Integrale de suprafaţ¼

Integralele de suprafaţ¼ a le extind pe cele duble într-un mod analog aceluia

în care integralele curbilinii le extind pe cele simple.
Pentru integrabilitate, mulţimea pe care se integreaz¼ a este o porţiune de
suprafaţ¼a din spaţiul tridimensional iar funcţiile vor putea … scalare sau vecto-
riale.
Vom avea dou¼ a tipuri de integrale de suprafaţ¼
a: integrale de tipul I, în care
se integreaz¼a funcţii scalare în raport cu aria suprafeţei, şi integrale de tipul II
în care se integreaz¼ a funcţii vectoriale.
Fixând un sistem de coordonate, suprafaţa poate … descris¼ a în trei moduri.
i) prin ecuaţie explicit¼a z = f (x; y);
ii) prin ecuaţie implicit¼ a F (x;
8 y; z) = 0;
>
<x = '(u; v)
ii) prin ecuaţii parametrice y = (u; v)
>
:
z = (u; v):

Aria unei suprafeţe va … introdus¼ a cu ajutorul planelor tangente care apro-

ximeaz¼a suprafaţa în jurul …ec¼ arui punct, prin urmare se vor considera într-o
prim¼
a etap¼ a suprafeţe care au plan tangent în …ecare punct. Ideea de baz¼ a va
consta în împ¼ arţirea suprafeţei în porţiuni mici care vor … proiectate în planul
tangent corespunz¼ ator apoi vor … "m¼ asurate" acolo, dup¼a care se va face o
sumare şi o trecere la limit¼
a.

Cazul suptafeţelor explicite

Fie o suprafaţ¼ a explicit¼ a C 1 , de ecuaţie z = f (x; y); (x; y) 2 D;
a de clas¼
1
f 2 C (D). Despre D vom presupune c¼ a este un domeniu m¼ arginit de o curb¼ a
simpl¼
a şi închis¼a (domeniu m¼ asurabil).
Cum f este o funcţie diferenţiabil¼ a, ea poate … aproximat¼ a în jurul …ec¼arui
punct (x0 ; y0 ) prin partea sa liniar¼
a, adic¼
a prin
@f @f
f (x0 ; y0 ) + (x0 ; y0 )(x x0 ) + (x0 ; y0 )(y y0 ):
@x @y

Ecuaţia z = z0 + @f @f
@x (x0 ; y0 )(x x0 ) + @y (x0 ; y0 )(y y0 ) de…neşte planul tangent
la suprafaţ¼
a în punctul (x0 ; y0 ; z0 ); z0 = f (x0 ; y0 ). Dac¼ a scriem ecuaţia planului
tangent sub forma standard
@f @f
(x0 ; y0 )(x x0 ) + (x0 ; y0 )(y y0 ) (z z0 ) = 0
@x @y

1
atunci parametrii directori ai normalei la plan, deci la suprafaţ¼
a vor …

N (p; q; 1)

unde p = @f @f
@x ; q = @y .
Deoarece suprafaţa se aproximeaz¼ a în jurul …ec¼arui punct prin planul ei
tangent, o parte mic¼ a din suprafaţ¼a ar trebui s¼a aib¼
a aria aproximativ egal¼a cu
aria proiecţiei sale ortogonale pe planul tangent. Aplicând teorema proiecţiei
ariilor, aria unei porţiuni din planul tangent este egal¼ a cu aria proiecţiei sale
pe planul xOy înmulţit¼ a cu cosinusul unghiului dintre cele dou¼ a plane sau,
echivalent, a unghiului normalelor sale. Dac¼ am cu n versorul normalei la
a not¼
suprafaţ¼a
!
p q 1
n p ;p ;p
p2 + q 2 + 1 p2 + q 2 + 1 p2 + q 2 + 1
p 1
atunci cos(n; Oz) = .
p2 +q 2 +1
p
prin urmare "elementul" intrinsec de arie ar … d = p2 + q 2 + 1dx dy.
Sumând obţinem aria total¼
a sub forma unei integrale duble:
ZZ p
aria(S) = p2 + q 2 + 1dx dy
D

Se poate demonstra c¼ a pe porţiuni su…cient de mici proiecţia descris¼

a mai
sus este simpl¼
a, deci nu exist¼
a pericolul proiecţiilor multiple.

