H. Coercivitatea lui .A. implică

şi faptul că R(.A.) = W'.
Date fiind două spaţii Banach X, Y, se notează cu L(X, Y) spaţiul
operatorilor liniari eontinui de la X la Y. Fie F(t), t~ o, o familie de funcţii
255
cu valori în L(X, Y). Spunem că F(t) este tare continuă (resp. diferen-
ţiabilă) pe [O, T], dacă ·pentru fiecare fJJ e X, funcţia t ~ F(t)fJJ este con-
tinuă (continuu diferenţiabilă de la R+ la Y). Prin F'(t) vom înţelege
familia (tare continuă) de operatori
(3.15) F'(t)x = _! (F(t)x), t ;a= O, x e X.

dt
Fie acum o familie B(t), t~O, în ipotezele;

(11 ) Pentru t ~ O, B(t) e L(H, H) n L(W', W') şi familia B =
= {B(t), t;>O} este tare continuă în topologiile lui H şi W'.
Notăm cu B 8 (t) familia definită prin
(3.16) B 8 (t)fJJ = B(t)fJJ, fJJ e H, t~O,

Presupunem că
(1 2 ) BH = {BH(t), t e [O, +oo)} este o familie de operatori liniari,
autoadjuncţi pe H, de două ori diferenţiabilă pe [O, +oo) şi
((-l)k B~ 1(t)x, fJJ)~O, Vx e H, t;>O, k = O, 1, 2.
(13 ) Există, două constante pozitive T şi M astfel ca :
(3.17)
TEOREMA 3.1. Admitem ipotezele (i) - (iv) şi (I1 ) - (13 ).

Dacă u 0 e D( <p ), f, f' e Ll00(0, +oo ; H), atunci ecuaţia
(3.18) -u'(t) + O,p-u(t) + f. B(t - s)A-u(s)da ef(t), a.p.t. pe R admite cel
puţin o soluţie 'lt : R+ ~ H, astfel ca
(3.19) u(O) = Uo, u e O(R+; W) n Lfoo(R+; V), u' e Lroc(R+; H).

Demonstraţie. Faptul că A este ciclic maximal monoton este echiva-
lent cu faptul că există o funcţie proprie i,IJ: W ~] - oo, +oo]~ c.s.i
astfel ca A. = ai.ţJ, iar ipoteza că A. este şi coerciv implică în plus (a se
vedea şi propoziţia 4.2, cap. V) că
(3.20)
Definind i,IJ 8 : H ~] -oo, + oo] prin
i,IJn(u) = {i,IJ(u), u e W
+oo, ue~W
se constată cu uşurinţă că AH = 8q,8 •
256
Vom demonstra că, o soluţie a lui (3.18) se poate obţine prin trecere'
la limită,în ecuaţia aproximantă
(3 .21 ) {Ui'.(t) + /J,p(u1(I)) + ( Bn(t - a)AAuA(a)da;, f(t), O < t < T,
U>,(0) = U 0•
Precizăm că numărul T care apare în (3.21) este acelaşi T din -.

ipoteza (13 ). De asemenea, mai precizăm. că în (3.21), A,. = A- 1 (1 - (I+
+ ÂÂn)- 1) cu An dat de (3.14). Faptul că problema aproximativă (3.21)
are soluţie unică uA rezultă prin argumente standard, ţinînd seama şi de
faptul că .A„ este lipschitzi~n continuu (alte indicaţii se găsesc în V. Barbu
[9], p. 283). tn plus, se deduce că uA e 0(0, T; H), u;. e L' (O, T; H) şi
u>.(t) e D(âcp) pe] o, T[. Vom stabili o serie de evaluări care să implice
convergenţa lui ui cînd A-+ O. Primul pas de acest gen este:
LEMA 3.3. Există o constantă O > O astfel încît ·
(3.22) ( Iu{(s) l'da + I( AAu1(a)da [" + ,p(Ui.(t)),;;;C,

pentru toţi Â >O şi 'l-e [O, T].
Demonstraţie.Nu restrîngem generalitatea dacă presupunem că
 O. Fie, de asemenea, qJ,. : H -+ ] - oo, + oo] dată prin
2
qJ;.(u) = inf {~ - vl
. ~eH 21
+ qJ(v)};
.
u eH, A> O
. .
ar E,.(t) aşa-numita funcţie a energiei :
E>.(t) = qJ;.(u;.(t)) +-(B1ţ(t)

1 ~e A;.u>.(s)ds, ( e .A„u,.(s.))ds) -'-
2 o Jo
- -1 ~t (B~(t- s) ( t A;.u;.(-r)d-r,
· ~i .
A>-u>.(-r)d-r)ds, O~s~t~ T.
2 o ), , .
Din lemele 3.1 şi

3.2 avem
. . d
(uA{t), Aiu>.(t)) = -(qJ;.(u;.(t))), a.p.t. pe ] O, T[
dt
căci .A,. =(
âqJ)i qJ,.. =a
Ţinînd seama de (3.21) şi de ipoteza; că B 8 {t) sînt autoadjuncţi,
obţinem
(3.23) E,'.(t) = ~ ( B;..(t) ( AAuA(s)da, ( AiuA(B) da)-
- ~ t( B;f(t - a) ( AAuA(-<)d-r{ AAuA{-<)d-r) da + (f(t) -

- y,.(t), .A;.u;.(t)), a.p.t. pe .] O, T[.
257
unde s-a• notat- ·
., . .. .. ..
t
yi.(t) = f(t) - ui(t) - ~ Bn(t - s).A.;.u;.(s)ds.
. o i . • • .
Avînd in vedere inegalitatea din ipoteza (1 2), (3.23) impli~ă
(3.24) E:J.(t)<(f(t) - y;.(t), ~,:u;.(t)), a.p.t. pe ] O, T[
• întrucît yi(t) e âcp(u,.(t)) a.p.t. pe] o, T[, deducem că (y,.(t), .A„ui(t)~O

(se foloseşte ipoteza de mai sus (iv))· şi- apoi integrînd (3.24) pe [O, t], ·
obţinem
(3.25) E,.(t) <: ,j,,.( u0)+ ( (f(a ), F{(s ))da, O<:t <: T,
unde
F;.(t) = t' '
Â;.U;.(s)ds, O<,t<, T„
Integrăm (3.25). prin părţi şi folosim (12)~ Obţinem
qJ1(u;.(t)) + -1 (BB(t)F;.(t), F;.(t))< \jl,.(u 0) + (f(t), F,.(t)) - '

( (f'(s), F,.(s)) ds.
2 Jo
(3.26)
Să observăm acum că ipotezele (1 2) şi (13 ) dau
<a> fiind o constantă pozitivă. Acum (3.26) implică,
(3.27) qJ,.(ui(t)) +~I

2
F,.(t) l <qJ(U + Ij(t) I !.F,.(t) I +C' If'{s) I !Fi{s) I ds
2
0)
Jo
de unde se deduce cu -qşurinţă că
(3.28)
0 1 > O fiind o constantă independentă de Â şi t.

Pe de altă parte, ecuaţia aproximantă, (3.21) se _mai poate scrie
(3.29) u{(t) + yl(t) + Bs(O)F,.(t) + t B;,(t - a)F,.(a)ds = f(t).
258
înmulţind scalar (3.29) cu.y>.(t), integrînd pe [O, t] (şi ţinînd seama.
şi de (3.9)) obţinem · · . · .
(3.30) <p(U>.(t)) + r o
2
I Y>.(8) l da< q>(Uo)
.
+ r
o
I Yi(8) 111 Bs(0)II I.F;.(8) I ds
.
+
.
unde li • li denotă norma, elementelor lui L(H, H).

Din ipotezele admise asupra familiei B, rezultă în pa,rticu.lar că
B 8 (t) şi B~(t) sînt mărginiţi pe [O, T], ca fu.neţii de t, astfel că (8.30)
implică ·
(3.31) <p(ui(t)) t
+ ' IYi(B) l2da<O2, te [O, T], A> O,
0 2 > O fiind independentă de ). şi t. Din (3.28), (3.29) şi (3.31) se deduce

acum (3.22) ceea, ce încheie demonstraţia, lemei.
Ne vom ocupa, acum de convergenţa, lui 'U>.. Punem -v,Jt) =(I+
+ ). A.8 )-1 u;.(t). Pe baza ipotezei (iv} avem
<p('D).(t))< <p(u>.(t))<O, 0<t< T, A > O,
unde am folosit şi (3.31).
Din ipoteza (ii) se deduce
(3.32) 11 v,.(t) llv + 11 u>.(t) llv <K, A> O, t e [O, T].
ia,r din lema, 3.3 obţinem
(3.33) (~ l1'A(t) 12 dt< Jc· I u{(t) 12 dt< O, ). > O.

lo o
Pe ba,za criteriului de compacitate a lui Aubin [ll (demonstrat şi
în V. Barbu [9], p. 332) rezultă că {'UÂ; ). > O} şi 11-v>-; ). > O} sînt com-
pacte în L 2 (O, T; W)'.
1ntrucît ipotezele admise implică faptul că A. este maximal monoton
şi peste tot definit pe W, rezultă că A este demicontinuu. Conform ipo-
tezei (iii), mulţimile {A-vi, ). > O} şi {Aui; ). > O} sînt mărginite în
L 00 (0, T; W). Există deci un subşir ).,. ~ O cînd -n ~ oo. astfel ca,
uAra ~ u în L 2(0, T; H),

u{fi -. u în L 2 (0, T; H),
A-v1" - Au în L (0, T; W') (sla,b stelat).
00
Mai observ~ că (' B(t ~ s):A1 a u>-a (s)ds sînt mărginiţi în L 2(:0, T.;H).}
ceea, ce implică faptul
lo
că, (' B_(t - B)A,.,;~>."(B)ds. ~
Jo
.
ro
B(t ~ s} ţu(s) d~
259:
în L 2(0, T; H). Considerînd acum (2.1) pentru A = An şi făcînd apoi
n ➔ oo rezultă că u rntisface (3.18) a.p.t. pe] O, T [şi u(O) = u 0•
În plus avem
(3.34) u' e L 2 (0, T; H); Au e L"'(O, T; W'), ( Au(s)ds e H, te [O, T],
(3.35) q;(u(t)) ~ C, te [O, T.

