Capitolul 2.

Potenţialul electrostatic al câmpului electric

Câmpul electric din jurul distribuţiilor de sarcină staţionară poate fi

caracterizat şi de o funcţie scalară numită potenţial electric, care exprimă
potenţa câmpului de a efectua un lucru mecanic. Introducerea acestei
funcţii scalare, este foarte utilă deoarece, în primul rând simplifică mult
rezolvarea unor probleme de electrostatică şi în al doilea rând, prin
intermediul lui se precizează o serie de coordonate geometrice ale
câmpului aşa cum se va vedea în cele ce urmează. Deşi potenţialul electric
are o semnificaţie fizică concretă el poate fi definit, în sens matematic,
mult mai simplu şi proprietăţile potenţialului asociat unui câmp de vectori
în general va permite o caracterizare mult mai completă a câmpului
electrostatic. Pentru introducerea potenţialului electrostatic în sensul
precizat mai sus se impune analiza pe scurt a unor noţiuni de matematică
mai exact de analiză vectorială.
2.1. Câmpuri scalare, câmpuri vectoriale, gradiant şi potenţial.
2.1.1. Câmpuri scalare.
Definiţie: o funcţie scalară definită pentru orice punct din spaţiu se numeşte
"câmp scalar", dacă realizează o corespondenţă prin care fiecărui punct, respectiv

fiecărui vector de poziţie r dintr-un anumit domeniu, i se atribuie un scalar

( r )  (x, y, z) (ca de exemplu: temperatura, masa, presiunea, densitatea, etc.).
Câmpurile scalare se pot reprezenta prin suprafeţele (x, y, z) = constant, numite
suprafeţe de nivel, iar în plan prin liniile de nivel (x,y) = constant (de exemplu liniile
de egală temperatură, de egală altitudine de pe hărţi, etc.).
2.1.2. Câmpuri vectoriale
  
Dacă prin funcţia G r   G x, y, z , i se atribuie fiecărui punct din spaţiu
    
P r  P x, y, z
  un anumit vector G r  atunci funcţia G r  defineşte un câmp vectorial.
Câteva exemple de câmpuri vectoriale sunt: câmp de forţe, câmp de viteză, câmp de
acceleraţie, câmpul electric, câmpul magnetic, etc. Ele se reprezintă grafic prin săgeţi
----- 38 -----
duse în diferite puncte ale spaţiului, săgeţi ale căror direcţii şi lungimi reprezintă
 
vectorul G r  . În general funcţiile vectoriale se reprezintă faţă de un sistem de
coordonate prin componentele funcţiei faţă de sistemul de coordonate astfel:
    
G r   Gx  x, y, z, t i  Gy  x, y, z, t j  Gx  x, y, z, t k (2.1)
în cazul unui câmp vectorial dependent de timp, sau în cazul unui câmp independent de
timp prin:
    
G r   Gx  x, y, z i  Gy  x, y, z j  Gz  x, y, z k (2.2)
Diferenţiala unei funcţii vectoriale este dată de:
    
dG r   dGx  x, y, z i  dGy  x, y, z j  dGz  x, y, z k (2.3)
G x G x G x
dG x  dx  dy  dz
x y z
G y G y G y
dG y  dx  dy  dz
x y z
G z G z G z
dG z  dx  dy  dz
x y z (2.4)
şi se reduce la diferenţierea funcţiilor scalare Gx, Gy, Gz, adică a componentelor lor.
Toate proprietăţile de la derivarea funcţiilor sunt valabile şi pentru funcţiile vectoriale.
   
Un caz particular de funcţie vectorială este r  x t i  y t j  z t k , care atunci când t
variază, descrie o curbă în spaţiu, curbă numită traiectoria punctului material.

dr 
v 
Derivata dt , reprezintă viteza punctului material având vectorul de poziţie r şi

d2 r 
a 
dt 2 , reprezintă acceleraţia. Dacă  r  = constant  r2 = constant 

dr   
2 r  0  v t r 
dt .
2.1.3. Gradientul unei funcţii scalare.

Fie funcţia scalară  r    x, y, z . Variaţia d a funcţiei scalare  pentru
   
deplasarea elementară dr  dxi  dyj  dzk a vectorului de poziţie este:
  
d  dx  dy  dz
x y z (2.5)

----- 39 -----
 
Variaţia d a funcţiei scalare  pentru variaţia dr a vectorului poziţie, poate fi scrisă
ca produsul scalar a doi vectori şi anume a vectorului grad, numit gradientul lui ,
exprimat prin relaţia:
     
grad    i j k
x y z (2.6)
şi vectorul deplasare elementară:
   
dr  dxi  dyj  dzk (2.7)

Deci d  grad  dr , variaţia unei funcţii scalare corespunzătoare variaţiei vectorului

de poziţie , dr va fi egală cu produsul scalar dintre gradientul funcţiei scalare şi
 
variaţia vectorului de poziţie dr . Dacă direcţia vectorului dr se alege pe o suprafaţă de
 
nivel  = constant (d = 0) grad  dr  0  grad dr . Deci vectorul gradient

este perpendicular tot timpul pe suprafeţele de nivel,  = constant (direcţia). Dacă dr
face un unghi  cu  atunci:
 
d   dr    dr cos , dar cos < 1 (2.8)
relaţie care ne arată că variaţia maximă a funcţiei scalare se face atunci când  = 0,



3=c+2c

dr
dr  2=c+c

1=c

Fig. 2.1 Orientarea operatorului gradient

----- 40 -----
 
adică atunci când gradientul este omoparalel cu dr . Deci funcţia  creşte cel mai
repede în direcţia gradientului, Fig.2.1. Aceasta ne dă posibilitatea să precizăm sensul
vectorului gradient şi anume: vectorul gradient este perpendicular pe suprafaţa de nivel
 = constant şi este orientat în sensul creşterii maxime a funcţiei scalare din punctul
respectiv. Adesea în calcule se foloseşte pentru exprimarea gradientului unei funcţii
scalare operatorul de derivare spaţială nabla ():
     
 i j k
x y z (2.9)
cu ajutorul căruia se scrie grad = . Forma acestui operator desigur este diferită de
la un sistem de coordonate la altul. În general în coordonate curbilinii triortogonale,
operatorul gradient este:

 dS
1   1   1   S

h1 q 1
e1 
h 2 q 2
e2  e 
h 3 q 3 3 lim
v  0 v
(2.10)
Introducând coeficienţii metrici, în această relaţie se obţine expresia gradientului:
în sistemul de coordonate carteziene
     
 i j k
x y z ,
în sistemul de coordonate cilindrice
  1    
 cil  er  e  e z
r r  z , (2.11)
în sistemul de coordonate sferice
  1   1  
 sf  er  e  e
r r  r sin    .
Expresiile operatorului gradient pentru câteva funcţii scalare, întâlnite frecvent în
electrostatică, sunt:
 
r n n 2  1 nr
r  , r  nr r ,  n   n2 2 2 2
r r r unde r  x  y  z (2.12)

2.1.4. Potenţialul câmpului vectorial.

După cum s-a observat, prin intermediul operatorului grad s-a obţinut pornind

de la un câmp scalar  r  , un câmp vectorial, . Deci întotdeauna, dintr-un câmp
scalar  se poate obţine un câmp vectorial, prin intermediul operatorului gradient.