Cazul suptafeţelor parametrizate

Fie 8
>
<x = '(u; v)
y = (u; v) ; (u; v) 2 D
>
:
z = (u; v)
o suprafaţ¼
a parametric¼
a dat¼a pe un domeniu m¼ asurabil Jordan D din planul
parametrilor. Vom presupune c¼ a reprezentarea parametric¼ a este regulat¼
a:
i) Funcţiile '; ; sunt de clas¼a C 1 pe D.
ii) matricea jacobian¼
a a derivatelor parţiale
2 3
@' @ @
6 @u @u @u 7
4 @' @ @ 5
@ @v @v

are rang maximal 2 în orice punct (u; v) 2 D.

iii) Reprezentarea este biunivoc¼
a (suprafaţa este simpl¼
a, nu este parcurs¼
a de
mai multe ori).

2
 Procedând ca în cazul suprafeţelor implicite, folosind proiecţia ortogon¼
a a
porţiunilor mici de suprafaţ¼
a pe planul tangent corespunz¼ator, aria total¼a a
suprafeţei va …dat¼
a de
ZZ p
aria(S) = A2 + B 2 + C 2 du dv
D

unde
@( ; ) @( ; ') @('; )
A= ; B= ; C= :
@(u; v) @(u; v) @(u; v)

Exprimând elementul de arie într-un mod mai geometric, cu ajutorul co-

e…cienţilor primei forme diferenţiale fundamantale a suprafeţei se poate ar¼
ata
c¼
a p p
d = A2 + B 2 + C 2 du dv = EG F 2 du dv
unde
2 2 2
@' @ @
E= + + ;
@u @u @u
@' @' @ @ @ @
F = + + ;
@u @v @u @v @u @v
2 2 2
@' @ @
G= + +
@v @v @v
reprezint¼
a coe…cienţii primei forme fundamentale a suprafeţei.
Observaţie: Rezultatele anterioare pot … extinse şi în cazul suprafeţelor
compuse cum ar …, de exemplu, suprafaţa unui cub.

Exemplu S¼ a se calculeze aria porţiunii din paraboloidul de rotaţie z =

x2 + y 2 ; x2 + y 2 r2 .
ZZ p ZZ p
aria(S) = 1 + p2 + q 2 dx dy = 1 + 4x2 + 4y 2 dx dy; D : x2 +y 2 r2 :
D D

Pentru calculul integralei duble se trece la coordonate polare: x = cos ; y =

cos ; 0 r; 0 2 .

Exemplu S¼ a se calculeze aria unei sfere de raz¼

a R.
Alegând un sistem de coordonate cu originea în centrul sferei, reprezentarea
parametric¼
a a sferei va …:
8
< x = R cos ' sin
y = R sin ' sin ' 2 [0; 2 ]; 2 [0; ] :
:
z = R cos ;

Calculând coe…cienţii E, F , G ai primei forme fundamentale obţinem:

E = R2 sin2 ; F = 0, G = R2

3
Prin urmare
ZZ p ZZ p
aria(S) = EG F 2 d'd = R4 sin2 d'd =
D D
Z 2x Z
2
= R sin d d' = 4 R2 :
0 0

Exemplu S¼ a se calculeze aria torului bidimensional (suprafaţa unui covrig

sau inel circular). Torul bidimensional se poate descrie ca suprafaţa obţinut¼a
prin rotirea unui cerc în jurul axei Oz.
Reprezentarea parametric¼ a a torului va …:
8
< x = (a + r cos ) cos '
y = (a + r cos ) sin ' ' 2 [0; 2 ]; 2 [0; 2 ] :
:
z = r sin ;

Calculând coe…cienţii E, F , G ai primei forme fundamentale obţinem:

E = (a + r cos )2 sin2 ; F = 0, G = r2

Prin urmare
ZZ p ZZ p
aria(T ) = EG F 2 d'd = r2 (a + r cos )2 d'd =
D D
Z 2 Z 2
= r(a + r cos )d d' = 4 ar:
0 0

Integrale de suprafaţ¼ a de prima speţ¼ a.

Fie o suprafaţ¼a regulat¼a şi = fs1 ; s2 ; : : : ; sn g o diviziune a suprafeţei
; realizat¼
a prin reţeaua curbelor coordonate, si , i = 1; n, …ind porţiunile ele-
mentare de suparafţ¼ a.
Norma divizunii este num¼ arul k k = max di ; unde di este diametrul celei
mai mici sfere ce conţine elementul de suprafaţ¼ a si .
Fie punctul ( i ; i ; i ) 2 si , ales arbitrar.
Pentru o funcţie continu¼ a f (x; y; z) pe ; numim integral¼a de suprafaţ¼a de
prima speţ¼a, num¼arul real
ZZ n
X
f (x; y; z)d = lim (f ); unde (f ) = f ( i; i ; i )aria(si );
k k!0
i=1

limita …ind aceeaşi pentru orice alegere a punctelor intermediare.

