J. E.

LITTLEWOOD

Varietăţi
matematice

EDITURA ENCICLOPEDICĂ ROMÂNĂ

B4CUREŞTI • i1969
lN ROMÂNEŞTE DE MARIUS STOKA ŞI ILEANA BĂNCILĂ

J. E. LITTLEWOOD
A. Mathematician's lWscellany
Copyright by Methuen & Co. Ltd. London, 1963
Prefaţă

Pentru permisia acordatl de a retipări articolele şi

recenziile din acest volum, exprim toată gratitudinea
mea: redactorului revistei „Mathematical Gazette" pentru
articolele Newton şi atracţia unei sfere, Numere mari
şi Recenzia Culegeri de probleme a lui Ramanujan; re-
dactorului revistei „Spectator" şi d-lui Arthur Robin-
son pentru articolul despre concursurile cu premii, p. 491
redactorului revistei „Cambridge Review" pentru cele
trei recenzii de la p. 104.
In redactarea articolelor de faţă mi-au fost utile cri-
tica şi sugestiile făcute de dr. T.M. Flett şi de J .M.K.
Vyvyan. Sînt profund recunoscător profesorului T.A.A.
Broadbent care a parcurs întreaga· lucrare cu spirit
critic: articolul Fermat a fost ln întregime refăcut ln
lumina comentariilor sale. Slnt de asemenea îndatorat
dr. Flett pentru executarea materialului grafic.
lntrod ucere

§ 1. Aceste Varietăţi sint o colecţie de probleme

firă vreo relaţie firească ordonatoare între ele ; nu voi face
vreo inoeroare de a obţine o unitate aparentă, impunin-
du-le vreo ordine artificială. Sper că varietatea va com-
pensa această lipsă, desigur nu şi pentru acei intransi-
genţi care cer ou orice preţ o unitate aparentă şi un nivel
uniform.
Oricine e captivat de ideea de a răsfoi in fugă o lucrare de
popularizare a matematicii va fi tn stare să inţeleagă
această carte. Unui astfel de cititor mă voi adresa une-
ori şi îl voi denumi „amator". Mereu înttlneso oameni
care se.:.ndoieso,firă motive suficiente,de posibilităţile lor po-
tenţiale. Prima verificare este dacă s-au ales ou ceva din
geometrie. Faptul că nu le-au plăcut sau n-au progresat
ln alte discipline matematice n-are importanţă; înainte
de a porni la lucru este nevoie de mult exerciţiu şi multă
stăruinţă, iar predarea proastă a acestor discipline le
poate face neinteligibile chiar pentru un matematician
înnăscut. Dacă pregătirea dv. matematică a inclus „cit
de puţine elemente de analiză", sau s-a oprit ou puţin
înainte de a vi le însuşi complet, vă puteţi considera destul
de avansat în categoria amatorilor.
Cartea conţine probleme a căror înţelegere necesită
tehnică matematică, iar uneori sînt accesibile numai
matematicianului de profesie; includerea acestora a
fost necesară pentru expunerea completă a chestiunilor
alese. Omiterea lor lasă insl neatinsă coerenţa lucrării.
Am introdus intre steluţe părţile pe care amatorul
le va omite probabil (dar nu este indicat să renunţe
7
la ele prea repede). In afară de acestea, am urmi.rit
cu conştiinciozitate să prezint problemele alese la un nivel
potrivit cunoştinţelor sale (de data aceasta, specialistul
va avea de omis unele chestiuni).
In selecţionarea materialului m-am străduit să înde-
plinesc două cerinţe. ln primul rind o relativă nefami-
liaritate, chiar pentru unii matematicieni. Din acest motiv
unele chestiuni au fost doar menţionate. Ele comple-
tează ansamblul (ca părţile tehnice menţionate mai sus),
dar nu sînt. esenţiale pentru amatori (tot ceea ce este
esenţial este dat în întregime). ln nici un caz amatorul
nu trebuie să se sperie dacă din lntlmplare nu le ştie .
(în general, se fac trimiteri). Un exemplu edificator
se găseşte la început; (1) de la § 2 şi paragraful următor.
,,Familiar" înseamnă aci „familiar pentru matematician".
Experienţa arată însă că unii amatori cunosc demon-
straţia lui Euclid*; 1n acest caz ei vor şti de asemenea
că ea este atît de familiară, tnctt nu trebuie s-o examinez
în amănunt ** ; pe de altă parte, s-a constatat că unii
n-o cunosc ; ei nu trebuie însă s-o dea deoparte.
Cealaltă cerinţă este claritatea, cu toate că unele pro-
bleme sînt foarte pretenţioase; scopul pe care l-am ur-
mărit a fost să ofer o preocupare plăcută şi nimic mai
mult. Las acest lucru la aprecierea cititorilor mei, dar
socotesc că nu voi fi reuşit dacă ei găsesc că ceva este
ieftin sau banal. O glumă matematică bună valorează
mai mult decit o duzină de lucrări mediocre, şi este tot-
odată şi matematica cea mai bun!.

• Este vorba de demonstraţia lui Euclid că numArul numerelor

prime este infinit.
•• Pentru profesionişti există totuşi o demonstraţie de un rlnd
la p. 26.
Matematică cu minim de cunoştinţe

§ 2. Ce probleme de matematică pură pot fi cuprinse

în acest capitol ? O condiţie sine qua non este desigur
ca rezultatul să fie inteligibil pentru amator. N_u trebuie
să insistăm asupra faptului. că şi demonstraţia ar trebui
să fie tot astfel (vezi, de exemplu, problemele (15), (16),
(19), cu toate că de cele mai multe ori aşa şi este. Incep
cu exemple clare; mai tîrziu ele vor fi mai puţin inteli-
gibile şi ultimele Ie-am inclus pentru că, din diverse
motive, stnt în special pe gustul meu. Diferitele chestiuni
care ·fac parte dintr-o prezentare completă sînt doar
,,menţionate" sau omise.

(1) Demonstraţia (cunoscută) a lui Euclid că numărul

numerelor prime este infinit poate să concureze, fără
îndoială, pentru primul loc (vezi, de exemplu,
G.H. Hardy; A Mathematician's Apology pp. 32-34 sau
p. 26, tn josul paginii).
La acest punct şi-ar găsi Ioc şi problemele „cunoscute"
de la § 4, dar pentru a le face inteligibile amatorului
.ar trebui să întrerup expunerea.
Primul loc 11 atribui binecunoscutei ghicitori care
a circulat cu mulţi ani în urmă în Europa şi care a fost
publicată, sub o formă sau alta, în mai multe cărţi.
O voi reda în forma originală conform căreia ingenio-
zitatea dovedită de A se datoreşte unui stimulent emo-
ţional.

(2) Trei doamne A, B, C cu f eţe]e mînjite stau într-un

compartiment de tren, şi toate trei rid. Deodată A are

9
o licărire: de ce oare B nu-şi dă seama că C ride de ea? •
- Dumnezeule l Probabil că şi eu am ceva ridicol.
(Formal: dacă eu, A, nu provoc rîsul, B ar argumenţa:
dacă eu, B, nu provoc rîsul, C n-are de ce rîde. De vreme
ce B nu argumentează astfel, desigur că eu, A, am ceva
ridicol.)
Acesta este un raţionament pur matematic şi desigur
cu un minim de cunoştinţe. Dar, mai mult, pe cit ştiu
eu, nu şi-a găsit locul in nici o carte o extindere, în prin-
cipiu, la n doamne, cu feţele minjite şi care rid toate~
Prin inducţie: în a (n + 1) - a situaţie A argumentează:
dacă eu nu provoc risul, atunci B, C, ... constituie o
situaţie de rangul n şi B ar înceta să mai ridă, dar n-o
face.
Compal'aţi cu regula pentru prăjirea a trei felii de
pîine pe. un grătar pe care 1ncap doar două. Ai, B 1 ; apoi,
B 2 , C1 ; apoi, C2 ,A 2 • Aceasta nu mai este matematică.
(3) Ceea ce urmează n-ar rezista probabil la o analiză
serioasă, dar, cu puţină bunăvoinţă, ne distrează.
Există o serie nedefinită de cărţi de j oe unele însemnate
cu 1 şi 2 pe cite o faţă, altele cu 2 şi 3, 3 şi 4 şi aşa mai
departe. Se trage la întimplare o carte şi se ţine intre
doi jucători, A şi B, astfel incit fiecare din ei să vadă
numai o parte a cărţii. Fiecare jucător poate refuza car-
tea (adică să iasă din joc). Dacă însă ambii jucători sînt
de acord ·să joace, cîştigă acela dintre ei care vede numă­
rul cel mai mare: In acest j oe de fiecare dată unul dintre
jucători trebuie să refuze cartea; dacă A vede 1, pe cea-
laltă parte este 2 şi el trebuie să o refuze. Dacă vede
2; pe cealaltă parte este 1 sau 3 ; dacă este 1 atunci B
trebuie să o refuze; dacă n-o face atunci tr~uie s-o facă
A. Şi aşa mai departe prin inducţie. ·

(4) Un exemplu analog este următorul (Schrodinger).

Avem cărţi similare celor din (3) dar, de data aceasta,
pentru fiecare n cărţi de tipul (n, n + 1) există 10", şi
va cîştiga jucătorul care vede numărul cel mai mic. Să
presupunem că A şi B pun aceeaşi miză. ln a9eastă
situaţie A „trebuie" să joace indiferent de numărul pe
care-l vede; acelaşi lucru este valabil, desigur, şi pentru
B, iar şansele de a ciştiga ale fiecăruia dintre ·ei sînt de
9 Ia 1. Această concluzie extrem de ciudată derivă din .
faptul că oricare ar fi numărul n pe care ii vede A, este
de zece· ori mai probabil ca pe cealaltă parte a cărţii
să fie n + 1, în loc de n -1. (ln treacăt fie zis, orice
număr N am alege înainte de-a se trage o carte, este in-
finit mai probabil ca numerele de pe carte să fie mai mari
decît N.)
(5) Un paradox al infinitului.. Bilele numerotate 1,
2, ... (sau pentru matematician numerele înseşi) sînt
puse într-o cutie precum urmează. Cu 1 minut inainte de
amiază se pun înăuntru numerele de la 1 la 10, iar numărul
1. este scos. Cu ! de ·minut înainte de amiază se pun
2
numerele de la 11 Ia 20 şi se scoate numărul 2. Cu.!
3
de minut înainte de amiază se pun numerele de Ia 21 la
30 şi se scoate numărul 3 şi aşa mai departe. Cite numere
sînt în cutie la amiază? Răspunsul este - nici unul:
orice număr ales, de exemplu 106, este absent, el fiind
scos Ia cea de-a 106-a operaţie.
Un analist se intîlneşte mereu cu astfel de situaţii;
privind mulţimea de puncte
P1 + P'2 + ... + P10- P1 + P11 + ~-· + P20- P2 + ···,
el va spune de îndată că este „vidă", fără să· i se pară
în asta nimic paradoxal.
In privinţa paradoxurilor, voi face o digresiune tn
mec~ica cerească. Să presu:pu~em c! n Corpuri cereşti,
considerate ca puncte, se mişca dupa legea newtoniană
a gravitaţiei: Sînt infinit de rare * acele Sisteme în care
mai devr~me s!u mai tţrziu, se produce o. ciocnire simpli\
(a numai doua ~orpur1). Es~~ ~~olut sigur că acelaşi
lucru este valabil pentru c1ocmr1 multip]e (între trei
sau mai multe corpuri). (lntr-adevăr, în timp ce cioc-
nirile simple sînt normale pentru legea inversului cu-

* 1n limbaj matematic, mulţimea de „puncte reprezentative"

(lntr-un spaţiu .care reprezintă condiţiile iniţiale) ale sistemelor în
care slnt posibile ciocniri simple au măsura nulă.

11
 hului, cele multiple sint fără îndoială infinit de rare,
pentru orice lege.) Totuşi, nu există nici o demonstra-
ţie.
Acesta este desigur un P-aradox care se referă la de-
monstraţii şi nu la fapte. 11 putem şi explica. La cioc-
nirile simple caracterul analitic al comportării sistemelor,
generalizate în mod corespunzător, se păstrează ne-
schimbat, şi de aici se poate vedea că o ciocnire simplă
(oricît de tîrziu s-ar produce) presupune două relaţii
analitice intre condiţiile iniţiale şi din această cauză
aceste condiţii sint infinit de rare.
§ 3. (6) Patru vapoare A, B, C, D navighează în
ceaţă cu viteze constante şi diferite şi pe rute rectilinii
şi diferite. Cele cinci perechi, A şi B, B şi C, C şi A, B
şi D, C şi D, erau cit pe-aci să se ciocnească; să numim
aceasta „ciocniri". Majoritatea oamenilor consideră sur-
prinzătoare consecinţa matematică, şi anume că tn aceste
condiţii A şi D trebuie „să se ciocnească" neapărat.
Să analizăm graficele de poziţie tridimensionale (timpul
este considerat ca a treia dimensiune) numite ,~liniile
de univers" - cu axa timpului luată pe verticală. Li-
niile de univers a, b, c se intilnesc unele cu altele; în con-
secinţă a, b, c sint toate în acelaşi plan, pe care-l vom
numi p ; d inttlneşte pe b şi c, astfel incit ea se află în p
şi deci o inttlneşte şi. pe a. (Ciocnirile multiple stnt excluse.
Cazurile-limită de paralelism sint excluse datorită fap-
tului că vitezele sint diferite.)
(7) O experienţă pentru dovedirea învîrtirii Pămîn-
. tufai. Un tub de sticlă de forma unui inel (de ancoră)
este umplut cu apă şi aşezat orizontal, pentru simpli-
ficare, la Polul Nord. Tubul este tnvîrtit brusc cu 180°
1n jurul axei orizontale. Apa curge acum în tub (cu vi-
teza unei rotaţii complete în 12 ore) şi mişcarea ei poate
fi observată. Acest lucru ar fi putut fi descoperit de Ar-
himede, dar a aşteptat, pină în 1930, pentru a fi obser-
-vat (A.H. Compton). (Interesant de remarcat că cele mai
multe exponate din colecţia mea au apărut destul de
ttrziu. Pentru diversitate, data descoperirii următorului
fapt este 1605.)

12
 (8) Stevinus şi forţa de gravitaţie pe un plan înclinat.
Un lanţ ABCD, care atirnă ca în fig. 1, poate rămlne în
echilibru (sau poate fi în perpetuă mişcare). Partea infe-
rioară, simetrică, ADC exercită tracţiuni egale asupra
porţiunilor AB şi BC şi poate fi îndepărtată, lăsînd
ABC 1n echilibru. Faptul că porţiunile AB şi BC se echi-
lihreară se demonstre~ă cu ajutorul teoremei sinusului.
(O discuţie interesantă a acestei probleme se găseşte în
cartea lui Mach, Science of Mechanics, 24-31.)

(9) Pentru determinarea orhitei unei planete sau a

rinei comete sînt suficiente trei observaţii, fiecare cu-
prinzînd două coordonate (unghiulare) şi timpul t. Intr-
adevăr, fiecărui sistem de observaţii (îndreptaţi tele-
scopul oricum, la fiecare dintre cele trei momente de timp)

D
Fig. 1

13
ii corespunde o orbită*. Inchipuiţi-vă o pată pe obiec-
tivul telescopului ; ea dă rezultatele observaţiilor şi de-
0crie de asemenea o orbită (aceea a Pămîntului). Acum
_(neglijind cîteva detalii mărunte) ecuaţiile necesare pentru
determinarea ·elementelor orbitei se pot reduce la re-
zolvarea unei ecuaţii de gradul al 8-lea. Ea trebuie să
aibă o rădăcină reală. Dar, deoarece gradul ei este par,
ea trebuie să aibă şi o a doua ;rădăcină reală.
Acest argument, intenţionat riguros, este o probă de
gust: In treacăt fie zis, gluma este în matematică, nu
numai despre matematică.
(10) Descompunerea pătratelor şi cuburilor într-un număr
finit de pătrate şi cuburi neegale. Descompunerea pătra­
tului este posibilă printr-o infinitate de căi diferite (cele
mai simple dintre ele sint foarte complicate); o descom-
punere a cubului este imposibilă. Demonstraţia sur-
prinzătoare a primului rezultat este foarte tehnică (vezi
R.L. Brooks, C.A.B. Smith, A.H. Stone şi W.T. Tutte,
Tke Dissection of Rectangles into Squares, ,,Duke Mathe-
matical Journal", 7 (1940), 312). Autorii dau următoarea
demonstraţie elegantă a celui de-al doilea rezultat. lntr-o
descompunere a pătratului, cel mai mic pătrat nu poate
fi la o margine (din motive evidente). Să presupunem
acum că există o descompunere a cubului. Cuburile care
se găsesc pe faţa inferioară produc o descompunere a
pătratului acestei feţe, iar cel mai mic dintre cuburile
aflate pe ea se află pe un pătrat interior. Faţa superioară
a acestui cub este înconjurată de pereţi;_ pe ea trebuie
să se sprijine cuburi, să-l lulm pe cel mai mic dintre
ele - procesul continuă la infinit. (Dacă, totuşi, ne in-
treblm: un singur cub poat~. fi tnconjurat complet de
cuburi inegale mai mari? rbpunsul este_ afirmativ.)
(11) Un parado:& al c,otării **. Dacă cineva se abţine
de la vot cu oc~a unor alegeri generale pe motivul
că importanţa votului său este neglijabilă, este normal
să fie dezaprobat spunindu-i-se: ,,să presupunem că fie-

• O secţiune conică avlnd Soarele ln focar.

•• Este vorba de alegerea deputaţilor ln Camera Comunelor.

14
·care ar proceda la fel". Faptul că această dezaprobare
este principial greşită este un adevăr neplăcut, dar, din
fericire, necunoscut pentru majoritatea oamenilor. Să
considerăm, totuşi, mărimile tn cazul ctnd alegerea şi
corpul electoral sint relativ problematice. Şansa ca votul
acestui alegător să ducă la alegerea candidatului său
cu o majoritate de 1 este de ordinul 1 la 50 ca acest re-
zultat să ducă la o schimbare a guvernului. Şansa totală
pentru aceasta nu este mai mică de 1 la 250 OOO. lntrucit
numărul alegătorilor. este de 30 OOO OOO, fiecare cu posi-
bilităţi similare, s-ar părea că aici este ceva greşit; ex-
plicaţia este că atunci cind acest eveniment este provocat
de votul alegătorului respectiv, aproximativ 20 OOO*
de alţi alegători din această circumscripţie sînt în
aceeaşi situaţie. .
· O sugestie făcută în 1909 că două partide aflate în
raportul p la q să fie reprezentate ca p 3 la q3, a fost reluată
de revista „Economist" în ianuarie 1950, intrucît mai
multe· alegeri anterioare au confirmat foarte bine această
regulă. Faptul că raportul are şanse să fie mărit este evi-
dent, deoarece dacă partidele ar fi distribuite la întim-
plare in ţară, o minoritate de 49 la 51 n-ar obţine nioi
un loc. Astfel, reprezentarea 1n parlament · depinde de
repartiţia locală a forţelor, şi nu de vreo cauză· mis-
terioasă.
Sînt gata să· răstorn această regulă. In ptimul rind,
ea poate fi înlocuitl -printr-una mai simplă, şi anume oa
procentele de 50 ± z ale partidelor, să aibă diferenţa
lor mărită cu o constantă c, pentru a da reprezentări
de 50 ± cz. Dacă c = 3, cele două reguli, practic, coincid
pină la z = 6, şi apoi incep să se deosebeasc~ (cu
600 de locuri, o majoritate de 56: 44 dă 404 locuri pr~
regula cubului, 408 locuri prin regula cu c = 3; cu 57: 43
numerele devin 420 şi 426). Probabil că această regulă
cuprinde toate cazurile practice. (Pentru diferenţe mai
mari ne-am aştepta la dispariţia minorităţii la un anu-
mit punct; regula cuc= 3 o prevede la 67:33.) Apoi,
este rezonabil să presupunem .că la o anumită reparti-
ţie a corpului electoral in circumscripţii să aibă loc o

• Jumătatea lui 70 % din . 60 OOO.

majorare a procentulqi de la 50 ± x voturi, ptnă la
50 ± ex, în limita în care x tinde spre O şi această
regulă ar putea fi extinsă pentru valorile lui x cuprinse
intre O şi 6, alegind pe c astfel incit să se obţină o concor-
danţă cu realitatea la extremitatea intervalului. O schim-
bare în repartiţia forţelor partidelor poate schimba pe
c ( cele de mai sus au fost scrise înainte de alegerile din
februarie 1950, care au scos la iveală un nou raport de
forţe şi un nou c). Numărul 3 impresionează prin sim-
plitatea lui, dar nu este obligatoriu ; s-ar putea intimpla
foarte uşor ca, de pildă, c = 2,9; şi, totuşi, viteza luminii
şi constanta gravitaţiei universale încep cu cifrele 300
şi 666.

(12) cîntărirea monedelor de un penny.

Probleme despre
Acest subiect atrăgător de „matematică pură" a fost
discutat exhaustiv acum cîţiva ani, şi nu voi face altceva
decît să-l amintesc (vezi în special analiza magistrală
făcută
de Smith: C.A.B. Smith, Mathematical Gazette,
XXXI (1947, 31-39.)
§ 4. După cum am explicat in § 2 există probleme
mult mai „matematice" şi cu pretenţii mai mari decît
cele mai multe din acelea menţionate mai sus, le-am
omis insă, pe motiv că sint „cunoscute". Din topologie
putem menţiona (13) banda lui Mobius, (14) sticla lui
Klein, (15) problema celor patru culori şi (16) problema
curbei· lui Jordan (ultimele două sint exemple· extreme,
1n care rezultatul este uşor de înţeles, în timp ce demon-
straţia este foarte grea). ,,Teoremele care se demon~
strează cu ajutorul principiului punctului fix" fac de
asemenea parte din acest grup de probleme (ele sînt
discutate în § 5). Un capitol atractiv de topologie se
gbeşte în cartea lui Courant şi Robbins, Ce este mate-
matica? (menţionată prin iniţialele CR), la care trimitem
pe cititorii interesaţi.
De asemenea, menţionez - şi iarăşi fără nici o dis-
cuţie - două descoperiri ale lui Cantor, deschizătoare
de drumuri noi, şi anume: (17) nenumerabilitatea
mulţimii de puterea continuului şi (18) faptul că mul-
ţimea punctelor unui segment şi mulţimea punctelor
unui pătrat sînt echivalente, adică pot fi „aşezate în ·
perechi" - puse în „corespondenţă biunivocă" (CR>
pp. 81-85).
(19) Teorema (Schroder-Bernstein): dacă o mulţime
A este echivalentă cu o submulţime A1 a ei, atunci ea
este echivalentă cu orice submulţime (,,intermediară")
care conţine pe A1• In acest caz rezultatul nu numai că
nu utilizează alte elemente cunoscute în afara mulţi~
milor, dar există şi o demonstraţie care nu mai face apel
la alte noţiuni (cu excepţia celor cu înţeles comun, ca
„mulţimea totală"); ea nu menţionează numere sau
şiruri şi nu foloseşte conceptul „finit" (şi negaţia lui,
„infinit"). Cu toate acestea, demonstraţia necesită o
tehnică care înseamnă prea mult pentru amator.
Din acest subiect fac parte „paradoxurile reflexive".
Relativ la primul paradox al lui Russell, vezi CR p. 87,
pentru altele două vezi mai departe p. 48 (unde ele fi-
gurează sub titlul de „glume" I).
De acum încolo mă voi despărţi mai frecvent de ama-
tor şi voi înceta să numerotez problemele.
* § 5. O problemă de izoperimetrie: aria unei figuri
cu diametrul (maxim) cel mult egal cu 1 este cel mult
egală cu ! ~ •
4
Există diferite demonstraţii. Se poate vedea uşor că
putem presupune aria convexă şi situată de aceeaşi
parte a uneia din „tangentele" ei. Folosind coordonate
polare, ca in fig. 2, avem

aria=¼ ~o~ • {<r2 (O) + r2 (O- ~ n)}dO.

Integrantul este OP 2 + OQ2 = PQ2 ~ 1.
Să presupunem an > O pentru orice n. Atunci
1-:--l
1m
n-+ao
_
1 +
_ _an+
an
1 )n ~e,
........
,_.a;_

iar rezultatul este cel mai hun posibil.*

17
 De podeaua unui vagon de cale ferată este prinsă
articulat o bară şi este lăsată 1n voia ei; există o proba„
bilitate mică, in orice caz nu zero, că, dacă nimic nu
intervine, ea nu va
p cădea timp de două
----- săptămini: şansa este
5
de 1/1010 • (Trenul nu
este unul „ideal": el
porneşte, de exemplu,
o.----------- din staţia K.ing's Cross,
la ora 3,15, trece
printr-un tunel, unde
se opreşte 5 minute
şi, după circa două­
sprezece opriri, ajunge
Ia Cambridge la 5,35.
Fig. 2 lmi amintesc că mi
s-a spus că geniul care
a pus originala întrebare n-a fost în stare să răs„
pundă la ea.)
Există o demonstraţie 1n CR, p. 319. * O altă metodă
de demonstraţie (cu o anumită libertate de interpreta„
re) .constă 1n următoarele. Să considerăm o poziţie iniţială
ou bara 1n rep·aus relativ făcînd un unghi 8, măsurat de
la orizontala stingă (pentru a evita divergenţe ulterioare
de părere, referitoare la înţelesul cuvintelor stînga şi
dreapta). Fie S mulţimea poziţiilor iniţiale 8, pentru care
bara Clţde mai devreme sau mai tîrziu spre stînga. Faptul
esenţi8;1,. 1n ipoteze foarte generale referitoare la împre-
jurările cAlătoriei şi ale interacţiunilor dintre tren -şi
bară (nu este necesar să formulăm amănunţit aceste
ipoteze), este că mulţimea S este deschisă. Fie 80 marginea
superioară a unghiurilor 8 din S. Deci 80 nu este un ele•
-ment al mulţimii S şi, din poziţia iniţială 80, bara nu
va cădea niciodată spre stinga. Dacă însă ea cade
spre dreapta, atunci ea va face astfel şi pentru_ toate
upghiurile 8 destul de apropiate de 80 ; acest lucru este
fals, deoarece unele (tn realitate toate) dintre aceste
unghiuri 8 aparţin mulţimii S. Astfel, din poziţia 80
bara nu va cădea niciodată. Iar pentru un unghi oarecare,

18
destul de mic în jurul lui 80, ea nu va cădea timp de două
săptămîni.
Este instructiv să observăm de ce din acest rationame·,t
nu rezultă că bara, pornită in mod corespunzător, nu ~~
mişcă niciodată mai mult decit o jumătate de grad 1aţă
de poziţia iniţială.*
Acest raţionament convinge imediat pe matematician.
Din toate variantele posibile, cea pe care am ales-o pare
cea mai potrivită pentru a fi oferită amatorului.
Să presupunem că avem o mulţime S (ln general in-
finită) de numere, sau puncte de pe o dreaptă „mărgini­
tă la dreapta"; cu alte cuvinte, există puncte P (situate
destul de departe la dreapta) astfel iriclt nici un element
al lui S nu se află Ja dreapta lui P (afirmaţia se referă
voit Ja posibilitatea ca puncte din S să coincidă cu puncte
din P). Orice astfel de punct P se numeşte majorant
(prescurtat, m) al mulţimii S. Dacă acest lucru este
adevărat pentru un punct P, el este adevărat (a for-
tiori) pentru orice punct P mişcat spre dreapta. Dacă
8rCest lucru este adevărat pentru un punct P 0 , dar nu
mai este adevărat dacă P O este mişcat spre sti'ţiga, oricît
de neînsemnată ar fi această mişcare, P O este denumit
marginea superioară (sup.) a lui S. (De exemplu, 1 este
sup. a mulţimii numerelor cuprinse intre O şi 1, indi-
ferent dacă excludem sau nu pe 1 din această mulţime
4i, . de asemenea, sup. a mulţimii numerelor raţionale
cuprinse între O şi 1, cu sau fără 1. Dacă 1 nu este inclus
în aceste mulţimi, atunci sup. nu este un element al
l1=1i S, dacă însă 1 este inclus in ele, atunci sup. este un
element al mulţimii S .) In urma unui scurt experiment
mintal, trebuie să devină ln mod intuitiv clar că orice
mul[ime S, mărginită la dreapta, are o sup. Observăm
că există două proprietăţi care definesc o sup.: (1) este
up. majorant, (2) nici unul din punctele situate la sttnga
lui nu este un majorant.
Pînă acum problema barei nu a intervenit ln raţio­
namentele noastre (cititorul care a ajuns cu lectura ptnă
aici a aflat o noţiune matematică importantă şi o teo-
remă importantă). In raţi9namentul care urmează, fie-
care pas poate fi cu succes verificat pe exemplul parti-
cular al trenului în repaus; în acest caz, cunoaştem răs-
19
punsul: bara, situată vertical in momentul iniţial, nu se
mişcă niciodată.
Să presupunem că in momentul iniţial bara se găseşte
1n repaus relativ şi formează un unghi 8, cu orizontala
stingă; s-o numim „poziţia iniţială 8" . Să considerăm
mulţimea S a poziţiilor iniţiale 8, din care bara va cădea,
mai devreme sau mai tîrziu, spre stinga. Dacă aceasta
se-ntimplă cu bara pentru un 8 oarecare, atunci acelaşi
lucru va avea loc, de asemenea, pentru toate poziţiile
iniţiale destul de apropiate de 8, de ambele părţi; orice
8 care aparţine
lui S se află deci în interiorul unui sector
întreg de valori 8 care aparţin lui S · (în limbaj matema-
tic, mulţimea S este deschisă). Acest fapt intuitiv, pe
care se bazează totul, are loc in condiţii foarte generale,
pe care nu este necesar să le precizăm.
Fie 8 0 marginea superioară a mulţimii S. Atunci 8 0
nu este un element al lui S, căci dacă ar fi, ar exista un-
ghiuri 8 situate la dreapta lui 8 0, şi destul de apropiate
de el, care ar aparţine de asemenea lui S, şi 8 0 n-ar mai
putea fi un majorant al mulţimii S. Astfel, bara, pornind
din poziţia iniţială 80 , nu cade spre stinga. Dacă, pe
de altă parte, ea cade spre dreapta, atunci va cădea
spre dreapta pentru toate poziţiile iniţiale 8, destul de
apropiate, la stinga de 8 0 (principiul „deschis"), astfel
că nici unul dintre aceste unghiuri nu poate fi element
al lui S; aceasta înseamnă că 80 poate fi mişcat spre sttn-
ga fără a înceta să fie un majorant al lui S, contrar pro-
prietăţii (2) a marginii superioare. Prin urmare, din
poziţia iniţială 80 , bara nu cade niciodată. Iar dintr-un
sector destul de mic ln jurul lui 8 0 ea nu cade timp de
două săptămîni.
La un rezultat similar se ajunge dacă balamaua barei
este înlocuită ca un pivot. De data aceasta, însă, tre-
buie să facem apel la o pretenţioasă „teoremă de punct
fix" (CR, p. 321).
O teoremă tipică de punct fix este următoarea: o foaie
subţire de cauciuc, care acoperă suprafaţa unei sfere,
este deformată, fără să se rupă sau să se îndoiască. Să
presupunem acum că pentru nici un punct P noua sa
poziţie P' nu este diametral opusă poziţiei sale iniţiale.

20
 Teorema ne spune că trebuie să existe cel puţin un „punct
fix" (adică un P pentru care P', ,,transformatul lui
P", este identic cu P).
Amatorul va fi probabil de acord că aceasta este o
teoremă elegantă (matematicianul ii va spune „frumoasă").
Este însă greu să ne aşteptăm ca amatorul să-şi dea seama
că, în afară de importanţa ei în sine, această teoremă
are aplicaţii practice neaşteptate (de exemplu, în meca-
nica cerească). Importanţa plus simplitatea (avem în
vedere simplitatea rezultatului) ridică teoremele despre
puncte fixe pe o treaptă foarte înaltă. Totuşi, pî.nă acum
nu ne-am ocupat de loc de problemele demonstraţiilor. ln
primul rînd ele au necesitat numeroase cercetări; Poincare,
care a introdus cel dintîi însăşi noţiunea de „punct fix",
deşi a formulat cît_eva dintre teoreme, dindu-şi seama
de consecinţele lor, n-a demonstrat nimic. ln acelaşi
timp demonstraţiile, o dată găsite, s-au dovedit a nu fi
dincolo de înţelegerea unui amator. (Una din ele poate '
fi găsită în CR, pp. 251-255.)
Teorema pentru sferă este • oare intuitivă ? Consider
· că ar putea fi făcută astfel. Să presupunem că nu există
nici un punct fix (majoritatea demonstraţiilor încep
tn acest fel). A-bunei pentru fiecare punct P există o parte
(unică) a cercului mare P P', de la un punct oarecare
P. al sferei Ia transformatul său, P', iar direcţia lui
(de la P) variază continuu cu P. (Observăm, în treacăt,
că aci folosim premisa că P' nu este diametral opus lui P;
dacă ar fi, arcul P P' n-ar fi unic.) Să presupunem acum
că sfera este acoperită cu păr. Dacă părul cu rădăcina în
P este întins în lungul lui P P', sfera a reuşit să-şi piep-
tene părul ei, fără puncte „singulare" de „plecare" sau
,,înttlnire": ştim intuitiv că acest lucru este imposibil.
De aceea trebuie să existe cel puţin un punct singular,
din care nu porneşte nici un fir de păr. Contrar primei
impresii, nu este nevoie să existe mai mult de un asemene.a
punct, care să fie în acelaşi timp şi punct de plecare,
şi punct de întîlnire. Fig. 3 arată cum sî.nt dispuse fi-
rele de păr Ungă acest punct. Un cîine care, aproximativ,
este o sferă topologică nu face nici o încercare de eco-
nomie în acest mod ; el are o cărare de-a lungul spinării
şi o linie „de întîlnire" dedesubt.

21
 Orice suprafaţă analitică închisă, convexă, trebuie
să aibă cel puţin două puncte ombilicale* (există su-
prafeţe care au numai două puncte de acest fel, dar e
posibil şi cazul cînd 1_n
aceste puncteR1 = ~ =oo).
Caracteristica remarcabilă·
a acestei teoreme este oă
singura demonstraţie exis-
tentă cuprinde 180 de pa-
gini.
§ 6. Care este cea m~i
bună lovitură dată vreodată
la un j oe de biliard ? Oriclt
de nematematic ar suna
această întrebare am pr~-
tenţia că, dacă întrebarea
poate avea semnificaţie, na-
Fig. 3 tura răspunsului poate fi
dedusă prin raţionament**.
Poate fi într-adevăr îndoiel-
nic că lovitura este posibilă, dar s-a întîmplat că 1,indrum, 1n
cursul unei serii de lovituri reuşite, lăsînd bjla albă peste
un sac, a jucat în aşa fel incit să facă un carambolaj, în
care bilele albe au rămas in atingere, şi a reuşit. (Bilele
fuseseră aşezate conform regulilor, iar el a putut conti.:.
nua jocul.)
O rolă flexibilă neextensibilă {de exemplu, de film
are capătul liber prins orizontal de un plan înclinat ş
. se desfăşoară sub acţiunea forţei de gravitaţie {fig. 4).
Linia de contact are întotdeauna viteza zero şi în timpul
mişcării nu se distruge nici o energie cinetică: oind rola
s-a desfăşurat complet s-a produs o pierdere de energie
potenţială, iar energia cinetică este zero; ce s-a întîmplat
cu energia dispărută?
• Un punct omLilical este un punct in jurul căruia suprafaţa este
aproximativ sferică (sau plană); cele două „raze de curbură" stnt
egale. · ·
•• -Aş fi bucuros să ştiu că atunci ctnd un cititor aprobă un subiect,
el este de acord cu mine, găsindu-l potrivit pentru un matematician.

22
 Există o analogie în viaţa zilnică: pocnitura unui bici.
Cu un bici „ideal", mişcarea vidului se termină cu o
tensiune finită rare acţionează asupra unei mase egale
cu zero, iar viteza de-
vine infinită. ln prac-
tică însă, această vi-
teză nu depăşeşte vi-
teza sunetului şi din
această cauză se pro-
duce o pocnitură. A-
ceasta este poate cea
mai apropiată realiza-
re a infinitului în via-
ţa de toate zilele.
Fig. 4
O greutate oarecar~
este prinsă într-un punct al unui cerc lipsit de greutate,
care apQi se invirteşte într-un plan vertical, pornind
aproape din poziţia de echilibru nestabil. Ce se va tnttrn.-
pla şi poate fi oare acest lucru intuit? .
Cercul se ridic·ă cind raza vectoare a punctului de care este
prinsă greutatea devine orizontală. Eu nu găsesc că desprin-
. derea cercului de pămînt este un fapt care poate fi intuit
evident; se poate totuşi „vedea" că mişcarea este echi-
valentă cu alunecarea uşoară a greutăţii, sub influenţa
forţei de gravitaţie, pe cicloida pe care o descrie, şi
este intuitiv faptul că, mai devreme sau mai tîrziu,
greutatea trebuie să părăsească această traiectorie. {Dar
,,a vedea" acest lucru înseamnă să se observe oă W se in-
virteşte instantaneu in jurul lui P, fig. 5.)
H. A. Webb pune în fiecare an această întrebare stu-
denţilor săi de la Politehnică, dar eu n-am găsit-o în cărţi.
In practică mai intii derapează cercul.
Să presupunem că pe
o rută oarecare autobuzele merg
la intervale de aproximativ 10 minute. Dacă fiecare ili-.
terval s-ar succede exact la 10 minute, timpul mediu
pe care îl va avea de aşteptat un pasager ajuns la intim-
piare într-o staţie va fi de 5 minute. Dacă autobuzele
sosesc in staţie la intervale neregulate, atunci timpul
mediu de aşteptare este mai mare; pentru un anumit

23
fel de repartiţie tnttmplătoare el este de 10 minute şi,
mai mult dectt attt, timpul mediu de la trecerea unui
autobuz ptnă la sosirea următorului este de asemenea
egal cu iO minute.
Există o altă repar-
tiţie tnttmplătoa­
re, pentru care
ambii timpi devin
infinit (aşteptările
I lungi domină în
ciuda rarităţii lor).
Cele două proble-
p me pe care le men-
Fig. s ţionez mai jos stnt
asemănUoare dato-
rită faptului că o
primă ipoteză referitoare la fiecare dintre ele este aproape
sigur greşită (ele devin periculoase ctnd ajung în mlinile
unor oameni lipsiţi de scrupule). Primei probleme li pot fi
atribuite diverse forme (una din aceste forme o constituie
scrisorile în plicuri greşite); o formă mai tlrzie este urmă­
toarea: avem două pachete de cărţi de j oe bine amestecate;
tn fiecare dintre ele se-ntorc pe faţă primele două cărţi
de deasupra, apoi următoarele două, şi aşa mai departe.
Se pariază că mai devreme sau mai ttrziu cele două cărţi
vor fi „aceleaşi" (de exemplu, ambele vor fi 7 de pică).
Acest lucru este destul de bine cunoscut, însă majoritatea
acelora care nu-l ştiu vor paria contra; într-adevăr
şansele „pentru" sînt aproximativ 17 : 10 (de fapt, e~ J.
1

ln cealaltă problemă avem un grup de 23 de persoane;

care este probabilitatea ca o pereche oarecare dintre ele
să aibă aceeaşi zi de naştere? Majoritatea oamenilor
vor spune că probabilitatea este foarte mică, tn realitate
lnsă, ea este aproximativ egală cu 1 /2.

Problema lui Kakeya. Găsiţi regiunea cu cea mai miel

arie tn care un segment de lungime egală cu unitatea
să se poată tnvtrti continuu cu. 360° (micşoraţi la minim
aria parcursă). Mult timp s-a crezut că răspunsul este

24
dat de fig. 6, iar aria căutată este ~ 1t. ln anul 1930,
8
tnsă, A.S. Besicovitch (,,Math. Zeit" 27, (19~8), 312-320)
a ~ătat că răspunsul este aria zero (neatinsă): fiind.
dat un număr e: O, >
arbitrar de mic, âria
măturată poate fi mai
mieă decit e:. Pe mă­
sură ce e: tinde spre O,
mişcbile segmentului
devin din ce în ce mai
complicate şi implică
excursii spre infinit în
toate direcţiile.
· Problema lui Crum.
Care este numărul ma-
xim de poliedre con- F:g. 6
vexe din care fiecare
pereche are o faţă (sau o parte a unei feţe) comună? ln pro-
blema corespunzătoare în două dimensiuni răspunsul se vede
destul de uşor că este 4; în trei dimensiuni, este firesc să ne
aşteptăm că răspunsul va fi 10 sau 12. Răspuns-:.11 a fost
dat în '1905 de Tietze şi a fost redescoperit de Besicovitch
tn 1947 (,,Journ. London Math. Soc"., 22, · 285-287).
ln această problemă Besicovitch a compensat rezultatul
său anterior; înainte el a anihilat ceva, iar acum a ajuns
la contrariu - răspunsul este infinit..
lntr-o conversaţie recentă s-a ridicat problema dacă
o disertaţie de două rînduri ar putea obţine un titlu aca-
demic. Eu ştiu însă de mult răspunsul: în matematică
-da.
* Definiţia proiectivă a lungimii, dată de Cayley, este
un exemplu clar, dacă pornim de la o înţelegere raţională
a cuvintelor „două rinduri". Teorema lui Picard s-ar putea
reduce literalmente la două rînduri, unul pentru enunţ,
celălalt pentru demonstraţie.
[Teoremă]
O funcţie întreagă care nu ia valorile O sau 1 este
constantă.