----- 41 -----
Reciproca nu este întotdeauna adevărată, adică nu întotdeauna unui câmp vectorial i se
poate asocia un câmp scalar univoc determinat a cărui gradient să fie câmpul vectorial
(cu alte cuvinte nu întotdeauna un câmp vectorial provine din gradientul unei funcţii

scalare). În situaţia în care un câmp vectorial G provine dintr-un scalar , adică este
gradientul unui câmp scalar, acel câmp vectorial este conservativ sau potenţial iar
scalarul respectiv  se numeşte potenţialul câmpului:

G  grad (2.13)

Câmpul conservativ G sau câmpul potenţial, are ca potenţial scalarul . Să analizăm
câteva proprietăţi ale unui câmp potenţial. Să calculăm integrala de linie a unui câmp
vectorial între două puncte P1 şi P2 de pe o curbă de integrare descrisă de
   
r  xi  yj  zk
P2
  P2
 Gdl  
G x dx  G y dy  G z dz 
P1 P1 (2.14)
În general această integrală depinde atât de punctele P1 şi P2 cât şi de curba pe care se
 
face integrarea. Dar dacă funcţia G r  este un câmp vectorial potenţial, adică provine

din gradientul unui câmp scalar , G  grad atunci integrala curbilinie nu depinde de
drumul de integrare ci numai de capetele drumului. Într-adevăr :
P2
  P2  P2
 Gdl   graddl   d   P2    P1 
P1 P1 P1 (2.15)
1) Deci se poate enunţa următoarea teoremă: Integrala de linie a unui câmp vectorial
potenţial este independentă de curba de integrare şi este egală cu diferenţa
potenţialelor în punctele final şi inţial ale curbei.
2) Reciproca este deasemenea adevărată - şi anume: dacă circulaţia unui vector
P2
 
 Gdl
este independentă de curba de integrare, atunci vectorul este un câmp vectorial
P1

de tip potenţial adică este gradientul unui potenţial  ( G  grad ).
3) În cazul în care integrala de linie într-un câmp potenţial pe o curbă inchisă este nulă
 
  Gdl  0
sau (circulaţia unui vector G pe o curbă închisă C este nulă), atunci acel

----- 42 -----
 
câmp vectorial este gradientul unei funcţii scalare ( G  grad), unde  este o funcţie
scalară.

Dacă, componentele funcţiei vectoriale G , sunt:

  
Gx  ,Gy  , Gz 
x y z  atunci ele satisfac relaţiile:

G x G y G x G z G y G z 
 ,  ,   xG  0
y x z x z y ,
care aşa cum se va vedea în continuare, după introducerea operatorului rotor, arată că
acest câmp este un câmp irotaţional (un câmp care are rotorul nul).

2.2. Potenţialul electrostatic coulombian al unei sarcini punctiforme.

Aşa cum s-a văzut în capitolul anterior, spaţiul din jurul unei distribuţii de

sarcină invariabilă în timp este descris de câmpul vectorial E (intensitate a
câmpului electrostatic).
ºinând seama de teoremele
enunţate anterior, referitoa-
C2 re la gradientul unei funcţii
C1 P2 scalare şi potenţialul unui
2 1
dl2 r2 câmp vectorial în sens ma-
dr dl1
tematic, pentru a introduce
r r
potenţialul electrostatic, va
P1 r
1
Q trebui să analizăm propri-
etăţile câmpului vectorial

E şi să vedem dacă el
permite introducerea unui
Fig.2.2. Integrala de linie a câmpului electrostatic între două
puncte este independentă de drum potenţial. În cazul
câmpului electro-static Coulombian al unei sarcini punctiforme, Q, Fig. 2.2
vectorul câmp electric este orientat pe direcţie radială şi este dat de relaţia:

----- 43 -----
 
 Qr
E
4r 3 (2.16)
Fiind un câmp de tip central, circulaţia lui între două puncte P1 şi P2 nu
trebuie să depindă de curba pe care se face integrarea (de drum) ci numai
de capetele drumului.
Într-adevăr, considerând punctele P1  r1  şi P2  r2  , în câmpul electrostatic al
 

sarcinii punctiforme Q, Fig. 2.2, se arată că circulaţiile câmpului electric E
între punctele P1 şi P2 pe cele două drumuri:
P2 P2
 

 
 Edl1 Edl2
P1  C1  , respectiv P1 C2  (2.17)
sunt egale.
Orice strat sferic cuprins între r şi r+dr va intersecta ambele curbe C1 şi C2.
Circulaţia elementară a vectorului câmp electric pe ambele drumuri este
aceeaşi:
     Q
E r  dl1  E dl1 cos1  Edr  dr
(C1) 4 0 r 2
     Q
E r  dl2  E dl2 cos 2  Edr  dr
(C2) 4 0 r 2 (2.18)
De observat că circulaţiile finite (2.17) vor fi egale :
P2 P2 P2 P1
       
 Edl1   Edl2  Edl    Edl
P1  C1  P1  C2  sau P1 C1  P2  C2 
. (2.19)
Considerând o curbă închisă C = C1+C2, atunci :
P2 P1
     
 Edl   
Edl  Edl  0
P1  C1  P2  C2  C (2.20)

Relaţia (2.19) arată că vectorul câmp electric E al câmpului electrostatic al
unei sarcini punctiforme are circulaţia între două puncte P1 şi P2

independente de drum şi respectiv relaţia (2.20) arată că circulaţia lui E pe
o curbă inchisă este nulă, adică satisfac pe deplin proprietăţile

