Capitolul 3. Suprafeţe de referinţă.

Sisteme de coordonate

Geodezia, la începuturile ei, a folosit suprafeţele de nivel pentru determinarea

altitudinii punctelor definindu-le, adecvat acestui scop, ca locul geometric al punctelor cu
altitudine egală. O astfel de definiţie este incompletă atât timp cât nu se defineşte şi suprafaţa
de referinţă a sistemului de altitudini. Caracterul incomplet şi relativ al acestei definiţii este
evitat dacă în studiul suprafeţelor de nivel se face apel la caracteristicile lor dinamice, în speţă
la potenţial.

3.1. Suprafeţe de nivel

Fiecărui punct situat în domeniul de acţiune al gravităţii, îi corespunde o valoare a
potenţialului gravităţii W ( P ) . Locul geometric al punctelor care au aceeaşi valoare a
potenţialului gravităţii se numeşte suprafaţă de nivel. Ecuaţia familiei de suprafeţe de nivel
este
W = W0 = constant ,

motiv pentru care acestea se numesc şi suprafeţe echipotenţiale.

Derivata potenţialului W după o direcţie oarecare s, exprimată cu ajutorul
gradientului, este
dW r rr r r
= s grad W = sg = sg cos( s , g ) (3.1)
ds
r
Dacă s este luat de-a lungul suprafeţei echipotenţiale, atunci dW = 0 şi relaţia (3.1)
devine
r r
sg cos( s , g ) = 0 ,
de unde rezultă că întotdeauna vectorul gravităţii într-un punct este perpendicular pe
suprafaţa de nivel ce trece prin acel punct.
Suprafeţele de nivel sunt funcţii de potenţialul gravităţii, sau conform cu relaţia (2.45)
funcţii de densitatea interioară a Pământului. Pentru punctele situate în afara maselor care
atrag, potenţialul este analitic, dar exprimarea lui matematică este foarte complicată; aceleaşi
caracteristici le au şi suprafeţele de nivel situate complet în afara Pământului. Suprafeţele de

43
nivel care trec parţial sau total prin interiorul Pământului nu mai au caracter analitic, deoarece
nici potenţialul nu are caracter analitic în interiorul maselor care atrag. Se poate demonstra
[50] că suprafeţele de nivel sunt continue. Atât în interiorul, cât şi în exteriorul Pământului,
dar raza lor de curbură variază discontinuu odată cu densitatea.
Una din suprafeţele de nivel, de foarte mare importanţă în geodezie, este suprafaţa
mărilor şi oceanelor în stare liniştită. Această suprafaţă a fost în geodezie sub denumirea de
geoid de către Listing în anul 1873 şi propusă de Gauss ca figură matematică a
Pământului.
Suprafaţa geoidului este considerată în geodezia clasică ca suprafaţa intermediară de
altitudine zero şi folosită pentru reducerea pe elipsoid a măsurătorilor geodezice. Deşi această
suprafaţă are o formă foarte complicată a cărei reprezentare analitică este imposibilă, ea
rămâne datorită posibilităţii de reprezentare intuitivă, suprafaţa fundamentală a geodeziei.
Legat de reprezentarea suprafeţelor de nivel ca suprafeţe echipotenţiale, se poate
defini verticala, ea fiind curba în spaţiu care intersectează normal familia suprafeţelor de
nivel ale potenţialului gravităţii. În lucrările de specialitate, această curbă se mai întâlneşte
sub denumirea de direcţia firului cu plumb, sau direcţia vectorului gravităţii. Verticala
reprezintă direcţia de gradient maxim al potenţialului gravităţii. Într-adevăr din relaţia (3.1) se
r r r r
vede că, dacă s coincide cu normala n la suprafaţa de nivel, atunci cos( g , n ) = 1 .
r r
Considerând vectorul dH , de aceeaşi direcţie cu n , dar considerat în sensul de
r
creştere al altitudinilor (deci contrar lui n ), atunci din (3.1) se deduc două relaţii foarte
importante pentru geodezia fizică
dW
g= − ; dW = − gdH . (3.2)
dH
Prima relaţie din (3.2) arată că gravitatea este gradientul vertical negativ al
potenţialului gravităţii. A doua relaţie, constituie baza definirii sistemelor de altitudini.
Ambele relaţii pot fi privite ca o ilustrare a legăturii inseparabile dintre concepţia geometrică
şi cea dinamică a geodeziei. Această legătură este ilustrată şi de faptul că măsurările
geodezice se referă aproape în întregime la suprafeţele de nivel şi la direcţia verticalei, care
sunt mărimi cu caracter dinamic. Acesta este motivul pentru care H. Bruns [12] a formulat
scopul geodeziei ca determinarea suprafeţelor de nivel ale câmpului gravităţii.

44
 3.1.1. Curbura suprafeţelor de nivel
Fie suprafaţa de nivel W ( x, y , z ) = const . i P un punct situat pe această suprafaţă. În P

se alege sistemul de coordonate X , Y , Z cu axa Z îndreptată după tangenta la direcţia

verticalei (fig. 3.1).
Z
Intersectând suprafaţa de nivel cu planul

XPZ , se obţine curba plană S1 , cu axa PX

tangentă în P.
Relaţia de calcul a curburii curbei S1 este P X
∂ z
2

1 ∂ x2 S1
k= =
R   ∂ z  2  3/ 2 ,
1+    S2
  ∂ x  
iar ecuaţia acestei curbe este Fig. 3.1. Curbura suprafeţelor de
nivel şi a verticalei
W ( x, 0, z ) = W0 ,

deoarece S1 fiind în planul ZPX , în orice punct al

ei y = 0 . Considerând pe z funcţie de x, derivata parţială a funcţiei W ( x, 0, z ) este
∂ W ∂ W dz
+ = 0,
∂x ∂ z dx
iar derivata de ordinul doi
2
∂ 2W ∂ 2W dz ∂ 2W  dz  ∂ W d 2z
+ 2 +   + = 0.
∂ x2 ∂ x∂ z dz ∂ z 2  dx  ∂ z dx 2

Axa PX fiind tangentă la S1 , rezultă că

dz
= 0 (3.3)
dx
şi atunci derivata de ordinul II se obţine astfel
∂ 2W
2
d z
= − ∂x ,
2

dx 2
∂W
∂z
sau, conform cu prima relaţie din (3.2)
∂ 2W
2
d z ∂ x2 .
=
dx 2 g

45
 Pe de altă parte, având în vedere relaţia (3.3), expresia curburii k1 în planul XPZ ,
devine
∂ 2W
∂ z2
k1 = 2 = ∂ x ,
2

∂x g

sau, notând derivata de ordinul II funcţie de x prin Wxx , se obţine

Wxx
k1 = .
g
(3.4)
Analog, se obţine curbura proiecţiei suprafeţei de nivel în planul YPZ , sub forma
Wyy
k2 = ,
g
(3.5)
iar curbura medie a suprafeţei de nivel, va fi
Wxx + Wyy
k= − , (3.6)
2g
în care, aşa cum se arată în [35], semnul minus este acceptat convenţional.
Pentru a exprima curbura medie funcţie de elementele cunoscute, se reaminteşte
formula lui Poisson
Wxx + Wyy + Wzz = − 4π Gδ + 2ω 2 ,

de unde, având în vedere relaţiile (3.6) şi (3.2) se obţine

∂g
= − 2 gk + 4π Gδ − 2ω 2 , (3.7)
∂H
din care se poate deduce curbura medie sub forma
∂g
− + 4π Gδ − 2ω 2

k= ∂H . (3.8)
2g
Pentru cazul în care suprafaţa de nivel este chiar suprafaţa elipsoidului, în afara căruia
nu există mase (δ = 0) , relaţia (3.7) va exprima gradientul vertical al gravităţii normale
∂γ
= − 2(γ k0 + ω 2 ) , (3.9)
∂H
unde prin k0 s-a notat curbura elipsoidului.

46
 Din relaţia (3.8) se vede că mărimea curburii medii depinde de gradientul vertical al
gravităţii, de densitatea medie δ şi de gravitate, ceea ce conduce la concluzia că suprafeţele
de nivel nu au toate aceeaşi curbură, deci nu sunt paralele.

