Aplicatii ale

primei forme
fundamentale a
unei suprafete
1
2
Suprafețe
Prima formă fundamentală
Planul tangent este un subspațiu vectorial al spațiului euclidian R3 astfel că
produsul scalar canonic (·, ·) se restrînge la un produs scalar (adică o formă
biliniară, simetrică și pozitiv definită) pe acesta. Pătratul lungimii unui vector
tangent r = rudu + rvdv va fi
|dr|2 = (du)2 |ru |2 + 2dudv(ru , rv ) + (dv)2 |drv |2 . (7.8)
Deci forma obținută (noatată I) este determinată de coeficienții
E(u, v) = (ru, ru)
F(u, v) = (ru, rv)
G(u, v) = (rv, rv)
Se observă că E, F și G depind în mod neted de (u, v).
Exerciţiul 7.3. Calculați prima formă fundamentală pentru sfera parametrizată prin
r(u, v) = (R cos u cos v, R cos u sin v, R sin u)
și prin proiecția stereografică.
Tradițional, scriem dr2 = Edu2 + 2Fdudv + Gdv2, pentru forma pătratică asociată.
Lungimea unei curbe r(t) = r (u(t), v(t)) pe suprafață va fi
∫b ∫b √
s= |r J (t)|dt = Eu J (t)2 + 2Fu J (t)v J (t) + Gv J (t)2 dt. (7.9)
A A

Această formulă se scrie în mod tradițional ds2 = Edu2 + 2Fdudv + Gdv2, adică prima formă
fundamentală dă pătratul elementului de lungime.
Cum (TpS, I) este un spațiu euclidian, putem calcula unghiul a doi vectori. Fie vectorii
tangenți dr1 = rudu1 + rvdv1 și dr2 = rudu2 + rvdv2. Atunci
(dr1, dr2)
cos θ = , (7.10)
|dr1| · |dr2|

3
adică
Edu1du2 + F(du1dv2 + du2dv1) + Gdv1dv2 (7.11)
cos θ = √ √
Edu2 + 2Fdu dv + Gdv2 Edu2 + 2Fdu dv + Gdv2
Unghiul făcut de doi vectori 1tangenți,1 corespunzători
1 1 la două
2 2
curbe 2
care se intersectează
2 în
p, se numește unghiul celor două curbe în p. Am văzut că acesta se calculează cu ajutorul
primei forme fundamentale.
În concluzie prima formă fundamentală permite calculul lungimilor și unghi-
urilor pe o suprafață.
După cum se știe, aria paralelogramului determinat de vectorii ru , rv este |ru ×
rv |. Definim aria unei porțiuni R de pe suprafața S conținută în imaginea unei
parameterizări
r : U → S prin ∫
A(R) ∫ |ru × rv |dudv, (7.12)
=
unde Q = r−1(R). Q
Se poate arăta că aceasta nu depinde de parametrizare. Folosind formula |ru × rv |2 +
(ru , rv )2 = |ru |2 · |rv |2 se obține că

Q
∫∫
√
A(R) = EG − F2dudv. (7.13)
Deci prima formă fundamentală a unei suprafețe, determină și ariile pe suprafață.

Exerciții
Exerciţiul 7.4. Determinați cum se transformă coeficienții E, F, G ai primei forme funda-
mentale cînd se schimbă parametrizarea suprafeței.
Exerciţiul 7.5 (Suprafețe de rotație). Fie S ⊂ R3 o suprafață obținută prin rotația unei
curbe plane C în jurul unei drepte din planul ei, care nu intersectează curba. Dacă
presupunem că C este în planul xOz și axa sa este axa Oz, C avînd parametrizarea x
= f(v), y = g(v) cu f(v) > 0, atunci suprafața de rotație are parametrizarea r(u, v) = (f(v)
cos u, f(v) sin u, g(v)).
1. Arătați că se obține o suprafață regulată;
2. Calculați planul tangent și prima formă fundamentală a lui S.
Exerciţiul 7.6. Fie c : I → R3 o curbă regulată, parametrizată canonic. Definim

r(t, v) = c(t) + vc J (t), (7.14)

4
pentru (t, v) ∈ I × R. Presupunem că c are curbura nenulă peste tot. Luăm U = {(t, v) ∈ I
× R|v ƒ= 0}. Arătați r : U → R3 este o suprafață regulată. Calculați planul tangent într-un
punct și prima formă fundamentală.

Bibliografie
[Post] M. Postnikov. Smooth manifolds. ``Mir'', Moscow, 1989. Lectures in geometry.
Semester III, Translated from the Russian by Vladimir Shokurov.