Pe baza ipotezei (ii), (3.35) implică e:far că u este mărginită pe [O, T],
mai precis u satisface încă
(3.36) u e· L (0, T ; V), u e C(O, T; W).
00
· Considerăm acu·m problema ·
x'(t) + iiq,(x(t)) + ( B(t - 8)Ax(s) d8 a f(t + T) -

(3.37)
- ~: B(T +t - 8)Au(s)ds,
x(O).= u(T) . .
Conform celor precedente rezultă că problema (3.37) are (cel puţin)
o soluţie x: [O, T] ➔ H,. satisfăcî~d
(3.38) X E C(O, T; W) n L 00 (0, T; V);' Ax E L 00(0, T; W'); x' E L 2(0, T ;H).
Este uşor de verificat acum că funcţia î:' : [O, 2 T] ➔ H~ definită!

mai jos
u(t) = lu(t), o~ t ~ T 1'i,
x(t - T), T ~ t ~ 2 T ,
este soluţie a lui (3.18) pe [O, 2T]. Rezultă deci'că :soluţia u care iniţial'
verifică (3.18) pe [O, T] poa.te fi prelungită la întreg R şi deci teorema
1
este demonstrată.
·· Voni prezenta acum unele cazuri particulare ale teoremei 3.1.
Exemplul 3.1. ll'ie V, W şi -H ca în te01·ema 3.1. Fie S : W' ➔ W'
un operator liniar astfel ca Se L(H, H) n L(W', W'). Notăm cu B"
operatorul definit prin SHx = Sx, V x e H. Presupunem că SH este auto-
a:d)u~ct şi că· ·
(3.39) (Snx, x) ~ kl x 12, V x e H,
unde k > O este o constantă.
Considerăm semigrupul 8 = {e- st , te [O, oo)}. Este simplu de veri-

ficat că B satisface ipotezele (I,) cernte· lui B, i = 1, 2, 3. Prin urmare
problema
(a~ 4o)- ·fu'(t) + 8q,(u(t)) + ~: e-<BI-•> ..b(s)ds a f(t), a.p.t. pe R+
u(O) = u0 .
admite măcar o soluţie (în ipotezele teoremei 3;.1.).
260.
§ 4. ALTE REZULTAlE DE EXISTENŢĂ (CAZUL .A= 8q,)
Vom studia în cele ce urmează ecuaţii de forma:
. {u'(t) +. m8q,(u(t)) + ( B(t -

(3.41) •o
s)8cp(u(s))ds 3 f(t), a.p.t. R+,
u(O) = u0 , .
unde m > O. Ca q> : H ~] - oo, + oo] este o funcţie c.s.i.

şi pînă acum
8cp-subdiferenţiala sa, f o funcţie cu valori în .H, iar Jj ...:.... {B(t), t~O}
este o familie de operatori liniari continui de la H la el însuşi.
Admitem ipotezele :
(i) V este un spaţiu Banach real, Hun spaţ,iu Hilbert real, V c.+ H,
injecţia fiind compactă.
(ii) D(q>) eV, lim (q>('u)

li u l:v ➔ co
+ lul = + oo.
2
)
(iii) jj = {B(t), t~O} este o familie tare continuă de operatori

liniari mărginiţi pe H, care defineşte un nucleu pozitiv, adică ·
(4.2) ( ( v(t), r E(t - s)v(s)ds )dt~O, V v e 0 11 (R.), V T > O,
unde prin Oii(R+) se înţelege spaţiul funcţiilor continuepe R+ cu valoriînH.

Observaţia 4.1. Condiţii suficiente pentru pozitivitate sînt date în
R.C. Mac Camy şi J.S. Wong [1].
TEOREMA 4.1. Presitpunem că au loc ipotezele (i) (-ii) şi (iii} de mai
sus, iar u 0 şi f satisfac condiţiile
(4.3) Uo ED( cp ), f E Lroc(O, + 00 ; H).
.Atunci problema (4.1) admite cel piiţin o soluţie u: R* ~ H c·u

proprietăţile :
(4.4) u E 0(0,+ 00; H) n L:c(O, + 00; V),

(4.5) u' E L~o:,(O, + 00; H), âcp(u) E Lroc(O, + 00; H).
Demonstraţie. Fără a restrînge generalitatea putem presupune· că

cp~O. Fie T > O arbitrar şiuA soluţia problemei aproximative
u~(t) + mAAuA(t) + (' B(t - s)AAu,i(s)ds = f(t), a.p.t. ] O, T[,

(4.6)
{ u,.(O)
. Jo .. ·
= u0, . :_ · • · 1
261
unde .A ~ ·âcp, -adică .Ai= '(âcph_. Problema·· (4.6) admite soluţie unică
notată,cu ui care mai are proprietăţile:
(4.7) u{ eL2(0, T; H), u,.(t) eD(8<p), O< t < T.
Vom. stabili evaluări în vederea trecerii la limită în (4.6) pentru

A-+ O. înmulţind ecuaţia (4.6) cu .A.>.ui(t) şi apoi integrînd pe [O, T]
bţinem
(4.8) cp,.(u;.(t)) +m r q
I .A.AuA(s) l2ds~Ou te [o; T], A> O.
înmulţind acum (4:.6) cu u,.(t) şi integrînd ca mai sus avem
(4.9) fo I u~(B) 12 ds + m .('U>.(t))~m ({)A('Uo) + r' I (f(s),

Jo
u~(8)) I ds +
de unde deducem
C
(4.10) ~o I U,:(s) 12 ds ~ 0 2 , V A> O, t e [-O, T],
unde 0 2 este o constantă pozitivă independentă de t şi A.

Dacă notăm v,.(t) =
J;.u,.(t), atunci din lema 3.1 ştim că,
1ntrucît
(T T
J I VA(t) 12 dt~( Iu1(t) 12 dt ~ 0 2
o Jo
din ipotezele (i) şi (ii) rezultă că mulţimea {v;,, -r > O} este compactă
in L 2 (O, T; H). Există deci un şir An -+ O cînd n-+ oo, astfel încî~ "'"•·-+ u,
n-+ oo in L 2(0, T; H). Notînd cu I· I norma în L 2(0, T; H), avem
Ţinînd seama şi de (4.8) deducem că u„n converge în L 2(0, T; H)

la ,u (în normă).. Folosind şi evaluarea (4.10) deducem că, există un subşir
~k -+ O oind n ~- oo, astfel ca .
n . .. . ..
'U>.k ~ u în L 2 (0, T; H),

n
U:." ..... u',
,a
.A.1.k u,." ..... Au în L 2 (O, T; H),
n o
C C . ·. . ' ' · ..
C B(t - s).A.>.k u,." (s)ds - ( B(t - s)Au(s)ds, în L 2 (0, T; H). ·
lo " n Jo .
262
. Ain avut in.' vedere şi faptul că .A este •demiînchis· (adică-:klchis în
H X H"'' Hw fiind spaţiul H cu topologia slabă). ·
Trecînd la limită în (4.6) rezultă că u satisface (4.1) a.p.t. pe ] O, T[
şi în plus ;. · ' · , ' · · · . · . -· '. . · · .·, · . '
(4.11) u e 0(0, T; H), u' e L 2(0,. P.; H), Au e L 2 (0, T; H).

- \
.· Din faptl;ll că cp(v,.rc (t)) ~ 0 1 şi v„rc (t) ~ u(t) în H, a.p.t. pe.. .] O, T[,
· n · n . •" ·
rezultă că
cp(u(9)~Q1 ,. te [O, T],.u eL00{0, T; V).
Argumentînd ca în cazul teoremei 3.1, conchidem că u poate fi prelungită

)a întreg R+ şi cu aceast~ de~OJ?:~traţia este completă.
. Ememplul 4.1. Fie V, H· şi cp· ca în teorema 4.2 şi S un operator
liniar, autoadjunct pe H, verificînd
(Sm, m)~OI ml 2 , 0> O, V m eH.
Punem B =
{e- st , t;>O}, adică B este semigrupul generat de ._:,, S.
Condiţia (iii) este atunci 8atisfăcută (a se vedea R.C. MacCamy şi J. S. Wong
[1]). Prin urmare, în baza teoremei 4.1, pentru fiecare u 0 e D(<p), problema
u'(t) + â<p(u(t)) + r' e-SU-s) O<p(u(s))ds 3 o, a.p.t. pe (O_, + oo)

(4.12) {
. Jo . · · . • . ·
u(O) = u0• . · • . ·
are cel puţin o soluţie cu proprietăţile (4.4), (4.5). Scriind (4.12)sub forma
(4.13) es'(u'(t) t
+ âcp_(~(t)))._+ ' est âcp(u(s))ds 3 o, a.~.t. (O, + oo)
diferenţiind, obţinem
d . , : .. · --: .
dt(u'(t) + âcp(u(t)) + S(u'(t)+âcp(u(t))) + âcp(u(t)) 3 O a.p.t~ pe .(O,+ oo)
4.14)
şi deci s-a obţinut un rezultat de existenţă pentru ecuaţia (4.14) cu con-

diţia iu(O) u0 •= · . .
COROLARUL 4.1. Admitem ipotezele (i) şi (iii) dfo teorema 4.1 iar
condiţia (ii) o înlocuim cu . .
(ii') D( cp) c V, lim cp(u) ~ + oo.
11 u lly-.oo
263
Dacă,b, plus mai presupunem oăllBII e L 1(0,+:,o) şif e V(O, +ooH),;
atunci orice soluţie u a problemei (4.1) sati8faoe ··
(4.15) u e L 00(0, + oo; V), u', âq,(u) e L 2 (0, + oo; H),
(4.16) lim q,(u(t)) = f00 = min {q,(v); v e H}.

l ➔ 00
Demonstraţie. Înmulţim ecuaţia (4.1) cu âcp(u(t)) şi apoi integrînd

pe [O, t] deducem
l
(4.17) q,(u(t) +tlâcp(u(s))l 2 ds~C, t>O.
ln baza ipotezei (ii') rezultă atunci prima parte din (4.15) şi a, vînd
in vedere şi faptul că q,esteminoratădeofuncţie afină, mai rezultă âq,(u)e
e L 2 (0, + oo; H). Din (4.1) se deduce atunci şi faptul cău' e L'(O,+oo; H).
Întrucît ~ tp(u(t)) = (âq,(1i(t)), u'(t)), a,.p.t. pentru t > O, mai rezultă
dt _.
d
(4.18) - (cp(u)) e L1(0,
dt · .
+ oo)
şi deci
lim tp(u(t)) = tp00 = cp(uc»),
t-00
unde U00 este un punct limită al lui u(t), pentru t -+ + oo.