----- 44 -----
caracteristice unui câmp conservativ sau câmp potenţial. Ca urmare în baza
fiecăreia dintre teoremele 2) şi 3) enunţate anterior rezultă că vectorul

câmp electric E este un câmp potenţial, adică există o funcţie scalară pe
care o vom nota cu V, numită potenţial electric Coulombian a cărui
 
gradient este egal cu E . Dacă analizăm expresia lui E observăm că:

E = -gradV (2.21)
sau
V V V
Ex   ,Ey   , Ez   (2.22)
x y z

Diferenţiala funcţiei scalare V în raport cu vectorul deplasare dl , este dată
de relaţia:
V V V   
dV  dx  dy  dz  gradVdl   Edl
x y z (2.23)
Prin integrare în lungul unei curbe arbitrare de la un punct oarecare P1  r1  ,



la un punct curent P r  , se obţine expresia potenţialului în funcţie de câmp:
P
 
V(P)  V(P1 )   Edl
P1 (2.24)
Evident în cazul câmpului Coulombian al unui corp punctiform încărcat cu
sarcina Q şi plasat în vid, pentru care intensitatea câmpului electric într-un
 
Qr
E
punct aflat la distanta r de sarcina generatoare este, 4 0 r 3 observăm

r 1
că r   grad
r şi atunci :
 Q 1 Q
E grad  grad  gradV
4 0 r 4 0 r (2.25)
Deci potentialul electric al unei sarcini punctiforme, este dat de:
Q
V  Cons tan ta
4 0 r (2.26)

----- 45 -----
Pe de altă parte, folosind relaţia de definiţie a potenţialului, ecuaţia 2.24, şi
punând condiţia ca potenţialul să fie zero la infinit, se obţine aceiaşi
expresie pentru potenţialul electric al unei sarcini punctiforme:
r
Q Q
V  4 0 r 2
dr 
4 0 r
, V() = 0
 (2.27)
Relaţia 2.27, arată ca potenţialul creat de un mic corp încărcat cu sarcina
electrică Q, într-un punct aflat la distanţa r de el, este direct proporţional
cu sarcina acestuia, şi invers proporţional cu distanţa de la sarcina
generatoare la punctul respectiv.
2.2.1. Principiul superpoziţiei. Expresia generală a potenţialului
Coulombian
Dacă se consideră câmpul electrostatic în vid a unui sistem de n
sarcini, care ocupă un volum finit din spaţiu, Fig. 2.3, intensitatea
câmpului

creat de acest sistem într-un punct este conform principiului superpoziţiei:

 n
1 q
E
4 0
 r 3i ri (2.28)
i i

 
   2 1/ 2
unde: ri   x  x i  i   y  y i  j   z  z i  k  ri   x  x i    y  y i    z  z i 
 2 2

Dar în baza relaţiei:

z 
1 nr
q0  n   n2
r1 r r , intensitatea
q1 P(x,y,z)
câmpului electrostatic
r01 q2 r2
r ri cre-at de sistemul de
r02
r0i sarcini în punctul P se
qi
O
y poate scrie:

Fig.2.3 Principiul superpoziţiei referitor la----- 46 -----

potentialul
electric al unui sistem de sarcini punctiforme
 1 n 1
E 
4 0 i 1
qi grad 
ri
n
qi
  grad
i 1 4 0 ri
 n
E   gradVi
i 1 (2.29)
qi
unde V 
i
4 0 ri este potenţialul electric, creat de sarcina qi la distanţa ri
faţă de ea.
Operatorul gradient este un operator liniar ca urmare:
n n n
 gradVi   Vi    V  V
i
(2.30)
i1 i1 i1

Atunci:
n n
qi

E  V şi V   4 0 ri
 V i
(2.31)
i1 i1

Potenţialul câmpului electric al unui sistem de sarcini punctiforme

într-un punct este egal cu suma algebrică a potenţialelor create de fiecare
sarcină din sistem în punctul respectiv.
În acest raţionament s-a păstrat convenţia făcută cu privire la constanta
aditivă pentru fiecare potenţial Vi şi anume presupunerea că această
constantă este nulă la infinit.
În baza principiului superpoziţiei în cazul distribuţiilor de sarcină continui
potenţialul se va scrie astfel:
1  x', y', z' dS
a)
V
4 0
 r (2.32)
V

pentru o distribuţie volumică de sarcină descisă de  x', y', z'

1  x', y', z' dS
b)
V
4 0
 r (2.33)
S

pentru o distribuţie superficială de sarcină descrisă de  x', y', z'

----- 47 -----
 1  x', y', z' dl
c)
V
4 0
 r (2.34)
L

pentru o distribuţie liniară de sarcină descrisa de  x', y', z'

În general pentru un sistem de corpuri încărcate electric în care
există sarcini discrete repartizate punctual qi ca şi sarcină distribuită
continuu cu densitatea de sarcina liniară  x', y', z' , de suprafaţă  x', y', z' ,
de volum  x', y', z' , expresia potenţialului se obţine prin trecere la limită şi
însumare:
1  n qi  x', y', z' dl  x', y', z' dS  x', y', z' dV 
V   
4 0  i1 ri L
 r
  r
  r

S V  (2.35)

expresii valabile numai atâta timp cât funcţionează condiţia ca potenţialul

să fie nul la infinit ( V   0 ).
2.2.2. Câmpul şi potenţialul electric create de o distribuţie continuă de
sarcină descrisă de densitatea volumică  repartizată uniform într-o sferă
de rază a.
Potenţialul creat de această distribuţie într-un punct P aflat la distanţa h
faţă de centrul distribuţiei, Fig. 2.4, se va calcula folosind principiul
superpoziţiei.
Elementul de volum dV  r 2 sindrdd conţine sarcina

z dq  dV  r 2 sin drdd,

P
R deci, va creea în punctul P
potenţialul elementar:
h
dq r 2 sin drdd
 dV dV  
y 4R 4R (1)
O r
a În această ecuaţie modulul

x vectorului de poziţie R, este:
R  r 2  h 2  2rh cos .

