Dumitru Dragomir 1 TCCN-Sem.

2 – C1

Curs Nr.1

Capitolul 1. Generarea curbelor şi a suprafeţelor

1.1. Curbe plane
Curbele plane pot fi exprimate în mai multe forme. Sunt folosite în general următoarele:
A. Exprimarea neparametrică explicită: y=f(x) (1)
Această exprimare este utilizabilă când fiecărei valori x îi corespunde o valoare unică y.
Din păcate puţine dintre curbele folosite în practica proiectării formelor complexe se
încadrează în această categorie.
B. Exprimarea neparametrică implicită: g(x,y)=0 (2)
Această exprimare se poate obţine uneori din exprimarea y=f(x) scriind g(x,y)=y-f(x)=0.
Alteori, exprimarea (1) se poate obţine din exprimarea (2) prin transformări.
Dezavantajul formei de exprimare (2) este acelaşi cu cel menţionat pentru forma (1).
C. Exprimarea parametrică are, pentru curbele plane, forma:
 x = x(t )
 (3)
 y = y (t )
Vectorul de poziţie al unui punct P al curbei este P(t)=[x(t) y(t)] (4)
Forma neparametrică se obţine din cea parametrică prin eliminarea parametrului t pentru a
se obţine o singură ecuaţie exprimată în x şi y.
Forma parametrică este adecvată reprezentării curbelor închise sau cu valori multiple.
Vectorul tangentei la o curbă parametrică este P’(t)=[x’(t) y’(t)] (5)
dy dy dt y ′(t )
Panta curbei este: = = (6)
dx dx dt x′(t )
Se observă că atunci când x’(t)=0 panta este infinită. Prin urmare, o pantă infinită poate fi
specificată numeric permiţând unei componente a vectorului tangentei să fie zero. Această
caracteristică a formei parametrice evită dificultăţile de ordin numeric ale formei neparametrice.
Deoarece un punct al curbei parametrice este caracterizat de o valoare unică a
parametrului t, forma parametrică este independentă de axe.
Punctele de capăt ale curbei şi lungimea acesteia sunt determinate de domeniul
parametrului t.
În mod frecvent se foloseşte normalizarea domeniului
parametrului t considerând că acesta variază între 0 şi 1 pe
lungimea segmentului curbei.
1.2. Curbe spaţiale
Şi aceste curbe prezintă mai multe forme de
exprimare:
A. Exprimarea neparametrică explicită:
x = x

 y = f ( x ) (7 )
 z = g (x )

Fig. 1. Conform figurii 1 curba Γ este determinată prin
intersecţia a două suprafeţe proiectante având ca baze
curbele f(x) şi g(x).
Dumitru Dragomir 2 TCCN-Sem. 2 – C1

B. Exprimarea neparametrică implicită:

 f ( x, y , z ) = 0
 (8)
 g ( x, y , z ) = 0
ceea ce reprezintă intersecţia a două suprafeţe oarecare.
C. Reprezentarea parametrică:
 x = x(t )

 y = y (t ) (9 ) unde t1 ≤ t ≤ t 2
 z = z (t )


Şi în acest caz se foloseşte normalizarea parametrului t, 0 ≤ t ≤ 1 .

1.3. Aproximarea şi reprezentarea curbelor prin arce de conică

Fie arcul de conică MBN având tangentele MV
şi NV, şi trecând prin punctul B al medianei VA,
deci cu MA=AN, fig.2.
Ecuaţia unei conice are forma:
F ( x, y ) = ax 2 + 2bxy + cy 2 + 2dx + 2ey + 1 = 0 (10)
Pentru determinarea celor cinci parametri
a,b,c,d,e sunt necesare cinci condiţii.
Ecuaţiile dreptelor MV şi NV sunt:
y −y
y = y1 + v 1 ( x − x1 ) (11) şi
Fig.2. xv − x1
y − yv
y = y3 + 3 (x − x3 ) (12)
x3 − xv
Tangentele la curbă în punctele M şi, respectiv, N au ecuaţiile:
F ′( x , y ) F ′( x , y )
y = y1 − x 1 1 ( x − x1 ) (13) şi y = y3 − x 3 3 ( x − x3 ) (14 )
Fy′ ( x1 , y1 ) Fy′ ( x3 , y3 )
unde:
Fx′ = 2ax + 2by + 2d Fy′ = 2bx + 2cy + 2e (15)
Condiţiile impuse vor fi obţinute egalând pe (11) cu (13) şi pe (12) cu (14) şi scriind
condiţiile de trecere prin punctele M, B şi N, adică F(x,y)=0 pentru x=x1,xB,x3 şi y=y1,yB,y3.
Se obţine astfel sistemul:
ax1 (xv − x1 ) + b[ y1 ( xv − x1 ) + x1 ( yv − y1 )] + 
+ cy1 ( yv − y1 ) + d ( xv − x1 ) + e( yv − y1 ) = 0 
ax3 ( x3 − xv ) + b[ y3 ( x3 − xv ) + x3 ( y3 − yv )] + 

+ cy3 ( y3 − yv ) + d ( x3 − xv ) + e( y3 − yv ) = 0  (16 )
ax12 + 2bx1 y1 + cy12 + 2dx1 + 2ey1 = −1 

axB + 2bxB y B + cyB + 2dxB + 2eyB = −1 
2 2

ax32 + 2bx3 y3 + cy32 + 2dx3 + 2ey3 = −1 


Introducând factorul f=BA/VA, f=0,…,1, se poate scrie:
x +x 
xB = f ⋅ xv + (1 − f ) 1 3 
2
y1 + y3 
(17 )
y B = f ⋅ yv + (1 − f ) 
2 
Dumitru Dragomir 3 TCCN-Sem. 2 – C1

Fig.3. Fig.4.
Rezolvând sistemul (16) cu xB şi yB date de (17) (în ipoteza că f este cunoscut), se obţin
parametrii a,b,c,d,e.
Pentru trasarea de contururi curbe complexe, compuse din arce de conică cuplate, se
foloseşte procedura următoare:
Fie linia poligonală 1,2,…,i,…,n, definită de n puncte care determină n-1 segmente, fig. 3.
Se consideră că, cu excepţia punctelor 1 şi n, toate celelalte puncte sunt vârfuri ale unor
triunghiuri care flanchează arce de conică de parametri fi. Deci, vor exista n-2 curbe.
De exemplu, în triunghiul MVN din figura 4, de vârf V identic cu nodul i+1, este conţinută
curba i, iar punctele ei de capăt sunt M şi N, puncte intermediare ale segmentelor i şi i+1 de
lungimi li şi li+1. Punctele M şi N sunt definite de rapoartele si şi si+1, unde:
iM VN 
si = ; si = 
i, i + 1 i + 1, i + 2  (18) . Pentru capetele i=1 şi i=n se pot defini s1=1 şi sn-1=1.
0 ≤ s ≤1 
Curbele astfel definite sunt caracterizate prin "netezime", adică prin continuitate în
punctele de racordare, tangentele la stânga şi la dreapta acestor puncte fiind identice.
Dacă si=1 şi si+1=0 punctele M şi N se confundă cu punctul V şi, în consecinţă, arcul de
conică se reduce la un punct.
Dacă fi=1 punctul B se confundă cu punctul V şi curba se transformă în două linii drepte
concurente.
Dacă fi=0 punctul B se confundă cu punctul A şi arcul de conică MBN se confundă cu
dreapta MAN.
Aşadar, ajustând după nevoie parametrii s şi f se pot obţine orice configuraţii, continue sau
discontinue, compuse din arce de conică şi din degeneratele lor drepte.

1.4. Curbe Spline cubice

Curbele Spline folosite în programele CAD actuale se inspiră dintr-o practică veche a
modelării formelor.
Un Spline fizic consta în trecut dintr-o vergea subţire, flexibilă, din lemn sau plastic
folosite pentru modele curbe trecând prin puncte date, ca în figura 5.

Fig.5.

Pe această vergea erau aşezaţi, din loc în loc, greutăţi denumite “răţoi”, “motani” sau
“şobolani”, după tradiţia locală, cu rolul de a-i asigura forma dorită.
Dumitru Dragomir 4 TCCN-Sem. 2 – C1

Din punct de vedere mecanic aceasta se traduce prin încovoierea vergelei sub acţiunea unor
forţe de reţinere prin frecarea care intervine între vergea şi podea ca urmare a apăsării răţoilor.
Forma săgeţii y a vergelei îndoite se poate obţine din ecuaţiile lui Euler pentru momentul
de încovoiere M(x) de-a lungul vergelei:
EI
M (x ) = (18)
R(x )

unde: E este modulul lui Young al materialului vergelei

I este momentul de inerţie al secţiunii transversale a vergelei
R(x) este raza de curbură a vergelei
Raza de curbură este dată de relaţia:
1 y ′′
=
R(x ) (1 + y′ ) 2 3

Pentru deformaţii mici y ′ << 1 ceea ce conduce la (1 + y′ )

2 3
≈ 1 şi deci:
1
≈ y ′′
R(x )

ceea ce permite rescrierea relaţiei (18) în forma:

M (x )
y′′ = (19)
EI
Considerând că răţoii acţionează ca nişte reazeme permiţând rotirea vergelei elastice, se
ştie din mecanică că momentul M(x) este o funcţie liniară pe intervalul dintre două reazeme:

M(x)=Ax+B (20)
Cu aceasta (19) devine:
y′′ = ax + b (21)
unde a=A/EI, b=B/EI.
Integrând de două ori se obţine:

y = A1 x 3 + B1 x 2 + C1 x + D1 (22)
Ecuaţia vergelei deformate (22) arată că forma acesteia poate fi descrisă prin polinoame
cubice.
În general, Spline-ul matematic este o colecţie de polinoame de grad k cu continuitate a
derivatelor la punctele de conectare a segmentelor.
În cazul particular de mai sus, Spline-ul cubic are continuitate de ordinul 2 (k-1=3-1=2)
sau, cu o notaţie convenţională, continuitate C2 la punctele de cuplare.
Spline-urile polinomiale de grad redus sunt cele mai utilizate în aproximarea curbelor
deoarece, pe de o parte reduc efortul de calcul, iar pe de alta reduc instabilităţile numerice
care apar la curbe de ordin ridicat atunci când mai multe puncte sunt unite printr-o curbă
comună. Aceste instabilităţi se traduc prin oscilaţii puternice ale curbei pe întreg parcursul ei.
Totuşi, deoarece polinomialele de ordin redus nu pot trece printr-un număr arbitrar de
puncte, se folosesc segmente polinomiale adiacente.
Dumitru Dragomir 5 TCCN-Sem. 2 – C1

Pe baza acestor consideraţii şi pe baza analogiei cu vergeaua flexibilă, o tehnică comună folosită
este aceea de a utiliza segmente cubice Spline cu fiecare segment traversând numai două puncte.
De asemenea, Spline-ul cubic este avantajos deoarece el este curba de grad cel mai mic
care admite un punct de inflexiune şi care are posibilitatea de a se răsuci în spaţiu.
În afara curbelor Spline menţionate mai sus sunt folosite şi alte curbe.
Vom face în continuare o trecere în revistă a celor mai frecvent folosite curbe şi, apoi, vom
extrapola consideraţiile la suprafeţele de aproximare folosite în practica modelării formelor navei.
Acolo unde va fi cazul vom prezenta, în mod succint, elemente ale aparatului matematic
folosit, cu observaţia că studiul detaliat al acestuia nu este neapărat necesar, mult mai important
din punct de vedere practic fiind cunoaşterea proprietăţilor curbelor şi suprafeţelor generabile de
către produsele CAD, astfel încât folosirea lor să se poată face corect şi să se poată realiza
controlul acestor proprietăţi în vederea obţinerii rezultatelor dorite de către proiectantul de forme.
1.5. Reprezentarea curbelor parametrice
cubice tridimensionale.
Fie curba din figura 6, curbă care poate fi
descrisă de relaţiile:
x(t ) = ax t 3 + bxt 2 + c xt + d x 

y (t ) = a y t 3 + by t 2 + c y t + d y  (23)
z (t ) = az t 3 + bz t 2 + c z t + d z 
unde t ∈ [0,1]
Vectorul tangent la curbă în punctul
(x(t),y(t),z(t)) are componentele:
dx dy dz
l = ; m = ; n = ; (24)
dt dt dt
Fig.6. adică:
l = 3a xt 2 + 2bxt + cx 

m = 3a y t 2 + 2by t + c y  (25)
n = 3a z t 2 + 2bz t + cz 
Se observă că funcţiile au aceeaşi formă pentru x, z sau z. Pentru a se găsi valorile
constantelor a, b, c şi d, va fi suficient să se analizeze o funcţie de forma:
K (t ) = at 3 + bt 2 + ct + d (26 )
care are derivata:
dK
K& (t ) = = 3at 2 + 2bt + c (27 )
dt
Dintre modalităţile de definire a curbelor parametrice cubice vor fi studiate formele
HERMITE, BEZIER şi B-SPLINE.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C2

Curs Nr.2

1.5.1. Curbe 3D parametrice sub forma HERMITE

Se impun condiţiile:
- Capetele curbei să treacă prin punctele A şi B. Pentru punctul A, parametrul t=0, iar pentru
punctul B parametrul t=1, şi deci:
x(0)=xA, y(0)=yA, z(0)=zA (28) şi x(1)=xB, y(1)=yB, z(1)=zB (29);
- Tangentele curbei la capete să coincidă cu TA şi TB, deci:
dx  dx 
= lA  = lB 
dt t =0  dt t =1 
dy  dy 
= m A  (30) şi = mB  (31)
dt t =0  dt t =1 
dz  dz 
= nA  = nB 
dt t =0  dt t =1 
Din condiţiile (28) şi (29) rezultă:
d x = xA  a x + bx + c x + d x = xB 
 
d y = y A  (32 ) şi, respectiv: a y + by + c y + d y = y B  (33)
d z = z A  a z + bz + cz + d z = z B 
iar din condiţiile (16) şi (17) rezultă:
cx = l A  3a x + 2bx + cx = lB 
 
c y = m A  (34 ) şi, respectiv: 3a y + 2by + c y = mB  (35)
cz = n A  3a z + 2bz + cz = nB 
Se observă că pentru una dintre direcţiile x, y, sau z se pot scrie condiţiile:
d = PA 
a + b + c + d = PB 
 (36 )
c = TA 
3a + 2b + c = TB 
unde: P=x, y sau z; T=l, m sau n; a=ax, ay sau az; b=bx, by sau bz; c=cx, cy sau cz; d=dx, dy sau dz.
 PA  0 0 0 1  a 
P   1 1 1 1  b 
Aşadar, se poate scrie un sistem sub formă matricială:  B  =   ⋅   (37 )
TA  0 0 1 0  c 
     
TB  3 2 1 0  d 
 PA  0 0 0 1  a
P  1 1 1 1  b 
Notând cu: [G h ] =  B
(38) , [M h ] =   (39) , şi [C ] =   (40)
−1

TA  0 0 1 0  c 
     
TB  3 2 1 0 d 
înmulţind la dreapta cu [Mh] (inversul lui [Mh]-1), se obţine: [C]= [Mh] [Gh], adică:
 a   2 − 2 1 1  PA 
 b  − 3 3 − 2 1  P 
 =  ⋅  B  (41)
c   0 0 1 0 TA 
     
d   1 0 0 0 TB 
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C2

 2 − 2 1 1
− 3 3 − 2 1
unde: [M h ] =   (42 ) se numeşte matrice HERMITE.
0 0 1 0
 
1 0 0 0
Notând cu [T] vectorul linie [t3 t2 t 1],
a 
b 
[ ]
atunci: K (t ) = t 3 t 2 t 1 ⋅   = [T ]⋅ [C ] = [T ]⋅ [M h ]⋅ [Gh ] (43)
c 
 
d 
şi deci, detaliind, se poate scrie:
 2 −2 1 1   xA 
− 3 3 − 2 − 1  x 
[
x(t ) = t t t 1 ⋅ 
3 2
] 0 0 1
 ⋅  B  (44 )
0   lA 
   
1 0 0 0   lB 
 2 −2 1 1   yA 
− 3 3 − 2 − 1  y 
[ ]
y (t ) = t 3 t 2 t 1 ⋅ 
0 0 1
 ⋅  B  (45)
0  m A 
   
1 0 0 0   mB 
 2 −2 1 1  zA 
− 3 3 − 2 − 1  z 
[
z (t ) = t t t 1 ⋅ 
3 2
] 0 0 1
 ⋅  B  (46 )
0  nA 
   
1 0 0 0   nB 
Observaţie: pentru stabilitatea numerică a rezolvării matriciale este necesar ca factorii TA
şi TB să aibă acelaşi ordin de mărime ca şi PA şi PB.
Pentru trasarea curbei se alege un pas ∆t cu care se parcurge intervalul t=[0,1], rezultatul
fiind de fapt o procedură de tip trasare de polilinie.
1.5.2. Curbe 3D parametrice sub forma
BEZIER
Fie curba din figura 7 în care punctul A
corespunde parametrului t=0 şi punctul B
parametrului t=1.
Tangentele TA şi TB sunt date de dreptele
AE şi FB.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
curba vor fi:
- trecerea prin punctele de control A şi B,
adică:
x(0)=xA, y(0)=yA, z(0)=zA (47), şi
x(1)=xB, y(1)=yB, z(1)=zB (48)
Fig.7. - tangentele la capete pot fi exprimate astfel:
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C2

dx dy
x& (0 ) = = ( xE − x A )m y& (0 ) = = ( y E − y A )m
dt t =0 dt t =0
(49) , (50) şi
dx dy
x& (1) = = ( xB − xF )m y& (1) = = ( y B − y F )m
dt t =1 dt t =1
dz
z& (0 ) = = ( z E − z A )m
dt t =0
(51)
dz
z& (1) = = ( z B − z F )m
dt t =1
unde m este un factor de formă.
Deci, folosind forma generală de scriere, se obţine:
K (0 ) = PA  d = PA 
K (1) = PB  a + b + c + d = PB 
 
 (52 ) de unde rezultă:  (53)
K& (0 ) = (PE − PA )m c = (PE − PA )m 
K& (1) = (PB − PF )m  3a + 2b + c = (PB − PF )m
Sistemul obţinut este analog cu cel de la forma HERMITE dacă se fac înlocuirile:
TA = (PE − PA )m (54 ) şi TB = (PB − PF )m (55)
Trecerea de la componenta geometrică de formă BEZIER la cea de tip HERMITE se poate
face cu relaţia:
PA = PA   PA   1 0 0 0   PA 
PB = PB  P   0 0 0 1   PE 

 (56 ) sau:  B
=  ⋅ (57 )
TA = (PE − PA )m  TA  − m m 0 0   PF 
     
TB = (PB − PF )m TB   0 0 − m m  PB 
Pentru forma BEZIER normală se lucrează cu m=3, deci:
 PA   1 0 0 0  PA 
 P   0 0 0 1  P 
 B =   ⋅  E  (58) sau: [Gh]=[Mhb][Gb] (59)
TA  − 3 3 0 0  PF 
     
TB   0 0 − 3 3  PB 
unde [Mhb]reprezintă matricea de trecere de la forma HERMITE la forma BEZIER.
Se poate scrie:
[C]=[Mh][Gh]=[Mh][Mhb][Gb] (60)
respectiv: K(t)=[T][C]=[T] [Mh][Mhb][Gb] (61)
Se notează cu [Mb]=[Mh][Mhb] (62), matricea numită matrice BEZIER.
Valoarea ei rezultă din produsul:
 2 −2 1 1   1 0 0 0  − 1 3 − 3 1 
− 3 3 − 2 − 1  0 0 0 1  3 − 6 3 0
[M b ] =  ⋅ =  (63)
0 0 1 0   − 3 3 0 0  − 3 3 0 0
     
1 0 0 0   0 0 − 3 3  1 0 0 0
 − 1 3 − 3 1  PA 
 3 − 6 3 0  P 
[ ]
Deci: K (t ) = [T ]⋅ [M b ]⋅ [Gb ] = t 3 t 2 t 1 ⋅ 
− 3 3
 ⋅  E  (64 )
0 0  PF 
   
1 0 0 0  PB 
Detaliind pentru fiecare coordonată în parte, se obţine:
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C2

 − 1 3 − 3 1  x A 
 3 − 6 3 0  x 
[ ]
x(t ) = t 3 t 2 t 1 ⋅ 
− 3 3
 ⋅  E  (65) ,
0 0  xF 
   
1 0 0 0  xB 
 − 1 3 − 3 1  y A 
 3 − 6 3 0  y 
[ 3 2
]
y (t ) = t t t 1 ⋅ 
− 3 3
 ⋅  E  (66 ) şi
0 0  y F 
   
1 0 0 0  y B 
 − 1 3 − 3 1  z A 
 3 − 6 3 0  z 
[ ]
z (t ) = t 3 t 2 t 1 ⋅ 
− 3 3
 ⋅  E  (67 )
0 0  z F 
   
1 0 0 0  z B 
Pentru continuitatea mai multor porţiuni de curbă BEZIER este necesar ca în punctele de
joncţiune tangentele să fie paralele.
Astfel, în figura 8, segmentele F1B1 şi A2E2 trebuie
să fie coliniare şi cu acelaşi sens.
1.5.4. Curbe 3D sub forma B-SPLINE
Curbele B-Spline folosesc o serie de n puncte de
control P1, P2, … , Pn prin care, în general, aceste
curbe nu trec. Calculele coordonatelor punctelor
intermediare se fac cu o formulă de forma cunoscută:
K i ,i+1 (t ) = [T ]⋅ [M s ]⋅ [Gs ] (68)
i ,i +1

Fig.8. Indicii i,i+1 semnifică utilizarea formulei pentru

aproximare între punctele de control Pi şi Pi+1, cu i∈[2,n-2].
Matricea [Ms] este matricea Spline şi are forma (69).
 − 1 3 − 3 1  Pi−1 
 3 − 6 3 0 P 
1
[M s ] =  (69) [Gs ] =  i  (70)
i ,i +1

6 − 3 0 3 0  Pi+1 
   
1 4 1 0  Pi+ 2 
]i,i+1
[G (70), este componenta geometrică de formă B-Spline între punctele Pi şi Pi+1. Pentru
determinarea aspectului curbei între Pi şi Pi+1, forma B-Spline foloseşte coordonatele
punctelor Pi-1, Pi, Pi+1 şi Pi+2.
Formulele de calcul ale coordonatelor sunt:
 − 1 3 − 3 1  xi−1 
 3 − 6 3 0  x 
[ ]
x(t ) = t t t 1 ⋅ 
3 2
− 3 0
 ⋅  i  ⋅ 1 (71)
3 0  xi+1  6
   
1 4 1 0  xi+2 
 − 1 3 − 3 1  yi−1 
 3 − 6 3 0  y 
[ ]
y (t ) = t t t 1 ⋅ 
3 2
− 3 0
 ⋅  i  ⋅ 1 (72 )
3 0  yi+1  6
   
1 4 1 0  yi+ 2 
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C2

 − 1 3 − 3 1  zi−1 
 3 − 6 3 0  z 
[ ]
z (t ) = t 3 t 2 t 1 ⋅ 
− 3 0
 ⋅  i  ⋅ 1 (73)
3 0  zi+1  6
   
1 4 1 0   zi + 2 
1.6. Proprietăţile curbelor B-Spline
Indiferent de gradul lor, curbele B-Spline au o serie de proprietăţi a căror cunoaştere
este necesară pentru folosirea de rezultate corespunzătoare scopului urmărit de proiectant.
- Ordinul maxim al curbei este egal cu numărul de puncte ale poligonului de control. Gradul
(puterea cea mai mare a parametrului t din polinomul curbei) maxim este cu 1 mai mic.
- Curba prezintă proprietăţi de amortizare a variaţiei. Aşadar, curba nu oscilează în raport cu
oricare linie dreaptă mai des decât oscilează poligonul ei de control în raport cu linia.
- Curba urmăreşte forma generală a poligonului de control.
- O transformare afină oarecare poate fi aplicată curbei prin aplicarea transformării
asupra vârfurilor poligonului de control.
- Curba se aşterne în înfăşurătoarea convexă a poligonului ei de control.
- Este demonstrat că dacă toate punctele poligonului de control sunt coliniare curba B-
Spline rezultantă este o linie dreaptă.
- Dacă m puncte ale poligonului de control sunt coliniare atunci porţiunea dreaptă a curbei
(atunci când ea există) începe şi se termină la cel puţin k-2 părţi de la începutul şi sfârşitul seriei
de puncte coliniare. Dacă seria de vărfuri coliniare ale poligonului de control este complet
conţinută într-ul poligon de control necoliniar, atunci numărul de porţiuni drepte ale curbei este de
cel puţin m-2k+3. Dacă seria de vârfuri coliniare apare la capătul unui poligon de control
necoliniar, atunci numărul de porţiuni curbe coliniare este de cel puţin m-k+1.
În figura 9 sunt reprezentate mai multe curbe, toate având acelaşi poligon de control cu
5 puncte.
În figura din stânga primele 4 puncte ale poligonului (B1…B4) sunt coliniare.
În figura din dreapta punctul B1 a fost mutat astfel încât numai 3 puncte (B2…B3) sunt
coliniare.
Prima curbă are ordinul k=3 (gradul 2), a doua ordinul k=4, iar a treia ordinul k=5
folosind toate punctele poligonului de control.
Dacă se aplică relaţiile m-k+1 şi, respectiv, m-2k+3, se obţin diferite configuraţii şi
diferite numere şi lungimi de porţiuni drepte ale curbelor.

Fig .9.
- Dacă apar cel puţin k - 1 vârfuri confundate ale poligonului de control, adică Bi=Bi+1
… =Bi+k-2, atunci învelitoarea convexă a vârfurilor de la Bi la Bi+k-2 este chiar acel punct şi ca
urmare curba rezultantă B-spline va fi obligată să treacă prin acel punct.
- În plus, deoarece curba B-spline este continuă Ck-2 peste tot, ea este continuă Ck-2 şi în Bi.
Dumitru Dragomir 6 TCCN – Sem. 2 – C2

În consecinţă, datorită coliniarităţii segmentelor poligonului de control şi a acestor

proprietăţi ale curbelor B-spline, acestea realizează trecerea netedă (lină) cu continuitate Ck-2
de la un segment coliniar la altul.
Aceste proprietăţi sunt foarte utile în configurarea şi dimensionarea curbelor în practica
proiectării formelor.
1.7. Controlul curbelor B-spline
Dată fiind flexibilitatea curbelor B-spline, se pot folosi câteva metode simple pentru a
influenţa forma curbelor. Controlul acestora se poate realiza prin:
- Schimbarea ordinului k al curbei
- Schimbarea numărului şi poziţiei vârfurilor poligonului de control
- Folosirea de vârfuri multiple (confundate) ale poligonului de control.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C3

Curs Nr.3
1.8. Suprafeţe
La fel cu curbele, şi suprafeţele prezintă mai multe exprimări:
A. Exprimarea neparametrică explicită:
z=f(x,y) (74)
B. Exprimarea neparametrică implicită:
g(x,y,z)=0 (75)
echivalentă cu (74) prin transformarea g(x,y,z)=z-f(x,y)=0, aşa cum (74) se poate obţine
din (75) prin explicitarea lui z.

C. Exprimarea biparametrică:
Specificarea parametrică a unei suprafeţe impune folosirea a doi parametri:
x = x(u,w) y = y(u,w) z = z(u,w)
Din acest motiv se zice că suprafaţa este biparametrică.
Un exemplu de suprafaţă biparametrică este prezentat în figura 10. Dacă unul dintre
parametri este menţinut constant în timp ce celălalt este variabil, pe suprafaţă este formată o
curbă numită izoparametrică.
Figura 10 prezintă atât curbe izoparametrice u = constant cât şi w = constant. Dacă
ambii parametri sunt făcuţi constanţi, rezultatul este un punct la intersecţia a două curbe
izoparametrice. Muchiile suprafeţei sunt formate prin menţinerea la valoare constantă minimă
sau maximă a unuia dintre parametri în timp ce celălalt variază.
De exemplu, pentru o suprafaţă delimitată prin valorile 0 ≤ u ≤ 1 and 0 ≤ w ≤ 1, muchiile
sunt formate pentru u = 0, 0 ≤ w ≤ 1; u = 1, 0 ≤ w ≤ 1; w = 0, 0 ≤ u ≤ 1; w = 1, 0 ≤ u ≤ 1.
Exprimarea unui parametru ca o funcţie de celălalt produce, de asemenea, o curbă pe
suprafaţă.
De exemplu, pentru o suprafaţă delimitată de 0 ≤ u ≤ 1 and 0 ≤ w ≤ 1, funcţiile w = u şi
w = 1- u determină diagonalele suprafeţei.