Având în vedere aspectele privitoare la calculul ariilor, pentru integrala de
suprafaţ¼
a de prima speţ¼
a se obţine urm¼atoarea formul¼
a de calcul:

a) Pentru suprafeţe date prin ecuaţii parametrice x = '(u; v); y = (u; v); z =
(u; v); (u; v) 2 D R2

4
 ZZ ZZ p
f (x; y; z)d = f (x(u; v); y(u; v); z(u; v)) EG F 2 du dv:
D

b) Pentru suprafeţe date sub forma explicit¼ a z = z(x; y), (x; y) 2 D R2

ZZ ZZ p
f (x; y; z)d = f (x; y; f (x; y)) 1 + p2 + q 2 dx dy;
D

unde
@z @z
p= ;q = :
@x @y
Exemplu S¼
a se calculeze integrala de suprafaţ¼
a de prima speţ¼
a:
ZZ
I= (x + y + z)d ;

unde este suprafaţa x2 + y 2 + z 2 = a2 , z 0:

Soluţie. Pentru suprafaţah consider¼
i am reprezentarea x = a sin cos ', y =
a sin sin ', z = a cos ; 2 0; , ' 2 [0; 2 ].
2
Calcul¼ am coe…cienţii primei forme fundamentale:

E = a2 cos2 cos2 ' + a2 cos2 sin2 ' + a2 sin2 = a2 ;

F = a cos cos ' a sin ( sin ') + a cos sin ' a sin cos ' + a( sin ) 0 =
= a2 sin cos sin ' cos ' + a2 sin cos sin ' cos ' = 0;
G = a sin2 ' + a2 sin2 cos2 ' + 0 = a2 sin2 :
2

p
Obţinem d = EG F 2 dx dy = a2 sin d ; d'; de unde
Z 2
Z 2
I= (a sin cos ' + a sin sin ' + a cos )a2 sin d' d' =
0 0
Z Z 2
2 a3
= [a3 sin2 (cos ' + sin ') + sin 2 ]d' d =
0 0 2
Z 2 2 2 2
a3
= [a3 sin2 (sin ' cos ' )+ sin 2 ' ]d =
0 0 0 2 0
Z 2
cos 2 2
a3
= a3 sin 2 d = a3 = (cos cos 0) = a3 :
0 2 0 2

Integrala de suprafaţ¼
a de tipul I are propriet¼
aţi similare cu integrala cur-
bilinie de tipul I

liniaritatea, continuitatea faţ¼

a de convergenţa uniform¼
a (în raport cu funcţia)
aditivitatea, "continuitatea" (în raport cu suprafaţa)

5
 invarianţa în raport cu sistemul ortogonal de coordonate.

Observaţie: Formula de calcul se poate extinde la suprafeţe elementare

precum şi la suprafeţe cu puncte sau linii singulare (neglijabile) sau la funcţii
cu puncte sau linii singulare.

Integrale de suprafaţ¼ a de speţa a doua.

Pentru a motiva necesitatea introducerii acestui tip de integral¼ a putem porni
de la problema determin¼ arii cantit¼
aţii de lichid ce str¼
abate o suprafaţ¼
a dintr-o
parte în cealalt¼a. Presupunem c¼ a vitezele particulelor de lichid depind numai de
poziţia acestora în spaţiu, dar nu de timp (curgere staţionar¼ a). Dac¼a not¼
am cu
v(x; y; z) viteza particulei de poziţie (x; y; z) va trebui s¼ a descompunem viteza
în cele dou¼a componente: componenta normal¼ a la suprafaţ¼
a si componenta tan-
genţial¼
a. Cum componenta tangenţial¼ a nu contribuie la traversare, dac¼ a n este
vectorul unitar al normalei la suprafaţ¼ a în punctul considerat, componenta nor-
mal¼a va avea m¼ arimea v n (produs scalar) iar volumul elementar care tra-
verseaz¼a suprafaţa în unitatea de timp va … v nd . Adunând toate aceste
elemente obţinem ZZ
v nd