----- 48 -----
Cu acestea, potenţialul elec-tric creat de distribuţia de sarcină în punctul
P, se va obţine prin efectuarea inte-gralei triple (de volum):
 2
sin d
a
Fig.2.4 Sfera încărcată uniform cu sarcină electrica de q
densitate volumică  V
4 
0
r 2 dr 
0 r 2  h 2  2rh cos

0
d

(2)
unde:
 
sin d 1 1
I r    
rh
r 2  h 2  2 rh cos    r  h  r  h 
rh
0 r 2  h 2  2 rh cos  0 (3)
Explicitarea integralei I(r) se face ţinând seama de relaţia dintre r şi h:
a) Daca P este în exteriorul sferei ( h > a > r) 
rhhr 2
I(r )  
rh h (4)
b) Daca P se află în interiorul sferei există două situaţii şi anume:
2
P se află deasupra elementului de volum (h > r)  I(r )  h

rhrh 2
P se află sub elementul de volum (h<r)  I(r )  rh

r
Cu discuţia integralei I(r) din (4) rezultă:
a
 2 2 a 3 Q
Vext 
2 0
r h
dr  
3h 4h (5)
ca şi când sarcina totală ar fi concentrată în centrul sferei.
 2   2
h a
2 2 
Vint   r
2  0
 h

dr  r 2 dr    h 2   a 2  h 2   
r  2  3 
h

4 a 3
 2 h  
3  2 h  3Q  1 h 
2 2 2
Vint  a    a      
2  3 4 a 3  3  8  a 3a 3 
2
3 (6)

----- 49 -----
Pe suprafaţa sferei (h=a), potenţialul este continuu (Vext = Vint la r =a)

V E
Vint

Eint
Vext Eext

-a a h -a a h
a) b)
Fig. 2.5 a) Dependenţa potenţialului de distanţa h de la centrul sferei; b) Dependenţa intensităţii câmpului
electric de distanţa h de la centrul sferei.

a 3   2 a2 
Vext / r a   Vint/ r a  a  
3a 2  3

Dependenţa potenţialului creat de această distribuţie de sarcină, de

distanţa de la centrul sferei este arătată în Fig. 2.5.a).
Cunoscând potenţialul se poate determina intensitatea câmpului electric
în exteriorul şi interiorul distribuţiei de sarcină apelând la relaţia

E  gradV :

 d  a 3  qa 3  Q 
E ext      h  h
dh  3h  3h 3 4h 3
 d   h 2    Q 
E int     a 2    h  h
dh  2  3  3 4a 3

Q Q
Pentru h = a, E ext  4a 2 , E int  4a 2 . Dependenţa intensităţii câmpului
electric, de distanţa de la centrul sferei, este arătată în Fig. 2.5. b).

2.3. Semnificaţia fizică a potenţialului.

----- 50 -----
 Considerând o sarcină punctiformă q0, care se mişcă fără acceleraţie

între punctele P1 şi P2 din regiunea unde se află câmpul electrostatic E ,
Fig. 2.6, lucrul mecanic
E
V2 efectuat la deplasarea
dl P2 sarcinii de probă q0 din
F=q0E
E  punctul P1 în punctul
E Fext
P2 este egal cu diferen-
E r r+dr
r2 ţa energiilor potenţiale
V1 pe care le are sarcina q0
P1 în cele două puncte.
r1
O Dacă lucrul mecanic

Fig. 2.6. Semnificaţia fizică a potenţialului este efectuat de forţele

câmpului atunci ener-
gia potenţială a sarcinii în punctul final este mai mică decât energia poten-
ţială a sarcinii în punctul iniţial. În cazul în care lucrul mecanic este efec-
tuat de către o forţă exterioară atunci energia potenţială a sarcinii în
punctul final este mai mare decât energia potenţială în punctul iniţial. Se
va consi-dera că sarcina q0 se deplasează uniform şi foarte încet, între
 
punctele P1 şi P2 sub acţiunea unei forţe exterioare: Fext  qE împotriva
  
câmpului electrostatic (s-a considerat că Fext  qE  F , astfel încât viteza
să fie constantă şi energia cinetică să se conserve). Lucrul mecanic total
efectuat de forţa exterioară pentru a deplasa sarcina q0 din punctul P1 în
punctul P2 este:
P2 P2
  
L P1P2   Fext dl  q 0 Edl
P1 P1 (2.36)
P2
L P1P2   P2  P2
   
Edl  gradVd l  dV  VP2  VP1
Deci: q 0 P1 P1 P1 (2.37)

----- 51 -----
raportul dintre lucru mecanic efectuat de forţa exterioară pentru deplasarea
sarcinii q0 între cele două puncte P1 şi P2 este egală cu (-) circulaţia
câmpului electric între cele două puncte, adică este egal cu diferenţa de
potenţial dintre cele două puncte. Ca urmare lucrul mecanic efectuat de
forţa exterioară la deplasarea unităţii de sarcină între cele două puncte este
chiar diferenţa de potenţial V = V(P2)-V(P1) între cele două puncte:
L P1P2
  V  V P2   V P1 
q0 (2.38)
Ceea ce se poate măsura şi defini exact este numai diferenţa de potenţial.
Atunci potenţialul într-un punct P2 este:
P2 P2
L P1P2 1    
V P2   V P1  
q0
 V P1  
q0
 
Fext dl  V P1   Edl
P1 P1 (2.39)
adică, este egal cu potenţialul dintr-un alt punct (P1) luat ca referinţă la
care se adaugă lucrul mecanic ce trebuie cheltuit din exterior pentru a
deplasa o particulă de sarcină unitate din punctul de referinţă în punctul
considerat. De regulă punctul de referinţă P1 se ia la infinit, iar potenţialul
lui se consideră nul, astfel încât relaţia de definiţie a potenţialului într-un
punct oarecare dat de (2.39) devine:
P
 
V(P)     Edl
 (2.40)
În acord cu ecuaţia 2.40, potenţialul câmpului într-un punct P este
mărimea fizică scalară egală cu lucrul mecanic necesar pentru a deplasa
unitatea de sarcină de la infinit în punctul respectiv. Dacă alegerea
potenţialului de referinţă duce la valori infinite pentru potenţial, atunci
punctul de referinţă nu poate fi luat la infinit.
2.3.1 Calculul tensiunii electrice cu ajutorul potenţialului.
Fie un câmp electric în vid al cărui spectru este reprezentat în figura
2.7 şi o curbă C situată în acest câmp. Tensiunea electrică, în vid, între
----- 52 -----
două puncte A şi B de-a lungul curbei (C) este o mărime fizică care
caracterizează proprietăţile câmpului electric de-a lungul acestei curbe, şi
este definită de relaţia:
B B
 
E
E
U AB   Edl   Edl cos
A A
(C)
A
(c) (2.41)
C
 E Din definiţie rezultă că tensiunea
dl electrică depinde de modul de integra-

B re AB, sau BA şi anume:

B A
   
Fig. 2.7. Definiţia tensiunii electrice în câmpul
U AB   U BA pentru că
 
Edl   Edl
electrostatic A B

Sensul de integrare al tensiunii, adică sensul elementului dl se mai
numeşte şi sens de referinţă al tensiunii şi se indică printr-o săgeată de
exemplu la bornele unui circuit electric.
       