25
 [Demonstraţie]
exp {i O (f(z))} este o funcţie întreagă mărginită.
['T = O (w) este inversa lui w = k2 ('t")]

Ultima paranteză este necesară numai datorită fap-

tului că funcţia O, spre deosebire de inversa ei . k2 ('t"),
nu are o denumire unanim admisă *.
In cazul lui Cayley, importanţa ideii este evidentă
de la prima vedere. ln cazul lui Picard situaţia este as- •
tăzi destul de clară (în legătură cu teorema lui Picard
au apărut nenumărate lucrări). lmi pot închipui însă
o recenzie a ~nui referent: ,,Este o idee extrem de feri-
cită şi foarte originală. Dar, oricit de strălucită ar fi ea
apare mai curînd amuzantă decit importantă; s-a ob-
ţinut. un rezultat izolat, care nu are legătură cu nimic,
şi ;care nu conduce la ceva".

* Demonstraţia lui Euclid că există o infinitate de

numere prime poate fi concentrată, pentru profesionist,
intr-un singur rînd.
,,Dacă p 1 , p 2 , ••• , Pn sînt numere prime, 1 + piJJ 2 •••
•..p„ nu este divizibil cu nici un Pm"•
De asemenea, poate fi comprimată într-un singur rînd
demonstraţia celebrului rezultat al lui H. Bohr că „t (s) este
nemărginită în semiplanul <1 > 1, pentru valori mari ale lui t".

,,lim Re ?;(cr
a>t,t➔oo
+ it) > lim
a➔ 1+0
lim
t➔ oc,
l:n- 0
cos (n log t)=
= lim l: n- =0
00 "*
CJ

Ultimul meu exemplu este o teoremă pretenţioasă d.e

analiză. Dar orice matematician, dispus să accepte im-
portanţa rezultatului, ar putea, cu cîteva omisiuni judi-
cioase, să urmărească esenţialul demonstraţiei**; aceasta
se-nvîrte în jurul unei idei (vezi textul cursiv) foarte în-
drăzneţe în matematică şi de un succes strălucitor. Această
teoremă foarte importantă (datorită lui M. Riesz) este
următoarea.

* Penultimul pas obligă pe cititor să vadă că se foloseşte „teo-

rema Iul Dirichlet ", şi să facă extinderea necesară. ·
** Ea este dată mai jos; un cititor matematician poate considera
lema adevărată. · ·

26
 Pentru ex,~> O, fie M~ marginea superioară (sup.) a.
mulţimii numerelor
m n.
I L( X, Y) I ~ I E ~ a.,.v Xµ Yv I ,
11,=l v-1

unde aµv sînt constante complexe, iar x14 , Yv sînt pariabile

complexe, astfel în cît
1

l:I XµI < 1,

x
1

l:I Yv I lf < 1.
Atunci, log M«B este o funcţie conPexă de ex,~ .(ex> O,~ >0).
O . funcţie convexă de o variabilă are un grafic in care-
(în sens larg) ,,arcul este sub coardă". O funcţie convexă
de mai multe variabile ex, ~' ... prin definiţie trebuie să fie-
convexă . în a pe orice dreaptă l: · oe = 0t + Â1 o, ~ =
= ~0 + Â,JP, ••• 1n vederea aplicaţiilor, teorema este extinsă
0

la o formă mai generală, pe care o notăm, pentru pre-

scurtare, cu T, şi care are un aspect diferit şi se demon-
strează foarte greu; formularea d~ mai sus constituie insăi
partea esenţială. ln T, domeniile în care pot varia oe şi~
sînt extinse astfel incit să includă şi pe O, şi atunci teo-
rema ne permite să „interpolăm" între două teoreme cu-
noscute ceea ce dă un rezultat puternic. Astfel, inegalita-
tea ţui „Young-Hausdorff",
(l:lcnlp/(p-l)rp-1)/p <(2~[7t f.PdeY'P,

unde Cn sînt coeficienţii Fourier ai unei funcţii f (8) din LI-,.

este de fapt valabilă pentru 1 < p ~ 2 {cu o „interpretare"
corespunzătoare pentru p =1)*. T ne permite.să afirmăm
că inegalitatea este în general adevărată numai dacă ea
are loc · pentru p = 1 şi p = 2**. Pentru p = .2 ea se-

• Anume "sup, I Cn I<_!_ ( I fi d6".

21d
•• l reprezintă segmentul determinat de punctele ( ½, ~ )şii
(1,0), ix este 1 Jp, (3 este (p - 1) Jp.
reduce la inegalitatea lui Bessel, iar pentru p = 1(atit de
puternică este T) ne ajunge s-o cunoaştem tn forma banală
dată 1n notă. T dă astfel un rezultat pretenţios „scos din
nimic" ; încercăm ceva asemănătqr unei uşoare ameţeli
din primele zile ale metodei proiectării secţiunilor conice în
eercuri.
Ptnă de curtnd nu exista nici o demonstraţie simplă
a teoremei M«~· I)emonstraţia pe care o prezint se datoreşte
lui G. Thorin (,,Convexity Theorems": Communications
du seminaire matkematique de l' Universite de Lund, 9).
Folosim trei principii evidente:
{a) marginea superioară a unei familii (eventual infinită
ca număr) de funcţii convexe este convexă;
{b) limita unui şir de funcţii convexe este convexă ;
{c) cînd găsim marginea superioară a unei mulţimi supuse
·unui număr de condiţii, independente, putem lua condiţiile
'iin orice ordine (sau simultan), de exemplu,
sup. lf(x, y) I= sup. ( sup. lf(x,y) I)•
O~x,y~l O~x.~1 O~y~l

Astfeldacă putem exprima pe log Ma. 13 sub forma

sup. (sup. ( ... (sup. I L (x, y) I ) ... )),
:aşa incit cea mai interioară sup. (cu toate variabilele fixate
.pentru valori exte1·ioare su p.) să fie convexă în (oe ~ ), atunci,
-din (a) şi (c) rezultă că teorema este adevărată. Totuşi,
·Thorin foloseşte sup. (cea mai interioară), ţn raport cu o
-variabilă care, 1n general, nu figurează acolo I
Să începem cu:
Lemă. Să presupunem că bi, b2 , ••• ,bNsînt realeşi că f (s)
.,este o sumă finită ~ a,/' (sau, mai general, o funcţie în-
1

.treaga., de ebls ,... ,ebNs) , unde s = a + it.

. F'ie
m(a) = sup. I f(s) I -
Atunci, log m(a) este convexă în raport cu a.
In baza principiului {b), este suficient să demonstrăm
.aceasta oind numerele b sînt raţionale b = ~/~'. Atunci,
-dacă D este c.m.m.m.c. al numerelor ~' f este o funcţie
intreagă de z = e fD. ,,Teorema celor trei cercuri" a lui
1

Hadamard, anume că „log M(r) este convexă în raport cu

log r", ne dă acum ceea ce dorim.
Să revenim la teorema noastră. Trebuie să demonstrăm
-că log .iWa.13 este convex în o~ice interval al dreptei l: tX =

.21
= ex 0 + Â1 a, ~ ~ ~o+ Â2o, conţinut în ex> O,~> O.
Pentru astfel de ex şi ~ putem scrie
ex lq,IL (3 lcliv t' ........_ O
~" =
l;" e ' Yv = Tiv e ' ~, '1J .,:::;;,- '
şi deci, variind (în domeniul real) pe q> · şi ci, cu condiţia

(1)* ~ ~ ,< 1, ~ 1J ,< 1, ~' 1J > O

avem
Mcxp = sup (1 ~ ~ apv ţ:o+11a '1Jeo+:A.2a el(q,pHv)
(q,,lj,.~.11)
1).
Dacă în această egalitate înlocuim pe a cu s = o + it.
( pentru orice t real), marginea superioară rămîne neschim~
bată (maximul lui q> + ~ va suferi numai o „translaţie").
Putem adăuga acum operaţia „sup. în raport cu t". Pe baza·.
principiului (c) putem s-o facem pe aceasta cea mai interioară;. ·
sumînd şi trecind la logaritmi, obţinem
log Mcxp =(1p,1j,.~,11)
sup. log m (a; q>, !Ji, ~' YJ),
unde
m( ) = sup.1/(s) I,
t
f(s) = f(s; q>, cf,, ţ, YJ) = ~~ a ~cr,+11s 11Po+12s e•<•H>.
Pentru intervalul l al lui ex, ~ (în care indicii sint pozitivi)
şi pentru q>, ci,, ~' '1J fixaţi, putem suprima în .suma f
orice termeni în care ~ sau 1l sint O; suma f astfel modificată.
are forma lui f din lemă, log m (o) este deci con'1e~ă pentru.
orice a şi, în particular, pentru intervalul care ne interesează„
tn baza principiului {a). Log M« 13 este deci o funcţie con-
vexă o.*

§7. Cifruri. Legenda că fiecare cifru** poate fi descifrat.

este desigur absurdă, deşi este răspîndită printre persoan~
care ar trebui să înţeleagă mai bine despre ce este vorba„
Voi da un exemplu suficient, fără să mă ocup de gradul său.
de realizare. Să presupunem că avem un număr N de cinci,
cifre. Pornind de la locul N dintr-o tablă de logaritmi cu.
• Aceste condiţii stnt independente de 0t şi ~-
•• Folosesc cuvtntul cifru aşa cum 11 tnţelege nematematicianul•.

fI •
 şapte zecimale, să luăm succesiunea de perechi a ultimelor
.semne d,_ df, d2 d~, ... Să luăm restul împărţirii numărului
de două cifre dnd~ cu 26. Se obţine o „deplasare", sn,
iar codul constă in deplasarea* primei litere a mesajului
<lU s1, a celei de a doua cu s2 ş.a.m.d.
Este evident că un singur mesaj nu poate fi descifrat
chiar dacă se cunoaşte sistemul de codare cu excepţia
numărului N (într-adevăr, caracterul triplu aleatoriu al lui
s. este prea complicat). Acelaşi cifru, folosit într-o serie
de mesaje, ar putea fi descifrat numai dacă N rămine in-
variabil. Numărul N poate fi făcut să depindă de o dată
comunicată în limbaj obişnuit; cheia poate consta, de
-exemplu, în faptul că N este format din primele cinci cifre
ale „tangentei" datei (citită în grade, minute şi secunde:
28°, 12', 52" în loc de 28 decembrie 1952). Regulapoate
fi ţinută minte fără a se face însemnări care ar putea fi
furate sau copiate. Dacă cineva crede că există posibilitatea
descifrării şi a acestui cifru, atunci el poate înlocui 26 cu
21 şi folosi o dată anterioară cu o săptămînă faţă de data
indicată.

• O deplasare s =2 transformă pe „k" în „m", pe „z" ln „b".

li
De la examenele de matematică

§ 8. Este totdeauna amuzant să vezi pe alţii făcînd pros-

tiile pe care ctndva le-ai făcut tu însuţi. Următoarea pro-
blemă a fost inclusă in unul din biletele din anul 1924.
a)* Un elipsoid înconjurat de un lichid omogen începe să
se mişte intr-o direcţie oarecare cu viteza V. Să se arate
că dacă suprafaţa exterioară a lichidului este un elipsoid
omofocal fix, impulsul imprimat •lichidului este egal cu
-MV, unde M este masa lichidului dislocată de elipsoid.
Rezultatul a fost extins mai tîrziu la alte perechi de
suprafeţe, de exemplu, două suprafeţe de revoluţie coaxiale.
Oricare ar fi cele două suprafeţe, putem întotdeauna să
ne-o închipuim pe cea interioară umplută cu acelaşi lichid;
în acest caz centrul maselor nu se mişcă.
Culegerile de probleme de examen publicate nu cuprind
{din motive întemeiate) ceea ce se cerea, ci ceea ce ar fi
trebuit să se ceară; rareori se-ntlmplă ca într-o sesiune să
nu fie nevoie de modificări. Intr-un. an, o problemă a fost
a:ttt de eronată, incit am înlocuit-o cu alta, conţinînd un
text inofensiv.
Se obişnuia ca în partea a doua a examenului (stilul
modern), să fie propuse probleme cu asterisc, uşoare şi
neluate în considerare la competiţia pentru primele locuri.
S-a intlmplat ca o problemă propusă cu asterisc să fie
respinsă, propusă a doua oară, a fost din nou respinsă ca
fiind prea dificilă în comparaţie cu o problemă fără asterisc.
ln cele din urmă ea a fost inclusă în biletele .din partea
a treia a examenelor, mult mai grea.
• Amatorul să citească mai departe cu c·uraj.

31
 Odată, pe cind supravegheam la un examen, am observat,
în primul rind, că tabla de logaritmi procurată nu conţinea
valori pentru e şi log e = 0,4343, in al doilea rînd că pro-
blema 1 cerea să se demonstreze că o expresie avea valoarea
numerică 4;343 (fiind de fapt vorba despre 10 log e).
Trebuia oare să dau informaţia care lipsea, dind• astfel
o indicaţie? După oarecare ezitare am dat indicaţia res-
pectivă, dar din neglijenţă am comis o nedreptate uitind
s-o transmit în sala cealaită in care dădeau examen stu-
dentele.
§ 9. Am moştenit cartea J.lfanualul examinatorului de
Rouse Ball, care se referă la examenele ţinute la începutul
-anilor 80 din secolul trecut. Unele detalii pot prezenta
interes. In luna ianuarie s-au dat examene la patru cursuri,
constind din 18 lucrări de cite trei ore fiecare. ln unul din
aceşti ani numărul maxim de puncte posibile a fost 33 541,
candidatul care a reuşit primul a obţinut 16 368 de puncte,
al doilea 13 188, următorul 3 123, iar cel mai slab (aproxi-
mativ al 90-lea) a obţinut 247 de puncte. Prima chestiune
era notată cu 6+15 puncte, o problemă din a doua lucrare
cu 500 de puncte(> 2x247).
Fiind adversar statornic al vechiului sistem de examinare
am fost oarecum contrariat cînd am găsit în el multe lucruri
raţionale. Pentru mine a constituit o surpriză că un student,
care se rezuma numai la cursuri (aproape la fel ca şi astăzi)
nu s-a putut ridica peste locul 23, deşi examinatorii din
anii 80 erau uneori ispitiţi să pună întrebări care nu cereau
decit aplicarea directă a unor probleme din curs. Pentru
un astfel de student cele două lucrări cu probleme notate
ou numărul maxim de puncte constituiau o piedică foarte
serioasă ; dacă reuşea să obţină pentru ele, să zicem, un sfert
din numărul de puncte ce se dădea pentru cea mai bună
rezolvare, el ajungea aproximativ pe locul 20 (prin anul
1905, cifrele ar fi fost aproximativ următoarele: locul al
14-lea din 26 pentru cunoştinţele limitate exclusiv la
cursuri, iar în cazul obţinerii a 7% din puncte pentru
lucrări cu probleme studentul avansa pînă la locul 11,
intrecîndu-1 pe J. M. Keynes*).
• Cunoscutul economist burghez englez. - N.R.

32
 § 10. Analiztnd problemele şi în special pe cele mai
grele din punctul de vedere a virtuozităţii necesare pentru
rezolvarea lor (oăuttnd_ probleme oare conţin capcane)•
am fost din nou dezamăgit de faptul că ele erau puţine.
Două probleme mi-au rămas în memorie.
(b) O sferă oare se învirteşte cu frecare pe generatoarea
superioară a unui cilindru orizontal se află in echilibru ;
cu o uşoară lovitură o scoatem din starea de echilibru;
sil se demonstreze oă punctul de contact al sferei cu cilin-
dru va începe să descrie, pe cilindru, o elice.
* Urmărind această idee, în anul următor (examenul de
dimineaţa din 18 ianuarie 1881) examinatorul a propus să se
demonstreze ur.năto~ea afirmaţie (o dau în formularea mea).
(c) Dacă distribuţia masei în sfera care se învirteşte
pe generatoarea unui cilindru orizontal are o simetrie
centrală, adică densitatea depinde numai de distanţa
faţă de centru, atunci traiectoria punctului de contact,
dedusă din echilibrul sferei şi al cilindrului, este o elice,
attt timp cit durează contactul. [Notată cu 200 de puncte;
o a doua parte a întrebării care cerea unele noi precizări
a fost apreciată cu încă 105 puncte.)*
Cu privire Ia problema (b) se pune întrebarea dacă ea
nu poate fi simplificată oa şi (a). Ieşind Ia plimbare după
ce am cunoscut problemele (b) şi (c), m-am aşezat pe uri
trunchi de copac aproape de Madingley, ca să mă odih-
nesc. Printr-un proces de asociaţie am ajuns Ia problema
(b) şi m-a străfulgerat următorul gînd. Iniţial „o elice"
înseamnă că curbura şi torsiunea stnt staţionare în punc-
tul cel mai înalt P; să continuăm traiectoria îndărăt ;
întructt ea este simetrică faţă de punctul P, curbura şi
torsiunea trebuie să fie staţionare 1n acest punct. Şi acum
pun întrebarea: este oare aceasta o demonstraţie, sau poate
baza unei posibile demonstraţii, cite puncte aş. ţi ,prţmiţ
pentru ea şi cit de curînd veţi răspunde la aceste întrebări?
* § 11. Să trecem la (c). Nu consider că aceaştEi :l)Î'O~
blemă * conţine o capcană: rezolvarea ei cere'ldciar a.'pW•
! , ··! : . ,
·
• 1n formularea originali se dAdea legea de distribuţje!a inasel.,
deci trebuia sl se cţllculeze momentul de inerţie şi altielqlfva:detalll..
carea teoremelor generale referitoare la sistemele de
coordonate mobile, iar o coincidenţă ciudată face ca
ecuaţiile finale să fie rezolvabile; toate acestea se
observă uşor dacă rezultatul este dat. Acest rezultat extrem
de elegant pare puţin cunoscut.
· Să luăm originea axelor de coordonate mobile în centrul
sferei, ou axa Oy situată de-a lungul normalei în punctul
de contact, iar Oz paralelă cu generatoarea cilindrului.
Fie 8 unghiul format de axa Oy cu verticala. Elimjnînd
reacţiunile în punctul de contact {Lamh, Higher M echanics,
165-166), obţinem:
0

(I+ Ma2) b6 = Ma2g sin 8,

(I + M a2) w= I a 6 q,
aij + w â = O,
sau, punînd a = 1,
i!-ă = sin ·8, µ2 w= âq, iJ = -w 8·
A ·doua şi a treia ecuaţie conduc la
q = n cos (8/µ), µw = n sin (8 /µ),
unde n = q/6. Dacă µ = 2, acestea se combină cu prima
ecuaţie ·şi dau w = ..!.. nAâ şi, deci, z = ..!.. n A8. *
4 4
Săpresupunem că sfera începe să se învtrtească în inte-
riorul unui cilindru vertical (forţa de gravitaţie acţionează
dar nu şi forţe disipative); ce se-ntimplă? Singura ipote:z:ă
raţională este o coborîre în spirală, ou vite:z:ă crescîndă;
in realitate însă sfera se mişcă în sus şi-n jos între două
plane ori2:ontale fixe. Jucătorii de golf nu sînt attt de
ghinionişti, după cum cred ei.
Prin anul 1911 un examinator A a propus problema:
E şi W slnt parteneri la bridge; să presupunem oă E nu are
1n :intnă nici un as dar primeşte informaţia că W are un
as; care este probabilitatea p ca W să aibă cel puţin doj
.aşi. Colegul B, verificlnd răspunsul lui A, a obţinut o altă.
valoare pentru p. S-a constatat că B a calculat probabili-
34
 tatea q în ipoteza că W are cel puţin doi aşi, dintre care
unul de pică. Probabilităţile p şi q slnt diferite, şi q > p.
ln ipoteza că E n-a primit nici un as, 1-q este probabi-
litatea ca W să aibă numai asul de pică, împărţită la
probabilitatea ca el să aibă cel puţin asul de pică; 1-p
este probabilitatea ca W să aibă numai un as, împărţită
la probabilitatea ca el să aibă cel puţin un as. Al doilea
numărător este de patru ori mai mare declt primul. Deci,
probabilitatea de a avea) + + (probabilitatea de a avea)
1 - p = (_ celpuţin asul de pică ... cel puţin asul de treflă •
1- q (probabilitatea de a avea cel puţin un as)
Deoarece posibilităţile de Ia numărător se suprapun,
acest raport este mai mare decît 1.
Eroarea „p = q" provine din raţionamentul: ,, W are
un as; putem presupune că acesta este asul de pică".
Dar acest „acesta" nu există; dacă W are mai mult declt
un as, informatorul trebuie să aleagă pe unul din aşi pentru
ca să poată fi luat drept „acesta". Situaţia devine mai
clară oind se dau două cărţi dintr-un pachet compus din
trei cărţi, asul de picl, asul de cupă, doi de treflă. In
orice caz ştim că unul din aşi a fost distribuit, iar probabi-
litatea ca şi celălalt să fie distribuit este 1 /3. Dacă ştim
· că un jucător a primit asul de pică, probabilitatea ca şi
cel de-al doilea as sl fi fost distribuit este 1 /2.

35.
 111
Confuzii, supoziţii empirice,
· gafe, greşeli de tipar etc.

§ 12. Am obiectat odată împotriva folosirii aparent

obscure a frazei „să presupunem, pentru simplificare" •.
Ea trebuie să însemne că autorul poate să facă tot ce tre-
buie şi fără simplificare, dar vrea să-l scutească pe cititor;
s-a dovedit însă că elevul meu credea că el trebuie săsim­
plifice problema înainte de a o putea face.
Desigur, este aproape imposibil de evitat supoziţiile .
empirice. lmi amintesc de descrierea axelor de coordonate
din cartea Higher Mecanics a lui Lamb: Ox şi Oy oa ln
spaţiul ou două dimensiuni, Oz verticală. Pentru mine
acest lucru este complet greşit; Oz este orizontală {eu lucrez
totdeauna într-un fotoliu ţintndu-mi picioarele în sus). ·
Cum ar putea cititorul si-şi închipuie o curbă închisă {de
exemplu, un cerc), aşezată în întregime de o parte a uneia
din tangentele ei ? Exist! patru şcoli ; eu aparţin aceleia
pentru care curba este situată la dreapta tangentei ver-
ticale; odată m-am referit la această configuraţie fărl s-o
desenez, dar tot ce-am spus a fost de neînţeles pentru
reprezentanţii celorlalte trei şcoli. ·
Cum să nu...

Un matematician strălucit, dar distrat, a enunţat odată

o teoremă în două părţi, adăugind: ,,partea a doua, care
este banali, se datoreşte luilHardy şi_ Littlewood".
Banala parte a doua trebuia si fie enunţat! ,,pentru
completare"; Hardy şi Littlewood au introdus-o chiar
36
pentru acest motiv. Autorul trebuia deci să respecte regula
.căceea ce s-a publicat în prealabil nu poate fi citat: fără
recunoaşterea cuvenită.
ln prezentarea unui raţionament matematic măiestria
constă în îndeminarea de a qa cititorului instruit posi-
bilitatea de a sesiza dintr-o dată - fără a ţine seama de
amănunte - esenţialul; posibilităţile sale succesive de
pricepere nu trebuie să întimpine nici o greutate; în cazul
unor accidente sau dacă un cititor ar vrea să verifice ceva,
el ar avea de rezolvat numai o mică problemă precis
delimitată (de exemplu, să verifice o identitate; două
banalităţi, omise pot duce la un impas). Autorul nepri-
ceput nu~i oferă cititorului această posibilitate ; chiar
după trezirea unui interes, înainte de a putea dibui esen-
ţialul el trebuie să-şi croiască drum printr-un hăţiş de
simboluri din care nici cel mai mic indiciu nu poate fi
omis.· Dau mai jos un exemplu {din analiză, unde apar cele
mai serioase dificultăţi). Acest · exemplu nu prezintă o
raritate, el se poate întîlni în orice manuscris înainte
să-I vadă un redactor nenorocos. ln afară de aceasta,
exemplul de faţă prezintă „crima" într-o lumină mult
prea blindă, deoarece esenţialul demonstraţiei este greu
de ascuns. Nu este aşa de uşor să· atragi iriteresul citito-
rului cu un text plictisitor, şi neavînd momentan un
exemplu autentic, acesta este cel mai hun lucru pe care-l
pot face.
*Celebra teoremă a lui Weierstrass afirmă că o funcţie
oarecare f (Xi, x2) continuă într-un dreptunghi R, poate
fi aproximată uniform printr-un şir de polinoame în
x1 , x2• Teorema este adevărată în n dimensiuni; un autor
începător va da demonstraţia de mai jos introducînd
x1 , x2, ••• , Xn; x}, x~, ... , x!. Demonstraţia este o combi-
naţie îndrăzneaţă de idei şi se .compune din două părţi;
partea a doua nu poate fi prea mult deteriorată şi o dau
Ia. sfîrşit. Aici dau prima parte a demonstraţiei, aşa cum
ar prezenta-o un autor începător. Sînt recunoscător faţă
de dr. Flett pentru una sau două înrăutăţiri izbutite şi,

37
pentru a-i oferi un spor de autenticitate, am lăsat neco-
rectate citeva greşeli de tipar incidentale.
Fie c > O, şi funcţia (1(:ci, :&2) continuă în dreptunghiul
(-a -<: ~ < a, -b -<: :c2 -<: b), definită în modul următor
((-a, b) (-c - a-<: $i-<:-a, b-<::c2 -<:b+c)
· f(:&i, b) (-a -<: Zi ~ a, b <
:c2 -<: b c) +
f(a, b) (-a< :&1 ~ a+c, b ~ :&2 -<: b c) +
((-a, :&1 ) (-a - c -<: $i <
-a, -b -<::cs ~ b)
f1(Z1,:&s) = ((:&1, :&2) (-a< :&1 <
a, -b :&s-<: b) <
((a, :&2) (a< :&1 <·a+ c, ~b ~ :&9 b) <
f(a,-b) (-a-c-<::c1 <a, -b-c-<: :c9 -<:-b)
<
f(:c 1, -b) (-a< :&1 a, - b - c-<: :&2 ~-b)
f(-a,-b) (-a-c<:c 1<-a, -b-c<:c2~-b).
Se poate f
arăta uşor că 1(:c1, :c2) este continuă în drept-
unghiul
(-a - c < :&1 -<: a + c,
-b - c ~ :c2 -<: b + c).
Pentru punctele (:c1, :c2) ale lui R, să punem
n ra+c , (b+c
cpn(:&1,:&2) =; J-a~~1 J_b_f1 (:c~, YD exp [ - n _{ (:c~ -

- :&1) + (y~ -
2
Y1)2 } ] d~ ·
Vom arăta (aceasta este prima parte a demonstraţiei)
că .

(1) cpn (:&1, :&2} ~ f (:&1 , :&2} cind n ~.oo,

uniform pentru (x1 , :&2} din R.
Există un număr 8(e}, astfelîncit I(1(:c~', x~')-(1 (~, ~)I<
< e cu condiţia ca (x~, X~) şi (x~', xr) să aparţină
dreptunghiului
(~a - c < :&~ ~ a + c, -b - c ~ x~ ~ b + c)
şi să satisfacă inegalităţile I x~'-x~I < 3(e) şi I xr - za<
< 8(e).

38
 Fie n0 = n 0{e) = max ([c3] + 1, [8-3(e)] + 1) şi n > n0 •
Atunci
n- 113 < a:i
-a - c < a:1 - + n-113 < a + c
- b - c < a:2 - n-t/3 < a:2 + n-113 < b + c,
şi avem
(2) cpn (z1, a:2) = n- n [(a+dz~ \b+dz~ +
1
J-a+c Jxi+n- 1 11
a+c ~xa+n-111 ~x1+n-l/l ~x1+n-1/1
+ dz1 dz~ + da:1 d~ +
~-a-c xa-n-1/1 x, -n-1/1 xa-n-1/1
1 11
a+c ~xa+n- 1
+ da:1 . d~ +

r:~:i r:~ţ· ]
~ x,+n-1/11 xa-n-1/11

+ f1 (:,;;, ~) exp [ -n { (:i:1-

- :i:1)
2
+ (~ - x2) 8}] = T1 + T9 + ... + T5•
In T1 avem 1(1(~, ~) I < K, exp [...] .(: exp (-n • n-1, 1 ),
şi deci
(3) I T1 I < e (n > ni(e:)).
ln mod analog*
(4) IT2l<e:, IT,l<e:, IT5l<e (n>na(e:)).
In T 3 punem z1= :r:1 + ·:r:1', x~ = z9 + ~'. Deoarece
I~, I .(: p,-111 , Ix~' I .(: n-111 , în intervalul care ne interesează
avem
(5) I f1(:r:i + Z1', X2 + zr)-f1(Z1, Xs) I <e:(n>3-3(e)).
Deci în T 8 , f(:r:1 , :r:2) = f1 (a:i, :r:2). De aceea,
a+c
• Relev la acest punct că ln T 1 este o „greşeală": tn loc de
xi -n-1/3 ~ -a-c
trebuie pus •
~ -a-c
Un text mate11ţatic cu un astfel de stil. ln, genere de inspiraţie dia-
bolică, nu poate să nu conţină erori de tipar.

39
(6)
unde

{7)
exp [ ~ n(:c'{1 + a:~1)],
, ~n.-i/a ~-nt/3 · ·
(8) T e. 2 =-' r:-1,,, d~' dX: s{f1 (:c1 + te~',
. -n-l/8 -n.-l/8

a.s+~') - (i(:&i, Sa)} X exp [-n(:c~' 2 + ~' 2

)].
Pentru n > max (n0 , ni,, n 2), ave:ţn
(9) I Ta,2l<-n:-1n( n-l~x~'
J-n-1/3
rn~1;xr e: exp. [-n(x~'9 +
J_n-1/8 .

+ ~'8)] .._: ,.-•sn ~=d;i' ~=:~• exp [ - n (~'• +

+~'I)]= e:.
Deci, integrala dubli din (7) este egali cu

(10)

Dar,

GO 2
- 2 e-nu du=
~ n-1/8

= n- 1• n'l•- 2
1
~:-•c•-' '••>' 1
dt =

= n-•1• ,.i1• + O(e-•'1' ~:-s•'"' dt) =

= n-1/2 n1/1 (1 +o cn-1/8 e-~1/8)).
40
·De aceea se vede utor el

I((n-~!u_•
J-n-1/8
du)-n-11t
·
I= I n-11t{1 + O(n-113 e-n1''>} -

-n-:-11tl < e, (n > n 2(e))•

Din (10)· şi (7) rezultă acum că
(H) I T a,1 - f(:&i, z~) I < Ke (n > max (n 0 , ni, n 2 , n 3 )).
:Din' relaţiile· (2)- (U) remltă că
I q>n (z1 , z 2)-f(~, w2) I < Ke (n > max {n0, n1 , n 2, n 3 )) •
şi, prin urmare, am E
demonstrat (1).
O demonstraţie „ci-
vilizată" . este urmă-
toarea. D
Să extindem defini- 8.
ţia lui f(w, y) la un
dreptunghi mai mare
R+ {fig. 7): fie, de
exemplu, pe AB, f egal
ou f(A), iar tn pătra-
tul haşurat f = f(C).
Noua funcţie f este Fig. 7
continuă tn R+. Pen-
tru (z, y) din R punem

(i) 'I'• (z, y) = ~V (I;, '1J) Edi; d'1) / [I!dl;d'1),

unde E == exp [-n {(;- z) 2 + ('tl - y)2}].

Numitorul este constanta n n-1 (independent de w, y) ;
deci relaţia {i) este eohiyalentă cu

(ii) ,.cz, y) = ,.-•n ~L.m, '1))Edl;d'1),

Contribuţiile de la numitor şi numărător tn (i), ale

punctelor ( ;, 11) din exteriorul pătratului S = S(w, y)
de latură n-111, centrat tn (w, y) stnt exponenţial mici.

41
1ntruoit numărătorul însuşi este egal cu nn-1, avem (o este
uniform)

cp.(x, y) = (~~p;, 'l))Ed!;d,if ~~/dl;d'I)) + o (1).

.Sfiind ·mic, f(~, "tl) în ultimul numitor este egal ouf(z,y)+

+ o(1); astfel, in sfirşit, cpn definit de (ii), satisface relaţia
cpn{x, y) = f(x, y) + o(1), ceea ce trebuia demonstrat.
A doua parte a demonstraţiei teoremei lui Weierstrass
-este următoarea. Pentru un N = N(n) convenabil, avem,
pentru toate punctele (x, y) din R şi pentru toate punc-
tele (~, "/l) din R+,
IE-I:1 < n~,
unde,

Atunci
CJ)n(X, y) = IT + o(1),
unde

este evident un polinom în x, y.

ln trecut autorii lucrau cu mijloace şi notaţii pe oare
în prezent le considerăm, desigur, ca foarte greoaie. Un
caz tipic îl constituie demonstraţia lui Cauohy că orice
ecuaţie algebrică are o rădăcină. O versiune modernă,
care poate fi dată într-o jumătate de pagină, se găseşte
in cartea lui Hardy, Pure Mathematics (ed. a 9-a,
494-496).- Ideile care însoţesc demonstraţia îi aparţin
în întregime lui Cauchy, în Exerciţii., voi. 4, 65-128:
64 de pagini (toate sînt importante, deşi Cauchy aduce
concomitent multe lucruri ·noi). Lectura textului lui Cau-

42
 chy nu este uşurată prin faptul că ceea ce notăm acullll-
n
cu ~ b~ z.m, are forn:a

(Do' + E~' V-1) +(D~' + E~' V-1) (x+y V 1)+... +

+ (D~ + E~'V 1) (x + y l'-1) •.
Post-scriptum la figuri
Definiţia „grafică" prin fig. 7, care constituie totodată
şi sursa naturală a ideii, putea de fapt să fie dată verbal
cu aproape aceeaşi promptitudine: ,,să definim pe în. f
exteriorul lui _R, astfel incit să aibă valoarea egală cu
valoarea ei din punctul cel mai apropiat din R"; această.
definiţie poate fi folosită intr-o lucrare tipărită cu scopul
de a uşura procesul de culegere al cărţii, dar figura este=
neapărat folosită în cadrul unei lecţii. Ea serveşte aici
drept „text pentru demonstraţie". Elevii mei nu vor să
folosească figuri, chiar neoficial, atunci cînd aceasta
nu impune nici un fel de cheltuieli. Această practică este=
din ce în ce mai frecventă; recent am constatat că ea
exista de peste 30 de ani şi am descoperit şi cauza ei. Se-.
obişnuia să se atragă atenţia* că figurile nu trebuie folo-
site în raţionamente riguroase ; acest avertisment care-
n-a fost niciodată supus unei verificări şi-a speriat în-
totdeauna victimele lipsite de siguranţă. Desigur, unele:
figuri nu pot servi drept bază pentru un raţionament
riguros, dar trebuie să spun că majoritatea figurilor pot,.
(şi eu folosesc astfel de figuri numai cînd este posibil) •
. Un caz evident legitim este folosirea graficelor pentru
definirea unor funcţii complicate (de exemplu, care se-
comportă diferit în intervale succesive): recent a trebuit,.
să stabilesc o definiţie aproape comparabilă cu cea „ne-
reuşită" de mai sus unde un grafic ar fi spus totul în
citeva secunde. Acest tip de figuri nu diferă de fapt de,
o convenţie ca „colţul sud-vest", în prezent complet.
adoptat. Dar, mai mult decit atît, raţionamentele c~e se
· bazează pe grafice, deşi nu sînt consacrate, pot fi _în în-

• Pentru a pune capU „matematicii şcolare".

43-
tregime legitime. Să luăm , teorema*: ,,f(x) = o(1) cb;id
:x; -+oo şi f"(:c) = O (1) implică f'(x)=o(1)". Dacă f'(x) 4=
=I= o(1), graficul y · f'(:c) va avea, pentru· valori ale lui
p
y= f' (X)

Fig. 8
:x;arbitrar de mari, ,,virfuri" (mai mari sau mai nuci
decit y = O), conţinute in ţriunghiuri ca PQR (fig.8), în care
înălţimea din P nu este mică, pantele laturilor PQ, P R
nu sînt mari şi, prin urmare, aria PQ R nu este mică.
Atunci f(Q) - f(R) nu este mică, în contradicţie , ou
f(x) = o (1). Acest
rationament este
riguros (şi · merită
să vadă lumina ti-
parului) în sensul
oă, exprimindu-1 în ,
simboluri, nu găsim
nici un pas oare
să nu fie echivoc
şi banal. In ceea
ce mă priveşte gin-
desc astfel, ori · de
cite ori subiectul
respectiv îmi îngă­
duie.
Unul din cele mai
Fig. 9 bune raţionamente
grafice ii constituie
-0 demonstraţie a „teoremei punctului fix" in o di-

* .,Fireşte, nu de J.E. Littlewood", deşi redescoperirea ei, făcută

-de mine, a marcat un moment important ln cariera mea. O menţionez,
.deoarece am obţinut-o folosind raţionamente grafice.
mensiune: Fie f(x} o funcţie continuă şi crescătoare ln
O< x < 1, cu Palori care satisfac relaţia O~ f(x} ~ 1,
şi fie f2(z} = f{f(z)}, fn (x} =f{fn-1(z}}. A_tunci prin ite-
rarea lui f, orice punct este sau un punct fix, sau converge
spre un punct fix.
Pentru profesionist, tot ceea ce este necesar pentru
demonstraţie se găseşte în fig. 9. *

(După dr. A. E. Western}. lncepind din anul 1914 a

acţionat un decret asupra chiriilor care conţinea urmă­
toarea definiţie: (notaţiile mele în paranteză). ,,Chiria
standard" (R) era definită a fi chiria din 1914 (Ro):
dacă aceasta din urmă nu era mai mică decît suma sta-
bilită ( V} ;. în caz contrar, ,,chiria standard" trebuia să
coincidă cu această sumă. ,,Casa este supusă decretwui,
dacă fie chiria standard, fie această sumă este mai mică
de 105 lire sterline". Au existat mai multe procese, care au
fost dezbătute diferit în fiecare caz. Subiectul este g1n:ernat
de o teoremă fundamentală, necunoscută de judecători.
Teoremă. Casa este supusă decretului dacă şi numai.
daci V< 105.
Aceasta rezultă din*
Lemă min {max (R 0 , V}, V} = V.

§ 13. Greşeli de tipar. Un număr recent din „Ohser-

vatory" conţinea nostima greşeală „partică tipiculă"
(în engleză, typicle partical). .
Profesorul Offord şi cu mine am scăpat recent o greşeală
de tipar amuzantă (,,Annals of Mathematics" {2}, 49,
923, 1.5}. In demonstraţie„ semnul plus fiind omis, s-a
transformat .în semnul înmulţirii. Formula falsă obţi­
nută a servit ca hază pentru raţionamentul eronat dedus
din ea. ( ln apărarea noastră vom observa că se ştia că
rezultatul final era corect.}
ln „Mathematical Gazette", XIV, 23, se găseşte o
notă a lui W. P. ·Milne, Noetker's · Canonical CurPes, tn
care el se referă la articolul lui Guyaelf (,,Proc. London
Math. Soc.", Ser. 2, 21, Part 5). Guyaelf este un autor-
. fantomă; articolul amintit îi aparţine lui W. P. Milne.
• min (a, b) 1nseamnă cel mai mic, iar max (a, b) - cel mai mare
dintre numerele a şi b. ·

45
 Odată i-am propus lui Hardy să găsească o greşeall
.de tipar pe o pagină dintr-o lucrare oomună- n-a reuşit.
-Greşeala era în propriul său nume: ,,G, H. Hardy".