Folosind acum definiţia lui aq,, are loc
.'· tp(u(t))~cp(v) + {âcp(u(t)), u(t) - v), v e H

deci
(4.19) tp00 = lim tp(u(t)) ~ cp(v), V r» e H
l ➔ OO
de unde rezultă (4.16), ţinînd seama şi de proi>0ziţia 2.3, cap. I.

E(J}emplul 4.2. Fie !l un domeniu din Rn cu frontiera r suficient
de regulată.- Vom aplica corolarul 4.1 1n cazul .
V= Hă(!l), H = L2(!l), li = {a(t)I, t~O},
unde a(t) este o funcţie scalară continuă, cu proprietăţile:
(4.20) ae 0 2(0, +oe; R); (- l)ka<k>(t)~O, k = O, 1, 2, t;>O
iar I este identitatea pe H.
264
Fie de asemenea j: R ➔ [O, + oe] '·o funcţie pozitivă, c.s.i., iar,
q> : H ~] - oe, + oe] dată prin
( ) - {_!_2 Jn
'P u -
( I grad u(x) 12 dx r j(u(x))dx, dacă ueHM!l),j(u) E L 1('1)
+ )n
+ oo în rest,
unde prin j(u) înţelegem funcţia x ~ j(u(m)).

Se ştie că &q>(u)(m) = - âu(x) + ~(u(x)), a.p.t. pe !l.
Dacă se ţine seama şi de teorema de imersiune a lui Sobolev se
constată. că, sînt îndeplinite ipotezele corolarului 4.1 şi ·prjn urmare se
pot aplica concluziile respective în acest caz particular.
. .
Rezultatele din§ 1 slnt extinderi date de autor ln [10) şi de N. Pavel şi'.C. Ursesci1 [1h
a unor rezulta.te similare ale lui Webb (4), (5 J. Teorema 2.1 este o generalizare locală dată de autor·
ln [9] a unui rezultat al lui V. Barbu (5]. ··
Rezultatele din § 3 stnt stabilite de S. Aizicovici [1( şi extind pe acelea ale lui Barbu (8}
şi R. C. MacCamy şi J. S. Wong [1].
Unele din rezultatele auxiliţire (pe care se bazează rezultatele din § 3) de exemplu lema
3.1 şi lema 3.2-stnt datorate lui H. Brezis (7]. . ·
APPENDIX-
§ 1. ASUPRA UNOR INEGALITĂŢI ELEMENTARE
~ ~f1p_itolul II, § 3, am folosit următorul rezultat:

··L'EMA 1. Dacă m şi n sînt numere întregi nenegative, astfel ca m < n,
iar a1c. i, b1:. i sînt numere reale astfel ca ·
(1.1)
pentr"" O :<· k •~ m, O- ~ l ~ ~, ....4. şi B fiind două constante pozitive, atunci

=
i .=. . m,.
;
+
.... , •. 1,. ... , n·, anume
.. : m.
.; . ,i
am,n -admifte,:o majorare în funoţ,ie de·am-J.o şi %.n;...o j
'
O, ••• , m - 1,
, .. ,·.
· am,n
.. ~
-
m-1
~
tf.J
Bn-, A,.,
·
Qi
·
n am-i,O
.
+ n ..
~
,LJ
.
Am B. ,;_m· om..:..1
,-1 •ao,n-i •
, ... o i=m
Demonstraţie. Pentru m = 1, avem de arătat că
n
(1.3) al. n ~ Bna1.o + ~ .A B'-l ao.n-,.
, ... 1
Pentru n = 1, (1.3) revine la, a1,1 ~ Bai.o+ Aa0 , 0 ceea, ce este adevărat
:prin ipoteza (1.1). Admitem acum (1.3) pentru o valoare oarecare a, lui
n şi să o demonstrăm şi pentru n - 1, adică să arătăm că avînd (1.3)
:pentru un anumit n, atunci
n+l
(1.4) al, n+l ~ Bn+l al, o + ~ .A.Bi-l ao.
,_ 1
n+l-( •
Dar din (1.1) avem
de unde, ţinînd seama de (1.3), deducem

n
ai. n+1 ~ .A a0• n +B 11
+1 °'1,, 0 + ~ .A. B' a0• n-,
i-1
care poate fi scrisă sub forma (1.4) trecînd pe i în i - 1 şi cu aceasta

(1.3) este demonstrată pentru orice n ~ 1. Presupunem acum că (1.2)
este adevărată pentru O ~ m ~ B şi să arătăm că este atunci adevărată
266
.pentru ·n = ]f + 1, adică să demonstrăm · că
m-1 . . N
(1.5) am.N~ 'E. ]3N-:-i A' 01',am-f,;O +~ .A.mBi-mom- 1ao,·N-O .o.,~ m ~ N
ic:aO i-m
:1'.
implică
m-1 N+1 · .
(1.6) am,N+l ~ t BN+l-i A' 0};+1 am-i,O +t Am Bi-m.or....-l-ao. N+l-i.
i =0 i-m
Prin ipoteză avem
(1.7)
Din (1.5) avem însă
m-2 N
(1.8) am-1,N ~ I BN-i Ai O}v am-1-1,o+ I Am-l Bi+l-m O'f~l ao,N~i•
,-o i-m-1 ·
înlocuind (1.5) şi· (1.8) în (1,7), ţinînd seama că 0:- 1 + O!= 0!:,. 1
şi renotînd convenabil indicii de sumare obţinem (1.6). · ·
Tot prin inducţie, urmînd calea de mai sus, se demonstrează un rezul-
tat mai general, expus de Crandall şi Pazy [3] şi anume:
LEMA 2. DaQă m şi n sînt 1J/Umere întregi nenegative, ak, 1 şi b1;, 1 sînt
numere reale, A, B sînt constante pozitive astfel ca
a1;,1 ~ .Aa,:_ 1, ,_ 1 + Ba1:,z-1 + b1:,z, O< k ~ m, O< l ~ n,

atunc-i
(m-1)/\n n
am,n ~ I B"-'.A.'Otam-,,o+ 'E .AmBt-mor:i1 ao,n-i +
i-0 i -m
n-1 (m-1) Ai
Bi-i .A.' O_'b .. n-J •
+ kJ
~
· · .. i-0
~
,LJ
i-0
i m-i,
.
§2. O DEMONSTRAŢIE A TEOREM.EI LUI HAHN-BANACH CU AJUTORUL

UNEI TEOREME DE PUNCT FIX
Teorema de prelungire a funcţionalelor liniare a lui Hahn-Banacb

(pe care am folosit-o în cap. II) se găseşte în orice manual de analiză func-
ţională destinat studenţilor facultăţilor de matematică (R. Cristescu [3],
N. Gheorghiu [l]).
Aici vom expune o nouă demonstraţie a acestei teoreme. dată recent
de S. Kak.utani [3 ], demonstraţie bazată pe următoarea teoremăi de punct
fix a lui Kak.utani [1] (a se vedea şi Dunford şi Schwartz [1]).
.267
TEOREMA. 1. Fie K o Bubmulţime nevidă, compactă şi convexă ~
'Mnui Bpaţiu local convex , iar G = {T}un grup (or Bemigrup) comutativ
de tranaformări liniare continue ale lui în el însuşi, oare duce K în ea
înBăşi. Atunci există în K un punct.fix comun tuturor transformărilor T(adică
există x e K, astfel ca Tx = a:, V T e G).
Vom enunţa acum teorema lui Hahn-Banach:
Fie X = {x, y, z, ... } un spaţiu vectoria! peste corpul numerelor reale
R iar X 0 - { ~, lJ, ••• } 1m s11,bspaţi11, veotoria! al lui X. Fie p o funcţie reală
definită pe X, astfel ca
(2.1) p(x + y) ~ p(x) + p(y), x, y EX,
(2.2) p(tx) = tp(x), x e X, t ;> O.
Fie acum f o funcţie reală definită pe X 0 , astfel ca
(2.3) f(; + i'.l) = f(; + !(1J), ;, 1l e X 0 ,
(2.4) f(t;) = tf(;), ; e X 0, te R,
(2.5) f(;) ~ p(;), ; eX0 •
Există atunci o J11,ncţie F definită pe X, cu valori reale, astfel ca
(2.6) . F(x + y) = F(x) + F(y), x, y e X,
(2.7) F(tx) = tF(x), (1} e X, t e R,
(2.8) F(x) ~ p(x), x e X,
(2.9) F( ~) = f( ~), ~ e Xo,
adică f admite o prelungire liniară la întreg spaţiul X ou păstrarea majorări-i

(2.5)
Demonatraţie. Fie mulţimea tuturor funcţiilor reale F definite pe
X cu F(O) = o,
organizată ca un spaţiu local convex peste R, în raport cu
„topologia slabă" în care vecinătăţile se definesc prin
(2.10) V(_ir0 ; x1 ••• , Xn, e:) = {F e , I (F(x,) - F 0 (x,) I< e:, i = 1,2, .•• , n}
unde F 0 e, a; eX, .:>O.

As~ciem acum fiecărui y e X, transformarea T 11 definită prin (2.11)
(2.11) ( T 11 F) (x) = F(x + y) - F(y), x e X.
Se vede că T 11 este o transformare biunivocă liniară şi continuă a

lui în el însuşi. Punînd G1 = {T11 , y e X},. atunci G1 este un grup comu-
tativ, întrucît T 11 Tz = T11+z, y, z e X.
268
Fie K 1 submulţimea lui formată .din totalitatea funcţiilor 11' e <)
cu proprietatea :
(2.12) -p(- a;) <;(TuF(a:)) = Ji'(a; + y) - Ji'(y) <; p(a:), a:, y e X,
(2.13) ( T 11F) (;) = 11'(; + y) - F(y) = f(;), ; e X 0 , y e X.
Este uşor de verificat că submulţimea K1 este convexă. Faptul că,

este şi compactă rezultă din teorema lui Tychonoff (Dunford şi Schwartz,
.cap., V, §4).
Fiecare T 11 duce K 1 în ea însăşi, ceea ce rezultă din proprietăţile
(2.12) şi (2.13) ale lui Ki- Rămîne să arătăm că K 1 este nevidă. Pentru acea-
sta punem
(2.14) 11'0(a;) = inf {f(;)

~5Xo
+ p(a: - ;)}
şi vom arăta că F 0 e K 1 • În primul r.i.nd, din
f(f,) + p(a: - ;) ;;;i: - p( - ;) + p(a: - ;);;> - p( - x), V; eX0 ,

rezultă că, F 0(a;) este finită pentru fiecare a; e X. Faptul că, 11'0 satisface
(2.12) se arată astfel:
Pentru un ye X dat şi s > O arbitrar~ fie 11 e X 0 , astfel c:ai
Avem atunci
Fo(a: + y) - Fo(Y) <[/(ll) + p(x + Y - 'tJ)] - + p(y -11) -

[/('~) a] =
. p(a; + Y. - 'r)) - p(y - "IJ) + E ~ p(a; + E)
de unde rezultă 11'0{a; + y) -11'0 (y) <; p(a;), ·va;, y e X.