Dacă E  E x i  E y j  Ez k şi dl  dxi  dyj  dzk 

U AB   E x dx  E ydy  E z dz 
B

În cazul câmpului Coulombian însă,

  
E   V şi dV  Edl (2.42)
deci:
B B
 
U AB   
Edl   dV   VB  VA   VA  VB
A A
U AB  VA  VB    V (2.43)
În câmpul electrostatic, tensiunea electrică între două puncte este egală cu
diferenţa potenţialelor electrice ale celor două puncte, în acord cu sensul
de referinţă, deci UAB = -V (adică este (-) variaţia potenţialului)
Interpretarea energetică a tensiunii electrice constă în faptul că ea
reprezintă lucrul mecanic efectuat de forţele electrice la deplasarea
unităţii de sarcină pozitivă în lungul curbei considerate:
----- 53 -----
 B
  1 B   1 B   L AB(c)  
U AB   Edl  
qA
qEdl  
qA
Fdl 
q
, F  qE
A (2.44)
2.4. Suprafaţe echipotenţiale
Suprafeţele definite de ecuaţia: V(x, y, z)  cons tan t se numesc supra-
feţe echipotenţiale. Dacă se consideră două puncte infinit apropiate, de pe

aceeaşi suprafaţă echipotenţială, separate de elementul dl atunci:
  
dV  Vdl  Edl  0 (pentru că V = constant) (2.45)
Din relaţia (2.45) rezultă că liniile de câmp electric sunt normale pe
suprafeţele echipotenţiale. Aşadar cu ajutorul potenţialului electric se pot
preciza o serie de proprietăţi geometrice ale câmpului potenţial şi anume:
a) Liniile de câmp electric sunt tot timpul perpendiculare pe suprafeţele
echipotenţiale;
 
b) În lungul unei linii de câmp, considerând o deplasare dl  E rezultă:
 
dV  Edl  Edl  0 (2.46)
Deci în lungul unei linii de câmp, potenţialul scade sau cu alte cuvinte
vectorul câmp electric este orientat de la un potenţial mai ridicat către un

potenţial mai coborât. Evident V  E , deci gradientul potenţialului este
deasemenea un vector normal pe suprafaţa echipotenţială orientat în
sensul creşterii potenţialului dinspre punctul în care se reprezintă (adică
de la un potenţial mai coborât către unul mai ridicat).

----- 54 -----
 c) Vectorul câmp elec-

tric E este mai intens în
V1
V2 regiunile unde suprafeţe-
EAB le echipotenţiale sunt
D C A B
mai dese. Într-adevăr
ECD
urmărind două suprafeţe
echipotenţiale între care
diferenţa de potenţial
Curbe echipotentiale este constantă, (dV =
Linii de camp
V2-V1 = const.), Fig.2.8,
Fig. 2.8 Suprafeţe echipotenţiale pe baza relaţiei:
 
dV  E  dl  cons tan t (2.47)
intensitatea câmpului electric creşte acolo unde distanţa între cele două
suprafeţe este mai mică astfel încât dV să fie constant:
E AB  d AB  E CD  d CD  cons tan t
E CD d AB
 1
E AB d CD (2.48)
d) În interiorul conductoarelor omogene la echilibru electrostatic, câmpul

electric este nul E , deoarece dacă nu ar fi nul ar exista o mişcare ordonată a
purtătorilor de sarcină (adică un curent electric) şi deci n-ar mai fi echilibru
electrostatic. Atunci diferenţa de potenţial între un punct de pe suprafaţă şi
unul din interior este zero, deci potenţialul în interiorul conductorului
omogen este constant şi egal cu cel de pe suprafaţă. Suprafaţa
conductorului deasemenea, este o suprafaţă echipotenţială şi liniile de
câmp exterioare sunt perpendiculare pe suprafaţa conductorului.
2.5 Teorema potenţialului electrostatic.
Pe baza proprietăţilor potenţialului câmpului electric, analizate până
acum, se pot trage câteva concluzii generale referitoare la potenţialul
----- 55 -----
electric al câmpului Coulombian, concluzii care au condus la formularea
teoremei potenţialului electrostatic.
2.5.1. Forma integrală a teoremei.
Experimental se arată că un câmp electric o dată stabilit se menţine
fără a fi nevoie de vreun aport energetic din exterior. Ca urmare, din legea
de conservare a energiei rezultă în acest caz următoarea proprietate: în
câmpurile electrostatice nu se poate produce (nici consuma) lucru
mecanic prin efectuarea unei transformări ciclice reversibile. Dacă ciclul
de transformare, reversibil, constă în deplasarea pe o curbă oarecare a unui
mic corp de probă încărcat cu sarcina q, mişcarea acestui corp de probă
fiind destul de lentă pentru ca fiecare din stările lui intermediare să fie
considerate stări electrostatice Fig.2.9, lucrul mecanic efectuat de forţa

electrică F , care se exercită asupra micului corp de probă are expresia:

   
L  Fdl  q  Edl  Winit  Wfinal
M  (2.49)
în care Winiţial şi Wfinal sunt energiile corpului în starea iniţială şi finală.
Daca însă starea iniţială coincide cu cea finală, Winit = Wfinal, rezultă că cir-
culaţia intensităţii
câmpului elctrostatic este

F=qE nulă pentru orice curbă

închisă:
 
dl  Edl  0
 (2.50)
dl F=qE Aceasta este forma inte-
grală generală a teoremei
potenţialului electrostatic.