Fig. 10.
Aşa cum se observă din partea dreaptă a figurii 10 se poate defini un aşa numit “spaţiu
parametric” sub forma pătratului de coordonate normalizate u,w (0,0), (1,0), (1,1) şi (0,1).
Curbele 3D aşternute pe suprafaţă au ca echivalent curbe plane în spaţiul parametric.
Unele programe folosesc această proprietate pentru a defini cu uşurinţă curbe dispuse pe
suprafeţe aşa cum este cazul unor categorii de curbe din practica proiectării formelor navei.
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C3

1.9. Continuitate
Există două feluri de continuitate, sau “netezime”, asociată cu curbele şi suprafeţele
parametrice: continuitate geometrică şi continuitate parametrică. Continuitatea geometrică
este mai puţin restrictivă decât cea parametrică.
1.9.1. Continuitatea geometrică
Dacă două segmente de curbă sunt cuplate într-un punct de capăt comun, curba rezultată
se zică că are continuitate G°, sau de ordinul zero, poziţională la punctul de cuplare.
Segmentele de curbe componente pot avea un grad mai ânalt de continuitate internă. Aici ne
ocupăm numai de continuitatea la cuplare.
Dacă vectorii tangenţi în punctul de cuplare sunt orientaţi în aceeaşi direcţie, adică dacă
au pantele geometrice egale, atunci există continuitate de tipul G1 la cuplare. Magnitudinile
vectorilor tangenţi la cuplare nu trebuie să fie egale; ele trebuie să fie doar multipli scalari
unul al celuilalt, adică | VT1 | = α|VT2| pentru α > 0.
1.9.2. Continuitatea parametrică
Ca şi la continuitatea geometrică, dacă două segmente de curbă sunt cuplate împreună,
curba rezultată se zice că este C° continuă. Ca şi mai înainte, segmentele de curbă pot avea
fiecare pe parcursul lor un grad de continuitate mai ridicat.
Evident, continuitatea C° implică continuitatea G° şi invers.
Dacă vectorii tangenţi la cuplare au atât direcţia (panta) cât şi magnitudinea egale,
atunci se zice că curba este C1 continuă după parametrul t. Aceasta este o condiţie mai
restrictivă decât continuitatea Gl. Evident, continuitatea C1 implică continuitatea G1 dar nu şi
invers. Adică, o curbă poate fi G1 continuă şi poate să nu fie C1 continuă.
Dacă derivatele de ordinul n ale curbelor, dnP(t)/dtn, în punctul de cuplare ale
segmentelor sunt egale atât ca direcţie cât şi ca magnitudine, atunci se zice că curba rezultantă
are continuitate parametrică Cn la cuplare.
Figura 11 ilustrează diferenţa dintre
continuitatea geometrică şi cea parametrică.
Vectorii trasaţi cu linie întreruptă indică lungimile
vectorilor tangentelor la cuplare. Vectorul tangentei
la capătul curbei din stânga are lungime egală cu
vectorul tangent de lungime mai mare al curbei din
dreapta. Aşadar, curba cu inscripţia C1 are
continuitate parametrică, pentru că atât direcţiile cât
mărimile vectorilor tangenelor sunt egale. Pentru
curba cu inscripţia G1 mărimea vectorului tangentei
este jumătate din cea a curbei notate cu C1. Se
poate observa diferenţa semnificativă a formelor
Fig. 11 curbelor. Un indiciu semnificativ este configuraţia
curburilor curbelor. Curba cu linie întreruptă
reprezintă curbura curbei C1 iar curba cu linie-punct reprezintă curbura curbei G1.
Acest lucru este important la construcţia căilor de rulare ale vehicolelor. Dacă drumul
(calea de rulare) exprimabilă prin funcţia P(t), nu are continuitate parametrică, viteza de
deplasare a vehicolului dependentă de valoarea primei derivate P'(t), va avea continuitate dar,
în punctul de cuplare va suferi o creştere care va conduce la apariţia unei acceleraţii
instantanee dată de derivata a doua P"(t), ceea ce se traduce prin discontinuitate a mişcării,
sau şoc mecanic.
Din acest motiv, deşi o serie de aplicaţii acceptă ca suficientă continuitatea Gl, pentru
aplicaţii care depind de netezimea curbelor sau suprafeţelor, altele care depind de tranziţia
continuă de exemplu a luminii reflectate (în cazul caroseriile automobilelor), sau de
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C3

continuitatea curgerii fluidelor în jurul corpurilor (fuselaje de avion, sau partea din apă a
corpurilor navelor – în special cele de mare viteză unde discontinuitatea mişcării produce
perturbarea liniilor de curent, apariţia de vârtejuri cu consecinţa pierderii de energie şi
scăderea randamentului de propulsie) continuitatea Gl sau chiar G2 nu este suficientă. Pentru
aceste aplicaţii, este necesară cel puţin continuitatea C2 pentru a se obţine rezultatele dorite.

1.10. Reprezentarea suprafeţelor bicubice 3D

O suprafaţă curbă în spaţiu se poate defini
folosind două familii de curbe cubice 3D, aşa cum
se observă în figura 12.
Curbele notate cu (Ti), i=1,…,4 sunt curbe de
parametru t constant, iar curbele notate cu (Si),
i=1,…,4 sunt curbe de parametru s constant.
Ecuaţiile parametrice ale curbelor sunt de forma:
x = x(s, t )

y = y (s, t ) (74 )
Fig.12. z = z (s, t ) 
sau, sub forma generală K=K(s,t), unde:

K (s, t ) = a s3t 3 + a s3t 2 + a s3t + a s3 + a s 2t 3 + a s 2t 2 + a s 2t + a s 2 +

11 12 13 14 21 22 23 24
+ a st 3 + a st 2 + a st + a s + a t 3 + a t 2 + a t + a (75)
31 32 33 34 41 42 43 44
Dacă se notează:
 a11 a12 a13 a14 
a a 
a a
[ ] [
[C ] =  21 22 23 24  (76) , [S ] = s 3 s 2 s 1 (77 ) şi [T ] = t 3 t 2 t 1 (78)
 a31 a32 a33 a34 
]
 
a41 a42 a43 a44 

K (s, t ) = [S ]⋅ [C ]⋅ [T ] (79) ,
T
relaţia (75) se mai poate scrie ca:
unde [T ] este matricea T transpusă.
T

Ca şi în cazul curbelor cubice, se pot defini suprafeţe bicubice HERMITE, BEZIER şi B-

SPLINE.
1.10.1. Suprafeţe bicubice sub forma
HERMITE
O suprafaţă bicubică HERMITE se defineşte
pe baza a patru puncte din spaţiu, notate P00, P01,
P10 şi P11, corespunzătoare valorilor extreme (0 şi
1) ale parametrilor t şi s, precum şi prin câte trei
tangente la suprafaţă în fiecare din aceste puncte
(figura 13).
Punctele de colţ sunt:
P00(x(0,0),y(0,0),z(0,0)),
P10(x(1,0),y(1,0),z(1,0))
P01(x(0,1),y(0,1),z(0,1)),
P11(x(1,1),y(1,1),z(1,1))
Fig.13. Tangentele au componentele:
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C3

 dx dy dz 
Tsij =  , , ,
 ds ds ds 
 i, j i, j i, j 

 dx dy dz   d 2x d2y d 2z 
Ttij =  , , şi Tstij =  , , 
 dt   dsdt 
 i , j dt i , j dt i , j   i, j
dsdt i , j dsdt i, j 

Condiţiile impuse sunt:

- trecerea prin cele patru puncte de colţ:
x(0,0 ) = x00  x(1,0 ) = x10  x(0,1) = x01  x(1,1) = x11 
   
y (0,0 ) = y00  y (1,0 ) = y10  y (0,1) = y01  y (1,1) = y11  (80)
z (0,0 ) = z00  z (1,0 ) = z10  z (0,1) = z01  z (1,1) = z10 

- să fie date tangentele în cele patru colţuri:

dx  dx   dx  dx   d 2x  d 2x  
=   =   =   
ds i , j  ds i , j  dt i , j  dt i , j  dsdt i , j  dsdt i , j 
dy  dy   dy  dy   d2y  d 2 y  
=   =   =    (81) cu i,j∈{0,1}
ds i , j  ds i , j  dt i , j  dt i , j  dsdt i , j  dsdt i , j 
dz  dz   dz  dz   d 2z  d 2z  
=   =   =   
ds i , j  ds i , j  dt i , j  dt i , j  dsdt i , j  dsdt i , j 

Folosind forma generală de scriere, se obţine:
2

dK  dK  d K = Tst 00 
= Ts 00  = Ts 00  dsdt
ds 0,0 dt 0, 0 0, 0 
 
K (0,0 ) = P00  dK dK d 2
K 
 = Ts10  = Ts10  = Tst10 
K (1,0 ) = P10  ds 1,0  dt 1,0  dsdt 1,0 
    (82)
K (0,1) = P01  dK  dK  d 2
K
= Ts 01 = Ts 01 = Tst 01 
K (1,1) = P11  ds 0 ,1  dt 0 ,1  dsdt 
dK  dK  2
0 ,1

= Ts11  = Ts11  d K = T 
ds 1,1  dt 1,1  dsdt st11 
1,1 
unde P00, P10, P01, P11 sunt constante de poziţie iar Ts, Tt şi Tst sunt constante determinate de
tangente.
În baza expresiei (75), tangentele au expresiile:
dK 
= 3a s 2t 3 + 3a s 2t 2 + 3a s 2t + 3a s 2 + 2a st 3 + 2a st 2 + 2a st + 2a s + a t 3 + a t 2 + a t + a 
ds 11 12 13 14 21 22 23 24 31 32 33 34 
dK 3 2 3 3 2 2 2 2 2 2 
= 3a s t + 3a s t + 3a s + 3a s t + 2a s t + a s + 3a st + 2a st + a s + 3a t + 2a t + a 
11 12 13 21 22 23 31 32 33 41 42 43
(83)
dt 
d 2 K (s, t ) 2 2 2 2 2 2 
= 9a s t + 6a s t + 3a s + 6a st + 4a st + 2a s + 3a t + 2a t + a 
dsdt 11 12 13 21 22 23 31 32 33

Printr-un procedeu asemănător cu cel aplicat la curbele 3D sub forma HERMITE, se poate
obţine o relaţie de forma: K(s,t)=[S]⋅[MH] ⋅[T]T (84)
T
Se poate demonstra că: [MH]=[Mh] ⋅[Qh] ⋅[Mh] (85)
unde [Mh] este matricea HERMITE, iar [Qh] este o matrice de geometrie HERMITE, care are
forma:
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C3

 P00 P01 Tt 00 Tt 01 
P P11 Tt10 Tt11 
Qh =  10 (86)
Ts 00 Ts 01 Tst 00 Tst 01 
 
Ts10 Ts11 Tst10 Tst11 

Aşadar, relaţia finală va fi: K(s,t)=[S]⋅[Mh]⋅[Qh]⋅Mh]T⋅[T]T (87)

relaţie care se particularizează pentru fiecare dintre funcţiile x, y şi z.
Condiţiile de continuitate la joncţiunea a două petice de suprafeţe HERMITE se pun relativ
simplu: capetele curbelor marginale ale suprafeţelor trebuie să coincidă, iar tangentele la
suprafeţe în aceste capete trebuie să fie proporţionale.
1.10.2. Suprafeţe bicubice sub forma BEZIER.
Geometria unei suprafeţe BEZIER este determinată de 16 puncte de control, figura 14,
şi anume:
- 4 puncte de control pentru fixarea poziţiei colţurilor, notate P00, P01, P10 şi P11;
- 12 puncte de control pentru definirea tangentelor la suprafaţă.
Suprafaţa BEZIER trece prin cele 4 puncte de colţ dar, în general, nu trece prin celelalte
puncte.
Forma generală a relaţiei pentru coordonate va fi:
K(s,t)=[S]⋅[Mb]⋅[Qb]⋅Mb]T⋅[T]T (88)

Fig.14. Fig.15.
unde [Qb] este matricea de geometrie BEZIER de forma:
 P00 Ps 00 Ps10 P10 
P Pst 00 Pst10 Pt10 
Qb =  t 00 (89)
 Pt 01 Pst 01 Pst11 Pt11 
 
 P01 Ps 01 Ps11 P11 

Această formă este uşor de memorat, dispunerea componentelor din matrice

reproducând dispunerea punctelor corespunzătoare pe reţeaua din figura 14.
Matricea [Mb] este matricea BEZIER cunoscută de la curbele BEZIER.
Problema continuităţii la racordarea a două petice de suprafeţe BEZIER, figura 15, se
rezolvă prin două condiţii:
- coincidenţa segmentelor de control ale curbei marginale (C);
- coliniaritatea segmentelor de control ale tangentelor la marginea de cuplare, adică a
tripletelor de puncte P1P2P3, P4P5P6, P7P8P9 şi P10P11P12.
Dumitru Dragomir 6 TCCN – Sem. 2 – C3

1.10.3. Suprafeţe bicubice sub forma B-SPLINE

Geometria unei suprafeţe B-Spline este determinată de 16 puncte de control, prin
analogie cu curbele B-Spline tridimensionale.
Relaţiile de calcul pentru coordonatele determinate de perechea de parametri (s,t) au
forma generală:
[ ]
K (s, t ) = [S ]⋅ [M s ]⋅ Qs i , j +1;i+1, j +1 ⋅ [M s ] ⋅ [T ] (90)
i , j ;i +1, j T T

Indicii matricii Qs semnifică faptul că

punctele intermediare se calculează în
perimetrul delimitat de punctele de control Pij,
Pi+1,j, Pi,j+1, Pi+1,j+1, unde i,j∈[2,n-2],
presupunând că se foloseşte o reţea de nXn
puncte, ca în figura 11.
Cele 16 puncte de control care determină
[
i , j ;i +1, j
matricea Qs i , j +1;i +1, j +1 sunt: ]
 Pi −1, j −1 Pi −1, j Pi −1, j +1 Pi −1, j + 2 
P Pi , j Pi , j +1 Pi , j + 2 
 i , j −1
 Pi +1, j −1 Pi +1, j Pi +1, j +1 Pi +1, j + 2 
 
 Pi + 2, j −1 Pi + 2, j Pi + 2, j +1 Pi + 2, j + 2 
Fig.16.

1.11. Alte tipuri de suprafeţe

Modelatoarele geometrice actuale folosesc, în marea lor majoritate, peticul de suprafaţă
patrulater. Dacă este nevoie de o suprafaţă triunghiulară aceasta se poate obţine uşor dintr-una
patrulateră reducând la zero o curbă marginală.
Generând convenabil curbele marginale, se pot obţine diferite tipuri de suprafeţe B-Spline.
În afară de acestea se mai pot obţine:
Suprafete riglate prin alunecarea unei drepte care se sprijină continuu pe două curbe ghid;
Suprafeţe de măturare prin deplasarea unei curbe de-a lungul alteia;
Suprafeţe de rotaţie.
Diversele tipuri de suprafeţe generate de modelatorul geometric folosit pot fi “cusute”
împreună într-o suprafaţă complexă.
După caz, în funcţie de nevoile concrete, aceste combinaţii de suprafeţe vor trebui să
satisfacă condiţii de cuplare cu continuităţi de diferite grade.
Este demonstrat că toate suprafeţele menţionate mai sus pot fi obţinute ca nişte cazuri
particulare ale suprafeţelor Spline ceea ce generalizează pe de o parte metodologiile de
generare a peticelor individuale folosind aceeaşi algoritmi interni în programele de modelare
şi, pe de altă parte, metodele şi tehnicile de compatibilizare a peticelor.
În acest mod, folosind o bază de cunoştinţe standard, un utilizator cu pregătire
geometrică minimală poate folosi comod şi corect instrumentele program de modelare a
curbelor şi suprafeţelor.
Este însă important ca utilizatorul să cunoască în amănunt posibilităţile şi limitările
programelor de modelare folosite.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C4

Curs Nr.4

Capitolul 2. Instrumente program de modelare geometrică

2.1. Generalităţi
O scurtă comparaţie a trei modelatoare geometrice, prezentată în tabelul 1, este suficientă
pentru a fundamenta discuţia următoare.

Tabel 1
MicroStation MultiSurf
Criteriu\Produs AutoCAD
Curbe Curbe B-Spline Conice, Bezier, Posibilităţi
generale B-Spline, de tranziţie superioare
Performanţe de modelare

Suprafeţe Patrulatere curbe, Poligoane curbe, suprafeţe Posibilităţi

suprafeţe riglate reţea, suprafeţe riglate, superioare
Instrumente
disponibile

suprafeţe pe curbe ghid

Compunere de - Decupare, perforare, lipire Facilităţi
suprafeţe specifice
multiple
Interfaţare AutoLISP-DCL, Resurse de dialog VBA, Fişiere de
resurse de dialog VBA Dynamic Data Exchange date externe
Acurateţe Adecvată Adecvată Adaptabilă
Directă - Prin instrumentele Nativă,
Dimension Driven Design, spaţială
Generare parametrică

limitată la plan
Indirectă prin AutoLISP, C, VBA VBA, MDL Prin limbajul
programare de comenzi
MultiSurf
Acces la baza de date Programabil Programabil Manual
pentru modificări
Relaţionare Dependentă de Dependentă de controlul Nativă,
geometrică controlul utilizatorului utilizatorului controlabilă
ierarhic

În principal instrumentele program de modelare geometrică se pot împărţi în două

categorii mari:
A. Modelatoare geometrice nerelaţionale. Sunt acele modelatoare geometrice care
construiesc o geometrie complexă din bucăţi (părţi) independente unele de altele. Orice
modificare operată asupra uneia din părţile componente nu se reflectă asupra părţilor învecinate a
căror configuraţie şi cuplaje cu partea modificată se află în situaţie de interdependenţă. În acest
caz corectarea configuraţiei şi cuplării trebuie operată manual de către proiectant, lucru care
conduce la un volum mare de operaţii. Dintre modelatoarele geometrice curent cunoscute, de
acest tip, menţionăm AutoCAD al firmei AutoDESK şi MicroStation al firmei Bentley.
B. Modelatoare geometrice relaţionale. Sunt acele modelatoare geometrice care realizează
un sistem de relaţii între părţile componente, astfel încât dacă o parte componentă se modifică,
celelalte, dependente de aceasta, se modifică şi ele automat pentru a îndeplini condiţiile impuse de
sistemul de relaţii. În această categorie intră programul MultiSurf al firmei AeroHydro.
În cele ce urmează vom prezenta foarte succint programele menţionate la categoria A
deoarece ele sunt destul de bine cunoscute, şi mai pe larg programul MultiSurf din categoria B.
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C4

2.2. Modelatoare geometrice nerelaţionale

2.2.1. Generarea curbelor şi a suprafeţelor sub AutoCAD
2.2.1.1. Elemente liniare în AutoCAD.
Elementele liniare, drepte sau curbe, deschise sau închise, în AutoCAD sunt prezentate
succint în continuare împreună cu comenzile lor scrise:
- Linia – LINE;
- Arcul de cerc – ARC;
- Cercul – CIRCLE;
- Elipsa – ELLIPSE;
- Linia compusă bidimensională – POLYLINE. Aceasta poate fi construită dintr-o
combinaţie de segmente drepte şi segmente de arce de cerc. Ea poate fi transformată într-o
curbă Spline, curbă conică, sau colecţie de arce de cerc;
- Linia compusă tridimensională – 3DPOLY, poate fi compusă numai din segmente
liniare şi nu poate fi transformată decât în curbă Spline sau conică spaţială.
- Poligonul regulat – POLYGON;
- Curba Spline de ordinul 3 – SPLINE.
În ceea ce priveşte polilinia, după trasarea ei ca succesiune de segmente drepte, ea poate
fi transformată prin comanda PEDIT sau folosind meniul Modify>Properties (versiunea 14).
Transformarea prin această din urmă comandă poate conduce la crearea (conform figurii 1):
- a unei succesiuni de curbe conice de parametru f=0,5 (parabole), folosind opţiunea
Quadratic din grupul Fit/Smooth;
- a unei curbe Spline naturale, folosind opţiunea Cubic din grupul Fit/Smooth. În acest
caz polilinia iniţială serveşte ca poligon de control pentru curba Spline creată;
- a unei colecţii de arce de cerc tangente, folosind opţiunea Curve Fit din grupul
Fit/Smooth.
Curba Spline poate fi creată şi printr-o comandă de sine stătătoare, folosind meniul
Draw>Spline (versiunea 14). În această situaţie, se poate crea curba Spline cu capete
naturale (curbură nulă) sau cu tangente impuse la capete, aşa cum se observă în fig. 2. Sunt
posibile şi variante cu numai unul dintre capete natural. La această comandă, curba Spline
trece prin punctele furnizate de utilizator.

Fig.1. Fig.2.
O problemă neplăcută care apare la lucrul cu elementele liniare din AutoCAD constă în
faptul că nu este posibilă crearea de lanţuri şi forme complexe constituite din mai multe elemente
liniare cuplabile şi tratabile ca un singur element. Comanda Block nu crează asemenea elemente,
ea doar crează mulţimi (grupuri) de elemente manevrabile simultan pentru operaţiile de copiere,
mutare şi ştergere. Acest fapt afectează şi tehnica de lucru cu suprafeţele din AutoCAD.
Astfel, dacă se pune problema construirii unei cuple care, pe lângă porţiuni curbe să
conţină şi porţiuni drepte cu continuitate, şi care să servească apoi ca frontieră a unei
suprafeţe, trebuie creată o curbă Spline unică al cărei poligon de control să posede laturi în
prelungire pentru porţiunile drepte.
Acest lucru limitează drastic opţiunile geometrice ale utilizatorului.
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C4

2.2.1.2. Elemente de tip suprafaţă în AutoCAD.

AutoCAD permite crearea următoarelor tipuri de suprafeţe:
- Suprafeţe perete. Acestea se obţin prin specificarea unei înălţimi (Thickness) în
raport cu planul de bază al unei entităţi plane;
- Suprafeţe înfăşurătoare 3D predefinite, de uz general: Prisma – BOX3D;
Piramida – PYRAMID; Pana – WEDGE; Cupola – DOME; Sfera – SPHERE; Conul –
CONE; Torul – TORUS; Farfuria – DISH; Suprafaţa riglată patrulateră – MESH.
- Înfăşurătoarea rectangulară – 3DMESH. Aceasta se crează prin descrierea punct cu
punct a unei reţele de patrulatere. Utilitatea este destul de scăzută dat fiind că patrulaterele
descrise constituie faţete plane ale suprafeţei create şi nu mai sunt rafinate în elemente mai mici;
- Înfăşurătoare polifacială – PFACE, utilizabilă la construirea de cutii cu feţe plane,
eventual cu decupări interioare;
- Suprafaţă riglată parametrică – RULESURF. Aceasta crează o suprafaţă prin deplasarea
unei drepte în contact permanent cu două elemente liniare suport oarecare (drepte sau curbe, deschise
sau închise). Caracterul parametric provine din considerarea fiecăreia dintre elementele suport ca fiind
de parametru t variind între 0 şi 1 de la capătul de început către cel de sfârşit, deplasarea dreptei
generatoare făcându-se la valori t egale pe fiecare dintre cele două suporturi;
- Suprafaţa de proiecţie – TABSURF. Prin această comandă se crează o suprafaţă
obţinută prin proiectarea unei curbe drum (path curve) după o direcţie dată de un segment de
dreaptă, proiectarea făcându-se pe o lungime egală cu lungimea segmentului director;
- Suprafaţa de rotaţie – REVSURF. Prin această comandă se crează o suprafaţă de
rotaţie a unei curbe generatoare (path curve) în jurul unei axe definită de un segment de
dreaptă, cu un unghi de mărime definită prin unghiul de început şi cel de sfârşit;
- Suprafaţă curbă patrulateră cu frontierele definite de patru curbe oarecare –
EDGESURF.
Dintre toate suprafeţele menţionate, singura de utilitate certă în proiectarea suprafeţei
corpului navei este suprafaţa curbă patrulateră (EDGESURF) şi într-o anumită măsură
suprafeţele RULESURF şi TABSURF pentru zonele cilindrice ale navei.
Un inconvenient al tehnicilor de lucru cu suprafeţele din AutoCAD este lipsa
posibilităţilor de prelucrare a suprafeţelor (coasere, decupare, extragere de linii caracteristice,
crearea de suprafeţe de tranziţie, etc). Desigur, aplicând tehnici de lucru adecvate, se pot crea
serii de curbe şi suprafeţe care să prezinte aspectul corect al formei navei, dar acestea toate
vor rămâne ca elemente disparate, fără să poată fi reunite într-un model unic, uşor gestionabil.
2.2.2. Generarea curbelor şi suprafeţelor sub MicroStation
2.2.2.1. Generarea curbelor sub MicroStation
Curbele generate de MicroStation sunt preponderent de tip B-Spline
Forma unei curbe B-Spline este determinată de numărul şi de poziţia polilor ei, adică de
vârfurile unui poligon de control al curbei, şi de ordinul curbei.
Setările generale ale curbelor şi suprafeţelor B-Spline stabilesc toleranţa de generare a
curbelor şi afişarea/neafişarea poligonului de control şi a curbei.
În cutia cu scule Curves există scule pentru trasarea de curbe B-Spline propriu-zise, ca şi pentru
trasarea unor cazuri particulare ale acestora. Pe scurt, instrumentele (sculele) disponibile sunt următoarele:
Place B-Spline Curve
Acest instrument se foloseşte la plasarea unei curbe B-Spline prin
metodele: prin puncte (Through Points), prin polii poligonului de control
(Define Poles), sau poate fi curbă de aproximare prin regresie (metoda
celor mai mici pătrate – Least Squares), conform setării de metodă
(Method). De asemenea, se poate folosi metoda Catmull-Rom prin care se realizează o curbă NURBS
(non-uniform rational B-Spline) de ordinul 4 la care sunt adăugaţi poli suplimentari pentru a realiza o
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C4

asemănare cât mai apropiată de configuraţia definită de punctele introduse. În general, curbele
rezultate prin acest mod de calcul sunt mai corect aproximate şi evită unele instabilităţi ale metodei
Through Points.
Curba poate fi deschisă (Open) sau închisă (Closed) conform setării Closure.
Place Composite Curve
Acest instrument este folosit pentru a plasa o curbă compusă, care
poate conţine şiruri de linii, arce, sau curbe Bézier (curbe B-Spline de
ordinul 4 cu 4 poli). Dacă toate componentele sunt segmente liniare
delimitate de mai puţin de 101 vârfuri, este plasat un şir de linii sau o
formă, altfel fiind plasat un lanţ complex sau o formă complexă.
Setările instrumentului sunt următoarele:
- Smooth Corners, care obligă intersecţia dintre arce şi curbele Bézier să fie netedă;
- Planar, care, pentru un fişier 3D, obligă curba compusă să rămână într-un plan;
- Mode, care stabileşte tipul componentei de curbă care se plasează.
Opţiunile de tip posibile sunt:
- Arcs By Edge - trasare de arce de cerc prin indicarea unui punct pe arc şi a
sfârşitului arcului;
- Arcs By Center - trasarea de arce prin indicarea centrului arcului şi a unghiului
cuprins (dacă Arc Angle nu este activat);
- Bézier Curves - trasarea de curbe Bézier pentru care sunt necesare: un punct de
început de arc, un punct care defineşte împreună cu primul direcţia tangentei (dacă
Smooth Corners nu este activat), punctul de capăt al arcului şi un punct care împreună
cu capătul arcului determină direcţia tangentei la capăt.
- Line Segments - trasarea de segmente liniare pentru care este necesar un punct dată
pentru a indica sfârşitul segmentului;
- Arc Radius, care impune şi defineşte raza arcului circular ;
- Arc Angle, care impune şi defineşte unghiul cuprins de arcul circular ;
- Close Element, pentru închiderea curbei compuse.
Construct Interpolation by Arcs
Acest instrument este folosit pentru a genera un lanţ
complex de arce de cerc care trec printr-un set dat de puncte
(asemănător opţiunii Curve Fit din grupul Fit/Smooth din comanda PEDIT din AutoCAD). Setul
de puncte poate fi dat subformă de puncte-dată sau sub forma unui element şir de linii sau formă.
Arcele sunt conectate “neted”, adică având continuitate a tangentelor în punctele de legătură.
Când instrumentul este selectat, cutia de setări are forma din figură şi conţine butonul
Define By, cu opţiunile: Placement, pentru furnizarea setului de puncte ale curbei sub formă
de puncte-dată, şi Construction, pentru cazul indicării unui şir de linii sau a unei forme.
Place Conic
Acest instrument este folosit pentru a genera o curbă de secţiune
conică, ceea ce este o curbă B-Spline uniformă pătratică, cu trei poli.
Setările sculei sunt:
- Butonul Type, care stabileşte tipul curbei, cu opţiunile: Hyperbola
(hiperbolă), Parabola (parabolă) şi Ellipse (elipsă parţială);
- Butonul Define By, care are opţiunile:
- Points, pentru definirea curbei prin punctele de la capete şi un altreilea punct prin
care trece curba şi care este situat pe tangenta paralelă cu coarda formată de primele două.
- Tangents, pentru definirea tangentelor la capete car trec prin primele două puncte şi
sunt concurente în al treilea.
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C4