Trecînd acum pe a; in - a; şi pe Y. in a;+ y, inegalitatea precedentă.
+
devineF0(y) -F0 («J y)<p(-a;) şicuaceasta(2.12) estecompletdemons-
traită. Să, verificăm şi (2.13).
Avem
11'o(; inf {/(11) + p(; + Y -

+ y) =,aEZo 11) =
inf {/(; + "rJ) + p(y

= 'r!E.X'o - 11)} = inf {/(;) + f(YJ) + p(y - "I))} =
7lEXo
= f(;) + inf{/(YJ) + p(y - 11)} = f(;) + 1l'o(Y), ; e X 0, y e X

11eXo
269
'şi deci JJ'0 e K 1 • Aplicînd teorema„11ui K 1 şi G1 = {T11 , ·,y e K}! rezultă
că există JJ' e Ki, astfel încît T 11 1J' = F, pentru toţi y e X, adică JJ' satis-
face (2.6). . .
Fie acum K 2 mulţimea tuturor funcţiilor F şi K 1 -care satisfac (2.6).
Am arătat inai sus că K 2 este nevidă. K 2 este clar compactă şi convexă.
Definim transformarea S,,
pentru fiecare t > O, astfel. (SiF') (a;) =
= t- 1 F(tx), a; e X, t > O.
Se este o transformare biunivocă a lui în el însuşi, Qare duce K 2
în ea însăşi. Fie G2 = {80 t•~ O}. tntrucît S,1 8,, =Bi,.,,, ti, t2 > O, G2 este
un grup comutat.iv. Aplicînd teorema 1 lui K 2 şi G2, deducem existenţa 1mui
F e K 2 astfel încît SeF = F, pentru toţi t > O, deci acest F satisface (2.6)
şi (2. 7). Faptul că JJ' satisface şi (2.8), (2.9), rezultă din (2.12)' şi respectiv
(2.13) pentru y = o, ţinînd cont că, .F(O) = O. Cu aceasta demonstraţia
teoremei lui Hahn-Banach este completă. Se observă că în demonstraţia
de mai sus, dată de Kakutani, nu s-a folosit (cel puţin în mod direct)
Axioma lui Zorn, aşa cum se foloseşte în demonstraţia clasică a acestei
teoreme.
§ 3. EXISTENŢA SUBSPAŢIILOR INVARIANTE PENTRU OPERATORI LINIARI
'.Rezultatul pe· care-l vom expune în acest paragraf este de dată re-
centă, de aceea nu se găseşte încă inclus în monografii. Nu am avut pri-
lejul să-l folosim în această carte, dar se pare că· va„avea aplicaţii în unele
probleme din teoria ecuaţiilor diferenţiale abstracte. Este însă foarte inte-
resant din punct de vedere al analizei funcţionale.'
Este vorba de următorul rezultat (stabilit în 1973 de V. I. Lomo-
nosov [1]). ·
TEOREMA 3.1. Fie X un spaţiu Banach infinit dimensional iar .A : X -+
-+. X un :operator nenul, liniar şi complet continuu (în sensul oă duce m1.dţimi
mărginite în, muulţimi relativ compacte) . .Atunci ea;istă un subspaţiii închis
propriu, nenul, a~ lui -X, in'l?ariant faţă de . toţi operatorii liniari continui
carB comută cu A. ·
Demonst,,.aţie. Notăm cu d. algel;>ra tuturor operatorilor T.e.~(X),
care comută cu .A, adică ·TA'= AT. Presupunem că nu există un sub-
. spaţiu închis,· propriu, ne1;ml, invariail.ţ în raport cu
fiecare. Te L(X).
În primul rînd aceasta implică faptul'ca .A nu are .vectori.proprii 'şi' de
asemenea că .A este biunivoc, adică .Ax = O implică, x. . O. Pentru
fiecare y e X; y ~ O, punem L 11 = {Ty, Ted, y :-/= O}. ' ·
întrucît A e d ~i Ay ~ O, rezultă că Ly este un subspaţiu nenul
al lui X şi avînd în vedere că TL 11 < .Z11 , V T ed, rezultă că L11 = X,
pentru toţi y e X, ?I =i6 O. Evident că putem presupune că, li.A.li = 1.
Fiind dat .d > O, existrt x 0 e X, _astfel îneît .Ax0 = 1 + d, căci A ·este liniar
Notăm
S = {.v e X, Ila: - a:0 11 ~ l}.
270
1ntrucît II Xoll > 1 + d, rezultă că, o es. ·Mai mult o e.AS, căci
li.A.xii~ IIAxoll - li.Ax - .Ax0 II ~ d, Vx e S
Fie y e .AS. lntrucît L11 =X, există, un T= T 11 astfel încît li T 11 y-x0 II-<
<1 şi fiindcă, T este continuu, inegalitatea precedentă, este veri-
ficată, pentru toţi z dintr-o vecinătate Vy a lui y, adică, li Tr,Z - x0 II < 1,
Vz e V 11• Conform ipotezei, As este compactă, şi cum vecinătăţile V 11 cu
y e AS cu proprietatea precedentă,, acoperă, .AS, rezultă, că, există un număr
finit de operatori T, e .911, i =. 1, ... , n, astfel ca
- n
(3.1) AS c U {y e X, li T,y - x 0 li < 1},
i-1 .
Definim
(3.2) a,(y) = max{l - li T~y - x 8 II, O}, i = 1, ••• , n
(3.3) b,(y) = u«,(y) , i = 1, ... , n , Vye X
~ «iy)
f-1
n
(3.4) f(x) = ~ b,(.A.01) T,.A.x, xeS
,-1
tn baza lui (3.1), se vede că, funcţia b, este definită, pe întreg .AS.
Evident că, a, sînt funcţii continue de la X la R+ şi b,: AS-+ B+ sînt de
asemenea, continue, pentru fiecare u = 1, ... , n , prin urmare f este con-
tinuă, de la S la X.
Fie O înfăşurătoarea convexă, a, mulţimii
U" T,.AS şi X0 = On S.
iaal
n
Este clar căf: S-+ O n S întruoît ~ b,(y) = 1 ceea ce implică, faptul
i•l
ceă, f: S -+ O şi că
n n
11/(x) - x 0 II~ t
i=l
b,(.Ax) li T,Ax - Xoll ~ ~ blA.w)
icol
= 1.
pentru toţi a; e S, deci f: S-+ S.
Rezultă, deci cu atît mai mult că
{3.5)
şi cum feste continuă, pe X 0 , iar X 0 este compactă, (căci AS este relativ

oompactă, şi conform unei lucrări a lui Mazur, închiderea, înfăşurării con-
271
vexe a unei mulţimi compacte este compactă), rezultă că f are cel puţin
un punct fix y (conform teoremei de punct fix a lui Schauder-Tychonoff).
Punem ·· ·
şi deci By = f(y) = y, y e S. Fie· acum M = {x e X, x #- o, Bx · x}.

:Îiltrucît y e S şi y e M rezultă că M nu este vidă.
· Deoarece B este un operator liniar, complet continuu rezultă că M
este subspaţiu liniar de dimensiune finită.
Faptul că AB = BA implică AM c M şi deci A are vectori proprii
ceea ce este o contradicţie.
BIBLIOGRAFIE
AtZICOVICI, ~.
(1) On a class of functional-differcntial equations, Rend. di Mat., 8, (1975), 685-i06.
AM.BROSETTI, A.,
(1) Un teorema di existenza per le equazioni differen:iali negli spa:i di Banach. Rend. Sem.
Mat. Univ. Padova, 39, (1967), 349-361.
AlmF, s.,
11) Equations of evolution with accretive operators in Banach space, Soborg, 1975, 102 p.
AsPLUND, E.,
[1) Averaged norms. Israel J. Math., o, (1967), 227-233.
[2] Frichet differentiability of convex funclions, Acta Math., 121, (1968), 31-47.
[3] Topics in the theory of convex fanclions. .,Theory and Applications of Monotone Operators",
Proc. NATO Adv. Study Inst., Venice, 1968, 1-33, Ed. Aderisi, Gubbio.
AsPL'UND, E., RocKAFELLAR, R. T.,
(1] Gradients of convex functions, Trans. Amer. Math. Soc., 139, (1969), 443-467.
A~oucu, H. and DAMLAMIAN, A.
(1) On multivalued euolution equations in Hilbert spaces, Israel J. Math., 12, (1972), 373-390.
AUBIN, J. P.
[1] Un thior~me de compacite, C.R. Acad. Sci. Paris, 356, (1963), 5 052-5 044.
BARBU, V.
(1) Weak solutions for nonlinearfanctional equati9ns in Banach spaces, Ann. Mat .. Pura Appl.,
LXXXVII, (1970), 87-110.
[2] Dissipative sets and nonlinear perturbed equations in Banach spaces. Ana. Scuola Norm.
Sup. Pisa, XXVI, (1972), 365-390.
[3) Sur un problhne aux llmttes pour une clas.,e d'equations diftirentiellts nonliniatres abstraits du
deuxt~me ordre en t, C.R. Acad. Sci. Paris, 274, (1972), 459-462.
[4] A class of boundary problems for sccond order abstral differential equations, J. Fac. Sci.
Univ. Tokyo, 19, (1972), 295-319.
[5] Continuous perturbations of nonlinear m-accretive operators in Banach spaces, Boli. U.M.I.,
G, (1972), 270-278.
[6] On the regulartty solutions of hyperbolic nonlinear. equattons, Ann. Mat. Pura Appl., XCV,
(1973).
[7) Regula_rity properties of some nonlinear evolution equations, Rev. Roum. Math. Purcs
Appl., 18, (1973), 1503-1514.
(8) lntegro-differential equations in Hilbert spaces, An. St. Univ. A.I. Cuza, XIX, (1973),
. 365-383.
[9) Scmigrupuri de contractil neliniare tn spafii Banach, Ed. Ac:tdemici R.S. România, Bucu-
reşti, 1974.
(10] Existence theorems for a class of two point boundary problems, J.Diff. Eq.,17, (1975),236-257.
·[11] ·convex control prob:ems of Bolza in Hilbert spaces, SIAM J. Control, 4, (1975).
[12) Nonlinear semigroups and cvolution equations in Banach Spaces, Ed. Academiei-Nordhoff
Publish House, 1975.
[13] Nonlinear Volterra equations in Hilbert space, SIAM J. Math. Anal., 6.
18 - o. 576 273
BARDOS, C•• BREZIS, H.,
(1) Sur une classe de probl~mes d'evolution non lineaires, J. Differential Equations, 8, (1969),
345-395.
BARONE, E.,
(1) The initial 11alue problem for the neutron transport equallon bg the seml-group method, Atti
Acad. Naz. dei Lincei, LV, (1973), 429-436.
BBNILAN, PH.,
(1) Une remarque sur la convergence des semigroups nonlineairs, C.R. Acad. Sci. Paris, 272, (1971),
1182-1184. ·
[2] Solutions faibles d'equaUons d'evolutlon dans un espace reflex:if. Sem.inaire Deny sur Ies semi-
groupes nonlineaires, Orsay, 1970-1971.
(3) Equations d'evolution dans un espace de Banach quelconque et applicatlons. These, Orsay,
1972.·
(4) Solutions integrales d'equations dans un espace de Banach, C.R. Acad. Sci. Paris, 214, (1972);
47-50.
BsNILAN, Pa., BREz1s, H.,