Fig.2.9 Teorema potenţialului electrostatic ----- 56 -----

Ea se deduce şi din legea inducţiei electromagnetice ca teoremă general
valabi-lă în toate câmpurile elec-trice staţionare în care nu există fluxuri
magnetice variabile în timp. Din teorema potenţialului electrostatic rezultă
câteva consecinţe deosebit de importante, care sunt prezentate în
continuare:
a) În câmpul electrostatic nu există linii de câmp inchise deoarece, în acord
cu teorema potenţialului
dl E
electrostatic, circulaţia

vectorului E este nulă pe
orice curbă inchisă.
Presupunând că ar exista
linii de câmp închise,
Fig.2.10, atunci circulaţia
E dl 
vectorului E , de-a lungul
curbei , ar trebui să fie
Fig. 2.10 Liniile câmpului electrostatic sunt deschise
diferită de zero repre-
 
zentând suma produselor Edl mereu pozitive, ori aceasta contravine teore-
mei potenţialului electrostatic. În concluzie liniile de câmp sunt deschise.
Ele încep acolo unde sunt sarcini pozitive şi sfârşesc acolo unde sunt
sarcini negative.
b) În câmpul electrostatic tensiunea electrică între două puncte nu depinde
de drum. Într-adevăr considerând
C1 1
curba închisă C = C1+C2, Fig.2.11,
şi integrând pe conturul punctat se
poate scrie:
     
 1 2
2 1
C Edl  Edl  Edl  0
2 2 C
( C1 ) ( C2 ) (2.51)

Fig. 2.11 Tensiunea electrică între două puncte în

----- 57 -----
câmpul electrostatic nu depinde de drum
Conform definiţiei tensiunii electrice între două puncte şi ţinând seama de
ecuaţia 2.51, rezultă:
2 1 2
     
U12   Edl    Edl   Edl
1 2 1
( C1 ) ( C2 ) ( C2 ) (2. 52)
deci fie pe drumul (C1) fie pe drumul (C2) tensiunea U12 este aceeaşi.
c) Deoarece în câmpul electrostatic este îndeplinită condiţia ca integrala de

linie între două puncte a vectorului E , să fie îndependentă de curba pe care
se calculează, se poate defini o funcţie scalară de punct numită potenţial
care se calculează după următoarea relaţie:

P
 
VP  r   VP0  r0  
 
 Edl
P0 (2.53)

cu VP0  r0  = V0 arbitrar ales, iar drumul de integrare C, Fig. 2.12, fiind de



asemenea arbitrar ales.

Relaţia (2.53) se mai poate scrie:
1   1  
V r   V r0  
 
q0
 q 0 Edl  V r0  

q0
 Fext dl
(2.54)
 
în care Fext  q 0 E este forţa
dl P care trebuie aplicată din ex-
E=F/q0
terior pentru a învinge forţa
Fext 
electrică q 0 E şi pentru a

r aduce (extrem de lent) cor-

pul de probă, cu sarcina q0,
P0 din punctul de referinţă (P0)
r0
O în punctul dat (P). Relaţia
(2.54) se mai poate scrie:
Fig.2.12 Semnificaţia fizică a potenţialului

----- 58 -----
 L ext  r0  r 
 
V r   V r0  
 
q0 (2.55)
conducând la următoarea semnificaţie fizică pentru potenţial: potenţialul
într-un punct (P) este egal cu potenţialul din punctul (P0) luat ca referinţă,
la care se adugă lucrul mecanic care trebuie cheltuit din exterior pentru a
deplasa o particulă incărcată cu sarcina pozitivă egală cu unitatea de
sarcină, din punctul de referinţă în punctul considerat.
Adesea punctul de referinţă se ia la infinit, iar potenţialul la infinit se
consideră nul; dacă o astfel de alegere duce la valori infinite pentru
potenţial, punctul de referinţă nu poate fi luat la infinit.
d) În câmpul electrostatic tensiunea electrică între două puncte este egală
cu diferenţa de potenţial dintre aceste două puncte:
2 2
 
U12   
Edl   dV  V1  V2
1 1 (2.56)
În câmpuri electromagnetice variabile în timp, din cauza fenomenelor de

inducţie electromagnetică, câmpul electric E nu mai este egal cu gradientul

unui potenţial (cu semn schimbat) şi circulaţia lui E pe o curbă nu mai este
independentă de drum, ca urmare tensiunea electrică depinde de curba în
lungul căreia e calculată şi nu mai este egală cu o diferenţă de potenţial.

Circulaţia lui E pe o curbă inchisă într-un câmp electromagnetic variabil în
timp nu mai este nulă, ci aşa cum se va vedea la studiul fenomenului de
inducţie electromagnetică, această circulaţie este egală cu viteza de variaţie
a fluxului magnetic cu semn schimbat.
2.5.2. Forma locală a teoremei potenţialului electrostatic.
Din definiţia potenţialului, rezultă:

----- 59 -----
 P P

 
     
V P  V P0   Edl  V P  V p0    Edl  dV   Edl  dV   E x dx  E y dy  E z dz 
P0 P0

V V V
Ex   , Ey   , Ez  
x y z
Deci
  V  V  V  
E  gradV   i j k    V
 x y z  (2.57)
Deci la o repartiţie dată a potenţialului intensitatea câmpului electric este

univoc determinată de relaţia, 2.57, ( E   V).
Aceasta este una din formele locale ale teoremei potenţialului.
O a doua formă locală a teoremei potenţialului electrostatic presupune
exprimarea locală a conţinutului teoremei, cu ajutorul unor ecuaţii cu

derivate parţiale satisfăcute de componentele vectorului câmp electric E .
 
Acest lucru, însă, se poate face cu ajutorul rotorului lui E    E , operator
vectorial, diferenţial, spaţial, care acţionează asupra unui vector dintr-un
câmp de vectori conducând la un alt câmp vectorial.
2.5.2.1 Rotorul unei funcţii vectoriale.
În forma integrală teorema potenţialului electrostatic este:
 
 Edl 0
 (2.58)
Se pune întrebarea ce devine circulaţia câmpului electrostatic pe o curbă,
care se micşorează din ce în ce mai mult, până când ajunge să se apropie
infinit de un punct din câmp?
Se consideră curba  care mărgineşte o suprafaţă S oarecare. Prin

alegerea unui sens de parcurgere al conturului  (dat de sensul lui dl ), se
va orienta normala la suprafaţa S, prin regula burghiului drept.

Circulaţia lui E pe curba  va fi dată de integrala de linie din membrul
stâng al ecuaţiei 2.58.