O notă pe care am scris-o (prin anul 1917) pentru Ofi-

..ciul de balistică se termina cu fraza „Deci a trebuie făcut
--0lt de mic posibil". ln textul tipărit n-a apărut această
·frază. Dar P. J. Grigg a spus: ,,Ce este asta?". O pată
..abia vizibilă într-un spaţiu gol s-a dovedit a fi în cele
din urmă cel mai mic a pe care I-am văzut vreodată
{zeţarii au răscolit, desigur, toată Londra pentru a-l
~ăsi).

ln muzică* o greşeală de tipar se poate transforma intr-o

-:Sclipire de geniu (poate, la diez, în măsura 224 din prima
::Parte a Sonatei opus 106 de Beethovell). Se poate oare
·tntimpla acest lucru în matematică ? Pot să vă ofer un
.caz ipotetic. A fost o vreme ctnd nimeni nu se gindea Ia
j)Osihilitatea examinării unor mulţimi infinite de inter-
vale şi, prin „o mulţime de intervale", se înţelegea întot-
..deauna o mulţime finită. Să presupunem o definiţie a
,,conţinutului" unei mulţimi de punct E ca „limita infe-
:.rioară a lungimii totale a unei mulţimi de intervale care
·.includ pe E". Să presupunem acum că un formalist
..oarecare, adăugind cuvintul lipsă „finit", ar fi îndemnat
:Să se întrebe „era permis să presupună o mulţime infi-
3lită ?" El ar fi păşit pe un drum care duce inevitabil
.la măsura Lebesgue.

§ 14. Nuanţe în eg;primar-e. Odată am lnttlnit o astfel

.de frază „acest lucru ar fi adevărat despre mulţimile
.A, B şi C, cu condiţia ca mulţimea C să nu se suprapună
:nici pe A, nici pe B". Autorul a stat la îndoială pentru
--0uvintul „nici" în loc de „ori", dar un prieten literat
-i-a spus că ln cazul de faţl este necesar „nici"••. De ce?
(,,ori" în „A ori B" este un simbol matematic ;,,A ori B"
.este denumirea matematică a unei „mulţimi reuniune").

• Sau Light falls (rom the (h) aire?

literatură
** ln limba englezăeste vorba de jocul de cuvinte dintre nor =
= nici şi or= sau. - N.T.
 Intr-un articol recent publicat se menţiona la începutul
lui: ,,scopul acestui articol este să demonstreze ceva foarte
important". Abia la urmă* cititorul se lămureşte cu
mare dificultate că scopul rămine nerealizat**.
Dintr-o excelentă carte de astronomie „Multe din gala-
xiile spirale, dar foarte puţine dintre cele elipsoidale,
prezintă linii luminoase· datorită, fără îndoială, prezenţei
sau absenţei nebuloaselor gazoase". .
Acest bogat complex de greşeli stupide răsplăteşte
o analiză atentă. In esenţă el reprezintă o combinaţie
neîngăduită a frazei corecte „spiralele prezintă linii lu-
minoase datorită prezenţei ... " şi a frazei incorecte „galaxiile
elipsoidale nu prezintă linii luminoase din cauza absenţei ... ''
Convenţia literară de a reda în cuvinte numerele mai
mici de 10 se dovedeste a fi în matematică adesea inco-
modă (deşi aici se pot face· deosebiri subtile). Din păcate
în timpurile noastre abuzul cu forme verbale este foarte
răsptndit. Am găsit de curînd la un autor foarte naiv fraza
,,funcţii care nu iau niciodată valorile zero sau unu".
Personal prefer aproape întotdeauna să folosesc cifre
(şi respect acest .principiu şi în cartea de faţă).
Un lingvist ar fi scandalizat să afle că dacă o mulţime
nu este închisă, asta nu înseamnă că ea este deschisă,
sau că „E este dens în E" nu înseamnă acelaşi lucru cu
,,E este dens în el însuşi".
,,Mai mult decît unu este" ; ,,mai puţin decît doi sînt".
,,Unde X mare, e~te foarte mic".
Am vrut să includ cîteva ~fecte paradoxale ale cuvîn-
tului „nimic", dar m-am gîndit că nu este prea uşor
de realizat.
Cuvîntul vorbit este primejdios. O conferinţă celebră
a fost ininteligibilă pentru cei mai mulţi dintre auditori,
• M-am gtndit adesea cit de interesant ar fi un concurs li-
terar pentru o compunere tn care toate abuzurile de cuvinte şi con-
strucţiile greşite comise la o primă vedere, la o examinare mal atentă
ar fi corecte.
•• Autorul n-a awt nici un fel de intenţii necinstite, pur şi simplu.
a folosit un limbaj neobişnuit, ·

4T
 deoarece „Hărnoo", fără îndoială, un p~rsonaj care .juca
un rol important tn dramă, n-a reuşit să fie identificat
la timp ca hv.
Am avut ocazia să citesc cu voce tare fraza „unde E'
este o mulţime accentuată (adică derivată)": este necesar
sl se pună accentul cu grijă.
Glume etc.
§ 15. Toate paradoxurile reflexive sint d~sigur admi-
rabile glume. Fiind binecunoscute voi incepe· cu două,
oare slnt clasice.
(a) (Richard). Trebuie să existe numere intregi (pozi-
tive) care nu pot fi numite in engleză cu mai puţin de
nouăsprezece* silabe. Orice mulţime de numere intregi'
pozitive conţine un cel mai mic număr şi de aceea există
un număr N, ,,cel mai mic intreg care nu poate fi numit
printr-o frază cu mai puţin de nouăsprezece silabe".
Dar această frază conţine 18 silabe** şi defineşte pe N.
(b) (Weyl). Marea majoritate a adjectivelor englezeşti
nu posedă calitatea pe care o indică; adjectivul „roşu"·
nu este roşu; totuşi, unele o posedă; de· exemplu, adjeo.;
tivul „adjectival". Să numim adjectivele de primul fel
heterologice, pe cele de-al doilea homologice. Heterologic
este un adjectiv; de care fel?
ln revista „Spectator", a fost anunţat uri concurs
pe tema: ce aţi citi cu cea mai mare plăcere deschizind
. ziarul de dimineaţă? Premiul intîi l-a primit urmltorul
răspuns:

. AL DOILEA CONCURS AL NOSTRU

Premiul tntîi tn al doilea concurs din acest an a fost.
atribuit lui Mr. Arthur Robinson, al cărui ră1-tpuns spiri-
tual poate fi recunoscut cu uşurinţă ca cel mai hun.
Răspunsul său la întrebarea: ce aţi citi cu cea mai Diare
plăcere deschizind ziarul de dimineaţă a fost intitulat:
Al doilea concurs al nostru şi a constat 1n următoarele:
• Nu, din motive suficiente şi delicate.
•• tn limba engleză. - N. T.

48
Premiul întîi în al doilea-concurs din acest an a fost atri-
buit lui Mr. Arthur Robinson, al cărui răspuns spiritual
poate fi recunoscut cu uşurinţă -ca cel mai bun. Răspunsul
său la întrebarea: ce aţi citi cu cea mai mare flăcere
deschizînd ziarul de dimineaţă ? a fost intitulat A doika
concurs al nostru, dar din cauza restricţiilor la hlrtie nu-l
putem tipări integral:

Următoarea idee a apărut mult prea tîrziu (nu-mi

amintesc cui îi aparţine) dar ar fi trebuit să se întimple
ceea ce urmează. Am scris un articol pentru „Comptes
Rendus", pe care prof. M. Riesz l-a tradus, pentru mine,
în limba franceză. La sfirşit erau trei note de subsol.
Prima (în limba franceză): ,,Sînt foarte îndatorat faţă
de prof. Riesz pentru traducerea articolului de faţă".
A doua: ,,Sînt îndatorat faţă de prof. Riesz pentru tra-
ducerea precedentei note de subsol". A treia: ,,Sînt în-
datorat faţă de prof. Riesz pentru traducerea precedentei
note de subsol", şi aşa trebuia continuat, pare-se, la in~
finit. ln realitate m-am oprit fireşte la a treia notă:
oricît de puţin stăpinesc _franceza, sînt însă capabil să
copiez o frază franţuzească.

Profesorul: ,,Să presupunem că, în problemă, a; este

numărul oilor". Elevul: ,,Dar, domnule profesor, să
presupunem că x nu este numărul oilor". L-am întrebat
pe prof. Wittgenstein dacă această glumă nu are cumva
un adînc sens filozofic, şi el mi-a răspuns că are.

(A. S. Besicovitch). Reputaţia unui matematician

se bazează pe numărul de demonstraţii nereuşite pe care
le-a făcut (munca de pionierat este dificilă).

„Ceea ce este surprinzător în privinţa acestei lucrări

este că cineva care ar putea să o scrie - ar scri~o".

„Mi-ar plăcea să spun cit de mult datorează acest articol

domnului Smith". ,,Şi de ce n-o faci?"
Echivalenţă~ şi Identitate

Ciţi matematicieni folosesc simbol 0(1) fără să-şi dea

seama că există o convenţie tacitl? Este adevărat că
sin :& = 0(1); dar nu este adevărat că 0(1) = sin :&.
,,Cinstea este cea mai bună politică". Foarte bine,
atunci; dacă acţionez astfel incit să fac tot ceea ce este
mai hun pentru mine însumi, slnt sigur că acţionez
cinstit.
lncepind din anul 1910, din oind în cind, s-au făcut
propuneri să se scoată din biletele de la examene pro-
blemele de optică şi astronomie. S-a constatat că timp
de cîţiva ani nici unul din studenţii care se situau pe
primul loc n-au încercat să rezolve vreo problemă din
aceste discipline. Acestei afirmaţii i se poate da o for~u-
lare echivalentă: nici unul din studenţii care au rezolvat
aceastl problemă nu s-au putut clasa pe primul loc.
„Ştim cu toţii că uneori oamenii fac lucruri mai bune
decît tot ce-au făcut înainte, însă domnul N a făcut lucrul
cel mai hun din tot ce poate face". Un caz real, asupra
căruia toţi specialiştii sînt de acord.

Un aspirant foarte scrupulos a întrebat dacă este ne-

cesar să citească toată literatura· înainte de-a începe
să-şi scrie lucrarea. ,,Nimic nu este necesar - sau sufi-
cient". Partea a doua (care conţine un adevăr amar;
un om cu o erudiţie profundă poate fi lipsit de spirit
creator), apare inevitabil prin asociaţie pur verbali.
,,Nu dispreţuiţi s9natele arhiducilor, nu se ştie nicio-
dată cine le-a scris" (Haydn). (ln legătură cu o teză de
doctorat respinsă).
Un aspirant prea stăruitor l-a scos din sărite pe con-
ducătorul lucrării, care i-a spus: ,,Du-te şi elaboreazl
construcţia unui poligon regulat cu 65 537 [ = +
216 1]
ţie laturi". Aspirantul s-a întors după 20 de ani cu con-
strucţia corespunzătoare (care se păstrează bi arhhele
din Gottingen). ·

50
 Acum 25 de ani am auzit o poveste nu prea tristă,
de autenticitatea căreia nu pot însă garanta. ln ea se
spunea că prima utilizare a cristalului ca reţea de difracţie
a fost rezultatul luării tn serios a unei glume. Evident,
astfel de fapte s-au putut tnttmpla. (Referitor .la ideea
el nu trebuie introduse prejudecăţi din viaţa zilnică,
să zicem, tn astronomie, îmi amintesc că eu însumi am
spus: ,,fiţi pregătiţi să trataţi Soarele ca pe un corp
rigid, sau interiorul Pămîntului ca un gaz perfect". In
acea vreme stelele erau privite tn ce] mai hun caz ca gaze,
departe însă de a fi perfecte.)

E. Darwin consideră că din timp in timp trebuie să

efectuăm experimentele cele mai nebuneşti; din ele nu
rezultă aproape niciodată nimic, dar dacă izbutesc, re-
zultatele sînt uluitoare.
Darwin cinta la trombon pentru lalelele sale. Rezul-
tatul acestei experienţe a fost negativ.
.,,X găseşte că în aceste condiţii apar unde gravitaţio­
nale; dar există o indicaţie că lucrarea conţine o eroare"
Desigur, orice eroare generează unde gravitaţionale·
E. Landau avea un formular tipărit pentru a răspunde
încercărilorde a demonstra ultima teoremă a lui Fer-
mat. ,,La pagina ... , rîndurile de la •.. , la ... , veţi găsi o
eroare" (Eroarea trebuia să fie găsită de docent.)
Un profesor pedant avea obiceiul să spună: ,, ... a:,;'+
+ bw + cx2 + d:,; + e este un polinom de gradul patru,
unde nu este necesar ca e să fie baza logaritmilor natu-
rali". (Dar putea să fie.)
Despre scrierile lui Jordan se spunea că, dacă trebuia
să introducăpatru mărimi analoge sau de aceeaşi natură
{ca, de exemplu, a, b, c, d), ele apăreau ca a, M;, e2, n" 1 •1 •
Capabil de crearea unei impresii adevărate. (De exemplu,
înşelîndla un examen.)
51
 ,,Mai puţin în aceasta decit se vede cu ochiul".
Clasificarea unghiurilor din cărţile d~ alpinism (tn jurul
anului 1900).
Perpendicular -60°,
Dragul meu domn, absolut perpendicular -65 °,
Atirnind -70°.
ln şpalturile lucrării lui Hardy despre Ramanujan
am citit: ,,cineva a spus că fiecare număr întreg pozitiv
era unul din prietenii săi personali". Reacţia mea a fost:
„Interesant, cine a spus acest lucru ; aş fi vrut ca acesta
să fiu eu". Cînd cartea era în pagini am citit (aşa cum a
şi rămas tipărit): ,,Littlewood a spus... "
S-a întîmplat următoarele: Hardy a ascultat _obser-
vaţia mea, în tăcere, cu o expresie ce nu trăda nimic,
aşa că am dedus că n-o băgase în seamă. Mai tîrziu i-am
reproşat lui Hardy de obiceiul lui de a nu reacţiona la
observaţiile altora, la care el a răspuns: Bine, ce-:µii
rămîne să fac? Să răspund de fiecare dată : ,,afurisit
de bine?" Răspunsul este - ,,da".
lnchei cu una din glumele mele de care mi-amintesc
întotdeauna cu plăcere. Veblen ţinea un curs de trei
prelegeri despre Geometria traiectoriilor. La sfîrşitul uneia
dintre ele ecuaţiile traiectoriilor au luat într-un mod
ciudat forma
x-a y-b z-c t-d
--=--------·
l m n p
El a terminat anunţînd ceea ce va urma mai departe
şi a spus „voi proceda ca însuşi Ioan Boteză torul". lnţe­
lesul acestor cuvinte (pentru care nu port nici o răspundere)
nu mi-l amintesc, m-am folosit însă de ocazia căzută
din cer ca să-i spun: ,,făcînd drepte propriile tale cărări".
IV
,t Grădina zoologică

§ 16. Domeniul obţinut din

cerc prin îndepărtarea unei
infinită ţi de sectoare haşurate,
ca în fig. 10, are aplicaţii foarte
importante în teoria funcţiilor
(prea pretenţioasă pentru a o
menţiona aici). De obicei el
este numit amiba sau steaua-
de-mare.
Ş arpele. Funcţia f(z), care
reprezintă domeniul descris în
fig. 11 ia pe cercul unitate
unele valori de doua ori (cele Fig. 10
din porţiunea acoperită de
două ori), dar f' nu se anulează niciodată. (Eroarea că
f' trebuie să se anuleze este foarte comună - fără îndoială
ca rezultat al dietei prea
bogate în teoria funcţi­
ilor algebrice, in care
toate foile suprafeţelor
Riemanniene sînt identi-
ce şi se extind pe întreg
planul.)
Fig. u Crocodilul (fig.12). Din-
ţii
se suprapun si au
o lungime infinită. Dacă domeniul este reprezentat
pe cercul unitate, avem un exemplu de funcţie f(z) =
= ~cn zn, in care partea reală U(0) = Re f(e 8) este cu
53·
--~--~---
Fig. 12

variaţie mărginită,
iar partea imaginară 11 (8) este cit
de aproape vrem de aceasta. Pe de altă parte,
1:lcnl = ):CEnlcnl pn-l)dp>,~:lf'(p)I dp,
dar ultima integrală este lungimea imaginei razei vec-
toare (0,1) a cercului z. Această imagine reprezintă însă
o curbă care şerpuieşte printre dinţi, pînă la. nas, şi are
lungimea infinită. Deci, ~ I cn I este divergentă.
Dacă şi U şi V sînt funcţii cu variaţie mărginită, în
baza unei teoreme cunoscute seria este convergentă.
Crocodilul arată că acest rezultat este cel mai bun posibil.
Prof. L. C. Young mi-a solicitat să rezolv această pro-
blemă. Odată, cind mă întorceam la Cambridge dintr-o
excursie, gîndindu-mă la această problemă mi-a venit
ln minte din senin „hipopotamul'' (fig. 13) - un per-
sonaj binecunoscut* în teoria „resturilor prime", dar nu-
mai acum m-am hotărit să-l denumesc astfel, imitînd
crocodilul. El nu dădea pe deplin răspunsul problemei
(sau aşa mi s-a părut)
şi la vreo cîteva sute de
iarzi s-a transformat în
crocodil.
Ariciul. Să presupu-
nem că o transformare
topologică T este astfel
incit pentru fiecare punct
Fig. 13 P din plan, în cele . din
urmă punctul T" P (adi-
că pentru n > n 0 (P)) ajunge într-un domeniu mărginit
 şi rămîne Fie 6.+, domeniul il uşor mărit
acolo.
(astfel incit închiderea A a domeniului  să fie cuprinsă
* Attt de binecunoscut, lnclt ilustratorul meu nu s-a hotărit sil-1
deseneze.

54
ln Â+ ). Fie Jj un domeniu mărginit închis. Se poate
afirma că Tn P ~onverge u!!iform în Â+, pentru toate
punctele P din D (adică Tn D CÂ+ pentru n > n 0(.D))?
Iniţial slntem tentaţi
să răspundem că da
(ceea ce este adevărat
in spaţiul cu o di-
mensiune), dar răs­ ''
punsul este negativ. ' \J
Pentru aceasta dom- /
I
nişoara Cartwright şi
..... ___
_:, _____ ___
_,,,..,,,
cu mine am găsit
exemplul din fig. 14
(Există o infinitate Fig. U
de ţepi între punctele
limită L, L'.) Să consi-
derăm o transformare
T care lasă ariciul -
figura conturată prin ''
linia neîntreruptă -
invariant global, dar
S I
I
'j

care transformă fiecare ; ... ,.,,.-'

ţeapă tn cea urmă­ .... , .
toare, la dreapta şi
apoi impune o con-
tracţie generală a punc- Fig. 15
telor exterioare spre
frontiera ariciului. Â
este domeniul mărginit de linia punctată, Â+ este tl.
mărit oriclt de puţin. Atunci Tn P ajunge ln cele din
urmă in interiorul lui Â, pentru fiecare P, dar pentru
vlrful ţepei apropiate de L este necesar un n mare, pentru
ca Tn P să ajungă în cele din urmă în Â+.
Mai tirziu am găsit un exemplu mult mai simplu (fig.15),
in care u, s, c sint respectiv puncte fixe ale lui T, total
nestabil, stabil, şi punct şa, iar liniile din figură, sînt in-
variante globale prin transformarea T. Â eRte domeniul
închis de linia punctată.
Pentru orice P, Tn P se află în cele din urmă ~ ll,
dar punctele de Ungă u şi, de asemenea, punctele de llngl
linia uc au nevoie de un timp arbitrar de lung înainte

ss
de a ajunge în â+. Acest T lasă însă o întreagă arie inva-
riantă, iar exemplul nu acoperă importanta clasă a trans-
formărilor T, prin iterarea cărora orice arie mărginită
tinde spre aria zero. Ariciul poate face şi aceasta dacă
suprafaţa corpului său este redusă la zero; prin aceasta
el nu este distrus, ci numai dezumflat.*
V
Balistică

* § 17. Problema trăgătorului. Unghiul de tragere cp

(adică unghiul format de linia de ochire şi traiectoria
proiectilului) trebuie oare să fie mărit sau micşorat
în raport cu o ţintă care se află la o distanţă dată, dacă
ţinta se află deasupra orizontalei? Răspunsul nu este
probabil intuitiv, dar este intuitiv faptul că unghiul
trebuie micşorat pentru o ţintă aflată sub orizontală şi,
de aceea, viteza de creştere a lui cp în raport cu unghiul
de ochire a trebuie considerată pozitivă şi, deducem o
creştere şi pentru unghiul cp. Pentru distanţe medii q,
tinde spre O, dacă a tinde către~, astfel încît creşterea
2
iniţială q, devine mai tîrziu o descreştere. ln concluzie
se poate presupune că o bună aproximaţie va fi constanta
q, dacă a este suficient de mic şi pozitiv*, aceasta se nu-
meşte „principiul rigidităţii traiectoriei".
Trăgătorul profesionist crede că q, trebuie să crească,
dacă ţinta se află deasupra orizontalei; el are dreptate,
deoarece corecţia, care duce în. cele din urmă la micşo­
rarea lui q,, este, în apropierea orizontalei, de ordinul doi
de micime.
ln vid înălţimea H a unei traiectorii cu ţintă orizontală
'}ste .! g T 2 (~ 4 T2), unde T este timpul de zbor. Aceasta
8
• Această aproximaţie este îmbunătăţită dacă se t-ine seama de
faptul că densitatea descreşte ln păturile superioare ale atmosferei.
Detaliile stnt uşor de stabilit pentru traiectorii tn vid ; comportarea
relatir1tJ a unei traiectorii reale este aproape aceeaşi (şi, in orice caz,
ea tinde către comportarea 1n vid, dacă cp ➔ O).

57
-este o -aproximaţie foarte bună pentru toate tipurile de
arme de foc şi toate unghiurile de tragere (chiar pentru
traiectoriile verticale).
Să presupunem că acceptăm aceste două principii
ca fiind absolute in loc de a fi aproximative. Atunci,
printr-un raţionament deosebit de ingenios se poate ajunge
la poziţia virfului unei traiectorii, fiind dată numai ta-
bela de tragere. Tabela de tragere dă de fapt pe oricare
două din R (raza de bătaie), cp {unghiul de tragere), T
(timpul de zbor, iar in locul lui şi H = 4T2) ca funcţie
de cea de-a treia. ln fig. 16, pentru un cp dat, avem
0 + « = cp, r = R{0), H = 4T2, sin «x = H ,
r
de unde
R{0)sin {cp - 0) = 4T2{cp),
şi rădăcina 8( cp) poate fi găsită cu aproximaţie prin în-
cercări, deci şi « şi ON. •
· Am venit in contact cu această problemă in urmă­
toarele împrejurări. lntr-o noapte cu puţin înainte de-a
mă duce la Oficiul de balistică (prin decembrie 1915)
eram ofiţer de serviciu pe un poligon de tragere, unde
erau mai mulţi ofiţeri superiori {care însă nu erau spe-
cialişti 1n domeniul balisticii). Pe masa din camera de
gardă se găsea o foaie de hirtie cu desenul din fig. 16
şi cu toate indicaţiile din care se putea vedea uşor despre
ce era vorba. Du-
pă o zi sau două
V m-a chemat un

AP:I~
colonel şi m-a
întrebat dacă nu
cunosc o metodă
pentru aflarea
O R N vîrfulu.i V. I-am
Fig. 16 expus cu toată
seriozitatea raţi-
onamentul citat
mai sus şi, deoarece acesta a fost probabil nou pentru
dinsul, mi s-a părut amuzant să nu mai adaug nimic.
(Niciodată n-am aflat de unde a apărut acest desen.)

sa
 § 18. Rachete. Traiectoria unei particule supuse forţev.
de gravitaţie şi unei forţe constante este o veche jucări~
a dinamicii punctelor. Teoretic, traiectoria nu poat~
porni din starea de repaus decît vertical (cu o pornir~
neverticală, curbura iniţială este infinită). Care curbe-·
au (a) forme elegante, (b) ecuaţii elegante? Traiectoria-
unei bombe are aproximativ ecuaţia
e-1 = k cos x.
Am ascultat povestea unui ofiţer despre bătălia din·.
insulele Falkland (la începutul războiului din anul 1914)·
la care luase parte. Vapoarele germane au fost distruse·
Ia o rază de bătaie. maximă, dar pentru aceasta a fost-
nevoie de mult timp şi salvele cădeau mereu la 100 de-;
iarzi spre stinga. Efectul rotaţiei Pămîntului, analog cu.
cel al „derivei", era luat în consideraţie în construcţia­
armelor de foe. Aceasta presupunea însă înţelegerea tacită.
că bătăliile navale vor avea loc în jurul latitudinii 50°N.
Corecţia dublă pentru 50°S şi raza de bătaie maximă­
este de ordinul a 100 de iarzi.
* § 19. Să presupunem că un punct material este:
proiectat vertical în jos într-un mediu a cărui densitate-
p creşte cu adincimea y, ca 1 /(1 - "J...y), şi a cărui rezistenţă.
variază, ca pf'2, astfel incit micşorarea vitezei datorită.
rezistenţei aerului este egală cu (LCJ2 /(1 - ).y). Dacă.
tJ. = "J..., atunci, oricare ar fi viteza iniţială, mişcarea este-
armonică (cit timp durează, punctul minim al traiectoriei.
se află în locul unde densitatea devine infinită). Diversele-,
încercări pe care le-am făcut pentru a supune acest re-·
zultat unor cercetări atente n-au reuşit. Am sperat să.
atrag critica „nerealităţii", la care există următoarea..
replică. ln 1917-1918, s-a cerut să se întocmească„
pentru prima dată şi repede, o tabelă de tragere pentru.
un tun aflat într-un avion care zbura la o înălţime dată„
şi din care trebuia să se tragă în toate direcţiile. Exista
o metodă de calcul, bazată pe folosirea traiectoriilor
vertical în sus şi în jos. S-a constatat că valorile lL şi Â
puteau fi socotite, . cu o aproximaţie destul de exactă,
egale (şi p = (1 - i,.y)- 1 era de asemenea o aproximaţie·
suficient de exactă pentru legea densităţii. Traiectoria.:.

59'
verticală în jos poate să fie deci citită dintr-o tabelă de
sinusuri, iar tabela de tragere a fost făcută de fapt în
acest mod (în circa 2 /3 din timpul necesar pentru întoc-
mirea ei prin altă metodă).
ţ 20. Nu neg că exemplul citat mai sus nu prezintă
un interes prea mare; iată unul mai interesant. Pentru
·orice „proprietate" a unei traiectorii într-o atmosferă
~u densitate variabilă, de exemplu, proprietatea de-a
avea bătaia R pentru un unghi de tragere dat cp (şi o
.,,armă de foc"* fixă), există o „atmosferă omogenă echi-
valentă" (in care pentru cp dat, R este acelaşi ca in at-
mosfera reală; atmosfera echivalentă variază o dată
cu cp); ea se caracterizează printr-un astfel de număr
-c > 1, incit densitatea constantă echivalentă. fiind egală
-cu densitatea reală la înălţimea eh, unde h este cea mai
mare înălţime a traiectoriei (săgeata traiectoriei). Reiese
-că în orice problemă de acest fel atunci cînd lungimea
traiectoriei tinde spre O, c să fie un scalar, independent
de legea de rezistenţă şi de viteza de variaţie a densităţii.
ln particular, pentru proprietatea de a avea pe R dat,
valoarea limită a lui c = ..! . (c variază de la o problemă
5
la alta şi este, de exemplu,! pentru „timpul de zbor cu
5
cp dat". Pentru a stabili aceste rezultate din primele
principii sint necesare calcule puţin cam dificile, care
insă pot fi oarecum simplificate folosind faptul că limita
trebuie să fie un scalar.) lntrucît „înălţimea medie",
in orice sens obişnuit al acestui cuvînt, este egală cu ! h
3
rezultatele formulate sint destul de subtile (Oficiul de
:balistică n-a vrut să creadă toate acestea pînă nu s-a
·făcut o experienţă numerică, după care a căpătat incre-
.dere în orice rezultat prevăzut de teorie).
Dacă ceva poate fi considerat in'uitiv de clar, acesta
-este faptul că, pentru nici o „proprietate, c nu poate fi
1n afara intervalului (0,1): cum va reacţiona cititorul
la cazurile extreme c = O sau c = 1?
* O „armă de foc" este o pereche de constante ordonată (C. V.)•

..60
 De fapt există un caz foarte simplu (şi practic impor-
tant) în care c = O: problema este „timpul de zbor pe
un plan înclinat dat, cu unghiul de tragere dat".
Deoarece înălţimea h este
aici numai de primul ordin
de micime (în traiectoria ori-
zontală ea este de ordinul al
doilea), calculele sînt mai
simple. Dacă folosim faptul
că c este independent de le-
gea de rezistenţă şi de viteza
de variatie a densităţii (în Fig. 17
orice caz,' paradoxul nu este
mai puţin pregnant în acest caz-limită) putem simplifio3i
precum urmează: cu forţa de gravitaţie şi viteza iniţială_
normalizată la 1, pu1 em presupune că întîrzierea va avea,_
forma µ(1-Â.y) v, undeµ este mic. Fie cp unghiul de tra„
gere, iar a unghiul planului înclinat (fig. 17). Traiectori~_
reală este soluţia sistemului de ecuaţii.
x= -µ(1-Â.y)x, y= -1-µ(1-Â.y)y,
cu valorile iniţiale x0 = cos (cp+a), ilo = sin (cp+a).
Timpul -r la care y = x tga trebuie să fie egalat cu_
timpul corespunzător pentru Â. = O şi µ' = (1- eh) µ îrţ_
loc de µ. Dacă vom lua limita cînd cp (sau -r) şi µ tind
spre zero (nu este necesar oa Â.-0); rezultă, printre altele,.
că putem ignora toţi termenii care conţin pe µ 2 • Atunci„
aproximativ
ă;" = Â.µxiJ, x<4 > = - Â.µx, z(S) = 0;
1i = µ(1-Â.y) + Â.µy2, y(4) = -Â.µy +
+
2Â.µ.yy =·-3Â.µy, y<5> = o.
La momentul -r, puntnd y = cos (<p + ex), a= sin (<p + ex),.
avem
ytg oe = -
x/y
y 4
= ~ y~n> ...:_
1 n!
-n I I:;
4

1
x'") -n
.JL ...::_
y n!
=
= {o- - f (1 + µa) -r + ¾(Aµa 2
+ µ) -r3 - ~ Aµar} / { 1 ~-
1 1
- - "'t' + -Â.µa-r2- -1 A"-r3 } = a- -21 T -
1
-u~+O{-r'}
2 r 6 24 r 12r '·

, ·~
ceare se obţine
prin· calcul direct, neţinînd seamă de:µ. 2 :
observăm că nu există nici un termen în -r3• ·
Membrul drept trebuie să fie egal cu
1 1
"- 2 -r - 12 µ{1- ca-r)-r2 + O(-r4),
.de unde
c = O(-r) şi, la limită, c = O.*
VI
Dilema teoriei probabilităţilor

Există o mulţime impresionantă de teoreme al-,

teoriei probabilităţilor şi nimănui nu-i trece prin gind
să se-ndoiască de aplicabilitatea lor in practică. Dacă, de·
exemplu, o carte de joc este trasă, la intîmplare, de
1 300 de ori, dintr-un pachet de cărţi obişnuit, am fi
surprinşi dacă printre cărtile scoase numărul aşilor ar
fi mult diferit de 100: noi· credem tn afirmaţii mai rafi-
nate astfel, de exemplu, că există şanse egale pentru
apariţia unui număr de aşi intre 94 şi 106, şi pentru apa-
riţia unui număr de aşi mai mic decît 94 şi mai mare
declt :1.06, sau, de exemplu, că probabilitatea apariţiei
unui număr de aşi mai mie decit 50 sau mai mare decit
:1.50, este mai mică decit 10-6 • Pentru a evita o eventuală
neînţelegere, voi începe cu o anumită distincţie. ,,Proba-
bilitatea a de fi scos un as este de .!. ; probabilitatea de
13
1 2

13 -
a f1. scos un as· de doua.. ori. consecut·1v est e ( ) "

astfel de afirmaţii, ca şi cea mai mare parte din afirma-

ţiile „teoriei probabilităţii" cu care ne inttlnim in
manualele de algebră sint efectiv matematică pură;
principiile fundamentale referitoare la „probabilităţile
egale' stnt autonome, iar problema se reduce numai
la „permutări şi combinări". De această latură a teoriei
probabilităţii nu ne vom ocupa.
Afirmaţiile mai vechi sînt foarte diferite; în privinţa
lumii reale ele afirmă că cutare eveniment se va întlmpla
cu cutare grad de probabilitate; aceste afirmaţii sînt în-
ţelese în sensul obişnuit şi nu înseamnă, de exemplu,

63
-că,
din cele 52 1300 moduri de-a trage 1300 de cărţi,
o anumită proporţie ( aproximativ : ) va conţine intre
94 şi 106 aşi. Problema care se pune acum este aceea a
fundamentelor acestei discipline.
Matematica (prin care voi înţelege matematica pură)
nu este nemijlocit legată de lumea reală; dacă teoria
probabilităţilor se ocupă de lumea reală, ea conţine
totuşi elemente dinafara matematicii; înţelesul de „pro-
babilitate" trebuie să aibă legătură cu lumea reală şi
trebuie să fie una sau mai multe propoziţii „primitive"
referitoare la lumea reală, de la care putem apoi continua
deductiv (adică prin raţionamente matematice). Vom
presupune (aşa cum ne este permis, prin concentrarea
mai multor propoziţii primitive) că există numai o singură
propoziţie primitivă, ,,axioma probabilităţii", pe care
o vom numi pe scurt A. Deşi ea trebuie să fie adevărată,
prin natura problemei, A nu poate avea o demonstraţie
deductivă, pentru simplul motiv că se ref eră la lumea
reală (alte moduri de „justificare" vor fi considerate
mai tirziu).
· Există două şcoli. Una din ele, pe care o voi numi
matematică, rămine înăuntrul matematicii, cu rezultate
pe care le voi considera mai tirziu. Vom începe cu cea-
laltă şcoală, pe care o voi numi filozofică. Aceasta abor-
dează direct problema probabilităţii „reale"; care tre-
buie să fie axioma A şi înţelesul „probabilităţii" şi cum
o putem justifica pe A? Va fi instructiv să considerăm
încercarea numită „teoria frecvenţei". Este natural să
credem că dacă (cu rezervele fireşti) un act, ca arun-
carea unui zar, este repetat de n ori, frecvenţa lui 6 va
tinde, cu certitudine, spre o limită, să zicem p, cînd n ~oo.
(S-au făcut încercări să se idealizeze limita în sens oare-
cum Pickwickian - ,,limită", între ghilimele.) Dar fie
că avem tn vedere limita obişnuită, fie alta, problema
care se pune este să se explice cum se comportă „limita"
şi nimic mai mult. Nu justificăm o noţiune nelegitimă
prin punerea ei între ghilimele. Dacă luăm această
axiomă drept „A", putem în orice caz să lămurim rapid
cealaltă problemă, aceea a înţelesului probabilităţii; c
definim pentru un eveniment dat prin numărul p. ln rest

64
însă, acest A nu ne duce nicăieri. Să presupunem că
aruncăm zarul de 1 OOO de ori, şi vrem să ştim la ce ne
putem aştepta. Este 1 OOO destul de mare pentru ca con-
vergenţ~ să fi început, şi pînă unde anume? A nu ne
spune nimic. Trebuie deci să-i adăugăm lui A ceva re-
feritor la viteza convergenţei. Totuşi nici un A nu poate
afirma cu certitudine ceva în privinţa unui număr con-
cret n de aruncări, ca, de exemplu, că „frecvenţa apari-
ţiei lui 6 va fi sigur cuprinsă între p ± e, pentru n su-
ficient de mari (mărimea n depinde de e)". Se poate afirma
numai că „frecvenţa va fi între p ± e cu cel puţin cutare
probabilitate ( care depinde de e şi n0 ) ori de cite ori
n>no".
Cercul vicios este evident. Nu numai că n-am reuşit
să justificăm vreun A ca ipoteză de lucru, dar nici n-am
reuşit să enunţăm un A de care să ne putem folosi ulte-
rior considerîndu-1 exact. Opinia generală este că teoria
frecvenţei nu poate fi pusă la baza noţiunii de probabi-
litate. Dar, oricare ar fi teoria pe care am formula-o,
este clar că cercul vicios este foarte adînc: certitudinea
fiind imposibilă, oricare ar fi afirmaţia făcută de A,
ea nu poate fi enunţată decît în termeni de „probabili-
tate". Sîntem ispitiţi să comitem imprudenţa de a spune
că problema este insolubilă (după concepţiile noastre
curente). S-au făcut încercări mai subtile decît teoria
frecvenţei, dar ele au dat greş din aceeaşi cauză.·
Am spus mai sus că propoziţia A este inerent nede-
monstrabilă deductiv. De asemenea, ea nu este demon-
strabilă nici inductiv. Dacă unele considerente in-·
ductive sînt aduse „în sprijinul" lui A, atunci este sufi-
cient să ne întrebăm, de ce pledează ele în favoarea lui
A (adică dă probabilitatea lui A). Fundamentarea unei
propoziţii (ca opusă unei axiome) nu poate fi dată
decit în termenii unei propoziţii sau unei axiome
cunoscute, prima propoziţie poate deci să se bazeze
numai pe axiome. Dar orice răspuns la întrebarea „de
ce", pusă mai sus, este o „primă" propoziţie; în acelaşi
timp singura axiomă la oare ne putem referi, este însăşi
A (sau o parte a ei)- şi tocmai pe acest A încercăm
să-l justificăm. Ne rezumăm la atit, pentru şcoala filo-
zofică.

65
 Şcoala matematică dezvoltă teoria unui univers de
,,evenimente" ideale E şi o funcţie p{E), care are ca ar-
gumente evenimentele E. S-au stabilit postulate * re-
feritoare la evenimentele E şi funcţia p; spre deosebire
de o axiomă A, acestea nu sint adevărate sau false {sau
chiar cu sens), dar sint ·strict echivalente cu „axiomele"
geometriei moderne. Dezvoltarea consecinţelor logice
din aceste postulate este o ramură a matematicii „pure",
deşi postulatele au, desigur, drept scop să constituie un
,,model" al teoriei in general admise a probabilităţii.
ln multe privinţe, acesta este foarte util: postulatele
sint astfel alese, incit să formeze un sistem minim care
asigură construirea modelului teoriei şi orice discuţie
filozofică se poate limita la ele. Unele din părţile mai
îndepărtate ale teoriei obişnuite {de exemplu, probabi-
litatea cauzelor sau ipotezelor ) sint discutabile din punct
de vedere filozofic; ele pot fi izolate în model, printr-o
separare corespunzătoare a postulatelor. Nu putem ana-
liza influenţa pur metodică a acestui procedeu asupra
teoriei obişnuite: acesta este un rezultat obişnuit în mate-
matică, de „axiomatizare" a unui subiect. {De altfel,
abordarea cea mai firească sub aspect metodic este de
a opera cu „mulţimi aditive" foarte generale. Ca urmare
cititorul va constata curînd că este necesar să cunoască
teoria integralei lui Lebesgue. Adesea este foarte surprins
de acest lucru, dar este o cerinţă absolut firească.)
In încheiere, ajungem, totuşi, la relaţia dintre teoria
conceptuală şi lumea reală, sau probabilitatea „reală".
Un adept al şcolii matematice, dacă este consecvent,
nu-şi ia răspunderea în privinţa aplicaţiilor. Celui ce are
nevoie de ele, i-ar spune că sistemul ideal se desfăşoară
paralel cu teoria uzuală: ,,Dacă aceasta este ceea ce do-
riţi, încercaţi-o: nu este treaba mea să justific aplicarea
sistemului; acest lucru nu poate fi făcut decit filozo-
find; eu sint însă matematician". In practică el poate
spune „încercaţi acest lucru; dacă se realizează, obţineţi
o justificare". Dar atunci el nu face numai filozofie;
el comite eroarea caracteristică. Experienţa inductivă
că sistemul funcţionează nu înseamnă evidenţă.
• Acestea stnt numite tn general „axiome•. dar eu folosesc demi-
mirea naxiomtM ln alt sens.