- Valuatorul Rho, pentru ajustarea domeniului parametric al curbei, între valorile:

0.5 < ρ < 1.0 pentru hiperbolă; 0.0 < ρ < 0.5 pentru elipsă;
ρ = 0.5 pentru parabolă (la această opţiune, aceste controale nu sunt afişate).
Place Spiral
Acest instrument este folosit pentru a genera o curbă B-Spline
care materializează o spirală.
Cutia de setări conţine controale determină tipul spiralei:
- Clothoid, pentru crearea unei curbe de tranziţie netedă între arce
cu diferite raze de curbură, astfel încât să nu existe salturi bruşte
ale curburii. În acest caz, controalele afişate sunt:
- Initial Degree, stabileşte gradul de curbură la începutul curbei;
- Final Degree, stabileşte gradul de curbură la sfârşitul curbei;
- Length, stabileşte lungimea curbei.
- Tolerance stabileşte toleranţa de calcul a curbei;
- Archimedes, pentru generarea unei spirale arhimedice, cu raza variind liniar cu unghiul.
În acest caz, controalele afişate sunt:
- Initial Radius, stabileşte raza la începutul spiralei;
- Final Radius, stabileşte raza la sfârşitul spiralei;
- Angle, stabileşte unghiul înfăşurat de spirală.
- Logarithmic, pentru generarea unei spirale logaritmice, cu raza variind exponenţial cu
unghiul. Controalele afişate sunt aceleaşi ca şi la spirala arhimedică, plus controalele
pentru toleranţă.
Place Helix
Acest instrument se foloseşte pentru a plasa o curbă B-Spline care
materializează o elice, într-un fişier desen 3D. Controalele conţinute
de cutia de setări a sculei sunt următoarele:
- Butonul Thread, stabileşte sensul de înfăşurare al elicei: - Right -
spre dreapta şi Left-spre stânga;
- Butonul Axis, pentru stabilirea direcţiei axei elicei.
- Butonul Orthogonal, pentru cazul elicei ortogonale;
- Câmp de date pentru Top Radius - raza bazei superioare, Base Radius - raza bazei
inferioare, Height - înălţime şi Pitch - pasul elicei.
Convert Element to B-Spline
Acest instrument este folosit pentru a converti un element
(linie, şir de linii, arc, elipsă, lanţ complex, formă complexă,
suprafaţă de proiecţie sau de revoluţie, sau con) într-o curbă
B-Spline cu aceeaşi formă.
Offset Element
Acest instrument este folosit pentru a crea o curbă decalată cu un
deplasament constant faţă de toate punctele unui element (linie, şir
de linii, multilinie, curbă, arc, elipsă, formă, lanţ complex, sau formă
complexă).
Blend Curves
Acest instrument se foloseşte pentru a genera o curbă B-
Spline ca porţiune de legătură între două elemente (linii,
şiruri de linii, arce, elipse, lanţuri complexe, forme
complexe, sau curbe B-Spline), rezultatul fiind un element
complex compus din porţiunile reţinute din elementele originale şi porţiunea de legătură.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C5

Curs Nr.5

Curve Calculator
Acest instrument este folosit pentru a crea şi amplasa orice curbă plană, conceptibilă pe
baza unei formule matematice.
Curbele pot fi extrase din, sau pot fi create şi salvate în, fişiere speciale denumite biblioteci
de curbe cu extensia de tip “.rsc”.
Dimensionalitatea unei curbe este în general 3D. Dacă nici o formulă pentru coordonata z
nu este definită, toate coordonatele z sunt presupuse implicit egale cu zero, curba devenind
plană.
Funcţiile recunoscute de calculatorul de curbe sunt următoarele:
Tabelul 1.
Funcţie Rezultat Funcţie Rezultat
sin (valoare) sinusul valorii tanh (valoare) tangenta hiperbolică a valorii
cos (valoare) cosinusul valorii asinh (valoare) inversul sinusului hiperbolic
al valorii
tan (valoare) tangenta valorii exp (valoare) evaloare
asin (valoare) arcul sinusului valorii ldexp (bază, putere) 2*bazăputere
acos (valoare) arcul cosinusului valorii log (valoare) logaritmul natural al valorii
atan (valoare) arcul tangentei valorii log10 (valoare) logaritmul zecimal al valorii
atan2 (y, x) arcul tangentei din y/x pow (x, y) xy
sinh (valoare) sinusul hiperbolic al valorii sqrt (valoare) rădăcina pătrată a valorii
cosh (valoare) cosinusul hiperbolic al
valorii
Calculatorul de curbe recunoaşte şi operatorii standard ai limbajului C.
Generarea curbelor cu calculatorul de curbe se poate face pe două căi:
- Generare prin definire completă prin ecuaţii. Pentru această modalitate de definire se
consideră definirea parametrică a curbei prin exprimarea funcţiilor de coordonate x(t), y(t) şi
z(t). Parametrul t se consideră a avea o variaţie implicită între 0 şi 1. Calculatorul de curbe
recunoaşte operatorii standard ai limbajului C şi o serie de funcţii matematice.
- Generare parţial prin ecuaţii şi parţial prin dependenţă de caracteristicile unei curbe de
bază. Pentru a înţelege acest mod de definire trebuie să recapitulăm unele din noţiunile de
bază ale teoriei curbelor tridimensionale.
Fie curba (C) din figura 3 pe care se află punctul curent M al cărui vector de poziţie este R
de componente (rx,ry,rz).

Fig.3. Fig.4.
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C5

Triedrul lui Frenet în punctul M al curbei are axele date de vectorii T – tangenta la
curbă, N – normala principală la curbă şi B – binormala curbei. Componentele acestor
vectori au proiecţiile tx,ty,tz pentru T, mx,my,mz pentru N şi bx,bz,bz pentru B. Cu aceşti
vectori se definesc planele din figura 4, notate cu:
[N] planul normal la curbă construit perpendicular pe tangenta la curbă în punctul M, cu ecuaţia:
(x − xM ) ⋅ x′(t ) M + ( y − yM ) ⋅ y(t ) M + ( z − z M ) ⋅ z (t ) M = 0
[O] planul osculator, care conţine tangenta şi normala la curbă, de ecuaţie:
( x − xM ) ( y − y M ) ( z − z M )
x& M y& M z& M = 0
&x& M &y& M &z& M
Observaţie: notaţiile x ′(t ) şi x& sunt echivalente.
[R] planul rectificant, perpendicular pe planele normal şi osculator, conţine de tangenta şi
binormala.
Sunt de remarcat câteva proprietăţi care caracterizează aceste plane. Astfel, proiecţiile
curbei (C) pe cele trei plane sunt:
- (Cr) – proiecţia pe planul rectificant – are o inflexiune în punctul M, unde tangenta la
curba proiectată coincide cu tangenta la curba spaţială;
- (Co) – proiecţia pe planul osculator – are punctul M ca punct ordinar, cu tangenta
coincizând tot cu tangenta la curba spaţială;
- (Cn) – proiecţia pe planul normal – are punctul M ca punct de întoarcere, tangenta în
acest punct coincizând cu normala principală.
Tot în punctul M se mai definesc:
Curbura curbei K=1/R, unde R este raza de curbură care se defineşte cu formula:
R=
( )
x& 2 + y& 2 + z& 2
, unde l,m,n sunt parametrii directori ai normalei.
l 2 + m2 + n2
Torsiunea curbei T, definită cu formula:
x& M y& M z& M
l 2 + m2 + n2
τ= , unde ∆ = &x& M &y& M &z& M
∆
&x&& M &y&& M &z&& M
Tabelul 2. Derivarea unei curbe dintr-o
Mărime Semnificaţie curbă de bază existentă se face
pe baza unor formule care
_rx coordonata x a poziţiei pe curba de bază
prelucrează şi actualizează
_ry coordonata y a poziţiei pe curba de bază
valorile coordonatelor curbei de
_rz coordonata z a poziţiei pe curba de bază bază pe baza valorii parametrului
_tx coordonata x a tangentei pe curba de bază t al curbei. Aceste formule se
_ty coordonata y a tangentei pe curba de bază bazează pe mărimi de calcul
_tz coordonata z a tangentei pe curba de bază derivate din triedrul lui Frenet.
_mx coordonata x a normalei pe curba de bază Toate aceste mărimi au notaţii
_my coordonata y a normalei pe curba de bază specifice care încep cu caracterul
_mz coordonata z a normalei pe curba de bază de subliniere. Ele sunt date în
_bx coordonata x a binormalei pe curba de bază tabelul din dreapta unde sunt
_by coordonata y a binormalei pe curba de bază indicatele notaţiile prestabilite pe
_bz coordonata z a binormalei pe curba de bază care calculatorul de curbe din
_kappa curbura curbei de bază MicroStation le recunoşte pentru
_tau torsiunea curbei de bază a desemna componentele rx, ry,
rz ale punctului curent al curbei
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C5

de bază, componntele tx, ty, tz ale versorului tangentei, componentele mx, my, mz ale
versorului normalei la curba de bază, componentele bx, bz, bz ale versorului binormalei la
curba de bază, şi pentru valorile K şi τ ale curburii şi torsiunii curbei de bază.
De asemenea, în ecuaţii pot fi incluse constantele pi (pentru π) şi e pentru numărul
natural e.
2.2.2.2. Generarea suprafeţelor sub MicroStation
Vom trece mai repede peste acele instrumente destinate generării suprafeţelor regulate de uz
comun (pe unele dintre ele chiar le vom omite), insistând mai mult asupra celor cu destinaţie
specială. Instrumentele de lucru necesare sunt conţinute în cutia cu scule 3D Free-form Surfaces.
Construct Surface or Solid of Projection
Acest instrument este folosit pentru a construi suprafeţe sau volume de proiecţie ale unui
profil de bază.
Construct Surface or Solid of Revolution
Acest instrument este folosit pentru a construi o suprafaţă sau un volum de revoluţie prin
rotirea unui profil (linie, şir de linii, arc, elipsă, formă, lanţ complex, formă complexă, sau
curbă B-Spline) în jurul unei axe.

Fig.5. Fig.6.
Place Free-form Surface
Acest instrument (fig.5.) este folosit pentru a plasa sau pentru a construi o suprafaţă B-
Spline de formă liberă (NURBS). Când scula este selectată, în funcţie de opţiunea selectată
din butonul Method, ea poate avea cel mult controalele:
- Butonul Method, cu opţiunile de generare a curbei:
- Define Poles - pentru definirea reţelei de control prin puncte dată sau prin noduri de
elemente (fig.6.). Numărul de poli în direcţiile U şi V trebuie să fie mai mare sau egal cu
ordinul curbei de pe acea direcţie;
- Through Points - pentru a defini o suprafaţă care să treacă prin punctele definite prin
puncte dată sau noduri ale unor elemente. Fiecare punct dată defineşte un pol, numărul polilor
trebuind să fie mai mare sau egal cu ordinul;
- Least Squares - pentru a defini o suprafaţă prin metoda de aproximare prin
minimizarea sumei pătratelor distanţelor de la punctele dată (sau a nodurilor de elemente)
pâna la suprafaţă. Reţeaua de control are numărul de poli impus de câmpurile de editare Poles
din cutia de setări;
- Catmull Rom - pentru definirea unei suprafeţe NURBS de ordinul patru interpolată
astfel încât să aproximeze cât mai apropiat forma generală definită prin punctele dată
introduse sau prin nodurile (vârfurile) şirurilor de linii selectate.
- Butonul Define By, pentru stabilirea modului de plasare a curbei, cu opţiunile:
- Placement - crearea curbei prin introducerea de puncte dată;
- Construction - crearea curbei B-Spline deschisă, pe baza vârfurilor unui şir de linii,
sau închisă, pe baza vârfurilor unei forme;
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C5

- Butonul Closure pentru direcţiile U şi V, cu opţiunile Open sau Closed, pentru a

stabili dacă curbele sunt deschise sau închise pe acele direcţii;
- Butonul Order pentru direcţiile U şi V, pentru stabilirea ordinelor ecuaţiilor pe acele
direcţii;
- Butonul Poles pentru direcţiile U şi V, pentru stabilirea numerelor de poli pe acele
direcţii.
Ţinând seama de cele de mai sus şi de natura curbelor, componenţa cutiei de setări a
sculei, pentru diverse opţiuni Method, este cea din tabelul următor:
Tabel 3.
Method Define By Closure U/V Order U/V Poles U/V
Define Poles da da da nu
Through Points da da da nu
Least Squares da da da da
Catmull Rom da da nu nu

Construct Surface by Section or Network

Acest instrument este folosit pentru a construi o
suprafaţă care rezultă ca o tranziţie între elemente de
secţiune sau între elemente ale unei reţele. Când
Fig. 7. instrumentul este selectat, cutia de setări poate conţine
controalele:
- Butonul Define By, stabileşte modul de construcţie al suprafeţei, şi conţine opţiunile:

Fig. 8. Fig. 9.

- Section pentru selectarea de secţiuni ale suprafeţei (linii, şiruri de linii, elipse, arce,
lanţuri complexe, forme complexe, sau curbe B-Spline, fig.5.8.). Ordinul în direcţia U este
4, iar cel în direcţia V este determinat prin numărul de secţiuni;
- Network pentru selectarea unei reţele de curbe ale suprafeţei cu care se construieşte o
suprafaţă prin interpolare, fig.5.9. Fiecare curbă a reţelei pe o direcţie (U sau V) trebuie să
intersecteze toate curbele reţelei de pe direcţia cealaltă;
- Butonul şi câmpul de editare Tolerance, care apar numai pentru Define By=Section,
şi care impune şi ajustează toleranţa de aproximare a fiecărei curbe de secţiune printr-o curbă
B-Spline netedă.

Construct Surface by Edges

Acest instrument este folosit pentru a construi o suprafaţă B-Spline care este definită pe
baza unor elemente marginale (linii, şiruri de linii, forme, arce, curbe, curbe B-Spline, lanţuri
complexe şi forme complexe). Când scula este selectată, cutia ei de setări este vidă.
Această instrument are următoarele particularităţi:
Dacă pentru generarea suprafeţei se folosesc două laturi, se obţine o suprafaţă riglată care este
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C5

generată aşezând liniile drepte prin parcurgerea laturilor fie în acelaşi sens fie în sensuri opuse.
Dacă se folosesc patru laturi, este generată o suprafaţă bicubică Coons. Cele patru laturi
trebuie să fie conectate;
Dacă se folosesc trei, cinci sau şase laturi, sunt generate trei, cinci sau, respectiv şase
suprafeţe conectate pe marginile intermediare.

Fig.10. Fig.11.

Construct Tubular Surface

Acest instrument este folosit (fig.10) este folosită pentru construirea unui solid sau a
unei suprafeţe tubulare dezvoltată de-a lungul unui element traseu. Când instrumentul este
selectat, cutia de setări conţine controalele:
- Butonul Type, cu opţiunile Surface şi Solid;
- Butonul Define By cu opţiunile:
- Circular, pentru construirea unui obiect tubular cu secţiunea circulară;
Controalele Inside Radius şi Outside Radius sunt afişate numai pentru această opţiune;
- Section, pentru construirea unei suprafeţe prin proiectarea unui element de-a lungul
traseului. Orientarea secţiunii este schimbată continuu pentru a urmări traseul. Secţiunea şi traseul
pot fi: linii, şiruri de linii, elipse, arce, lanţuri complexe, forme complexe, sau curbe B-Spline;
- Câmpurile de editare Inside Radius şi Outside Radius
care, pentru Define By=Circular, impun şi ajustează raza
interioară şi cea exterioară a tubului circular.
În fig. 11 este prezentat un tub (Solid) construit cu
Fig.12. opţiunea Define By=Circular, de-a lungul unui traseu plasat cu
Place SmartLine, constituit din segmente şi un arc de cerc.
Construct Skin Surface
Acest instrument (fig.12) se foloseşte pentru a construi o
suprafaţă B-Spline prin tranziţia dintre două elemente (secţiuni)
de-a lungul unui alt element traseu. Secţiunile şi traseul pot fi
linii, şiruri de linii, arce, elipse, lanţuri complexe, forme
complexe, sau curbe B-Spline.
Când instrumentul este selectat, cutia de setări conţine
controalele:
- Butonul Type, cu opţiunile Surface şi Solid;
Fig.13. - Caseta de opţiune Orthogonal care, dacă este bifată, produce
rotirea fiecărei secţiuni până la perpendicularitatea pe traseu.
Construct Offset Surface
Acest instrument (fig.14) este folosit pentru a construi o
suprafaţă B-Spline pe baza unei suprafeţe date căreia i se aplică
Fig.14. un deplasament în sensul normalelor la suprafaţă. Când
instrumentul este selectat, cutia de setări conţine printre alte
controale câmpul de editare Distance, care impune şi ajustează distanţa de deplasament în
direcţia normalelor.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C6

Curs Nr.6

2.2.2.3. Modificarea suprafeţelor în MicroStation

Comparativ vorbind, superioritatea MicroStation-ului în raport cu AutoCAD-ul se explică
nu numai prin paleta mai largă de instrumente de modelare a curbelor şi suprafeţelor ci şi prin
existenţa, în plus, a unor instrumente de prelucrare, modificare şi combinare a entităţilor
obţinute. Aceste instrumente sunt conţinute în Cutia cu scule Modify 3D Surfaces.
Această cutie conţine următoarele scule, folosite pentru a modifica suprafeţe existente şi a
crea altele noi pe baza lor.
Trim Surfaces
Acest instrument (fig.15) este folosit pentru a realiza decuparea
a două elemente (suprafeţe de proiecţie sau de revoluţie, conuri sau
suprafeţe B-Spline) la nivelul intersecţiei lor, sau pentru a construi
Fig.15. o curbă B-Spline de-a lungul intersecţiei. Când instrumentul este
selectat, cutia de setări conţine controalele:

Fig. 16.
- Butonul Truncate, care stabileşte cum sunt decupate suprafeţele, cu opţiunile:
- Both, pentru decuparea ambelelor suprafeţe după intersecţia lor;
- Single, pentru eliminarea părţii din prima suprafaţă identificată până la intersecţia cu
cealaltă;
- None, pentru a nu decupa nici o suprafaţă, ci numai pentru a construi curba de
intersecţie;
- Câmpul de editare Tolerance, pentru a impune şi ajusta o toleranţă prioritară faţă de
toleranţa de sistem.
În fig. 16 sunt prezentate, de la stânga la dreapta, rezultatele operaţiilor de decupare
dintre doi cilindri, cu setările Truncate=Both, Single şi None.

Punch Surface Region

Acest instrument (fig.17) se foloseşte pentru a realiza o perforaţie într-o suprafaţă cu o
curbă profil, sau pentru a proiecta o curbă B-Spline pe o suprafaţă.
Când instrumentul este selectat, cutia de setări are controalele:
- Butonul Direction, pentru stabilirea direcţiei de perforare în sensul normalei la planul
curbei profil. Acest buton este activ numai când butonul Project
By este stabilit pe Perpendicular, şi are opţiunile:
- Forward - în sensul normalei la planul curbei profil; -
Backward - în sens invers normalei;
- Both - în ambele sensuri;
- Butonul Project By, pentru stabilirea modului de proiectare
Fig.17. pe suprafaţă, cu opţiunile:
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C6

- Minimum Distance - se calculează punctele de pe

suprafaţă situate la distanţă minimă de punctele curbei.
Punctele calculate formează curba de pe suprafaţă;
- Perpendicular - proiectarea are loc după
perpendiculara la planul curbei profil. Dacă curba este
neplană, acest plan este aproximat;
- Points - direcţia de perforare sau de proiectare este
indicată prin două puncte dată, unul pentru a identifica
curba şi cel de al doilea pentru a determina direcţia;
Fig. 18. - Caseta de opţiune Project Curve Only, prin a cărei
bifare se impune numai proiectarea unei curbe B-Spline pe
suprafaţă;
- Câmpul de editare Tolerance, care impune şi ajustează
toleranţa de aproximare poligonală pe baza căreia se determină
numărul de puncte de pe curba profil care servesc la realizarea
proiecţiei.
Fig.19. În fig. 18 este prezentat rezultatul perforării unei suprafeţe
riglate prin proiectarea perpendiculară a unui cerc.

Modify B-Spline Surface

Acest instrument este folosit pentru a modifica forma unei
suprafeţe B-Spline de formă liberă, prin tragerea şi răsucirea
unei secţiuni a suprafeţei. El prezintă analogii cu instrumentul
Modify B-Spline Curve care nu a fost prezentat pentru
economie.
Când instrumentul este selectat, cutia de setări conţine numai
Fig. 20. butonul Modify Lock, care controlează impunerea manierei în
care suprafaţa identificată este modificată când mânerul ei este mutat, cu opţiunile: None
(prestabilit) adică nici o manieră impusă, Tangent adică impunerea modificării prin mutare
după direcţia tangentei şi Normal pentru impunerea modificării prin mutare după normală.
Se poate acţiona asupra elementelor de control grafic afişate, prin plasarea pe ele a unui
punct, cu următoarele efecte, evidenţiate în tabelul 4.
Tabel 4.
Element Efect Limitare
grafic
Curbă Restrânge/lărgeşte domeniul O curbă nu poate fi mutată dintr-o parte în
groasă de acţiune al modificării cealaltă a mânerului
Mâner Mută suprafaţa Planul tangent după mutare rămâne paralel cu
poziţia lui anterioară. Dacă Modify Lock =
Normal, mutarea are loc numai după
normală, iar dacă este Tangent, mutarea are
loc numai după tangentă
Tangentă Roteşte planul tangent în În timpul rotirii tangentei, mânerul rămâne pe
jurul mânerului loc
Cerc Roteşte planul semitangentei Semitangentele au aspect de linie continuă
în jurul mânerului (introduce numai când sunt coliniare, altfel apar ca linii
o discontinuitate de tangenţă) continue
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C6

În fig. 20 este prezentat un exemplu de modificare a copiei

(dublurii) unei suprafeţe B-Spline riglate prin tragerea mânerului
într-o altă poziţie.

Stitch Surface
Acest instrument nu are setări şi este folosit pentru a “coase” la
un loc două suprafeţe deschise (de proiecţie, de revoluţie sau B-
Fig.21. Spline).
Operarea decurge prin metoda acţiune-obiect, astfel:
În fig. 21, au fost cusute la un loc cele două suprafeţe prezentate în exemplul din fig. 20.

Split Surface
Acest instrument nu are setări şi este folosit pentru a despica o suprafaţă (con, suprafaţă
de proiecţie sau de revoluţie, sau suprafaţă B-Spline) de-a lungul unei linii caracteristice.

Analyze Curvature
Acest instrument nu are setări şi este folosit pentru a
vizualiza curbura unei curbe sau curbura Gaussiană a unei
suprafeţe.
După operare, aşa cum se vede în fig. 22, elementul este redat
prin colorare cu nuanţe de la roşu la purpuriu, în funcţie de
valoarea curburii.
Fig. 22.
Change Surface Normal
Acest instrument este folosit pentru a schimba direcţia
normală a unei suprafeţe sau pentru a o extrage. Instrumentul
este util pentru compatibilizarea suprafeţelor cu operaţia de
prelucrare care urmează să se aplice atunci când rezultatul
Fig. 23. operaţiei depinde de sensul normalei.
Când instrumentul este selectat, cutia de setări conţine numai
butonul Method, cu opţiunile de schimbare a direcţiei normale (Change Normal) sau de
extragere a ei (Extract Normal).
Extend Surface
Acest instrument este folosit pentru a extinde o suprafaţă
(con, suprafaţă de proiecţie sau de revoluţie, sau suprafaţă B-
Spline) de- lungul uneia dintre muchiile sale. Când
instrumentul este selectat, cutia de setări conţine controalele:
- Butonul Continuity, care stabileşte tipul de continuitate al
Fig.24.
extinderii, cu opţiunile:
- Position, care produce o muchie ascuţită şi o extindere plană;
- Tangent, care produce o extindere cu continuitate a tangentelor la îmbinarea cu
extinderea;
- Curvature, care produce o extindere cu curbură continuă la îmbinarea cu extinderea;
Dacă Continuity=Tangent sau Curvature, mai apar controalele:
- Câmpul de editare Extension Scale, care stabileşte lungimea extinderii. Dacă aceasta este
stabilită la 1, extinderea ar trebui să fie infinită şi, în acest caz este afişat un mesaj de eroare,
iar dacă este 0.5, este oglindit primul rând de poli din apropierea muchiei.

2.2.2.4. Combinarea suprafeţelor în MicroStation

Instrumentele pentru combinare a suprafeţelor, cu excepţia instrumentului Stitch
Surface prezentat mai sus se găsesc în cutia cu scule Fillet Surfaces.
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C6

Această cutie cu instrumente este folosită pentru a crea forme de legătură între
suprafeţe. Instrumentele conţinute sunt descrise în continuare.

Construct Fillet Between Surfaces

Acest instrument este folosit pentru a construi racordări
tridimensionale, sub formă de suprafeţe B-Spline, de-a
lungul curbei de intersecţie a două suprafeţe (conuri,
suprafeţe de proiecţie sau de revoluţie, sau suprafeţe B-
Spline) folosind o suprafaţă de racordare cu rază constantă
Fig.25. sau variabilă. Racordarea este creată în zona către care sunt
orientate normalele ambelor suprafeţe. Când instrumentul
este selectat, cutia de setări conţine controalele:
- Butonul Define By, care stabileşte tipul de racordare,
cu opţiunile: Constant Radius pentru racordare cu rază
constantă şi Variable Radius, pentru racordare cu rază
variabilă;
- Butonul Truncate, care stabileşte care dintre suprafeţe
este trunchiată de la locul de tangenţă cu suprafaţa de
racordare, cu opţiunile: Both pentru trunchierea ambelor
suprafeţe, Single pentru trunchierea primei suprafeţe
Fig.26. indicată, None pentru nici una;
- Câmpul de editare Tolerance, care impune şi ajustează o toleranţă prioritară faţă de
cea de sistem;
- Câmpul de editare Radius, dacă Define By=Constant Radius, sau câmpul de editare
Initial Radius şi Final Radius, dacă Define By=Variable Radius, pentru a defini raza constantă
a racordării, respectiv cele două raze (iniţială şi finală) ale unei racordări cu rază variabilă.
Construct Chamfer Between Surfaces
Acest instrument este folosit pentru a construi
teşituri tridimensionale de lungime dată, de-a lungul
curbei de intersecţie a două suprafeţe (conuri,
suprafeţe de proiecţie sau de revoluţie, sau suprafeţe
Fig.27. B-Spline). Teşitura este creată în zona către care sunt
orientate normalele ambelor suprafeţe.
Când instrumentul este selectat, cutia de setări are conţine controalele:
- Butonul Truncate, care stabileşte care dintre suprafeţe este trunchiată de la locul de
intersecţie cu suprafaţa de teşire, cu opţiunile: Both - trunchierea ambelor suprafeţe, Single -
trunchierea primei suprafeţe indicată, None - nici una;
- Câmpul de editare Chamfer Length, pentru ajustarea distanţei de teşire;
- Câmpul de editare Tolerance, care impun şi ajustează o toleranţă prioritară faţă de cea de
sistem.