3.1.2. Curbura verticalei

După cum se ştie curbura k se poate exprima şi prin cosinuşii directori α , β , γ ai
tangentei la curbă.
Considerând axa PZ de cosinuşi directori α , β , γ (fig. 3.1) tangentă la verticala S 2
în P, atunci curbura verticalei se poate exprima prin relaţia
2 2 2
 ∂α   ∂β   ∂γ  .
k=   +  +  (3.10)
 ∂z   ∂z   ∂z 
Tangenta la linia de forţă şi vectorul gravităţii vor avea aceiaşi cosinuşi directori,
adică
1 1 1
α = Wx ; β = Wy ; γ = Wz ,
g g g

în care, prin Wx , Wy , Wz s-au notat derivatele potenţialului în raport cu coordonatele x, y şi z .

Cu aceste notaţii derivatele cosinuşilor directori vor fi
∂ Wx ∂g
g − Wx
∂α ∂z ∂z ;
=
∂z g2
∂ Wy ∂g
g − Wy
∂β ∂z ∂z ;
=
∂z g 2

∂ Wz ∂g
g − Wz
∂γ ∂z ∂z .
=
∂z g 2

Deoarece în sistemul de coordonate ales în fig. 3.1, direcţia axei Z coincide cu direcţia
vectorului gravităţii, componentele acestuia pe axele PX şi PY sunt nule, adică
Wx = Wy = 0; Wz = g ,

ceea ce transformă derivatele parţiale ale cosinuşilor directori în

∂α 1 ∂ Wx 1 ∂  ∂ W  1∂ W 1 ∂
2
= =   = = (g) ,
∂z g ∂z g ∂z ∂x  g ∂ x∂ z g ∂ x
sau

47
 ∂α 1
= gx .
∂z g

Deoarece curba S 2 este proiecţia verticalei în planul PXZ , derivata parţială a

gravităţii funcţie de coordonata y este nulă, şi atunci
∂β 1
= gy .
∂z g

De asemenea, din egalitatea Wz = g se vede că

∂γ
= 0.
∂z
Deci raza de curbură a proiecţiei verticalei în planul XPZ este dată de
1
k1 = dx .
g
Analog, se obţine raza de curbură a proiecţiei verticalei în planul YPZ , astfel
1
k2 = gy ,
g
iar curbura medie conform cu relaţia (3.10)
1
k= g x2 + g 2y .
g

3.2. Sferoidul de nivel

Determinarea familiei de suprafeţe de nivel ale Pământului este echivalentă cu
determinarea funcţiei potenţialului gravităţii. Într-adevăr, dacă acest potenţial este cunoscut
ca o funcţie de coordonate, atunci pot fi determinate toate suprafeţele echipotenţiale ale
Pământului, inclusiv geoidul.
Potenţialul gravităţii, ca sumă a potenţialului gravitaţiei (2.46) şi a potenţialului forţei
centrifuge, poate fi exprimat astfel
∞
1 1
W = G∑ n + 1 ∫∫∫
ρ n Pn (cos α )δ dτ + R 2ω 2 cos 2 ϕ . (3.11)
n= 0 R τ
2

Relaţia (3.11) reprezintă o serie infinită, ceea ce de la început ne conduce la concluzia

că evaluarea exactă a potenţialului gravităţii nu este posibilă. Problema se poate rezolva doar
aproximativ, gradul de aproximaţie fiind dat de numărul de termeni luaţi în consideraţie şi din
condiţiile suplimentare ce se impun.

48
 Dacă se are în vedere doar primul termen al seriei (3.11), se obţine aproximaţia
sferică, a cărei valoare intuitivă este recunoscută, dar care din punct de vedere practic nu
satisface cerinţele de precizie ale geodeziei.
În cazul în care se iau în consideraţie mai mulţi termeni din seria (3.11) se obţin
diferite forme ale potenţialului gravităţii corespunzător unor corpuri denumite sferoizi de
nivel. Prin urmare, într-o a doua aproximaţie forma Pământului poate fi aproximată cu cea a
unui sferoid de rotaţie.
Considerând doar primii trei termeni ai seriei (3.11) potenţialul gravităţii, poate fi
scris, conform relaţiei (2.61) sub forma
GM G  1 − 3sin 2 ϕ  A+ B  3  1 2 2
W= + 3 C−  − ( A − B ) cos ϕ cos 2λ  + R ω cos ϕ .
2 2

R R  2  2  4  2
Această relaţie, pentru cazul corpurilor de rotaţie ( A = B ) devine
GM G 1
W= + 3 (1 − 3sin 2 ϕ )(C − A) + R 2ω 2 cos 2 ϕ . (3.12)
R R 2
Relaţia (3.12) exprimă potenţialul gravităţii sferoidului Bruns.
Dacă se consideră potenţialul gravitaţiei dat de suma
∞
Yn
V= ∑
n= 0 R
n+ 1 ,

iar Yn pentru corpuri de rotaţie se consideră, ca şi în [60], astfel

Yn = J n 0 Pn 0 + J n1 Pn1 cos(λ − λ 1 ) + K + J nn Pnn cos(λ − λ n ) ,

atunci relaţia (3.11) devine

GM a  a
3
 a
5
 R2 2
W=  − J 20   20P (cos θ ) − J 22   P22 (cosθ ) + ω cos 2 ϕ
a  R  R  R  2
(3.13)
unde prin a s-a notat raza ecuatorială a Pământului, θ = 90 − ϕ , iar pentru J nm s-a adoptat
notaţia din [60]
1  A+ B  1
J 20 = 2 
C−  ; J 22 = ( A − B) .
Ma  2  4 Ma 4
În cazul corpurilor de rotaţie, momentele principale de inerţie A şi B vor fi egale, iar
1
J 20 = J 2 = (C − A); J 22 = 0 .
Ma 2
(3.14)

49
 Acesta este cazul sferoidului Bessel, al cărui potenţial poate fi exprimat conform
relaţiilor (3.12) şi (3.14) sub forma

GM  a   a 3  R2 2
W=    −   J 2 P2 (cos θ )  + ω cos 2 ϕ . (3.15)
a   R   R   2
Relaţia (3.15) reprezintă un caz particular al potenţialului de atracţie al sferoizilor de
nivel, exprimat în [60] sub forma

GM  a   a 3  a
5
 R2 2
W=    −   J 2 P2 (cos θ ) −   J 4 P4 (cosθ ) − K + ω cos 2 ϕ (3.16)
a   R   R   R  2
În relaţia (3.16) lipsesc termenii impari, deoarece sferoidul este considerat un corp
care are un plan ecuatorial de simetrie. Într-adevăr în acest caz, potenţialul nu trebuie să se
modifice la schimbarea lui θ în (π − θ ) , adică întotdeauna va exista egalitatea

Pn (cosθ ) = Pn [cos(π − θ )] ; această egalitate se va păstra doar în cazul polinoamelor Legendre

pare.
Deoarece sferoidul de nivel este o suprafaţă echipotenţială, potenţialul W dat de
relaţia (3.16) nu trebuie să depindă de θ , sau altfel spus, potenţialul la pol trebuie să fie egal
cu cel de la ecuator. Pentru sferoidul Bruns, potenţialul la ecuator, unde R = a şi θ = 900 ,
este
 M C − A 1 2 2
WE = G  + + ω a ,
 a 2a 3  2
iar la pol, deoarece θ = 0 , iar R = b , se obţine
 M C − A
WP = G  − .
 b b3 
Sferoidul Burns fiind echipotenţial, are loc egalitatea
 M C − A 1 2 2  M C − A
G + 3 
+ ω a − G − = 0,
 a 2a  2  b b3 
1 1
sau considerând 3
≈ 3
a b
 b− a 3 G 1
GM  + 3
(C − A) + ω 2 a 2 = 0 .
 ab  2 a 2
GM
Împărţind totul prin se obţine
b
a − b 3 b (C − A) 1 ω 2 a 2b
= + . (3.17)
a 2 a Ma 2 2 GM