66
VII
De la ultima teoremă a lui Fermat
la abolirea pedepsei capitale*

Constatarea ci matematica puri poate duce la con-

cluzii nebănuite şi poate influenţa chiar viaţa cotidiani
este o banalitate. Ar putea exista o înlinţuire de idei,
ca aceea pe care o sugereazi titlul? Cu unele concesii
mutuale, cred ci da; propun să ne închipuim uşoare
modificări într-unul sau două puncte esenţiale, în cursul
istoriei matematicii. Amatorul ar trebui, poate, să fie
prevenit că aceasti tezi necesiti un anumit timp ca
să-şi croiască drum, dar evoluţia ei pe acest drum este
indiscutabilă; sper că el poate fi convins să zihoveasoă
la prima parte a expunerii (oare, din întîmplare, cuprinde
idei de mare importanţă matematică).
Teoria numerelor este expusi în mod deosebit acu-
zaţiei ci unele din problemele ei sînt chestiuni care nu
trebuie puse. Personal nu cred ci pericolul este serios ;
ca urmare a unei gîndiri concentrate în decU?Sul unui
interval de timp raţional, fie că apar idei şi metode
noi şi interesante, fie ci problema trebuie pur şi
simplu abandonată. ,,Numerele perfecte" n-au produs
ou siguranţă niciodati ceva bun, dar nici ceva dăunător.
Ultima teoremă a lui Fermat este un caz provocator;
ea are toate semnele exterioare ale unei „chestiuni ne-
potrivite" (şi· este o teoremi negativă); iar studiul ei,
• Conţinutul esenţial al acestui articol a fost expus 1n prelegerea
pe care am ţinut-o la Llverpool, tn anul. 1929. Ultima teoremă a lui
Fermat afirmă că pentru un număr tntreg n > 2, ecuaţia r' + yn e1

= z" nu are soluţll tn numere tntregi ~, y, :z, diferite de O. Este suficient

să se rezolve problema 1n cazul special tn care n este un numlr prim p.
Teorema este tncă nedemonstrati.

67
după cum ştim, a condus la importanta concepţie ma-
tematică a „idealelor". Aceasta este prima verigă in
lanţul meu de idei. ·
Studiul intens al ultimei teoreme a lui Fermat a arătat
imediat că pentru a o pătrunde mai adînc este necesară
generaUzarea ei*; x, y, z din „imposibila" egalitate xP +
+ yP = zP au fost generalizate de la numere întregi
ordinare la numere întregi din „cîmpul" · ecuaţiei ~P +
+ 1 = O. Dacă r,. este o rădăcină (diferită de -1) a aces-
tei ecuaţii, atunci prin numere întregi ale cî;mpului în-
ţelegem (în formularea suficientă pentru scopurile noas.;
tre) toate numerele de forma m0 +m1r1.+ ... +mP-2 ocP-2 ,
unde coeficienţii m0 , m1 , ••• , mp_ 2 sînt numere în-
tregi „ordinare" (pozitive sau negative). Ideea divizi-
bilităţii unui număr întreg a .din cîmpul de inai sus prin-
tr-un alt număr b din cîmp este destul de simplă; a este
divizibil cu b, dacă a= bc, unde c este un număr întreg
din cîmp. Pe de altă parte, un număr prim din cîmp
este un număr întreg din cîmp, care nu are nici un di-·
vizor „propriu", adică este divizibil numai cu el însuşi
şi cu „unităţile" cîmpului (generalizările lui „1"; · ele
divid toate numerele întregi ale cîmpului). Orice număr
întreg (din cîmp) poate fi descompus în „factori" primi.
Dar acum o nouă situaţie apare în cîmpurile (foarte multe)
ale unor anumite numere p ; descompunerea în factori
primi nu este (pentru numerele întregi ordinare ea este
întotdeauna unică) întotdeauna unică. ,,Idealele" sînt
necesare pentru restabilirea unicităţii descompunerii in
fac~ori primi **.
Astfel de entităţi noi, ca idealele, se introduc de obi-
cei întii prin „postulare" şi abia mai tîrziu sînt aşezate
pe o bază riguroasă prin „construcţia" unei entităţi
care se comportă cum dorim ***. Calea cea mai simplă
pentru noi este să dăm dintr-o dată construcţia lui De-

• Şi, prin urmare, să rezolvăm, după toate aparenţele, o problemă

mai dificilă.
•• Pentru numerele tntregi ale cimpului orice ecuaţie algebrică
ao + a1C + ... + ancn = o, unde coeficienţii ao, a1, ... , an slnt nu-
mere tntregl ordinare.
••• Alte exemple: numere complexe, puncte la infinit, geometria
neeuclidiană.

68
dekind şi să continuăm pornind de la ea. Fie cx, ~ ,... , x
o mulţime finită oarecare de numere întregi din cîmp;
să considerăm clasa tuturor numerelor (ele sînt numere
întregi ale cîmpului) de forma mcx + ... + kx, unde
m, ... , k sînt numere întregi ordinare; fiecare număr
din clasă este „numărat numai o singură dată" (dacă
există suprapunere). Clasa care este determinată complet
de mulţimea cx, ... , x, este indicată prin (ex, ••• , x) şi este
denumită ideal. Să ne întoarcem acum la cîmpul nume-
relor întregi ordinare şi să vedem ce devine un ideal
în acest caz particular. Numerele întregi ordinare cx, ... , x
au „cel mai mare divizor comun" d (şi acest fapt con-
stituie baza „descompunerii unice în factori primi" -
Euclid îşi construieşte demonstraţia pornind de la acest
fapt; de aceea demonstraţia lui este o demonstraţie
„justă", deşi manualele dau adesea alta). Clasa numerelor
nrx. + ... + kx, atunci cînd nu se ţine seamă de supra-
punerea frecventă, este evident identică cu clasa nu-
merelor nd (n parcurge toate numerele întregi ordinare);
idealul (ex, ••• , x) este identic cu idealul (d). Un ideal
(a:, ••• , x) din cîmpul general, care este de forma (a:), unde
cx este un număr întreg al cîmpului, se numeşte un ide-
al principal; cîmpul numerelor întregi ordinare are,
deci, proprietatea că toate idealele sale sînt principale.
Să presupunem acum că a, b sînt numere întregi ordinare
şi că b divide pe a, de exemplu, fie a = 6, b = 3. Atunci
(a) este clasa tuturor multiplilor lui 6, (b) clasa tuturor
multiplilor lui 3, şi clasa (a) este cuprinsă în clasa (b ).
Reciproc, clasa (a) poate fi cuprinsă în clasa (b) numai
dacă a este divizibil cu b. Deci, afirmaţiile „b divide pe
a" şi ,,(a) este cuprins în (b)" sînt echivalente. Dar, mul-
ţimea elementelor (a) corespunde ou mulţimea elementelor
a (fără paranteză): putem lua idealele (a) ca elemente
iniţiale în locul numerelor întregi a, şi prin „b divide pe
a" să înţelegem ,,(a) este cuprins în (b)". Teoria ele-
mentelor puse între paranteze se desfăşoară paralel
cu aceea a elementelor fără paranteze şi este doar o „tra-
ducere" a ultimei. Să ne întoarcem la cîmpul general.
Numărul întreg este înlocuit cu (a:) , dar nu toate idealele
sînt principale; mulţimea tuturor idealelor este luată
ca material iniţial, iar divizibilitaţea unui ideal cu un

69_
al doilea (noţiune nedefinită pină acuma) este înţeleasă
tn sensul că primul ideal (ca clasl) este cuprins in al do•
ilea. Sl presupunem acum, desemntnd idealele cu litere
aldine, că a, ... , k este o mulţime finită de ideale. Există c.
atunci un ideal d a cărui clasă cuprinde pe fiecare din
clasele lui a, ... , k şi care este cel mai mic de acest fel*:
d joacă rolul de „cel mai mare divizor comun" al lui
a, ... , k. După ~ceasta ajungem fără dificultate· (aproape
ca şi 1n cazul „obişnuit") la propoziţia fundamentală că
orice ideal poate fi descompus 1n mod unic 1n produs
de „ideale prime". Deoarece această teorie „se reduce"
la teoria ,, obişnuită", în cazul particular al numerelor
întregi, ,,ordinare", ea este o generalizare autentică a
acestuia din urmă şi se poate spune pe bună dreptate
că „restabileşte" unicitatea descompunerii 1n factori
primi.
Nu pot scăpa de. sentimentul că întii „ar fi trebuit" să
fi fost create idealele şi pornind de la ele să se ajungă
la celebra definiţie a „numerelor reale" prin „tăietura
Dedekind". Deşi această posibilitate era aproape de
realizare, desfăşurarea reală a evenimentelor a fost alta**.
Vom presupune, totuşi, istoria oarecum altfel dec1t a
fost 1n realitate.
ln definiţia tăieturii Dedekind toate numerele raţio•
nale se 1mpart în două clase, L şi R***, fiecare element al
lui L fiind la stinga (adică mai mic decit) fiecărui ele•
mental lui R {şi pentru a preciza, L n-are element maxim,
iar R poate să aibă sau să nu aibă un cel mai mic ele-
• Dacă a = (ot1, ~ 1, ••• , x 1), ••• , k = (otn, ~n, ·••• , Xn), atunci d =
a::::s (1X1, ... , Y-1, ••• , IXn, ••• , Y.n).
•• Publicarea a fost mai mult sau mai puţin concemitentă (şi
ultima idee a fost disponibilă pentru . revizuirea ideii dinainte), dar
ideea „tăieturi", publicatA tn anul 1872 (Was sind und was sollen die
Zahlen 'l ), s-a născut din anul 1858.
••• Notaţiile L şi R (left - sttnga, right - dreapta. - N.R.), pentru
care o generaţie de studenţi este recunoscătoare, au fost introduse de
mine. ln prima ediţie a lucrării, Pure Mathematics, clasele erau notate
prin T şi U. Ediţiile ulterioare conţin multe referiri la mine, dar clnd
l-am făcut aluzie lui Hardy că ar trebui să releve şi meritul meu (ceea
ce nu s-a făcut), el a refuzat pe motivul că menţionarea unui lucru
atlt de minor ar fi o insultă la adresa mea. (Acesta este un pretext
cunoscut al tuturor opresorilor: ceea ce doreşte victima nu este ln
mteresul ei.)

70
 ment). Totalitatea „tăieturilor posibile în mulţimea nu-
merelor raţionale" reprezintă o mulţime de elemente cu
proprietăţile fe care am vrea. să le aibă continuu! ,,nu-
... merelor reale ', iar numerele reale devin fundamentate
aşa cum trebuie.
Ce se-nţelege exact prin „tăietură" (Schnitt)?
După definiţia idealului ca o clasă ar părea natural
(aproape inevitabil) să definim numărul real ca fiind
clasa L (s-ar putea, desigur, s-o definim şi ca fiind clasa R).
Astfel, numlrul real V2 este clasa numerelor raţionale r
compusă din toate numerele negative, împreună cu
cele nenegative care satisfac relaţia r 2 < 2. Este
raţional să considerăm acest pas ca sigur şi prin
definiţia lui Dedekind să înţelegem definiţia prin clase.
Împrejurările reale au fost destul de ciudate. Pentru
Dedekind, Schnitt era actul de secţionare, nu lucrul
secţionat; el „postulează" că „numărul real" face sec-
ţionarea, dar nu se poate împăca complet cu aceasta
(studentul modern se împacă uşor cu clasa). După cum
spune Bertrand Russell, metoda postulării are multe
avantaje, care sint de acelaşi fel cu acelea pe care le are
un furt faţă de munca cinstită. Intre altele, din punct
de vedere pur lingvistic, cuvintele Schnitt şi „tăietură"
stnt ambigue şi pot avea înţelesul fie de act de secţionare,
fie de lucru secţionat: este un caz în care o interpretare
lingvistică greşită ar fi putut să reprezinte un progres
şţiinţific.
Definiţiile prin „clasă" (ideal şi număr real) nu se
inttlneso in ştiinţă de aproximativ din anul 350 t.e.n.
Definiţia lui Eudoxus (cartea a cincea a lui Euclid) a
fracţiei egale (de numere incomensurabile) este foarte
apropiată de tăietura lui Dedekind (egalitatea lui Eudoxus
Intre a : b şi c : d corespund fiecare uneia şi aceleiaşi clase
a numerelor raţionale m /n; cele două fracţii vor fi egale
dacă clasa numerelor raţionale m /n pentru care ma < nb
este identică clasei m /n pentru care mc < nd).
Să ne întoarcem acum la altă problemă: ce se înţelege
printr-o „funcţie" ? Voi face o digresiune (avind în vedere
un anumit scop), şi voi da, tn interesul începătorilor
ctteva extrase din cartea Theory of Functions of a Com~

71
plex Variable de Forsyth, cu intenţia de a facilita lu-
crurile pentru începător. (Lucrarea era depăşită încă·
din anul 1893 cînd abia a fost scrisă; generaţiei mele
însă i-a fost dat adesea să intîlnească astfel de situaţii. "-
Faptul că „regularitatea" unei funcţii de o variabilă
complexă a - fost explicată în acelaşi timp agravează
numai coşmarul general, dar n-aş vrea să-l lipsesc pe
cititor de o delectare intelectuală. Dacă cititorul va
simţi că nu mai e în stare să continue lectura, atunci
să ştie că citatul se termină la p. 74, rindul 16.)
„Toate operaţiile obişnuite efectuate cu o variabilă
complexă conduc, după cum s-a remarcat, Ia alte varia-
bile complexe; şi orice cantitate definită, obţinută în
acest mod prin operaţii cu z, este în mod necesar o func-
ţie de z.
Dacă însă o variabilă complexă w este dată ca o func-
ţie complexă de x şi y, fără vreo indicare a sursei ei,
problema dacă w este sau nu o funcţie de z necesită luarea
în considerare a ideii generale de funcţionalitate.
Este convenabil să postulăm u + iP ca o formă a va-
riabilei complexe, unde u şi " sint reale. Deoarece w
este iniţial cu variaţie nelimitată, putem considera can-
tităţile u şi " ca independente şi, deci, ca funcţii de :,;
şi y - elementele care intră în z. Expresii mai explicite
pentru aceste funcţii nu s-au stabilit însă şi nici nu s-au
presupus.
Ideea de funcţionalitate a apărut pentru prima dată
în legătură cu funcţii de variabile reale, şi atunci ea a fost
echivalentă cu ideea de dependenţă. Astfel, dacă valoarea
lui X depinde de aceea a lui :,; şi nu depinde de nici o
altă mărime variabilă, se obişnuieşte să se considere X
ca o funcţie de a; ; şi, de obicei, se subînţelege că X este
derivat din a:, printr-o serie de operaţii.
O cunoaştere amănunţită a lui z determină în mod
·unic pe x şi y ; deci valorile lui u şi " pot fi considerate
drept cunoscute, prin urmare, şi w va fi _cunoscută.
Astfel, valoarea lui w este dependentă. de aceea a lui
z şi este independentă de valorile variabilelor care n-au
legătură cu z; deci, avind în vedere noţiunea de funcţio­
nalitate amintită mai sus, putem spune acum că w este
o funcţie de z.

72
. De aceea, este logic s-o considerăm ca o funcţie com~
plexă de cele două variabile independente din care este
constituit z; şi deci sîntem conduşi pur şi simplu să le
considerăm ca funcţii de două variabile reale independente
(eventual) cu coeficienţi imaginari.
Ambele aceste aspecte ale dependenţei lui w de z cer
ca z să fie considerat ca o cantitate compusă, cuprinzind
două variabile independente, care pot fi separate una
de alta. Totuşi scopul nostru este să privim pe z ca fiind·
forma cea mai generală a variabilei algebrice, şi deci
ca pe o entitate nedecompozabilă. Intrucît această con-
diţie preliminară referitoare la z nu este satisfăcută,
nici unul din aspectele indicate nu poate fi adoptat.
Să presupunem că w este considerat ca o funcţie de
z în sensul că ea poate fi construită cu ajutorul unor
anumite operaţii asupra lui z considerat ca o mărime
nedecompozabilă şi că ·u şi " rezultă după îndeplinirea
tuturor acestor operaţii prin separarea părţilor reale
şi imaginare, înlocuindu-se z cu w + iy. Astfel se pre-
supune că o serie de operaţii este suficientă pentru con-
strucţia simultană a lui u şi c,, în loc de o serie pentru u
şi altă serie pentru " ca în cazul general al unei funcţii
complexe (vezi mai sus). Dacă această presupunere
este justificată prin faptul că aceste două metode de
construcţie diferite duc la aceeaşi formă a funcţiei, de
aici rezultă că ambele serii de operaţii care duc, în
cazul general, la u şi " trebuie să fie echivalente cu acea
serie unică care duce dintr-o dată şi la u, şi la "; adică
u şi c, ca funcţii de w şi y trebuie să aibă forme funcţionale
înrudite:

âw 1 ow drv
(1) -=--=-
âx i oy dy

(2)
ov- -ou, -ou- -av-
- -âx au ax oy
Acestea sînt relaţii necesare... şi suficiente... între
formele funcţionale ale Jui u şi "·
73
 Determinarea precedentă a condiţiilor necesare şi
suficiente ale dependenţei funcţionale se bazează pe exis-
tenţa unei forme funcţionale; şi totuşi această formă
nu este esenţială, deoarece, după cum s-a spus, ea dispare
din ecuaţiile de condiţie. Postularea existenţei unei
astfel de forme este echivalentă cu presupunerea
că valoarea funcţiei poate fi calculată numeric pentru
fiecare valoare particulară a variabilei independente,
deşi formularea evidentă a acestei presupuneri a dispă­
rut, 1n cazul de faţă, din ctmpul nostru de vedere. Expe-
rienţa ou funcţiile de variabile reale arată că de cele mai
multe ori este mai convenabil să se folosească proprie-
tăţile lor decit să se cunoască valorile lor numerice. Aceas-
ta se confirmă, de asemenea, de cele spuse mai sus.
Condiţiile esenţiale ale dependenţei funcţionale stnt
ecuaţiile (1),, ... "
In prezent, desigur, o funcţie y = y(x) înseamnă că
există o clasă de „argumente" x, şi că fiecărui xi se aso-
ciază o v:aloare şi numai• una a lui y. După cîteva expli-
caţii banale (sau nici una?) putem îndrăzni să spunem
că o funcţie este o simplă clasă C de perechi (x, y) (ordinea
dinăuntrul parantezelor fiind importantă) supusă (doar)
condiţiei ca x-urile din perechi diferite să fie diferiţi
(iar afirmaţia „x se află 1n relaţia R, faţă de y" repre-
zintă pur şi simplu o clasă oare poate fi orice clasă de
perechi ordonate). In prezent, tn afară de aceasta, z
pot fi orice fel de elemente, tot astfel oa şi y ( de exem•
plu, clase sau propoziţii). Dacă c,rem să considerăm funcţii
care „se comportă bine" de exemplu, funcţii continue
de o variabilă reală, sau funcţia f(z) a lui Forsyth, atunci
definim ce se înţelege prin continuă ş.a.m.d. (pentru
funcţia lui Forsyth vor fi necesare două rlnduri) şi con-
siderăm clasa unor astfel de funcţii. Asta este totul.
Această claritate este acum de la sine înţeleasă, dar
ea lnlocuieşte o obscuritate adtncă *. Pasul principal a
fost făcut de Dirichlet 1n 1.837 (pentru funcţiile de o va- ·
riabilă reală, unde clasa argumentelor este format~ din
citeva sau din toate numerele reale, iar clasa valorilor·

• Dificultatea era, desigur, ideea fixă cA valoarea unei funcţii "tre-

buie" sl fle obţinută din argument printr-o ,,serie de operaţii".

74
 este de asemenea limitată la numere reale). Emanci-
parea completă, de exemplu, a funcţiilor propoziţionale s-a
făcut în 1920.
Să presupunem acum, închipuindu-ne din nou istoria
oarecum altfel decît a fost în realitate, că lămurirea
a venit mai tîrziu şi a fost legată (cum ar fi putut foarte
uşor să se-ntimple) de succesul ideilor lui Dedekind.
Deci, voi trata ideea de funcţie ca derivată din teorema
lui Fermat. (Dacă aceasta este respinsă, ,,abolirea" va
fi raportată in schimb la seriile lui Fourier sau la ecua-
ţiile diferenţiale ale propagării căldurii.)
Să considerăm. acum o funcţie pentru care clasa ar-
gumentelor constă din momentele t ale timpului (istoric),
iar valoarea f (t) este o stare a universului (descrisă su-
ficient de amănunţit ca să înregistreze orice intîmplare
semnificativă pentru cel interesat). Dacă t 0 este momentul
prezent, f(t), pentru t < t 0 , este o descriere sau un cod
pentru cele înumplate.
Să presupunem acum că acest cod este transportat în
trecut, adică este raportat la un moment anterior -r;
atunci el conţine prevederea a ceea ce trebuie să se tn-
ttmple intre momentele 't şi t 0 • Este clar că acest raţiona­
ment este în raport direct cu problema determinismu-
lui şi a liberului arbitru şi poate influenţa pe cei şovă­
itori. Indoielile în privinţa liberului arbitru se reflectă
asupra rezolvării problemei răspunderii morale şi astfel
(pe drept sau pe nedrept) asupra problemei pedepsei.
Unii reformatori au fost inspiraţi de idei şi mai năstruş­
nice.
VIII
O pregătire matematică

Este vorba de pregătirea mea. Ea ilustrează in general

condiţiile dinainte de 1907, dar are şi ciudăţeniile ei
proprii.
Falsa :qiodestie nu face parte din slăbiciunile mele
şi nu ezit să spun că am fost un copil foarte dotat: de altfel,
precocitatea nu are insemnătate deosebită pentru un
matematician, pentru că avem o mulţime de exemple
atit de precocitate, cît şi de dezvolfare greoaie printre
matematicieni.
M-am născut la 9 iunie 1885 şi am stat în Africa• de
Sud din 1892 pînă în 1900. Am părăsit Universitatea
din Cap la virsta de 14 ani şi după 2 sau 3 luni m-am dus
în Anglia pentru a frecventa şcoala St. Paul, unde timp
de 3 ani am fost elevul lui F.S. Macaulay. Cunoştinţele
mele erau deci neînsemnate în comparaţie cu cerinţele
actuale; primele 6 cărţi ale lui Euclid, puţină algebră
şi trigonometrie pînă la rezolvarea triunghiurilor. ln
timpul celor 3 ani pe care i-am urmat Ia şcoala St. Paul
am învăţat intens şi, datorită surmenării, o perioadă
de timp am fost într-o stare depresivă. ·
ln acel timp exista tradiţia şcolară (derivată in cele
din urmă de la Cambridge) de a se studia intensiv me-
todele „mai simple", înainte de a se trece la cele mai
„înalte"; astfel, metodele analitice în geometrie s-au
folosit tîrziu, iar în analiză, foarte tirziu. De aceea, fie-
care manual era studiat în întregime sau aproape ln între-
gime înainte de a deschide altul. Era acceptată
următoare.a succesiune a manualelor: Algebra lui Smith;

76
Trigonometria lui Loney; Conicele geometrice a lui Ma-
caulay (o carte destul· de grea; de exemplu, proprietăţile
metrice ale parabolei sint analizate în ea cu o excepţio­
nală virtuozitate); Statistica şi dinamica a lui Loney,
fără folosire a analizei; Conice analitice de C. Smith;
Calcul diferenţial de Edwards; Calcul integral de William-
son; Hidrostatica de Besant. Toate aceste cărţi au fost
adnotate de Macaulay şi însoţite de lucrările de control
pe care le dădeam periodic. ln completarea minimului
obligatoriu · fiecare putea să citească orice, în funcţie
de preferinţele individuale. Lectura mea suplimentară,
după cite imi amintesc, a avut următoarea succesiune:
Urmare la Euclid de Casey; Algebră l i de Chrystal;
Secţiuni conice de Salmon; Trigonometria lui Hobson
(ed. a II-a, 1897); Dinamica punctului de Routh (peste
400 de pagini, care cuprindea la sfîrşit adaosuri foarte
complicate); Dinamica corpului rigid de Routh; Tri-
gonometrie sferică (cu toate detaliile posibile); Ecuaţii
diferenţiale de Murray; Stereometria de Smith; Teoria
ecuaţiilor de Burnside şi Panton; Statica de Minchin
(fără teoria elasticităţii, dar cu teoria atracţiei, cu armo-
nice sferice şi, desigur, cu o tratare exhaustivă a atrac-
ţiilor elipsoizilor).
Am citit amănunţit aproape toate aceste cărţi înainte
de a mă prezenta la examenul de admitere pentru bursă
în decembrie 1902. ( Se aştepta să reuşesc cu bine, dar
problemele de la lucrările scrise mi s-au părut prea grele
şi am obţinut o bursă minoră la Trinity*. Cu citeva săp­
tămîni mai înainte avusesem o gripă serioasă şi deşi nu
mă simţeam bolnav nu eram, desigur, în forma cea mai
bună.) In şcoală nu prea ne-au încărcat cu multe lucruri
de învăţat şi nu eram obligaţi să ascultăm prelegeri.
Fiecare dintre noi putea, în cazul cînd intîmpina greu-

• îmi amintesc cit de amărlt am fost la primul examen scris din·

cauză că 1n faţa mea stătea un alt candidat care rezolva cu mare re-
peziciune problemă după problemă; la examenele următoare mi-am
ales alt loc. Acesta trebuie să fi fost Mercer (care era absolvent al
Universităţii Manchester şi a reluat, la Cambridge, totul de la lnceput,
ceea ce era foarte obişnuit 1n vremea aceea). lmi amintesc de asemenea
că Universitatea Cambridge hni inspira un sentiment de veneraţie,
pe care nu l-am mai tncercat niciodată 1n viaţă.

77
tăţi, să se adreseze lui Macaulay dar, de regulă, nimeni
nu o făcea. Din cînd ln cînd dădeam lucrări scrise, la în-
ceput, rezolvări de probleme indicate de el după manualul
după oare învăţam, iar apoi la alegerea noastră. (Săptă­
mlnal dădeam cite o lucrare scrisă cu probleme din cu-
legerea lui Wolstenholme, întocmită de Macaulay, iar
mai tîrziu de şeful clasei, care, 1n ultimul an, am fost eu:
dacă nici unul dintre noi nu putea să rezolve vreo pro-
blemă, Maoaulay era obligat s-o rezolve la tablă.) Ni
se recomanda să cerem ajutor de la elevii din clasele
mai mari, ceea ce ne-a fost de un real folos. Pregătirea
propriu-zis§. pentru examenul de bursă consta doar ln
recapitularea materialului din trimestrul anterior [Suc-
cesele obţinute de Macaulay ln munca didactică au fost
remarcabile. ln cei 25 de ani de muncă 1n şcoală elevii
săi au obţinut 41 de burse universitare (34 la Cambridge)
dintre aceştia, în 20 de ani, patru au fost premianţi, cla-
saţi pe locul lntîi, unul pe locul al doilea şi unul pe locul
al patrulea. Perioada în care eu am studiat a reprezentat
o culme. G.N. Watson, mai mic cu un an decît mine,
at1t la şcoală cit şi ·la Cambridge a fost, de asemenea,
premiantul 1ntîi; printre altele, el era tot atît de precoce
ea şi mine, G.R. Blanco-White, cu un an mai mare
declt mine, a obţinut premiul al doilea.] Dr. Maxwell
Garnett a relevat just faptul că pregătirea noastră se
făcea într-o atmosferă universitară. lncrederea în pro-
priile noastre forţe era ceea ce se urmărea să se obţină
de la noi, iar cei mai mulţi au şi dobîndit-o, şi 1ntrucît
Macaulay însuşi desfăşura o muncă activă şi creatoare
(el a devenit membru al Societăţii Regale în 1928), am
·fost pătrunşi de sentimentul că studiul matematicii
este o activitate firească.
Plnă aici nimic rău în formarea mea matematică ;
ceea ce era rău aparţine inerent sistemului de organizare.
Ideal ar fi fost să fi învăţat analiza din Cours d,'Analyse
şi nu după Chrystal şi Hobson, dar aceasta ar fi fost cu to-
tul ne~bişnuit pentru acea vreme. Personal nu m-am
considerat matematician (şi încă mai puţin analist)
dec1t dupl ce mi-am dat primele examene. Am mani-
festat tnsă un interes instinctiv pentru rigoarea mate-
matică şi am reuşit să stlp1nesc uşor capitolele din car-

78
tea lui C~ystal despre limite şi convergenţă. Lucrarea
este riguros scrisă (in limite raţionale) şi am înţeles
pe deplin, de exemplu, convergenţa uniformă, dar pentru
aceasta am depus eforturi mari. (Ediţia a II-a a lui Hob-
son din 1897 este, după o remarcă a lui Macaulay, un
amestec ciudat de rigurozitate exacerbată şi de scăpări
surprinzătoare*, dar pe mine care am studiat „conver-
genţa" din manualul lui Chrystal nu m-au indus 1n eroare.)
Din acest moment (susţinerea examenului de bursă)
mi-am risipit timpul, cu excepţia unor rare perioade
de studiu; aceasta a durat aproape 2 ani şi jumătate
(8 luni la şcoală şi 2 ani academici la Cambridge). Mai
întli, despre cele 8 luni petrecute la şcoală. ln prima pe-
rioadă după examene am citit Stereometria de Smith;
ea nu mi-a luat mult timp şi mi-amintesc că, deşi am ur-
mărit-o cu destulă uşurinţă, la examen n-am fost sufi-
cient de pregătit, iar la examenul de absolvire nu am
putut să rezolv cîteva probleme. Cele mai indicate pro-:
bleme de matematică aplicată ar fi fost cele cu subiecte
privind „apa, gazele şi electricitatea". Un manual co-
respunzător de electricitate se pare că nu a existat, tn

** De exemplu, demonstraţia greşită că două scrll de puteri care

au aceleaşi valori au coeficienţi identici. La pp. 243-244 găsim, de
asemenea, pasaje remarcabile. .,Dacă limita lui s„ este infinită, sau
dacă ea este finită, dar nedefinită, seria nu este convergentă". "Pen-
tru a arăta acest. lucru (principiul general de convergenţă) este sufi-
cient să notăm cu Rn seria infinită a,,+_1 + an+2 + ..., restul dupi1
n+r
n termeni; făctnd per, tn E, infinit, vedem că IR,, I < e: dacă
n+l
n > m şi,deci, valoarea Iul S este cuprinsă lntre Sn ± c (unde c este
arbitrar de mic); pe de altă parte, S11 fiind suma unui număr de can-
tităţi finite este finită, deci S este finit. Astfel, Sn+r - s„ poate fi
făcută oriclt de mică pentru n destul de mare. Aşadar, lim s,. =
-=-llm Sn+r şi valoarea lui S este definit~ deoarece ea este independentă
de forma lui n". [Au fost făcute unele schimbări neesenţiale pentru
prescurtare].* Hobson era un analist de profesie ctnd a scris aceasta:
este unul din cazurile cele mal pregnante de dibuiri şi de respectare
orbească a tradiţiei la scrierea unui manual: nimeni nu poate sâ pună
la lndoială vreun cuvlnt scris de el. Odată m-am surprins folosind
un semn cu totul necorespunzător pentru notarea derivării sub semnul
integralei, ln timp ce cunoşteam un semn mult mai bun, pe care l-aş
fi folosit negreşit lntr-o lucrare.

79
schimb, dispuneam de Hidrodinamica lui Lamh. O pe-
rioadă îndelungată (propria-mi greşeală) am studiat
dinamica şi am ajuns la problema mişcării sistemelor
de coordonate. Pentru pregătirea mea teoretică ar fi
fost ideal să parcurg în întregime un Cours d' Anal,yse.
In loc de aceasta am irosit foarte mult timp pentru ci-
tirea cărţii lui Tait destinată unui subiect nefolositor,
ca cel al cuaternionilor. După aceasta a urmat una din
perioadele de lucru: am citit Introducere în teoria func-
ţiilor analitice de Harkness şi Morley (1898). Aici ar
trebui să mai spun ceva şi despre descoperirea unor
orizonturi infinite, precum şi despre o nouă înţelegere
a matematicii la care am ajuns, însă, în fapt, lucrurile
stăteau oarecum altfel. Unele lucruri* m-au uimit şi
zguduit într-adevăr, iar multe dintre ele mi s-au impri-
mat pentru mult· timp în memorie**. Dar orizonturile
infinite nu s-au deschis. De fapt, sînt sceptic în privinţa
,,Introducerilor": ele pot părea admirabile cînd se cu-
noaşte subiectul, nu cred însă că pot atrage pe începător.
Pentru astfel de. cititori nimic nu poate înlocui o expu-
nere amănunţită cu toate detaliile tehnice. Printre altele,
cartea este puţin confuză în relatarea pe care o face asu-
pra numerelor reale ; acest lucru era inevitabil în 1898.
Nici una din lucrările după care a învăţat generaţia
mea (în orice caz în limba engleză) nu erau atît de ri-
guroase şi de clare · ca acelea de care dispun studenţii
astăzi.

Venind la Cambridge (în octombrie 1903), m-am pre-

gătit timp de 2 ani (20 de luni***) pentru primul examen;

• Calculul unei integrale definite prin integrarea pe contur, ceea ce ·

la primul contact produce o impresie izbitoare asupra oricărui student.
•• ln legătură cu aceasta, tn primul trimestru al şederii mele .la Cam-
bridge a avut loc un incident. Lectorul nostru de analiză era un mare
pedant. Odată ştiam exact ce avea să urmeze, căci ţineam minte din
Harkness şi Morley: am notat repede ln conspectul meu şi am lnceput
să privesc demonstrativ pe geam • .,Nu scrieţi, domnule?", .,Am scris
totul". Era evident d şovăia dacă trebuie să-ml ceară sau nu caietul
pentru control (atunci nu eram cunoscut ca un elev bun), dar tn cele din
urmă a spus „Vă rog să mă iertaţi". Clasa a considl•rat că eu am clşti­
gat, dar eu am simţit că el clştigase, lntructt am ,ost nepoliticos.
••• Excluzlnd vacanţele mari.

60
preparatorul meu a fost R.S.Herman, contemporan
şi prieten cu tatăl meu, ultimul din marii preparatori*.
Aruncînd o privire retrospectivă asupra acestei perioade,
ea mi se pare întunecată. Dacă ar trebui să vorbesc despre
cunoştinţele noi pe care le-am căpătat şi care ar fi demne
de ştiut în orice caz, ele se rezumă la sisteme de coor-
donate în dinamică, hidrodinamică şi geometrie diferen-
ţială -{afară de ceea ce se găsea în cartea lui Smith)
şi, de asemenea, la mici completări la ceea ce ştiam despre
armonicele sferice şi analiză în domeniul complex. Cu-
noştinţele mele despre electricitate erau neînsemnate
şi fragmentare şi niciodată n-am văzut ecuaţiile lui Max-
well**.Entuziasmul mi-a fost stîrnit numai de două ori:
în primul trimestru, de cursul despre bazele mecanicii
care te obliga să gîndeşti, ţinut de A.N. Whitehead,
şi de admirabilul curs de geometrie diferenţială a lui
Herman, despre care voi vorbi mai amănunţit mai tîr-
ziu. Pentru a concura la premiul intîi, trebuia să-ţi de-
dici două treimi din timp rezolvării cît mai rapide a unor
robleme grele. Imi amintesc că în vremea aceea nu
m dat destulă importanţă frecventării prelegerilor,
cu excepţia celor ale lui Herman; din conspectele mele
se vede că participam numai la aproximativ jumătate
din prelegeri şi niciodată nu mă uitam în conspecte.
Se obişnuia să se spună că dexteritatea în „rezolvarea
problemelor''" dă ulterior roade în activitatea de cer-
cetare. Sînt înclinat să infirm aproape în întregime
acest lucru; o astfel de deprindere este de foarte scurtă
durată. Experienţa mea arată că după clţiva ani din
ea nu rămîne nimic în afară de îndemînarea de a rezolva
o mulţime de probleme de examen .(din culegerile con-
temporane) cu un anumit sentiment stupid de mîndrie
pentru virtuozitatea manifestată, care este apreciatâ
şi în zilele noastre. Spre deosebire de colegii mei mai ti-

• Reforma din 1910 a desfiinţat aproape l>rusc funcUa de pre-

parator.
•• Trebuie să spun cinstit că tn 2 ani n~am pulul să-mi tnsuşesc
toate cursurile amintite (ln colegiu sau cu preparatorul).
Pentru completare trebuie să adaug că am irosit mult timp .cu stu-
diul opticii şi al astronomiei pe care ulterior le-am neglljat.

11
 neri, aceasta nu m-a frămintat niciodată. (Am spus
„aproape" în întregime; pot fi şi rare excepţii. Dacă
Herman ar fi trebuit să rezolve, la momentul potri-
vit, unele din inegalităţile elementare mai complicate
mi-l pot uşor închipui anticipînd cîteva din demonstra-
ţiile cele mai recente şi mai abile, poate chiar făcînd
noi descoperiri.)
Vechiul sistem al examenelor universitare cu neajun-
• surile lui a fost de mult înlăturat; nu-l voi critica. Nu
pretind că sînt o victimă şi că firea mea rafinată nu
s-a putut dezvolta în suficientă măsură şi că s-a ofilit.
Am luat viaţa aşa cum ea era; jocul pe care l-am jucat
mi-a fost uşor şi am simţit chiar o anumită satisfacţie
de pe urma măiestriei mele.
Activitatea mea amănunţită. in timpul celor 20 de
Juni a fost următoarea. Am muncit intens în primul
trimestru. Pe de altă parte, în trimestrul al doilea aproape
că n-am făcut nimic (în parte datorită pregătirii concursului
de canotaj) ; în cele din urmă am luat examenul din. mar~
tie pentru bursa cea mare la Trinity* la care, oricum,
nu puteam să mă pregătesc cum trebuie; simţindu-mă
destul de sigur, mi-am restabilit pe deplin reputaţia
atinsă 1n urma nereuşitei la examenul de admitere şi
am fost clasat 1n fruntea listei. In iunie am dat examenul
din mai pentru anul al doilea şi din nou am reuşit pri-
mul (Mercer neprezentîndu-se). Am obţinut numărul
maxim de puncte la lucrarea de analiză şi acesta a fost
primul meu contact cu un Hardy speriat, care abia îşi înce-
pea activitatea la Trinity (el era preparatorul particular
al lui Mercer). In al doilea an, singurul eveniment uni-
versitar l-au constituit examenele (pe care le-am luat
la virsta de 19 ani): am fost premiat la egalitate cu Mer-
cer.
Examenele de analiză din mai îmi amintesc un prost ex-
periment şi mă voi opri asupra lui. Locuiam în Bideford
(Devon) şi hotărisem să-mi petrec o parte din timpul
vacanţei de Paşte înmormîntat la Hartland Quay (într-un
decor minunat şi locul cel mai depărtat din Anglia de
• Este vorba despre examenele de admitere la care se putea pre-
zenta oricine; ele slnt acum desfiinţate.