Aceast¼a m¼arime …zic¼a se numeşte ‡uxul curentului prin suprafaţa . Aceast¼ a

cantitate va reprezenta integrala de tipul II a funcţiei v pe .
Într-o form¼a mai explicit¼a, dac¼a v = P i+Qj +Rk, atunci v n = P cos(n; x)+
Q cos(n; y) + R cos(n; z) şi deci
ZZ ZZ
v nd = [P cos(n; x) + Q cos(n; y) + R cos(n; z)]d :

Având în vedere c¼
a cos(n; x)d = dydz; cos(n; y)d = dzdx; cos(n; z)d =
dxdy putem considera integrandul ca o form¼
a diferenţial¼
a de gradul doi în trei
variabile
= P dydz + Qdzdx + Rdxdy:
Observaţie Proiecţiile nu trebuie considerate neap¼
arat pozitive, în ele re‡ectându-
se faţa aleas¼
a a suprafeţei prin normal¼a, integrala de suprafaţ¼
a de tipul II
reprezentând în fond integrala unei forme diferenţiale de gradul doi pe o faţ¼ a
…xat¼a a suprafeţei. Pentru suprafaţa regulat¼
a simpl¼a avem dou¼ a feţe, una
dat¼
a de câmpul de versori normali

r0u r0v
n=
kr0u r0v k

şi cealalt¼
a de câmpul opus.

Fie acum funcţiile P = P (x; y; z); Q = Q(x; y; z), R = R(x; y; z) continue

în punctele suprafeţei şi + faţa suprafeţei regulate , de…nit¼
a de versorul

6
normalei n(nx ; ny ; nz ). Integrala de suprafaţ¼
a de speţa a doua se va reduce la o
integral¼
a de suprafaţ¼a de speţa întâi
ZZ ZZ
P dy dz + Qdz dx + R dx dy = (P nx + Qny + Rnz )d :
+

Exemplu S¼
a se calculeze integrala de suprafaţ¼
a de speţa a doua:
ZZ
I= xdydz + ydxdz + zdxdy;

unde este fata exterioara a sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 , a > 0:

Fie (x; y) = x2 + y 2 + z 2 a2 : Versorul normalei ataşat feţei este

grad x y z
n= = ; ; :
kgrad k a a a

prin urmare putem reduce integrala la o integral¼

a de tipul I:
ZZ ZZ
x2 y2 z2
I= + + d =a d = 4 a3 :
a a a

Integrala calculat¼
a pe cealalt¼
a faţ¼
a, interioar¼
a, va … egal¼
a cu 4 a3 .

Aplicaţii
a) Aria porţiunii de suprafaţ¼
a este
ZZ ZZ p
A= d = EG F 2 dx dy:
D

b) Masa M a porţiunii pe care este distribuit¼

a densitatea de mas¼
a (x; y; z)
este ZZ
M= (x; y; z)d :

c) Coordonatele centrului de greutate G al porţiunii pe care este distribuit¼

a
densitatea de mas¼
a (x; y; z) sunt date de
ZZ
1
xG = x (x; y; z)d ;
M
ZZ
1
yG = y (x; y; z)d ;
M
1
zG = z (x; y; z)d :
M
d) Momentul de inerţie al porţiunii , în raport cu originea se calculeaz¼
a cu
formula ZZ
I0 = (x2 + y 2 + z 2 ) (x; y; z)d :

7
 Exemplu S¼ a se calculeze aria porţiunii din sfera x2 +y 2 +z 2 = a2 , decupat¼
a
de cilindrul x + y 2 ay = 0 situat¼
2
a în semispaţiul z 0.
Proiecţia suprafeţei în planul xOy se face pe domeniul (D) : x2 + y 2 ay
0; z = 0.
1 1
Deoarece ( ) z = (a2 x2 y 2 ) 2 , (x; y) 2 D; rezult¼ a p = x(a2 x2 y 2 ) 2 ,
1 1
2 2 2 2 2 2
q = y(a x y ) 2 şi d = a(a x y ) 2 dx dy: Atunci aria este:
ZZ Z Z a sin
1 1
A= a(a2 x2 y 2 ) 2 dx dy = a (a2 2
) 2d d =
ZD 0 0

2 2
=a (1 j cos j)d = ( 2)a :
0

Formula lui Stokes

Teorema lui Stokes face leg¼ atura între o integral¼
a de suprafaţ¼
a de tipul II pe
o suprafaţ¼a cu "bord" şi o integral¼
a curbilinie de tipul II pe bordul orientat al
suprafeţei. Ea poate … considerat¼ a ca o generalizare a teoremei lui Green şi ca
o extensiune a teoremei Leibniz-Newton.