50
 Notând
a− b ω 2 a 2b
f = ; m=
a GM
(3.18)
A
şi considerând pentru sferoidul de nivel ≈ 1 , având în vedere relaţia (3.14) se obţine relaţia
b
3 1
f = J2 + m , (3.19)
2 2
cunoscută sub denumirea de prima formulă Clairaut. Această relaţie face legătura între
turtirea sferoidului f , momentele principale de inerţie şi forţa centrifugă. Ea reprezintă încă
un exemplu ilustrativ de îmbinare a concepţiei geometrice şi dinamice, în determinarea figurii
Pământului.
Aici s-a adoptat pentru m notaţia din relaţia (3.16) sugerată de H. Jeffreyes [47] sub
forma
ω 2a3
m= (1 − f )
GM
şi adoptată în [13 şi 35]. Ea diferă de cea folosită în [60]
ω 2 a3
m= .
GM
Dacă rezolvarea problemei se limitează doar la aproximaţii de ordinul I, cum este
cazul aici, atunci a ≈ b şi notaţiile pot fi considerate identice.
Din potenţialul gravific al sferoidului Burns (3.12) se poate determina gravitatea g, ca
derivată după normala la sferoid. Deoarece unghiul dintre raza sferoidului în punctul
considerat şi normala la sferoid în acest punct, este mic, în locul derivatei după normală se
poate lua derivata după raza R
dV  M 3 (C − A) 
= G− 2 − 4
(1 − 3sin 2 ϕ )  + ω 2 R cos 2 ϕ ,
dR  R 2 R 
de unde, prin particularizare, se determină gravitatea la pol şi la ecuator, ca
GM  3 C − A GM  3(C − A) 
gE = 1 +
 2 Ma  + ω 2
a ; g P =  1 + Mb 2  . (3.20)
a2 2
b2

Se poate acum determina turtirea gravimetrică f * a sferoidului, definită ca

gP − gE
f* = . (3.21)
gE

51
 Folosind relaţiile (3.20), după unele transformări [60], relaţia (3.21) poate fi scrisă sub
forma
9
f* = 2f − J2 + m , (3.22)
2
care reprezintă cea de-a doua formulă Clairaut.
Dacă din relaţiile (3.22) şi (3.19) se elimină J 2 , se obţine cea de a treia formulă
Clairaut
5
f + f* = m. (3.33)
2
Formulele Clairaut sunt importante deoarece ele dau posibilitatea determinării turtirii
elipsoidului terestru. Înainte de folosirea sateliţilor artificiali ai Pământului, aceasta a fost una
dintre cele mai bune metode cunoscute pentru determinarea turtirii f. Trebuie remarcat faptul
că în acest paragraf s-au dedus formulele Clairaut doar în prima aproximaţie. O formă mai
precisă a acestora va fi dată în paragrafele ce urmează.

3.3. Elipsoidul de nivel

Sferoidul de nivel aproximează bine forma Pământului, dar are dezavantajul că relaţia
matematică prin care acesta este definit este complicată.
Pentru aceasta s-a adoptat o altă cale pentru rezolvarea problemelor teoretice şi
practice ale geodeziei. Se alege o suprafaţă care să aproximeze în bune condiţii forma
Pământului, dar care să poată fi reprezentată matematic printr-o formulă închisă şi pentru care
să se poată determina precis atât potenţialul cât şi gravitatea. O astfel de suprafaţă închisă este
considerată ca formă normală a Pământului, iar potenţialul şi gravitatea corespunzătoare ca
potenţial normal (notat cu U) şi gravitate normală (notată cu γ ). Diferenţa dintre
potenţialul real al Pământului şi potenţialul normal este denumită potenţial perturbator.
Împărţirea potenţialului gravific în potenţial normal şi potenţial perturbator, uşurează
mult sarcina geodeziei fizice, care se reduce la a determina din măsurători doar valorile mici
ale ultimului, deoarece potenţialul normal poate fi determinat unic şi complet în cazul în care
masa M a Pământului este dată.
În continuare se va determina atât potenţialul normal U, cât şi gravitatea normală γ a
elipsoidului de nivel.

3.3.1. Potenţialul normal

Pentru elipsoidul de rotaţie

52
 x2 + y 2 z 2
+ 2 = 1,
a2 b
potenţialul normal este definit matematic de relaţia (2.79), care rezolvă problema Dirichlet
pentru elipsoid. Deoarece potenţialul normal va fi folosit la determinarea gravităţii normale
pe calea urmată în [35 şi 150], în continuare se va transforma adecvat relaţia (2.79), astfel ca
potenţialul normal să fie funcţie de masa M a elipsoidului.
Pentru aceasta notând în relaţia (2.31)
b
z= i ;i= ± −1
E
şi având în vedere că
b 1 b E
arc coth i ≈ arccotg = − i arctg ,
E i E b
funcţiile Legendre de tipul II, Q0 şi Q2 devin

E i  b2  E b
Q0 = − i arctg ; Q2 =   1 + 3 2  arctg − 3  .
b 2  E  b E

Introducând aceste valori în relaţia (2.79) se obţine

E
arctg
 1 2 2 b + 1 ω 2 a 2 q P (sin ϕ U ) ,
U =  U0 − ω a  2 (3.24)
 3  arctg E 3 q0
b
în care s-au folosit notaţiile din [35]

1  b2  E b
q=  1 + 3 2 
arctg − 3  ;
2 E  b E

(3.25)

1  b2  E b
q0 =  1 + 3 2 
arctg − 3  .
2  E  b E

(3.26)
Pentru valori mari ale lui b , se poate face aproximaţia
E E E
arctg ≈ ≈
b b R
şi deoarece în (3.24) primul termen este mult mai mare decât al doilea se poate scrie
 1  1 E
U ≈  U0 − ω 2a2 
 3  R arctg E .
b

53
 Pe baza aceluiaşi raţionament, relaţia (2.62) se poate scrie astfel
GM
U≈ .
R
Din ultimele două relaţii se poate deduce
 1  E
GM =  U 0 − ω 2 a 2 
 3  arctg E , (3.27)
b
sau
GM E 1
U0 = arctg + ω 2 a 2 .
E b 3
(3.28)
Introducând în relaţia (3.24) valoarea lui U 0 dată de relaţia (3.28), exprimând
polinoamele Legendre de ordinul II sub forma
3 2 1
P2 (sin ϕ U ) = sin ϕ U
−
2 2
şi adăugând potenţialul forţei centrifuge, se obţine
GM E 1 q 1 1 2 2
U (b , ϕ U ) = arctg + ω 2 a 2  sin 2 ϕ U
−  + ω (b + E ) cos ϕ
2 2 U
(3.29)
E b 2 q0  3 2
Relaţia (3.29) reprezintă expresia potenţialului normal al elipsoidului de nivel, funcţie
de constantele Stokes: a, b, GM şi ω . Dacă în relaţia (3.28) se introduce valoarea celei de-a
doua excentricităţi
E
e' = ,
b
se obţine
GM 1
U0 = arctg e '+ ω 2 a 2 .
be ' 3
Dezvoltând în serie termenul arctg e '
1 3 1 5
arctg e ' = e '− e' + e' K
3 5
(3.30)
potenţialul elipsoidului S0 , devine

GM  1 2 1 4 1 2 2
U0 =  e '− e ' + e '  + ω a .
b  3 5  3
(3.31)

54
 Relaţia (3.31) exprimă dezvoltarea de ordinul II a potenţialului normal al elipsoidului
de nivel.

3.3.2. Gravitatea normală

Gravitatea normală se poate exprima funcţie de potenţialul normal astfel
r
γ = gradU ,
în care U este dat de relaţia (3.29). Elementul de distanţă în sistemul de coordonate

elipsoidale b , θ = 90 − ϕ U , este

ds 2 = dsb2 + dsU2 + dsλ2 ;

dsb = R1 db ; dsU = R2 dϕ U ; dsλ = R3 d λ .

Aici, prin R1 , R2 şi R3 s-au notat parametrii Lamé. Luând în considerare egalităţile

E 2 = a 2 − b 2 , parametrii Lamé definiţi în subcapitolul 2.1 pot fi reprezentaţi sub forma

b 2 + E 2 sin 2 ϕ U 1
R1 = = 2 (a 2 sin 2 ϕ U + b 2 cos 2 ϕ U );
b + E
2 2
a
(3.32)
R2 = b + E sin ϕ = R1 (b 2 + E 2 );
2 2 2 U

R3 = (b 2 + E 2 ) cos 2 ϕ U .
Creşterile de-a lungul curbelor de coordonate vor fi

dsb = R1 db ; dsϕ U = R1 (b 2 + E 2 )dϕ U ; dsλ = R3 d λ .