Blend Surfaces
Acest instrument este folosit pentru a contopi două elemente
(suprafeţe de proiecţie sau de revoluţie, conuri sau suprafeţe
B-Spline) într-unul singur. Rezultatul constă dintr-o suprafaţă
B-Spline compusă din elementele originale decupate şi o
Fig.28. porţiune de tranziţie între ele, conectată la porţiunile menţinute
din elementele originale, cu un ordin specificat de continuitate. Direcţia primelor şi ultimelor
tangente ale porţiunii de tranziţie este direcţia tangentelor la elementele originale la locul de
îmbinare cu tranziţia. Mărimea relativă a acestor tangente poate fi ajustată pentru a obţine forma de
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C6

legătură dorită. Când instrumentul este selectat, cutia de setări conţine controalele:
- Butonul Continuity care, ca şi la scula Extend Surface, stabileşte tipul de continuitate al
suprafeţelor la locurile de îmbinare. Opţiunile sunt: Position - pentru legătură cu muchie ascuţită,
Tangent şi Curvature - pentru îmbinare cu continuitate a tangentelor sau, respectiv a curburilor;
- Câmpul de editare Factor 1 care permit ajustarea factorului de mărime al tangentelor pe
linia de legătură cu primul element, şi Factor 2 pentru ajustarea respectivă pentru linia de legătură
cu al doilea element.
În figurile 29 şi 30 se
prezintă etapele şi rezultatul
unei operaţii de contopire a
doi cilindri, continuitatea
tangenţei cuplării fiind
asigurată numai pentru unul
dintre ele. Au fost folosite
Fig.29. Fig.30. valorile Factor 1 = 0 şi
Factor 2 = 50%, cu opţiunea Continuity=Tangent.

Blend Surface Between Rail Curves

Acest instrument este folosit pentru a construi o
suprafaţă B-Spline de legătură între două elemente
(suprafeţe de proiecţie sau de revoluţie, conuri sau
Fig.31.
suprafeţe B-Spline) de-a lungul unor curbe ghid. Curbele
ghid sunt elemente de sine stătătoare (linie, arc, şir de
linii, elipsă, formă complexă, lanţ complex, sau curbă
B-Spline) dispuse pe suprafeţele între care se face
legătura. Astfel de curbe pot fi create şi prin utilizarea
sculelor Extract Surface Rule Line sau Extract Trim
Boundary din bara cu scule Extract Wireframes sau cu
scula Punch Surface Region, din bara cu scule Modify
3D Surfaces, cu opţiunea Project Curve Only bifată.
Când instrumentul este selectat, cutia de setări are
Fig.32. forma din fig. 31 şi conţine controalele:
- Butonul Blend Type, care stabileşte tipul
suprafeţei de legătură, cu opţiunile Round, pentru a crea o legătură prin racordare continuă
circulară, şi Chamfer, pentru a crea o legătură prin teşire.
- Câmpul de editare Tolerance, pentru a impune şi ajusta o toleranţă prioritară faţă de
cea de sistem.
Observaţie: Dacă o curbă ghid este închisă, trebuie folosită scula Change Element
Direction din bara cu scule Curves, pentru a o reorienta astfel încât să aibă acelaşi sens cu
cealaltă curbă ghid.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C7

Curs Nr.7

2.3. Modelatoare geometrice relaţionale - Multisurf

2.3.1. Definirea modelării geometrice relaţionale
Modelarea geometrică relaţională este un concept recent, dezvoltat pentru a uşura
construirea de modele geometrice complexe.
Proiectanţii de forme cunosc bine faptul că modelatoarele geometrice nerelaţionale ca
AutoCAD sau MicroStatin, au dezavantajul major de a nu intercorela componentele de formă ale
modelului. Altfel spus, orice modificare a unei forme componente este strict locală, izolată de restul
modelului. Pentru a reface relaţiile dintre formele componente, proiectantul trebuie să acţioneze asupra
formelor învecinate cu componenta modificată, aceasta conducând la un mare volum de muncă.
Programul MultiSurf al firmei AeroHydro este construit pe principiile geometriei
relaţionale (Relational Geometry - RG).
Un model construit cu ajutorul unui modelator geometric relaţional nu se “sfărâmă” în
bucăţi separate atunci când asupra uneia dintre componentele sale este modificată. Esenţa
modelatorului o constituie structura bazei sale de date. Ea stochează atât geometria obiectului
geometric relaţionat (RG) cât şi relaţiile definite între ele, generând un lanţ de dependenţe.
Prin aceasta, orice schimbare a unui obiect se propagă la toate obiectele direct dependente de
el, aceste obiecte comunicând schimbarea următoarelor obiecte dependente, etc., până când
întregul model este reactualizat.
Fiecare obiect RG are un nume unic care îi conferă identitatea prin care obiectul este
referit, aceasta fiind cheia prin care se stabilesc relaţii durabile.
De exemplu, un obiect Line nu stochează numai coordonatele punctelor sale de capăt, aşa
cum fac modelatoarele geometrice obişnuite. El stochează numele de referire ale punctelor de
capăt. Prin aceasta, atunci când coordonatele unuia dintre aceste puncte se modifică, definiţia
obiectului Line rămâne neschimbată. Obiectul Line este înştiinţat asupra schimbării, el
interoghează obiectele Point extrăgând coordonatele lor actuale, şi se modifică în consecinţă.
În afară de nume, fiecare obiect are un set de proprietăţi: parametri dimensionali (t
pentru elemente liniare, u şi v pentru suprafeţe), culoare, strat de apartenenţă, vizibilitate,
proprietăţi care pot fi de asemenea modificate pentru a influenţa forma, structura de relaţii şi
comportamentul modelului.
Nucleul conceptului RG este graful direcţionat sau “digraph”. În acest graf nodurile
sunt obiecte geometrice iar ramurile lui reprezintă dependenţele dintre elementele geometrice.
Frunzele grafului sunt entităţi geometrice absolute (puncte) care se definesc prin ele însele,
fără referinţe către altele.

Fig.33. Fig.34. Fig.35.

Pentru înţelegerea acestui concept, să analizăm următorul exemplu simplu. Modelul
din figura 33 conţine obiectele menţionate în tabelul 5. Relaţiile dintre obiectele modelului
sunt reflectate de digraful din figura 34. Acest digraf nu are nici o modificare atunci când
coordonatele punctului relativ RP2 se schimbă la valorile (∆x2=10, ∆y2=0, ∆z2=0) dar
modelul se actualizează la forma din figura 35. Deasemenea, schimbând parametrul t al
mărgelei B, aceasta se va muta corespunzător pe linia L1 între P1 (la t=0) şi RP2 (la t=1).
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C7

Digraful însuşi ca sustem relaţional se poate modifica. De exemplu, definiţia liniei L2

ar putea fi modificată pentru a avea ca suporţi punctele P1 şi P3, şi în acest caz mărgica B nu
ar mai avea nici un obiect dependent.
Tabelul 5
Nume de entitate şi descriere Numele obiectului Date şi suporţi
AbsPoint (punct absolut) P1 (x1=0, y1=0, z1=0)
RelPoint (punct relativ) RP2 P1, (∆x2=0, ∆y2=10, ∆z2=0)
AbsPoint (punct absolut) P3 (x3=10, y3=10, z3=0)
Line (linie) L1 P1,RP2
AbsBead (mărgică absolută) B L1, t=0.5
Line (linie) L2 B,P3
2.3.2. Ierarhia elementelor geometrice
În scopul asigurării atât a unei manevrări uşoare a alementelor geometrice cât şi a celei
mai mari flexibilităţi posibile a formelor, asupra totalităţii entităţilor geometrice ale modelului
trebuie să guverneze un set de relaţii geometrice.
În MultiSurf, acest obiectiv este asigurat de o serie de reguli, după cum urmează:
- fiecăruia dintre elemente îi este atribuit un nume unic;
- fiecare element poate fi văzut ca servind drept suport pentru un altul;
- cu excepţia elementelor de primă generaţie (puncte absolute), restul elementelor bazate
pe cele numite mai înainte ca suporţi, sunt elemente dependente;
- nici unul dintre elementele suport nu poate fi şters atât timp cât încă mai există
elemente dependente de ele. Ştergerea (eliminarea) unei entităţi nu se poate face decât dacă ea
nu mai are subordonate, adică dacă se află la capătul unui lanţ de dependenţe. De exemplu, nu
puteţi şterge o curbă pe baza căreia a fost generată o suprafaţă decât dacă, anterior aţi şters
acea suprafaţă, etc.;
- între diferitele elemente, în funcţie de natura lor (2D, 3D, puncte, curbe, suprafeţe)
există o schemă de dependenţă ierarhică aşa cum este prezentată în figura 36.
Elementele din figura 36 sunt structurate pe 3 nivele, în concordanţă cu
dimensionalitatea lor intrinsecă (parametrică).

Fig.36.
Pe primul nivel se găsesc elementele zero dimensionale, după cum urmează:
- Puncte (Point) pot fi absolute, oglindite, decalate, polare, relative, rotite sau tangente.
Numai punctele absolute sunt de primă generaţie, celelalte fiind dependente de alte entităţi;
- Mărgelele (Bead) sunt puncte situate pe curbe. Prin natura lor ele sunt dependente de
curbe. O mărgică poate aluneca pe curba ei suport;
- Inelele (Ring) sunt puncte situate pe un şarpe (Snake) sau curbă pe suprafaţă,
depinzând de el şi alunecând pe acesta;
- Magneţii (Magnet) sunt puncte situate pe o suprafaţă, dependente de ea şi alunecând pe
aceasta.
Pe al doilea nivel se găsesc elementele mono dimensionale, după cum urmează:
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C7

- Curbele (Curve) sunt definite prin puncte, mărgele sau inele. Deasemenea, o curbă
este definită ca având un parametru t variind de la zero în primul ei punct de capăt şi până la 1
la capătul celălalt. Mărgelele pot aluneca pe o curbă, situându-se pe aceasta în funcţie de
parametrul t;
- Şerpii (Snake) sunt definiţi ca fiind curbe care se aştern pe o suprafaţă. Cu excepţia
acestei particularităţi, restul proprietăţilor şerpilor sunt aceleaşi ca şi ale curbelor. Cât despre
elementul mobil asociat cu şarpele, acesta este inelul, cu acelaşi comportament ca mărgica pe
curbă.
Pe al treilea nivel se află elementele bidimensionale, suprafeţele (Surface). Ele sunt
definite prin curbe şi sunt considerate din punct de vedere topologic ca fiind petice
dreptunghiulare, fiecare dintre muchiile dreptunghiului fiind asociate cu o dimensiune, u şi v,
variind între 0 şi 1. elementul alunecător asociat este magnetul, poziţia lui pe suprafaţă fiind
determinată de o combinaţie de valori ale parametrilor u şi v.
Corespunzător acestei structuri de dependenţe este uşor de văzut că un model bazat pe
aceste elemente are câteva proprietăţi interesante. De exemplu, schimbând punctele suport ale
unei curbe, poziţia carteziană a unei mărgele se va schimba, dar mărgica va păstra cu curba
aceeaşi relaţie descrisă de parametrul t. sau, dacă o suprafaţă se modifică prin modificarea
curbelor sale suport, un şarpe aşezat pe acea suprafaţă îşi va păstra relaţia sa cu suprafaţa deşi
dispunerea sa carteziană se va modifica.
Acest comportament generează o serie de efecte, foarte utile în definirea unui model
geometric a cărui principală calitate trebuie să fie coerenţa, în sensul că o modificare operată
asupra modelului nu trebuie să ajungă să îl sfărâme. Aceasta este foarte important pentru un
model bazat pe compunerea de suprafeţe, aşa cum sunt modelele folosite la corpurile navelor.
2.3.3. Parametrizarea entităţilor
Pentru a exercita control asupra entităţilor trebuie să existe reguli şi trebuie să existe
instrumente în acest scop. În MultiSurf regulile existente pot fi împărţite în 3 clase principale:
relativitate, afiliaţie şi determinism.
Relativitatea este realizată pe următoarele două căi:
- Relativitatea carteziană este reprezentată prin punctele relative care sunt determinate
de deplasamentele ∆x, ∆y, şi ∆z în raport cu un punct de bază. Deasemenea, punctele polare
relative pot fi incluse în aceeaşi categorie, fiind definite de unghiurile de latitudine,
longitudine şi raza faţă de punctul de bază dat;
- Relativitatea intrinsecă este reprezentată de toate elementele alunecătoare (ca
mărgelele, inelele şi magneţii), aşternute pe un element de bază. Mărgelele şi inelele sunt
caracterizate de parametrul valoarea t a parametrului curbei sau şarpelui, iar magneţii sunt
caracterizaţi prin perechea de valori u şi v ale parametrilor suprafeţei suport.
Afiliaţia este reprezentată prin acele elemente forţate să se aştearnă pe un alt element. Toate
elementele alunecătoare ca mărgelele, inelele şi magneţii sunt, în acelaşi timp şi elemente afiliate.
Mai mult decât atât, folosind inele şi magneţii, pot fi create o serie de elemente afiliate cum ar fi, de
exemplu:
- şerpii U-V, sunt acele curbe pe o suprafaţă care trec printr-un magnet şi au un
parametru u sau v constant şi o orientare dată;
- şerpii linie care trec prin doi magneţi ai aceleiaşi suprafeţe;
- şerpii curbi definiţi ca curbe spline trecând prin magneţi sau urmărind un poligon
descris prin magneţi, toţi magneţii fiind dispuşi pe aceeaşi suprafaţă.
Elemente afiliate pure sunt şerpii muchie care sunt definiţi prin simpla lor afiliere la o
suprafaţă şi un tip care reprezintă parametrul u sau v constant şi orientarea. De fapt şerpii
muchie sunt şerpi U-V de parametru constant u/v=0/1.
Determinismul este reprezentat de acele elemente create prin operaţii ca proiecţia,
oglindirea şi intersecţia. Ca elemente de acest tip se pot menţiona:
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C7

- Puncte, curbe şi suprafeţe oglindite;

- Puncte, magneţi, şerpi şi suprafeţe proiectate;
- Mărgele, inele, magneţi şi şerpi de intersecţie.
De multe ori elementele din aceste categorii nu pot fi strict separate, cerinţele de
utilizare ale unui mediu de lucru integrat impunând un anume grad de amestec al acestor
concepte. În orice caz, cunoaşterea şi manipularea adecvată a acestor proprietăţi este esenţială
în administrarea corectă a unui model astfel structurat.
2.3.4. Componabilitatea
Putem folosi denumirea de componabilitate pentru a defini facilitatea de a crea şi folosi
componente într-un model geometric.
Una dintre cerinţele principale la utilizarea modelelor geometrice este obţinerea
productivităţii.
Indiferent de cât de bogat şi flexibil ar fi modelatorul geometric, toate acestea au o
utilitate limitată dacă nu există posibilitatea de a prelua părţi prefabricate ale modelului şi de a
le combina pentru obţinerea uşoară de noi modele prin combinarea de componente
preexistente.
Programul MultiSurf satisface această cerinţă, prin folosirea de fişiere speciale (numite
fişiere componentă) apte de a fi importate într-n model (numit model gazdă), realizând conexiuni
de la elementele importate din fişierul componentă către elementele din fişierul gazdă.
Există un set de câteva reguli simple de respectat când se crează fişierele componentă şi
gazdă şi la efectuarea importului, reguli pe care le vom prezenta mai târziu.
Ceea ce este important de subliniat este că dacă se folosesc tehnici corecte de creare a
fişierelor componente, trebuie respectată numai natura elementelor care se vor importa. Când
se realizează importul într-un fişier gazdă, subtipul geometriei importate se va modifica
automat în concordanţă cu contextul geometric existent.
Procedura de creare a componentelor în multiSurf este chiar simplă, fiind nevoie de
parcurgerea următorilor paşi:
- se generează modelul din care se va crea componenta;
- obiectele asupra cărora nu este imediat necesar să se opereze în fişierul gazdă şi care
sunt susceptibile să deranjeze utilizatorul se vor ascunde, rămânând vizibile numai obiectele
operabile;
- se selectează toate obiectele modelului;
- elementele urmând a fi preluate din modelul gazdă ca suporţi de corelare la
introducerea componentei, rămân neselectate (prin deselectare). Aceste obiecte sunt cele care
asigură adaptarea componentei de formă la condiţiile particulare ale modelului gazdă;
- modelul componentă este exportat (salvat).
Analizând arborele ierarhic al modelului componentă (fig.37.), trebuie spus că toate
obiectele selectate sunt transmise modelului gazdă aşa cum sunt. Trebuie avut grijă la alegerea
acestor obiecte pentru a se evita exportul entităţilor care ar putea introduce restricţii
neconvenabile, perturbând fişierul model sau chiar producând incompatibilităţi. Din contra,
obiectele neselectate nu îşi moştenesc suporţii proprii, în locul lor preluându-i şi păstrândiu-i pe
cei din modelul gazdă. Când se introduce modelul componentă în modelul gazdă, programul cere
pentru fiecare obiect componentă nesatisfăcut on obiect corespondent gazdă. Condiţia unui
implant corect este identitatea de natură a obiectului cerut. Această identitate se limitează la
categoriile principale (punct la punct, curbă la curbă, şi suprafaţă la suprafaţă) indiferent de
subcategorie. Pe această cale, geometria importată se va adapta la condiţiile particulare ale gazdei.
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C7

Fig.37.
În plus, un model gazdă poate servi ca bază de obţinere a unui nou model componentă,
după aceleaşi principii.
2.3.5. Scurtă prezentare a programului MultiSurf 3.0
2.3.5.1. Fereastra MultiSurf
Fereastra MultiSurf, figura 38, se compune din:
- Bara de titlu;
- Meniul scris;
- Bara cu butoane;
- Una sau mai multe ferestre de vedere;
- Bara de stare (la baza ferestrei);
- Cutia cu butoane de control a vederii (paleta flotantă).

Fig.38.

2.3.5.2. Meniul scris

Conţine meniurile:
- File – conţine comenzile de lucru cu fişierele: New, Open, Close, Save, Save As,
Dumitru Dragomir 6 TCCN – Sem. 2 – C7

Export 3D, Export 2D, Component, lista ultimelor fişiere prelucrate, Exit;
- Edit – conţine comenzile de editare: Undo, Redo, Last, Attributes, Move Point,
Transmute, Accept Supports Set, Cancel Supports Set, Delete Selection Set, Show, Hide,
Model File, Transform, Annotate History;
- View – conţine comenzile de vizualizare: Selection Set, Dependency, Wireframe,
New Wireframe, Render, Ship Lines, Offsets, History, Errors, Toolbar, Status Bar,
Palette, Symmetry Images, Axes, Grid, Set View, Autozoom, Previous, Force Redraw,
Orthographic, Perspective;
- Create – conţine comenzile de generare (creare) de entităţi grafice: Last, Point,
Curve, Snake, Surface, Contours, Frame, Graph, Knotlist, Plane, Relabel, Wireframe;
- Select – conţine comenzile de selectare de entităţi: All, Supports, Dependents, Clear
Selection Set, Invert Selection Set, Reset All Filters, Class Filters, Current Layer Only,
Visible, Hidden, Both, Legal Supports, Use General Set, Use Support Set;
- Tools – conţine comenzile de lucru cu o serie de instrumente speciale: Nametags,
Curvature Profile, Surface Curvatures, Orientation, Mass Properties, Weight Schedule,
Hydrostatics, Clearance, Distance, Angle, Macros;
- Settings – conţine comenzi de control al setărilor programului: Preferences, Model,
Layers, Accurate, Dragging, Color Range;
- Window – conţine comenzi de lucru cu ferestrele: Cascade, Tile Horizontal, Tile
Vertical, Arrange Icons, Command, şi lista ferestrelor deschise în program;
- Help – oferă asistenţa informaţională.

Fig.39.
2.3.5.3. Bara cu butoane
Bara cu butoane, figura 39, conţine o serie de butoane care corespund celor mai frecvent
utilizate comenzi ale meniului scris. Dacă se doreşte aflarea utilităţii unui buton, se apasă
butonul prin clic pe butonul stânga al mouse-ului. Menţinând butonul de mouse apăsat se
citeşte mesajul afişat în bara de stare. Dacă nu se doreşte activarea comenzii corespunzătoare,
se menţine butonul mouse-ului apăsat şi se trage cursorul de pe butonul barei cu butoane în
afara acestuia, după care se relaxează mouse-ul.
Bara cu butoane este modificabilă după nevoie. Modificarea componenţei ei se poate
face folosind meniul Settings/ Preferences/ Toolbar.
Butoanele din fig. 39 sunt cele prezente în mod prestabilit şi sunt grupate (de la stânga
la dreapta) astfel:
- File/ New, Open, Save – pentru creare, deschidere, salvare;
- View/ Perspective, Orthographic – pentru vedere în perspectivă sau ortogonală;
- Edit/ Attributes – pentru editarea atributelor entităţilor selectate;
- Select/ Clear Selection Set – pentru deselectarea entităţilor selectate;
- Edit/ Undo, Redo – Anularea ultimei operaţii sau dezanulare;
- Select/ Current Layer Only – restricţionează operaţiile de selectare numai la stratul curent;
- Select/ Class Filters/ <Invert>, Points, Curves, Snakes, Surfaces, Contours,
Planes, Frames – inversează selecţia claselor de entităţi;
- Settings/ Dragging/ Ortho, <Set All> snaps, <Clear All> snaps – stabileşte modul
de mutare prin tragere a entităţilor: ortogonal sau liber, activează sau dezactivează tragerea cu
raţii discrete prestabilite după direcţiile X, Y, Z, T, U şi V;
Dumitru Dragomir 7 TCCN – Sem. 2 – C7

- Window/ Tile Vertical, Tile

Horizontal, Cascade – stabileşte modul de
dispunere a ferestrelor de vedere când există
mai multe ferestre deschise.
2.3.5.4. Crearea unui model nou
La lansarea programului, sau prin
comanda File/New, se deschide cutia de
dialog Model Options, figura 40. Aceasta
conţine următoarele controale:
- Grupul Mirror Simmetry, cu casetele de
opţiune neexclusive X=0 plane, Y=0 plane,
Z=0 plane, determină planul de simetrie
pentru afişarea construcţiilor simetrice;
Fig.40.
- Grupul Rotational Simmetry, cu
butoanele de opţiune exclusive X-axis, Y-axis, Z-axis, None, determină axa de simetrie a
unei construcţii cu simetrie polară;
- Grupul Units cu opţiunile exclusive None, ft-lb, ..., determină sistemul de unităţi în
care se lucrează;
- Grupul Home View, cu casetele Latitude, Longitude, Ortographic, determină direcţia
prestabilită din care priveşte observatorul şi dacă vederea este în perspectivă sau ortogonală. Indiferent
care ar fi poziţia la un moment dat a vederii, apăsarea pe tasta Home readuce vederea în această stare;
- Caseta Decimal Places stabileşte numărul de zecimale cu care se afişează valorile
numerice;
- Caseta Divs. Multiplier stabileşte un factor de multiplicare (de la 1 la 10) pentru
numărul de subdiviziuni al tuturor curbelor, şerpilor şi suprafeţelor. Un factor mare creşte
precizia reprezentărilor dar scade viteza de lucru. Din acest motiv se recomandă ca la faza de
elaborare a modelului să se lucreze cu valoarea 1 şi, abia la final, pentru a se obţine acurateţea
necesară, să se modifice factorul la valoarea dorită.
- Cutia de editare Model comment serveşte la scrierea de către proiectant a unui
comentariu care va fi conţinut în fişierul model (câteva cuvinte care descriu problema, servind
ca un memo).
2.3.5.5. Paleta flotantă şi operaţiile de ajustare a vederii
Paleta flotantă (figura 41) este o cutie cu butoane pentru controlul vederii
curente. Ea conţine butoanele:
- butoane pentru rotirea camerei (observatorului) în direcţiile indicate de
săgeţi (se poate opera prin clic pe butoane sau cu ajutorul tastelor săgeată);
Fig.41. - butonul S (Show) şi H (Hide) pentru afişarea/ascunderea entităţilor
selectate);
- butonul In (Zoom In) şi Out (Zoom Out) pentru apropierea/îndepărtarea de model a
observatorului. Se poate opera prin clic pe butoane sau cu tastele Page Up şi Page Down;
- butonul Auto Zoom pentru auto-încadrarea modelului în fereastra de vedere.
Observaţie: Deplasarea liniară a observatorului în raport cu vederea modelului
(panoramare) se realizează cu tastele Alt/tastă săgeată. Selectarea unei porţiuni de fereastră pentru
vizualizare se face cu tasta Alt apăsată şi prin delimitarea unei zone dreptunghiulare cu butonul
stânga al mouse-ului apăsat.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C8

Curs Nr.8

2.3.5.6. Operaţii de selectare/deselectare

- Selectarea neambiguă este realizată prin clic pe un obiect (entitate) nesuprapus peste
un altul.
- Selectarea ambiguă are loc când obiectele se suprapun în punctul de selecţie (punct pe
curbă sau suprafaţă, curbă pe suprafaţă). În acest caz, în urma clicului de selectare se deschide
cutia de dialog Select Object conţinând lista obiectelor suprapuse, din care utilizatorul va
desemna prin clic pe acela dorit.
- Selectarea simplă este selectarea unui singur obiect, în mod neambiguu sau ambiguu.
O astfel de selectare deselectează orice selecţie anterioară.
- Selectarea aditivă este operaţia de adăugare a unei noi selecţii la selecţia anterioară,
rezultatul fiind un set de selecţie. Această operaţie se face cu tasta CTRL apăsată şi poate fi
atât ambiguă cât şi directă (neambiguă).
- Deselectarea unui obiect individual dintr-un set de selecţie se face în acelaşi mod ca
selecţia dar cu tastele CTRL şi SHIFT apăsate;
- Deselectarea întregului set de selecţie se poate face:
= printr-o nouă selectare individuală;
= prin apăsarea butonului de deselectare de pe bara cu butoane;
= din meniul Select/Clear Selection Set.
2.3.6. Tipuri de entităţi
Lista de entităţi MultiSurf (pe clase) este următoarea:
- Entităţi punct;
- Entităţi curbe şi şerpi;
- Entităţi suprafaţă;
- Diverse
Pentru a evidenţia dependenţa parametrică a entităţilor, în continuare au fost folosite
notaţiile XD cu variantele:
- 0D – entităţi care nu suportă variaţia unui parametru. Aici intră entităţile de tip punct:
puncte, magneţi, inele şi mărgele;
- 1D – entităţi care suportă variaţia unui parametru (t). Aici intră entităţile curbilinii:
curbe şi şerpi. Aceste entităţi servesc ca suport pentru entităţi punctuale: mărgele pe curbe sau
inele pe şerpi, ale căror poziţii sunt determinate de valoarea parametrului t;
- 2D – entităţi care suportă variaţia a doi parametri (u şi v). Aici intră entităţile de tip
suprafaţă de diferite tipuri. Ele pot servi ca suporturi directe pentru entităţi punctuale ale căror
poziţii sunt determinate de perechi de parametri u,v. Acesta este cazul magneţilor pe
suprafeţe. Indirect, ele servesc ca suporţi pentru entităţi curbe construite din entităţi punct, ca
în cazul şerpilor construiţi pe baza unor magneţi.
În continuare este făcută o prezentare sumară a diferitelor tipuri de entităţi.
2.3.6.1. Entităţi punctuale (0D)
Tabel 6.
Puncte 3D Magneţi Inele Mărgele
AbsPoint (Absolut) AbsMagnet (Absolut) AbsRing (Absolut) AbsBead (Absolut)
ArcLenRing ArcLenBead
(lungime de arc) (lungime de arc)
BlendPoint (Ponderat)
FrameAbsPt (Absolut
în cadru)
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C8

