Curs 10

Planul ı̂n şi dreapta ı̂n spaţiu-Partea a doua

10.1 Dreapta ce conţine un punct şi are direcţia dată

→
−
Fie M0 (x0 , y0, z0 ) un punct şi d = li + mj + nk un vector nenul. Dreapta ce trece prin
→
− −−−→
M0 şi are direcţia d este mulţimea punctelor M cu proprietatea că vectorul M0 M este
→
−
coliniar cu vectorul d :
−−−→ →
−
d = {M(x, y, z) | M0 M = t d , t ∈ R}2
−−−→
Să exprimăm analitic relaţia de coliniaritate. M0 M = (x − x0 )i + (y − y0 )j + (z − z0 )k.
−−−→ →
−
Condiţia de coliniaritate M0 M = t d scrisă pe coordonate conduce la:

x − x0 = t l
y − y0 = t m (10.1)
z − z0 = t n

cea ce este echivalent cu:

x − x0 y − y0 z − z0
d: = = (10.2)
l m n
Ecuaţiile (10.2) reprezintă ecuaţiile dreptei ce trece prin punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are
→
−
direcţia d = li + mj + nk.
Ecuaţiile (10.1) se mai pot scrie:

x = x0 + t l
y = y0 + t m t ∈ R (10.3)
z = z0 + t n

În această formă ele se numesc ecuaţiile parametrice ale dreptei. Dacă t parcurge pe R,
punctul de coordonate (x(t) = x0 + t l, y(t) = y0 + t m, z(t) = z0 + t n) parcurge dreapta.
1
Notitele de curs sunt o adaptare a cursului de Algebra Liniara si Geometrie, autor prof.dr. Emilia
Petrisor
2 →
−
notăm prin d dreapta şi prin d direcţia sa

1
2 Cursul 10, Algebră–Geometrie, 2020/2021

Interpretând t ca timp, (x(t), y(t), z(t)) reprezintă coordonatele la momentul t ale unui
punct care se mişcă pe dreapta d.

Exemplul 1. Se dă dreapta de ecuaţii:

x−2 y+1 z−5
d: = =
−3 0 1
Ce particularitate are această dreaptă?

La prima vedere suntem tentaţi să spunem că ecuaţiile dreptei sunt incorecte, deoarece
conţin o fracţie cu numitorul zero. Şirul de rapoarte egale exprimă ı̂nsă coliniaritatea
vectorilor (x − 2)i + (y + 1)j + (z − 5)k, −3i + 0j + 1k, adică pentru fiecare punct de pe
dreaptă M(x, y, z) există un t ∈ R astfel ı̂ncât:

x − 2 = −3t
y + 1 = 0t = 0
z − 5 = 1t

Din y + 1 = 0, rezultă că ı̂n punctele dreptei avem y = −1, adică dreapta este inclusă
ı̂ntr-un plan paralel cu planul xOz ( ce are ecuaţia y = 0).
→
−
Dreapta d are direcţia d = −3i + 0j + k.
Două drepte sunt paralele dacă şi numai dacă vectorii lor directori sunt
coliniari.

Exemplul 2. Să se scrie ecuaţiile dreptei ce trece prin punctul P (3, 4, −2) şi este per-
pendiculară pe planul π : x − 2y + 5z − 8 = 0
→
− −
→
Dreapta d fiind perpendiculară pe plan are direcţia normalei la plan: d = N =
i − 2j + 5k. Deci ecuaţiile ei vor fi:
x−3 y−4 z+2
= =
1 −2 5
Accentuăm că ı̂n rezolvarea problemelor de dreaptă şi plan trebuie să ţinem
seama că un plan este caracterizat de vectorul normal, iar o dreaptă de vec-
torul director.
Pentru a determina ecuaţia unui plan din condiţii geometrice date, trebuie să:
• să determinăm un punct conţinut ı̂n plan şi direcţia normalei sau
• să determinăm un punct şi două direcţii conţinute ı̂n plan.

Exemplul 3. Să se determine ecuaţia planului ce conţine punctul P (5, −7, 1) şi dreapta

x+4 y−1 z+3

d: = = (10.4)
−2 0 7
10.1. Dreapta ce conţine un punct şi are direcţia dată 3

M
P
d

Din enunţ avem un punct conţinut ı̂n plan. Dreapta d fiind inclusă ı̂n plan, rezultă că
→
−
planul conţine direcţia lui d, adică d = −2i + 0j + 7k. Din aceste informaţii ı̂ncercăm să
→
−
mai deducem o direcţie v 6= d conţinută ı̂n plan:
Pentru aceasta alegem un punct de pe dreapta d. Cel mai evident punct ce aparţine
dreptei este M(−4, 1, −3) (ı̂l deducem din numărătorii fracţiilor ce definesc ecuaţia (10.4)
comparând cu ecuaţia generală a unei drepte (10.2). Astfel o altă direcţie conţinută ı̂n
−−→
plan va fi v = P M = M − P = (−4 − 5)i + (1 + 7)j + (−3 − 1)k = −9i + 8j − 4k. Planul
→
−
cerut este planul π determinat de punctul P, şi direcţiile d , v:
 
 x−5 y+7 z−1 
→
−  
π(P ; d , v) :  −2 0 7  = 0
 −9 8 −4 

10.1.1 Proiecţia ortogonală a unui punct pe un plan

Fie P (x0 , y0, z0 ) un punct şi π : Ax + By + Cz + D = 0 un plan. Proiecţia ortogonală a
lui P pe plan este punctul de intersecţie P ′ al planului cu dreapta ce trece prin P şi este
perpendiculară pe π.
d

P′

Exemplul 4. Să se determine proiecţia ortogonală a punctului P (9, −4, 2) pe planul

π : −4x + y + 2z − 6 = 0.