Se pot determina acum componentele vectorului gravităţii normale de-a lungul

coordonatelor elipsoidale
∂U 1  GM ω 2a2 E 2 q '  1 2 1 2 U
γb = = −  2 +  sin ϕ
U
−  − ω b cos ϕ  ;
2

∂ sb R1  b + E
2
b 2 + E 2 q0  2 6 
∂U sin ϕ U cos ϕ U
 ω 2a2 q 
γ ϕU = = −  2 +ω 2
b 2 + E2  ; (3.33)
∂ sϕ U R1  b + E 2 q
0 
∂U
γλ = = 0.
∂ sλ
În relaţia (3.33) s-a păstrat notaţia din [35]
 b2   b E
q ' = 3  1 + 2   1 − arctg  − 1 .
 E  E b

Pentru elipsoidul b = b , vor exista egalităţile q = q0 iar

b 2 + E2 = b2 + E 2 = a ,

55
şi ca urmare paranteza dreaptă din cea de a doua relaţie din (3.33) va fi zero. Astfel,
gravitatea normală pe elipsoidul b = b , care se notează cu γ , poate fi scrisă, luând în
consideraţie relaţia (3.32), sub forma
GM  ω 2 a 2 q0'  1 2 1  ω 2a2 
γ = − 1+ E  sin ϕ U
− − b cos 2 ϕ U  (3.34)
a a 2 sin 2 ϕ U
+ b 2 cos 2 ϕ U
 GM q0  2 6  GM 
în care s-a folosit notaţia
 b2   b E
q0' = 3  1 + 2   1 − arctg  − 1 .
 E  E b

Având în vedere notaţia adoptată în relaţia (3.18) şi considerând (3.34)

1 = cos 2 ϕ U
+ sin 2 ϕ U ,
această relaţie devine

GM  m e ' q0'  2  m e ' q0'  

γ =  1 +  sin ϕ
U
+  1− m −  cos ϕ 
2 U
(3.35)
a a 2 sin 2 ϕ U
+ b 2 cos 2 ϕ U
  3 q 0   6 q0  
Prin particularizarea relaţiei (3.35) se poate obţine gravitatea normală la ecuator

(ϕ U
= 00 )

GM  m e ' q0' 
γ E =  1 − m −  (3.36)
ab  6 q0 

şi gravitatea normală la pol (ϕ U

= ± 900 )

GM  m e ' q0' 
γ P =  1 + . (3.37)
a2  3 q0 
'
Dacă în expresiile lui q0 şi q0 se introduce valoarea dezvoltării în serie a lui arctg e ' ,
dată de relaţia (3.30) se obţine raportul
e ' q0'  3 
= 3  1 + e '2 K  .
q0  7 
(3.38)
Relaţiile (3.36) şi (3.37) pot fi scrise atunci sub forma
GM  3 3 2 
γ E =  1− m − e' m ,
ab  2 14 
(3.39)
GM  3 2 
γ P =  1+ m + e ' m , (3.40)
a2  7 

56
care reprezintă gravitatea la pol şi la ecuator în aproximaţia de ordinul II, foarte des întâlnită
în geodezia fizică.
Din relaţia (3.39) se poate obţine produsul GM sub forma
−1
 3 3 2   3 3 2 9 
GM = γ E ab  1 − m − e ' m = γ E ab  1 + m + e ' m + m2  .
 2 14   2 14 4 
(3.41)
Pe baza relaţiei (3.41), potenţialul U 0 definit de relaţia (3.31) poate fi exprimat
funcţie de gravitatea normală la ecuator. Dacă în relaţia (3.31), pe baza notaţii (3.18) se
consideră
1 2 2 1 GM
ω a = ,
3 3 b
aceasta poate fi scrisă ca
GM  1 2 1 4 m
U0 =  1− e ' + e ' +  .
b  3 5 3
Introducând în această relaţie valoarea GM dată de relaţia (3.41) şi limitându-ne la
termenii de ordinul IV în e ' se obţine o altă exprimare a potenţialului normal sub forma
 1 1 11 2 11 2 
U 0 = aγ E  1 − e '2 + e '4 + m − e '2 m + m . (3.42)
 3 5 6 7 4 
De asemenea, din relaţiile (3.39) şi (3.40) se poate calcula suma
a− b γ P − γ aγ P − bγ
+ E
= E
. (3.43)
a γE aγ E
Elipsoidul fiind un caz particular al sferoidului, expresia pentru turtirea gravimetrică
(3.21) devine
γP−γ
f* = E
. (3.44)
γE
Având în vedere relaţiile (3.18), (3.36) şi (3.37) relaţia (3.43) poate fi prezentată sub
forma
ω 2b  e ' q0' 
f + f*=  1 + , (3.45)
γE  1q0 

care reprezintă expresia riguroasă a formulei Clairaut. Dacă în această relaţie se exprimă q0
'
şi q0 funcţie de e ' (3.38), se obţine

5 ω 2b  9 2
f + f*=  1+ e'  , (3.46)
2 γE  35 

57
care reprezintă expresia formulei Clairaut funcţie de a doua excentricitate.
În încheierea acestui paragraf, se va exprima gravitatea normală γ funcţie de
gravitatea la pol şi la ecuator. Având în vedere relaţiile (3.39) şi (3.40) relaţia (3.34) devine
1
γ = ( aγ P sin 2 ϕ U
+ bγ E cos 2 ϕ U ) .
a sin ϕ
2 2 U
+ b cos ϕ
2 2 U

Din geodezia elipsoidală se cunoaşte relaţia de legătură dintre latitudinea redusă ϕ U

şi latitudinea geodezică B (relaţia 8.24)

b
tg ϕ
tg B . U
=
a
Introducând această valoare în expresia lui γ se obţine
aγ P cos 2 B + bγ E sin 2 B
γ = , (3.47)
a 2 cos 2 B + b 2 sin 2 B
care reprezintă cunoscuta formulă Somigliana. După unele transformări având în vedere şi
relaţiile (3.39) şi (3.40) această relaţie se poate prezenta sub forma
  1 2 5 1 4 13 2 15 2  2  1 4 5 2  4 
γ = γ E 1+  − e' + m + e' − e' m + m  sin B +  − e ' + e ' m  sin B  (3.48)
  2 2 2 7 4   8 4  
Exprimând a doua excentricitate funcţie de turtirea f , se poate obţine o altă expresie
pentru gravitatea normală [35] şi anume
  5 1 2 26 15 2  2  1 2 5  4 
γ = γ E 1+  − f + m+ f − fm + m  sin B +  − f + fm  sin B  . (3.49)
  2 2 7 4   2 2  
Această relaţie este adesea prezentată sub forma
 1 
γ = γ E  1 + f * sin 2 B − f 4 sin 2 2 B  , (3.50)
 4 
în care
5 1 26 15 2 1
f * = f2 + f4 ; f2 = − f + m+ f 2 − fm + m ; f 4 = − f 2 + fm .
2 2 7 4 2
(3.51)

3.3.2. Dezvoltarea potenţialului normal în armonici sferice

În paragrafele anterioare potenţialul normal al elipsoidului a fost exprimat de
armonicile elipsoidale. Pentru geodezia fizică dinamică este însă util, de a se exprima acest
potenţial funcţie de armonicele sferice.

58
 Problema se poate rezolva fie pornind de la potenţialul elipsoidului omogen Mac
Laurin, aşa cum se arată în [60], fie particularizând teoria generală pentru elipsoidul biaxial
ca în [13], fie, în sfârşit, prin procedeul identificării coeficienţilor folosit în [35].
În continuare se va folosi ultimul procedeu, mai avantajos prin faptul că ocoleşte calea
laborioasă de transformare a coordonatelor elipsoidale în coordonate sferice.
Folosind relaţia (3.16), potenţialul gravitaţiei elipsoidului poate fi exprimat printr-o
serie de armonici sferice sub forma
GM P (cosθ ) P (cos θ )
V= + A2 2 3 + A4 4 5 +K (3.52)
R R R
Rezolvarea problemei se reduce la determinarea coeficienţilor A2n . Pentru aceasta,
folosind dezvoltarea în serie
∞ 2n+ 1
E E 1  E
arctg = +
b b
∑
n= 1
(− 1) n  
2n + 1  b 
,

mărimea q dată de relaţia (3.25) va avea forma

∞ 2n+ 1
2n  E
q = − ∑ (− 1) n
  .
n= 1 (2n + 1)(2n + 3)  b 
Introducând aceste mărimi în expresia potenţialului gravitaţiei elipsoidului (exprimată
ca o funcţie de armonici elipsoidale) care conform relaţiei (3.29) este
GM E 1 q
V= arctg + ω 2 a 2 P2 *sin ϕ U ),
E b 3 q0
se obţine
∞ 2n+ 1
GM GM 2n  E 
V=
b
+
E
∑n= 1
(− 1) n  
2n + 1  b 
−

2n+ 1
ω 2a2 ∞
2n  E
−
3q0
∑
n= 1
( − 1) n  
(2n + 1)(2n + 3)  b 
P2 (sin ϕ U ) .