(1) Solutions faibles d'equation d'evolation dans une espace de Hilbert. Ann. lnst. Fourier, 22,
(1972), 311-329.
BERNFELD, ST. R., LADDE, G. S., ,LAKSBHIKANTHAN~ V.,

(1) E:cistence of solutions for two point boundary 11alue problems for nonlinear system. Univ. of
Rhode Island, Technical Report, nr. 35 (1972).
BIELECKI, A.,
(1) Un remarque sur la methode de Banach-Cacciopoli-Tihonou, Bull. Acad. Polon. Sci., 4,
(1956), 261-26••
BmoLI, M.,
(1) SoluUons presque periodiques des inequations d'evolulion a11ec des fonctlonnelles non diffe-
rentlables, Rend. Sem. Mat. Univ. Padova, 44, (1970), 299....:3-is. ·
[2]' Sulla . perturba-zione delie disequa-zioni d'e11olutione paraboliche, . Ann. Scuola Norm. Sup.
Pisa (3) 26, (1971), 1-24.
BONY, J. M.,
(1) Principe du max:imwn, inegalite de Harnack et unicite du probl~mes de Cauchy pour les ope-
rateurs elliptlques degeneres, Ann. Inst. Fotuier, Grenoble, 19, (1969), 277-304.
BoURBAKI, N .•
(1) Fonctions d'une variable reelle, Paris, 1951.
BoURGUIGNON, J. P., BREZIS, H.,

[1]_ Remarks on the Euler equation, J._ Functio~al ·Analysis, 16, (i97~), 341-363.
BREZIS, H.,
[1] Semi-groupes nonlineaires et applications, Symposium sur Ies problemes d'evolution, Insti-
tuto Nazionale di Alta Mathematica, Roma, 1970.
(2] On a characteri'Zation of flow-lnvarlant sets. Comm. Pure Appl. Math., 23, (1970), :261-263
[3] Proprietes regularisantes de certaines semigtoups nonlineaires, Israel J. Math., 9; (1971),
513-534. . .
[4] Monotonicity methods in Hilbert spaces and some a.pplications to nonlinear part. diff. equations,
Contributions to Nonlinear Functional Analysis, E. Zarantonello, ed. ·Acad. Press,
1971. . .
[5] Probl~mes unilaterau,:;, J. Math. Pures ~ppl., 51, (1972), 1-164. .
(6i Equations d'evolution du second ordre .associees a des operateurs monotones, Israel J~ Math.,
12, (1972), 51-60. . . . . . . . .. .
(7) Operateurs maxtmaux monotones et semigro11pes de contiaclions dans les espaces de Hilbert,
Math. Studies, 5 North HollllJ?.d :19W, ·
274
BREZIS, H. - PAZ'Y, A.•
(1) Accreti11e sets and differential equations in Banach-spaces, Israel J. Math, 8, (1970), 467-383.
t2] Scmtgroups of nonlinear contractions on con11ex sets, J. Functional Analysis, 6, (1970), 236- 281.
BREZIS, H. - STAMPACHIA, G.,

[1] Sur la regularite de la solution d'inequations elliptiques, Bun. Soc. Math. France, 96, (1968).
153-180.
',.
BREZIS. H., CRANDALL, M. G., PAZ'Y, A.,
.{1J Perturbations of nonlinear maximal monotone sets in Banach spaces, Comm. Pure and Appl.
Math., 23, (1970), 123-144. ·
BROWDER, FtELIX E.,

[1] Nonlinear equations of evolution, Ann. Math., 80, (1964), 485-523.
·[2] Existence of periodic solutions for nonlinear equations of evolution, Proc. Nat. Acad. Sci.
S.U.A., 53, (1965), 1100-1103.
[31 Nonexpansi11e nonliriear operators în a Banach space, Proc. Nat. Acad. Sci. S.U.A., M,
(1965), 1041-1044.
[4] Problems non-lineatres, Presse de l'Univ. de Montreal, 15, (1966), 153 p.
(5) Nonlinear equations of evolution and nonlinear accretive operators in Banach spaces. Bun.
Amer. Math. Soc., 73, (1967), 867-874.
(6] Nonlinear maximal monotone operators in Banach spaces, Math. Annales, 1'15, (1968),. 89-113.
[7] Nonlinear operators and nonlinear equattons of evolution in Banach spaces, Proceedings Sym-
poslum on Nonlinear Functional Analysis, Amer. Math. Soc. Chicago, 1968.
'BROWDER, F. E. - PETRYSHYN, w.•

(1) The solution by iteration of nonlinear functional equations in Banach spaces, Bull. Amer.
Math. Soc., 72, (1966), 571-575.
CALVERT, B.,
[1] Nonlinear e11olution equaiions in Banach lattices, Bun. Amer. Math. Soc., '16, (1970).
_L~l Nonllnear equations of evolu_tion, Pacific J. ~ath., 39,. (1~71), 243-350.
CARTAN, }:I.,
h] Calcul differentiel, Paris,· 1967.
-~~INA, A., ,.
(1] On the existence of solutions of ordinaru differential equations in Banach spaces, Funkcial.
Ekvac., 14, (1971), 1·29-136. ;
[2] On the local existence of solutions- of ordinary-.differential equations, Bull. A cad. Polonaise des
$(liences, 20 (1972), 293-296.
[3] On the non existence of soluttons of ordinary differential equations in nonrcflexi11e spaces; Bull •
.. ·.. Amer. Math. Soc., 78, (1972), 1069-1070,. : _. .
(4) Dt(ferential equations in Banach spaces. Autumn Mathematical Course, Control Th~ory
and Topics in Functional Analysis, Trieste (Italy) (1974).
-~Lh-NA, A~ - PIANIOIANI, "G., .

[1] On the prolongability of solutions of autonomous differential equations, Bon. U.M.I., 9, (1974),
824-830.
CHERNOFF· p,,
(1] Note on product formulas for semtgroups, J. Functional Analysis, 2, (1968), 238-242.
C1o'fi.".\.NESCU,: I.,
(1) Aplicalli de dualitate tn analiza func/ional4 neliniară, Ed. Acad. R.S.R.-, Bucureşti, 1974.
CLARKSON, J. A.,
[1] Vniformly convex spaces, Trans. Amer. Math. S~c., 4.0, (1936), 390-414.
·275
CoDDlNGTON, E. A. - LEVINSON, N„
)1) Theoru of ordinaru differential equations, New York, 1955.
CoNTI, R. - SANSONE, G.'

(1) Nonlinear differenlial equalions, •Pergamon Press, Oxford, 1964.
CoRDUNEANU, A.,
(1) Quelques appllcations des operateurs monotones, An. Univ. Iaşi, XVI, (19i0), 339- 344.
(2) La somme de deux applications m-dissipaliue, An. Univ. Iaşi, 18, (1972), 325-329.
(3] A note on the minimum properly of R(A) for a monotone mapping in a real Hilbert space,
Atti Accad. Naz. dei Lincei, LUI, 1-2, (1972), 56-59.
[4] A theorem on the perlurbation of the m-dissipati1Je mappings (to appear).
CoRDU NEA~U, C.•
[1] Equazioni differen:iali negii spazi di Banach. Teorema di esislenza e di prolungabilila, Atti
Accad. Naz. dei Lincei, 23, (1957), 226-230.
(2) Princlples of ordinary differential and integral equations, Allyn and Bacon, Boston, 1971.
(3) Integral equations and stabilllU of feedback syslems, Academic Press, 1973.
CRANDALL, M. G.,
[1] Dilferenlial equallons on convex sels, J. Math. Soc. Japan, 25, (1970), 443-455.
[2] A generalizalion of Peano's exislence theorem and flow inuariance, Proc. Amer. Math. Soc.,
36, (1972), 151-155.
[3] The semigroup approach to flrst order quasilinear equations in seueral space uariables, Israel
J. Math., 12, (1972), 108-132.
(4) A generalized domain for semigroup generators, Proc. Amer. Math. Soc., 27, (1973), 434-440.
CRANDALL, M. G. - LIGGETT, T. M.,