Scriem ecuaţiile dreptei ce trece prin P şi este perpendiculară pe plan, adică are direcţia
→ −
− →
normalei la plan: d = N = −4i + j + 2k:
x−9 y+4 z−2
= =
−4 1 2
Punctul de intersecţie al dreptei cu planul s-ar putea obţine rezolvând sistemul:
( x−9 y+4 z−2
= =
−4 1 2
−4x + y + 2z − 6 = 0
4 Cursul 10, Algebră–Geometrie, 2020/2021

O a doua modalitate pe care o şi aplicăm ı̂n continuare este să recurgem la ecuaţiile
parametrice ale dreptei. Adică notând cu t ∈ R valoarea comună a şirului de rapoarte
egale avem:
x−9 y+4 z−2
= = = t,
−4 1 2
adică
x(t) = −4t + 9
y(t) = t − 4
z(t) = 2t + 2
(x(t), y(t), z(t)) reprezintă poziţia la momentul t al unui punct ce se mişcă pe dreapta d.
Vom determina momentul t ı̂n care punctul mobil ajunge ı̂n plan, adică (x(t), y(t), z(t))
verifică ecuaţia planului:

−4x(t)+y(t)+2z(t)−6 = 0 ⇔ −4(−4t+9)+t−4+2(2t+2)−6 = 0 ⇔ 21t−42 = 0

Prin urmare ”punctul mobil ajunge ı̂n plan” la momentul t = 2, adică punctul de
intersecţie al dreptei cu planul este punctul

P ′ (x(2) = 1, y(2) = −2, z(2) = 6)

10.2 Dreapta de intersecţie a două plane

Poziţia relativă a două plane:

π1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
π2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0

depinde de rangul matricii sistemului format din ecuaţiile celor două plane:
 
A1 B1 C1
A2 B2 21

Rangul maxim poate fi 2.

• dacă rangul este 2, atunci şi rangul matricii prelungite este 2, deci sistemul are o
infinitate de soluţii.
• dacă rangul este egal cu 1, atunci ı̂nseamnă că liniile matricii sunt proporţionale,
adică normalele planelor sunt coliniare, şi deci planele sunt fie paralele, fie coincid.
Se ştie că două plane neparalele se intersectează după o dreaptă.

Exemplul 5. Să se caracterizeze dreapta d de intersecţie a planelor:

π1 : −2x + 3y − z + 1 = 0
π2 : −y − 4z + 5 = 0
10.2. Dreapta de intersecţie a două plane 5

Matricea sistemului este:  

−2 3 −1
0 −1 −4
Luăm determinantul principal:  
 −2 3 
∆p =  
0 −1 
Astfel x, y sunt necunoscute principale, iar z = t ecunoscută secundară. Rezolvând sis-
temul:
−2x + 3y = t − 1
−y = 4t − 5
obţinem soluţia:
x(t) = −(13/2)t + 8
y(t) = −4t + 5
z(t) = t
→
−
ce reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei având vectorul director d = −(13/2)i−
4j + k şi care trece prin P (8, 5, 0).
Vectorul director al dreptei de intersecţie a două plane este produsul vec-
torial al normalelor la cele două plane.
Într-adevăr dacă cele două plane neparalele sunt
π1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
π2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
atunci dreapta d = π1 ∩ π2 de intersecţie este inclusă şi ı̂n π1 şi ı̂n π2 .
→
− →
− →
− →
−
Din d ⊂ π1 , rezultă că normala N π1 ⊥ d , iar din d ⊂ π2 rezultă N π2 ⊥ d . Vectorul
→
− →
−
director al dreptei d fiind simultan perpendicular şi pe N π1 şi pe N π2 , este produsul
vectorial al normalelor:
→ −
− → →
−
d = N π1 × N π2

Exemplul 6. Să se scrie ecuaţiile dreptei d ce trece prin punctul P (0, −1, 2) şi este
paralelă cu dreapta de intersecţie a planelor:
π1 : 2x + 4y − 3z + 7 = 0
π2 : x − 5y + 2z + 1 = 0

Pentru a putea scrie ecuaţiile dreptei d trebuie să-i determinăm vectorul director. Cum d
este paralelă cu dreapta d′ = π1 ∩ π2 , rezultă că are aceeşi direcţie ca d′ . Vectorul director
al lui d′ este:
 
 i j k 
→′ −
− → →
−  
d = N π1 × N π2 =  2 4 −3  = −7i − 7j − 14k || i + j + 2k
 1 −5 2 
6 Cursul 10, Algebră–Geometrie, 2020/2021
→
− −′
→
Deci dreapta este determinată de punctul P (0, −1, 2) şi vectorul director d = d =
i + j + 2k. Ecuaţiile ei sunt:
x−0 y+1 z−2
= =
1 1 2

10.2.1 Ecuaţiile axelor sistemului ortogonal xOyz

Fie xOyz un sistem ortogonal de axe ı̂n spaţiu. Axa Ox este intersecţia planelor xOz şi
xOy, deci are ecuaţiile:
y = 0
z = 0
Analog axa Oy are ecuaţiile:
x = 0
z = 0
iar Oz:
x = 0
y = 0

10.3 Distanţa de la un punct la un plan

Distanţa de la un punct M la un plan π este egală cu distanţa de la M la M ′ , proiecţia
sa ortogonală pe plan.

M′

π
Dacă planul π are ecuaţia Ax + By + Cz + D = 0 şi M(x0 , y0 , z0 ) atunci distanţa de
la M la π este:
|Ax0 + By0 + Cz0 + D|
dist(M, π) = √ (10.5)
A2 + B 2 + C 2