FrameRelPt (Relativ în
cadru)
IntMagnet IntRing IntBead
(Intersecţie) (Intersecţie) (Intersecţie)
IntRing2
(Intersecţie şarpe-
şarpe)
MirrPoint (Oglindă)
OffsetPt (Decalat)
PolarRelPt (Polar
relativ)
ProjPoint (Proiectat) ProjMagnet
(Proiectat)
RelPoint (Relativ) RelMagnet (Relativ) RelRing (Relativ) RelBead (Relativ)
RotatPoint (Rotit)
TabPoint (Tabulat
TanPoint (Tangent)

După cum se observă din tablul 6, varietatea de entităţi punct este mare. Din acest motiv
vom exemplifica numai câteva cazuri pentru a permite înţelegerea modului de generare în general.
AbsPoint – Punct absolut
Date caracteristice: X, Y, Z = coordonate în spaţiul 3D
Descriere: Singurele date variabile necesare specificării unui AbsPoint sunt
coordonatele X, Y, şi Z ale poziţiei sale. Poziţia prestabilită a unui AbsPoint depinde de
conţinutul setului de selecţie în momentul creării punctului:
Cînd setul de selecţie este gol sau între obiectele din el nu este nici un punct, poziţia
prestabilită este 0,0,0 .
Când setul de selecţie conţine un obiect punct, poziţia prestabilită este poziţia obiectului
punct din setul de selecţie.
RelPoint – Punct relativ
Date caracteristice: punct (point) = punct de bază; dX, dY, dZ = diferenţele pe X, Y, şi Z
Descriere: Un punct relativ este poziţionat prin decalajele sale faţă de un anumit alt punct,
denumit “punct de bază”. dX, dY, dZ sunt diferenţele de coordonate sau incrementele faţă de
punct. Dacă punct se mută, punctul relativ RelPoint se va muta şi el, cu exact aceeaşi cantitate pe
fiecare dintre coordonate, păstrându-şi distanţa şi direcţia stabilite faţă de punctul de bază.
Dacă se editează suportul unui RelPoint, sunt oferite două opţiuni: păstrarea poziţiei
sale absolute, sau păstrarea decalajelor sale.
ProjPoint - Punct proiectat
Date caracteristice: punct (point)=punct de bază; oglindă (mirror)=un obiect plan, linie
sau punct
Descriere: Un punct proiectat este creat prin numirea unui punct original (denumit
punct de bază) şi a oglinzii în care se proiectează. punct este proiectat normal (adică
perpendicular) pe oglindă. Punctul proiectat rezultat este aşezat pe oglindă şi este, de fapt,
punctul de pe oglindă cel mai apropiat de punctul servind ca bază.
Oglindă poate fi un obiect plan, linie sau punct:
- Când oglindă este un plan, linia proiectantă este perpendiculară pe plan.
- Când oglindă este o linie, linia de proiecţie este perpendiculară pe linie.
- Când oglindă este un punct, linia de proiecţie se termină la acel punct.
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C8

Nu este posibilă editarea coordonatelor unui punct proiectat, sau tragerea lui, aşa cum se
întâmplă cu cele mai multe entităţi punct. Aceasta se întâmplă deoarece poziţia punctului
proiectat depinde de poziţia punctului de bază.
AbsBead – Mărgică absolută
Date caracteristice: curba; t = poziţia pe lungimea curbei
Descriere: O mărgică este un punct constrâns să rămână pe o curbă. O mărgică absolută
este specificată prin denumirea curbei şi a unei valori absolute a parametrului t pe lungimea
curbei. O mărgică absolută poate fi folosită oriunde este cerut un punct sau o mărgică.
Poziţia prestabilită a unui AbsBead este la t = 0.5 pe curba suport
RelBead – Mărgică relativă
Date caracteristice: mărgică (bead) = mărgică de bază; dt = diferenţa de parametru t
Descriere: O mărgică este un punct constrâns să stea pe o curbă. O mărgică relativă este
amplasată în lungul acelei curbe la o valoare a parametrului dată relativ la o altă mărgică.
Mărimea dt este diferenţa sau incrementul de parametru t.
Dacă se editează suportul unui RelBead, sunt oferite două soluţii: să i se păstreze poziţia
absolută sau să i se păstreze decalajele.
AbsRing – Inel absolut
Date caracteristice: şarpele; t = poziţia pe lungimea şarpelui
Descriere: Un inel absolut este specificat prin denumirea şarpelui şi indicând o valoare
absolută a parametrului t pe lungimea şarpelui.
Un inel absolut poate fi folosit oriunde este cerut un punct, mărgică, magnet sau inel.
Poziţia prestabilită pentru un AbsRing este la t = 0.5 pe şarpele suport.
RelRing – Inel relativ
Date caracteristice: inel (ring) = inel de bază; dt = diferenţa de parametru t
Descriere: Un inel este un punct constrâns să stea pe un şarpe. Un inel relativ este
amplasat în lungul şarpelui său la o valoare a parametrului dată în raport cu un alt inel. dt este
diferenţa sau incrementul parametrului t.
Dacă se editează suportul unui inel relativ, sunt oferite două opţiuni: să se păstreze
poziţia lui absolută sau să se păstreze decalajele sale.
AbsMagnet – Magnet absolut
Date caracteristice: suprafaţa; u şi v = poziţia
Descriere: Un magnet absolut este poziţionat prin specificarea suprafeţei şi a valorilor
absolute ale parametrilor u şi v. El poate fi folosit oriunde este necesar un punct sau un magnet.
Poziţia prestabilită a unui magnet este la u = 0.5, v = 0.5 .
ProjMagnet – Magnet de proiecţie
Date caracteristice
punct (point) = punct de bază;
magnet/suprafaţă (magnet/surface) = desemnarea suprafeţei pe care se va aşeza ProjMagnet;
oglindă/suprafaţă (mirror/surface) = un obiect plan, linie, punct sau suprafaţă
Descriere
Un magnet de proiecţie este proiecţie unui punct de-a lungul unei linii drepte pe o suprafaţă.
Proiecţia se poate face pe orice tip valid de oglindă/suprafaţă:
- Când oglindă/suprafaţă este un plan, linia de proiecţie este normală (perpendiculară)
pe plan.
- Când oglindă/suprafaţă este o linie, linia de proiecţie este normală pe linie.
- Când oglindă/suprafaţă este un punct, linia de proiecţie porneşte de la punct.
- Când oglindă/suprafaţă este o suprafaţă (trebuie să fie aceeaşi suprafaţă pe care va fi aşezat
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C8

ProjMagnet), proiecţia se face în lungul direcţiei normalei locale la suprafaţă; punctul

ProjMagnet va fi proiectat în lungul liniei din punct la cel mai apropiat punct de pe suprafaţă.
magnet/suprafaţă poate fi fie un magnet (inclusiv inele) fie o suprafaţă:
Când magnet/suprafaţă este un magnet, el serveşte în două scopuri:
(1) El precizează pe care suprafaţă se va aşeza punctul ProjMagnet: suprafaţa suport a
magnetului.
(2) În cazul intersecţiei multiple a suprafeţei cu linia de proiecţie, punctul ProjMagnet
va fi creat la intersecţia cea mai apropiată de magnet.
Când magnet/suprafaţă este o suprafaţă, el specifică direct pe care suprafaţă va fi aşezat
punctul ProjMagnet. În cazul intersecţiei multiple a suprafeţei cu linia de proiecţie, punctul
ProjMagnet va fi creat la intersecţia cea mai apropiată de u= 0.5, v = 0.5.
RelMagnet - Magnet relativ
Date caracteristice: magnet = magnetul de bază; du şi dv = diferenţele pe u şi v
Descriere: Un magnet este un punct constrâns să stea pe o suprafaţă. Un magnet relativ
este poziţionat prin specificarea unui alt magnet (sau inel) şi a diferenţelor de parametri sau
incrementele du, dv. El poate fi folosit oriunde este necesar un magnet sau un inel. În special
magneţii sunt folosiţi la definirea şerpilor.
Dacă se editează suportul unui RelMagnet, se oferă două opţiuni: păstrarea poziţiei sale
absolute sau a decalajelor sale.
2.3.6.2. Entităţi curbe şi şerpi (1D)
Tabel 7.
Entităţi curbe Entităţi şerpi
Arc (Curbă arc) ArcSnake (Şarpe arc)
BCurve (Curbă B-spline) BSnake (Şarpe B-spline)
BFitCurve (Curbă ajustată B-spline)
BSubCurve (Subcurbă B-spline)
CCurve (Curbă C-spline) CSnake (Şarpe C-spline)
Conic (Secţiuni Conice)
CopySnake (Şarpe copie)
EdgeSnake (Şarpe muchie)
FCurve (Curbă profil) FSnake (Şarpe profil)
GeoSnake (Şarpe geodezic)
Helix (Curbă elice)
Helix2 (Curbă elice generalizată)
IntSnake (Şarpe intersecţie)
Line (Linie) LineSnake (Şarpe linie)
MirrCurve (Curbă oglindită)
NURBCurve (Curbă NURBS) NURBSnake (Şarpe NURBS)
OffsetCurv (Curbă decalată)
PolyCurve (Policurbă) PolySnake (Polişarpe)
ProcCurve (Curbă procedurală) ProcSnake (Şarpe procedural)
ProjCurve (Curbă proiectată) ProjSnake (Şarpe proiectat)
RelCurve (Curbă relativă) RelSnake (Şarpe relativ)
RotatCurve (Curbă rotită)
SubCurve (Subcurbă) SubSnake (Subşarpe)
TabCurve (Curbă tabelată)
UVSnake (Şarpe UV)
XCurve (Curbă X-spline)
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C8

Deoarece, şi aici, avem de a face cu o mulţime de tipuri de entităţi, vom prezenta numai
câteva.
Line – Linie
Date caracteristice: point1 şi point2 = puncte de capăt; relabel = numele unui obiect
Relabel sau ‘*’ pentru etichetarea prestabilită
Descriere: O linie este cel mai simplu tip de curbă. Ea este doar o linie dreaptă unind
point1 (unde t = 0) cu point2 (unde t = 1). point1 şi point2 pot fi orice obiect punct.
relabel este folosit la reetichetarea curbei. Reetichetarea prestabilită a programului '*'
produce etichetarea "liniară" sau "uniformă" în lungul liniei.

Fig.42.a. Fig.42.b. Fig.42.c.

BCurve – Curbă B-spline
Date caracteristice
point1 ... pointN = puncte de control
type = tipul de B-spline: 1 = liniar, 2 = pătratic, 3 = cubic, etc.
Descriere
O curbă B-spline este o curbă continuă definită de o serie de puncte de control. Curba se
formează în raport cu polilinia 3D care uneşte punctele în succesiune. Curba B-spline
porneşte întotdeauna din primul punct de control (point1) şi se termină în ultimul (pointN), şi
este mereu tangentă la polilinie în aceste puncte de capăt (cu excepţia curbei de tip 1).
Tipurile (type) sunt următoarele:
Tip 1 - curba este ea însăşi o polilinie (Fig. 42.a.); aceasta este o modalitate de a crea un
obiect polilinie în MultiSurf
Tip 2 - curba este constituită dintr-unul sau mai multe arce de parabolă care se
conectează cu pantă continuă (cu excepţie punctelor de control duble) (Fig. 42.b.)
Tip 3 - curba este constituită dintr-unul sau mai multe segmente parametrice cubice care
se conectează neted cu pantă şi curbură continuă (exceptând punctele de control multiple)
(Fig. 42.c.).
Curba poate fi reetichetată. Reetichetarea prestabilită prin program '*' produce
etichetarea "naturală", prin care parametrul t este concentrat în zonele puternic curbate
formate de punctele de control apropiat spaţiate.
CCurve – Curbă C-spline
Date caracteristice
point1 ... pointN = puncte de control
type = tipul de C-spline: 1 = liniar, 2 = pătratic, 3 = cubic, etc.
relabel = numele obiectului Relabel sau '*' pentru etichetarea prestabilită
Descriere
O curbă C-spline este o curbă definită printr-o serie de puncte de control, are capetele
în punctele de control extreme (point1 şi pointN) şi trece succesiv prin toate celelalte.
Dumitru Dragomir 6 TCCN – Sem. 2 – C8

Type = 1: curba este ea însăşi o polilinie (în fig.43.a.)

Type = 2 sau mai mult: curba se comportă din ce în ce mai “băţoasă” (în fig.43.b şi 43.c.)
relabel este folosit pentru reetichetarea curbei. Reetichetarea prestabilită a programului '*' produce
o etichetare care este aproximativ uniformă în raport cu lungimea de coardă în lungul poliliniei.

Fig.43.a. Fig.43.b. Fig.43.c

SubCurve – Subcurbă
Date caracteristice
bead1 şi bead2 = inele de început şi de sfârşit ale subcurbei
relabel = numele unui obiect Relabel sau ‘*’ pentru etichetarea prestabilită
Descriere
O subcurbă este o porţiune a unei alte curbe numită “curbă de bază”. Ea se specifică
nominalizând două mărgele care marchează începutul (t = 0) şi sfârşitul (t = 1) subcurbei.
Cele două mărgele trebuie să se afle pe aceeaşi curbă.
Pentru a se evita potenţiala confuzie între parametrii de pe curba de bază şi de pe
subcurbă, vom folosi notaţia t pentru parametrul subcurbei şi s pentru cel al curbei de bază.
De reţinut că dacă bead1 este la o valoare s mai mare decât valoarea s a lui bead2 pe curba de
bază, parametrul t de pe subcurbă se derulează în sens opus parametrului s de pe curba de
bază. De fapt, o aplicaţie obişnuită a unei subcurbe este de a se obţine o curbă identică cu
curba de bază, cu parametrul variind invers. Aceasta este uneori necesar pentru formarea
anumitor tipuri de suprafeţe (cum ar fi o BlendSurf) sau o PolyCurve. În acest caz, bead1 ar fi
la s = 1 iar bead2 la s = 0 pe curba de bază.
relabel este folosit la reetichetarea curbei. Reetichetarea prestabilită a programului ‘*’
produce etichetarea “naturală” a subcurbei, care este moştenită de la etichetarea curbei ei de
bază. De exemplu, t = 0.5 este eticheta punctului situat la mijlocul drumului dintre bead1 şi
bead2; t = 0.8 indică punctul unde s este 80% din drumul de la bead1 la bead2; etc.
Mărgele predefinite
Mărgelele predefinite (sau definite intern) *0 şi *1 sunt disponibile pentru utilizare ca
mărgele suporţi pentru obiectele SubCurve.
*0 este la capătul t=0 al unei curbe, *1 este la capătul t=1. Dar care curbe sunt cu astfel de
capete? Răspunsul este că *0 sau *1 pot fi folosite numai în conjuncţie cu o mărgică reală,
astfel încât curba să poată fi stabilită. Deci, presupunând că 'e1' este un obiect mărgică pe
curba de bază, următoarele combinaţii pot fi perechi valide pentru mărgelele bead1, bead2 ale
unei subcurbe:
*0 e1, sau e1 *1
Dar *0 *1 nu este o pereche validă – această combinaţie nu identifică nici o curbă
distinctă de cea de bază.
Folosirea mărgelelor prestabilite evită adesea nevoia de a plasa o mărgică la capătul unei
curbe, unde deja se află un punct. Obiectele predefinite nefiind vizibile în desen, trebuie
selectate folosind comanda View/ Selection Set.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

Curs Nr.9, 10

PolyCurve – PoliCurbă
Date caracteristice
curve1, curve2 .... curveN = curbe componente
t1 , t2 .... 1 = valori t pentru capătul fiecărei curbe
relabel = numele unui obiect Relabel sau ‘*’ pentru etichetarea prestabilită
Descriere
O policurbă este o curbă unică construită prin cuplarea cap la cap a două sau mai multe
alte curbe (numite "curbe componente"). Se indică curbele componente în ordinea asamblării
lor. Ele pot fi orice obiect punct, curbă sau şarpe. De asemenea se poate specifica valoarea
parametrului t (t1 , etc.) la fiecare capăt de componentă (programul afişează curbele
componente şi valorile lor la capete, prestabilit sau altfel, într-o cutie de dialog şi emite
mesajul "select end t to edit..").
Se poate anticipa că capătul curbei curve1 este, de fapt, acelaşi punct cu începutul
curbei curve2, etc. Totuşi, aceasta nu este strict necesar. Dacă se specifică curbe care nu au
capete comune, punctul mobil va sări discontinuu de la capătul lui curve1 la începutul lui
curve2 după cum parametrul t trece la t1 , etc.
relabel este folosit la reetichetarea curbei. Reetichetarea prestabilită a programului ‘*’
produce etichetarea “naturală”, în care parametrul t este t1 la capătul primei curbe
componente, t2 la capătul componentei a doua, etc.
Obs: Când se modifică lista suport pentru PolyCurve, valorile ei pentru t la capete sunt
restabilite la valori echidistribuite – de exemplu pentru o PolyCurve din trei componente,
valorile t la capete vor fi resetate la 0.333, 0.667, şi 1.0.
LineSnake – Şarpe linie
Date caracteristice
magnet1 and magnet2 = puncte de capăt
relabel = numele unui obiect Relabel sau ‘*’ pentru etichetarea prestabilită
Descriere: Un şarpe linie este cel mai simplu tip de şarpe. El este doar o linie dreaptă
unind magnet1 (unde t = 0) cu magnet2 (unde t = 1) în spaţiul parametric u-v.
În majoritatea cazurilor, un şarpe linie este aproximativ o geodezică, adică apropiat de
cel mai scurt şarpe care uneşte cei doi magneţi. Totuşi, aceasta este numai aproximativ, căci
pe o suprafaţă puternic curbată pe care liniile de parametru constant sunt puternic curbate,
curbura geodezică a unui şarpe linie poate fi considerabilă.
relabel este folosit la reetichetarea curbei. Reetichetarea prestabilită a programului ‘*’
produce etichetarea "liniară" sau "uniformă" în lungul şarpelui, în spaţiul parametric u-v.

Fig.44.
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

EdgeSnake – Şarpe muchie

Date caracteristice
surface
type = 1 ... 4; -1 ... -4
relabel = numele unui obiect Relabel sau '*' pentru etichetarea prestabilită
Descriere
Şarpele muchie este o linie şarpe specială aşternută în lungul unei muchii complete a
unei suprafeţe şi orientată fie în aceeaşi direcţie cu parametrul suprafeţei fie în direcţie
inversă. Există opt tipuri:
type 1: muchie v = 0, orientare pozitivă type -1: muchie v = 0, orientare inversă
type 2: muchie u = 1, orientare pozitivă type -2: muchie u = 1, orientare inversă
type 3: muchie v = 1, orientare pozitivă type -3: muchie v = 1, r orientare inversă
type 4: muchie u = 0, orientare pozitivă type -4: muchie u = 0, orientare inversă
(De reţinut că numerotarea acestor tipuri corespunde ordinii în care laturile sunt definite
în cazul unei suprafeţe BlendSurf sau SubSurf.)
În figura 44 sunt prezentate cele patru tipuri pozitive de şarpe muchie. Săgeţile din lungul
şerpilor indică direcţia creşterii lui t. Pentru tipurile negative, t merge în direcţia opusă săgeţilor.
Un şarpe care urmăreşte o muchie poate fi deasemenea format de către o linie şarpe care
uneşte doi magneţi de pe colţurile adiacente ale suprafeţei, sau, ca alternativă, de către un şarpe
UV folosind un magnet amplasat pe o muchie a suprafeţei. Totuşi, când un şarpe trebuie să fie
dispus complet în lungul unei muchii, există mai multe avantaje prin utilizarea şarpelui muchie:
- nu necesită decât crearea unui singur obiect în loc de trei
- magneţii care ar fi plasaţi la colţuri ar putea ascunde adesea alte puncte deja aflate acolo
- proprietăţile de aşternere în lungul întregii muchii sunt permanente şi nu depind
depoziţia magneţilor
Etichetarea naturală a unui şarpe muchie are t = u pentru tipurile 1 şi 3, şi t = v pentru 2 şi 4. Cu
alte cuvinte, când u este constant, t este v; când v este constant, t este u. Tipurile negative inversează
orientarea: t=1-u pentru tipurile -1 şi -3, şi t=1-v pentru tipurile -2 şi -4.
BSnake – Şarpe B-spline
Date caracteristice
magnet1 ... magnetN = puncte de control
type = tipul B-spline: 1 = liniar, 2 = pătratic, 3 = cubic, etc.
Descriere
Un şarpe B-spline este o curbă continuă aşternută pe o suprafaţă şi este definită printr-o serie de
magneţi ca puncte de control, situate pe suprafaţa respectivă. Curba are capetele la cei doi magneţi
extremi (magnet1 şi magnetN), dar în general nu trece prin celelalte puncte de control (cu excepţia
şarpelui de tip 1). Şarpele este format de aceşti magneţi prin intermediul unei polilinii de tip şarpe care
uneşte magneţii în serie. Şarpele B-spline este o curbă B-spline reală în spaţiul parametric u-v.
Poate fi folosită reetichetarea şerpilor. Reetichetarea prestabilită prin program '*'
produce etichetarea "naturală", prin care parametrul t este concentrat în zonele puternic
curbate formate de punctele de control apropiat spaţiate, în spaţiul parametric u-v.

CSnake – Şarpe C-spline

Date caracteristice
magnet1 ... magnetN = puncte de control
type = tipul de C-spline: 1 = liniar, 2 = pătratic, 3 = cubic
relabel = numele unui obiect Relabel sau '*' pentru etichetarea prestabilită
Descriere
Un şarpe C-spline este o curbă continuă aşternută pe o suprafaţă şi definită de o serie de
magneţi ca puncte de control. Magneţii trebuie să fie aşezaţi toţi pe aceeaşi suprafaţă. Curba
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

are capetele la cei doi magneţi extremi (magnet1 şi magnetN) şi trece prin ceilalţi în
succesiune. În spaţiul parametric u-v, şarpele C-spline este o curbă reală C-spline.
relabel este folositpentru reetichetarea curbei. Reetichetarea prestabilită '*' produce o
etichetare care este aproximativ uniformă în raport cu lungimea de coardă în lungul şarpelui
C-Spline, în spaţiul parametric u-v.
UVSnake – Şarpe UV
Date caracteristice
magnet = orice obiect magnet sau inel
type (tipul) = -2, -1, 1 sau 2
relabel = numele unui obiect Relabel sau ‘*’ pentru etichetarea prestabilită
Descriere
Şarpele UV este un şarpe linie special traversând o suprafaţă la o valoare constantă a
parametrului u sau v. El este unul din familia de linii de pe suprafaţă de parametru u=constant
sau v= constant. Există patru tipuri:
type 1: u = constant, orientare pozitivă; type 2: v = constant, orientare pozitivă
type -1: u = constant, orientare inversă; type -2: u = constant, orientare inversă
magnet identifică suprafaţa şi furnizează totodată şi valoarea particulară u sau v a
parametrului care este constant ân lungul suprafeţei. Adică, magnet specifică un punct pe
suprafaţă prin care trece şarpele. Şarpele UV merge întotdeauna în curmezişul suprafeţei, de
la o muchie la cea opusă.
Un şarpe u=constant poate fi format şi printr-o linie şarpe unind doi magneţi de parametri
superficiali (u, 0) şi (u, 1). Similar, un şarpe v=constant poate fi format printr-o linie şarpe unind
doi magneţi de parametri superficiali (0, v) şi (1, v). Totuşi, când un şarpe trebuie să fie de
parametru superficial constant, există câteva avantaje prin folosirea unui şarpe UV:
- este necesar să se facă numai două obiecte în loc de trei
- se poate trage şarpele UV mutând un singur magnet
- proprietatea de menţinere constantă a parametrului u sau v, şi de traversare a întregii
suprafeţe de la o muchie la cealaltă, este durabilă, nefiind subiectul amplasării magneţilor
relabel este folosit la reetichetarea şarpelui. Reetichetarea prestabilită a programului ‘*’ produce
etichetarea “naturală” a şarpelui UV: pentru un şarpe UV de tip 1, t este egal cu v; pentru un şarpe UV de
tip 2, t este egal cu u. Cu alte cuvinte, parametrul de suprafaţă care variază devine parametru de-a lungul
curbei. Tipurile negative inversează orientarea: t este 1 - v pentru tipul -1, şi t este 1 - u pentru tipul -2.
SubSnake – Subşarpe
Date caracteristice
bead/ring1 şi bead/ring2 = mărgele sau inele la capetele t=0 şi t=1 ale subşarpelui
relabel = numele unui obiect Relabel sau ‘*’ pentru etichetarea prestabilită
Descriere
Un subşarpe este o porţiune a unui alt şarpe numit “şarpe de bază”. El se specifică
nominalizând două mărgele care marchează începutul (t = 0) şi sfârşitul (t = 1) subşarpelui.
Pentru a se evita potenţiala confuzie între parametrii de pe şarpele de bază şi de pe subşarpe,
vom folosi notaţia t pentru parametrul subşarpelui şi s pentru cel al şarpelui de bază. De reţinut că
dacă bead/ring1 este la o valoare s mai mare decât valoarea s a lui bead/ring2 pe şarpele de bază,
parametrul t de pe subşarpe se derulează în sens opus parametrului s de pe curba de bază. De fapt,
o aplicaţie obişnuită a unui subşarpe este de a se obţine un şarpe identic cu şarpele de bază, cu
parametrul variind invers. Aceasta este uneori necesar pentru formarea anumitor tipuri de
suprafeţe (cum ar fi o SubSurf) sau un PolySnake. În acest caz, bead/ring1 ar fi la s = 1 iar
bead/ring2 la s = 0 pe şarpele de bază.
relabel este folosit la reetichetarea şarpelui. Reetichetarea prestabilită a programului ‘*’
produce etichetarea “naturală” a subşarpelui, care este moştenită de la etichetarea şarpelui lui
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

de bază. De exemplu, t = 0.5 este eticheta punctului situat la mijlocul drumului dintre
bead/ring1 şi bead/ring2; t = 0.8 indică punctul unde s este 80% din drumul de la bead/ring1
la bead/ring2; etc., în spaţiul parametric u-v.
Inele predefinite
Inelele predefinite (sau definite intern) *0 şi *1 sunt disponibile pentru utilizare ca
mărgele/inele suporţi pentru obiectele SubSnake.
*0 este la capătul t=0 al unui şarpe, *1 este la capătul t=1. Dar care şerpi sunt cu astfel de
capete? Răspunsul este că *0 sau *1 pot fi folosite numai în conjuncţie cu o mărgică sau inel
reale, astfel încât şarpele să poată fi stabilit. Deci, presupunând că 'r1' este un obiect inel pe
şarpele de bază, următoarele combinaţii pot fi perechi valide pentru bead/ring1, bead/ring2
ale unui subşarpe:
*0 e1, sau e1 *1
Dar *0 *1 nu este o pereche validă – această combinaţie nu identifică nici un şarpe
distinct de şarpele de bază.
Folosirea mărgelelor/inelelor prestabilite evită adesea nevoia de a plasa un inel la capătul
unui şarpe, unde deja se află un punct. Obiectele predefinite nefiind vizibile în desen, trebuie
selectate folosind comanda View/ Selection Set.
2.3.6.3. Entităţi suprafaţă (2D)
MultiSurf poate genera următoarele tipuri de suprafeţe:
ALoftSurf (Arc-Lofted Surface)
BFitSurf (B-spline Fitted Surface)
BlendCtr (Blended Surface with Centerpoint)
BlendSurf (Blended Surface)
Blister (Blister Surface)
BLoftSurf (B-Lofted Surface)
BSurf (B-spline Surface)
CLoftSurf (C-Lofted Surface)
DevSurf (Developable Surface)
Fillet (Fillet Surface)
FLoftSurf (Foil-Lofted Surface)
MirrSurf (Mirror Surface)
NURBSurf (NURB Surface)
OffsetSurf (Offset Surface)
PolySurf (PolySurface)
ProcCvSurf (Procedural Curve Surface)
ProcPtSurf (Procedural Point Surface)
ProjSurf (Projected Surface)
RelSurf (Relative Surface)
RevSurf (Revolution Surface)
RotatSurf (Rotated Surface)
RuledSurf (Ruled Surface)
SubSurf (SubSurface)
SweepSurf (Sweep Surface)
TabSurf (Tabulated Surface)
TranSurf (Translation Surface)
TrimSurf (Timmed Surface)
XLoftSurf (X-Lofted Surface)
Dintre acestea vom prezenta în continuare numai câteva, pentru a se înţelege modul de
lucru cu suprafeţele.
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