(1) Generalion of semi-groups of nonlinear transformations on gener.J.l Banach spaces, Amer.
J. Math., 37, (1971), 265-298.
CRANDALL, M. G. - PAZV, A.,
[1] Semigroups of nonlinear contractions and dissipatiue sets, J. Funct. Anal., 3, (1969), 376-418.
[2) On accreliue sets in Banach spaces, J. Functional Analysis, 6, (1970), 204-217.
[3] Nonlinear evolution equations ln Banach spaces, Israel J. Math., 11, (1972}, 57-94.
CRISTESCU' R.,
[1) Elemente de analiz6. functionald şi introducere ln teoria distributiilor, Ed. tehnică, Bucureşti,
-1966.
(2) Spafil liniare ordonate şi operatori liniari, Ed. Academiei, Bucureşti, 1970.
(3) Analiză funcţională, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970•
. CUDIA, D. F.,
(11 The geometru of Banach spaces, Smoothness, Trans. Amer. Math. Soc., 110, (1964), 284-314.
DAFERMOS, O.,
(1) On abstract Volterra equattons wlth applications to linear 1Jlscoelasticitg, J. Diff. EquaUons,
7, (1970), 554-569. .
DAY, M. M.,
fl) Proc. Amer. Math. Soc., 13, (1962), 655-658.
DA PRATO, G.,
(1) Weak solutions for linear abstract differential equations in Banach spaces, Adv. Matb .. &.
(1970), 181-245.
[2] Somme d'applicalions nonlinealres, Symp. Math. Acad. Press, (1971), 233-268.
DE FIGNEIREDO, G.,
(1) Topics in nonlinear functlonal Analysis, Univ. of Maryland, 1967.
·276
(1) An existence theorem for pseudo-monotone operator equaUons in Banach spaces, J. Math.
Anal., Appl., 34, (1971), 151-156.
DINCĂ, G.,
[1) Operatori monotoni ln teoria plasticitd/ii, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972.
DORROH, J. R.,
[1] Semigroups of nonllnear transformations, Michigan Math. J., 12, (1965), 317-320.
(2) A nonlinear Hille-Yosida-Phillips theorem, J. Funct. Anal., G, (1969), 345-353.
DuouNJI, J.,
(1] Pacific J. Math., I, (1951), 353-367.
DUNFORD, N. - SCHWARTZ, J ..
(lJ Linear operalors, Part, I, New York, 1958.
DUVAUT, G. - LIONS, J. L.,

(1) Sur Ies inequatlons en Mecanique et en Physique, Dunod, 1972.
FAN, KY,
[1] A generalization of Tychonoff's fixed polnt theorem, Math. Annalen, 142, (1961),305-310.
[2] A mlnlmax lnequality and appllcatlons, Inequalities, voi. III, Academic Press, 1972.
FLETT, T. M.,
(1] Some appllcations of Zygmund's lemma to nonllnear differential equations in Banach and
Hilbert spaces, Studia Math., XLIV, (1972), 335-344.
Fo1Aş, C., Guss1, G., PoENARU, V.,

(1) Sur Ies solutions generalis~es de certaines equalions lineaires el quasi lineaires dans l'espace
de Banach, Rev. Roum. Math. Pures et Appl., 3, (1959), 283-304.
FnmDMAN, A.,
(1) Generallzed heat transfer between solids and gases under non-linear boundary condltions,
J. Math. l\Iech. 8, (1959), 161-184.
GHEORGHIU, N.,
[1] Introducere tn analiza func/ionaU1, Ed. Academiei, Bucureşti, 1974.
GoEBEL, K.,
[1] An elementary proof of the fixed-poinl theorem of Browder and Kirk, Michigan Math. J.
18, (1969), 381-383.
GoEBEL, K. - RzirMovsK1, W.,

[1] An ezistence theorem for the equatlons x• = f(t, x) in Banach spaces, Bull. Accad. Polon
Set., 18, (1970), 367-370.
GonuNov, A. N.,
1 Contraeumplu pentru Teorema lui Peano tn spatii Hilbert infinit dimensionale, Vestnlk
Mosk. Gosud. Univ., I, (1972), 31-34.
[2] Asupra teoremei lui- Peano tn spaţii Banach. Functional Anal. i evo p1ilojenia, 9, (1975),
59--:-60.
GROGER, K.,
h) Zur Regularităt undApproximatlon von Losungen nichtlinearer Evolutionsgleichungen. Dis•
sertation, Berlin, 1973.
[2] Regularitătsaussagen far Eoolutionsglelchungen mit stark monotonen Operatoren (va apărea).
-277
~AJ~IOVICI_, A ..
[1) Un theoreme d'existence pour des equalions fonctioncllcs gt!neralisant le Theoreme de Peano,
An. Univ. Iaşi, 7, (1971), 65- 76.
HALLAM, TH. G.s

[1] On the nonexistence of Lfl-solutions of certain nonlinear dilfereritial equalions, Glasgow Math.
J., 8, (1967), 133-138.
HALANAY, A.,
[1] Teoria calitativă
a ecuaţiilor diferen/iale, Ed. Academiei, Bucureşti, 1963.
[2] On the asymplotic behaviour of the solutions of an inlegrodifferenlial equations, J. Math. Anal.
Appl., 10, (1965), 319-324.
HARTMAN, P.,
[1] On invariant sets and on a theorem of Wazewski, Proc. Amer. Math Soc., 32, (1972) 5 i 1- 520
HEss, P.,
[1) Nonlinear functional equalions in Banach spaces and homotopy arguments, Bull Amer. Math.
Soc., '11, (1971), 211-215. ·
(2) On nonlinear mappings of monotone type homotopic to odd operators, J. Funct. Anal., 11,
(1972), 138-167.
[3] A homotopy argument for mappings of monotone type in Banach spaces, Math. Ann., 207,
(1971), 63;._65.
HILLE, E. - PHILIPS, R. s.,

(1) Functional Analysis and semigroups. Amer. Math. Soc. Providence R.I. 1957.
IA.NNELLI, M.
1) Non-linear semigroups on cones of non reflexive Banach space, Şoll. Un Mat. I tal., 3, (1970),
412-419.
ISTRAŢESCU, V.,
[1) Introducere tn teoria punctelor fixe, Ed. Academiei, Bucureşti, 1973.
JAl\lES, R. u.,
[1] Characterisalions of reflexivity, Studia Mat., XXIII, (1964), 265-216.
[2] Reflexivily and the sup. of linear functional, Israel J. Math., 13, (1972), 289-301 •.
[3) A nonrcflexive Banach space that is nonctahedral, Israel, J. Math., 18, (1974), 145--155.
KAKUTANI, S.,
[1] Two fixed point theorems concerning bicompact convex sets, Proc. Acad. Japan," 14 {1938),
242-245. ..
[2) A generall:ation of Brouwer's Îixed point theorem, Duke Math. J., 8, (1941), -4~7-459
[3) A proof of the Hahn-Banach Theorem via fixed point theorem, Seminar on Topics în Fun-
ctional Analysis, Univ. of. Columbia, 1970.
KARTSATOS, A. G•.
[1] A boundary value problem on an infinite interval.
KATO, T.,
[1] Demicontinuity, hemiconlinuity and monolonicily, Bull~ Amer. ~ath. Soc:; '10,_··(l.964),
548-550.
[2) Nonlinear .semigroups and evolution equations, J. Math. Soc. of Japan, 19, (1967).
[3J Accretive operators and nonlinear evolution equations in Banach spaces Proc. Symp. în
Pure Math. 18 Part. I, Amer. Math. Soc. Providence, Rhode lsland (1970), 138-161.
I{mK, W. A., !
(1) A fixcd poinl theorem for mappings which do noi increase dislances, Amer Math Montkly,
- 72, (1965), 1004-1006. . . · ,
278
(2] Fi:red point theorems for none:rpansive mappings. Nonlinear Functional Analysis Proc. Sympi
Pure Math. XVIII Part I, Chicago 1968, Amer. Math. Soc. Providenc'e P. I. 1970.
Ko111unA, Y.,
[1] Nonlinear semi-groups in Hilber~ spaces, J. Math. Soc. of Japan, 19, (1967), 493-507~
{2] Dtfferentlability of nnnllnea'r semigroups, J. Math. Soc. of. Japan, 21, {1969), 375-402,
KoN1sm, V.,
{1) Nonlinear seml-groups in Banach lattices, Proc. ·Japan Acad., 41, (1971), 24-28.
{2] Some e:ramples of nonlinear semigroups ln Banach latttces, J. Fac. Sci.. Univ. Tokyo 18 (1972)
537-543. · :. ' '
{3] ·un remarque sur la perturbo.tion d'operateurs m-accretlfs dans un espace de Banach Proc.
Japan, Acad., 48, (1972), 157-160. •. · '
{4] On u,
= Uz:z:-F(Uz) and the diflerentiabillty of the nonlinear seml-group associated wlth it,
Proc. Japan Acad., 48, (1972), 281-286.
°KRASNOSEL'SKII, M. A. - KRE1N, s. G.,

(1) Asupra teoriei ecua/lllor diferen/iale tn spa/ii Banach, Trudy Voronezsk. Gos. Univ., 2,
(1956), 3-23.
KREIN, s. G.,
(1] Ecualif diferen/iale tn spaJi[ Banach, Ed. Nauka, Moscova, 1967.
LADAS, G. - LAKSHlUKANTHAN, V.,

(1] Differential equation~ in abstract spaces, Academic P.ress, New York and London, 1972.
LADAS, G., LADDE, G., LAKSHMIKANTHAN, V.,

{ 1) On some fundamental properties of solutions of differentlal equations in a Banach spaces.
Univ. of Rhode lsland, Technical Repc:-t, 13, (1971).
LAKSHMIKANTHAN, V., R1cHARD MITCHELL, R. and MITCHELL, W.,

(1) Differenlial Equatlons on closed subsets of a Banach space. The Univ. of Texas at Arlington
Dept. Math. Technical Rep., 13, (1974). '
LASOTA, A., - YoRKE, J. A.,

(1) Bounds for periodic solullons of diflerential equalions ln Banach spaces. J._ Dlff. Eq., 10
(1971), 83-91.
LEVIN, J. J. - NOBEL, J.,

(1) On a system of integrodifferential equalions occuring in reactor dynamics, J. Math. Mech.,
9, (1960), 347-368.
LBRAY, J. - LIONS, J. L.,

(1) Quelques resultats de Visik sur les problemes elliptiques non lineaires par le methudes dt
M_inty-Browder, Bull. Soc. Math. France, 93, (1965), 97-1Q7.
LIONS, J. L.,
[1) Equations dilferentielles operationnelles et problemes auz limites, Springer-Verlag 1961. ·
[2] Une remarque sur les problemes d'evolutlon non lineaires dans des domaines non cylindrique-
Rev. Roum. Math. Pure et Appl., 9, (1964), 11-18. · ·
(3) lnecualfl cu ·derivate parJiale (tn 1. rusă, tradusă şi tn 1. engleză) · ( Par/ial dilferential inequa~
ltties). Uspehi Mat. Nauk, 26, (1\ 71), 202-263. . . · ·
[4] Quelgues problemes de la thiorie des eguations non lineaires d'evolution, ,,Pro~lemes in non-
linear analysis" C.I.M.E., Varena 1970, Ed. Cremonesse, Roma, 1971. .
LIONS, J. L. - MAOENES, E.,

(1] Problemes au:c llmltes non homogenes et applications, Dunod, Paris, vol. I, II (1968).
L5] Remarks on some nonlinear evolution problems arising in Bingham flows, Israel J. Math . .,
13, (1972), 155-172. · · ·
279
LIONS, J. 'L. - STAMPACHIA; G.;
[1] Variational ir.equalilies, Comm. Pure Appl. Math., 20, (1967), '193- 519.
L10Ns, J. L. - SrnAuss, W. A., _