Introducând valoarea lui m definită de relaţia (3.18) şi reamintind expresia celei de a

E
doua excentricităţi e ' = , se ajunge la
b
2n+ 1
GM ∞
GM  E   me ' 2n 
V= + ∑ ( − 1) n  
(2n + 1) E  b 
1− P2 (sin ϕ U )  .
b n= 1  3q0 2n + 3 
Pentru un punct situat în afara elipsoidului pe axa de rotaţie (ϕ U
= 900 ) există

egalităţile Pn (1) = 1 şi b = b = R , iar relaţia de mai înainte devine

59
 2n+ 1
GM ∞
GME 2 n  E   2n me '  1
V=
R
+ ∑ ( − 1) n  
2n + 1  b 
 1− 
2n + 3 3q0  R 2 n + 1
. (3.53)
n= 1 
Comparând relaţia (3.52) cu relaţia (3.53) se obţine
GME 2 n  2n me ' 
A2 n = ( − 1)  1−
n
. (3.54)
2n + 1  2n + 3 3q0 

relaţie care rezolvă problema propusă.

În cazul în care potenţialul gravităţii se exprimă prin relaţia (3.13), pentru rezolvarea

problemei este necesară determinarea coeficienţilor J 2n .

Pentru aceasta se particularizează relaţia (3.54) pentru n = 1 , obţinându-se

1  2 me ' 
A2 n = − GME 2  1 − , (3.55)
3  15 q0 
Pe de altă parte din comparaţia relaţiilor (3.52) şi (3.12) rezultă
A2 = G ( A − C ) ,

sau, conform relaţiei (3.55)

1  2 me ' 
G (C − A) = GME 2  1 − . (3.56)
3  15 q0 
Din relaţiile (3.54) şi (3.56), considerând E = ea , rezultă
3GMa 2 n E 2 n  C − A
A2 n = ( − 1) n  1 − n + 5n 2 
= a 2 n A2 n GM (3.57)
(2n + 1)(2n + 3)  ME 
Introducând relaţia (3.57) în relaţia (3.52) se obţine
GM GMa 2 GMa 4
V= + A P
2 2 (cos θ ) + A4 P4 (cosθ ) + K =
R R3 R5

GM  a  a 3  a
5

=  − A
  2 2P (cos θ ) −   A4 P4 (cos θ ) K .
a  R  R   R 
(3.58)
Din compunerea relaţiilor (3.58) şi (3.13) rezultă
3e 2 n  C − A
J 2 n = (− 1) n + 1  1 − n + 5n .
(2n + 1)(2n + 3)  ME 2 
(3.59)
Introducând în relaţia (3.59) mărimea
C − A 1 2 me ' 
2
=  1− ,
ME 3  15 q0 

60
rezultată din formula (3.56), se obţin două relaţii foarte importante pentru geodezia fizică şi
cea dinamică
C− A 1 2 1 1 1 2
J2 = = e ' − m − e '4 + e ' m;
Ma 2 3 3 3 21
(3.60)
1 2 2
J 4 = − e '4 + e ' m.
5 7
Potenţialul gravitaţiei elipsoidului poate fi, deci, exprimat printr-o serie de armonici
sferice prin intermediul relaţiei (3.52) în care coeficienţii sunt daţi de relaţia (3.54), sau cu
ajutorul unei serii de forma (3.13) în care coeficienţii sunt daţi de formula (3.59).
Elipsoidul de nivel şi câmpul gravitaţional poate fi determinat prin 4 constante:

A+ B
U0 , M , C − şi ω . Din familia elipsoizilor de nivel care pot fi astfel definiţi, există un
2

singur elipsoid care are potenţialul şi masa egale cu potenţialul W0 şi masa M a geoidului, iar
diferenţa momentelor de inerţie şi viteza unghiulară aceleaşi cu ale Pământului. În foarte
multe privinţe acest elipsoid poate fi considerat ca cea mai bună reprezentare a Pământului,
motiv pentru care în literatura de specialitate este întâlnit sub numele de elipsoid mediu
pământesc.
Adoptarea elipsoidului ca suprafaţă de referinţă în geodezia fizică este susţinută de
următoarele trei motive:
1) Pentru prelucrarea triangulaţiei, ca suprafaţă de referinţă este adoptat elipsoidul;
acelaşi elipsoid poate fi folosit şi ca suprafaţă fizică de referinţă în geodezia fizică.
2) Folosirea formulelor închise permite determinarea precisă a câmpului normal al
gravităţii.
3) Elipsoidul de nivel reprezintă prima aproximaţie din dezvoltarea potenţialului real
al Pământului, W, în armonici elipsoidale.

3.4. Sisteme de coordonate

Odată cu diversificarea metodelor de investigaţie ale geodeziei, au apărut şi o
multitudine de sisteme de coordonate, fiecare metodă adoptând acel sistem care serveşte mai
bine scopurile propuse.
Conform cu referinţa [77], sistemele de coordonate folosite în geodezie se pot
clasifica după următoarele criterii:
1) Clasificare după destinaţie:
1.1. În funcţie de poziţia observatorului
61
 1.1.1. Sistemul de coordonate geocentric
1.1.2. Sistemul de coordonate cvasigeocentric (rectangular,
geodezic, astronomic, cu latitudine redusă)
1.2. Sisteme de coordonate care definesc poziţia unui corp în mişcare (satelit
artificial) şi mişcarea acestuia
1.2.1. Sistemul de coordonate geocentric sideral
1.2.2. Sistemul de coordonate orbital
1.2.3. Sistemul de coordonate topocentric
1.2.4. Sistemul de coordonate satelit centric
2) Clasificare după forma sistemului de coordonate
2.1. Sistemul de coordonate rectangular ( x, y, z ) ;
2.2. Sistemul de coordonate sferice ( ρ ,θ , λ )
2.3. Sistemul de coordonate elipsoidale (b ,θ , λ )
2.4. Sistemul de coordonate naturale:
2.4.1. Sistemul de coordonate geodezice ( B, L, H )
2.4.2. Sistemul de coordonate astronomice (Φ , Λ ,W ) .
3) Clasificare după dispunerea sistemului de coordonate
3.1. Sistemul de coordonate geocentric
3.2. Sistemul de coordonate cvasigeocentric (sistemul geodezic de referinţă)
3.3. Sistemul de coordonate topocentric
3.4. Sistemul de coordonate satelit centric.
În continuare se va face o descriere sumară numai a acelor sisteme de coordonate care
au o largă folosire în geodezie.
Sistemul de coordonate rectangulare X, Y, Z
Originea acestui sistem este situată în centrul elipsoidului, axa Z coincide cu axa
polară, iar axele X şi Y sunt dispuse în planul ecuatorial al elipsoidului (fig. 3.2. a).
În general, axa X se presupune situată în planul meridianului origine (Greenwich).
Sistemul de coordonate geodezice B, L, H
Latitudinea geodezică B a punctului oarecare P (fig. 3.2) este definită ca unghiul
format de normala la elipsoid în P şi planul ecuatorului.

62
 suprafaţa
fizică
geoid

a) b)
Fig. 3.2. Sisteme de coordonate

Latitudinea geodezică L este definită ca unghiul diedru dintre planul meridianului

origine şi planul meridianului geodezic al punctului P. Planul meridianului geodezic al
punctului P se defineşte ca planul care conţine axa polilor şi normala din P la elipsoid.
Cea de-a treia coordonată a acestui sistem este considerată altitudinea punctului
deasupra elipsoidului, care are două componente:
1) altitudinea H – definită ca diferenţa între geoid şi punctul P al suprafeţei fizice
măsurată de-a lungul verticalei.
2) Ondulaţia geoidului N definită ca diferenţa între geoid şi elipsoid.
Altfel spus, altitudinea unui punct raportată la elipsoid se defineşte astfel:
HE = H + N . (3.61)
Sistemul de coordonate astronomice Φ, Λ, H
Latitudinea astronomică Φ a punctului P este unghiul format de verticala în P şi
planul ecuatorului.
Longitudinea astronomică este unghiul diedru format de meridianul astronomic al
punctului P şi meridianul origine. Meridianul astronomic al punctului P se defineşte ca planul
care conţine axa polilor şi verticala din P.
Cea de a treia coordonată se consideră tot altitudinea faţă de elipsoid
H E = H OR + N ,
în care altitudinea ortometrică se exprimă cu ajutorul potenţialului real W ( P ) . Conform
relaţiei (3.2)

63
 W ( P)
dW
= ∫
OR
H ,
W0
g

(3.62)
în care prin W0 s-a notat potenţialul geoidului, iar prin W ( P ) s-a notat potenţialul gravific în
punctul P.
Sistemul de coordonate cu latitudine redusă ϕU, L
Longitudinea acestui sistem de coordonate este identică cu longitudinea geodezică L.
Latitudinea redusă ϕ U , se obţine cu ajutorul următoarei construcţii auxiliare: se
descrie un semicerc de rază a cu centrul în O al elipsei (fig. 3.2. b). Din prelungirea ordonatei
punctului P se obţine punctul P ' ca intersecţie între această ordonată şi semicercul de rază a.