BlendSurf – Suprafaţă de tranziţie

Date caracteristice
curve1, curve2, curve3, (curve4) = curbe de control
u-graph and v-graph = numele unor obiecte BGraph sau ‘*’ pentru graful prestabilit
Descriere
Suprafaţa de tranziţie este generată printr-o interpolare în două sensuri între muchiile curbe
opuse. Forma este determinată în principal de muchiile curbe. Suprafaţa de tranziţie este denumită
uneori “petec Coons”, după inventatorul ei Prof. Steven A. Coons. Suprafaţa din fig. 44 este o
suprafaţă de tranziţie. Suprafaţa se extinde în mod nominal de-a lungul celor 4 muchii curbe ale
sale, identificate după cum urmează:
curve1 v = 0; curve2 u = 1; curve3 v = 1; curve4 u = 0
Parametrul u este acelaşi cu parametrul t al curbei curve1. Dacă curve1 nu este orientată
în direcţia corectă, se poate folosi o SubCurve sau un SubSnake pentru a o inversa. Direcţia
lui t pe celelalte trei curbe este imaterială. Programul cuplează curbele acolo unde capetele lor
coincid şi lasă marcajele lui t oriunde se găsesc ele pe fiecare dintre curbe.
Colţul u = 0, v = 0 al suprafeţei este la capătul t = 0 al lui curve1, unde se cuplează
curve1 şi curve4. Colţul u = 1, v = 0 se află acolo unde se întâlnesc curve1 şi curve2. Colţul u
= 1, v = 1 se află acolo unde se întâlnesc curve2 şi curve3. Colţul u = 0, v = 1 se află acolo
unde se întâlnesc curve3 şi curve4.
S-a presupus că curbele frontiere se întâlnesc una cu alta în colţuri, de exemplu capătul lui
curve3 este acelaşi punct cu începutul lui curve4. Totuşi, această condiţie nu este nici obligatorie
şi nici verificată. Dacă unul sau mai multe colţuri sunt “deschise”, încă se va obţine un petec
continuu, dar care nu va mai interpola toate muchiile. Aceasta ar putea fi util sau nu.
Este admisibil, şi adesea de folos, ca una dintre muchiile unei suprafeţe de tranziţie să fie un
singur punct. Aceasta formează un petec triunghiular care se întinde pe cele trei muchii rămase.
u-graph şi v-graph furnizează “funcţiile de amestec” pe direcţiile u şi v. Graful prestabilit
'*' este, în toate cazurile, o linie dreaptă de la 0,0 la 1,1 (întocmai ca reetichetarea prestabilită
'*'); aceasta produce un amestec liniar ale curbelor de capete.
În majoritatea cazurilor ambele grafuri vor începe de la 0,0 şi se vor sfârşi la 1,1. Totuşi,
aceasta nu este obligatoriu.
curve1 va fi muchia v=0 a suprafeţei numai dacă u-graph începe la 0.
curve2 va fi muchia u=1 a suprafeţei numai dacă v-graph se termină la 1.
curve3 va fi muchia v=1 a suprafeţei numai dacă u-graph se termină la 1.
curve4 va fi muchia u=0 a suprafeţei numai dacă v-graph începe 0.
Folosirea funcţiilor de tranziţie prestabilite oferă un control puternic asupra formei
interioare a celor mai multe suprafeţe BlendSurf. Pentru a face ca mijlocul suprafeţei să îşi ia
forma în principal de la capătul u=0, se foloseşte un u-graph care rămâne aproape de zero pe
cea mai mare parte a domeniului său, şi se ridică spre 1 aproape de capătul t=0; de exemplu
un Bgraph de tip 3 cu valorile { 0. 0. 0. 1 }. Pe de altă parte, dacă două muchii curbe opuse
sunt similare sau identice ca formă, funcţia de amestec va avea efect slab sau nici un efect
asupra formei suprafeţei deoarece ea amestecă doar două forme similare.
Netezimea unei suprafeţe BlendSurf depinde nu numai de netezimea muchiilor ei curbe,
dar şi de netezimea grafurilor ei. De exemplu, pentru a face un BlendSurf care are curbură
continuă pe direcţia u, trebuie folosite curbe Spline de tipul 3 sau superior pentru curve1,
curve3, şi u-graph.
DevSurf – Suprafaţă desfăşurabilă
Date caracteristice
bead/curve1 şi bead/curve2 = muchii (obiect mărgică = nominalizator de muchie)
Descriere
O suprafaţă desfăşurabilă este o suprafaţă riglată specială care poate fi derulată pe un plan
Dumitru Dragomir 6 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

fără a deforma nici o porţiune a ei. Suprafeţele desfăşurabile sunt preferabile la fabricarea
ambarcaţiunilor din metal, deoarece îndoirea unei foi de metal plate este o operaţie foarte simplă
în comparaţie cu deformarea în plan necesară pentru formarea curburii combinate.
Fiind date două curbe, curve1 şi curve2, DevSurf determină un set de linii drepte
(generatoare) care conectează cele două curbe şi satisface condiţiile de desfăşurabilitate.
Procedura este asemănătoare cu procesul grafic dezvoltat de Kilgore. Dacă curbele sunt
complicate, neasemănătoare ca formă, sau au puncte de inflexiune, suprafaţa desfăşurabilă
poate consta parţial sau în întregime din conuri având vârfurile pe una sau alta dintre curbe.
Fiecare curbă poate fi specificată fie prin numele unei mărgele fie prin cel al unei curbe:
Când bead/curve este o mărgică, ea serveşte în două scopuri:
(1) Ea spune care dintre curbe este selectată pentru această muchie a suprafeţei
DevSurf (curba căreia îi aparţine mărgica).
(2) Ea furnizează un punct de început pentru capătul unei generatoare.
Când bead/curve este o curbă, efectul este acelaşi ca al unei mărgele amplasată la t=0.5.
În unele cazuri, există mai mult de o posibilă suprafaţă de desfăşurare extinzându-se între cele
două curbe date. În această situaţie, prin utilizarea a una sau două mărgele pentru a sugera unde ar
trebui să fie prima generatoare, se poate influenţa începutul procesului de desfăşurare şi, prin
aceasta, să se selecteze care dintre multiplele soluţii o va găsi programul. De reţinut că, de obicei, nu
se poate prescrie în mod arbitrar o generatoare singulară; programul doar va lua sugestia pentru
generatoare ca punct de pornire a căutării, şi va cerceta pornind de aici pentru a găsi cea mai
apropiată generatoare care conectează cele două curbe şi satisface condiţiile de desfăşurabilitate.
Apoi va completa generatoarele rămase avansând treptat catre fiecare capăt de panou.
Este important ca cele două curbe să fie corect orientate. Muchia u=0 a suprafeţei va fi o
generatoare conectând începutul lui curve1 cu începutul lui curve2, iar muchia u=1 va conecta
sfârşiturile celor două curbe. Dacă cele două curbe au orientări opuse, se poate folosi o
SubCurve sau un SubSnake pentru a inversa orientarea unei curbe.
În acest caz v este un parametru liniar de-a lungul generatoarelor, mergând de la v=0 pe
curve1 la v=1 pe curve2.

Fig.45.
TranSurf – Suprafaţă de translaţie
Date caracteristice
curve1 = curbă de bază “staţionară”; curve2 = curbă de bază “copie alunecătoare”
Descriere
O suprafaţă de translaţie (fig. 45.) este formată prin alunecarea (translaţia) unei copii a unei
curbe de bază (curve2) de-a lungul unei alte curbe de bază (curve1). “Translaţia” implică absenţa
rotaţiei, adică curba generatoare rămâne paralelă cu originalul ei pe măsură ce mătură suprafaţa.
curve1 în poziţia ei originală este muchia v=0 a suprafeţei. Parametrul u al suprafeţei este
acelaşi cu parametrul t al lui curve1. u=0 este poziţia de start a copiei lui curve2, iar u=1 este
Dumitru Dragomir 7 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

poziţia ei finală. Parametrul v al suprafeţei este acelaşi cu parametrul t al lui curve2.

Se poate considera, la fel de bine, o suprafaţă de translaţie ca fiind măturată de către o
copie a lui curve1 alunecând în lungul unei copii a lui curve2. Totuşi, situaţia nu este complet
simetrică, deoarece curve1 este întotdeauna muchia v=0 a suprafeţei rezultante, pe câtă vreme
curve2 poate fi amplasată absolut oriunde; sunt folosite numai copiile ei.
Un cilindru general este un caz special de suprafaţă de translaţie, în care una dintre curve1
sau curve2 este o linie dreaptă. Dacă curve1 şi curve2 sunt ambele linii drepte, suprafaţa de
translaţie este un paralelogram plan. Dacă curve1 şi curve2 sunt linii drepte perpendiculare,
suprafaţa de translaţie este un dreptunghi plan.
RuledSurf – Suprafaţă riglată
Date caracteristice
curve1 şi curve2 = curbe de control
Descriere
O suprafaţă riglată este creată din două curbe prin conectarea punctelor cu parametru t
egal prin linii drepte (“generatoare”). Parametrul u al suprafeţei este acelaşi cu parametrul t al
oricăreia dintre curbe. curve1 este muchia v=0, iar curve2 este muchia v=1. Parametrul v al
suprafeţei este o subdiviziune uniformă a fiecărei generatoare.
O suprafaţă riglată interpolează ambele ei curbe de bază. Celelalte două muchii ale ei
sunt linii drepte, şi anume generatoarele u=0 şi u=1.
O suprafaţă riglată este în general nedesfăşurabilă. (Toate suprafeţele desfăşurabile sunt
riglate, nu şi invers). În circumstanţe speciale, desigur, o suprafaţă riglată va fi desfăşurabilă. De
exemplu, dacă curve2 este o copie translatată a lui curve1, suprafaţa riglată va fi o porţiune de
cilindru general. Dacă curve1 sau curve2 se reduce la un punct, suprafaţa riglată va fi un con
general cu vârful în acel punct. Conurile şi cilindrii sunt întotdeauna desfăşurabile.
relabel este folosit la controlul etichetării direcţiei v a suprafeţei (generatoarele).

Fig.46
Fillet – Suprafaţă de racordare
Date caracteristice
snake1, snake2, snake3, şi snake4
relabel = numele unui obiect Relabel sau ‘*’ pentru etichetarea prestabilită
type = 1 sau 2
Descriere
O suprafaţă de racordare (fig.46.) conferă o tranziţie netedă locală între două suprafeţe
de bază. Ea este formată prin indicarea a patru şerpi – doi pe fiecare dintre suprafeţele de
bază. snake1 identifică prima suprafaţă de bază care va fi referită ca surface1, şi specifică
frontiera exterioară a racordării pe surface1. snake2 este un şarpe pe surface1 care reprezintă
intersecţia celor două suprafeţe. snake3 şi snake4 sunt pe a doua suprafaţă de bază, pe care o
Dumitru Dragomir 8 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

vom numi surface2. snake3 reprezintă intersecţia celor două suprafeţe, iar snake4 specifică
frontiera exterioară a racordării pe surface2.
Parametrul u al suprafeţei de racordare este acelaşi cu parametrul t al fiecăruia dintre cei
patru şerpi. Muchia v = 0 a racordării este în lungul lui snake1, iar muchia v = 1 este în lungul
lui snake4.
type controlează continuitatea cuplării între racordare şi suprafeţele de bază, ca şi raza
racordării:
type-1 racordarea concordă cu suprafaţa ca pantă (continuitate G1)
type-2 se realizează o cuplare mai netedă între cele două suprafeţe decât la tipul 1 –
racordarea concordă cu suprafeţele atât la curbură cât şi la pantă (continuitate G2); de
asemenea realizează o racordare mai strânsă – raza în jur de 2/3 iar aria secţiunii transversale
de mărime doar în jur de 1/2 faţă de tipul 1.
relabel este folosit pentru controlul etichetării direcţiei v a suprafeţei.
Racordarea realizează contactul dintre suprafeţe cu pantă continuă.
SubSurf – Subsuprafaţă
Date caracteristice: snake1, snake2, ( snake3, snake4 ) = şerpi delimitatori (necesari 2
sau 4)
Descriere
O subsuprafaţă este o porţiune paramatrizată de suprafaţă, mărginită de şerpi. Se
specifică o Subsuprafaţă indicând fie doi fie patru şerpi delimitatori.
Doi şerpi: snake1, snake2. Cei doi şerpi trebuie să aparţină aceleeaşi suprafeţe şi trebuie
să aibă aceeaşi orientare a parametrului t. Punctele corespondente de pe snake1 şi snake2 sunt
conectate prin linii drepte în spaţiul parametric u-v al suprafeţei (construcţie similară cu
RuledSurf.) Parametrul u este acelaşi cu parametrul t al ambilor şerpi. Colţul u=0, v= al
subsuprafeţei este la capătul t=0 al lui snake1. snake1 formează muchia v=0 a subsuprafeţei;
snake2 formează muchia v=1 – deci snake1 şi snake2 devin muchii opuse.
Orice şarpe poate fi un magnet sau un inel; aceasta permite crearea subsuprafeţelor cu
3 laturi.
Patru şerpi: snake1, snake2, snake3, snake4. Toţi şerpii trebuie să aparţină aceleeaşi
suprafeţe. Ei se conectează la capete. Ordinea celor patru şerpi este snake1, snake2, snake3,
snake4; capătul de sfârşit al lui snake4 se conectează cu capătul de început al lui snake1
(construcţie similară cu BlendSurf).
Singura orientare vitală pentru t este aceea a lui snake1. Se consideră snake1 ca începutul
definiţiei SubSurf: capătul său t=0 va fi la colţul u=0, v=0 al lui SubSurf şi capătul său t=1 trebuie
să se conecteze cu snake2 – adică snake1 “punctează” către snake2. Ca un ajutor în procesul de
selecţie, se poate folosi Tools/Orientation pentru snake1 şi apoi să se “urmărească săgeata”.
Orientarea t a şerpilor 2, 3 şi 4 nu este importantă – lucrul important este ca ei să fie selectaţi în
ordinea corectă (altfel, se obţin rezultate ciudate, adesea cu aspect de pânză de păianjen, în locul
unei umpleri corecte a spaţiului dintre şerpi). Parametrul u al obiectului SubSurf este acelaşi cu
parametrul t al lui snake1. snake1 formează muchia v=0 a obiectului SubSurf; snake2 formează
muchia u=1 – deci snake1 şi snake2 formează muchii adiacente.
Unul (sau mai mulţi) dintre şerpi poate fi un magnet sau un inel, permiţând crearea
subsuprafeţelor cu 3 laturi.
PolySurf – Polisuprafaţă
Date caracteristice
surface1 ... surfaceN = suprafeţe component
u1, u2 ... 1 = valori de tranziţie pentru parametrul u
Descriere
O polisuprafaţă leagă cap la cap două sau mai multe suprafeţe pentru a crea o singură
Dumitru Dragomir 9 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

suprafaţă. Principalul motiv pentru a face aceasta este de a reduce numărul total de discretizări de
suprafeţe necesare pentru a reprezenta modelul. De exemplu, la anumite forme de calcule fluido-
dinamice (CFD) este de dorit minimizarea numărului de petice de suprafaţă, pentru a evita
complicaţiile la corelarea discretizărilor şi la stabilirea conexiunilor vecine între peticele adiacente.

Fig. 47.

Fig. 48.

surface1 ... surfaceN sunt suprafeţele de cuplat, în ordine. Pentru a crea o polisuprafaţă
continuă, suprafeţele componente trebuie să se cupleze pe muchiile opuse, în mod efectiv
după o bandă continuă (Fig. 1). Orientarea direcţiilor u şi v a fiecărei suprafeţe componente
nu este semnificativă. Direcţia u a polisuprafeţei va fi întotdeauna în lungul benzii, iar direcţia
v de-a curmezişul ei. Colţul u=0, v=0 va fi întotdeauna la un colţ al lui surface1.
u1, u2, ... sunt valori de tranziţie pentru parametrul u, acolo unde o suprafaţă
componentă se termină şi alta începe (figura 48). În general este de dorit să se coreleze
valorile de tranziţie ale parametrului u cu diviziunile suprafeţei. Dacă suprafaţa are nu
subdiviziuni totale pe direcţia u (nu=duxsu, du = număr de diviziuni pe direcţia u , su = număr
de subdiviziuni pe direcţia u), fiecare valoare de tranziţie a parametrului u ar trebui să fie un
multiplu întreg de 1/nu. Această va asigura că tabelarea suprafeţei va include o linie
parametrică u=constant exact de-a lungul joncţiunii suprafeţelor componente.
Obs.: Când se schimbă lista suport pentru o PolySurf, valorile ei de tranziţie u sunt resetate
la distribuţie uniformă – de exemplu pentru o PolySurf din trei părţi, valorile de tranziţie u ar
fi resetate la 0.333, 0.667, şi 1.0.
În figura 47 numai prima variantă de cuplare este validă deoarece cele două suprafeţe
cuplate formează o bandă continuă, pe când celelalte două variante prezintă discontinuitate şi
vor produce rezultate eronate.

2.3.6.4. Entităţi diverse

Dintre entităţile diverse folosite de MultiSurf, prezentăm următoarele:
Bgraph – Graf B-spline
Date caracteristice
value1 ... valueN = valori pentru punctele de control ale grafului
Dumitru Dragomir 10 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

type = tipul de B-spline folosit în graf: 1 = liniar, 2 = pătratic, 3 = cubic, etc.

Descriere
Un BGraph este un graf de o anumită funcţie f depinzând de t de la 0 la 1, reprezentată
N
ca o sumă de B-spline-uri (cu noduri uniforme): f(t) = ∑ f j B j (t) (1)
j=1

type este un întreg pozitiv specificând tipul de B-spline folosit în formulele pentru BGraph:
1 = liniar, 2 = pătratic, 3 = cubic, etc. Cu cât este mai mare tipul, cu atât este mai rigidă curba
B-spline (pentru mai multe informaţii asupra B-spline-urilor, vezi “Curbe B-Spline”).
Acoladele încadrează o listă de valori. Aşa cum veţi observa ulterior, formatul datelor
este acelaşi ca pentru un obiect Relabel, cu excepţia că prima şi ultima componentă a listei nu
este forţată la 0 şi 1 – de exemplu, {-0.20 -0.02 0} ar fi o listă perfect legitimă de valori
pentru un BGraph.
Ca şi pentru Relabel, un BGraph nu are culoare sau vizibilitate, şi nu este direct vizibil în
spaţiul de modelare 3D, deşi efectele sale pot fi vizibile.
În mod curent, Bgraph-urile sunt folosite ca funcţii de amestec sau de distribuţie într-un
număr de entităţi.

Relabel – Reetichetare
Date caracteristice
0.0 valoare2 valoare3 .... 1.0 = valori de reetichetare
type = tipul de obiecte B-spline folosite în graful de
reetichetare
Descriere
Un obiect Relabel controlează reetichetarea unei curbe
sau şarpe (reparametrizarea sau redistribuirea parametrului t
de-a lungul curbei). El nu este un obiect vizibil prin el însuşi,
aşa că nu are culoare sau vizibilitate, dar efectele lui asupra
Figura 49. etichetării pot fi făcute vizibile prin afişarea semnelor de
marcaj t ale curbei sau şarpelui afectat.
Reetichetarea nu afectează forma 3D a curbei sau şarpelui, dar afectează afişarea
curbei sau şarpelui cu un număr finit de puncte. Totodată reetichetarea afectează forma 3D a
suprafeţelor construite pe baza curbei sau a şarpelui.
type este un întreg pozitiv specificând tipul de B-spline folosit în graful de reetichetare:
1 = liniar, 2 = pătratic, 3 = cubic, etc. Cu cât este mai mare tipul, cu atât este mai rigid B-
spline-ul.
Acoladele încadrează o listă de numere de la 0 la 1. Intrările 0 şi 1 trebuie incluse în listă.
De exemplu, o reetichetare descrisă prin setul de valori {0 0 0.5 1 1} şi type=4 reprezintă o
curbă B-Spline de redistribuire de ordinul 4, definită prin 5 puncte echidistante în intervalul 0-1,
punctele fiind descrise de perechile de valori x-y astfel: 0-0, 0.25-0, 0.5-0.5, 0.75-1.0, 1.0-1.0.
Aşadar, ceea ce apare în lista de valori dintre acolade sunt numai valorile y, valorile x rezultând
automat din diviziunea echidistantă a intervalului 0-1. În figura 49 este prezentată o schemă
bazată pe setul de valori de mai sus. Liniile întrerupte determină pe axa verticală redistribuirea
parametrului t pe curba suport conform corespondenţei cu curba de redistribuire.

Plane2 – Plan din 2 puncte

Date caracteristice
point1 şi point2 = puncte de control punct-şi-normală
Descriere
Acesta este un plan infinit. Un Plane2 vizibil este afişat ca un dreptunghi, de mărime
puţin mai mare decât cutia dreptunghiulară care încadrează modelul de tip wireframe curent.
Dumitru Dragomir 11 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

Planul trece prin point1 şi este orientat astfel încât point2 se dispune în lungul normalei
pozitive prin point1. Folosirea unui RelPoint pentru point2 (cu point1 ca punct de bază al său)
este o cale uşoară de a avea controlul direct al direcţiei normalei obiectului Plane2. Distanţa
dintre point2 şi point1 nu are efect asupra planului (totuşi, ea trebuie să fie mai mare decât
zero).
Planele sunt folosite la construcţia anumitor obiecte, în particular entităţi proiectate şi
oglindite, dar planele nu sunt suprafeţe parametrice – nu pot fi amplasate pe ele magneţi sau şerpi.

Plane3 – Plan din 3 puncte

Date caracteristice
point1, point2, şi point3 = puncte de control
Descriere
Acesta este un plan infinit. Un Plane3 vizibil este afişat ca un dreptunghi, de mărime
puţin mai mare decât cutia dreptunghiulară care încadrează modelul de tip wireframe curent.
Planul trece prin toate cele 3 puncte. El este orientat în concordanţă cu regula mâinii
drepte: dacă sunteţi plasat undeva pe lungimea normalei pozitive, privind spre plan, triunghiul
făcut prin unirea punctelor point1 - point2 - point3 - point1 este parcurs în direcţie antiorară.
Planele sunt folosite la construcţia anumitor obiecte, în particular entităţi proiectate şi
oglindite, dar planele nu sunt suprafeţe parametrice – nu pot fi amplasate pe ele magneţi sau
şerpi.

XPlane – Plan X
Date caracteristice: X-coordinate = valoarea X constantă a planului
Descriere: XPlane este un plan infinit la X constant. Normala pozitivă este în lungul axei
pozitive X. Un XPlane vizibil este afişat ca un dreptunghi, de mărime puţin mai mare decât
cutia rectangulară care încadrează modelul curent în reprezentare wireframe.
Planele sunt folosite la construcţia anumitor obiecte, în particular entităţi proiectate şi
oglindite, dar planele nu sunt suprafeţe parametrice – nu pot fi amplasate pe ele magneţi sau
şerpi.
Obs: Yplane şi Zplane se definesc la fel ca şi Xplane dar în raport cu axele Y şi Z.

XContours – Contururi X
Date caracteristice
first index = indicele primului contur (un întreg)
last index = indicele ultimului contur (un întreg)
X0 = coordonata X a conturului de indice zero
Xint = spaţierea contururilor
surfaces = numele suprafeţelor de intersectat
Descriere
Obiectul XContours crează una sau mai multe secţiuni plane egal spaţiate cu plane
X=constant. Fiecare secţiune plană va suprafeţele numite în lista de suprafeţe, creind polilinii
3D având culoarea şi vizibilitatea desemnate. Pentru a crea un set de XContours, se specifică
indicii primului şi ultimului contur (first index şi last index), decalajul conturului de indice
zero faţă de planul X=0 (X0), spaţierea dintre contururi (Xint), şi numele suprafeţelor din care
se taie contururile.
Fiecare contur are atât o poziţie X (coordonata sa X) cât şi un indice (numărul său de
ordine în setul de contururi). Primul indice şi ultimul indice sunt numere de indici folosite
pentru a specifica setul de contururi de inclus în obiectul contur.
Coordonatele X ale contururilor sunt calculate din ecuaţia: X = X0 + Xint × index,
unde:
index = first index, first index + 1, first index + 2, ..., last index (pentru numai un contur în
Dumitru Dragomir 12 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

set, first index = last index)

X0 şi Xint sunt pozitive pe direcţia în lungul axei pozitive X.
surfaces este o listă de nume ale suprafeţelor din care se taie contururile.
De reţinut că contururile nu pot fi folosite pentru construirea altor obiecte. Dacă se doreşte
o curbă care să poată fi folosită în definirea altor obiecte, se foloseşte un ProjSnake sau un
IntSnake.
Obs: Ycontours şi Zcontours se definesc la fel dar în raport cu axele Y şi Z.