[1] Some nonlinear evolution equations, Bull. Soc~ Math. France, 93, (1965), 43-96.
Lo:r.s:oNosov, V. I.,
[1) Functionalnti analiz i evo prilojenia, '1, (1973), 55-66.
LoVELADY, D. L . ..:.. MARTIN, R. H. jr.,

[1] A global existence theorem for a nonautonomous dif/erenlial equalions in a Banach space. Proc-
Amer. Math. Soc., 35 (1972), 445-449.
LoVELARDY, D. L.,
[1] A necessary and sulficient condilion for e:rponentially bounded existence and uniqueness, BulJ.
Austral. Math. Soc., 8, (1973).
[2] A global existence theorem for a funclional dif/erenlial equations, Anal. St. Univ. Iaşi.Sect.I,.
XVIII, (1972), 343-349.
MANONGIAN, M. N.
[l] The Perron integral and existen_ce and uniqueness theorems for a first order nonlinear dif/eren-
tial equations, Proc. Amer. Math. Soc., 25, (1970), 34-38.
MAc CAMY, R_. C. - J. S.,

Wooo,
[1) Stabiliti, theorems for some funclional equations, Trans. Amer. l\lath. Soc., 164,(1972),..
1-37.
MARINESCU, Gh.,
[1] Spafli vectoriale topologice şi pseudo-topologice, Ed. Academici, Bucureşti, 1959.
[2] Tratat de analiză func/ionald, Ed. Academici, Bucureşti, voi. I (1970), voi. II (1972).
MARTIN, R. H. jr.
[1] A global exislence theorem for autonomous differenllal equalion in a Banach space, Proc. Amer.
Math. Soc., 26 (1970), 307-314.
[2] The logarithmic derivative and cquations of evolution in a Banach space, J. Math. Soc., Japan,.
22, (1970), 411-427. ·
[3] Diflerential equations on closed subsets of a Banach space, Trans. Amer. l\fath. Soc., 1'19,.
(1973), 399-414.
MAZILU, P. - SBURLAN, s.,

[1] Metode func/ionale tn rezolr,area ecua/iilor teoriei elasticild/ii, Ed. Academiei, Bucureşti,.
1973.
MERMIN, I.,
(1) On e:ponential limit formula for nonlinear semi-groups, Trans. Amer. Math. Soc., 150, (1970),.
469-476. .
MINTY, G.,
[1) Monotone nonlinear operators in Hilbert spaces, Duke Math. J., 20, (1962), 341-346.
[2) On the monotonicily method for the solution of nonlinear equation in Banac/1 spaces, Proc. Nat •.
Acad. Sci. S.U.A., 50, (1963), 1034-1041. · .
(3) On the monotonicity of the gradient of a conve: functlon, Pacific, J. Matb., 14, (1964), 243-24 7,
(4) Monotone operators and certain systems. of nonlinear ordinaru dlfferential equalions Proc.
Symp. on Systems Politechnic Institute of Brooklyn, (1963), 31-55. '
(5] On the generalisation of the direct method of the calculus of vartations, Bull. Amcr. l\fath. Soc.,
'13, (1967), 315-321.
MIYADERA, I.,
(1) Note on nonlinear contraction scmigroups, Proc. Amcr. Matb. Soc. 21, (1969), 219-225.
280
(21 On the conuergcnce of nonlinear semlgron.ps, TOholm Math. J., 21, (1969), 221-286 .
.{3) S,ome remarks on semigroups of nonltnear operators, TC,hoku Math. J., 23, (1971), 243-· 258,
MIYADERA., I. - 0HARU, S.
{1] Approzimatlon of semi-groups of no11linear operalors, T«llloku Math, J., 22, (1970), 24-27.
MOREAU, J. J.
ll] Fonctionnelles soas-dl/ferentiables, C.R. Acad. Sci. ·Paris, 257, (1963), 4117-4119.
12] Prozlmite et duallte dans un espace hi/berlien, Bull. Soc. Mat. France, 93 (1965), 273-299.
[3) Fonctlonnelles conoexes, Seminaire sur Ies eqliations aux derivees partieles, Collegc · de
France, Paris, 1967 (multiplicat, 108 p.).
3:4) Un cas d'addition des sous-differenliels, Fac. Sci. Montpellier, Seminaire d'analyse unila-
terale 2, (1969),
'MtrRAKAMI, H.,
11) On non-linear ordinary and eoolution equations, Funkcial. Ekvac., 9; (1966), 151-162,
NECAS, J.
'{1] Les methodes dlrectes en theorie des· equalions elliptiques, Prague, 1967.
NrcoLEScu, M.
(1) Analiză ~atematicif, voi. H, Ed. tehnică, Bucureşti, 1958.
NIRENBERG, L.,
11) An application of gcnerali:ed degree to a class of nonlinear problems, Troisieme Colloq. Ana-
lyse Fonctioilelle, Liege, sept. 1970 Centre Belge de Rech. Math., Vander(1971), 57-74.
PASCALI, D.,
[1) Teoremele de scufundare Sobolev-Kondraşev, _St. cer«;:, mat. 17, (1965), 1231-1261.
(2) Asupra aproximdrii solutiilor ecua/lilor definite de operatori poten/lali, St. cerc. mat., 23,
(1971), 1533-1535.
(3) Operatori neliniari, Ed. Academiei, Bucureşti, 1974,
PAVEL, N.
[ 1] On the boundedness of the solulions of a syslem of differenlial equalions, Tahoku Math. ~-,
24: (1972), 21-32. ,
[2] Surcertainesequalionsdi{ferentlellesabslrailes, Boll. U.M.I. (4), 6, (1972), 387-409.
{3) Sur certaines equations dif(erenlilles non lineaires dans un espace de Banach, C. R. Acad. Set.
Paris, 275, (1972), Serie A, 1183-1185.
{41 Equations non-lineaires d'evolutlon, Mathematica, Cluj, 14 (37), 2, (1972), 289-300.
[5} On an_integral equalion, Rev. Roum. Math. Pures et Appl., XXI, 2, (1974), 237-244.
· [61 Approximate solulions of Cauchy Problems for some differenlial equations on Banach spaces,
Funkcial. Ekvac, 17, (1974), 85-94.
[7] Some applicalions ·of monolonicily metltod ·to· boundary value problems. Proceedings or the
Cont on Diff. Eq. Iaşi, Oct. 24-27, 1973.
[8] Nonlinear evolution equ2lions associa!ed to accretive operalors on general Banach spaces,
132 p. Iaşi, 1974.
[9] Integral solu!lon for nonlinear evolulion equalions on Banaclt spaces, Studia Mathematica
(to appeare)
[10] Boundary value problems on [O, + oo) for . second order differential equalions associaled Io
monotone operators in Hilbert spaces (to appeare).
(11] Nonlinear boundary value problems for second order dif(erential equalions, Journ. ·of Math.
Anal. and Appl. 50, (1975), 373-383.
(12} Second order d.if(erenlial equalions on closed subsets of a Banach space (to appeare).
(13] Mixed boundary value problems for second order differenllal equations with monotone opera-
tors (to appeare). '
PAVEL, N. - URSESCU, c.,

(1 l Exislence and uniqueness for some nonllnear funclional: equalio11:s in a Banach space, Anal~
St. Univ. laşi, f.l, Mat., XX, (1974), 53-58.
281
PAZV, A.;. . ,. . . .
Îl f Semfgr:o~ps of nonifn-ear conlrdciions · în · Hilbert spaces, Problems in 'Nonlinear Arial)-sis„
CIME, Varenna (1970), 343-430. Ed. Cremonese, Roma, 1971.
.._
.PERALBA, J. c.,
(1 l Une probMme d'evolution relatif ă. un operateur sous-differential dependent du temps. Semi-
naire d'analyse convexe, Montpellier (1972), Expose nr. 6 (16 p.). ·
[2] Une probllme d'evolution relaiif-a un operateur sous-differentlel dependent du:lemps, C.R. Acad.
Sci. Paris, 276, (1972), 93~ . .
•[3) Equations d'evolution dans u.n espace de Hilbert ,associees a des operateurs sous.differentiels,.
These, Univ. des Sci. et Techniques du Languedoc (1973). ·
l'ErnYSHYN, W. V.,
[11 On the approximative solvability of nonlinear equations, Math. Ann., 177, (1968), 156-164.
[2) On the existence theorems for non-linear equations involving noncompact mappings, Proc. Nat •
.Acad. Sci, 67, (1970), 326-330. · ·
PIERRE, M.
[1) Perturbations localements Lipschil:iennes et continue~ ·tl.'operateur~ m-accretifs .(to appeare)
REDHEFFER, R. M.,
[11 Differential and integral inequalities, Proc. Amer. Math. Soc., (1964), 7-15-716.
(2) The theorems of Bony and Bre:is on flow-invariant sets, Amer. Matb. Monthly, 19, (1972),
740-747.
~OCKAFELLAR, R. Ţ,,
[1] Characterisalion of the subdifferentials of convex funclions, Pacific, J. Math., 33, (1966),
497-510.
[2] Convex Analysis, Princenton, Univ. Press, 1969.
~3] Local boundedness of nonlinear monoton·e operators, Micbigan Math. J., 16, (1970), 397-407.
SHULIAN, V. L.,
[1] Sur la derivabilite de la norme dans °t'espace de Banach, DAN SSSR, :rl, (1940), 643-648.
STA:MPACCHIA, G.,
[1] Variational inequalities, Proc. of a NATO adv. Study lnst. Venice, 1968.
SZUFLA, s..
[1) On the existence of solutions of an ordinary di(ferential equation on the case of a Banach space.
Bull. Acad. Polon. Sci., 18, (1968), 311-315. .
[2) Some remarks on ordinary dif(erential equations in Banach spaces, Bull. Acad. Polon, S.,
16, (1968), 795-800.
[3) Measure of non-compactness and ordinary differential equations in Banach spaces, Bull. Acad.
Polon, Sci., 19, (1971), 831-835.
ŞCHIOP, Al.
(1] Analiză numerică neli~iarii, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972.
URSESCU. C.,
(1) The existence of solutions on closed subsets in Caratheodory's type conditions (to appeare).
VERON, L..
[1] Problemes d'evolution du second ordre associes a des operateurs monotones, C. R. Acad. Sci.,
Paris, 278, (1974), 1099-1101.
[2) Equ'attons d'evolutlon du second ordre associees a des operaieurs maximaux moitotones
(to appeare).
VIDOSSlCH, G.,
[1} Exislence, comparison and asymptotic behaviour of solutions of ordynary differential equations
in infinite dimensional B-spaces, Univ. of. Texas, 1972, 79 p. . ·
282
VIOT, M.,
(1) Solutlon en loi d'une equalion aux derivees parlielles stochastique non lineaire: methode de mono-
tonie, C.R. A~d. Sci. Paris, 273, (1974), 1405-1408.
ZAIDHAN, S.
(1) EtJualions dl(ferenlielles abslrailes, Univ. Montreal, 1966.
ZA.RANTONELLO, E.,
{11 Contribulions to Nonlinear Funclional Analysis, Zarantonello ed. Academic Press, 1971.
YoRKE, J. A..
(11 A continous dif(erential equalion in Hilberl space wilhoul exislence,Funkcial. Ekvac., 10(1970)
19-21.
YosIDA, K.,
(1) Funclional Analysis, Springer-Verlag 1966.
WBBB, G. F.,
[1] Rlepresentalion of semigroups of non-linear none~panslve transformatlons in Banach-spaces,
J. Mat. Mech., 19, (1970) 159-170.
(2) Produci integral representation of Ume dependent nonlinear evolution equalions in Banach
spaces, Pacific J. Math., 32, (1970), 269-281.
[3] Nonllnear euolution equattons and prodult slable operators an Banach spaces, Trans. Amer.
Math. Soc., 165, (1971), 409-426.
[41 Continuous nonlinear perturbation of linear operators in Banach spaces, J. Functional Ana-
lysls, 10, (1972), 191-1203.
[5) Abstract scattering for nonlinear euolulion equalions, Math. System Theory,
WAZEWSKI, T~.
(1) Sur l'e:tstence et l'uniclle des integrales des equations differenllelles ordinaires au cas de l'espace
de Banach, Bun. Acad. Polon. Sci, 8, (1960), 301-305.
DIFFERENTIAL EQUATIONS ASSOCIATED TO SOME NONLINEAR
OPERATORS ON BANACH SPACES
(Abstract)
It is the purpose of this book to present some of the basic results