82
o staţie de cale ferată). Gîndul îmi era să mă las de fumat,
să mă concentrez asupra lucrului de dimineaţă pînă
după-amiază tirziu, iar seara să mă „odihnesc", ci-
tind versuri şi lucrări de filozofie ( Priricipia Ethica),
reconfortîndu-mă cu cafea tare. (ln treacăt fie zis, ge:qe-
raţia mea lucra mai ales noaptea, ora 1 fiind o oră tim~
purie pentru culcare: de asemenea, exista părerea ciu-
dată că un matematician trebuia să lucreze minimum
8 ore pe zi; o persoană realmente virtuoasă trebuia să lu-
creze 10 ore, reducîndu-şi timpul de odihnă.) Fereastra
camerei mele dădea spre mare, pe care am folosit-o drept
coş pentru hîrtii, şi, la sosire, mi-am aruncat în ea,
cu ceremonie, pipele şi tutunul. lnsă chiar în ziua urmă­
toare m-am apucat din nou de fumat. ln acest timp
am citit părţile pe care nu le cunoşteam încă din Analiza
modernă a lui Whittaker şi am repetat restul ; datorită
acestui fapt am şi fost atît de bine pregătit, la analiză,
la examenele din mai. Acest experiment mi-:a demonstrat
justeţea regulei că pentru o muncă serioasă nimic nu este
mai bun decît desfăşurarea ei în condiţii şi într-un regim
obişnuit, iar în intervalele de destindere, trebuie să te
odihneşti. Multe se pot spune în această privinţă, dar
aici nu este momentul potrivit: voi spune totuşi ce tre-
buie să eviţi atunci cînd eşti prins de munca creatoare;
în primul rînd viaţa de la Cambridge cu conversaţiile
animate a1e unor persoane inteligente, care îţi distrag
gîndirea, precum şi mărfurile expuse în vitrină.
Cite ceva despre primul examen de matematică din
mai (Mathematical Tripos I). El consta din 7 lucrări (,,pri-
mele 4 zile") despre subiecte comparativ elementare,
însă, cu întrebări suplimentare destul de grele, după
care, peste o săptămină, se dădeau înG,ă 7 lucrări (,,ur-
mătoarele 4 zile"). Reuşita la lucrările din prim~le 4
zile dădea dreptul să te prezinţi la următoarele examene
pentru diplomă, dar lucrările din următoarele 4 zile
erau apreciate aproximativ cu un număr dublu de puncte
9i deoarece· era imposibil să pregăteşti întreg materialul,
cei mai buni dintre candidaţi îşi concentrau eforturile

83
 pentru pregătirea celei de-a doua probe* în care, de alt-
fel, aproape întotdeauna se putea găsi destule probleme
din obiectele de bază. Cei mai buni, după primele 4 zile,
au obţinut cam acelaşi rezultat. E o lume pierdută
şi, cu excepţia unor cazuri izolate, nu pot să-mi amintesc
oe probleme am avut de rezolvat. Mi-au rămas .de la unul
dintre examinatori foile cu notele obţinute de anul meu
(1905). Punctele luate de cei mai buni, in primele 4 zile,
neţinind seamă de lucrarea de probleme, au fost respec-
tiv 1 350, 1 330, 1 280, 1 230 (al treilea şi al patrulea din
ei s-au clasat mai departe pe primul loc) urmaţi de încă
8, dintre care ultimul a obţinut 990 de puncte. Numărul
total de puncte era 1 930 şi lucrările constau din 10 ches-
tiuni in majoritate cu suplimente grele. La lucrarea de
probleme Mercer a obţinut 270 de puncte din 760 pentru
18 probleme (eu am luat numai 180). La una din lucrări
am obţinut 177 de puncte din 230 pentru întrebările
suplimentare. O întrebare se referea la ciclul lui Carnot,
despre care nu auzisem. Alta a fost despre un conden-
sator, despre care, de asemenea, nu auzisem nimic, dar
a.m reconstituit chestiunea din răspunsul la problema
suplimentară. lmi amintesc totuşi că am rezolvat toate
întrebările, în afară de aceea cu privire la Carnot:
scăderea punctelor s-a datorat, desigur, inexactităţilor
din calculele numerice şi „stilului" meu neglijent**. ln
următoarele 4 zile (neţinînd seamă de lucrarea de pro-
bleme) Mercer şi cu mine am obţinut fiecare circa 2 050
de puncte din 4 500 (fiecare dintre noi a obţinut 330 de
puncte din 1 340 cîte erau posibile la 18 întrebări din
lucrarea de probleme). Ceea ce mă uimeşte cel mai mult
• Am făcut o lucrare foarte slabă ln primele 4 zile, subiectele fiind
toate de optică şi de astronomie.
•• La examene nu scad niciodată puncte pentru neglijenţă ca atare
(şl protestez tntotdeauna contra examinatorilor „care bombănesc"
că lucrarea a fost nelngrijită şi cu greşeli de calcul). O expunere con-
fuză, lntr-o lucrare glodită, este desigur o lipsă gravă, dar ea este scu-
zabilă tntr-o lucrare scrisă ln fugă, la examen. tn legătură cu aceasta
s-au spus, tn general, multe absurdităţi. Îmi amintesc de o persoană
care s-a remarcat prln glndirea sa clară şi scrierea elegantă a lucrărllor de
la examene: era lntotdeauna dată ca exemplu. în cariera sa ulterioară,
această persoană a publicat aut de multe lucrări de matematică. proaste.
lnctlclte, complet greşite, cum n-am mai lnttlnit vreodată.

84
acum este că la o lucrare (de matematică pură şi apli-
cată) pentru rezolvarea căreia erau necesare numai cu-
noştinţe dobîndite la curs, am obţinut aproape numărul
maxim de puncte (290 din 310, pe cit se pare aci am evi-
tat „neglijenţa") plus 250 de puncte din 590 pentru în-
trebările suplimentare.
Graficul repartiţiei numărului de puncte obţinute
la examene nu era de loc gaussian; el se menţinea ori-
zontal de la punctul său cel mai înalt, înainte. Aceasta
este uşor explicabil, dar interesant, graficul corespun-
zător unui examen recent din mai este aproximativ
gaussian.
Este însă un alt subiect pe care sînt sigur că l-am re-
zolvat pentru următoru] motiv. Am . început să rezolv
o problemă elementară de teoria numerelor în care mă
simţeam în siguranţă în timpul şcolii. Nu-i vedeam so-
luţia şi n-am putut s-o rezolv nici după o serie de în-
cercări. Am mai avut nevoie de hîrtie, trecînd pe Ungă
alţi candidaţi am zărit, cu coada ochiului, în lucrarea
unui student, care în nici un caz nu se număra printre
fruntaşi, un semn mare în dreptul acestei probleme şi,
in subconştientul meu, am dedus că ea trebuia să fie
foarte simplă, astfel încît degeaba am complicat lucrurile;
după aceasta am rezolvat problema destul de uşor. Un
om prea scrupulos nu s-ar fi apucat să rezolve această
problemă; regret oarecum că n-am procedat astfel, însă
fapta mea nu mi-a provocat remuşcări prea mari.
Al doilea examen de matematică (Mathematical Tri-
pos II) (1906). Aici aveam de-a face cu matematica pură
(exceptînd faptul că partea a treia, aşa cum este numi-
tă acum, este luată în aml al treilea, în Joc de anul al pa-
trulea normal, acest examen a rămas aproape întot-
deauna acelaşi, începînd din 1880). Din nefericire am
irosit multă vreme ceea ce, desigur, este regretabil. To-
tuşi acesta este un fenomen în general normal, legat de
căutări şi greşeli. Urmărind geometria diferenţială m-am
angajat în studiul lucrării Teoria suprafeţelor de Dar-
houx şi am citit 3 din cele 4 volume (adică am citit 1 500
de pagini). Este o lucrare minunată, dar entuziasmul
meu iniţial a scăzut: geometria diferenţială nu era pasi-
unea mea. La examen am tnttlnit ctteva probleme din

85
 Darboux şi am răspuns la toate; aş fi putut tot atît de
bine să le rezolv cu un an în urmă cînd audiasem pre-.
legerile lui Herman. Restu] studiilor mele au fost dedi-·
cate diferitelor probleme de analiză. Exista un lucru
pe care Cambridge l-a făcut aproape inevitabil pentru
viitorii specialişti în· analiza matematică ; studiul intens
al funcţiilor lui Legendre şi problemele legate de aces-
tea. Astfel de subiecte cu caracter de îndreptar sînt ne-.
potrivite pentru un bun matematician. Obligativitatea
acestor cunoştinţe se asigura prin faptul că erau prevă­
zute prelegeri (de E.W. Hobson; mai tîrziu el a scris
un manual cu această temă): am fost singurul din clasă
care am audiat acest curs. lmi amintesc cu plăcere despre
faptul că toate aceste lucruri mi-au rămas în minte:
la examen am avut ocazia să întilnesc mai multe pro-
bleme din acest domeniu şi le-am rezolvat cu uşurinţă
pe toate. Am asistat, tot de unul singur, la un curs al
lui E. W. Barnes despre funcţiile generalizate r şi ?;.
Mai era un curs cu totul original al lui H.F. Beker cu
subiecte alese , din domenii foarte diferite ale analizei;
aceasta ne stimula, dar modul în care era alcătuit nu era
de loc pedagogic. M-am înscris la cea mai elementară
dintre cele două părţi ale cursului de funcţii eliptice
şi „am audiat" cursul corespunzător ţinut de A. Berry.
Prelegerile începeau însă la orele 9 dimineaţa şi am reuşit
să particip numai la aproximativ jumătate din ele (obiş­
nuind să lucrez pînă la 2-3 dimineaţa); nu mă uitam
niciodată prin conspectele luate şi nici n-am urmat
procedeul normal de a citi un manual (deşi în aceşti
ani, spre deosebire de zilele noastre, studenţcii depindeau
mult mai mult de manua]e decît de prelegeri). De aceea
nu m-am decis să dau examen ]a acest obiect. Realita-
tea este că pe atunci nu aveam încă idee de ceea ce
trebuia să citesc în primul rînd şi, în particular, n-am.
învăţat cum trebuie teoria funcţiilor de variabila com-
plexă. Căpătind anumite cunoştinţe de analiză mate-
matică, n-am învăţat niciodată serios din vreunul din
Cours d' Analyse. Alţi matematicieni au arătat nu o dată
cum Jordan i-a făcut să-nţeleagă pentru prima oară
ce este adevărata matematică; acest lucru mi-a scăpat.
Eram însă şi foarte împrăştiat. Cartea lui Picard ar fi fost

86
cu siguranţă foarte bună pentru mine. Amintirea mea
despre toate acestea este foarte vagă şi probabil c-am
citit lucruri pe care de mult le-am uitat. Cu citeva
săptămîni înainte de examen, in trimestrul al treilea,
am dat peste primele volume din seria Borel şi, de fapt,
acestea mi-au dat, pentru prima oară, o emoţie auten-
tică: serii cu termeni pozitivi, serii divergente, precum şi
volumul despre funcţii întregi. Primele două nu aveau
legătură cu examenul, pe ultima am prezentat-o ofi-
cial ca o carte·pe care am studiat-o pentru examene dar
am pierdut-o şi, neputînd să procur la timp un alt exem-
plar, n-am mai făcut referat asupra ei. Dar acum ştiam
că-mi trebuie.
Din motive speciale pot identifica detaliile referitoare
la una din lucrări (vineri, 1 iunie, 1906, orele 9-12)
şi ea mă interesează în lumina activităţii mele ulterioare, ca
să văd ce nu ştiam pe atunci. Lucrarea conţinea 6 subiecte:
1. Teoria funcţiilor Legendre
2. Inmulţirea seriilor
3. Funcţii discontinue integrabile în sensul lui Rie-
mann
4. Inversarea seriilor de puteri (cu o anumită rază de
convergenţă, care trebuia stabilită)
5. Reprezentarea conformă a unui oval pe un semi-
plan
6. Funcţii eliptice (funcţii .&, din partea a doua a cursu-
lui pe care nu l-am frecventat).
Dintre acestea, singura chestiune pe care presupuneam
c-o ştiam într-adevăr era întrebarea 1 (la care, desigur,
am obţinut, într-un timp foarte scurt, numărul maxim de
puncte). După regulile jocului, acesta îmi dădea dreptul
la numărul maxim posibil de puncte pentru întreaga lu-
crare; dar în asemenea cazuri studenţii erau întotdeauna
nervoşi urmărind dacă examinatorii vor observa că răs­
punsul la întrebare este într-adevăr complet (acesta este
şi motivul pentru care îmi amintesc orice lucru despre
această lucrare). Ştiam ceva despre subiectul nr.4, dar nu
hţ. forma în care a fost pus, astfel că răspunsul meu n-a
fost perfect. Cit priveşte restul, ignoranţa mea era reală
(deşi cu 5 ani tn urmă, la şcoală, ştiusem subiectul nr.2).

87
 !\'li s~a spus că am ştiut foarte bine la examen. Totuşi
n-am avut încă dreptul să obţin un grad *. Pe atunci,
un examen luat în anul al doilea nu era de loc luat în
consideraţie, deşi al doilea examen de matematică dădea
dreptul la grad, dacă era luat în anul al patrulea de în-
vătămînt, nu era însă astfel considerat dacă era luat in
anitl trei. Cu toate acestea era prevăzută posibilitatea
unor excepţii (aprobări speciale ale Senatului), dar nu-
mai după aceea am aflat acest lucru întîmplător. .
Existau 9 clase de examinare de la I (1) la III (3). Ni-
velul lor era uneori extrem de coborît şi în 1910, acest
sistem de examene s-a mistuit în ultima ţîşnire a gloriei
sale. Contingentul deosebit de numeros şi puternic de
studenţi din acest an a dat ulterior 6 profesori de
matematică binecunoscuţi şi oameni care au ocupat
situaţii echivalente.
In al patrulea an de invăţămînt mi-au mai rămas pu-
ţine prelegeri pe care să le frecventez. Profesorul A.R.
Forsyth ţinea un curs de ecuaţii diferenţiale; acesta nu
m-a atras de loc. Am frecventat lecţiile ţinute pentru
prima dată de Whitehead despre fundamentele geome-
triei şi fundamentele matematicii. Mi s-au părut foarte
interesante. (Whitehead fusese recent făcut prim lector
la Trinity Colledge. ln obligaţiile lui intrau şi cursurile
facultative. Cursurile obligatorii pe care le ţinea la Cole-
giu, cu excepţia celui despre principiile mecanicii, erau
foarte temeinice, dar plictisitoare, şi se refereau la ma-
tematica aplicată: matematicianul este uneori obligat să
fie plictisitor - ca, de exemplu, Eddington in lecţiile sale
despre trigonometria sferică.) Nu-mi amintesc să fi frec-
ventat şi alte cursuri.
Munca mea de cercetare a început, fireşte, in vacanţa
mare din anul al treilea de invăţămînt, în 1906. Con-
ducătorul meu ştiinţific, E. W. Barnes, mi-a sugerat su-
biectul : funcţiile întregi de ordinul zero. Prima etapă a
fost găsirea formulelor asimptotice pentru funcţ,ii cu ze-
rouri simple de forma an = en; . metodele analitice pe
care el le folosea cu succes pentru ordin diferit de zero
nu erau aplicabile în cazul de faţă. Aceasta m-a pus în

• Este vorba de diploma de absolvire a universităţii. - N.R.

88
contact cu un alt celebru şi important volum din seria
Borel: Calculul reziduurilor de Lindelof. Metodele amintite
nu funcţionau din motive foarte serioase, după cum s-a
văzut mai tirziu, dar sugestia lui Barnes s-a dovedit
a fi excelentă ; de la început am avut noroc şi curînd
trecînd la metode elementare am făcut o descoperire, după
care am luat-o repede înainte. A apărut imediat ipote-
za că o funcţie de ordinul zero trebuie să aibă, pe
cercuri suficient de mari, proprietatea
m(r) > { M (r) } h:,
unde M(r) şi m(r) sînt modulii maxim şi mm1m. Prin
metodele mele elementare era însă destul de dificil de
demonstrat acest lucru. Am lucrat Ia această demonstra-
ţie citeva luni. [Rezultatul corespunzător pentru ordine di-

ferite de zero este că, pentru ordine mai mici decît _!._ m(r)
2
este tot atit de mare cit o putere pozitivă a lui
M(r) (pe unele cercuri).] Acest lucru l-am putut dove,di
numai cu ..!.. , in loc de .!.. ; rezultatul complet a fost de-
4 2
monstrat mai tîrziu de A. Wiman prin ·mai multe me-
tode de ,,teoria funcţiilor", A.S. Besicovitch, însă, a re-
înviat recent metodele elementare prin care a demon-
strat unele rezultate ulterioare. Am trimis o lucrare des-
tul de lungă (despre funcţiile de ordinul O) Ia Societa-
tea Matematică din Londra (1 ianuarie, 1907). Acum ar
trebui să omit o bună parte din ea, dar nu era prea
confuz scrisă şi rezultatul m > w-c este destul de ono-
rabil. De asemenea, ea cuprinde ceea ce cred că este
primul exemplu de „argument de medie". (Se urmăreşte _
să se demonstreze că o funcţie oarecare f(x) depăşeşte
un număr determinat m într-un punct oarecare al seg-
mentului O ~ x ~ 1. Despre fiecare punct in parte nu se
poate spune nimic, dar există uneori posibilitatea dove-
dirii că valoarea medie a lui f(x) pe (0,1) depăşeşte pe
m; atunci trebuie să existe nişte puncte oarecare x, ne-
identificate, în care f( x) >m.) Intre referenţi au apărut diver-
genţe de opinii, iar unul dintre ei a dat un aviz categoric
negativ. (In momentul oind am aflat oine a fost acest
referent, ceea ce s-a .-intîmplat mult mai tîrziu, nu l-am

89
considerat prea inteligent, din motive cu totul obiec-
tive.) Hardy a fost numit al treilea referent şi lucrarea
a fost tipărită. De atunci n-am avut nici un fel de ne-
plăceri cu publicarea lucrărilor, cu excepţia uneia sin-
gure, scrisă împreună cu Hardy şi pe care „Cambridge
Philosophical Society" mi-a respins-o (cu totul pe nedrept).
Barnes a considerat posibil să pună acum în faţa mea
o nouă problemă: să „demonstrez" ipoteza lui Riemann.
Această eroică iniţiativă nu a rămas totuşi fără rezul-
tat; va trebui să încep cu o scurtă schiţă a situaţiei teo-
riei funcţiei ~(s) şi a numerelor prime în anul 1907 şi, în
special, să expun ceea ce ştiam eu atunci în această
privinţă. lntîlnisem funcţia ~(s) în cartea lui Lindelof,
în care nu se găsea nimic despre numerele prime şi nici
n-aveam nici cea mai vagă idee că există vreo legătură;
pentru mine, ipoteza lui Riemann era pur şi simplu cea
mai însemnată ipoteză din teoria funcţiilor întregi; toate
acestea s-au petrecut în vacanţa mare, cînd nu aveam
acces la literatura de specialitate chiar dacă aş fi bănuit
o asemenea legătură. (Puţini erau aceia care auziseră de
lucrarea lui Hadamard şi mai puţini care au aflat, dintr-o
revistă belgiană, de cartea lui Vallee Poussin.) ln orice
caz, întrebarea era considerată foarte grea şi în afara
făgaşului principal al matematicii. Celebra lucrare a lui
Riemann este inclusă în opera sa completă; in ea este
formulată ipoteza lui Riemann şi extraordinara, dar ne-
demonstrata, ,,formulă explicită" pentru 1t (x). Teorema
fundamentală a numerelor prime nu este menţionată, deşi
conţinutul ei se deduce uşor dacă se pleacă de la această
formulă explicită. In particular, Hardy mi-a povestit mai
tîrziu că ştia de demonstraţia teoremei de bază a nume-
relor prime, dar credea că îi aparţine lui Riemann. Toate .
acestea au fost schimbate dintr-o dată prin apariţia cărţii
lui Landau în 1909.
Mi-am amintit formula lui Euler ~n-s = 1t (1- p-s t 1 ,
care ne-a fost introdusă în şcoală ca o glumă (destul de
corectă şi de un gust excelent). (Foarte curios, ea nu se
găseşte în Algebra lui Chrystal; dar în capitolul despre
convergenţă există un exemplu, cu indicaţia: ~f(p) este
convergentă dacă este convergentă ~f(n) flog n. Litera n
este însă tipărită greşit în locul ei trebuie citit p. In legă-

90
 tură cu afirmaţia falsă care rezultă, am făcut o notă
în 1902: să punem f(p) = 1 /p; în 1902 eram sigur că
~1/(p log p) converge-ţinînd seama de formula lui Euler,.
nu este atît de neverosimilă.) ln lumina formulei lui Eu-
ler este natural să se studieze P (s) = ~p- 1 • Am arătat
imediat că dacă teorema de bază a numerelor prime est-e-
adevărată „ou o eroare de ordinul lui Vx" din ea ar·
rezulta ipoteza ]ui Riemann. Trebuie să ţinem seama că.
în acea vreme nimeni dintre matematicieni care nu era.
la curent cu literatura de specialitate respectivă, nu bă­
nuia existenţa vreunei drăcii în domeniul numerelor-
prime, de aceea greşeala în Vx apărea cu totul firească.
pentru motivul că cel mai mic factor prim al lui n nu
poate depăşi y;i:- Ca urmare m-am apucat de lucru cu o-
mare însufleţire şi încredere în mine şi abia după aproxi-
mativ o săptămînă de zbucium mi-am dat seama de ade-·
vărata stare a lucrurilor. A fost totuşi un premiu de con-
solare. Mi-a venit în minte să inversez raţionamentul: am
admis că ipoteza lui Riemann {am lucrat pe linia celei
mai mici rezistenţe) este adevărată pentru funcţia în-
treagă
z

rr{(1+ ;)e p}
şi de aici am dedus cu succes teorema de hază a nume-
relor prime. Aceasta se-ntîmpla în timpul primei mele
disertaţii ca agregat {septembrie 1907); în anul următor
am suprimat-o.
lmi aduc aminte clar de părerile mele din tinereţe
despre teorema fundamentală a numerelor prime şi ele
ilustrează nesiguranţa în judecata şi în gustul unui mate-
matician începător în domeniile unde nu există repere
unanim ad~ise. Eram emoţionat ş~ nu era~ ~e loc sigur
cum ar aparea altora rezultatul, 1ar daca cmeva ar fi
spus „nu e rău, dar este totuşi o problem~ foarte spe-
cială, nu este matematică ~veritabilă~", aş f1 consimţit cu
resemnare. Hardy {pe atunci, junior Fello~ship Elector),
mi-a povestit, mult mai tîrziu, că el a considerat această
parte din disertaţia mea ca cea mai bună, fără să ştie­
că rezultatul era original.

9.Ji
 Deşi in ansamblu lucrarea a fost acceptată cu hunii
-voinţă in locul meu a fost preferat alt concurent, care
se afla mai in nevoie ; a fost încheiat un gentleman agre-
,ement * că voi fi ales data viitoare.
Din octombrie 1907 pină în iunie 1910 am fost lector
la Universitatea din Manchester. Fiind plătit cu 250 de lire
'.sterline, acestea erau de preferat obişnuitelor 150 sau 120
-de lire sterline, şi am fost sfătuit să accept această pro-
punere, dar am făcut o mare greşeală. Aş fi putut să
:râmin la Cambridge, ca cercetător, şi curînd mi s-a oferit
bursa Allen (pe care aş fi putut-o s-o păstrez dacă aş fi
intrat ulterior în rîndul membrilor colegiului), dar am
l'efuzat-opentru a lucra la Manchester. N-am cîştigat finan-
ciar, dar am simţit că aveam nevoie de o schimbare a
locului şi a ambianţei. Dacă un motiv în plus, a fost şi
dorinţa imperioasă de a munci intens, această dorinţă a
fost îndeplinită. Programul meu de lucru era următorul:
-3 ore de prelegeri la o clasă de elevi care nu reuşiseră
la examenul de admitere (pentru acesta universitatea
primea bani); 3 ore de prelegeri la studenţi; 3 (cite-
,odată 2) ore de prelegeri, despre bazele matematicii,
pentru învăţători (în scopul „ridicării calificării" - o ac-
ţiune, fireşte, cu totul inuLilă) ; 2 ore de lecţii practice
-0u studenţii bine pregătiţi din anul trei şi 3 ore de curs
la acelaşi an. ln afară de aceasta, cea mai mare parte din
timpul liber n foloseam pentru corectarea lucrărilor scrise
ale studenţilor din anii mai mici. 1n total aveam 4 ore
de lucru în dimineţile de luni, miercuri şi vineri, 3 ore
în dimineţile de marţi şi joi; după-masă, intre 14,30-
-16,30, corectam lucrările scrise şi mă pregăteam pentru
lecţii într-o cameră de lucru a universiţăţii. Am învăţat,
desigur să ţinem şi lecţii elementare cu o pregătire mini-
mă, iar uneori chiar pe nepregătite. Sîmbăta era zi li-
beră. Dar dacă pentru majoritatea profesorilor ziua de
lucru se termina la 16,30, eu aveam de îndeplinit, în
plus, o muncă grea. Pe atunci studenţii cei mai huni din
anul trei primeau cea mai completă pregătire matematică
din ţară. Cu toate examenele oficiale, la care li se pre-

• Convenţie verbali tn care nu este angajat declt cuvlntul de onoare

1ll celor două părţi. - N. T.
tindeau cunoştinţe normale pentru acea vreme, am stu-
diat cu ei 1n mod temeinic, intr-un cadru facultativ, di-
ferite probleme anume alese, ocup.indu-ne Ia lecţiile prac-
tice cu lucruri aplicative utile. Mie mi-a fost încredinţată
acea parte a acestei munci care se refere a la matematică.
pură, avind deplină libertate de alegere. Unul din obiectele-
facultative pe care mi le-am ales a fost geometria dife-
renţială. Acest obiect nu-mi dădea multă bătaie de cap,.
deoarece urmam orbeşte conspectul meu de ]a cursurile•
ţinute de Herman, recurgînd la redistribuirea necesară a
materialului. (Mulţi ani mai tîrziu i-am povestit despre-
aceasta lui Hardy, care, la rîndul său, mi-a mărturisit că
şi el făcea ]a fel la începutul activităţii sale de profesor·
de matematică la Oxford cînd a aflat că cel care ocupă
acest post trebuia să ţină lecţii de geometrie.) ln rest,.
cursurile mele erau despre analiză. Aceste cursuri mi-au
cerut multă pregătire căreia trebuia să-i dedic seri în-
tregi şi trebuie să spun că nici unul din cursurile ţinut&
ulterior nu mi-a luat mai mult timp pentru pregătire­
decît acestea.
ln cursul primului an al activităţii mele nu dispuneam..
de cărţile: Curs de matematică pură a lui Hardy şi Serii
infinite de Bromwich care au apărut mai tirziu. Pe J or-
dan nu l-am considerat utilizabil pentru ceea ce dorea~
să fac; aş fi putut într-o anumită măsură să folo~esc
Cours I de Goursat, dar, oriclt ar fi de curios, nu ştiam.
de existenţa lui. Acum nu ne mai putem închipui acele-
dificultăţi pe care le întîlneam la întocmirea unui plan
riguros de expunere logică - formală în care să nu apară.
hiatusuri neaşteptate (şi admiraţia pentru realizarea lui.
Bromwich era nemărginită). Scopul meu era să-i tnvăţ.
pe studenţi tehnica matematică fără pretenţii de ele-
ganţă, însă cu rigurozitate deplină (ne ocupam chiar şi..
de integrale infinite iterate), aceasta s-a dovedit o treabă
excesiv de grea. Lecţiile mele erau destul de reuşite şi­
un timp J-au ispitit pe Sydney Chapman să devină ana-
list. (Dificultăţile mele s-au agravat prin faptul că eram
unul dintre tinerii cei mai dezordonaţi ; planurile lec-
ţiilor mele nu erau neglijent întocmite, dar erau scrise pe-
foi disparate şi le ţineam într-o aşa dezordine, Incit nu
puteau fi folosite şi în anul următor.) Rămlne să adaug
 la ·această poveste că cele două semestre lungi erau de
zece săptămîni, singura scăpare fiind vacanţa mare care
-se dădea la începutul lunii iunie. Acceptasem să lucrăm în
.acest ritm (fără să ţin seamă de dificultăţile mele) şi se
•presupunea că munca de cercetare ştiinţifică trebuia fă­
cută în momentele libere: îmi amintesc de o vacanţă de
Paşte, cînd eram atit de epuizat, incit nu am putut face
.eforturi să lucrez, făoîndu-mi probleme de conştiinţă în
privinţa trindăviei mele. ,,Tinerii de astăzi nu ştiu ce-n-
~eamnă munca". Trebuie să adaug că H. Lamb (în du-
,bla calitate de profesor de matematică pură şi aplicată)
.şi-a făcut întreaga parte a muncii care îi revenea şi mi-a
.arătat multă. afecţiune.
· Am fost ales în corpul didactic de la Trinity în oo-
·,tombrie 1910 (fiind succesorul lui Whitehead). Acest mo-.
ment a coincis cu apariţia noilor interese matematice.
.Cartea lui Landau despre teoria analitică a numerelor
.am citit-o cu un interes deosebit; ea mi-a sugerat cîteva
idei despre funcţia ~' dar aici nu este cazul să vorbim
.despre aceasta în amănunt. Am însă citeva amintiri vii
.şi amuzante pentru mine, despre descoperirea demonstra-
·.ţiei „teoremei Abel-Tauber" (dacă lim ~anxn-+ s şi an =
:\·➔ 1

,= O (1 /n), atunci ~an converge spre s).

Faptele s-au petrecut la Bideford in vacanţa de Paşte
.a anului 1911. Problema mi-a fost sugerată cu siguranţă
.de Hardy, dar nu ştiam că el demonstrase teorema (mai
:Slabă) ,,Cesaro-Tauber". Lucru foarte ciudat pentru că,
fără îndoială, el mi-a povestit despre ea; nu cred că
.aceasta s-a tnttmplat atunci oind meditam intens asupra
•problemelor din acest domeniu. Pe de altă parte, pe
vremea aceea mă străduiam să urmez procedeul aplicat
-de începători de a afla totul ce s-a făcut anterior în pro-
blemele apropiate de cea studiată; se pare că acest caz
.a fost o excepţie. Oricum ar fi, toate împrejurările men-
ţionate au contribuit la succes. Demonstraţia teoremei
·fundamentale se bazează pe două idei nelegate intre ele,
.dintre care una constă în legătura dintre trei {sau mai
·multe) derivate succesive {dacă f = o{1) şi f'' = 0(1),
atunci f' = o(1)*). Am început cu teorema „Cesâro-Tau-
ber" şi în căutarea demonstraţiei am ajuns la teorema
derivatelor; dacă aş fi cunoscut demonstraţia teoremei
„Cesaro-Tauber", atunci teorema despre derivate fiind
doar una din treptele demonstraţiei stabilite (de altfel, mult
diferită de a mea) nu mi-ar fi atras atenţia, iar fără
aceasta nu aş fi demonstrat niciodată teorema fundamen-
tală. (Teorema despre derivate era în genere cunoscută,
dar înmormintată într-o lucrare a lui Hadamard despre
unde.) Este, desigur, o metodă corectă de lucru de a începe
să reflectezi asupra unei probleme fără a adînci prea
mult literatura existentă, şi eu o aplic destul de des.
Teorema despre derivate permite să se înlăture anu-
mite părţi ale expresiei care vrem să demonstrăm că tinde
spre O. Odată, cînd reflectam sub diverse aspecte această
teoremă, mi-a venit ideea vagă de a mări pe r nu-·
mărul derivărilor. In acest moment, i-a venit rîndul ca-
merei mele de lucru să i se facă curăţenia de primăvară.
N-am avut altceva de făcut decît să mă duc să mă
plimb două ceasuri pe o ·ploaie teorenţială. Problema
continua să-mi răscolească cu putere mintea: raţionamen­
tele mele erau încărcate cu complicaţii neesenţiale pe
care în redactarea finală le-am înlăturat iar „ideea" con-
tinua· să rămînă vagă şi insesizabilă. In cele din urmă
m-am oprit sub ploaie pe un podeţ (lingă pădurea Kyn-
with), privind absent suprafaţa apei; peste citeva clipe
m-a Cl!J)rins deodată certitudinea că problema era rezol-
vată. ln cele 40 de minute care au trecut pînă la în-
toarcerea mea şi pînă la verificarea definitivă am fost
extrem de încordat.
Privind retrospectiv, observ că tocmai în acel timp
gusturile mele matematice au căpătat stabilitate şi am
ajuns la o judecată, mai mult sau mai puţin sigură, des-
pre valoarea diferitelor descoperiri matematice ; cu aceasta
s-a încheiat „instruirea" mea. Curînd începu colabora-
rea mea cu Hardy care a durat 35 de ani.

• Vezi p. 44 şi nota *.
lX
Recenzia Culegerii de probleme
a lui Ramanujan *

(Collected Paper of Srinivasa Ramanujan, Edited de

G. H. Hardy, P. V. Seshu Aiyar şi B. M. Wilson, pp.
XXXVI + 355, 1927, Cambridge University Press)
Ramanujan s-a născut în India, în decembrie 1887,
a sosit la Cambridge şi a început 1:3ă lucreze la Trinity
College în aprilie 1914. A fost bolnav din mai 1917 pină
in februarie 1919, cînd s-a întors în India, unde a murit
în aprilie 1920. A fost membru al colegiului Trinity şi
Royal Society.
Ramanujan n-avea pregătire universitară şi a- lucrat
in India fără nici un ajutor pînă la vîrsta de 27 de ani.
La virsta de 16 .ani a făcut intîmplător cunoştinţă cu
cartea lui Carr Synopsis of M athematics; această lucrare,
care se bucură acum de o celebritate pe care autorul ei
nici nu a visat-o, l-a trezit brusc la o activitate intensă.
Pentru a ne forma o idee asupra evoluţiei lui Ramanuj an
este necesar să analizăm critic conţinutul acestei cărţi.
In ea putem găsi o expunere completă a părţii pur for-
male a calculului integral, incluziv astfel de lucruri ca, de
pildă, formula lui Parseval, integrala lui Fourier şi alte
„formule de inversiune", precum şi o serie de teoreme a
căror formulare are o schemă clară pentru specialist:
„f (a) =f (~) dacă a~ = n-2". In ea se găseşte de asemenea
un paragraf consacrat transformării seriilor de puteri
în fracţii continue. ln afară de aceasta Ramanujan cunoş­
tea foarte bine partea formală a teoriei funcţiilor elip-
* Retipărită din "Mathematical Gazette", April 1929, voi. XIY,
nr. 200.

96
tice (care nu erau în cartea lui Carr). Nu este clar de
unde a luat aceste cunoştinţe, dar ele împreună cu ceea ce
se găseşte în cartea lui <;!arr şi c-µ acele informaţii care pot
fi găsite de pildă, în Algebra lui Chrystal au alcătuit
întreg bagajul de cunoştinţe a lui Ramanujan in analiză
şi teoria numerelor. ln orice caz este sigur că el nu ştia
nimic nici despre metodele existente de sumare a seriilor
divergente, nici despre teoria resturilor pătratice, nici
despre distribuţia numerelor prime (e posibil să fi cunos-
cut formula lui Euler 1t (1-p-sti = :I: n-s, dar nu avea
absolut nici o idee despre funcţia ~). De asemenea se
afla într-o totală ignoranţă · cu privire la ·teorema lui
Cauchy şi la teoria funcţiilor analitice. (Aceasta este greu
de înţeles, dacă ţinem seama de serioasele sale cunoştinţe
asupra funcţiilor eliptice; pentru explicaţie este sufi-
cient şi, după mine, necesar să presupunem că manualul
său a· fost cartea cu totul originală şi caracteristică a lui
Greenhill, Funcţii eliptice.)
Lucrările pe care le-a publicat ·în perioada cînd a stat·
tn India nu conţin ideile sale cele mai reuşite, pe care,
P-robabil, nu era în stare să le expună în mod satisfăcător.
ln scrisoarea sa către Hardy (atunci Ia Trinity, Cambridge)
de la începutul anului 1914, Ramanujan a· demonstrat
însă capacităţile sale neîndoielnice în domeniul mate-
maticii şi a fost chemat la Trinity, unde a avut 3 ani de
activitate intensă pînă s-a îmbolnăvit. Unele lucrări
caracteristice pentru activitatea sa au fost scrise în cei
2 ani de boală.
Nu intenţionez să discut aici în amănunt acele lucrări
ale lui Ramanujan pe care le-a· ·scris independent (o
apreciere foarte interesantă a acestor lucrări· este dată
de prof. Hardy în articolul introductiv, p. XXXIV).
Dacă, pentru moment; omitem cunoscuta sa lucrare pe
care a scris-o în colaborare cu Hardy, atunci contribuţia
sa principală adusă în matematică, oricît de substanţială
şi originală ar fi fost ea, trebuie să cedeze primul loc aspec-
tului romantic al vieţii şi carierei sale matematice, psi--
hofogiei sale neobişnuite şi, mai presus de toate, pro-
blemei extrem de interesante a posibilităţii pe care ar fi
avut-o de a deveni un mar~ matematician în împrejur~i
mai fericite. Spunînd aceasta, am, desigur, faţă de lucră-

97
 rile matematice, exigenţele cele mai înalte. Dar taţă
de el nu pot avea altfel de exigenţe.
Marele talent al lui Ramanujan este pur formal; el
a trăit în „lumea formulelor". Pentru a fi absolut clar
asupra celor ce vr~au să spun, voi da două _exemple (al
doilea este ales la întîmplare; prim.ul însă este de o fru-
museţe nedescrisă):
4)+ (9) z+ (14) z2+ ... =5 {(t -x6)(1-x10}(1 - :z:15)••• )5 '
p( p p {(1 - x)(1 - :z:2)(1 - :z:3) ••• }e
unde p (n) este numărul termenilor din prezentarea lui n
sub forma unei sume de termeni pozitivi.