----- 60 -----
Dacă împărţim suprafaţa S în două părţi atunci se obţin curbele 1 şi 2

care conţin drumul AB comun, Fig. 2.13.b şi calculând circulaţiile lui E pe
aceste două curbe în acelaşi sens se observă că suma lor este egală cu

circulaţia lui E pe curba :
     
 Edl   Edl   Edl
1 2  (2.59)
deoarece în cele două integrări drumul AB este parcurs în sensuri opuse şi
atunci în integrale rămâne doar contribuţia celor două părţi ale buclelor
care formează curba iniţială . Dacă se continuă divizarea suprafeţei S

n n2 n i Si =  S
n i
1
A 
2
S 1

S P
2 S1
dl
  B dl i
E E dl E
a) b) c)
Fig.2.13 Curbe închise , folosite la definirea operatorului rotor

suprafeţe mai mici S1 ... Sn , limitate de curbele 1...n, Fig.2.13.c, se
constată că circulaţia pe conturul  este suma circulaţiilor elementare pe
curbele i:
N
   
 Edl    Edli
 i 1 i (2.60)
Micşorând în continuare buclele i se micşorează, tinzând către zero, şi
circulaţia de-a lungul oricărei bucle, deci aceasta nu poate reprezenta o
descriere locală a câmpului. Se observă, însă, că simultan cu micşorarea
buclelor, se micşoreaza şi suprafeţele Si , pe care le mărginesc, şi atunci

limita raportului dintre circulaţia buclei şi aria buclei  Si , are o valoare
finită nenulă şi poate reprezenta o mărime care descrie local câmpul.

----- 61 -----
  
 Edl i
i
lim
Si  0 Si (2.61)

Dar considerarea acestei limite fără o precizare făcută în legătură cu  Si

ridică anumite probleme şi anume aria  Si mărginită de curba i este o
mărime vectorială şi nu se poate face raportul dintre un scalar şi un
vector. De aceea trecerea la limită nu se poate face, decât în raport cu o

anumită orientare a unui element de suprafaţă  Si , evident arbitrar aleasă
dar sigur, rezultatul va fi altul de fiecare dată. Se alege o orientare

oarecare pentru elementul de suprafaţă  Si aflat într-unul din ultimile

stadii de divizare. Vectorul unitar n i, indică normala la acest element de
suprafaţă şi el rămâne constant la micşorarea drumului din jurul

punctului P (sensul lui n i este corelat cu sensul de parcurgere al buclei i

prin regula burghiului drept). Limita raportului dintre circulaţia lui E pe

această buclă i şi aria elementului de suprafaţă  Si , definită de ecuaţia

2.61, reprezintă o mărime scalară asociată punctului P şi direcţiei n i, în

câmpul vectorial E . Alegând trei direcţii independente n x , n y , n z se obţin
trei numere diferite care pot fi considerate drept componentele unui

vector. Acest vector se numeşte rotorul câmpului vectorial E . Cu alte

cuvinte limita raportului dintre circulaţia vectorului E pe curba i şi aria

Si a acesteia, pentru o anumită direcţie n i, este egală cu componenta

vectorului rot E pe acea direcţie:

----- 60 -----
  

 Edl i
 i
ni  rotE  lim
Si  0 Si (2.62)
De exemplu în ca-
z Ez Eyz
4 E zul unui sistem de

1 coordonate carte-
x 1 3
Ey
1
zian, componenta
2 z 
ni=j x a rotorului lui E
y 2

z 2 y se obţine alegând
O ni=i
4  
3 ni=k 3 n i  i , componen-
4
3 ta y se obţine ale-
x  
x 1
2
gând ni  j , iar
y
componenta z,
 
alegând ni  k ,
Fig. 2.14. Curbe  inchise folosite la calculul componentelor rotorului în
coordonate carteziene Fig.2.14. Bucla i,
micşorându-se în jurul punctului P, ea rămâne într-un plan perpendicular

pe axa Ox, sau Oy, sau Oz. În general rotE variază de la punct la punct
pentru că în orice punct al suprafeţei normala la suprafaţă poate avea o
altă direcţie şi pe de alta parte şi raportul dintre circulaţie şi arie poate

avea o altă valoare depinzând de natura funcţiei vectoriale E . Aceste

afirmaţii întăresc convingerea că rotorul unei funcţii vectoriale aici E este
însăşi o funcţie vectorială.
Definiţie: Rotorul unei funcţii vectoriale este o funcţie vectorială
având modulul egal cu valoarea limită a circulaţiei pe unitatea de arie a
planului din jurul punctului ales, fiind perpendicular tot timpul la planul
care trece prin acel punct şi pentru care circulaţia este maximă.

Exemplu de calcul al rotorului unei funcţii vectoriale E , având
componentele: E x  x, y, z, E y  x, y, z, E z  x, y, z .
----- 61 -----
Circulaţia câmpului electric de-a lungul curbei 1, considerată în planul
yOz,Fig.2.14,este:
   E z 
 Edl  E y  2 y  E z  3 z  E y  4 y  E z  1 z  E y  2 y   E z  1 
 y
y z 

1, 2 , 3, 4 ( 1)

 E y   E z E y 
 E y  2  z y  E z  1 z    yz
 z   y z 

Deci:
 
 
 Edl
 E z E y 
i  rotE   
1, 2 , 3, 4

yz  y z  (2.63)
Considerând conturul 2 în planul xoz, Fig.2.14 
 
 
 Edl
 E 1 z  E x  2 x  E z  3 z  E x  4 x 
1
1, 2 , 3, 4 2
j  rotE  
xz xz z
1   E x   E z  
 E z  1 z   E x  4  z x   E z  1  x z  E x  4 x  
xz   z   x  
1  E x E z  E x E z
  xz  
xz  z x  z x (2.64)
  E y E x
k  rotE  
În mod asemănător se obţine: x y (2.65)

Cu acestea rotorul funcţiei vectoriale E , în coordonate carteziene este:
  
i j k
  E z E y   E x E z   E y E x     
rotE    i    j   k 
 y z   z x   x y  x y z
E x E Ez
y (2.66)

Deci rotE este aşa numita "derivată transversală" care reprezintă viteza
de variaţie a lui Ex pe direcţia lui y sau z. Dacă se foloseşte operatorul
     
 i j k
x y z atunci:
  
i j k
    
rotE    E 
x y z
E x E Ez
y (2.67)
Pornind însă de la relaţia generală de definiţie a rotorului:
----- 62 -----
  