Teorem¼ a (Stokes) Fie o suprafaţ¼ a compact¼ a, orientat¼

a, cu bord, regulat¼
a
a C 1 pe S. Atunci are loc formula lui Stokes
şi P; Q; R funcţii de clas¼
ZZ Z
@Q @P @R @Q @P @R
dxdy+ dydz+ dzdx = P dx+Qdy+Rdz:
@x @y @y @z @z @x Fr

RR Pentru a putea aplica formula lui Stokes pentru o integral¼a de suprafaţ¼

a
pdydz + qdzdx + rdxdy trebuie g¼asit¼
a o "primitiv¼
a" = P dx + Qdy + Rdz
a formei diferenţiale pdydz + qdzdx + rdxdy şi s¼
a punem în evidenţ¼
a bordul
orientat al suprafeţei.

Exemplu S¼
a se calculeze
ZZ
y 2 dydz + z 2 dzdx + x2 dxdy;

unde este faţa superioar¼ a a emisferei x2 + y 2 + z 2 = a2 ; z 0 (a > 0).

Bordul acestei suprafeţe este cercul x2 + y 2 = a2 din planul xOy parcurs în
sens direct o singur¼
a dat¼a.
Pentru a determina o primitiv¼ a a formei diferenţiale y 2 dydz + z 2 dzdx +
2
x dxdy, c¼aut¼
am P ,Q şi R de clas¼a C 1 astfel încât @Q
@x
@P 2 @R
@y = x ; @y
@Q 2
@z = y ;
@P @R 2
@z @x = z :
3 3 3
Se obţine primitiva = z3 dx + x3 dy + y3 dz.
Prin aplicarea formulei lui Stokes se obţine
RR 2 R
y dydz + z 2 dzdx + x2 dxdy = 31 F r z 3 dx + x3 dy + y 3 dz =
R 2 R2
= 13 0 a3 cos3 ta cos tdt = a4 =3 0 cos4 tdt = : : :

8
 Exemplu S¼
a se calculeze ZZ
zdzdx

unde este faţa exterioar¼

a a elipsoidului

x2 y2 z2
+ + = 1:
a2 b2 c2
Pentru a aplica teorema lui Stokes, cum suprafaţa este o suprafaţ¼
a f¼
ar¼
a
bord, o descompunem în dou¼ a p¼
arţi (superioar¼
a şi inferioar¼a).
Întrucât cele dou¼a p¼
arţi S+ şi S au bordul comun parcurs în sensuri con-
trare, integrala va … egal¼a cu zero dac¼ a forma diferenţial¼a are primitive. Pentru
a determina o primitiv¼ a a formei zdzdx este su…cient s¼ a determin¼ am P şi R
astfel încât z = @P
@z
@R
@x , deci putem lua P = 1 2
2 z ; R 2
= 0 (şi Q = 0:)

Formula Gauss-Ostrogradski

O nou¼ a extensiune a formulei Leibniz-Newton este aceea care leag¼ a integrala

tripl¼
a pe un domeniu de integrala de suprafaţ¼ a de tipul II pe faţa exterioar¼
aa
frontierei domeniului.
Teorem¼ a (Gauss-Ostrogradski) Fie V R3 un domeniu simplu în ra-
port cu cele trei axe de coordonate cu bord orientat ( orientat dup¼ a normala
exterioar¼a). Atunci, pentru orice 2-form¼a diferenţial¼
a

= P dydz + Qdzdx + Rdxdy

a C 1 pe o vecin¼
de clas¼ atate a lui V , are loc egalitatea:
ZZ ZZZ
@P @Q @R
P dydz + Qdzdx + Rdxdy = ( + + )dx dy dz
@x @y @z
F rV V

Drept exemple de domenii pe care putem aplica teorema anterioar¼ a: sfera,

elipsoidul, paralelipipedul dreptunghic cu muchiile paralele cu axele etc.
Formula Gauss-Ostrogradski r¼ amâne valabil¼
a şi pentru domenii care sunt
reuniuni …nite de domenii simple în raport cu cele 3 axe de coordonate, dou¼ a
câte dou¼a, dintre acestea având în comun cel mult suprafeţe netede pe porţiuni.