.
(co cosxx d
Jo {r(ot + x) re« - x) }2 $ = 4r
1
(2ot - 1) {r(ot) }2'
(
(X
> 1)
2 .
Dar ·zilele mari ale formulelor au trecut probabil. Dacă
am formula cele mai mari pretenţii cred ·că nimeni nu va
mai fi în stare să descopere un tip cu totul nou de formule,
deşi Ramanujan, în lucrările sale referitoare la p (n),
a fost foarte aproape de aceasta. Este inutil să înmul-
ţim numărul formulelor lui Ramanujan cu exemple din
. domeniul teoremei lui Cauchy şi al teoriei funcţiilor
eliptice, precum şi din alte domenii ale matematicii,
deoarece în fiecare dintre aceste domenii domină în măsură
mai mare sau mai mică o oarecare teoremă generală.
, Acum, aproximativ o· sută d~ ani, capacităţile sale ar fi
avut o arie de desfăşurare mai largă. Descoperirile modi-
fică atmosfera matematică generală şi au urmări cu impli-
caţii care merg departe, astfel încît nu sîntem dispuşi
să atribuim o mare· importanţă unor redescoperiri, oricît
de independente ar fi ele. Cum putem aprecia o desco-
perire de sine stătătoare a unor fapte matematice deja
cunoscute? Cit de mare matematician ar fi fost Rama-
nujan dacă ar fi trăit acum 100 sau 150 de ani? Ce ar fi
putut el să realizeze dacă ar fi venit la timp în contact
ou lucrările lui Euler? Ce influenţă are lipsa unei pregă­
tiri matematice? A constat oare principala forţă a lui
Ramanujan în deducerea formulelor sau el s-a dezvoltat
1n această direcţie numai datorită cărţii lui Carr? (Nu
trebuie să uităm că, ~ai' tîrziu~ el a învăţat să' facă •bine

98
şi alte lucruri, şi aceasta la o vîrstă destul de matură
pentru un indian.) Astfel de probleme apar legate de
numele lui Ramanujan şi oricine are acum la dispoziţie
suficient material pentru a-l judeca. Cele. mai preţioase
mărturii de care dispunem sînt scrisorile şi listele rezul-
tatelor comunicate de el fără demonstraţie care sînt
cuprinse în culegerea sa de probleme. Aceste mărturii
ne duc la concluzia că notele lui ar da o imagine mult
mai precisă asupra esenţei geniului său matematic şi
ar fi de dorit ca proiectul publicării lor în întregime să
fie în cele din urmă realizat.
Este evident că lucrarea lui Carr i-a sugerat lui Rama-
nujan nu numai orientarea generală, dar şi germenii
multora dintre lucrările sale profunde, ulterioare. Dar
chiar ţinînd seama de aceasta nu putem decît să ne mirăm
de profunzimea, multilateralitatea şi forţa talentului
său. Cu greu găsim un domeniu de formule - exceptînd
pe cel al teoriei clasice a numerelor - pe care el să nu-l
fi îmbogăţit şi în care să nu fi descoperit posibilităţi noi,
nebănuite pînă atunci. Frumuseţea rezultatelor sale,
unice în felul lor, este cu totul uimitoare. Sînt ele oare
chiar mai bizare decît o colecţie de unicate anume selec-
tate ? Morala pare să fie că fantezia noastră nu este nicio-
dată destul de bogată; în orice caz, cititorul lui Rama-
nujan va trăi mereu surprize încîntătoare, şi dacă va dori
să demonstrei:e un rezultat oarecare nedemonstrat, luat
la întîmplare, dacă va fi în general în stare să-l demon-
streze, va descoperi cel puţin o „chichiţă" oarecare, vreo
cotitură nouă şi surprintătoare; prof. Watson şi Preece
şi-au asumat sarcina eroică de a demonstra toate afir-
maţiile nedemonstrate ale lui Ramanujan; unele dintre
soluţiile lor au apărut recent în „Journal of the London
Mathematical Society" şi acestea îndreptăţesc întru
totul opinia că o analiză completă a caietelor sale de
note s-ar dovedi deosebit de fecundă.
Nu există nici o îndoială însă că cele mai surprini:ătoare ·
şi originale rezultate şi pătrunderea cea mai profundă
în esenţa problemei le găsim în lucr~rile lui Ramanujan
despre distribuţia numerelor prime (vezi pp. XXII-XXV,
XXVII, 351, 352). Problemele examinate de el în aceste
lucrări nu sint prin esenţa lor de loc formale ; ele sînt
 legate de formulele aproximative pentru astfel de funcţii,
ca numărul numerelor prime care nu depăşesc un număr
dat sau al numerelor întregi exprimabile sub forma sumei
a două pătrate mai mici decît un număr dat; determi-
narea ordinelor de mărime. ale erorilor reprezintă o parte
însemnată a teoriei. Toate aceste probleme au o bază
teoretică .funcţională foarte subtilă şi era inevitabil ca
Ramanujan să sufere aici un eşec, deoarece metodele sale
nu puteau să nu-l conducă într-o direcţie greşită; el
deduce formulele aproximative, dar afirmaţiile sale ref e-
ritoare la ordinele de mărime ale erorilor sînt departe de
realitate. Aceste probleme care pun Ia încercare ultimele
resurse ale analizei au necesitat mai mult de o sută de
ani pentru a fi rezolvate; pînă la 1890 ele în general
n-au fost rezolvate; Ramanujan n-ar fi putut obţine
succes deplin. El a înţeles că rezolvarea acestor probleme
poate fi abordată numai pe latura formală şi a avansat
într-atîta, incit a putut intui rezultatele de bază. For-
mulele corespunzătoare sînt foarte profunde şi reali-
zarea lui, privită în ansamblu, este extraordinară.
Dacă lucrarea lui Carr i-a sugerat o anumită orientare
în muncă, ea n-a avut în nici un caz nimic comun cu
metodele sale, dintre care cele- mai importante erau absolut
originale. Intuiţia sa se baza pe analogii, adeseori foarte
depărtate, şi într-o măsură· neobişnuită pe inducţie empi-
rică, bazată pe exemple numerice. Necunoscînd teorema
lui Cauchy a muncit fireşte foarte mult la transformările
integralelor duble şi Ia inversările ordinii lor de inte-
grare. Instrumentul său cel mâi importa._nt a fost, pro-
babil, o tehnică foarte înaltă a transformărilor seriilor
divergente şi a integralelor. (Deşi· astfel de metode erau
bine cunoscute, nu încape îndoială că descoperirea lui a
fost cu totul independentă.) El nu dispunea de demon-
straţii riguroase pentru justificarea operaţiilor sale. Nu-l
interesa rigurozitatea, care, de altfel, nu are· o importanţă
primordială în analiza lucrărilor ce depăşesc nivelul stu-
denţesc, şi poate fi oricînd introdusă, cu condiţia să existe
într-adevăr o idee, de orice matematician competent.
Se poate ca Ramanujan să nu fi avut în general o idee
precisă despre ceea ce se înţelege astăzi prin demonstra-
ţie. Dacă vreun fragment, oricît de mic, dar esenţial,

100
· ai unui i:aţionament în îmbinare cu datele empirice şi cu
presupuneri intuitive ii dădeau o certitudine subiectivă
în ce priveşte justeţea rezultatului, atunci nu se mai
interesa de nimic altceva. O manifestare secundară a
geniului său o constituie faptul că niciodată n-a simţit
necesitatea de ceva analog teoremei lui Cauchy. Cu aju-
torul ei ar fi putut ajunge la unele rezultate cu mult mai
repede şi cu mult mai simplu. Dar propriile sale metode
i;..au permis să cuprindă întreaga sferă a problemelor cu
aceeaşi plenitudine şi cu aceeaşi siguranţă.
In încheiere, trebuie să spun ceva despre lucrarea refe-
ritoare la prezentarea funcţiei p (n} scrisă împreună cu
Hardy (pp. 276-309). Numărul p (n} creşte rapid cu n.
Astfel, de exemplu,
p (200} = 3 972 999 029 388.
Autorii arată că p (n} este cel mai apropiat număr
întreg de
1
y2 B
V -

2 q=l
Vq Aq (n} ~q(n},
unde
_ 'lnP7ti
Âq (n} = ~ CJ>p,q e q

suma fiind extinsă la toate numerele p, prime cu q şi mai

mici decît el, iar CJ>p,q este o anumită rădăcină de ordinul
24 a unităţii, v este de ordinul lui Yn, şi

~ (n) = !{ (exp ( C V<n-~) I q. C=n

Putem lua v = 4 dacă n = 100. Pentru n = 200 putem
n.
lua v = 5; 5 termeni ai seriei (1} dau valoarea corectă
a lui p (200}. Putem lua totdeauna v = ex Vn (sau, mai
de grabă, partea lui întreagă}, unde ex este o constantă
oarecare pozitivă, cu condiţia ca n să depăşească un număr
oarecare n 0 (ex}, care depinde numai de ex.
Cititorul nu tr_ebuie convins de faptul că aceasta este
o teoremă uimitoare: el va crede uşor că metodele cu aju-

101
torul cărora a fost stabilită conţin un princ1pm nou
şi. important, care s-a dovedit a fi deosebit de fecund
şi in alte domenii. Istoria acestei teoreme este extrem de
interesantă. (Pentru a o reconstitui, trebuie să incalc
oarecum regulile referitoare la colaborare şi de aceea.
adaug că prof. Hardy îmi permite să .relatez următoarele
fapte legate de colaborarea sa cu Ramanujan.) Una din
ipotezele lui Ramanujan datînd încă din perioada petrecută
tn India era că primul termen din formula (1) este o apro-
ximaţie foarte bună pentru p (n}; aceasta a fost stabilită.
fără eforturi. In această etapă n - ...!.. era reprezentat
, 24
pur şi simplu prin n - dar aceasta, deocamdată, nu era
esenţial. De aici începe abordarea reală a problemei.
Pasul. următor înainte, care nu este foarte mare, era să
se trateze (1) ca o serie asimptotică, din care trebuia
să se ia un număr fix de termeni (de exemplu, 4), eroarea
fiind de ordinul termenului următor. lncepînd din acest
moment şi pînă la sfîrşitul lucrării, Ramanujan a insis-
tat mereu că era adevărat mult mai mult decît se demon-
strase: el afirma că „trebuie să existe o formulă ou eroa-
rea O (1}". Această ipoteză. a fost contribuţia sa cea mai
importantă şi totodată foarte esenţială şi extraordinar
de surprinzătoare. A urmat o probă numerică riguroasă
care a scos la iveală lucruri uimitoare despre p (100)
şip (200).
Atunci v a fost făcut o funcţie de n ; acesta a fost u~
pas hotăritor înainte şi a implicat metode noi şi adînci
de teoria funcţiilor pe care Ramanujan, fără ..îndoială,
nu le-ar fi putut descoperi singur. Astfel s-a conturat
teorema completă. Soluţionarea dificultăţii finale era
probabil imposibilă fără o altă contribuţie a lui Rama-
nujan, de data aceasta foarte caracteristică pentru el.
Ca şi cum n-ar fi fost suficiente dificultăţile sale analitice,
teorema prezenta de asemenea dificultăţi .aproape .de
neînvins, de tip pur formal. Forma funcţiei (Yq (n} nu
poate fi schimbată nici măcar o iotă. Dintre numeroase
exprimări asimptotice echivalente trebuie să alegem una
singură care este cea corectă. Dacă aceasta nu se face
chiar de la încep· ut (şi
1
nemaivorbind de d /dn
- 24 '

182
.: .
poate să apară în "1q numai datorită unei sclipiri extra- .
ordinare a unui geniu formal), teorema nu poate să apară.
Toate acestea sînt învăluite în mister. Dacă am fi ştiut
că există o formulă cu eroarea O (1), am fi ajuns treptat,
tn cele din urmă, la forma corectă a lui "1q• Dar de ce
Ramanujan era attt de sigur că există o asemenea for-
mulă ? Este greu de crezut că aceasta se explică doar prin
profunzimea neobişnuită a perspicacităţii sale teoretice.
In plus, este greu să ne închipuim de ce exemple numerice
ar fi_putut dispune, ca să poată, prin procesul de inducţie
intuitivă obitnuit pentru el, să ajungă la concluzia jus-
teţ_ei unui rezultat attt de puternic. ln acelaşi timp, dacă
f or11ţa lui "1q nu-i era cunoscută dinainte - nici un fel de
date. numerice nu i-ar fi putut sugera nimic. Aşa că, pro-
babil, singura concluzie posibilă este că descoperirea
form.ulei corecte a fost rezultatul unei sclipiri de geniu.
Teorema se datoreşte unei colaborări deosebit de fericite
a doi matematicieni cu posibilităţi ou totul diferite,
tn care fiecare a contribuit cu părt;ile cele mai bune şi mai
caracteristice ale talentului său. ln colaborarea cu Hardy
geniul lui Ramanujan a avut posibilitatea să se desfă-
şoare în întregime. ·
Cartea cuprinde o biografie scrisă de Seshu Aiyar şi
necrologul întocmit de prof. Hardy. Ambele ne oferă o
imagine vie a personalitlţii interesante şi atrăgătoare a
lui Ramanujan. Matematicienii_ care au pregătit această
ediţie s-au achitat excelent de sarcina lor. Lucrarea este
aproape de neînlocuit; cititorul află tot ceea ce doreşte
să cunoască, exact la .momentul potrivit; a fost necesară
mai multă gîndire şi un volum ·mai mare de cercetare
bibliografică decît se bănuieşte.
X
Trei recenzii*

Cambridge Tracts in Mathematics and Mathematical

Physics, Nr. 23, Operational Methods in Mathematical
Physics, by Haro,d Jeffreys, Nr. 24. lnvariants of Qua-
(1,ratical Differential Forms, by Oswald Veblen_ (Cambridge
University Press}. ·
The Theory of Functions of a Real V ariable and the
Theory of Fourier' s Seris, by E. W. Hobson, voi. I,
~-d Edition (Cambridge University Press}.
1. Orice specialist în domeniul fizicii matematice tre-
buie să cunoască metodele operaţionale ale lui Heaviside, ·
aşa că apariţia cărţii dr. Jeffreys este binevenită. Pri-
mele trei capitole sînt destinate ecuaţiilor diferenţiale
pentru funcţii de o variabilă independentă. Metoda ope-
raţională de integrare a ecuaţiilor diferenţiale obişnuite
poate fi fundamentată foarte riguros. Persoana cea mai
pedantă nu va putea găsi nici un cusur tn expunerea aces-
tei probleme de către autor; exceptînd absenţa referirii
la teorema compatibilităţii, de la p. 25, rîndul 4. ln
probleme concrete metoda operaţională are avantaje
sigure faţă de metodele obişnuite ; aplicarea ei permite
evitarea rezolvării sistemelor de ecuaţii pentru aflarea
constantelor arbitrare, totodată ea, o scoate uşor Ia capăt
atît cu rădăcinile simple, cit şi cu cele multiple şi se folo-
seşte pe deplin de orice simplificare care se poate întîlni
în problemă.
Dacă domeniul ap1icării metodei ar fi fost limitat la
o singură variabilă, atunci nu ar fi meritat să i se dedice
• Retipărit§. din „Cambridge Review", May 4, 1928.

104
o carte specială în seria Cambridge. Insă, în capitolul
IV începe • expunerea metodei operaţionale pentru două
variabile independente şi cititorul nimereşte într-o lume
nouă, miroouloasă (unele peisaje ale acestei lumi el le-a
putut zări, în fugă, la pp. 18, 22). Peste douăsprezece
pagini conştiinţa sa matematică se linişteşte întrucîtva,
deoarece întîlneşte raţionamente mai obişnuite, dar în
ult;mă analiză metoda lui Heaviside pentru două varia-
bile rămine tot fără o fundamentare riguroasă, în cel mai
bun caz ea poate fi considerată ca un procedeu euristic,
care conduce la rezolvări care în final trebuie verificate.
Această metodă are totuşi, fără îndoială, o mare forţă
şi permite să găsim rezolvări complicate într-un mod
uşor şi plăcut.
·. In unele aplicaţii folosesc aşa-numita „metodă a celei
mai mari pante". Denumirea nietodei provine de la o
regulă privind ascensiunea pe o trecătoare: ,,ţine-te pe
direcţia rîului": dar, toate drumurile spre trecătoare sînt
teoretic echivalente şi rîul nu este întotdeauna cel mai
comod dintre ele; de aceea trebuie să preferăm denumirea
mai acceptabilă de „metoda trecătorii". In expunerea aces-
tor metode ne izbim de greutăţile cunoscute; în cazul
cel mai simplu, totul este foarte uşor, dar fiecare genera-
Jizare a metodei îşi are dificultăţile sale proprii. Datorită
folosirii abile a unei anumite imprecizii în exprimare,
autorul reuşeşte, ca şi în alte opere ale sale, să obţină un
compromis .satisfăcător. (Totuşi expunerea sa rămîne
intrucîtva neglijentă în ce priveşte amănuntele, de exem-
plu, niciodată rădăcina pătrată a unui număr complex
inofensiv n-a fost atit de mutilată ca Ia pp. 78, 79.)
Dacă cititorul încearcă să facă cunoştinţă cu vasta
literatură citată în bibliografie, el va aprecia admirabila
artă cu care dr. J effreys şi-a croit drum printre numeroa-
sele greutăţi, realizînd o expunere accesibilă. După unii,
teorţa acestei metode este interesantă, mai ales în părţile
ei cele mai bizare; ea dă rezultate corecte în domenii
mult mai largi decît acelea în care se bazează pe principii
~iguros fundamentate ; nu înseamnă oare aceasta că tre-
buie să existe un punct de vedere mai larg conform că­
ruia toate aplicaţiile teoriei apar clare şi riguros demon-
·strabile? Judecind după frazele concluzive ale cărţii,
autorul crede în existenţa acestui punct de vedere. Recen-
z~ntul este mai sceptic, deşi recunoaşte că această perspec-
tivă este ispititoare.
2. Pentru ultima broşură din seria Cambridge, redac-
torii au reuşit să aleagă drept autor unul dintre cei mai
~minenţi matematicieni contemporani, care a adus o
contribuţie însemnată în teoria căreia 1i este consacrată
această lucrare. Prof. Veblen este 1n afară de aceasta ,nn
maestru al expunerii matematice. In primele patru capitole
(care reprezintă jumătate din carte) autorul den-oltă
teoria analitică a invarianţilor diferenţiali fără nici un
fel de exemple sau analogii din fizică sau geometrie. Aşa
1;e şi explică faptul că în timp ce părţile I şi II din Calcu-
lul diferenţial absolut al lui Levi Civita - de asemenea
matematică pură - se citesc uşor, prima parte a cărţii
lui Veblen este greoaie. Aceasta însă nu din vina auto-
rului, ci datorită faptului că o conexiu~e afină, consi-
derată abstract, nu-i de loc o glumă. Ca şi prima lectură
a teoriei relativităţii, aceste capitole sint probabil de nepă­
truns. Cititorul puţin familiarizat cu aparatul mate-
matic al teoriei relativităţii le va putea înţelege la a doua
lectură ; dacă el este matematician atunci satisfacţia
pe care i-o va da definiţia cuprinzătoare a invarianţei,
Ia primul contact cu cartea, se va transforma treptat,
Ia lectura ulterioară, "in dorinţa vagă de a avea o expu-
nere mai sumară pe care i-o dau fizicienii. De asemenea,
cititorul va proceda just dacă nu va porni cu o idee pre-
-0oncepută în privinţa numărului de pagini pe care le
citeşte într-o oră, intructt stilul -autorului este concis şi
nicăieri nu se găseşte un cuvlnt de prisos, iar raţiona­
mentele sînţ date într-o formă foarte concentrată.
In capitolul IV teoria generală este ilustrată prin cazul
-ei cel mai simplu, .geometria euclidiană. ln capitolul V
se discută problema echivalenţei (al cărei cel mai simplu
-caz se referă la aplicabilitatea suprafeţelor); el conţine
de asemenea o serie de teoreme foarte generale. Broşura
.se termină cu un capitol despre coordonatele normale.
Cartea ar trebui să fie citită de orice specialist în teoria
relativităţii; prima parte, pe motivul că subiectul tre.-
buie să fie studiat sub toate aspectele ; a doua - chiar
106
 numai pentru capitolul despre coordonate normale, o
problemă importantă, dar fom;te puţin cunoscută.
3. După îndelungata muncă depusă pentru voi. II,
profesorul Hobson trebuie să fi considerat a treia ediţie
a volumului I aproape un joc de copii. Slnt făcute multe
schimbări de mică importanţă, din care este suficient
poate să menţionăm refacerea · şi extinderea capitolului
despre integrala Riemann-Stieltjes, o concepţie al cărei
domeniu de aplicaţie se lărgeşte continuu.
Mai trebuie oare un analist să se justifice în faţa unor
răuvoitori care îi reproşează pasiunea faţă de „funcţii
p.atologice" chiar şi în măsura atit de mică în care o face
prof. Hobson? Dacă altădată era la modă să se respingă.
ipotezele pripite prin imaginarea unor exemple de funcţii
care se comportă rău, această modă a trecut de cel puţin
20 de ani. Marea majoritate a teoremelor demonstrate de
atunci conţin afirmaţii pozitive şi elegante despre funcţii .
cu o bună comportare: teoremele „patologice" sînt une-
ori necesare pentru a le evidenţia pe cele pozitive, dar
ele reprezintă. excepţii secundare şi rare.

'
XI
Newton · şi atracţia unei sfere*

1. 1n articolul lui Keynes publicat în culegerea Newton

Tercentenary C'elebrations se găseşte următorul pasaj:
,,Pe de altă parte, există cîteva dovezi că, pentru pre­
gătirea lucrării sale Principia, Newton a fost împiedicat
.aproape pină în ultimul moment de lipsa demonstraţiei
•că o sferă solidă poate fi tratată ca şi cind întreaga sa
•masă ar fi concentrată în centru ; această demonstraţie
.a găsit-o cu un an înaintea publicării. Acesta era însă
un adevăr de care era convins şi 1-a admis mereu timp de
mai mulţi ani.
Desigur, nu poate exista îndoială că forma geometrică
în care este făcută expunerea lucrării Principia nu are
mici o asemănare cu procesul mintal prin care Newton
.a ajuns într-adevăr la concluziile sale. Cred că experien­
ţele sale au fost nu numai o sursă de descoperiri, ci şi de
-verificare a ceea ce ştia dinainte".
Oamenilor simpli le este proprie cunoaşterea intui­
tivă a lucrurilor. Cunoaşterea intuitivă îi era proprie şi
lui Newton, desigur însă într-o formă superioară. Eu
·insă aş fi înclinat. să mă-ndoiesc de acest exemplu concret
de intuiţie, chiar în lipsa unor dovezi. Multe lucruri nu
,sînt de Ioc accesibile intuiţiei, de exemplu, valoarea inte•
.gralei\: e-x2 d x. Atracţia „centrală" a unei sfere este,
,desigur, mai discutabilă, dar de fapt, în scrisoarea sa către
Halley, din 20 iunie 1686, Newton spune că în 1685 el
• Retipărit din „Mathematical Gazette", July 19481 voi. XXXII,
nr. 300.

"108
 considera imposibilă înlocuirea sferei cu un punct. In le­
gătură cu aceasta vezi Rouse Ball, An Essay on Newton's
Principia, p. 61. Există, cred, o explicaţie suficientă• şi
destul de· plauzibilă care explică de ce Newton a găsit
demonstraţia acestui_ fapt atît de tîrziu. Prezintă interes
şi analiza formulării matematice a problemei.
2. Consider ca demonstrat faptul că Newton n-a intuit
atracţia centrală înainte de 1685. Astfel stînd lucrurile,
el a putut să considere determinarea atracţiei reale ca o
problemă secundară care urma să fie luată în discuţie
mai tîrziu� ln cele din urmă, el s-a apucat de rezolvarea
acestei probleme. Acum, cînd cunoaştem răspunsul, pro­
blema se reduce la găsirea atracţiei unui strat sferic,
care în coordonate carteziene conduce la integrarea func-
. ţiei (ax + b) /(ax + d)3 12 - un j oe copilăresc pentru New­
ton. Fără cunoaşterea acestui lucru este natural să se
atace întreaga sferă, ceea ce con.duce la probleme mat·e­
matice mai dificile şi poate să-l fi dus la impas pînă la elabo­
rarea completă a metodelor sale de analiză. Pentru un
Newton din anul 1685 problema trebuia să cedeze într-un
timp rezonabil. Nu este exclus (deşi aceasta este numai o
presupunere) că Newton a încercat să obţină soluţia,
pornind iniţial de la un strat sferic de rază r, care ulterior tre­
buia integrat în raport cu r; acest procedeu ar fi condus
imediat la rezultatul dorit. ln orice caz el a găsit o demon-

Fig. 18

109.
:straţie (şi după aceea a lucrat mereu cu stratul sferic).
Dar pentru Newton aceasta nu a însemnat ii:l nici un caz
o rezolvare completă a problemei. După cum ştim acum,
-ceea ce trebuia să găsească era o demonstraţie evident
analitică, dar astfel incit să poată fi „tradusă" in limbaj
geometric. Cititorul să încerce.
Cred că pot, cu oarecare plauzibilitate, să restabilesc
demonstraţia analitică a lui Newton, şi o dau aici in inter­
pretare modernă. Ea operează, desigur, cu stratul sferic.
* 3. Figura 18 ii aparţine lui Newton, eu i-am adăugat
numai linia punctată SH şi am notat trei unghiuri.
Fie SH = a, SP = r. Drept variabilă de integrare
.alegem pe cp *.
Să considerăm zona generată de rotaţia lui HI in jurul
lui S P şi contribuţia ei 8F = 8Fp la atracţia totală FP,
asupra lui P. Această contribuţie satisfac� relaţiile
r2 - = - cos t!i • 21era I 89 I IQ • -
8F (PS)2 1

I I
,
8q, PI 8q>

(1)
r2 dF
-
a2 d
cos9 2 .
- = {-.-) sm (9
sm 8
+. cp) sm
.
8
d8
- •
dq>
q,
Din triunghiul PHS găsim
cos (8 + q>)
cos q>
=-,
a
r

de unde rezultă că
(2) --
�
d
= 1-tg cp ctg (8 + cp) =- sm
-.- ---
�8
(8 + ) cos
q, q> q>
Din relaţiile (1) şi (2), conchidem
r2 dF
(3) - - = cos· -
q>.
2na9 d q,
Domeniul R de variaţie al lui cp este intervalul de la
- ..:: la + ..:: şi trebuie să obţinem rezultatul printr-o
2 2

• Ordinea aUabetică a notaţiilor corespunde unei creşteri ·pozi'(

tive 8q,.
simplă integrare. Ideea lui Newton constă în ac eea că
R nu depinde de P, astfel că pentru două poziţii P şi
p avem • F,/F, = Sp8 /SJ>B.
4. Să trecem acum la demonstraţia geometrică . ( care a
uimit desigur pe cititori). Avem un al doilea exemplar din
figura 18 în care literele sînt minuscule (sferele le vom con­
sidera echivalente). Integrarea în raport cu <p se traduce tn
limbaj geometric în următoarea formă „stranie" : ,,să pre­
supunem ·că pkka secţionează arcul hk egal cu HK şi ace­
laşi lucru pentru pil". Raţionamentele care urmează slnt.
elegante şi aranjate într-o succesiune foarte bine gîndită „
dar limbajul arhaic în care stnt prezentate le face greu
accesibile; de aceea le-am şi modernizat. Dificultăţile pro- ·
vin din (2) care, evident, nu „se traduce" prea uşor.
Deoarece kk = HK şi il = IL, avem
(4) se= SE, df (= sd-se = SD-SE) = DF.
Contribuţiile 3F, şi '8F, corespunzătoare celor două
zone HI şi hi satisfac relaţia.
. SF, PP p' PF hi,iq
(5) ( I I
3Fp- = pi11 ps PS • HI. IQ •
In afară de aceasta,
pf• PI_!!! PF _ df DF_ RI _ IH
(6) / l ,
pi• PF pi PI ri RI ni ih
deoarece <I.· RHI = <I,rhi. Din PI /PS= IQ /SE şi relaţia
corespunzătoare în litere minuscule, şi din SE = se, de­
ducem
(7) E. / e!_ = IQ •
PS ps iq
Înmulţind formulele (6) şi (7), obţinem relaţia
PP • pf • ps
--'-------- == IH • IQ �
1 pi • PF • PS ih • iq
�are în virtutea egalitiiţii {5) ne conduce Ia
3Fp PSI
= psi.
3Fp
• Acesta şlJeste enunţul definitiv al "Propoziţiei 71 ... Constanta .
nu este, de fapt, niciodată determlnatll.

111
 5. Există o demonstraţie care satisface toate cerinţele lui
Newton şi la care c1'edem că ar fi putut să ajungă, dacă
n-ar fi descoperit mai devreme altă .cale.
Aceasta rezultă uşor din abordarea modemă şi operează
dintr-o dată cu sfera întreagă: ea constă în următoarele
(păstrăm notaţiile iniţiale P, S).
Fie � sfera concentrică cu sfera dată şi care trece prin
punctul P, NQ (P) componenta normală pe �,în punctul P,
a atracţiei unei particule unitate situate în Q, iar NQ va­
loarea medie a lui NQ (P) pentru toate punctele P ale
lui �-
Contribuţia la expresia totală 4rca2 NQ (aria sferei înmul­
ţită cu valoarea medie) a unui element de arie 8� este, după
cum rezultă dintr-un uşor raţionament geometric, egală
cu unghiul solid sub care elementul 8:E s� vede din Q.
]le aceea trebuie să aibă loc egalitatea 4rca2 N Q= 41t, adică
N Q este i_ndepende_gt de Q şi, prin urmare, trebuie să fie
egal cu Ns, Dar �N Q 8V Q, unde suma este extinsă la toate
elementele de volum ale sferei, este atracţia medie normală
a sferei asupra tuturor punctelor lui �, iar expresia egală
cu ea Ns � 8 VQ este expresia corespunzătoare pentru masa
concentrată în S. In ambele cazuri valoarea medie este
constantă şi egală cu atracţia totală, şi demonstraţia s-a
terminat.
6. Să revenim la problema despre „intuiţie". Argumentul
evident „contra" este următorul: ,,De ce legea pătratului
inversului trebuie să ocupe un loc privilegiat în comparaţie,
de exemplu, cu legea cubului invers?" La aceasta există
un răspuns:. legea pătratului invers reprezintă legea „na­
turală" a micşorării cu distanţa, de exemplu, a lumino­
zităţii şi audibilităţii şi, în afară de Newton, mulţi alţii
s-au gîndit la ea în legătură cu sistemul planetar*.
ln mod analog, să adoptăm o teorie corpusculară a
luminii, în care particulele provenite din origini diferite
nu se ciocnesc. Dacă-admitem că aceste particule nu sint
elastice, atunci emise de surse punctiforme ele dau efectul
repulsiei subordonat legii pătratului invers, iar presiunea
• Observăm uşor că prin legea r-0, atracţia la suprafaţa sferei
este mai mică declt atracţia centrală, ln timp ce, prin legea r-', ea
este mal mare. în al dollea caz lucrurlle slnt evidente, deoarece atrac-
ţia corespunzătoare este inflniU.

112
totală pe o sferă cu centrul tn punctul respectiP este ~nde-
pendentă de raza sferei. Acest fapt îmbinat cu simetria
poate provoca senzaţia intuitivă că situaţia tn problema
despre atracţia sferei face ca presupunerea despre centra-
litate să fie verosimilă. Acum însă nu avem decit un pas
ptnă la demonstraţia dată mai sus. Presiunea totală, dinăun­
tru, pe~ (adică normală), exercitată de particule emanate
de sursa Q, nu este o idee atît de complicată şi ne rămine
numai sl demonstrăm faptul esenţial că ea nu depinde
de poziţia lui Q *.
XII
Numere mari*

§ 1. Problema expriinării numerelor foarte mari este

examinată în Numărarea grăunţelor de nisip a lui Arhimede.
Nenumerahilitatea grăunţelor de nisip a devenit de mult
proverbială, dar Arhimede construieşte o schemă, echi-
valentă· cu notaţia 10n, conform căreia „universul" - o
sferă, care ajunge pînă la Soare, cu diametrul mai mic
decît 1010 stadii, ar conţine, dacă ar fi umplută cu nisip,
mai puţine grăunţe de nisip <lecit „1 OOO unităţi dintr-a
şaptea -perioadă a numerelor", adică mai puţin <lecit 10 51
grăunţe de nisip. Arhimede a pus la haza sistemului său
octada egală cu o miriadă de miriade, adică 108 • El con-
sideră 108 „perioade" conţinind fiecare 108 „ordine" de
numere; numărul cel mai mare ce poate fi exprimat cu
ajutorul acestui sistem este 10s.i • Problema exprimării
015

este legată de găsirea unor notaţii potrivite; Arhimede nu

dispunea de notaţiile noastre ab şi de posibilitatea gene-
a.·· .
ralizării ei a" • Vom reveni la această problemă la sfîr-
şit; ea nu este nici pe departe epuizată.

§ 2. Vechile manuscrise indiene revin de multe . ori ou

pietate la ideea reprezentării unor intervale de timp oon-
siderahil e. (Mi se pare că următoarea poveste am luat-o din
cartea lui Buckle H istory of Civilisation in England, desi-
gur, n-am putut-o inventa singur.)

• Retipărit din „Mathematical Gazette", July 1948, voi. XXXII,

Nr. 300. Adăugirile slnt incluse tn paranteze drepte.

114
 Există o piatră cu o mărime de o milă cubică, de un
milion de .ori mai dură decit diamantul. O dată la un
milion de ani un om sfînt s& apropie de această piatră
şi se atinge uşor de ea. ln cele din urmă, datorită unor
asemenea uşoare atingeri piatra se uzează. Calculele arată
că aceasta se va întimpla după circa 1035 ani; un rezultat
lamentabil dacă ţinem seama de o fantezie atît de bogată!
De altfel, acesta este un exemplu de „reducere" a imensi-
tăţilor in reprezentările populare.

§ 3. Cind vechii greci au început să considere corpurile

cereşti ca pe nişte obiecte dispersate tn spaţiul „obişnuit",
s-a realizat un salt enorm in dezvoltarea concepţiilor noastre
despre univers. Un salt similar, deşi mai mic, a fost nece-
sar pentru introducerea unor raţionamente, larg cunoscute
astăzi, referitoare la eroziune ş.a.m.d. Este uşor să ni-l
închipuim pe Arhimede drept autorul acestor raţiona­
mente, dar după cite ştiu, patria lor nu este Grecia.
Este interesant să calculăm, de exemplu, timpul (de necon-
ceput pentru mintea omenească) necesar pentru formarea
unei văi în urma acţiunii de erodare a unui pîrîiaş; a două­
zecea parte dintr-un ţol pe an inireamnă o milă in 108 ani;
continuînd raţionamentul, obţinem o mie de mile în 109 ani.
(Aceste perioade stnt unităţi naturale pentru măsurarea
timpului ; al doilea din ele este comparabil cu virsta Pă­
mintului, primul - cu timpul necesar pentru transformarea
unei maimuţe într-un doctor în ştiinţe.)
Newton estima distanţa pînă la Sirius (în unităţi astro-
. nomice), presupunînd că mărimea lui Sirius este compara-
bilă cu a Soarelui. Metoda sa a constat în compararea
lui Sirius cu Saturn, al căror albedo l-a stabilit cu destulă
exactitate.
§ 4. Următoarele două exemple completează referirile
mele la trecut. ·Primul este exactitatea măsurătorilor unghiu-
lare ale lui Tycho Brahe. Eroarea acestor măsurători nu
depăşea 1' (la Hiparc -4'). Celălalt este tunelul din Samos,
descris în foarte interesanta carte a lui Farrington, Greek
Science, p.37, apărută în colecţia Pelican book. Construit
în timpul lui Pitagora, tunelul avea o lungime de 900 iarzi
şi a fost în(eput de la ambele capete; după cum reiese

115
din săpăturile contemporane, decalajul între punctele de
lntllnire a fost numai de cîteva picioare. Mai simplu ar fi
să nu credem că aceasta se explică prin înalta precizie
a măsurătorilor şi calculelor geodezice. Deşi proprietăţile
de hază referitoare la triunghiurile asemenea erau cunoscute
încă de pe vremea lui Tales: nu pot admite existenţa unei
asemenea precizii a instrumentelor de măsurat în acea
vreme. Pe de altă parte, pot uşor verifica exactitatea în
efectuarea unor orientări terestre cu ajutorul jalonării
sau prin observarea unei stele oarecare din două puncte.
...
§ 5. Mă-ntorc Ia timpurile moderne, dar continui să
vorbesc despre măsurători. ·
Ştim cu toţii că măsurarea paralaxelor indică mărimi de
ordinul a 0,001" (eroare medie 0,025"); îşi închipuie oare
cititorul că acesta este unghiul sub care se vede o monedă
de un penny Ia o distanţă de 4 OOO de mile?
Printre rezultatele măsurătorilor folosite în calcule ştiin­
ţifice cele mai precise sînt măsurarea timpului în astro-
nomie, în care numărul cifrelor semnificative ajunge pînă
la 15; se măsoară intervalele de timp de la 0,001'' pînă la
108 sau 103 ani şi, pentru calcule, se mai păstrează încă
2-3 cifre.
Odată l-am întrebat pe Eddington cu ce exactitate se
pot determina distanţele unghiulare dintre două stele
depărtate. Răspunsul (dat cu promptitudine) a fost: 0,1",
ceea ce m-a uimit foarte mult, deoarece dificultăţile pur
mecanice ale unor astfel de măsurători, precum şi cele
ridicate de refracţie par imense pentru neiniţiat.
Voi relata încă un caz uimitor. Instrucţiunile oficiale
pentru executarea lucrărilor geodezice prevăd pentru măsu­
rători liniare folosirea unei rulete lungi de 130 ţoli, ceea
ce nu ne miră. Pentru măsurători unghiulare, însă, trebuie
să se folosească o „hază" lungă de 9 mile - ceea ce este
de 100 de ori mai mult dacit mă aşteptam. In astfel de
cazuri dificultăţile reale apar de altfel, de cele mai multe
ori, tocmai acolo unde ne aşteptăm mai puţin şi adeseori
nu sint interesante. 1n măsurătorile geodezice principala
dificultate constă, evident, în fixarea teodolitului exact în
punctul necesar.

1rl6
 § 6. Să trecem acum la examinarea exponenţilor multipli
şia proprietăţilor lor de bază ca numere „aproximative".
lntrucît „ordinul" are în matematică şi în calculele aproxi-
mative un sens ·bine determinat, nepotrivit pentru scopul
nostru, vom vorbi despre „tipuri" de numere; şi anume,
numerele
N1 = 1010, N2 = 101010, •••,Nn = 10Nn-1, •••
Ie vom numi de tipul 1,2, ... ,n, ...
Mai departe, vom spune că, de exemplu, numărul
4,7
10101~

este de tipul 2,47 şi îl vom scrie sub forma N 2 , 47 • Notaţia

respectivă arată că tipul acestui număr este cuprins între
2 şi 3; notaţiile admise conţin, ce-i drept, cîteva inexacti-
tăţi care constau în aceea că N 2 nu este N 2 , 0 ci N_2,1 , dar
aceasta o putem accepta. De asemenea, vom scrie N 2,47
în loc de N 2<4 •7>; vom releva că Nn = Nn (1). Numărul 1079
al tuturor particulelor din univers, pe care (cerem scuze
că am ales o literă minusculă) tI notăm cu u, este N1 , 79 •
Principiul pe care vreau să-l stabilesc acum poate fi
ilustrat suficient de următoarele exemple. Un număr de
tipul 2, sau mai mare, rămîne „practic neschimbat" prin
ridicare la pătrat; un număr de tipul 3, sau mai mare,
rămine „neschimbat" chiar prin ridicarea la puterea u.
Intr-adevăr,

şi

mai departe,

iar
N 8 = N 3 (1 + 7,9 • 10-9).
Pe de altă parte, N 2 aproape că nu se _schimbă dacă
înlocuim în baza lui inferioară pe 10 cu u şi rămine
,,neschimbat" dacă înlocuim pe 10 cu 2. Alt fapt semnifi-

117
cativ este „egalitatea" unor astfel de numere ca Nl,
NN şi 2N, dacă tipul N nu este mai mic decit 1.
Putem generaliza aceste consideraţii în „principiul bru-
taliză~ii"; în evaluarea unui număr ab'···este important să
nu comitem greşeli prea mari la ultimul exponent supe-
rior, dar putem aplica evaluări aricit de brutale în privinţa
bazei şi a exponenţilor inferiori.
§ 7.Mă-ntorc acum la numere legate direct de viaţa
zilnică (ceea ce înţeleg prin „indirect" se va vedea în § 11).
Intervalul de la un sunet abia perceptibil pină la un sunet
aproape insuportabil (la aceeaşi frecvenţă, apropiată de
zona celei mai mari sensibilităţi a urechii) este mai mare
dacit 1012• In cazul luminii acest interval este (după cum
trebuie să ne aşteptăm) chiar mai mare decît pentru sunet.
Suprafaţa Soarelui are o luminozitate de 6 · ·105 ori mai
mare decît luminozitatea Lunii pline (în treacăt fie zis,
Soarele este de 5 · 106 ori mai luminos decit o semilună).
O suprafaţă de nisip luminată pe timp de lună plină se
află, în ce priveşte luminozitatea, în acelaşi raport faţă
de discul lunar ca şi acesta din urmă faţă de Soare. Oricine
s-a plimbat pe un drum de ţară, pe o noapte fără lună,
cu nori grei, ştie că se mai poate încă observa drumul şi
obiectele de pe el (în ce mă priveşte nu cunosc nici o
explicaţie satisfăcătoare a faptului de unde vine lumina
în acest caz); aici avem de-a face cu încă un factor de cel
puţin 103 (dar, eu aş spune, 104 sau chiar mai mare),
astfel că în final se obţine o relaţie egală cu 1014 sau 1015•
Nu de mult era posibil să cumperi 1013 ergi cu 4 penny;
nici o aluzie la energie şi masă, acesta a fost pur şi simplu
tariful după care se plătea încălzitul în Anglia. Dar,
desigur, ergul este absurd de mic, iar echivalentul mecanic
al căldurii foarte mare.
Coincidenţe şi improbabilităţi

§ 8. Improbabilităţile pot fi supraestimate. Este adevărat

că in trecut aş fi fost surprins să aflu că profesorul Hardy
s-a alăturat grupului de la Oxford. Nu putem afirma însă
că şansa contrară era 10 6 :1. Matematica este o profesiune
periculoasă ; o proporţie apreciabilă dintre noi înnebunim

118
şi deci această eventualitate particulară ar fi destul de
probabilă.
Un ziar popular scria că în sezonul de cricket din anul 1947,
doi jucători au marcat fiecare 1111 tururi, cu o m~die de
44,44. Deoarece el compara aceasta cu dactilografierea
dramei Hamlet de către o maimuţă (oarecum în dezavantajul
acesteia din urmă) evenimentul merita să fie prezentat in
adevlrata lui lumină ca aparţintnd unei anumite clase
de fenomene (mai ttrziu, acelaşi ziar dădea un număr de
cazuri similare). Desigur, trebuie să estimăm probabilitatea
ca evenimentul să survină la un anumit moment al sezo-
nului. Să luăm pe cei 30 de jucători de frunte şi să selecţio­
năm dintre ei o pereche A, B. Să presupune că Ia un moment
oarecare, A a jucat 25 de tururi complete. Şansa ca scorul său
să nu fie în acest caz 1111 este, să zicem, 700: 1. Şansa ca
B să nu fi jucat ptnă în acel moment 25 de tururi este, de
pildă, 10: 1, iar, mai departe, şansa ca scorul său să fie
1111 este din nou 700: 1. Există însă circa 30 • 15 perechi*;
şansa totală contrară este de 10 7002 / (30 · 15) sau circa
104 : 1. Un dram de surpriză îşi are justificarea.
ln fiecare an apare o ştire că unei persoane oarecare i-au
fost servite la bridge 13 cărţi de aceeaşi culoare. Probabi-
litatea ca o asemenea distribuţie a cărţilor să fie servită
este 2,4. 10-9 ; dacă presupunem că 2 • 106 de oameni din
Anglia joacă fiecare cite 30 de partide pe să ptămînă, obţinem
o probabilitate de acelaşi ordin. lnainte am crezut că ames-
tecarea cărţilor la bridge nu este suficientă pentru a con-
sidera cărţile servite cu totul întîmplătoare; cartea lui
Borel despre bridge m-a convins însă că, deoarece ordinea
cărţilor servite unui jucător oarecare este indiferentă,
procedeul obişnuit al amestecării este suficient.. (Lucrurile
nu stau astfel în cazul pasenţelor. Aci pentru a desfiinţa ori-
ce ordine trebuie să amestecăm cărţile cit mai mult. M-am
convins de aceasta în perioada cind eram pasionat de acest
joc şi observaţiile mele au fost confirmate şi de alţii).
Uneori mi se intimplă să pun întrebarea: care este cea
mai uimitoare coincidenţă pe care aţi intîlnit-o în viaţă
şi este ea într-adevăr atit de uimitoare? (Avînd in '\'edere
că astfel de coincidenţe le poţi alege dintr-o viaţă întreagă,

• De reţinut că slnt decisive perechile şi nu perechile ordonate.