Fig.50.
Contours – Contururi generale
Date caracteristice
mirror/surface = un obiect plan, suprafaţă, sau linie
first index = indicele primului contur (un întreg)
last index = indicele ultimului contur (un întreg)
q0 = distanţa conturului de indice zero faţă de oglindă
qint = spaţierea contururilor
surfaces to cut = numele suprafeţelor din care se taie contururile
Descriere
Contururile constituie una sau mai multe secţiuni paralele cu o orientare definită arbitrar
de către utilizator. Fiecare secţiune va intersecta suprafeţele nominalizate în lista de suprafeţe,
creind polilinii 3D având culoarea şi vizibilitatea desemnate.
Contururile sunt specificate prin numirea unei oglinzi cu care sunt paralele toate
contururile, indicii primului şi ultimului contur (first index şi last index), decalajul conturului
de indice zero faţă de planul de bază (q0), spaţierea dintre contururi (qint), şi numele
suprafeţelor din care se taie contururile.
Fiecare contur are atât un decalaj faţă de oglindă (măsurat pe direcţia pozitivă a normalei la
oglindă) şi un indice (numărul lui de ordine în setul de contururi). Primul şi ultimul indice sunt
numerele folosite pentru a specifica setul de contururi de inclus într-un obiect contur.
Decalajele contururilor faţă de oglindă sunt calculate cu ecuaţia: q = q0 + qint × index,
unde:
index = first index, first index + 1, first index + 2, ..., last index
(dacă există numai un contur în set, first index = last index)
q0 şi qint sunt pozitive pe direcţia de-a lungul normalei pozitive la oglindă
Pentru detalii asupra indicilor şi a specificării unui set de contururi, vezi “Entităţi
contur” în care se consideră “decalaj” sau “q” pentru "X."
mirror/surface poate fi un obiect plan, suprafaţă, linie, sau punct:
Când mirror/surface este un plan, contururile sunt tăiate de plane. q este distanţa
suprafeţei tăietoare de contur faţă de planul oglindă.
Dumitru Dragomir 13 TCCN – Sem. 2 – C9, C10

Când mirror/surface este o suprafaţă, contururile sunt tăiate de suprafeţe decalate

paralele. q este distanţa suprafeţei tăietoare de contur faţă de suprafaţa oglindă.
Când mirror/surface este o linie, contururile sunt tăiate de cilindri care au linia ca axă. q
este raza suprafeţei tăietoare de contur măsurată de la linie.
Când mirror/surface este un punct, contururile sunt tăiate de sfere cu centrul în acel
punct. q este raza suprafeţei tăietoare de contur măsurată de la punctul oglindă.
surfaces to cut este o listă cu numle suprafeţelor de tăiat prin contururi.
De reţinut că contururile nu pot fi folosite pentru a construi alte obiecte. Dacă se doreşte o
curbă care să fie folosită la definirea altui obiect, se utilizează un ProjSnake sau un IntSnake.
EulerFrame – Cadru Euler
Date caracteristice
point = punct de inserare
frame = cadru de bază
angle1, angle2, şi angle3 = unghiuri de rotire
Descriere
Un cadru Euler este un obiect cadru care este orientat în raport cu un alt cadru folosind
trei unghiuri, “unghiurile Euler” din mecanică. Cadrul Euler este poziţionat şi orientat în
următorii paşi:
(0) se crează un cadru amplasat în point, cu axele iniţiale paralele cu cadrul
(1) se roteşte cadrul creat cu angle1 după axa sa z
(2) se roteşte cadrul creat cu angle2 după axa sa x
(3) se roteşte cadrul creat cu angle3 după axa sa z
(De notat că paşii (1) şi (3), fiecare fiind o rotaţie după axa proprie z a cadrului, nu au
acelaşi efect, deoarece pasul intermediar (2) în general schimă direcţia axei z. Direcţiile
pozitive de rotaţie sunt în concordanţă cu regula mâinii drepte.
Prin alegeri potrivite ale celor 3 unghiuri, cadrul Euler poate fi făcut să aibă orice orientare
dorită în raport cu cadrul de bază.
Frame3 – Cadru din 3 puncte
Date caracteristice: point1, point2, şi point3
Descriere: Un Frame3 este un obiect cadru specificat prin 3 puncte. Originea lui Frame3
este situată în point1; axa x este orientată spre point2; axa y este situată în planul celor 3
puncte. Cele trei axe sunt reciproc perpendiculare iar sistemul ortogonal este drept.
Dacă se preconizează o scalare, deplasare sau rotire a modelului, nu se va folosi punctul
prestabilit '*' pentru nici unul dintre punctele suport ale lui Frame3.
Pentru mai multe detalii asupra specificării entităţilor cadru, se vedea “Entităţi cadru”
din Help-ul MultiSurf.
Un obiect cadru este afişat în vederile de tip printr-un mic simbol sub forma a trei axe
perpendiculare. Axa x este continuă, axa y este formată din două segmente iar axa z din trei
segmente - 1 , 2, 3 pentru x, y, z.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C11

Curs Nr.11

Cap.3. Programe de proiectare navală integrate

3.1. Generalităţi
Un program de proiectare navală integrat este un program care, pe lângă modelarea
geometrică a corpului navei, conţine şi o serie mai mică sau mai mare de instrumente
auxiliare de calcul specific naval. Astfel, pe lângă facilităţile de calcul hidrostatic (ca de
exemplu modulul analizat anterior la MultiSurf), mai pot exista şi module de calcul de
stabilitate la unghiuri mari de înclinare, calcule de rezistenţă la înaintare, etc.
În această gamă de produse soft intră o varietate destul de mare de programe, unul
dintre cele mai complexe fiind seria de programe AVEVA al firmei AVEVA Marine (care a
achiziţionat produsul TRIBON).
În cele ce urmează vom studia programul FreeShip, program inspirat din programul
DelftShip Free sau DelftShip Pro cu care se aseamănă în foarte mare măsură.
Fără pretenţia de a compara aceste produse cu cele de vârf, ele conţin totuşi acele
facilităţi suplimentare care le justifică încadrarea în această categorie.
Modalitatea de modelare geometrică folosită este una relativ simplă, rudimentară chiar
comparativ cu programul Multisurf, neavând decât foarte slabe elemente de relaţionare
geometrică, din acest punct de vedere încadrându-se mai degrabă în categoria modelatoarelor
geometrice nerelaţionale.

3.2. Modelarea geometrică în FreeShip

FREE!ship foloseşte o tehnică numită de modelare a suprafeţelor pentru a defini forma
unei nave. Această tehnică se poate asemăna cu sculptarea corpului navei ca şi cum ar fi o
piesă de îmbrăcăminte foarte flexibilă şi subţire, prin tragerea şi deplasarea punctelor. Aceasta
nu se limitează numai la corpul însuşi, aşa cum vom vedea mai târziu. Punţile, suprastucturile,
catargele, chilele şi cârmele, pot fi şi ele modelate în acelaşi mod. Spre deosebire de alte
programe FreeShip foloseşte suprafeţe de subdiviziune pentru modelarea completă a navei.
Suprafeţele de subdiviziune oferă proiectantului mai multă flexibilitate la proiectarea oricărei
forme dorite. Dar dacă doriţi să obţineţi maximul de la această tehnică este important să aveţi
o înţelegere la nivel fundamental a unora dintre principiile ei de bază. Un exemplu de corp al
unui yacht simplu poate fi văzut în Figura 1. Suprafaţa reală este o reţea constând din
următoarele 3 tipuri de obiecte:
- Feţe
- Muchii
- Puncte

Figura 1.
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.1. Feţe
O faţă este o mică parte dintr-o suprafaţă (uneori mai este numită şi petic) şi în mod
obişnuit este definită prin 4 puncte.
În anumite zone poate fi de dorit să se folosească mai puţine puncte (sau chiar mai
multe), dar în general cele mai bune rezultate se obţin atunci când cele mai multe dintre feţe
constau din 4 puncte.
3.2.2. Muchii
Toate punctele succesive ale unei feţe sunt conectate prin linii. Aceste linii sunt numite
muchii şi se pot deosebi două feluri de muchii:
Muchii de frontieră. Acestea sunt muchii care, aşa cum o arată şi denumirea, formează
frontiera suprafeţei. O muchie de frontieră are caracteristic faptul că ea aparţine întotdeauna
numai unei singure feţe. Exemple de muchii de frontieră sunt copastia (dacă nava nu este
prevăzută cu punte) sau conturul în plan diametral al navei (acesta din urmă fiind de fapt un
caz special). Când se defineşte nava este creată numai partea ei din babord (stânga). De aceea
toate muchiile din planul diametral aparţin numai unei singure feţe. În realitate nava este
simetrică şi, când se efectuează calculele, FreeShip crează o navă virtuală simetrică prin
oglindirea modelului faţă de planul diametral.
Muchii obişnuite. Acestea sunt toate celelalte muchii de dincolo de frontiera suprafeţei
şi, întotdeauna, aparţin la două feţe. Muchiile obişnuite sunt desenate cu linii gri-închis. Cele
două feţe vecine ale muchiei sunt conectate neted de-a lungul muchiei comune. Totuşi, este
posibil să se marcheze o muchie ca muchie creastă. În acest caz cele două feţe conectate la
muchie au discontinuitate a tangentelor. Cu alte cuvinte, muchiile creastă sunt folosite pentru
a se defini linii de frântură. O muchie de frontieră este de fapt un caz particular deoarece nu
există o a doua faţă către care să se facă o trecere netedă.
FreeShip foloseşte în calculele sale prezenţa muchiilor frontieră. Prin aceasta, programul
este capabil să determine dacă nava ia apă când, de exemplu, linia punţii este imersată. De aceea
este esenţial ca fiecare muchie obişnuită să fie conectată la două feţe cel puţin atunci când nu este
imersată. Situarea a două muchii exact una deasupra celeilalte nu este suficientă. Feţele trebuie să
fie fizic conectate la o aceeaşi muchie. Există de asemenea un alt motiv pentru aceasta şi care va fi
explicat în capitolul Ghid de modelare prin subdivizare. Muchiile de frontieră pentru care mbele
capete sunt situate în planul diametral sunt excluse de la acest test. În realitate aceste muchii sunt
conectate atât cu babordul cât şi cu tribordul navei şi deci nu sunt adevărate muchii frontieră.
3.2.3. Puncte
Punctele formează baza unei suprafeţe. Cea mai parte a editării se face la nivelul
punctelor prin mutarea punctelor în diferite poziţii, inserarea de puncte noi sau eliminarea unora
dintre cele existente. Fundamental, sunt două tipuri de puncte de interes pentru utilizator.
Acestea sunt:
- Puncte obişnuite. Acestea sunt toate punctele altele decât cele de colţ. Trebuie reţinut
că punctele obişnuite au un anumit decalaj faţă de suprafaţa rezultantă. Această deviaţie de la
suprafaţă este mai mare în zonele cu curbură mai mare. Ea devine mai mică dacă sunt inserate
puncte şi muchii suplimentare.
- Puncte de colţ. Punctele de colţ sunt puncte particulare, în mod obişnuit conectate la
două sau mai multe muchii creastă.
Întocmai aşa cum o muchie creastă poate fi definită pentru a specifica faptul că două
feţe trebuie să fie conectate în mod discontinuu, şi punctele cheie pot fi folosite pentru a face
acelaşi lucru privitor la două muchii adiacente.
Punctele de colţ sunt, de fapt, singurele puncte care sunt situate chiar pe suprafaţa navei.
Punctele unde trei sau mai multe muchii creastă se întâlnesc, sunt în mod automat declarate de
către program ca puncte de colţ.
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.4. Suprafeţe de subdiviziune

Figura 2 Figura 3
O suprafaţă de subdiviziune este un tip special de suprafaţă spline. Programele de modelare
lucrează cu suprafeţe parametrice spline cum sunt suprafeţele B-Spline sau suprafeţele NURBS.
Aceste suprafeţe sunt complet descrise de un set de puncte de control. Punctele de control sunt
puncte pe care utilizatorul le poate modifica pentru a controla forma suprafeţei. Orice punct de pe
suprafaţă poate fi calculat pe baza acestor puncte de control folosind un set de formule
parametrice. Dezavantajul acestor suprafeţe parametrice este acela că ele necesită întotdeauna o
grilă “rectangulară” de puncte de control. Aceste puncte de control urmăresc în realitate forma
navei, aşa că ele nu arată chiar ca o reală grilă rectangulară. Dar ele au întotdeauna, să zicem N
puncte în direcţie longitudinală şi M puncte în direcţie verticală , unde atât N cât şi M ar putea fi
orice număr egal sau mai mare decât 2. În figura din stânga N=4 şi M=4 iar numărul de puncte de
control este de 4*4=16. La suprafeţele Spline parametrice nu este posibil să se insereze un singur
punct pe o muchie. În schimb, un rând întreg de puncte trebuie inserat, aşa cum se demonstrează
în figura din dreapta. Aceasta are ca rezultat operarea cu mai multe puncte de control decât sunt în
mod normal necesare sau dorite, iar mai multe puncte de control înseamnă mai muolt de lucru
pentru proiectant. De asemenea, formele foarte complexe nu pot fi modelate folosind o singură
suprafaţă. Când se folosesc suprafeţe multiple proiectantul este pus în faţa unor dificultăţi de
aliniere a acestor suprafeţe la frontierele lor. Adesea, este de dorit să se menţină o tranziţie netedă
de-a lungul acestor frontiere. De fiecare dată când una dintre aceste suprafeţe este modificată,
utilizatorul este nevoit să o modifice şi pe cealaltă pentru a menţine netezimea tranziţiei.

Figura 4
Pentru a depăşi toate aceste probleme FREE!ship face uz de suprafeţele de subdiviziune.
Suprafeţele de subdiviziune folosesc şi ele puncte de control pentru manipularea modelării,
întocmai ca şi suprafeţele NURBS sau cele B-Spline. La suprafeţele de subdiviziune grila de
puncte de control nu trebuie să fie rectangulară, dar calcularea unui punct al suprafeţei este mai
dificilă deoarece suprafaţa nu este parametrică. În schimb, reţeaua de control este rafinată şi
netezită într-un număr de paşi. Fiecare pas este denumit “pas de subdiviziune”, de aici
provenind numele de suprafeţe de subdiviziune. Procesul este clarificat în figura 4.
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C11

În partea din stânga a figurii 4 este vizibilă reţeaua de control a unui cub cu teşituri.
Primul pas în procesul de subdivizare este rafinarea reţelei. Aceasta se realizează prin
inserarea unui nou punct pe fiecare muchie (numit punct de muchie).
Ori de câte ori se inserează un punct de muchie, sunt recalculate informaţiile ambelor
feţe adiacente. Acesta este un alt motiv pentru care muchiile trebuie să aparţină întotdeauna la
două feţe. Pentru fiecare faţă cu patru sau mai multe puncte este inserat de asemenea şi un
punct în centrul fiecărei feţe (numit punct de faţă). Pentru feţele cu trei puncte fiecare nou
punct de muchie este conectat cu noul punct al muchiei anterioare, rezultatul fiind crearea a
patru noi triunghiuri. Toate celelalte feţe sunt subdivizate prin conectarea fiecărui punct de
muchie la punctul de faţă.
În cest mod este creată o reţea rafinată care încă are aceeaşi formă cu originalul, fapt vizibil
în centrul figurii 4. La final, toate punctele suprafeţei sunt deplasate pe poziţii noi astfel încât
suprafaţa să apară netedă. Acest lucru, în sensul procesului de subdiviziune, se numeşte mediere
(în dreapta figurii). Dacă procesul este repetat de un număr oarecare de ori, rezultatul este o reţea
foarte fină şi netedă. FREE!ship oferă o listă de selecţie în bara de instrumente pentru selectarea
preciziei modelului. Aceasta este de fapt o măsură a cât de mulţi paşi de subdiviziune consecutivi
efectuează programul.

Figura 5
Figura 6 prezintă reţeaua de control a aceluiaşi cub şi suprafeţele rezultante după 1, 2
şi 3 paşi de subdivizare.

Figura 6
Acesta este acelaşi cub, dar un număr de feţe au fost marcate ca muchii creastă (cu linie
roşie). Rezultatul este o linie de frântură mergând de jur împrejurul cubului. Este vizibil cu
claritate faptul că feţele adiacente nu mai sunt cuplate neted.
3.2.5. Ghid de modelare prin subdivizare
În acest paragraf sunt date o serie de indicaţii în scopul obţinerii celor mai bune
rezultate. Ori de câte ori este posibil se foloseşte o grilă regulată. O astfel de grilă este una
care are toate feţele din patru puncte, şi toate punctele la câte patru muchii şi feţe. Un punct al
frontierei este considerat punct obişnuit dacă la el se conectează trei muchii şi două feţe.
Desigur, aceasta nu este posibil întotdeauna.
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C11

Figura 7
Pentru reducerea numărului de puncte într-o anumită zonă se pot folosi feţe triunghiulare.
Se pot folosi feţe cu 5 laturi sau 5 feţe cu 4 laturi pot fi folosite pentru creşterea numărului de
puncte. O grilă cu adevărat regulată ar arăta exact ca suprafeţele B-Spline din paragraful anterior.
Ori de câte ori este posibil, trebuie să avem două feţe conectate la fiecare dintre muchiile
diferite de cele de frontieră. Dacă mai mult de două feţe sunt conectate la o muchie, acea muchie va
fi desenată mai gros şi cu culoare verde deschis. Acest lucru trebuie evitat cu orice preţ deoarece dă
peste cap calculele hidrostatice. Sunt admise muchiile de frontieră, dar imediat ce ele devin imerse,
calculele hidrostatice nu vor mai putea fi efectuate. A se vedea capitolul Verificarea modelului.
Trebuie să se asigure ca normalele tuturor feţelor să fie orientate către exterior (în direcţia
apei). Aceasta este de importanţă extremă deoarece FREE!ship face calculele hidrostatice prin
integrarea volumului închis în spatele feţelor. Dacă normala unei feţe este îndreptată către
interior, calculul ar conţine volumul exterior navei care astfel, ar putea deveni chiar negativ. Se
poate obţine o acurateţe superioară prin folosirea în calculele hidrostatice a suprafeţei reale în
locul unui număr de secţiuni. Aceasta este cu deosebire adevărat când modelul are un unghi de
înclinare transversală sau longitudinală, sau este prevăzut cu o suprastructură. FREE!ship poate
de asemenea testa automat direcţiile normalelor, dar corectitudinea este garantată doar dacă
modelul este complet închis, însemnând că nici o altă muchie de frontieră nu este prezentă cu
excepţia celor din planul diametral. Testarea automată poate fi dezactivată în setările
proiectului, aşa cum este explicat la capitolul Setările proiectului.
3.2.6. Lucrul în porturile de vedere (Viewports)
3.2.6.1. Mărirea (Zooming) şi deplasarea (panning) vederii

Figura 8.
Când un nou model este deschis, programul deschide 4 ferestre în mod implicit. Fiecare
fereastră este o vedere diferită a corpului 3D. Zona de fereastră în care este desenat modelul se
numeşte port de vedere. Mărirea sau micşorarea portului de vedere se face prin apăsarea butonului
din stânga al mouse-ului şi deplasarea cursorului în sus şi în jos respectiv, cu butonul stânga
Dumitru Dragomir 6 TCCN – Sem. 2 – C11

menţinut apăsat. Dacă mouse-ul este prevăzut cu rotiţă poate fi convenabil de făcut zoom-ul prin
rotirea rotiţei. Deplasarea vederii se face similar dar folosind butonul din dreapta al mouse-ului.
Doar când portul de vedere afişează o vedere în perspectivă (ca în figura 8) sunt vizibile
două bare de defilare care pot fi folosite pentru a roti şi răsturna modelul. Un alt mod de a roti
modelul în vederea în perspectivă este de a ţine apăsat butonul din mijloc sau rotiţa mouse-ului în
timp ce acesta este deplasat. Alte opţiuni sunt disponibile din meniul contextual (buton dreapta).
3.2.6.2. Selectarea entităţilor
Pot fi selectate numai entităţile visibile în portul de vedere şi numai dacă portul de
vedere este în modul wireframe (cadru de sârmă, cu umbrirea dezactivată). Pentru selectarea
punctelor sau muchilor reţeaua de control trebuie să fie activată. Feţele pot fi selectate doar
când muchiile interioare sunt activate. Pentru mai multe informaţii referitoare la opţiunile de
vizibilitate se va consulta capitolul Opţiuni de vizibilitate. Trebuie reţinut că punctele,
muchiile sau feţele selectate rămân selectate chiar dacă ele nu mai sunt vizibile ca urmare a
unei schimbări a opţiunilor de vizibilitate. Pentru selectarea unei entităţi se efectuează pe ea
un clic de mouse. Entităţile selectate pot fi recunoscute prin culoarea de desenare galbenă.
Dacă este selectat un punct, la selectarea următorului punct cel anterior se deselectează.
Selectarea multiplă a punctelor se poate face cu tasta CTRL apăsată.
Dacă se ţine tasta CTRL apăsată în timp ce este selectată o muchie, programul încearcă
să urmărească muchia până când este întâlnit un punct nepotrivit sau o muchie cu o
proprietate de creastă diferită. Aceasta este calea cea mai comodă de selectare a unui întreg
rând de muchii cum ar fi copastia sau o linie de frângere.
Şi feţele pot fi selectate cu tasta CTRL. În acest caz sunt selectate sau deselectate toate
feţele care aparţin aceluiaşi strat şi sunt conectate între ele. Feţele care sunt total izolate de
celelalte feţe deoarece sunt încercuite de muchii creastă nu sunt incluse în selecţie.
3.2.6.3. Tragerea punctelor de control
Una dintre cele mai importante opţiuni ale modelării corpului navei este tragerea
punctelor. Pentru a face aceasta reţeaua de control trebuie activată. Deşi este posibilă selectarea
punctelor în vederea în perspectivă, tragerea corectă a punctelor poate fi făcută numai în planele
de proiecţie (vederile: bodyplan – transversală, profile – longitudinală, sau plan – orizontală).
Când se trage un punct de control întreaga informaţie este actualizată în timp real.
Aceasta include actualizarea coastelor, longitudinalelor, liniilor de plutire şi a diagonalelor.
Actualizarea devine lentă în special când precizia modelului este stabilită la o valoare înaltă
deoarece trebuie recalculată fiecare curbă de intersecţie cu corpul. Dacă procesul devine prea
lent se recomandă reducerea preciziei. Dacă procesul rămâne tot lent, se pot fie dezactiva
unele dintre aceste curbe de intersecţie deoarece sunt recalculate numai entităţile vizibile, fie
se poate folosi un număr de curbe de intersecţie mai mic.
3.2.6.4. Modificarea manuală a punctelor de control
Dacă este selectat un punct, se afişează cutia de dialog din dreapta, în
care este afişată poziţia punctului în spaţiul 3D. Valorile afişate pot fi
modificate manual prin scrierea valorilor dorite în casetele
corespunzătoare. Mai mult, se poate face uz de o variantă a unei metode
întâlnite în AutoCAD prin folosirea notaţiei @deplasare. De exemplu,
dacă coordonata y din exemplu este ştearsă şi înlocuită cu notaţia @-0.2
atunci noua coordonată a punctului devine 2.077-0.2=1.877. Mai mult, dacă sunt selectate mai
multe puncte, prin introducerea şirului @-0.2 toate punctele selectate vor avea coordonata y
redusă cu 0.2.
O altă cale de mutare a punctelor este aceea de a apăsa tastele direcţionale când este activă
una dintre vederile standard. Atunci, punctele selectate se mută cu o aşa-numită “distanţă
Dumitru Dragomir 7 TCCN – Sem. 2 – C11

incrementală” în direcţia tastei apăsate. Distanţa incrementală este vizibilă în bara de stare a
programului, după cantitatea de memorie undo care este în uz. Dacă se aplică un clic pe inscripţia
distanţei incrementale din bara de stare, se deschide o cutie de dialog care permite modificarea
acestei valori. O altă modalitate mai rapidă este de a apăsa tasta + sau – pentru a incrementa sau
decrementa cu 10% distanţa incrementală.
Săgeţile negre din lateralele câmpurilor coordonatelor pot fi acţionate prin clic pentru a
incrementa sau decrementa coordonata curentă cu distanţa incrementală.
3.2.6.5. Diferitele moduri de reprezentare
FREE!ship are trei moduri diferite de reprezentare care sunt accesibile din meniul
contextual (buton dreapta mouse).

- Wireframe (Ctrl-W). Sunt desenate numai punctele, liniile şi muchiile;

- Shade (Ctrl-F). Suprafaţa este desenată cu culoare solidă, iar liniile sunt desenate peste
ea. Opţional, partea imersă a supafeţei poate fi desenată cu o culoare diferită;
- Developability check (Ctrl-D). Suprafeţele sunt din nou reprezentate prin umplere cu
culoare solidă dar părţile desfăşurabile sunt desenate cu culoare verde iar cele nedesfăşurabile
cu roşu. Mai multe despre suprafeţele desfăşurabile se poate citi din capitolele 10.8 Cutia de
dialog Layer properties şi 13.4 Desfăşurarea tablelor;
- Gaussian curvature (Ctrl-G), se foloseşte pentru testarea corectitudinii unei suprafeţe.
Modelul este reprezentat prin umplere cu culori corespunzătoare curburii discrete Gaussiene a
fiecărui punct.
Curbura Gaussiană este produsul celor două curburi prinipale. Există trei posibilităţi:
• Curbură Gaussiană negativă. Ariile corepunzătoare sunt colorate cu albastru şi au o
formă de şa, deoarece curbura pe o direcţie este pozitivă în timp ce pe direcţia cealaltă este
negativă;
• Curbură Gaussiană zero. Cel puţin una dintre cele două curburi principale este zero, şi
deci suprafaţa este fie plată fie este curbată pe o singură direcţie. În ambele cazuri
suprafaţa este desfăşurabilă (acest lucru este, de fapt, cea mai importantă proprietate a unei
suprafeţe desfăşurabile). Aceste arii sunt umplute cu verde;
• Curbură Gaussiană pozitivă. Curburile în ambele direcţii pot fi ambele ori pozitive ori
negative dar de acelaşi semn. Aceste arii sunt convexe sau concave şi de culoare roşie;
Dumitru Dragomir 8 TCCN – Sem. 2 – C11

- Zebra shading (Ctrl-E). Aceasta este o altă opţiune de testare a corectitudinii modelului.
Regiunile cu intensitate constantă a reflexiei luminii sunt colorate în benzi. Aceasta este similar
cu modul în care ochiul uman detectează zonele denivelate de pe o suprafaţă în locurile unde
strălucirea şi umbrele variază. Dacă muchiile dungilor de zebră sunt curbate neted atunci
suprafaţa este netedă în acele zone. La liniile de frângere ele variază abrupt.
3.2.6.6. Printarea
Porturile de vedere pot fi printate (meniu contextual – Print) , dar numai când sunt în
modul cadru de sârmă. Indiferent de gradul de zoom al portului de vedere, la imprimantă este
trimis întregul model. Dacă vederea curentă este în perspectivă, scara imprimării va fi ajustată
încât să cuprindă în foaia de hârtie întregul model. Celelalte vederi ar putea fi printate la scară.
3.2.6.7. Salvarea ca imagine bitmap
Din meniul contextual, comanda Save Image, imaginea portului de vedere curent se
poate salva pe hard disc ca imagine bitmap. Dimensiunile imaginii exprimate în pixeli se pot
specifica în cutia de dialog din stânga, ca şi numele fişierului şi locaţia lui.
3.2.7. Meniul File
În meniul File există următoarele opţiuni:

3.2.7.1. New
Această comandă iniţiază un model nou
deschizând cutia de dialog din figura 9, care conţine
următoarele controale:
- Numărul de puncte pe direcţie longitudinală
înseamnă numărul de coloane de puncte care sunt
dorite;
- Numărul de puncte pe direcţie verticală
Figura 9
semnifică numărul de puncte al unei coloane, de la
bază în sus. Numărul de puncte dorit depinde de (şi creşte odată cu) complexitatea corpului
final. Dar este mai uşor de obţinut o suprafaţă corectă menţinând numărul de puncte cât mai
redus cu putinţă. De asemenea, cantitatea de muncă este redusă când sunt mai puţine puncte
de manevrat la operaţiile de netezire (fairing). Punctele suplimentare pot fi inserate oricând
mai târziu în decursul procesului, în special în zonele cu curbură mare (ca gurna sau bulbul);
- Lungimea;
- Lăţime;
- Pescaj;
- Unităţi de măsură. Această opţiune permite comutarea între sistemele metric (metri) şi
imperial (picioare şi inci).
Dumitru Dragomir 9 TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.7.2. Open
Această comandă deschide un fişier model FREE!ship. Începând cu versiunea 1.90,
FREE!ship salvează fişierele într-un nou tip de format binar cu extensia .fbm. Vechile fişiere
cu extensia .free pot încă să fie importate dar nu mai salvarea cu acest format nu mai este
posibilă. Fişierele pot totuşi să fie transferate către vechile versiuni de program folosind
comenzile de import/export în format .fef.
3.2.7.3. Save
Când este folosită această comandă modelul curent este salvat într-un fişier cu extensia
.fbm. Dacă mai există un fişier cu acelaşi nume el este redenumit cu extensia .bak.
3.2.7.4. Save as
Cu această comandă este folosită modelul curent este salvat într-un fişier pentru care se
cere un nume.
3.2.7.5. Import
FREE!Ship importă următoarele tipuri de formate de fişiere:
3.2.7.5.1. Part
Se poate importa un fişier parte care se adaugă la geometria existentă. Cum anume se
crează fişierele parte este discutat la capitolul 3.6.1. Part. FREE!ship detectează în mod
automat dacă fişierul parte foloseşte unităţi imperiale sau metrice şi transformă la scară
geometria importată pentru acordare cu unităţile folosite în proiectul curent.
3.2.7.5.2. Carlson .hul file
Această comandă importă fişiere create cu programul Carlson
Hulls, care poate fi descărcat de la
http://www.carlsondesign.com/hulls.zip. Un exemplu de model
importat este prezentat în figura 10. Totuşi există diferenţe între
forma navei aşa cum este ea definită în Hulls şi cea pe care o
realizează FREE!ship prin import, astfel încât operaţiile cu fişiere
de acest gen nu sunt de prea mare interes.
Figura 10