Unghiul S POM va fi latitudinea redusă ϕ U

a punctului P.
Deoarece acest sistem de coordonate se foloseşte în general pentru definirea poziţiei
punctelor situate pe elipsoid, cea de a treia coordonată H se ia, de regulă, egală cu zero.
Sistemul de coordonate geocentrice ϕG, L
Una dintre coordonatele acestui sistem este longitudinea geodezică L. Cea de a doua,

latitudinea geocentrică ϕ G , este definită ca unghiul dintre raza vectoare a punctului şi planul
ecuatorial (fig. 3.2. b). Acest sistem de coordonate este des folosir în astronomie şi geodezia
cu sateliţi.

3.5. Sisteme de altitudini

Cele două componente ale coordonatei H E (3.61) diferă una de alta prin faptul că
prima – altitudinea unui punct faţă de un geoid – este o mărime care se determină prin
măsurări faţă de o suprafaţă de referinţă materială, în timp ce a doua – ondulaţia geoidului –
se determină prin calcul, faţă de o suprafaţă de referinţă imaginară.
În categoria de sisteme de altitudine vor fi cuprinse doar acele altitudini ale căror
parte principală se poate determina prin măsurare. Din această cauză, pentru cea de a doua
mărime din relaţia (3.61), se va folosi denumirea de ondulaţie a geoidului [35] şi nu cea de
altitudine a geoidului.
Toate măsurătorile de nivelment au ca punct de origine un punct O situat la nivelul
mediu al mării, adică pe geoid. Fie W (O) potenţialul acestui punct. Fie, de asemenea, un
punct A situat pe suprafaţa fizică a Pământului, prin care trece suprafaţa echipotenţială
W ( A) = const . Diferenţa de potenţial dintre cele două puncte, conform relaţiei (3.2) este

64
 dW = W (O) − W ( A) = − gdH ,
în care
A
dW
H A − HO = − ∫ . (3.63)
0
g

Diferenţa de potenţial W (O) − W ( A) poartă numele de număr geopotenţial se

notează cu C şi este definit astfel
A
C = W (O) − W ( A) = ∫ gdH .
0
(3.64)

Numărul geopotenţial, noţiune adoptată la întâlnirea subcomisiei A.G.I. de la Florenţa

din anul 1955, are ca unităţi de măsură, aşa-numitele unităţi geopotenţiale, notate u.g.p.
1 u .g.p. = 1kgal metru = 1000 gali metru .
Relaţia (3.63) poate fi scrisă funcţie de numerele geopotenţiale sub forma
1 C
HA = − [W ( A) − W (O)] = ,
g g
în care prin g s-a notat gravitatea medie de-a lungul verticalei care trece prin A.
Relaţia de mai înainte poate fi privită ca o definiţie fizică a altitudinii, preferabilă
definirii geometrice, din motive care vor fi analizate în continuare.
În mod generic altitudinea poate fi definită astfel
C
H= ,
F
(3.65)
în care prin F s-a notat o mărime dinamică oarecare, ceea ce transformă relaţia (3.65) în
definiţia unui întreg sistem de altitudini. Funcţie de modul cum se defineşte mărimea F se
obţin diferite tipuri de altitudini.
Astfel, pentru F = γ 0 , în care prin γ 0
s-a notat gravitatea normală la o altitudine
oarecare, se defineşte altitudinea dinamică a punctului A
C ( A)
H AD = . (3.66)
γ0
Pentru F = g se obţine altitudinea ortometrică
C ( A)
H AOR = , (3.67)
g
unde g reprezintă gravitatea medie de-a lungul verticalei din A.
Pentru F = γ A , se obţine altitudinea normală

65
 C ( A)
H AN = , (3.68)
γA

în care prin γ A s-a notat gravitatea normală medie de-a lungul normalei din A la elipsoid.

3.5.1. Altitudinea dinamică

Acest tip de altitudini au marele avantaj că nu depind de drumul parcurs în nivelment.
Într-adevăr, din (3.66) se vede că aceste altitudini diferă de numerele geopotenţiale doar
printr-un factor de proporţionalitate, iar numerele geopotenţiale care reprezintă o diferenţă de
potenţial nu depind de drumul parcurs în nivelment. Acesta este marele avantaj al definirii
altitudinilor prin mărimi dinamice.
Altitudinea dinamică nu are un înţeles geometric, ci doar unul fizic. Împărţirea
numerelor geopotenţiale prin γ [kgali] ascunde acest înţeles fizic, conducând la o ecuaţie
dimensională de forma
gal⋅ metru
[H D ] = = [m] ,
gal
care însă nu are un înţeles geometric.
Mai corect ar fi ca din punct de vedere dimensional, altitudinea dinamică să se
exprime prin următoarea unitate de măsură
u .p.g.
.
kgali
Mărimea principală a altitudinii dinamice o constituie altitudinea rezultată din
măsurările de nivelment geometric, la care se adaugă aşa-numita corecţie dinamică, a cărei
formă va fi definită în continuare.
Diferenţa a două cote dinamice, conform relaţiei (3.66), este
B
1 1
γ 0 ∫A
H BD − H AD = (CB − C A ) = gdh . (3.69)
γ0

Adunând şi scăzând pe γ 0 în integrala de mai înainte se obţine

g− γ 0
B B
∆ H AB = ∫ dh + ∫
D
dh ,
A A
γ0
(3.70)

în care, prima integrală reprezintă diferenţa de nivel măsurată prin nivelment geometric, iar
cea de-a doua integrală reprezintă corecţia dinamică

66
 g− γ 0
B
ε = ∫
D
AB dh . (3.71)
A
γ0
Diferenţa de altitudine dinamică este deci
∆ H AB
D
= ∆ H AB
măs
+ ε AB
D
.
Relaţia (3.71) poate fi folosită pentru calculul diferenţei numerelor geopotenţiale. Într-
adevăr, din relaţiile (3.69), (3.70) şi (3.71) rezultă
CB − C A = γ 0 ∆ H AB
măs
+ γ 0ε AB
D
.
În această relaţie toate mărimile din partea dreaptă pot fi determinate, şi drept urmare
poate fi calculată diferenţa a două numere geopotenţiale.

3.5.2. Altitudinea ortometrică

Altitudinea ortometrică a punctului A (fig. 3.3) este definită prin relaţia (3.67) în
valoarea medie a gravităţii de-a lungul normalei AA ' se defineşte prin relaţia
A H
1
g=
H ∫ g ( z ) dz
0
0
M HA (3.72)

N prin g ( z ) notându-se gravitatea în punctul curent

geoid
situat pe verticala punctului A, la altitudinea
A' ortometrică z. Altitudinea ortometrică are o
Fig. 3.3. Altitudinea ortometrică interpretare geometrică clară, ea reprezentând
distanţa dintre geoid şi punctul A aparţinând
suprafeţei fizice a Pământului, măsurată de-a
lungul verticalei din A. Din această interpretare şi din relaţia (3.67) care defineşte acest tip de
altitudini, rezultă necesitatea cunoaşterii valorii gravităţii de-a lungul verticalei din A, din
care să se calculeze gravitatea medie g. Pentru determinarea acestei mărimi, se foloseşte
reducerea Poincaré şi Prey, al cărei principiu va fi dat în continuare.
Fie M un punct curent pe linia de forţă AA ' . Atunci
M
∂g
gM = g A − ∫
A
∂H
dH . (3.73)

Exprimarea corectă a gradientului vertical al gravităţii prin relaţia (3.7) este dificilă,
deoarece nu se cunoaşte curbura k a suprafeţei de nivel şi atunci se admite ipoteza conform