119
 atunci 1: 106 trebuie socotit o nimica toată.) Deşi acest
subiect este destul de plicticos, voi cita două exemple
·pe care le-am întilnit: primul uimitor la prima vedere,
dar care îşi pierde din interes la o analiză ulterioară, al
doilea, într-adevăr, foarte rar. Voi începe cu al doilea.
O fată mergea pe str. Walton (Londra) la sora ei, Florence
Rose Dalton, care era bucătăreasă la casa cu nr.42 de pe
această stradă. Ea a trecut pe lingă casa cu nr.40 şi s-a
apropiat de casa cu nr.42 unde era bucătăreasă o oarecare
Florence Rose Dalton, care se afla în acel timp într-un
concediu de două săptămîni şi era înlocuită de sora ei).
Dar casa la care ajunsese fata avea nr. 42 din Sq. Ovington
(din acest loc se face o trecere îngustă spre str. Walton)
casa cu nr.42 de pe str. Walton fiind următoarea (în acea
vreme locuiam în casa din Sq. Ovington nr.42 şi am aflat
despre această întimplare ·chiar în aceeaşi seară). Primul
exemplu: începînd plimbarea noastră în apropiere de portul
Weymouth am văzut în port 7 vapoare care atunci oind,
după ce am străbătut 3 mile, ne-am aşezat să ne odihnim
s-au transformat în 6: cele 6 vapoare stăteau paralel, iar
cele două catarge ale celui de-al şaptelea vapor erau exact
în spatele unui catarg de pe un vapor din cele 6. La o
distanţă de 5 iarzi într-o parte sau alta de la locul în
care ne-am oprit, catargele celor 6 vapoare se distingeau
foarte clar. Probabilitatea de a ne opri in cei 10 iarzi este
egală cu 1 : 600; probabilitatea ca 3 catarge să se afle
într-un singur plan este de circa 1: 60; in total, 1: 4 • 104 •
Acest exemplu arată că evenimente, improbabile la prima
vedere, pot avea, de fapt, o probabilitate nu chiar aşa de
mică. '
Fără îndoială că un anumit număr de coincidenţe uimi-
toare trebuie să fi avut loc în realitate şi regret că nu cunosc
decît 'foarte puţine cazuri de astfel de coincidenţe. ln
cartea Unpopular Opinions a lui Dorothy Sayers se po-
vesteşte despre doi negri, care aveau acelaşi nume, Will
West, şi care au .fost închişi in aceeaşi zi în închisoarea
Leavenworth din S.U.A. (1930) iar datele lor antropo-
metrice coincideau întocmai. (Se poate oare crede aceasta?)
, Eddington mi-a povestit odată despre informaţia primit!
de un observator referitoare la o nouă cometă (recent
observată, dar nu neapărat necunoscută), dar datele din

120
telegramă au fost denaturate; indreptînd telescopul spre
locul indicat (şi trebuie să presupunem că a fost cercetată
o zonă cu diametrul de un grad) a găsit o nouă cometă.
(Aceasta este desigur o întimplare foarte amuzantă, dar
avem de-a face în acest caz cu o probabilitate care nu este
mai mică declt 1 : 106 .)
§ 9. ln anii de şcoală ne amuzam cu toţii, trăgind pe
paginile cărţilor o linie şerpuită care să treacă printre cu-
vinte. Să presupunem că luăm o pagină dintr-o enciclopedie
tipărită cu un corp de literă mic, cu circa 100 de rinduri
pe pagină, şi tragem o linie la intimplare. Admiţind cu o
probabilitate de 1: 5 că această linie va trece printre cu-
vintele unui rînd, vom găsi că probabilitatea trecerii cu
succes prin întreaga pagină este egală cu 1: 1070 •
Exemplul ce urmează este poate prea departe de
subiectul nostru. Există un anumit procedeu prin care un
scamator poate face lucruri imposibile la prima vedere.
Alegindu-se o carte, de pildă, asul de pică, scamatorul
pune pachetul de cărţi pe masă şi cere unei persoane oare-
care să se gindească Ia un număr mai mic decit 100; este
foarte probabil ca acesta să aleagă numărul 37, atunci
scamatorul îi spune să numere in jos şi să ia a 37-a carte
(care este tocmai asul de pică); dacă este ales alt număr,
scamatorul recurge la un alt truc. (Acest truc poate fi sim-
plificat dacă ne limităm la numere mai mici decit 10;
este foarte probabil să fie alese numerele 7 sau 3 ; în pachetul
de 9 cărţi, asul va fi al 7-lea dintr-o parte şi al 3-lea din
cealaltă parte.)
Din aceeaşi categorie de probleme face parte aflarea
probabilităţii cu care maimuţele care ştiu să bată la maşină
vor dactilografia piesa Hamlet. Presupunlnd că textul este
compus din 27 OOO de litere şi spaţii albe şi că maşina are
35 de clape, găsim că această probabilitate este egală cu
1: 3527 000 (numitorul este mai mic decit N 1 , 5).

Jocuri
§ 10. Să presupunem că într-un joc oarecare de poziţie
există p poziţii posibile P 1 , P 2 , ••• ,P,. O partidă reprezintă
o succesiune finită de poziţii P, fiecare din ele fiind obţinută

121
 din cea precedentă printr-o „mutare" conformă cu regulile
jocului. In general, numărul p aparţine unui tip puţin
mai mare decît 1, astfel (~ numărul partidelor este compa-
rabil cu p 1 sau 2P, ceea. ce ne duce pentru prima oară la
un număr de un tip mai mare decît 2. Putem, de aceea,
să aplicăm principiul bruta1izării.
O partidă de ş_ah este considerată remiză dacă o poziţie
oarecare se repetă de trei ori. (De fapt, jocul continuă
pină cind unul dintre jmători îşi exercită dreptul de a
cere remiza; pentru a evita prelungirea jocului la infinit
vom considera că are loc o remiză.) Regulile jocului nu
precizeată dacă Ia repetarea poziţiei trebuie să se ţină
seama că aceleaşi figuri ocupă sau nu vechile locuri*.
Vom presupune că poziţia se repetă numai dacă piesele care
ocupă locurile lor vechi sint identice.
Care este probabilitatea ca un jucător A, care nu cu-
noaşte regulile jocului, să învingă pe campionul mondial C?
Să presupunem că C pierde unul din cele n jocuri ale
sale, în cel mult m mutări. Să presupunem mai departe că
A ştie numai că făcînd o mutare trebuie să deplaseze una
din piesele sale pe un pătrăţel neocupat sau pe un pătrăţel
ocupat de adversar cu luarea piesei. Dacă A are N ~ 16
piese, el are de ales din N 64 -N~M=1648 mutări, de aceea
probabilitatea victoriei sale nu este mai mică decît 1 : n Mm.
Numărul n este arbitrar dacă putem cit de cit să-l reducem
pe m; dacă presupunem că m=20, pentru n=106 :101e, atunci
, şansa lui A de a cîştiga este mai mare decît 1 : 10-12 ~=
= 1 /N1 , 21 (adică cîştigul este mai probabil decit tragerea
succesivă a două linii şerpuite reuşite în jocul de la § 9).
Care este numărul partidelor posibile la şah?· Este uşor
să dăm o margine superioară. Orice aşezare a pieselor pe
tabla de şah (indiferent de faptul dacă ele sînt legale,
adică dacă corespund sau nu regulilor) o vom numi
,,aranjament" A; orice aranjare a pieselor conform regu-
• Am auzit de la H.A. Webb că intr-una din partidele lui Black-
burne o poziţie s-a repetat de 3 ori, dar cu o pereche de turnuri schim-
bate. Fiecare dintre jucători aştepta să ctştige, dar dacă unul dintre
ei ar fi cerut remiză s-ar fi pus problema interpretării de către arbi-
tru a regulilor jocului (după cum a observat Blackburne tnsuşi).
•• Putem presupune că C (avtnd tn vedere jocul lui A tn această
partidă) nu bănuieşte că adversarul nu ştie să joace şi cedează de tn-
dată ce se convinge că tnfrlngerea este Inevitabilă.

122
lilor de joc o vom numi „poziţie" P. O schimh~e de la
un aranjament la altul o vom numi „deplasare", iar o
mişcare legală 1n şah (în poziţia P) - ,,mutare". ln genere,
cu un număr de N piese pe tabla de şah sint posibHe
(considerind pionii „individualităţi" dit-t.1nci~ etc.)
641 /(64-N) I aranjamente A. Deoarece tofi pionii fe pot
transforma 1n figuri, acest număr este apropiat de P-urile
posibile (1n orice caz pentru unele valori ale lui N) ; prin-
cipalele obstacole sînt legate de faptul că regii nu pot
sta alături şi nici nu pot fi ln şah în acelaşi timp, iar dacă
avem 10 nebµni albi (sau negri), ei nu trebuie să fie toţi
pe pătrăţele de aceeaşi culoare. Numărul sistemelor care-
se compune din pioni şi pioni transformaţi 1n regine„
ture, nebuni şi cai (indiferent de aşezarea lor pe tablă),
este egal cu
51s + 515 + ... + 51 < 2. 10n.
Deoarece cei doi regi trebuie să fie prezenţi în mod~
obligatoriu, numărul sistemelor de figuri care n-au fost.
pioni este
Cf, + Cf4 + ... + Cf: < 5-104 ;
de aceea numărul tuturor sistemelor posibile de N piese-
este, pentru orice N, mai mic decit 1016 •
Numărul mutărilor posibile dintr-o poziţie dată P {sau
chiar A} este cel mult ·
µ. = 9. 28 + 2 • 14 + 2 · 14 + 2 · 8 + 8 = 332.
Numărul aranjamentelor A este mai mic decît
2
::1 641
a = 101s.L • = 1060,;.
N=l (64-N)I

Numărul partidelor posibile este cel mult

11.2a+1 -
r -
101010.s -- .n"1\Ţ2,185'

Problema aflării unei margini inferioare nu prea brute-

{fără o demonstraţie completă, dar cu o certitudine subiec-
tivă} nu pare de loc uşoară. Numărul poziţiilor care-
determină exponentul superior creşte foarte repede cu
N, astfel incit dacă ne limităm la valori mici ale lui N

123-
vom avea rezultate foarte mici; dacă însă numărul de
piese N nu este mic este greu să asigurăm aşezarea lor
legitimă după o serie lungă de mutări. Putem considera
regi la colţuri protejaţi de şah cu 3 piese minore (cai,
nebuni) şi cîteva regine de fiecare culoare (9 dacă este
posibil). Această idee mi-a venit prea tîrziu şi n-am putut
să ajung la aprecieri cantitative; poate unii cititori vor
concura la acest calcul.
§ 11. Să trecem acum la numerele despre care am spus
că stnt indirect legate de viaţa de toate zilele. Ele provin
din numărul enorm de n 0 = 3 · 1019 molecule pe cm3 •
de gaz, care se află în condiţii obişnuite şi din permu-
tările corespunzătoare. Imi amintesc un exemplu admi-
rabil citat de J eans: de fiecare dată cînd cineva din noi
inspiră aer este foarte probabil ca in plămînul său să
ajungă citeva din moleculele ultimei respiraţii a lui
I uliu Cezar.
Care este probabilitatea ca manuscrisul dramei Hamlet
(nu textul tipărit) să apară datorită hazardului? Cu alte
cuvinte, care este probabilitatea ca fiecare din cele n
molecule de cerneală să-şi găsească drumul din călimară
într-un punct oarecare dintr-un rînd scris cu cerneală,
din manuscrisul recunoscut ca text al dramei Hamlet?
Putem alege jumătate din molecule ca fiind situate
h1 acest rînd, pentru a determina o zonă îngustă in care
celelalte .!. n molecule trebuie să nimerească. Dacă pro-
2
babilitatea pentru o singură moleculă este f, probabili-
•2
-n
tatea evenimentului este f • Deoarece n este de ordinul
500 n0 = 1,5 · 10 21 ,_ principiul brutalizării operează şi
nu este nici o diferenţă dacă f este 10-1 sau 10-10• Pro-
babilitatea contrară este 1 / N 2, 13 •
Credem, desigur, că s-a intîmplat ceva mult mai impro-
babil; rîndul scris cu cerneală a apărut datorită unei
succesiuni ordonate în timp a evenimentelor. Care este
însă factorul adiţional ? Dacă numim cantitatea de cer-
neală conţ,inută de un punct „pată", rîndul scris cu cer-
neală este format, de pildă, din S = 106 pete. Trebuie
să micşorăm probabilitatea iniţială de S ! ori, care rămine

124
aproape. neschimbată (condiţia exprimată mai sus pr!D
oarecare nu exercită nici ea nici o influenţă).
rpus§ pe12.o Ştim cu -toţii că fierberea apei dintr-un ceainic
plită este un eveniment probabil şi nu cert. Să
încercăm. să evaluăm probabilitatea ca un şoricel de
· celuloid să supravieţuiască o săptămînă în iad (sau,
ceea ce este acelaşi lucru, ca un şoricel adevărat să în-
gheţa). Tradiţia ne cere să tratăm problema din punct
de vedere clasic şi să presupunem că moleculele şi densi-
tăţile au mărimi obişnuite. Vom presupune temperatura
(absolută) a infernului (nedorind să ignorăm importanţa
acestei instituţii) egală cu 2,8 · 1012 =
T H (am consi-
derat 2,8 , pentru simplificarea calculelor).
* Fie c viteza moleculelor la temperatura T, T O = 280° K
(temperatura camerelor din Anglia), c0 =c ( T 0), c8 =c( T 8 ).
Fie µ = kn 0 - numărul moleculelor din şoricel
(k = 103, de pildă). Probabilitatea p ca o anumită mole-
culă să aibă c <
c0 este, în notaţia uzuală,
2
4nt ( ~)3'
e-mnc2 c2 d c.
Aceasta este o mărime de ordinul (constanta este neîn-
semnată în baza principiului brutalizării)
p = (co/cH)a = (To/TH)s/a.
Probabilitatea ca cea mai mare parte a şoricelului să
aibă c < c0 nu este mult mai mare decît P"· Fie -r „timpul
de relaxare" la temperatura T; acesta este comparabil
ou timpul necesar descrierii unei traiectorii libere. Atunci
-r H = "t"o colcH = -ro (To/ T H ) 112 ,
1

unde 'To este o mărime de ordinul n 0 3 /c0 •

Intr-o săptămînă sînt v = w /-r 8 intervale de timp de
lungimea -r 8 , unde w este numărul de secunde dintr-o
săptămînă.
Acum o stare anormală dispare într-un interval de timp
de ordinul -r 8 şi este necesar un nou „miracol" pentru

125
.supravieţuirea şoarecelui în intervalul următor. Proba-
:hilitatea totală contrară supravieţuirii timp de o săptă­
:lllină este deci de ordinul

3
.a V -
rH
C = (p"µ)• = (~) 2•okwno To • *

Punind valorile numerice

11, 0 =13 •1019,k= 103,c 0 =4• 105,w= 5-105, l'(THf T 0) = 105,
.obţinem

C -- 10104s,1 -- N 2,17·
In exponentul 46,1, 5 unităţi provin de la T H / T 0,
5,7 de la w, 5,6 de la c0, şi cele mai multe de la n 0 •

factorizări

§ 13. Au trecut de mult timpurile cind demonstrarea

·faptului că un număr dat este prim (sau compus), prin
.alte procedee decît împărţirea prin numere prime pină la
rădăcina pătrată din numărul dat, era în general o sur-
prfa:ă; majoritatea cititorilor au auzit probabil de sita
.electrică a lui Lehmer şi cel puţin unii 'dintre ei ştiu că
„reciproca teoremei lui Fermat" a dat un impuls puternic
-teoriei criteriilor simplităţii *. Pentru comparaţie cu alte
.numere pe care le-am înttlnit voi aminti numai că 2197 -
- 1 ~ 1038 este cel mai mare număr prim cunoscut**;
:2s57 -1 ~ 1076 este compus, deşi nici unul din divizorii
:săi primi nu este cunoscut; el deţine recordul în acest
.domeniu; 226 +
1 ~ 1019 are divizorii
274177 şi 67 280 421 310 721.
• Vezi „Math. Ann." 109 (1934), 661-667; ,,Bul. Amer. Math.
Soc.", 1928, 54-56; ,,Amer. Math. Monthly", 43 (1936), 347-354.
•• Aceste date slnt de mult depăşite. ln prezent se cunosc numere
-prime mult mai mari, ca, de exemplu, numărul 24423-1, care are 1 332
:de cifre şi a rost determinat tn anul 1961 de către Hurwitz şi Seirridge
cu ajutorul unui calculator electronic IBM 7090. - N. T.

-126
 Majoritatea numerelor studiate au avut, fireşte, o anu-
mită structură specială de exemplu, a" ± bn; aceste nu-
mere permit aplicarea unor cr:terii spe0iale bazate pe
,,reciproca teoremei lui Fermat". L-am întrebat pe pro-
fesorul Lehmer pentru ce valoare a numărului N se poate
stabili, să zicem în dewrs de un an, da:.ă este prim sau
compus, şi (a) în mod_ sigur, (b) cu un grad raţional de
certitudine, (c) cu un succes deosebit. Depinde mult de
natura lui N-1. Da_ă se cunosc un număr destul de
mare de divizori N-1, atunci rn ajutorul „reciprocei teo-
remei lui Fermat", se poate determina caracterul lui N,
dacă numărul semnelor sint cuprinse între 50 şi 100.
Rezultate analoge pot fi obţinute da(ă se cunosc divi-
zorii mari ai lui N + 1. ln general, numerele N ± 1 au
mulţi divizori mici din care se pot forma divizori destul
de mari. Numerele „cataEtrofale pentru care N, N-1,
N + 1 rezistă fattorizării" se întîlnesc destul de rar (aceas-
tă problemă merită o analiză teoretică). Dacă însă dăm
peste astfel de numere, putem calcula, de exemplu, aN -
-1 (mod N) pentru a=2. Dacă rezultatul este diferit de 1,
atunci numărul N este compus; reciproc, dacă N este
compus, atunci în caz că putem raţiona asupra unor N
mici (de ordinul 1010 ), este foarte probabil, dar nu sigur,
ca acest criteriu să dea răspuns. Dacă rezultatul este 1,
este foarte probabil, dar nu sigur, ca N să fie un număr
prim. ln ·acest caz pentru terminarea demonstraţiei nu
rămin decît „metodele directe", şi acestea sînt aplicabi-
le numai pînă · la aproximativ 1020 •
Profesorul Lehmer mi-a mai spus că numerele mai mici
decît 2,7 • 100 pot fi complet factorizate în 40 de minute;
numerele mai mici <lecit 1015 , într-o zi; cele mai mici
dacit 1020, într-o săptămînă; în sfirşit, numerele mai mici
dacit 10100, cu ceva noroc, într-un an.
In prezent sînt folosite în aceste scopuri maşinile elec-
tronice de calcul. Numărul prim record este acum 180p2 +
+ 1, unde p este numărul prim record precedent, 2127-1.
După 7 încercări nereuşite cu alte numere de forma kp 2 +
+ 1, rezultatul citat, unde k = 180, a fost obţinut recent
de către J.C.P.Miller şi D.J.Whaeler cu ajutorul maşi­
nii EDSAC (Cambridge). S-a folosit un criteriu bazat pe
127
,,reciproca teoremei lui Fermat"; calculele au durat 27
de minute.
Ultima ştire (aprilie 1956): Lehmer coinunică noul său
record, numărul prim 22281-1.
* TC( x) - Ii x şi numărul lui Skewes.
§ 14. d {x) = 1t {x)-: Ii x, unde 1t (x) este
Diferenţa
numărul numerelor prime mai mici sau egale cu x, iar li x
este integrala logaritmică (valoare principală) (x ~ ,
)o log x
este negativă pentru orice x mai mic <lecit 107 şi pentru
orice x, pentru care n (x) .este cunoscut. ln 1914 am demon-
strat că trebuie să existe un astfel de X, incit d (x) să fie
pozitiv pentru anumiţi x -<. X. Mai tîrziu a reieşit că această
demonstraţie este numai o teoremă de existenţă şi
din ea nu poate fi dedusă nici o valoare numerică pentru
X; o astfel de valoare numerică, independentă de orice
ipoteze, a fost găsită de dr. Skewes în 1937 : lucrarea sa
n-a fost încă publicată, deşi, după cum se pare, publicarea
ei n-ar trebui să se lase mult aşteptată. Deocamdată insă
voi expune ctteva considerente tn legătură cu aceasta,
deoarece tn afară de valoarea lui X vom tntîlni şi alte
surprize. ·
Dacă notăm cu 8 marginea superioară a părţilor reale
ale rădăcinilor complexe ale funcţiei ta lui Riemann-~(s),
atunci celebra „ipoteză a lui Riemann" (prescurtat,
J.R.) constă în afirmaţia că 8 =.!.;dacă acest lucru este
2
fals, atunci .!. < 8 ~ 1. Se ştie de mult că in ultimul caz
2
d (x) > x8 -a pentru e pozitiv, arbitrar de mic şi x arbitrar de
mare, astfel că în acest caz există tn mod sigur un X. De aici
rezultă că, pentru demonstrarea unei teoreme numai de
existenţă, putem admite ipoteza lui 'Riemann, şi tn demon-
straţia mea iniţială am şi procedat astfel. Pentru aflarea
valorii numerice a lui X este de asemenea raţional să
începem cu admiterea ipotezei lui Riemann. Pe această
cale, dr. Skewes a reuşit să obţină* rezultatul

* Vezi "Journal London Math. Soc.", 8 (1933), pp. 277-283.

121
 84
(1) X= 101010 •
Aici apare posibilitatea reducerii problemei la o problemă
corespunzătoare referitoare la funcţia cJ, (x) legată de 11: (x).
[ tfJ (x)= ~ A (n) unde A (n) este log p, dacă n este un
n~x
număr prim p, sau o putere a lui p, şi A {n) = O în caz
contrar]. Rezultatul corespunzător este
«8(x) = q,(x)-x-: :if 1~ > O,pentru anumiţix~ X»;
dacă 8 (x) > O pentru un anumit x, atunci, fără a
intra în amănunte (simplificind detaliile), d(x) > O
pentru acelaşi x. In afară de aceasta (neţinînd seama dacă
J.R~ este sau nu adevărată), avem „formula explicată"

_.!__ ~ ~-
112
(2 ) 8(x) = sinn,
xl/2 2 L.J "(
unde ~ + i y parcurge toate rădăcinile
complexe al func-
ţiei ~ (s) cu y pozitiv, iar 1l = log x.
In continuare, admi-
ţînd ·sau nu J.R., se comite o eroare neglijabilă dacă se
întrerupe seria din (2), oind y atinge valoarea x3•
După aceste observaţii preliminare, putem examina
problema de bază a unui X independent de orice ipoteze
şi putem descrie etapele principale ale rezolvării ei (nu
vom reuşi să evităm unele mici repetări). ,
(i) Să admitem J.R. Deci ~ = _!_ şi problema constă în
2
aflarea unui X = X 0 , astfel incit

E sin Y "I} > .!. pentru anumiţi 1l ~ log X.

'Y~.î3 y 2
Soluţia acestei inegalităţi care presupune o tehnică
înaltă de calcul este dată în lucrarea citată a dr. Skewes
din „Journal London Math. Soc." După cum s-a mai
arătat, mai departe trebuie realizată binecunoscuta
trecere de la tfJ la 1t (de Ia 8 la d), şi X 0 la care se ajunge,
este numărul (1).
(ii) Se ştie că~ .!. < A log2 T (ea este realmente de
"i~T y
acest ordin). Dacă în locul J.R., admitem o ipote~~

129
 ceva mai slabă, şi anume că nici o rădăcină a lui t {s)
cu y < .,Xg nu are partea reală.
1
~- > .!. + X"i,8 log- 3 X 0 , atunciEx P- 2 si_nr1J diferă
2 y~X3 'Y
attt de puţin, pentru x ~ X 0 , de E sin Y 1J , incit {după
y~X8 Y
transformări neînsemnate) ajungem la concluzia prece-
dentă:« {x) a > Opentru anumiţi x ~ X 0».
{iii) Rămtne să demonstrăm existenţa unui (nou)
X prin negarea ipotezei din {ii). Aceasta este echivalentă
cu presupunerea că există o rădă,cină ~o+ iy 0 situată
mai 1n dreapta dreptei Re s = 1 /2 la o distanţă de cel
puţin b = X03 Iog-s X 0 şi oei mult X8; deci ~o -1 /2 -~ b
şi 0 > 1 /2 + b, astfel că există în mod sigur un X. Avem
o nouă surpriză. Avînd rădăcina ~o+ iy 0 stabilită ca
mai sus, sîntem indreptăţiţi să ne aşteptăm ca argumentul
iniţial 0 să ne conducă la o anumită valoare x, depen-
·dentă de această rădăcină, pentru care a (x) > xe-s; ou
alte cuvinte, s-ar . părea că pentru un x oarecare seria
·E x P- ~ sin Y...!) trebuie să depăşească, de pildă, de 1 /10
y~xa Y
1 .
ori valoarea termenului ei xr,0 - 2 sm Yo "I) (sinusul trebuie să
Yo
fie neapărat pozitiv)~ Dr. Skewes m-a convins totuşi
că nu se poate trage o asemenea concluzie: elificultatea
constă 1n faptul că pentru fiecare termen ales în serie se
pot găsi alţi termeni de acelaşi ordin sau mai mari decit
el care îl atenuează. Dificultatea nu este de loc banală
şi pentru învingerea ei sînt necesare alte idei noi. In cele
din urmă am reuşit tn linii generale s-o găsesc.
(iv) Problema nu este încă rezolvată. Dr. Skewes m-a
convins (de data aceasta, opunîndu-i rezistenţă) că, în
absenţa ipotezei lui Riemann, nu mai este posibil să se
facă trecerea de la tl, la n. De aceea, este necesar ca in
toate calculele să fie utilizată formula explicită a lui
n (x) în loc de tl, {x), ceea ce implică multe dificultăţi_

130
 suplimentare. Dr. Skewes a efectuat toate aceste calcuie
şi a obţinut rezultatul X = N 4 (1,46) (îmbunătăţit pînă
la N 3 (3)). * ·

§ 15. ln legătură cu ultima problemă examinată se

naşte următoarea întrebare: este oare posibilă o situaţie
cînd existenţa numărului X să fie demonstrată, dar să
nu poată fi precizat nici un X numeric, deoarece valorile
posibile ale lui X sînt atît de mari încît nu pot fi indicate ?
R~spunsul matematicianului este „nu", dar în felul acesta
ne întoarcem Ia întrebarea cu care am început: cit de mari
pot fi în general numerele care pot fi menţionate. De
fapt este vorba de construirea unei funcţii F(n), care să
, crească cit se poate de repede; ceea ce substituim după
aceea în locul lui n, numărul 2, sau u, sau Nu (u), nu are
importanţă. (Trebuie să ne oprim undeva în construirea
lui F(n), dar încă o iteraţie F (F (n)) va depăşi toate
diferenţele în valorile substituite ale lui n.)
Pornim de la o funcţie pozitivă fo (n), strict crescătoare.
Dacă scriem q,k (n) pentru funcţia q, (q, (... q, (n))) iterată
de k ori, putem defini
f1 (n) = f1 (n, f'0 ) = {'cni··· (n), numărul exponenţilor este
egal cu fo (n), unde am omis peste tot indicii zero.
Această construcţie defineşte o creştere de la indicele
O Ia indicele 1. ln mod analog se defineşte f2 cu ajutorul
lui f1 : fa (f2 (n) = f2 (n, f1 )) şi aşa mai departe. Folosind
ideea notaţiei numerelor ordinale transfinite, să formăm
acum
flcn) (n)
f ...

(CU fn (n) indici).

Acum să procedăm astfel: să înlăturăm toate defini-
ţiile noastre intermediare şi să notăm ultima expresie
prin f1 (n), după care să continuăm construcţia noastră;
înlăturăm din nou toate definiţiile intermediare etc. ;
m-am hotărit să ne oprim aici. Acum să luăm de exemplu
fo (n) = n2 sau n + 1 (nu are. importanţă valoarea lui
f O (n), ci numai condiţia c~ f O (n) > n).
131
 Cititorul va fi de acord că numerele menţionate sînt
mari: este greu să ne închipuim însă cit de mari sînt ele ;
tot ceea ce se poate spune despre ele e că ne sînt date prin
definiţia lor. Dacă ni s-ar cere să comparăm două numere
din două sisteme rivale, ar trebui să creăm pentru aceasta
un aparat matematic imens.
XIII
Descoperirea planetei Neptun

Planeta Neptun a fost descoperită in anul 1846 în urma

unor calcule matematice făcute independent şi practic
simultan de către Adams şi le Verrier. Istoria acestei
descoperiri abundă în detalii surprinzătoare şi se cemplică
din cauza fricţiunilor, adeseori penibile, dintre unele din
principalele personaje implicate. O prezentare fascinantă
o găsim în cartea prof. W. M. Smart, J okn Couch Adams
and tke Discovery of N eptune, publicată de Royal Astro-
nomica! Society în 1947. Vreau să examinez numai un
singur aspect al acestei istorii.
Pentru a împrospăta memoria cititorului asupra celor
ce s-au spus din oind în cind despre această descoperire,
voi începe cu cîteva citate reprezentative. ln cartea sa,
Tke Story of tke Heavens (1886), Sir Robert Ball scria:
„numele lui le Verrier s-a ridicat la o culme care n-a fost
depăşită nicăieri şi niciodată"... ,,meditaţii adînci timp
de mai multe luni" ... ,,o muncă îndelungată şi foarte
complicată călăuzită de măiestria desăvîrşită a matema-
ticianului". Autorul nu se dă în lături nici de la folosirea
într-o mică măsură a stilului romantic de popularizare
- ,,dacă elipsa nu are simplitatea. perfectă a cercului
ea ne atrage cel puţin prin marea bogăţie a formelor ...
un contur de o eleganţă perfectă care trezeşte în noi
cele mai înălţătoare reprezentări" - cind vorbeşte însă
despre Neptun el recurge la stilul profesional. O carte
modernă excelentă de istoria astronomiei, din 1938
cuprinde fraza: ,,probabil cea mai îndrăzneaţă idee
matematică a secolului... o încercare uimitoare, pe care
nu a mai cunoscut-o istoria.

133
 Descoperirea a trezit o reacţie cu totul firească. Meca-
nica cerească, în general, şi teoria perturbaţiilor, în par-.
ticular, s-au dezvoltat în discipline complexe, bine ela-
borate; problema explicării incorectitudinilor în com-
portarea planetei Uranus datorită unei planete necunos-
cute face parte din problemele „inverse" ale teoriei;
aceste probleme erau considerate extrem de grele - atît
de grele încît nimeni nu se îndoia de nerezolvabilitatea
lor. Se poate medita mult asupra faptului de ce a apărut
o astfel de opinie (una din cauze era confuzia dintre sensu-
rile· diferite ale termenului nerezolvabil *). După ce
Adams şi le Verrier au demonstrat falsitatea acestei
opinii (de altfel orice demonstraţie matematică este într-o
anumită măsură o răsturnare a unei păreri greşite),
totuşi mai rămîne de spus ceva în favoarea aprecierii
greutăţilor înainte de depăşirea lor şi nu după aceasta.
Desigur nimeni nu poate să considere că gloria lui Adams
şi a lui le Verrier n-a fost suficient de meritată (sau, să
zicem, s-o minimalizeze, invocînd o „şansă", considertnd
· descoperirea lor drept ·o lovitură mai senzaţională decît
ar merita în realitaţe; această „şansă" nu este niciodată
hărăzită unor oameni de rînd). Ce-i drept, trebuie să
spunem că senzaţia legată de această descoperire a ţinut
mult mai mult decît se putea aştepta, dar trebuie să
avem în vedere că aici intervine întotdeauna inerţia:
oamenii nu pot întotdeauna să-şi recensidere opiniile
şi chiar cei mai inteligenţi tind să se repete. Binecunos-
cuta frază că „numai trei oameni înţeleg teoria relativi-
tă ţii" s-a repetat şi atunci cînd Eddington se plingea
colegilor săi că teoria relativităţii este uşoară, ca obiect
de examinare, în raport cu alte cursuri universitare.
ln ceea ce voi spune sînt departe de a acuza de prostie
oameni mai inteligenţi decît mine. Micile mele jeux d' esprit
nu trebuie să supere pe nimeni şi eu nu voi renunţa la
ele de teama că mi se va reproşa lipsa de respect faţă de
oameni mari. Nu sînt singurul care presupun că s-ar
putea găsi o cale mult mai simplă pentru rezolvarea
. problemei. ln primul rînd vom căuta ca toate calculele

• Legătura acestei probleme cu „problema celor trei corpuri ce-

reşti" induce ln eroare şi astăzi pe foarte mulţi.

134
 necesare pentru descoperirea noii planete să fie minime,
în special vom căuta să determinăm momentul t 0 al
conjuncţiei *. ln al doilea rind, să uităm teoria preten-
ţioasă şi laborioasă a perturbaţiilor şi să folosim „mate-
matica şcolară". (Recunosc, sint îndemnat de slăbiciunea
omenească de a savura dinainte picanteria succesului
uşor pe care l-ar avea.) Pentru început voi spune că am
descoperit o împrejurare foarte bizară constind în impo-
sibilitatea aparentă de a găsi o soluţie (şi în legătură cu
aceasta am comis cîteva greşeli grosolane). ln cele din
urmă însă, a ieşit la iveală o metodă absurd de simplă.
lmi pot închipui uşor că soluţia mea ar putea fi consi-
derată o escrocherie şi, în nici un caz, nu voi nega că
această acuzaţie conţine un dram de adevăr. Singura
cale pe care pot să demonstrez. că am dreptate este o
explicaţie completă a modului cum „prezic" eu pe t 0 ,
pornind de la datele observate (astfel incit oricine poate
verifica că - conştient sau inconştient - nu s-au tras
nici un fel de concluzii greşite). ln afară de aceasta,
expunerea mea va fi astfel făcută, incit să atragă oiţi
. mai mulţi amatori în această mică aventură.
O orbită planetară este o elipsă cu Soarele S într-unul
din focare, iar raza vectoare S P mătură arii egale in
intervale de timp egale (legea a doua a lui Kepler). Dacă
se cunoaşte planul orbitei, atunci ea este definită de
patru elemente, a, e, oe, e:. Primele trei definesc elipsa
geometrică: a este semiaxa mare, e - excentricitatea,
« - longitudinea periheliului, adică printr-o alegere
firească a coordonatelor polare r şi 8, 8 este longitudinea,
iar 8 = oe cind P se găseşte cel mai aproape de S (la un
capăt al axei mari). Dacă cunoaştem pe a, atunci cunoaş­
tem, şi viteza unghiulară medie n şi perioada corespun-
s
zătoare p = 2n: /n; deoarece n este proporţional cu a- 2
(legea a treia a lui Kepler ) ** ; mai departe, viteza con-
stantă cu care raza vectoare OP parcurge aria elipsei

* Momentul tn care Neptun, Uranus, Saturn stnt tn linie dreaptă

(voi folosi abreviaţiile N.U.S.). ·
** n nu depinde de e.

135
este ...!... abn * şi de două ori această viteză este identică
2
cu „momentul unghiular"** (prescurtat m. u.) care este
de asemenea constant şi are expresia diferenţială r2ă.
Al patrulea element, epoca e, este necesar pentru stabi-
lirea originii lui t; definiţia ei exactă constă in aceea
că 8 =. ex (periheliu) se obţine la momentul t, pentru
care nt +e = ex.
Orbita planetei Uranus are o perioadă de 84 ani, şi
o excentricitate e, de circa _!__ • După ce influenţa altor
20 .
corpuri cereşti, în afară de Saturn şi Neptun, este luată
în consideraţie, putem presupune că Uranus, Saturn
şi, eventual, Neptun sînt singurele corpuri din sistem;
· putem de asemenea presupune (aceasta este in general
cunoscut) că toate mişcările au loc in acelaşi plan. Valorile
lui 8 (pentru U) la diferite momente t (putem uneori să
scriem 8 (t), pentru a sublinia că 8 este luat „la momentul t"),
pot fi considerate ca material brut de observaţie. (cu
toate că observaţiile reale se fac, fără îndoială, de pe
Pămînt). Valorile lui r pentru diferiţi t nu pot fi măsurate,
direct şi de aceea precizia în determinarea lor este mai
mică.
Situaţiadin 1845 a fost astfel că nici o orbită eliptică
exactă nu corespundea cu 8 observat în perioada 1780-
1840 ***. Discrepanţele erau foarte mici, ele reprezentau ·
în cea mai mare parte mai puţin de un minut de arc (fără
a ţine seamă de devierea bruscă de 90", vezi tab. I):
m - raportul masei lui N faţă de aceea a lui S (consi-
derată 1) este în realitate de aproximativ 1 /19 OOO (ordi-
nele de mărime se potrivesc, deoarece m radiani cores-
pund la aproximativ 11").
ln absenţa lui N, m.u. A este constant (după cum s-a
stabilit mai sus - aceasta nu este altceva decit a doua

• 'Aria totală a elipsei este 1tab şi este măturată ln timpul p.

** Strict vorbind m.u. trebuie să aibă drept factor masa pla-
netei, dar masa lui U este neînsemnată, şi de aceea o neglijez mereu.
••• Observaţiile făcute după 1840 au fost inaccesibile şi nu s-au
folosit. Uranus a fost descoperită ln 1781. Pentru a preveni nedume-
rirea cititorilor cu privire la micile necorespondenţe ale datelor, men-
ţionez că extrapolarea la 1780 este în lntregime sigură.

136
lege a lui Kepler). De fapt N accelerează pe A la momente
care preced pe t0 , şi îl încetineşte la momente ulterioare
acestuia.
Graficul lui A oa funcţie de t se ridică de aceea· la un
maxim pentru t = t 0 , şi prima mea idee a fost să folo-
sesc această împrejurare pentru a identifica pe t 0 • Astfel
s-ar putea proceda dacă toate observaţiile ar fi absolut
exacte (iar metoda ar avea avantajul teoretic oă nu are
nevoie de valorile excentricităţilor). Dar valoarea lui A
îil momentul t depinde de r în acest moment, şi deter-
minările valorilor lui A sînt deci prea nesigure. Prin urmare,
această metodă cade, dar ea renaşte din propria-i cenuşă
sub altă formă. Pentru aceasta ne sînt necesare încă citeva
~ate preliminare.
Datele numerice cu care au lucrat Adams şi le Verrier
nu au reprezentat chiar valorile observate ale lui 8, ci
µiferenţele dintre valorile observate 8 (t) şi 88 (t) ale unei
orbite eliptice, calculată de Bouvard; ,,discrepanţa"
8 (t) (pentru abreviere, 8) determină ecuaţia 8 (t) = 8 (t)-
- 68 (t). [6 8 (t) depinde de elementele lui E 8 , şi acestea
din urmă sînt supuse „erorilor". Aceste erori sînt printre
necunoscutele, pe care teoria perturbaţiei trebuie să le
determine; metoda noastră, după cum vom vedea, nu
se ocupă de• ele.] Tabelul I conţine valorile brute ale lui
3 (date în lucrarea lui Adams *, împreună cu valorile
obţinute prin considerarea unei curbe netede interpolate.
Ce voi face cu coborîrea. bruscă după un lung interval de
schimbări relativ mici nu-mi este în întregime clar: mi-am
trasat curba şi m-am fixat Ia ea (falsificînd-o chiar, n-ar
fi rezultat nici o diferenţă fundamentală). Diferenţele
indică ordinul erorilor de observaţie (care, fireşte, se
îmbunătăţesc de Ia un an Ia altul - neţinînd .seama de
unele mari greşeli din 1789) ; ele sint absolute şi nu relative
(astfel că eroarea absolută probabilă a diferenţei 81 - 82
este aceeaşi dacă 81 - 82 este 0,5", sau 81 - 82 = 90").

• Collecled Works, I, p. 11. Pentru noi aceste date (şi nu modifi-

cările pe care le-a introdus,aşa cum apar tn Smart) sînt importante.
Valorile lui 8 reprezintă medii ale valorilor reale pe trei ani.