on nonlinear evolution equations associated to accretive (monotone,
dissipative) operators, especially on general Banach spaces.
The first chapter is intended to familiarize the reader with some of the
basic results on Banach spaces, which are used in the subsequent chapters.
Chapter II deals with the fundamental properties of accretive operators
and of semigroups of nonlinear transformations on general Banach spaces.
The nonlinear version of the Hille-Yosida theorem is also given.
Chapter III treat.s the theory of the integral solutions and nonlinear
evolution equations (both autonomous and nonautonomous).
It is pointed out that Peano's theorem is a characterization of the
finite dimensional Bana.eh spaces. A great deal of space bas been devoted to
differential equations on closed subsets of Bana.eh spaces (the existence of
''flow-invariant sets") with applications to the motion of an ineompressible
perfect fluid. These are discussed in Chapter IV.
The theory of boundary value problems for second order differential
equations, associated to maximal monotone operators on Hilbert spaces,
is treated in Chapter V. ChapterVI (the last one) is devoted to some inte-
gral and integro-differential equations with dissipative (monotone) opera-
tors. Throughout the book we have made suggestions for further study and
have provided applications to partial differential equations.
It should be mentioned that many of the results presented in the book
are due to the author. The respective comments can be found at the end
of Chapters II - VI. In other words, the book is the resuit of author's
experience in the theory of differential equations on Banach spaces.
Most part of the results presented here are very recent and are not yet
available in other books.
Redactor: PETRE MOCANU
Tehnoredactor : ELENA BOBOC
Bun de tipar 17.03.1977. Tiraj 1800 ex. Htrtie

scris I A tratată 83% grad alb de 70 g/m2•
Format 16/'10 x 100. Coli de tipar 18.
C. z. pentru biblioteci mari: 517.93:513.881
C. Z. pentru biblioteci mici: 617
cd. 578 I. P. INFORMAŢIA
11 Str. Brezoianu nr. 23-25,

Bucureşti

Ecuatii Diferentiale Asociate Unor Operatori Neliniari Pe Spatii Banach - N. Pavel (1977)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecuatii Diferentiale Asociate Unor Operatori Neliniari Pe Spatii Banach - N. Pavel (1977)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NICOLAE PAVEL

EDITURA _ACADEMIEI REPUBLICII. SOCIALISTE ROMÂNIA

)];11<)(}lepeH~aJI1,HLie ypaBHemu1, acco~uupoBaBBLie K ueJIBHeihlLm

E 0·1 TUR A AC AD E MIE I RE P U B Li C i'I . SOC I AL IST E RO MÂNIA'

Prezenta monografie conţine majoritatea rezultatelor principale din

Prellmlnarll de analiză f unetlonală

Operator! acretlvl pe spatii Bannl'h şi semlgr~porl de operatori nee:xpanslvl

§ 1. Definiţia operatorilor acreti'vi, dlferenţiabilitatea normei . • . . . • • • · · 35

Eeuatil nellnlare de evoluţie ataşate operatorilor aereth'i (posibil nemărginlti)

§ 1. Ecuaţia diferenţială autonomă u'(t) + Au(t) 3 O Semigrupuri generate • • 90

§ 1. Despre Teorema lui Peano pe spaţii Banach infinit dimensionale . 132

§. 1. Probleme la limită pe intervalul finit pentru u"(t) e Au(t) 204

Ecuaţii (inecuaţii) integrale şi integro-diferenţiale ascdate la operatori disi-

§ 1. Ecuaţii integrale asociate Ia operatori disipativi . , . 240

·§ 1. Asupra unor inegalităţi elementare . . . . 266

PRELIMINARII DE ANALIZĂ FUNCŢIONALĂ

§ 1, SUBMULŢIMI SEPARABILE ÎN SPAŢII" NORMATE

Fie X un spaţiu topologic şi .A. c X o submulţime a sa.

(1.1.) Rf c f(B) (de fapt rezultă f(B) = Rf).

(1.3.) llf(t)" - x:11 < &, Ve > O.

· Relaţia (1.3) arată to_cmai că B este densă în f([O, T] - E) şi cu

Observaţia 1.2. Dacă A c:·,x este separabilă, atuncf _L(.A.) este

Rezultă că în unele probleme legate de mulţimi separabile,· în par-

§ 2. CÎTEVA ELEMENTE DIN TEORIA SPAŢIILOR BANACH

1. Fie X un spaţiu Banach şi X*- dualul său topologic. Topologiile

V (O, x:, ••.• , a::, e) = {a: e X, la:i(x) I< e, xt eX*, i = 1, 2, ... p}

Pe spaţiul X* mai poate fi definită şi topologia slabă indusă de dualul

. Demonstraţia teoremei Z.Zti Maz1.1,r. Fie x 0 e Ou:. Să arătăm că :.l!o e O.

8 = {x e X, nx - Xoll < r} astfel ca Sn O= 0.

a:*(a:) = f(x) - if.(ix) e X*.

o vecinătate slabă a lui x 0 , cu e:< y - / (x0). Se verifică uşor că

Rezultă aşadar că x 0 e 0,o, ceea, ce contrazice ipoteza şi demonstraţia.

să fie slab compactă (Kakutani [l]). O condiţie necesară şi suficientă ca.

llx*II = sup {Ix* (x) I, llxll ~ 1}.

într-adevăr, dacă, X este reflexiv şi li x* li = 1, atunci există (1)0 e Su

llx*ll = 1 . Ix* (xo)I

llw + yll·~ 2 (r - 8(e:)),r>0

Această noţiune a fost introdusă de J.A. Clarkson [1].

li (1 - t) x1 + tx2 li < 1 pentru toţi te (O, 1).

E_vident că orice spa~iu uniform convex este şi slab uniform convex cu

2. Fie X un spaţiu topologic şi R = (-oo, +oo).

lim /(x) = sup inf {f(x)}.

DEFINIŢIA 2.5. (i). O funcţie f: X ➔ R se numeşte proprie dacă

a = 1=im f(:vn) ~ lim inf f((JJ) ~ f(aJo)•

Rezultă deci că a= f(a; 0 ) (deci şi _faptul că a> -oo, căţi f este·

•este monoton crescătoare pe intervalul I al axei reale .R(V (1) 0 e .R) şi

F(x) = {x*eX*, x*(x) = llxll 2 = Hx*ll 2 }.

E = {cxx, ex e K, K corpul numerelor complexe}

şi pe E se defineşte funcţionala liniară continuă f(y) = cxll x 11 2 , y = cxx,

1 > O nouă demonslrntic a teoremei lui Hahn-Banach, (diferită de demonstraţia clasică

§ 3. FUNCŢII DE VARIABILĂ REALĂ CU VALORI ÎNTR-UN SPAŢIU BANACH

3.1. FUNCŢII VECTORIA~E MĂSURABILE. TEORE!11A LUI PETTIS. INTEGRALA

Pentru a înlesni cititorului înţelegerea unora din capitolele următoare„

~ f dµ= ,t1 µ(E,)a,.

f n(s) = { f(s) pentru BE \d E,, unde f(s) = y,, Vs E E,

este clar că fn(B) -+ f(s) pe S.

x:(xn) · li ro.li şi li a:: li= 1.

Conform ipotezei rezultă că gn (deci şi g) sînt funcţii măsurabile. Este

(3.3) g(s} ~ Jx!/f(s)) I ;?; IXn/Xne) I - l~!e(f(s)) - x:e(Xne) I;

din (1.2) şi (1.3) deducem

(3.4) g(~) ;?; f(s) - e:, · V e: > O şi a fixat în 8 - E,

( Nu am pus LJ , întrucît mulţimea numerelor p pentru care

vide; poate fi finită.) ·

Din (3.5} şi observaţia 3.1 rezultă că / este tare măsurabilă şi de-

a:(a:) = f(x) - if.(ix) e X.

llxII = sup {Ix (x) I, llxll ~ 1}.

llxll = 1 . Ix (xo)I

F(x) = {xeX, x(x) = llxll 2 = Hxll 2 }.

F(t) = (a:, f(t)) =( a:(s)(f (t))(s)ds

Rezultă atunci că pentru orice x* e X, x ( f(t + hi - f(t) ) converge

X(f(t)) = x(j(O)) + ( a:* ( : (s) )da,

x(f(t)} = x{g(t)}, Va,* e X*, .