 Edl
 
n  rotE  lim
S  0 S (2.68)
operatorul rotor, se va calcula, în sistemul de coordonate curbilinii
triortogonale, considerând curbele i arătate în Fig.2.15, astfel:
 
   dl
E
1 E 2 1h 2dq 2  E 3 2 h 3dq 3  E 2 3h 2dq 2  E 3 4 h 3dq 3
e1  rotE  lim  lim
dS1  0 S1 dq 2  0 h 2 h 3dq 2dq 3
dq 0
3

  h 3E 3  
 E 2 1h 2dq 2  E 3 4h 3dq 3  dq 2dq 3  E 2 1h 2dq 2  
1 1  q 2
 lim 
h 2 h 3 dq2  0 dq 2dq 3   h 2 E 2  
dq 0  dq 2dq 3  E 3 4 h 3dq 3 
 q 3 
3

1   h 3E 3   h 2 E 2   1   h 3E 3   h 2 E 2  
     rotEe 1     e1
h 2 h 3  q 2 q 3  h 2 h 3  q 2 q 3 
 
   dl
2
E
E 1h dq  E 3 2 h 3dq 3  E1 3h1dq1  E 3 4h 3dq 3
e2 .rotE  lim  lim 1 1 1
dS2  0 S2 dq1  0 h1h 3dq1dq 3
dq 0
3

  h1E1  
 E1 1h1dq1  E 3 2 h 3dq 3  q dq 3dq1  E1 1h1dq1 
 3

  h 3E 3  
 q dq1dq 3  E 3 2h 3dq 3 

1  1 
h1h 3 lim
dq1  0 dq1dq 3
dq 0
3

1   h1E1   h 3E 3   
    e2
h1h 3  q 3 q1 
 
   dl
3
E
E 1h dq  E 2 2 h 2dq 2  E1 3h1dq1  E 3 4h 2dq 2
e3 .rotE  lim  lim 1 1 1
dS3  0 S3 dq1  0 h1h 2dq1dq 2
dq 0
2

1   h 2 E 2   h1E1   
 
h1h 3  q1 q 2 
e3

Cu acestea operatorul rotor în coordonate curbilinii triortogonale este:

----- 63 -----
  1   h 3 E 3   h 2 E 2   1   h1 E 1   h 3 E 3  
E    e 1    e 
h 2 h 3  q 2 q 3  h 1 h 3  q 3 q 1  2

1   h 2 E 2   h1 E 1  
  e
h 1 h 2  q 1 q 2  3 (2.69)
Pentru diferite sisteme de coordonate, se obţine operatorul rotor înlocuind
coeficienţii Lame corespunzători sistemului de coordonate respectiv,
astfel:
a) Pentru coordonate carteziene:
  E E y   E x E z   E y E x  
 E  z  i    j   k
 y z   z x   x y 

b) Pentru coordonate cilindrice:

 1  E z  E   r    E r E z  1   E   r  E r 
E    e r    e     e
r   z   z r  r  r   z (2.70)

c) Pentru coordonate sferice:

 

1   r sin E   rE   


1  E r  r sin E     1   rE   E r 
E   e   e    e
r 2 sin      r r sin   
 
r 

r  r   

q3 3

4 dl3
3
dl3 e1 1 E
2 2
2 e3
4 1 q2
dl1 1
e2 dl2
e1
e3
e2
1 4

3 dl1
3
q1 2
dl2

Fig.2.15 Curbele i folosite la calculul componentelor rotorului în sisteme de coordonate curbilinii

triortogonale ----- 64 -----
2.5.2.2. Teorema lui Stokes.

Anterior s-a arătat că circulaţia funcţiei vectoriale E pe curba 
care delimitează suprafaţa S este egală cu suma circulaţiilor în lungul
curbei i care delimitează elementul de suprafaţă Si. Această sumă se
scrie astfel:
 
 
n
 
n
 Edli
 Edl    Edl   Si
i

Si
 i 1 i i 1 (2.71)
 

i
Edli  
 ni  rotE
Dar, Si , deci practic suma din membrul drept al ecuaţiei
(2.71) reprezintă suma produselor dintre componenta pe direcţia normalei

n i la elementul de suprafaţă Si , a rotorului şi aria acestui element Si .

Această sumă, extinsă peste toate elementele de suprafaţă care formează

suprafaţa S, delimitată de curba , este la limită, integrala de suprafaţă

pe suprafaţa S a rotorului lui E .
Deci:
n
     
 Edl  lim  Si  ni  rotE    rotE  ndS

   rotE  dS
 n  i 1 S S (2.72)
Deci teorema lui Stokes, în formularea matematică:
      
 Edl    rotE  dS    n  rotE  dS    rot E  dS n
 S S S (2.73)
afirmă că integrala de linie a unei funcţii vectoriale pe o curbă închisă
(circulaţia câmpului), este egală cu fluxul rotorului câmpului prin supra-
faţa mărginită de curba .
2.5.2.3 Forma locala a teoremei potenţialului electrostatic.
Cunoscând acum semnificaţia operatorului rotE şi a modului de calcul al
lui, să urmărim cum este formulată teorema potenţialului electrostatic.
Pentru aceasta se va calcula această mărime vectorială pentru câmpul

electrostatic, exprimat prin ( E  gradV ).
----- 65 -----
   
i j k
   
E     gradV     V   
x  y  z
 V  V V
x  y  z
   2 V  2 V    2 V  2 V    2 V  2 V 
 i    j    k    0
  yz zy   zx xz   xy yx 

Deci în câmpul electrostatic E :

  E  0 peste tot (2.74)
La acelaşi rezultat se ajunge dacă se foloseşte teorema Stokes. Forma
integrală, generală, a teoremei potenţialului electrostatic este:
      
 Ed l  0   Ed l     EdS  0    E  0
  T  Stokes S
 (2.75)
Deci o proprietate generală a câmpului electrostatic este următoarea: fiind
un câmp care derivă dintr-un potenţial, un câmp conservativ, într-un
anumit domeniu, el are rotorul intensităţii câmpului nul în orice punct al
domeniului. Invers condiţia necesară şi suficientă ca un câmp să fie
conservativ, adică ca el să poată fi definit de gradientul unei funcţii
  
scalare, ( E  gradV ), este ca   E  0 peste tot. Această ecuaţie   E  0
este forma locală a teoremei potenţialului electrostatic.

----- 66 -----