137
Merită osteneala să lucrezi cu o aproximaţie de 0,1"
şi cu numărul de po:z:iţii :z:ecimale folosite în cele ce urmează,
chiar dacă ultima cifră este îndoielnică.
Tabelul I

Anul I obs:rvat I netedă'

Curbl Anul I I
obs!vat curbli netedă
1780 I 3,5 3,5 1813 22,0 22,8
1783 8,5 8,5 1816 22,9 22,5
1786 12,4 12,5 1819 20,7 22,0
1789 19,0 15,8 1822 21,0 21,0
1792 18,7 18,3 1825 18,2 18,1
1795 21,4 20,3 1828 10,8 10,3
1798 21,0 21,6 1831 -4,0 - 4,0
1801 22,2 22,4 1834 -20,8 -20,8
1804 24,2 22,8 1837 -42,7 -42,5
1807 22,1 23,0 1840 -66,6 -66,6
1810 23,2 23,0 1843(e) - -94,0 I

Valoarea pentru anul 1843 este o extrapolare; această

valoare şi rezultatele derivate din ea sint notate cu (e).
Un „efect" datorit lui N este de „ordinul m", în notaţie
matematică el este egal cu O(m); dacă /l.X pentru o mărime
dată X îns~amnă (X calculat)_:_ (X observat), atunci
ll.X este O(m); Pătratul ,lui O(m) (al doilea ordin de
infinitezimală) este extrem de mic şi toţi îl neglijează
instinctiv (dacă un ceas rămîne în urmă cu 10 secunde
pe zi nimeni nu încearcă să corecteze pierderea cores-
punz~toare pierderii de 10 secunde - cazurile sînt ana- .
loge). Mai departe, un efect al lui N este ceea ce ar fi
dacă U, şi de asemenea N, s-ar mişca în cercuri, plus
o „corecţie" pentru excentricităţile orbitelor. Excentri-
citatea e ( ; ) a planetei Uranus este neobişnuit de mare; ar
0
fi raţional să presupunem că excentricitatea planetei Neptun
nu este mare (tn realitate ea este mai mică de ...!... ) •
100
Excentricităţile deformează
valoarea „circulară" a
efectului cu 5% (sau, de exemplu, maxim 10%). Deoa-
138
rece efectul este O(m), deformarea efectului este O(em) 1 •
Acesta este primul pas din raţionamentul meu. ln parti-
cular, cind avem o mărime care este fie un â, sau însuşim,
înmulţit cu un factor oarecare, putem substitui primele
aproximaţii (adică aproximaţia cu e = O), sau să facem
schimbările de ordin O(e) chiar în factor.
Să presupunem acum că E 1 , E 2 sint două orbite elip-
tice (exacte) care dau valori 8(t) ce diferă prin cantităţi
de felul celor de care ne-am ocupat, adică cu O(m) 2 •
ln acest caz diferenţa 81 - 82 se reprezintă sub forma:
(1) 81 - 82 = m (a + bt + c cos nt + d sin nt) + O(em),
unde a, b, c, d sint constante care depind de cele două
sisteme d~ elemente ale orbitelor E 1 , E 2 , iar n (ca urmare
a convenţiei noastre referitoare la factorii lui ·m) poate
fi considerat orice aproximaţie comună pentru viteza
unghiulară medie. Voi amina demonstraţia „şcolară"
a acestei egalităţi.
ln continuare (i), fie E * orbita instantanee în momentul
t 0 , adică orbita pe care ar descrie-o U dacă N ar fi ani-
hilată în momentul t 0 : observăm că E*, ca şi t 0 , are pro-
prietatea de a fi „necunoscută" (ii). Fie .& - perturbarea
ţui 8 pentru U, produsă de N începind din momentul t 0 3 •
Atunci, dacă 8, în orice moment t, este (ca de obicei) longitu-
dinea lui U, 88 este longitudinea pe orbita E 8 şi 8* - longi-
tudinea pe orbita E*, avem .& = 8 - 8*, şi prin urmare
(2) 8(t) = 8 - 88 = (8* - 88 ) + &.
Dar fiecare din ultimii termeni au un factor m, şi putem
deci omite orice abatere a lui O(em). ln particular, în cal-
culul lui .& putem să neglijăm toţi termenii e. Aceasta
1 Trebuie să subliniez că nu este vorba chiar şi de ignorarea pu-
terilor mari ale lui e dacă ele nu sînt insolite de un factor m ( e' radiani
este aproximativ egal cu 1"). Abaterea ln valoarea găsită pentru t0
este totuşi o excepţie de la aceasta. Dar efectul excentricităţilor 1n
abaterea lui t0 este puţin probabil să fie mai mare declt diferenţa dată
de ele între momentul conjuncţiei şi momentul apropierii maxime.
Un calcul uşor arată că această diferenţă nu depăşeşte, tn cel mai
rău caz, 0,8 ani.
2 Orbita poate avea „sori" de mase care diferă prin O(m).
3 Admitem, desigur, valori negative ale lui t-t atlt în E*, clt
0
şi ln &.

139
înseamnă că putem calcula pe -& ca şi cînd orbitele lui U
şi N ar fi cercuri, dar în acest caz, ,& are c,alori egale şi
opuse pentru c,alori ale lui t simetrice faţă de t 0 • Altfel
spus, dacă punem t = t 0 + 't', atunci
(3) -& (t) = O('t'),
unde 0(-r) este o funcţie impară* de -r; adîcă 0(--r) =
= -O('t')
Confirmarea relaţiilor (1), (2) şi (3) reprezintă punctul
esenţial (şi în acelaşi timp foarte simplu) al raţic;:mamen­
tului nostru. Diferenţa 0* - 08 este un caz special al
diferenţei 01 - 02 şi poate fi calcul.ată cu formula (1).
Să punem t = t 0 + -r în (1) şi să folosim (2) şi (3); neţi­
nînd seamă de O(em), obţinem 8(t 0 + -r) = m{a + bt 0 +
+ b-r + c oos (nt 0 + n-r) + d sin (nt 0 + nT)} + il('t').
Dezvoltînd cosinusul şi sinusul sumelor şi rearanjînd
termeni avem (cu constante noi, ale căror valori depind
de t 0 , care însă nu ne interesează) .
8(t 0 + -r) = A - B(i - cos nT) + {CT + D sinnT +
+ 0(-r)}.
Acolada cuprinde o funcţie impară de -r. Deci, dacă
combinăm valorile lui T egale şi opuse şi construim pe
8~(-r) şi p(T) astfel incit să satisfacă relaţia
8*(-r) = - _!. {8(t 0
2
+ T) + 8 (t 0 - -r) - 28 (t 0)},
p(-r) = 8*(-r)/(1 - COS nT),
atunci vom avea
3*(-r) = B(1 - cos nT)
şi p(-r) = B, pentru orice T. Deci, dacă folosim adec,ărata
valoare a lui t 0 , raportul p('t') trebuie să rezulte constant:
în aceasta şi constă metoda noastră pentru determinarea
lui t 0 • Valoarea reală a lui t 0 este dată cu precizie pînă
la 1822.
Tabelul II, în care unitatea de timp este 1 an (iar n
din cos n't' este egal cu 21t /84), arată rezultatele încer-
• ,.0" este folosit ln locul literei O (prima literă a cuvintului odd-
impar) care este angajată în altă notaţie. Afirmaţia scrisă in text cu
litere cursive este adevărată „prin simetrie": inversăm mişcarea din
momentul t0 • (Acest raţionament cuprinde, de asemenea, şi pertur-
baţia Soarelui, care nu este atlt de neglijabilă, cit s~ poate presupune.)

140
 cării diferitelor valori ale lui t 0 (numărul secolului este
omis din date). Ultima cifră zecimală pentru p(-r} nu este
sigură, dar, desigur, se 1mbunătăteşte pe măsură ce mări­
mea lui 2 3*(-.) creşte: am trecut în acest tabel valorile
obţinute de mine prin calcule ; ele vorbesc de Ia sine.
Valoarea 't" = 6 este inclusă, deşi eroarea relativă a valorii
3* pentru acest -r este atunci considerabilă *. Pentru
t 0 = 13, p tinde spre 34,8, Ia ·'t" = 27; pentru t 0 = 16,
p tinde spre 38,2, Ia 't" = 24. O dată ce datele (valorile
curbei netede) au fost strinse, toate calculele au necesitat
circa o oră cu rigla de calcul. Data 1822,4 se arată a fi
,,aproximativ cea mai bună" pentru t 0 •
Avem nevoie de un -r destul de mare în expresia 3•(-r},
pentru a avea suficiente cifre semnificative şi, de ase-
menea, pentru a prevedea un interval destul de mare
in care am putea să stabilim dacă p( -r) este constant.
Avem apoi nevoie de un interval ca să manevrăm în
jurul valorii finale a lui t 0 • Astfel metoda se foloseşte cu
.succes datorită împrejurării „fericite" că anul 1882 este
suficient de îndepărtat de capetele intervalului de obser-
vaţie (1780-1840). Dar, ceva noroc este necesar întot-
deauna.
Este important de observat că metoda nu depinde de
felul în care E 8 acţionează şi n-avem nevoie să cunoaştem
(personal nu le cunosc) elementele ei; este destul să cunoaş­
tem „discrepanţa" cu o orbită „necunoscută" (desigur,
nu prea rea). Pe de ~tă parte, ostentativ, metoda nu spune
nimic despre masa sau distanţa lui N. Aş vrea să adaug
încă ceva despre aceasta. Ignorînd termenii e, putem
calcula exact, .ft(-r) /m pentru orice valoare dată a lui
 = a/a1 (raportul dintre axele mari ale lui U şi N) **.
Ideea ar fi să se încerce diferiţi Â, determinînd pentru
fiecare  cel mai corespunzător m, şi luîndu-se cea mai
bună pereche .A, m. Acest lucru nu reuşeşte, deoarece cea

• Şi valorile obţinute pentru· -r = 6 la t 0 = 22 şi t 0 = 22,41 slnt

mai nesigure ca de obicei, din cauza unei schimbări bruşte în comporta-
rea curbei netede.
•• Pentru aceasta se folosesc două ecuaţii diferenţiale de ordinul
al doilea. Formula include „cuadraturii", dar integrarea numerică este
mai rapidă declt înmulţirea. Ar fi comparativ uşor să se facă tabel
cu dublă intrare pentru -& {-r, Â) /m.

141
mai mare parte din & sint de forma b'(n-r - sin nT}, iar
b' depinde in cel mai inalt grad de coeficienţii lui a, b, c, d
din 8* - 68 , care la rîndul lor depind de elementele necu-
noscute ale lui E 8 ( adică & este inutilizabil datorită
faptului că 8* - 68 este „necunoscută"}. Dacă am cu-
noaşte aceste elemente (sau echivalent, pe 6 brut} am
putea să continuăm. Aceste date puteau fi luate desigur
din arhiva Observatorului din Paris; dar, acest articol
este un adaos de ultimul moment la carte, şi eu nu cred
că mă aflu in deplină datorie profesională şi, în orice caz,
am fi lipsiţi de nota hazlie a aventurii noastre.
Odată . cunoscut momentul t 0 , ar fi necesar să ghicim
o valoare pentru distanţa tti a lui N; perioada lui N este
atunci de 84 (a1 /a}312 ani, şi am putea prevedea poziţia
lui N în 1846. Prima ipoteză evidentă în acea vreme a
fost ai/a= 2, după legea empirică a lui Bode}; din nefe-
ricire, N este prima excepţie de Ia această lege, valoarea
reală a lui a1 /a fiind 1,58. Adams şi le Verrier au pornit
într-adevăr de la valoarea 2 (la a doua încercare, Adams,
a redus la 1,942). Deoarece din punctul nostru de vedere *
un ai prea mare dă rezultate disproporţionat de proaste
faţă ~e unul prea mic, ar fi raţional să încercăm 1,8.
Aceasta ar da pentru anul 1846, un rezul_tat cu o eroare
· de 10°; erori de acest ordin sînt admise in mod obişnuit.
Le Verrier greşise cu mai puţin de 1° (Adams intre
2° şi 3°); ,,ei au îndreptat telescopul şi au văzut planeta".·
Această foarte exactă şi dublă prevedere este o curiozitate.
Toate observaţiile dintre 1780-1840 au fost folosite
in egală măsură, iar teoria a permis să se stabilească unde
a fost N in tot acest interval de timp~ Cu un ai eronat,
ei au putut fi exacţi in 1840 numai pentru că au greşit
în 1780. Cu valoarea tti = 1,94 a, folosită de Adams,
perioada lui N (care depinde numai de ai} ar ti de 227 ani ;
· el ar fi făcut o eroare de 30° pentru 1780, dacă orbita
ar fi fost circulară şi deci viteza unghiulară uniformă.
Bazată însă pe un tzi eronat, metoda a răspuns cu ele-
ganţă furnizind o excentricitate mare ( : } şi aşezînd

• Calculele teoriei perturbaţiei trebuie să lnceapă neapărat prin pre-

supunerea unui ,a1 ; presupunerea noastră trebuie să fie doar la sftrşlt.

142
periheliul in . locul conjuncţiei. O astfel de combinaţie
a premiselor a dus la aceea că distanţa reală de la S,
1n intervalul de timp critic, a fost aproape de 1,7 tli,
iar eroarea care a rezultat pentru anul 1780 {cea mai
mare dintre toate) a fost numai de 18° · {o masă de 2,8
ori mai mare era o ajustare mai evidentă).
In timpuri mult mai recente, abateri mici pentru
N şi U {cele ale lui U fiind de fapt cele mai utilizabile)
au fost considerate în cazul unei planete transneptuniene
şi astfel a fost găsită planeta Pluto, in 1930, lingă locul
prevăzut. Aceasta a fost o reuşită neaşteptată: Pluto
are o masă aproximativ egală cu ..!.. din aceea a · Pămîn-
. 10
tului şi orice efecte pe care le-ar putea avea asupra lui N şi U
s-ar fi pierdut fără speranţă prin erorile de observaţie.
lmi rămine să dau demonstraţia „şcolară" a relaţiei {1).
Să notăm diferenţa e1 - e2 cu t:..e şi aşa mai departe.
Am spus mai sus că toate t:..-urile sînt O(m): acest lucru
nu este cu totul adevărat, totuşi eroarea mea a fos·t spre
binele cititorului şi nu vreau să-l fi condus pe un drum
greşit *. Acest lucru este adevărat pentru t:..rr., t:..e, t:..n şi
t:..e:. Dar „efectul" unui t:..rr. dat dispare dacă e = O, el
fiind proporţional cu e. ln realitate eârr., şi nu ârr., este
comparabil cu celelalte t:..-uri şi este O(m)**.
Pornim de la două formule binecunoscute. Prima este
din geometria analitică; ecuaţia polară a orbitei eliptice este
(4) r = a (1 - e2) [1 + e cos (8 - er.)J-1.
A doua este din dinamică; ecuaţia momentului unghiu-
lar (a doua lege a lui Kepler) se scrie sub forma
•
dO
(5) r2- = na2 {1-e2)1/2.
clt

• Wen Gott betriigt ist wohl betrogen.

• • Această schimbare face evidentă metoda de-a utiliza dez-
voltarea binecunoscută. 8 = nt + e: + 2 e sin (nt + e: - ex) +
5 .
+- el sin2 (nt + e: - ex) + ... puţin cam iluzorie; ar fi trebuit să
4
păstrăm. termenul ln e1 • ln text evitam această dificultate.

143
 Tabelul II

Io= 13 t0 =16 t0 = 19 fo = 22 to= 22,4 to= 25 to= 28

Ţ 26*{-r) p(ţ) 28*(-r) p{T) 28*(-r) p(-r) 28*('t') p(T) 26*(-r) p(-r) 28*('t') p(-r) 2a•c.1 P(Tl
'

6 0,6 3,0 1,0 5,1 3,6 18,3 9,2 47,0 10,6 53,8 18,2 92,5 20,4 103
--- --- --- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --
9 1,8 ,t,1 3,9 9,0 10,7 24,6 23,2 53,3 25,0 57,6 34,5 79,3 41,1 94
-----.,--- -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - ---
12 5,3 7,2 11,9 15,8 25,0 33,2 39,8 53,0 42,2 56,1 51,9 74,4 64,7 8.6
--- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
15 13,7 12,1 26,6 23,5 42,0 37,1 61,5 54,4 64,0 56,5 79,8 70,5 91(e) 80,6(e)
---- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
18 29,3 18,8 44,2 28,4 64,1 41,2 85,5 55,2 88,6 67,0 106(e) 68,3(e) - -
--- -- -- ---- -- -- --- - - - - - - - - - -
21 48,3 24,1 67,2 36,6 89,0 45,5 113(e) 56,S(e) 116(e) 58,0(e) - - - -
 Astfel, folosind puncte pentru derivatele în raport cu
timpul, '
(6) a.:... n (1 - e t ' [1- 2ecos (8-«)+3e cos (8--«)+ ... ].
2 3 9 2 2

Prima aproximaţie (cu e = O) este 8 = nt + e:. Luăm

indicii 1 şi 2 în (6) şi vom luc.ra cu â, amintind că putem
lua mai tntîi aproximaţii pentru orice (actor al unui m.
In estimarea lui ââ putem, cu o eroare de O(em), să
nu ţinem seamă în (6) de factorul (1- e2) - 312 , deoarece
el însuşi este 1 + 0(e2), iar â al lui este O(eâe) = O(em).
Avem deci, cu o eroare O(em),
â8 = Â { n [ ]} = [ ] ân + nâ [ ].
Primul termen este Ân + O(em). AI doilea este
n[âe{- 2 cos (8 - IX) + O(e)} + â(8-«) { 2e sin ca:-«> +
+ O(e2)}], şi putem omite pe 8 în Â(8 - «) din cauza
factorului O(e). lnsumtnd obţinem
â8 = m(A + B cos (8 - «) + C sin (8 - «)) + O(em),
unde mA = ân, mB = -2nâe; mC = -211, (eâ«).
Înlocuind prima aproximaţie 8 = nt + e, din partea
dreapt~, avem
â8 = m(A + B cos (nt + e - «) + C sin (nt + e - «)) +
+ O(em),
iar integrarea dă atunci
Â8 = Âe + m[At + (B/n) sin (nt + e-«)-
- (C /n) cos(nt + e - oe)] + O(em), ·
care, după dezvoltarea lui sin şi cos şi rearanjarea ter-
menilor, este de forma dorită (1) *.
• Am- tratat pe ân şi â« ca mărimi independente (ultima nu apare
tn formula finală a lui A 8): aceasta echivalează cu a admite mase
diferite pentru cei doi „sori". Problema se pretează la anumite subti-
lităţi tn care nu voi intra.
 XIV
Chestiunea Adams - Airy

Rezumat*· Adams s-a dus la Royal Observatory la

21 octombrie 1~45, dar n-a reuşit să-l vad~ pe Airy,
şi a lăsat o notă cu o scurtă relatare a prevederilor sale
referitoare la N. Scrisoarea de răspuns a lui Airy (5 noiem-
brie) conţinea problema „dacă erorile razei vectoare s-ar
explica prin aceeaşi teorie care a explicat erorile longi-
tudinii". Adams n-a răspuns. Cercetările prin observaţii
n-au început pînă în 29 iulie, 1.846, ctnd Challis (la Cam-
bridge) a început un program detaliat şi complet de obser-
vaţii (din păcate, prea cuprinzător), care a continuat pînă
la sflrşitul lui septembrie. Le Verrier a trimis prevederile
sale Observatorului din Berlin, unde Galle (cu ajutorul
unei recente hărţi a cerului) a găsit pe N la 23 septembrie,
în aceeaşi zi în care a ajuns şi scrisoarea lui le Verrier.
Ceea ce am spus se referă tocmai la aceste „corecţii"
· ale lui r. Adams a pornit la lucru cu credinţa fermă că
reaua comportare a lui U se datora unei planete necu-
noscute, şi cu o înţelegere clară a modului cum trebuie
abordată problema din punct de vedere matematic. El a
fost intru totul absorbit de munca sa şi tot timpul se
găsea, dacă ne putem exprima astfel „în îndeplinirea
obligaţiilor sale de serviciu". Airy nu se ocupa de această
problemă şi credea că în această chestiune obscură există
mai multe posibilităţi de explicare a anomaliilor din com-
portarea lui U; el privea sceptic ideea unei noi planete,

• întreaga poveste ocupă cea mai mare parte din lucrarea lui
Smart, pp. 19-43.

146
•
ceea oe era explicabil în 1845 {sprijinindu-se pe experienţa
din trecut, el presupunea probabil oă metodele teoriei
perturbaţiilor necesită date de observaţie privind mai multe
revoluţii, adică rezultatele observaţiilor făcute timp
de mai multe secole). Cu toate acestea el a formulat
problema corecţiilor lui r devenită, din păcate, ideea lui
fixă. ln explicaţia pe oare a dat-o la Congresul R.A.S.
(Royal Astronomioal Sooiety) din 13 noiembrie 1846, Airy
a spus: ,,De aceea am considerat oă ar fi o adevărată
experienţă crucială chestiunea dacă eroarea razei vec-
toare poate fi explicată prin aceeaşi teorie oare explică
eroarea longitudinii. Şi am aşteptat ou multă nerăbdare
răspunsul lui Adams la întrebarea mea. Dacă răspunsul
ar fi fost afirmativ, eu aş fi exercitat dintr-o dată toată
influenţa etc." Adams {care de la început pînă la sfîr-
şit a fost faţă de Airy foarte politicos şi respectuos) de
fapt n-a răspuns. Părerea lui personală * a fost oă între-
barea era banală. Ceea oe i-a spus lui Airy {în răspunsul
din 18 noiembrie, la afirmaţiile de mai sus), omiţînd
scuzele sale pline de tact, sint următoarele: ,,După mai
mulţi ani, locul observat al lui Uranus pe cer rămînea
din ce în ce mai mult în urma locului lui din tabel. Cu
alte cuvinte, adevărata mişcare unghiulară a planetei
Uranus este considerabil mai înceată decît aceea prevă­
zută de tabele. Mi s-a părut că acest fapt arată olar că
raza vectoare din tabel ar fi considerabil mărită de orice
teorie care reprezintă mişcarea în longitudine, întrucit
variaţia din al doilea termen al ecuaţiei

r 2 dO = V(La (1 - e2)
dt

este foarte mică **. Prin urmare, am găsit că dacă am

corectat, pur şi simplu, elementele eliptice astfel incit
să satisfacă observaţiile moderne cit mai îndeaproape
posibil, neţinînd seamă de nici o perturbaţie suplimen-
tară, creşterea corespunzătoare a razei vectoare n-ar fi

• Indicată tntr-o conversaţie cu Glaisher tn 1803.

d8
•• r3 - este momentul unghiular (prescurtat, m.u. - J.E.L.)
dt

147
lt>arte diferită de aceea dată de teoria mea". (Restul
este neînsemnat pentru ceea ce urmărim.)
Găsesc că această expunere (caşi- foarte multe din ceea
ce s-a scris acum 80 de ani)* este departe de a fi un model
de claritate; dar punctul esenţial, anume că momentul
unghiular variază foarte puţin, nu putea fi expus mai
clar. Iar „constanţa" mome;ntului unghiular ar stabili
o simplă legătură intre erorile lui 8 şi erorile lui r.
Challis (după descoperire) s-a declarat de acord cu pă­
rerea lui Adams: ,,Este cu neputinţă ca longitudinea
(planetei Uranus) să poată fi corectată pe baza observa-
ţiilor făcute pe timp de cel puţin 130 de ani, indepen-
dent de corecţiile aduse razei vectoare ... " Concepţia lui
Adams este definitiv confirmată de calcule; variaţia
lui m.u. influenţează foart~ puţin efectele lui 8.
Primul lucru pe care trebuie să-l relevăm este că neîn-
ţelegerea dintre Airy şi Adams este parţială. Punctul de
vedere al lui Airy este: Mă îndoiesc ca explicaţia să con-
stea in existenţa unei planete necunoscute, dar aş accep-
ta-o dacă ar explica tot atit de bine erorile lui r, cit şi
ale lui 8. Punctul de vedere al lui Adams este: problema
se rezolvă prin e.xistenţa unei planete noi şi dacă o vom
determina astfel incit să coincidă 8-urile atunci în mod
automat (din cauza ,;legăturilor" existente) vor coincide
şi r-urile. Adams desigur greşea nevăzînd şi neadmiţind
punctul de vedere al lui Airy ; mai tirziu el a admis că
a greşit atunci oind nu a dat dintr-o dată un răspuns
raţional la întrebarea lui Airy. Aici, probabil, a jucat un
rol şi faptul că fiind un foarte subtil matematician, Adams
era totodată şi un premiant. intii tipic cambridgean (un
tînăr talent încrezut), avind toate cunoştinţele şi ideile
bine orinduite ca in rafturi, disponibile în orice moment
şi care judecă rapid şi fără efort. Oamenii mai în virstă
care caută să se elibereze, pe cit e posibil, de eforturi
prea mari de gindire pot părea greoi şi stupizi **. ln-

• Atunci trebuia să fii cel puţin doctor pentru a tnţelege un arti-

col ştiinţific; astăzi
orice doctorand poate citi orice.
•• Acei care nu au prilejul de a se tntllni cu celebrităţi, ln clipele
lor libere, nu-şi pot tnchipui ce stnt tn stare să spună. Imi amintesc
de două conversaţii de la Trinity College. Unul dintre cei mai eminenţi

148
totdeauna e bine să răspundeţi Ia întrebările „banale" ale
unor colegi mai vîrstnici (cu atît mai mult, cu cit şi unui
tînăr talentat ii poate, totuşi, scăpa cite ceva).
Ptnă acum am ascuns faptul că tn problema teoretică
crucială a momentului unghiular Adams era complet gre-
şit. Variaţia relativă a momentului unghiular este de ace-
laşi ordin oa şi eroarea lui 8. Aceasta este evident chiar
din punctul de vedere al matematicii elementare (să
luăm „momentele" în raport cu S: N influenţează mo-
mentul unghiular*). Punctul de vedere al lui Adams a
fost 1n mod consecvent bazat pe teoria perturbaţiei, dar
şi în acest caz, chiar dacă am admite premiantului intîi
dreptul să greşească, greşeala lui Adams pare cel puţin
ciudată **. Confirmarea numerică a punctului de vedere
al lui Adams este ultima replică a acestei comedii. ln
cuvintele „variaţie mică", cuvîntul mică este luat in
sensul că 15 %este o variaţie mică, dar nu „foarte" mică
(expresia ii aparţine lui Adams). Insă, în orice caz, această
„micime" este o consecinţă întîmplătoare a constantelor
numerice; de exemplu, ea nu apare pentru un N „în-
d epărtat".

Post-scriptum la mecanica cerească

Voi încheia dezvăluind secretul uneia din propriile mele

lucrări, din care rezultă că un sistem de corpuri supuse
forţei de gravitaţie (o generalizare a sistemului sola_r) nu

biologi a fost întrebat dacă doi fii a doi taţi gemeni, căsătoriţi cu două
surori gemene vor semăna intre ei; el a răspuns „desigur" şi a fost
pe loc corectat de către un filozof care avea reacţii foarte rapide. În
cealaltă conversaţie, Rutherford, Fowoler şi cel puţin încă un fizician
şi cu mine am intrat tntr-o lnc~rcătură desperată în problema privind
legătura dintre experienţa cu căderea „tn vid a unui ban şi a unei
pene" şi faptul că viscozitatea este independentă de densitate. N-a
fost oare această experienţă o lnşelăciune? Pe un ton de scuză, Rut-
herford a spus că i se pare că a văzut această experienţă 1n adolescenţă.
Am continuat discuţia pinii după cină ctnd un inginer ne-a scos din
tncurcătură.
• Analiza completă a cazului circular confirmă desigur acest
lucru.
•• · 1-e2 are o „variaţie mică", dar ce anume I-a făcut să creadă
că şi a se comportă la fel?

149
poate face niciodată o captură, nici chiar a unei par-
ticule (sau, invers, să sufere o pierdere)*· Acest rezul-
tat este „senzaţional" (n-am intîlnit nici un matematician
care să nu fi fost surprins Auzind de el), deoarece este con-
trar părerilor generale. T~ebuie să adaug: (i) aceasta nu
inseamnă că particula pleacă imediat; ea poate fi reţi­
nută în sistem oîteva bilioane de ani. Există chiar cazuri
extreme în care captura este permanentă; aceste cazuri vor
fi însă înlăturate fiind infinit de rare, tot astfel cum înlă­
turăm o stare permanentă de echilibru nestabil (un ac
stînd în vîrf). Totuşi aceste -cazuri foarte rare arată că
teorema nu poate fi banală (ii). Demonstraţia nu arată
nicidecum oă particula este aceea care pleacă ; de ple-
cat, poate să plece şi Jupiter. ·
Teorema este o consecinţă a următoarei teoreme: să
presupunem că un sistem a fost situat într-o sferă fixă S,
în tot timpul negativ, atunci ( afară de cazul că este un sistem
dintr-o mulţime infinit de rară) el va fi situat în aceeaşi
sferă în tot timpul pozitiv. Afirmaţia analogă are loc şi în
cazul inversării timpilor. {Pentru a vedea că teorema ·ante-
rioară este o consecinţă, să observăm că orice captură sau
evadare veritabilă trebuie să implice o diferenţă între
timpul trecut şi viitor, care este exclusă.)
Să luăm noua teoremă în formularea inversă (aceasta
est!} ceva mai convenabilă): ideile pe care se sprijină
demonstraţia ei sînt următoarele: Unui „sistem" îi este
asociat un punct reprezentativ {p. r., pentru prescurtare),
de exemplu P, al unui „spaţiu al fazelor" care întruneşte
,,condiţiile iniţiale" la un moment fix t 0 , de exemplu,
t 0 = O**. Să considerăm acum „mulţimea" V (în spaţiul
6n) a· tuturor punctelor reprezentative P, care (în spaţiul
astronomic) rămîn în sfera S pentru toţi timpii pozitivi.

• Corpurile slnt considerate ca mase punctiforme (pentru a se

evita ciocnirile care se produc cu corpurile de mărimi finite), supuse
legii gravitaţiei a pătratului invers a lui Newton (aceasta nu este,
probabil, esenţială). N-am reuşit să descopăr o formulare mai veche
a acestui rezultat.
u Dacă sistemul este alcătuit din n + 1 corpuri, atunci spaţiul
fazelor are 6 n, .. dimensiuni", şi anume n coordonate astronomice spa-
ţiale x 0 , y 0 , z0 şi n viteze corespunzătoare x0 , y0 , z0 1n momentul t 0
la n dintre corpuri.

150
,,Sistemul" Pare un nou p.r. P' (de coordonate x, ... ,x, ...)
tn momentul (de exemplu) t = 1. ; mulţimii V a punctelor
P ii corespunde mulţimea V' a punctelor P'. O teoremă
binecunoscută, pe care o vom admite fără demonstraţie,
spune oă [deoarece, ecuaţiile diferenţiale ale sistemului
sînt „conservative"] volumele (6n-dimensionale) ale lui
V şi V' sînt egale *.
Apoi, să considerăm mulţimea V' oa fiind în acelaşi
spaţiu ou 6n-dimensiuni oa şi mulţimea V. Pentru oa
un p.r. P să aparţină lui V, el trebuie să satisfacă un
anumit examen de intr~re, anume oă toate corpurile sale
trebuie să răm.tnă 1n sfera S în toate momentele viitoare
ale sistemului. Dar dacă orice P' din V' se obţine dintr-un
P al lui V, atunci „viitorul" lui P' începe ou o unitate
de timp mai ttrziu dectt viitorul lui P, şi, prin urmare,
P' satisface ezamenul de intrare. Astfel, mulţimea V'
este cuprinsă tn mulţimea V. Dar volumele lui V' şi V sînt
egale. Toate acestea demonstrează oă mulţimile V' şi V
sînt identice [oa întregi; mulţimea punctelor P' coin-
cide ou mulţimea punctelor P]. De aceea, orice punct Q ·al
lui V este un punct oarecare R din V'.
Să începem acum ou un punct Q din V, şi să luăm
p.r. corespunzător la momentul t = -1 (momentul 1 în
trecut). Q este un R din V' şi, prin urmare, se obţine
(1n acelaşi mod în oare P' se obţine din P) dintr-un T
oarecare al lui V. Acest T ~ste p.r. al lui P la momentul
t = -1. Ajungem la concluzia că la t = -1 p.r. al ori-
cărui P din V se află el însuşi în V. Această concluzie
se poate repeta nedefinit în trecut: dacă P este în V la
moi;nentul t = O, atunci p.r. corespunzător se află în V
la toate momentele (de forma t = -m), oricit de mult
îndepărtate 1n trecut. Aceasta înseamnă că toate corpu-
rile sistemului rămin în S în tot timpul trecut, şi demon-
straţia s-a terminat.
Acest raţionament este un exemplu uimitor al forţei
consideraţiilor generale. Dacă ideile de bază ale acestui
raţionament mi-ar aparţine aş fi avut, într-adevăr, cu

• Orice mulţime V are unul şi acelaşi volum la toate momentele t.

Pentru profesionist există o demonstraţie de un rlnd (dacă putem
numi determinanţii J acobieni un rlnd).

151
ce ·să mă mindresc; ele sint însă cunoscute de cel pu-
ţin 60 de ani.
Cu mine s-a întimplat însă următorul lucru. Am ţinut
cîtva timp un curs de ecuaţii diferenţiale şi am întîl-
nit ecuaţii pentru care volumul corespunzător V, des-
creşte pe măsură ce t creşte. Mi-a venit în minte teo-
rema despre volumul constant (de altfel, am aflat des-
pre ea, pentru prima oară, cu puţin timp înainte de
aceasta) şi, pentru variaţie, am trecut. la ecuaţiile
mecanicii cereşti. ln timpul unei plimbări după pre-
legere, demonstraţia expusă mai sus mi-a străfulgerat prin
minte (absolut în cîteva secunde). Prima mea reacţie a
fost că nu pot publica µn lucru atît de puţin original.
Dar fiindcă eram în întirziere iremediabilă cu o
contribuţie promisă pentru un Festschrift am început să
iau în considerare detaliile. Aşa procedează de obicei toţi
acei cărora le vine în minte ceva nou, dar strict vorbind,
raţionamentul meu conţine cîteva greşeli (de fapt, trei
concluzii greşite). lndreptarea lor este o treabă care ar
putea s-o facă orice analist competent şi, în final, apare
o lucrare destul de substanţială. Aşa a apărut trouCJaille-ul
meu *: idei strălucitoare, nu ale mele, plus o treabă de
rutină.

• Studiul se găseşte tn: Communications du seminaire malhematique

de l'Universite de Lund, tome supplementaire (1962) dedie a Marcel
Riesz. Există o parte finală care arată că se poate omite presupunerea
iniţială că nici un corp nu are realmente masa zero. Acest mic adaos
nu este banal; lntr-adevăr, el a lnsemnat două săptămlni de
muncă extrem de tndlrjită. (Dar, deşi ideea esenţială necesită mai
multe pagini spre a fi enunţată, ea mi-a venit ln minte la o plimbare
şi de data aceasta literalmente lntr-o fracţiune de secundă.)
xv
Leul· şi omul

„Un leu şi un om, închişi într-o arenă, au viteze maxime

egale. Ce strategie trebuie să folosească leul pentru a
fi sigur de ospăţul său?"*
S-a spus că problema „cîntăririi ll)Onedelor de un
penny" a necesitat matematicienilor ocupaţi în timpul
războiului în domeµiul apărării 10 OOO ore-om de timp
irosit neproductiv. S-a făcut chiar propunerea să fie lan-
. sată asupra Germaniei. Problema cu leul şi omul **,
deşi veche de 25 de ani, s-a răspîndit abia de curînd în
ţară; dar cei mai mulţi dintre noi se mulţumesc cu răs­
punsul: ,,L trebuie să se găsească tot timpul pe raza
OM".
Dacă L nu aleargă după raza OM, asimetria îl ajută
pe M. De aceea L se menţine pe raza OM şi orice nere-
gularitate din comportarea lui M îl ajută pe L. Să ad-
mitem deci, pentru simplificare, că M aleargă pe un cerc
C, de rază a, cu viteza unghiulară ©. Atunci L (menţi­
nîndu-se pe rază) aleargă pe un cerc care-l atinge pe C***,
de exemplu, în punctul P, şi .M este prins într-un timp
mai mic deQît 7t' /©. Aceasta rezultă uşor din ecuaţiile miş­
cării lui L, anume a +
= c.>, f 2 r2©2 = a2© 2• Este totuşi
• .,Curba de urmat" (L aleargă tntotdeauna direct spre M) ne-
cesită un timp infinit, aşa că formularea problemei nu-i lipsită de sens.
· •• Inventată de R. Rado (nepublicată).
••• Cazul ctnd leul porneşte din O este cu totul evident, din raţio­
namente geometrice.

153
instructiv să analizăm mişcarea în apropierea lui P.
Pentru aceasta ·avem
;, :;;,. (a - r) 112 / K şi t < const. + K~(a- r) 1 " dr.

Integrala converge (cînd r-+ a) cu mare rezervă,

astfel incit ipoteza simplificatoare să fie în întregime jus-
tificată.* Profesionistul poate verifica uşor că atunci oind M
se mişcă în spirală, apropiindu-se de frontiera cercului,
cu notaţia evidentă (de data aceasta m variază), :e = rM-
-rL, vom avea-d: ~ (m2rL)(:e/rL)==X, unde X/:e-+ oo.
Atunci t < const. + ~x x-1dz, şi aceastil. integrală creşte mai
tncet declt ~x z-1dz: de aceea, 1n general, se poate presu-
pune cu siguranţă că într-un astfel de caz integrala con•
c,erge*.
Cu toate acestea, ,,răspunsul" este greşit: M poate scăpa
(indiferent de ceea ce face. L). Aceasta este o descope•
rire recentă a prof. A.S. Besicovitch; în cele ce urmează
dăm prima (şi unica) versiune tipărită.
Incep cu cazul în care leul se menţine pe raza OM;
raţionamentul este uşor de urmărit (şi, oricum, este sufi-
cient pentru a demonstra că „răspunsul" este greşit).
Pornind din poziţia M O a omului la t = O există o tra-
iectorie poligonală M O M1 M2 ••• cu proprietăţile (i) MnMn+i
este perpendiculară pe OMn (ii) lungimea totală este infinită
(iii) traiectoria se află înăuntrul unui cerc cu centrul tnO,
în interiorul areneL lntr-adevăr, dacă punem ln=Mn_1 Mn,
n
avem OM~ = O~ + E l;,, şi totul este asigurat, dacă
s
luăm ln =
cn-', cu c corespunzător ales. Să presupunem
că M aleargă în lungul acestei traiectorii (iar, L, după cum
am convenit, se menţine pe OM). Deoarece M 0 M1 este
perpendiculară pe L 0 M 0 , L nu poate să-l prindă pe M
atita timp cit M se află pe M0 M1 • Mai departe, deoarece
Li se găseşte pe OM1 , iar M1 M2 este perpendiculară pe
LiM1 , L nu poate să-l prindă pe M în timp ce M este
pe M1 M2 • Aceasta se continuă pentru fiecare segment
154
 MnMn+i succesiv, şi pentru un.timp infinit, deoarece lun-
gimea totală este infinită.
* Adaug o schiţă, pe care profesionistul o poate com-
pleta uşor, a demonstraţiei uimitor de concise pentru
cazul general. Dindu-se M O şi L 0, M alege un O convena-
bil (pentru a ne asigura că frontiera nu se interferează
cu ceea ce urmează) şi „construieşte" poligonul M 0 M 1 M 9
... descris mai sus, dar aleargă de-a lungul altui poligon,
M 0 M' M~ ... , asociat cu acela, dar depinztnd de ceea ce
face L. M 0 M1 este trasat perpendicular pe L 0 M 0, N 0
este piciorul perpendicularei cobortte din O. pe M 0 Mr,
şi M1 este luat dincolo de N 0 , de la M 0 , astfel incit
N 0 M 1= li(=M0 M 1 ). Dacă L este ln L 1 oind M este în
M~, M1M~ este trasată perpendiculară pe L1 M1, iar
M~ se ia pe ea, astfel incit N 1 M~ = l2 şi aşa mai de-
parte. Desigur OM~2 -oM:: 1 ~ l~, OM~2 ~ OM: şi noul
poligon se află în interiorul aceluiaşi cerc ca şi cel vechi.
>
Deoarece M;_1 M~ ln, noul poligon are. iarăşi lungi-
mea infinită. Şi oa mai înainte L nu reuşeşte să-l prindă
pe M.*
Cuprins

Prefaţă 5

Introducere 7

I
Matematici cu minim de cunoştinţe 9
n
De la examenele de matematică 31
m
Confuzii, supoziţii empirice,
gafe, greşeli de tipar etc. 36
IV
Grădina zoologică 53
V
Balistică 57
VI
Dilema teoriei probabWtituor 63
vn
Jle Ia ultima teoremă a Iul Fermat
Ia abollrea pedepsei capitale 67
vm
O pregAUre matematică 76
IX
Recenzia Calegerll de probleme a lui RamanuJan 96

157
X
Trei recenzii 104
XI
Newton ş1 atraetla 11llel sfere 108
xn
Numere mari 114
XIII
Descoperirea planetei Neptun 133
XIV
Chestiunea Adams-Alry 146
xv
Leul ş1 omul 153
 Redactor : MARIA BORICEANU
Tehnoredactor : VICTORIA STANCULESCU
Coli tipar 10, format SOXS0/16 (12X19 cm"), tiraj 12000 ex.
. ' Intreprinderea Poligrafici
.13 Decembrie 191S-,
Strada Grigore Alexandrescu nr. 89--97,
• Bucureşti,
Republica Soclallstl Romllnla.
tQ - Comanda nr. 1962.