67
căreia raportul dintre curbura unei suprafeţe de nivel oarecare k şi curbura k0 a elipsoidului
este aproximativ egală cu raportul dintre gravitatea normală şi gravitatea g în A, adică
gk ≈ γ k0 ,

sau
γ
k= k0 .
g
Introducând această relaţie în relaţia (3.7) şi având în vedere formula (3.9) se obţine
∂g ∂γ
= + 4π Gδ . (3.74)
∂H ∂H
∂γ
Raportul este gradientul vertical al gravităţii normale, care, aşa cum se va vedea
∂H
în capitolul 5, are valoarea
∂γ
= − 0,3086 gal/km .
∂H
(3.75)
Sensul de aplicare a acestui gradient este de la A ' la A, adică invers sensului
vectorului gravităţii; aceasta explică semnul minus din (3.75). Introducând în relaţia (3.74)

valorile numerice pentru G = 6.66 cm3g − 1s − 2 şi δ = 2, 67 cm − 3 , şi având în vedere relaţia

(3.75) se obţine
∂γ
= − 0, 0848 gal/km .
∂H
Cu aceasta, relaţia (3.73) ia forma reducerii Poincaré şi Prey
HA

g M ( z ) = g A + 0, 0848 ∫ dh = g A + 0, 0848( H A − z ) . (3.76)

HM

Se poate acum obţine, cu ajutorul relaţiei (3.72), valoarea medie a gravităţii de-a
lungul verticalei din A
H
1
H ∫0
g= [ g A + 0, 0848( H − z )]dz = g A + 0, 0424 H .

Cu aceasta, din (3.67) se obţine

C
H OR = . (3.77)
g + 0, 0424 H
Această relaţie este utilizată mai mult ca definiţie a altitudinii ortometrice, decât ca
relaţie de calcul, deoarece, în general, numerele geopotenţiale nu sunt cunoscute precis.

68
Pentru calculul practic al acestor altitudini se preferă calea corectării rezultatelor
nivelmentului geometric cu aşa numita corecţie ortometrică.
Pentru deducerea acestei corecţii, scriem
∆ H AB
OR
= ∆ H BOR − ∆ H AOR = H BOR − H AOR − H BD + H AD + ( H BD − H AD ) =

= ∆ H AB
D
+ ( H BOR − H BD ) − ( H AOR − H AD ) .

(3.78)
Altitudinea dinamică a punctelor A şi B este
H AD = H AOR + ε AD0 A ; H BD = H BOR + ε BD0 B ,

în care prin H A şi H B s-au notat altitudinile obţinute din nivelment geometric.

Pe baza relaţiei de mai înainte, relaţia

B (3.78) devine
∆ H AB
OR
= ∆ H AB
măs
+ ε AB
D
+ ε AD0 A − ε BD0 B ,
A
în care ∆ H AB reprezintă diferenţa de nivel
măs
0
0 HB
HA obţinută din nivelment geometric, iar

geoid
ε AB
OR
= ε AB
D
+ ε AD0 A − ε BD0 B ,
A0 B0 (3.79)
Fig. 3.4. Corecţia ortometrică este corecţia ortometrică.

Pe baza relaţiilor (3.71) corecţia ortometrică poate fi scrisă sub o formă utilizabilă în
practică
B
g− γ 0 g −γ g −γ
ε AB
OR
= ∑A γ0
dh + A 0 H A − B 0 H B ,
γ0 γ0
(3.80)
în care prin g s-a notat valoarea medie a gravităţii de-a lungul porteei i, prin g A şi g B s-au

notat valorile medii ale gravităţii de-a lungul liniilor de forţă A0 A şi B0 B , iar prin γ 0

valoarea gravităţii normale la o latitudine oarecare (de exemplu (γ = 450 ) .

3.5.3. Altitudinea normală

Altitudinea normală, noţiune introdusă de M.S. Molodenski în anul 1945 [228], este
definită matematic prin relaţia (3.68). Acest tip de altitudine nu are un înţeles geometric clar,
ea putând fi mai uşor întâlnită prin intermediul unor mărimi dinamice.
69
 Fie A un punct de pe suprafaţa fizică a Pământului situat pe suprafaţa echipotenţială
W ( A) = const . (fig. 3.5).

AW( A = const.)

ζ
A1 U ( A1 ) = W ( A)
∑
suprafaţa
N
H hipsometrică

A0 elipsoid

Fig. 3.5. Altitudinea normală

Pe normala la elipsoidul U 0 = const . se alege punctul A1 al cărui potenţial normal

U ( A1 ) să fie egal cu potenţialul real W ( A) . Distanţa A0 A1 măsurată de-a lungul normalei la

elipsoid defineşte altitudinea normală a punctului A.

Dacă pentru fiecare punct M al suprafeţei fizice a Pământului se defineşte punctul

corespunzător M 1 , aşa cum s-a arătat mai înainte, punctele M 1 se vor afla pe o suprafaţă ∑ ,
denumită suprafaţă hipsometrică [229] sau telluroid [112].
Distanţa AA1 dintre suprafaţa fizică a Pământului şi suprafaţa hipsometrică se

numeşte anomalie a înălţimii şi se notează cu ζ .

Determinarea practică a altitudinii normale după schema prezentată în fig. 3.5 nu este
posibilă deoarece suprafaţa de referinţă – elipsoidul – nu este o suprafaţă materială. Pentru
rezolvarea problemei, M.S. Molodenski a introdus o suprafaţă ajutătoare denumită

cvasigeoid. Fiecărui punct M i al suprafeţei fizice a Pământului îi corespunde o altitudine

normală H M i şi o anomalie a înălţimii ζ

N 0
Mi . Dacă pe normalele M i M i (fig. 3.6) se iau

segmentele M i M i = ζ
1
Mi , se obţine suprafaţa cvasigeoidului.

70
 M2
M1

Mn
M 1' cvasigeoid

geoid M 2' M n' 0

ζ M1 ζ M2

M 10 M 20 M n0
elipsoid

Fig. 3.6. Cvasigeoidul

Din definiţia cvasigeoidului rezultă două proprietăţi importante ale acestuia:

1) Cvasigeoidul nu este o suprafaţă echipotenţială, deoarece nici suprafaţa
hipsometrică (prin intermediul căreia se determină cvasigeoidul) nu este
echipotenţială;
2) Pe suprafaţa mărilor şi oceanelor cvasigeoidul coincide cu geoidul, deoarece,

în acest caz, numerele geopotenţiale ale punctelor M i vor fi zero, iar conform
relaţiei (3.68) altitudinile normale vor fi şi ele egale cu zero. Rezultă de aici că
altitudinea punctelor situate pe suprafaţa mării, măsurate de la elipsoid, va fi egală
cu anomalia înălţimii sau, cu alte cuvinte, geoidul corespunde aici cvasigeoidului.
Anomalia înălţimii ζ poate fi acum definită ca distanţa dintre suprafaţa de nivel a

potenţialului real W ( M )
M
W ( M ) = W (O) ∫ gdh , (3.81)
O

şi suprafaţa de nivel
M
U ( M ) = U (O) ∫ gdh , (3.82)
O

în care O este punctul iniţial al nivelmentului situat la nivelul mării, adică acolo unde geoidul
şi cvasigeoidul coincid.
Introducerea cvasigeoidului dă posibilitatea obţinerii altitudinii normale ca sumă a
două componente

71
 H N = H măs + ε N , (3.83)
unde prin H măs s-a notat diferenţa de nivel măsurată prin nivelment geometric, iar prin ε N
s-
a notat corecţia normală.
Relaţia de definiţie a altitudinii normale (3.68) poate fi prezentată conform relaţiei
(3.68) sub forma
A
1
H = ∫
N
A gdh ,
γ A A0

(3.84)
în care A este punctul situat pe suprafaţa fizică a Pământului, iar A0 proiecţia acestuia pe

elipsoid. Trebuie accentuat aici semnificaţia lui γ ca valoare medie a gravităţii normale de-a

lungul normalei, între A şi A0 (fig. 3.5).

Această valoare se calculează cu relaţia
H AN
1
γ = N ∫ γ dH N ,
A
(3.85)
HA O

în care γ se exprimă prin [145 şi 171]

γ =γ A
0 − k1 H + k2 H 2 . (3.86)

Aici γ
A
0 se calculează funcţie de parametrii elipsoidului ales, conform relaţiei (3.50).

Coeficienţii k1 şi k2 sunt funcţii atât de parametrii elipsoidului de referinţă ales, cât şi de

latitudinea punctului unde se calculează valoarea medie a gravităţii normale.
Pentru elipsoidul Krasovski, considerând γ E = 918, 030 gal (după formula normală a

lui Helmert) se obţin următoarele valori

k1 = 0,30856(1 + 0, 000691cos 2 B ); k2 = + 0, 0723 ⋅ 10− 3 .

Valoarea numerică a lui k1 corespunde pentru H, în m, iar a coeficientului k2 pentru

altitudinea H, în km.
Introducând relaţia (3.85) în relaţia (3.86) şi efectuând integrarea se obţine gravitatea
medie ca
1 1
γ A
=γ A
0 − k1 H AN + k2 ( H AN ) 2 . (3.87)
2 3
Precizarea semnificaţiei lui γ este necesară pentru a deosebi această valoare de aceea
folosită de Vignal [92] în sistemul de altitudini adoptat în Franţa

72
 A
1
∫
N*
H = gdh
1 , (3.88)
(γ A − γ a ) O
2
unde prin a s-a notat punctul în care verticala din A intersectează geoidul. Numitorii relaţiilor
(3.84) şi (3.88) sunt diferiţi ceea ce, conform referinţei [147], duce la o diferenţă între cotele
calculate cu cele două formule, de aproximativ 3 cm pentru o altitudine de 1 km.
Plecând de la relaţia (3.84), V.F. Eremeev [145] a dedus următoarea formulă pentru
calculul practic al diferenţei de altitudine normală între două repere succesive ai liniei de
nivelment
1 n+ 1 1
H nN+ 1 − H nN = ∆ H nmăs
,n + 1 − (γ 0 − γ 0n ) H m + ( g − γ )m ∆ H n,n+ 1 , (3.89)
γ γ

în care: ∆ H n ,n + 1 este diferenţa de altitudine dintre reperele n şi n + 1 , obţinută din măsurări;

măs

H m este media aritmetică a cotelor reperelor n şi n + 1 ; ( g − γ ) m este anomalia gravităţii

γ +γ
n+ 1 n
n+ 1
medie, între reperele n şi n + 1 ; γ = , în care γ şi γ n
se calculează cu (3.87).
2
Pentru obţinerea altitudinilor normale au mai fost elaborate şi alte formule de calcul.
Se va aminti aici doar relaţia de calcul practic dată în [35], bazată pe presupunerea iniţială că
potenţialul real este egal cu cel normal, adică W = U , g = γ , T = 0 . În acest caz, relaţia
(3.85) devine
HN
1
γ = N
H ∫
O
γ ( z ) dz , (3.90)

unde γ ( z ) este gravitatea normală la altitudinea ( z ) , care, după cum se arată în [35], se
exprimă funcţie de γ prin relaţia
 2 3 
γ ( z ) = γ  1 − (1 + f + m − 2 f sin 2 B) z + 2 z 2  .
 a a 
(3.91)
Aici prin γ s-a notat gravitatea normală pe elipsoid care depinde doar de latitudinea
B (nu şi de z), iar f şi m au semnificaţia din relaţia (3.18).
Introducând relaţia (3.91) şi (3.90) şi integrând se obţine
 HN  HN  
2

γ = γ  1 − (1 + f + m − 2 f sin B)
2
+  . (3.92)
 a  a  


73
 Din relaţiile (3.92) şi (3.68) se obţine formula practică de calcul a altitudinii normale
sub forma

C C  C  
2

H =  1 + (1 + f + m − 2 f sin B)
N 2
+  . (3.93)
γ  aγ  aγ  

Relaţia (3.93) asigură precizia de calcul pentru scopuri practice. Numerele

geopotenţiale din (3.93) pot fi calculate funcţie de anomaliile gravităţii şi de gravitatea medie,
cu relaţia expusă detaliat în [145]
A A B
CA = γ ∫ dh + ∫ (γ 0 − γ 0B )dh + ∫ ( g − γ )dh ,
A
(3.94)
O O O

în care punctul O este situat pe suprafaţa de nivel origine (C0 = 0) .

Pentru liniile de nivel închise, relaţia (3.89) ia forma
A A
Hm A
( g − γ )m A

∑
A
H n ,n + 1 − ∑
A
(γ n+ 1
0 − γ 0n )
γ
+ ∑A γ
∆ H n .n + 1 = ∑ A
∆ H n,n+ 1 + ε T = 0 , (3.95)

în care mărimea ε T , definită ca

n+ 1
A
γ −γ n A
( g − γ )m
∆ H n ,n + 1 = ∑ A
0

γ
0
Hm − ∑
A γ
∆ H n,n+ 1 ,

(3.96)
este neînchiderea teoretică a poligonului de nivelment. Neînchiderea teoretică poate fi
calculată şi în funcţie de cotele geopotenţiale [145], cu relaţia
Cn + 1 − Cn γ n+ 1
−γ n
ε T
= ∑ γ n
− ∑ γ n
H nN+ 1 .

3.5.4. Sistemul de altitudini al României

În Romi normale propus de M.S. Molodenski în anul 1945 [228]. Pentru calculul
acestor altitudini se foloseşte relaţia (3.83) în care corecţia normală se calculează cu (3.89).
Pentru obţinerea corecţiei normale cu o precizie de ± 0, 25 mm/km de linie de
nivelment, elementele relaţiei (3.95) trebuie cunoscute cu precizie de [264]
m∆ g = ± 1,8 mgal; m∆ γ = ± 0,3mgal; mγ = ± 104 mgal; mH = ± 18 m (3.97)
În general, parametrii de precizie, impuşi prin relaţia (3.97) pot fi uşor realizaţi în
practică.
Anomaliile gravităţii se determină din măsurători gravimetrice executate pe liniile de
nivelment de ordinul I cu o densitate constantă pe tot teritoriul ţării de 1 punct la 4 – 6 km.

74
Densitatea adoptată pentru măsurările gravimetrice este apropiată de cea propusă de K.
Ramsayer [251], considerându-se că cea propusă de G. Bomford [9], (0,3 – 1,5 km în zone de
munte, 1,0 – 2,0 km în zone de deal şi 2,0 – 3,0 km în zone de şes) reprezintă o cerinţă prea
mare pentru nevoile practice ale nivelmentului. Distanţa de 4 – 6 km dintre staţiile
gravimetrice a fost aleasă pe baza cerinţei ca anomalia gravităţii să fie determinată prin
măsurare în fiecare reper a traseelor de nivelment de ordinul I. Această cerinţă este o urmare
a faptului că prin intermediul relaţiei (3.89), se calculează corecţia normală între două repere
de perete consecutive n şi n + 1 . Anomalia medie a gravităţii se calculează în acest caz, ca
medie aritmetică a anomaliilor determinate cu ajutorul măsurărilor gravimetrice în reperele n
şi n + 1 .
Gravitatea normală în reperele n şi n + 1 se obţine funcţie de latitudinea acestora prin
intermediul formulei Helmert 1909. Pentru a obţine diferenţa de gravitate normală cu precizia
dată în (3.97) este necesară cunoaşterea latitudinii reperului de nivelment cu o precizie de
± 8" [223] ceea ce se poate realiza uşor folosind hărţi topografice la scara 1:25 000.
Avându-se în vedere cerinţele preciziei gravităţii normale medii γ , s-a considerat
suficient ca pentru întreaga reţea de nivelment a României să se adopte o singură valoare γ ,
şi anume
1
γ = 978600 mgal; = 102 ⋅ 10− 8 mgal− 1 .
γ
Deoarece poligoanele de nivelment de ordinul I au perimetrul de 200 – 400 km, din
considerente practice s-a adoptat calea calculării corecţiilor normale pe liniile de nivelment,
urmând ca din însumarea corespunzătoare a acestora, să se calculeze neînchiderea teoretică
pe poligoane.
Valoarea corecţiei normale dintre două repere consecutive nu depăşeşte ± 5 mm
pentru reţeaua de nivelment de ordinul I a României. Neînchiderile teoretice pe aceste
poligoane pot atinge însă valori mari, de peste 80 mm (fig. 3.7). Date suplimentare referitoare
la tehnologia de calcul a corecţiilor normale, a neînchiderilor teoretice şi a compensării
poligoanelor de nivelment de ordinul I ale României pot fi găsite în [264].

75
76
 Fig. 3.7. Reţeaua de nivelment de precizie a României
1 – lungimea liniei de nivelment, în km; 2 – diferenţa de nivel măsurată; 3 – diferenţa de
nivel în sistemul de altitudini normale; 4 – neînchiderea în poligon a diferenţelor de nivel
măsurate; 5 – neînchiderea în poligon a diferenţelor de nivel în sistemul normal

77