3.2.7.5.3. FEF file

Acest tip de format (FREE!ship Exchange Format) nu este de interes pentru majoritatea
utilizatorilor deoarece este în principal suportat de către unele programe ale aceluiaşi dezvoltator.
3.2.7.5.4. Surface

Această comandă importă un fişier text care conţine un număr de curbe 3D. Această
opţiune poate fi cel mai bine folosită atunci când trebuie importate secţiuni ale unui fund de
navă rotunjit. Aceste curbe pot avea un număr oarecare de puncte, diferit de la curbă la curbă.
Dumitru Dragomir 10 TCCN – Sem. 2 – C11

În mod obişnuit, curbele merg de la fundul navei în sus, dar sunt admise şi curbe
longitudinale, dar numai în măsura în care curbele au aceleaşi orientare şi merg în aceeaşi
direcţie. Este important ca să nu existe întretăieri ale curbelor.
Utilizatorul va fi întrebat câte puncte pe direcţie longitudinală (număr de coloane) şi câte pe
direcţie verticală (număr de rânduri) să aibă corpul de navă importat. Apoi programul generează o
suprafaţă B-Spline prin aceste puncte astfel ca noua suprafaţă să interpoleze aceste puncte.
0 Prima linie a fişierului trebuie să fie fie un 0 (zero) fie un 1.
10.6299 0 1.75504
10.6299 0.15186 1.87085 Un zero indică faptul că toate coordonatele sunt în metri iar un 1
10.6299 0.36387 2.07768 indică faptul că toate coordonatele sunt în picioare. Fiecare curbă
10.6299 0.5188 2.25144
10.6299 0.71454 2.51209
este definită ca o secvenţă de coordonate X,Y şi Z separate prin
10.6299 0.91032 2.83897 cel puţin un spaţiu. Sfârşitul curbei este indicat de o linie goală
10.6299 1.0368 3.13278 după ultima coordonată. Ultima linie din fişier trebuie să fie
10.6299 1.10212 3.33143
10.6299 1.1838 3.6501 'EOF'. Alăturat este un
exemplu de fişier conţinând
11.811 0 2.26416
11.811 0.20519 2.48343
trei secţiuni. În figura
11.811 0.36424 2.71927 alăturată este reprezentat
11.811 0.5519 3.09169
11.811 0.68655 3.41447
rezultatul importului cu
11.811 0.80491 3.75381 opţiunile 6 coloane şi 5
rânduri.
12.9921 0 3.01751
12.9921 0.09559 3.19544 Când se importă un astfel de
12.9921 0.18538 3.43133 fişier se presupun următoarele:
12.9921 0.25068 3.62583
12.9921 0.33232 3.86172
- coordonatele X sunt
longitudinale. Coordonatele Y
EOF corespund cu babordul navei.
Linia de bază se află a Z=0 iar perpendiculara pupa la X=0;
1 - Nu există curbe suprapuse, altfel se generează erori;
0 0 0.15 - Curbele trebuie să fie sortate de la pupa către prova (sau de la fund în
0.856 0 0.048
1.884 0 -0.046
sus în cazul curbelor longitudinale) iar coordonatele acestor curbe trebuie
3.939 0 -0.158 să fie sortate de la fund în sus (sau de la pupa la prova pentru curbele
4.966 0 -0.184 longitudinale).
5.994 0 -0.195
8.049 0 -0.192
9.59 0 -0.163 3.2.7.5.5. Chines
10.618 0 -0.122 Dacă se doreşte importarea unui corp de navă constituit din
11.645 0 -0.059
13.7 0 0.15 suprafeţe cu muchii dure, atunci aceasta este cea mai bună opţiune.
Fişierul are acelaşi format cu cel descris în paragraful anterior, cu
-0.771 0 1.056
0.685 0.662 0.844
deosebirea că, de această dată, curbele merg în sens longitudinal. Şi
2.398 1.219 0.666 aici punctele pot diferi ca număr de la o curbă la alta.
4.11 1.536 0.565 Curbele sunt importate iar liniile de frântură ale corpului de navă
5.822 1.664 0.524
7.535 1.672 0.522 din FREE!ship sunt acordate cu punctele dată ale fiecărei curbe
9.248 1.575 0.553 importate.
10.96 1.3 0.64
12.672 0.795 0.802
Curbele importate sunt de asemenea adăugate la model ca marcheri.
14.471 0 1.056 Liniile de frântură trebuie ordonate de la fund în sus iar
-0.053 0 1.683
coordonatele punctelor lor de la pupa la prova.
0.856 0.421 1.498 Într-un fişier trebuie să fie cel puţin trei curbe: linia chilei, cel puţin
2.911 1.071 1.211 o linie de frângere şi linia punţii sau copastia.
4.966 1.375 1.077
7.021 1.436 1.05 Sunt adăugate curbe de de control la muchiile creastă care
9.076 1.344 1.09 corespund fiecărei linii de frântură.
11.131 0.989 1.247
13.186 0.272 1.563
Datele din tabelul alăturat servesc ca bază pentru modelul din
13.753 0 1.683 figura de mai jos.
EOF
Dumitru Dragomir 11 TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.7.5.6. Carene XYZ file.

Această opţiune este folosită pentru a se deschide un fişier text generat de programul
Carene.

Fişierul text conţine coordonatele muchiilor care descriu nava. Aceste muchii vor fi
importate în FREE!ship şi pentru fiecare dintre ele este generetă câte o curbă Spline astfel
încât să existe o concordanţă deplină între curbele din FREE!ship şi cele din Carene. Muchiile
originale aşa cum sunt definite ele în fişierul XYZ file sunt adăugate ca marcheri astfel încât
să se poată testa vizual dacă modelele sunt la fel. Sunt adăugate curbe de control pentru
muchiile creastă corespunzătoare celor importate.
3.2.7.5.7. VRML
Această comandă realizează importul unei reţele din fişiere VRML 1.0 .
Când este importat un fişier VRML doar muchiile frontieră sunt desemnate ca muchii
creastă. Toate celelalte muchii creastă trebuie desemnate manual. Singura informaţie
importată dintr-un fişier VRML sunt seturile de feţe indexate.
3.2.7.5.8. PolyCad files
Se foloseşte pentru importul fişierelor .geo generate cu PolyCad al lui Marcus Bole.
PolyCad poate fi descărcat gratis de la http://www.polycad.co.uk/downloads.htm
Informaţia importată din fişier include fie suprafeţele B-Spline generalizate fie
suprafeţele generate cu opţiunile Shiplines sau Yachtlines. De asemenea sunt importate
contururile.
3.2.7.5.9. Michlet waves
Dumitru Dragomir 12 TCCN – Sem. 2 – C11

Dacă există înălţimi de valuri calculate folosind programul Michlet, rezultatele salvate
în fişier pot fi importate de FREE!ship. Este important să nu se folosească prea multe panouri.
O rezoluţie de 50 x 50=2500 panouri dă, în general, un rezultat bun aşa cum se poate vedea
mai jos. Folosirea mai multor panouri încetineşte corespunzător programul. Pot fi importate
atât arii rectangulare cât şi sectoriale.
3.2.7.6. Export.
FREE!ship exportă următoarele tipuri de formate:
3.2.7.6.1. Part
Este posibilă salvarea într-un fişier a unei selecţii din model ca parte sau porţiune a lui
într-un aşa-numit fişier parte. Partea se poate constitui prin selectarea de către utilizator a
feţelor dorite sau prin selectarea unui strat anumit care conţine feţele dorite. În afară de
puncte, muchii, feţe şi curbe de control, este salvată şi informaţia din strat. Pe ceastă cale se
poate salva, de exemplu, o chilă într-un fişier şi se poate apoi importa într-un alt model.
3.2.7.6.2. IGES
Suprafeţele de subdiviziune pot fi folosite pentru modelarea formelor foarte complexe
folosind o singură suprafaţă matematică, care nu se poate realiza folosind o singură suprafaţă
NURBS. Din această cauză poate fi dificil de transformat suprafaţa de subdiviziune în
suprafeţe NURBS. În mod normal este creată câte o suprafaţă NURBS pentru fiecare faţă cu 4
puncte. Feţele cu mai multe sau mai pţine puncte sunt subdivizate în tot atâtea petice NURBS
câte puncte sunt pe o faţă. Aşa încât o faţă cu trei laturi este convertită în trei petice NURBS.
Aceasta poate conduce la un număr enorm de petice în fişierul IGES. Aceasta nu este neapărat
o problemă, decât dacă doriţi să modificaţi suprafeţele în alt program CAD. Aşadar,
FREE!ship foloseşte un algoritm care asamblează atâtea feţe cu 4 laturi cât este posibil pentru
a crea suprafeţe NURBS mari. Aceasta reduce semnificativ numărul de suprafeţe exportate. În
unele cazuri se poate chiar reduce la o singură suprafaţă NURBS. În fişierul IGES sunt
exportate numai suprafeţe. Ale sunt exportate ca suprafeţe NURBS (entitate IGES 128).
3.2.7.6.3. DXF 3D mesh
Acelaşi algoritm precum cel descris mai sus este folosit pentru formarea de reţele poligonale
care sunt exportate în format DXF. Feţele care nu pot fi convertite ca reţele sunt exportate ca feţe
3D. Feţele 3D (3D FACE) sunt mici suprafeţe cu trei sau patru laturi folosite în AutoCAD.
Informaţia transmisă este egală cu ceea ce se vede în portul de vedere. Sunt transmise numai
straturile vizibile. Dacă portul de vedere afişează ambele jumătăţi de navă, sunt exportate ambele.
3.2.7.6.4. DXF 2D polylines
Curbele de intersecţie (cu excepţia diagonalelor) pot fi exportate într-un fişier DXF de
tip 2D. În cutia de dialog a comenzii se specifică directorul în care să se salveze fişierele şi
unităţile în care are loc salvarea (metri, centimetri, picioare sau inci). Fiecare curbă poate fi
salvată într-un fişier diferit, sau curbele pot fi grupate şi salvate în trei fişiere (coaste,
longitudinale şi plutiri). Deoarece curbele sunt exportate ca polilinii, secţiunile curbe sunt
aproximate prin segmente de linii drepte.
3.2.7.6.5. DXF 3D polylines
Toate curbele de intersecţie cum sunt coastele, longitudinalele, plutirile, diagonalele şi
muchiile creastă sunt exportate într-un fişier DXF ca polilinii 3D. De asemenea sunt exportate
curbele de control. Şi aici informaţia este exportată conform vizibilităţii din porturile de vedere.
3.2.7.6.6. Wavefront file (.obj)
Părţile vizibile ale suprafeţelor sunt salvate într-un fişier .obj conform specificaţiilor de
la http://www.fileformat.info/format/wavefrontobj/. Informaţia de culoare nu este inclusă.
Dumitru Dragomir 13 TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.7.6.7. STL
Formatul STL este în principal folosit pentru scopuri de fabricaţie, dar uneori este folosit şi
pentru schimb de date cu alte programe CAD. Toate părţile vizibile ale suprafeţelor sunt trimise în
fişiere ca o largă colecţie de mici triunghiuri.
3.2.7.6.8. Export .fef file
A se vedea: 3.5.3. FEF file (pentru Import).
3.2.7.6.9. Offsets
Prin Offsets se înţeleg semilăţimile curbelor de intersecţie şi de control care se pot
exporta într-un fişier text. Indiferent de setările de vizibilitate sunt exportate toate liniile
disponibile situate la babord.
3.2.7.6.10. Coordinates
Această opţiune salvează toate cordonatele tuturor puncte de control într-un fişier text
care poate fi citit direct în programul Rhino.
3.2.7.6.11. Michlet
Michlet este un excelent program care
poate fi descărcat de la
http://www.cyberiad.net/michlet.htm.
Programul poate fi folosit pentru a obţine
prognoze de mai mare acurateţe pentru
rezistenţele de frecare şi reziduală. El se
bazează pe teoria lui Mitchell şi se
potriveşte cel mai bine pentru navele cu un
raport lungime/lăţime de 7 sau mai mult şi
cu un coeficient bloc scăzut. Totuşi, Leo
Lazauskas, autorul programului Michlet, a
raportat că pot fi folosite chiar şi nave cu un
coeficient L/B de 5 sau mai mare, deşi cu
acurateţe mai mică. Programul Michlet
serveşte de asemenea la predicţia mărimii valurilor pe un larg domeniu în spatele navei. Pentru
mai multe informaţii referitoare la utilizarea programului Michlet şi valorile lui de intrare se va
consulta manualul programului Michlet.
Un aspect important care nu este specificat în acel manual este acela că viteza folosită la
predicţia mărimii valurilor nu poate fi mai mare decât viteza maximă specificată pentru calculele
de rezistenţă. De aceea trebuie asigurată o mărime suficientă a acesteia din urmă.
Există trei metode de exportare a unei forme de navă către programul Michlet:
• Monohull. Aceasta este opţiunea implicită de exportare a navelor monocorp;
• Monohull as catamaran. Această opţiune este destinată proiectării catamaranelor.
Modul obişnuit de a face acest lucru este de a proiecta mai întâi corpul ca pe un monocorp, cu
planul diametral pe planul XZ prin origine. Se poate trimite către Michlet ca un multicorp cu
o distanţă specificată între două plane diametrale ale fiecărui monocorp individual.
• Catamaran. Dacă se dispune de un proiect constând din două corpuri, trebuie iarăşi
specificată o distanţă. Totuşi distanţa specificată trebuie să fie cea reală dintre planele
diametrale ale corpurilor, altfel FREE!ship nu va putea calcula corect semilăţimile corpurilor.
Dacă vreţi să folosiţi Michlet, este important de reţinut că fiecare corp în parte trebuie să
fie simetric faţă de planul său diametral. Cu alte cuvinte, nu pot fi tratate corpuri asimetrice.
Rezultatele calculării înălţimilor de val pot fi reimportate înapoi în FREE!ship. Mai
multe informaţii asupra acestui subiect sunt date în capitolul 3.5.9. Michlet waves.
Dumitru Dragomir 14 TCCN – Sem. 2 – C11

3.2.7.6.12. Archimedes
FREE!ship exportă toate coastele modelului fie în format de corp simplu Archimedes (fişier
.app) or ca ArchimedesMB, care este versiunea multicorp (fişier .hll). Ambele versiuni se pot
folosi pentru efectuarea de calcule hidrostatice suplimentare şi de calcule de stabilitate.
Archimedes este un soft cu cost scăzut şi este disponibil de la http://www.naval-
architecture.co.uk. Această opţiune este disponibilă numai dacă modelului i s-au definit coaste.
3.2.7.6.13. GHS
Prin această comandă se exportă toate coastele
disponibile într-un fişier GHS. Fişierele GHS pot fi
importate de cele mai multe programe hidrostatice care
efectuează calcule pe baza unui plan de forme şi este un
format larg acceptat.

3.2.7.7. Exit
Această comandă închide programul.
3.2.7.8. Preferences
Cutia de dialog din figura 11 arată care sunt
preferinţele modificabile ale programului. Aceste
preferinţe modificate sunt stocate în fişierul freeship.dta
stocat în acelaşi director ca şi programul. Restaurarea
Figura 11 programului la preferinţele prestabilite se pote face prin
simpla ştergere a acestui fişier şi repornirea programului. Restaurarea modificărilor la setarile
de culoare se poate face prin apăsarea butonului Reset. De asemenea, se poate modifica
limbajul folosit de FREE!ship. Mai multe despre suportul pentru limbaj se poate găsi în
capitolul 17.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C12

Curs Nr.12

3.2.8. Opţiunile proiectului – Meniul Project

3.2.8.1. Project settings
Cutia de dialog Project setings permite specificarea diferitelor setări ale proiectului. Ea
conţine trei pagini.

- Prima pagină, General, este folosită pentru informaţii generale asupra proiectului,
cum ar fi numele proiectului, numele proiectantului, unele comentarii, numele persoanei care
a creat fişierul şi tipul de unităţi folosite în proiect (imperiale sau metrice).
Este prezentă o casetă de opţiune pentru activarea sau dezactivarea umplerii cu o
culoare specificată a părţii imerse a corpului (Shade underwater).
De asemenea, există o casetă de opţiune pentru a activa sau dezactiva stocarea în proiect
a unei imagini de previzualizare (Save preview image).
- A doua pagină, Main dimensions, este
folosită pentru definirea caracteristicilor
principale: lungime, lăţime, pescaj şi poziţia
mijlocului navei care, în mod implicit, este
considerată la jumătatea lungimii.
- Ultima pagină, Hydrostatics, este
folosită pentru toate setările legate de
calculul hidrostatic, cum sunt densitatea şi
temperatura apei şi coeficientul de apendici.
Acesta este un factor folosit în mod obişnuit
pentru pentru a se ţine cont de grosimea
învelişului şi de apendicii cum sunt cârmele
la calculele navelor de deplasament, în mod
curent în domeniul 1.005 - 1.010.
De asemenea, există o listă selectoare
folosită pentru a specifica modul în care ar
trebui calculaţi coeficienţii hidrostatici, ca de
exemplu coeficientul bloc şi cel prismatic. Aceasta se poate face fie folosind dimensiunile
specificate în această cutie de dialog (preferabile când se proiectează nave mari), fie pe cele
reale ale corpului imers (preferabile când se proiectează nave mici şi iahturi).
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C12

De fiecare dată când sunt efectuate calculele hidrostatice, programul verifică direcţiile
normalelor tuturor feţelor. Dacă rezultă că normalele sunt greşit orientate după această
verificare, cel mai bine este să se dezactiveze verificarea automată şi să să se inverseze
normalele manual către partea corectă (vezi Flip).
FREE!ship poate deasemenea să afişeze unele rezultate ale calculului hidrostatic pe
reprezentarea wireframe a modelului 3D (vezi Hydrostatic features). Tot aici se poate
selecta care dintre caracteristicile hidrostatice să fie sau nu afişate.
3.2.8.2. Linesplan
FREE!ship permite utilizatorului să vizualizeze planul de forme complet al navei.
Aceasta se poate face în două moduri diferite, modul wireframe (stânga) şi modul umplut cu
culoare (dreapta). Planul de forme reprezintă curbele de intersecţie indiferent de setările lor de
vizibilitate. Astfel, coastele sunt mereu reprezentate în planul de forme chiar dacă
reprezentarea lor este dezactivată în vederile corpului. Planul de forme poate fi salvat ca
imagine bitmap, ca fişier dxf, sau poate fi trimis direct la imprimantă.

Figura 12.
De asemenea, planul de forme poate fi desenat în alb şi negru prin clic pe butonul
corespunzător în bara de butoane. Numai dacă modelul nu conţine diagonale, planul de forme
poate fi, opţional, oglindit pentru a se vedea ambele borduri.
Unele straturi pot fi ascunse la reprezentarea planului de forme. Cum se face aceasta
se descrie în capitolul Layer properties dialog.
3.2.9. Meniul Edit
3.2.9.1. Undo
Această comandă anulează efectul acţiunilor de editare anterioare.
3.2.9.2. Delete
Această comndă se foloseşte pentru a şterge entitatea seloectată. Programul şterge mai
întâi toete feţele selectate, apoi muchiile şi, în cele din urmă, punctele selectate. Orice puncte
sau muchii care apar ca fiind nefolosite ca rezultat al procesului, sunt şi ele şterse. De reţinut
că dacă un punct este şters, toate feţele şi muchiile dependente sunt şi ele şterse. Dacă este
ştearsă o muchie, va fi ştearsă orice faţă ataşată ei. De asemenea, vezi colapsarea punctelor şi
a muchiilor (point collapse şi edge collapse).
3.2.10. Operaţii cu puncte – Meniul Point
3.2.10.1. Add
Această comandă adaugă un nou punct în spaţiul 3D. În mod prestabilit, noul punct este
situat în origine (0.0, 0.0, 0.0). Adăugarea de puncte noi este posibilă numai dacă reţeaua de
control este vizibilă.
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C12

3.2.10.2. Align
Dacă sunt selectate mai mult de două puncte este posibilă alinierea lor coliniară.
Coliniaritatea se obţine prin proiectarea tuturor punctelor pe segmentul format de primul şi ultimul
punct din seria selectată. Proiectarea se face astfel încât deplasările punctelor să fie minime.

Figura 13.
3.2.10.3. Collapse
Această comandă elimină un punct selectat fără a şterge geometria înconjurătoare. Un
punct poate fi colapsat numai dacă el este ataşat la exact două muchii. Punctul este eliminat,
iar cele două muchii sunt combinate într-una singură. Dacă un punct este ataşat la mai mult de
două muchii, toate celelalte muchii trebuie mai întâi să fie eliminate prin colapsare. Exemplul
din figura 13 prezintă un punct înainte şi după colapsare.
3.2.10.4. Inserare
Pentru inserarea unui punct trebuie citit despre comanda de fragmentare a unei muchii
Edge>Split.
3.2.10.5. Insert plane
Această operaţie intersectează toate muchiile vizibile cu un plan (transversal, orizontal
sau vertical) pentru care se specifică distanţa faţă de origine. Pe toate muchiile real
intersectate de plan vor fi inserate punctele de intersecţie rezultante. După aceasta, feţele care
au multiple puncte nou inserate vor fi fragmentate prin inserarea de noi muchii. Aceasta este o
cale convenabilă de a insera o serie completă de puncte cu o coordonată comună. De
asemenea, se poate insera o curbă de control aferentă muchiilor nou create.
3.2.10.6. Intersect layers
Această opţiune este folosită pentru găsirea curbelor de intersecţie ale suprafeţelor din două
straturi, şi este activă numai dacă există mai mult de un strat. Dacă sunt selectate două straturi,
atunci se testează intersecţiile tuturor muchiilor din primul strat cu toate feţele din stratul al doilea.
După testul de intersecţie toate punctele inserate sunt conectate cu muchii noi care formează curba
de intersecţie a celor două straturi. Trebuie reţinut că numai primul strat este afectat de această
operaţie, nu şi cel de al doilea. De asemenea, punctele sunt inserate numai pe muchii nu şi pe feţe.
Această opţiune se poate folosi pentru a se găsi intersecţia corpului cu o chilă sau cârmă.
3.2.10.7. Lock points
Cu această comandă, toate punctele selectate vor fi blocate şi vor apare cu gri închis.
Aceste puncte nu pot fi mutate, nefiind afectate de operaţiile de editare.
3.2.10.8. Unlock points
Această comandă deblochează punctele blocate selectate, pentru a putea fi modificate.
3.2.10.9. Unlock all points
Prin această comandă se deblochează orice punct anterior blocat, fără a fi nevoie de
selectarea lor.
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C12

3.2.11. Operaţii cu muchii – meniul Edge

3.2.11.1. Extrude

Figura 14.

Extrudarea muchiilor este o modalitate convenabilă de a crea noi suprafeţe. Deoarece o

muchie poate avea maximum două feţe adiacente, extrudarea se poate aplica numai muchiilor
de frontieră.
Figura 14 prezintă o modalitate uşoară de creare a unei punţi prin extrudarea liniei de
copastie. Procesul decurge în trei paşi:
- Selectarea muchiilor de frontieră de extrudat, apoi aplicarea comenzii Edge>Extrude.
În cutia de dialog care apare se specifică direcţia de extrudare. (longitudinal, transversal sau
vertical). În cazul de faţă direcţiile de extrudare sunt 0.0 în sens longitudinal, -2.25 transversal
şi 0.02 vertical.
- Muchiile sunt extrudate în direcţia indicată. Sunt create feţe noi şi sunt adăugate la
stratul activ. (Vezi 10.1 Informaţii generale despre straturi).
- Punctele nou create sunt mutate în planul diametral şi astfel puntea este finalizată.
3.2.11.2. Split

Figura 15.
Muchiile selectate sunt fragmentate în două prin inserarea unui nou punct la mijloc.
După efectuarea operaţiei toate punctele nou create rămân selectate. Acest lucru este
convenabil dacă se doreşte inserarea de noi muchii prin ele. În acest caz pot fi selectate mai
multe muchii şi fragmentate în două. Toate punctele selectate aparţinând aceloraşi feţe pot
fragmenta feţele prin inserarea de noi muchii (vezi 7.4. Insert). În figura 15 se observă două
muchii înainte şi după fragmentare. Pe această cale este creată o faţă cu 6 puncte. Cele două
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C12

puncte selectate ar fi de preferat să fie conectate, prin aceasta realizându-se fragmentarea în

două feţe obişnuite (figura 16). Aceasta va asigura o grilă mai regulată şi o suprafaţă mai
netedă (vezi Ghid de modelare prin subdivizare).
3.2.11.3. Collapse
Colapsarea unei muchii elimină respectiva muchie şi combină cele două feţe ataşate ei
într-o singură faţă.
Colapsarea muchiei are sens numai dacă muchia în cauză nu este una de frontieră.
3.2.11.4. Insert

Figura 16.
O faţă poate fi fragmentată în două feţe noi prin inserarea unei muchii. Pentru aceasta
trebuie selectate cel puţin două puncte. Ambele puncte trebuie să aparţină aceleiaşi feţe şi
trebuie să nu existe deja o altă muchie prin aceste puncte. Pentru a asigura o suprafaţă regulată
se recomandă extinderea muchiei inserate (ca acea din figura 16) până la o creastă sau muchie
frontieră dacă este posibil.
3.2.11.5. Crease
Desemnarea muchiilor selectate ca muchie creastă face posibilă definirea unei linii de
frântură pe corpul navei. Nu se poate schimba proprietatea de creastă a muchiilor frontieră.
FREE!ship tratează toate muchiile frontieră ca muchii creastă în mod implicit. În figura 17 se
prezintă modul de creare a unei asemenea linii. În figura din dreapta este afişată nava cu noua
linie de frântură. În acest exemplu particular linia de frântură este extinsă pe toată lungimea
ambarcaţiei dar, în general, acest lucru nu este absolut necesar.

Figura 17.
3.2.12. Operaţii cu curbe – Meniul Curve
3.2.12.1. Curbe de control şi fairing
Pentru a avea un mai bun control al formei suprafeţei, la model se pot adăuga curbe de
control. Aceste curbe de control sunt asociate cu muchiile şi, după fiecare pas de
subdiviziune, sunt inserate puncte noi pe muchii nu doar pe suprafaţă ci şi pe curbe. Prin
aceasta se asigură faptul că întotdeauna curbele de control sunt aşezate exact pe suprafaţă,
indiferent de setarea de precizie a programului FREE!ship. Dacă vizibilitatea curburii este
activată, va fi vizibilă reprezentarea curburilor (ca în figura de mai jos). Această reprezentare
Dumitru Dragomir 6 TCCN – Sem. 2 – C12

este actualizată în timp real şi, folosită corect, poate produce o corectitudine (fairing) perfectă
a suprafeţei. Umflăturile sau colţii prea mici pe suprafaţă pentru a fi văzute cu ochiul liber,
pot fi uşor identificate, şi se poate acţiona pentru atenuarea lor.

Imaginea de mai sus prezintă o curbă de control la pupa unei nave (oglindă). Curba de
control este desenată în stare selectată (galben) împreună cu reprezentarea curburilor ei. Pe
porţiunea dreaptă a curbei curbura este zero, apoi prezintă valori pozitive. Segmentele
perpendiculare pe curbă dau, la o anumită scară, mărimea curburii în punctul de pe curbă
corespunzător. Nu mărimea absolută a curburii este interesantă ci modul cum ea variază de-a
lungul curbei. Nu sunt de dorit variaţii abrupte ci o variaţie cât mai netedă cu putinţă. Foarte
adesea, în special la ambarcaţii mici sau iahturi o schimbare de semn a curburii ca aceea vizibilă
în figura de mai jos este cu totul nedorită.
Dumitru Dragomir 7 TCCN – Sem. 2 – C12

Curba de control din partea de sus a figurii este una cu fairing slab. De la pupa către
prova, se vede o schimbare a semnului curburii într-o zonă unde ea ar trebui să fie pozitivă
urmată la scurtă distanţă de o creştere bruscă a valorii, după care scade rapid pentru a creşte
din nou la prova. În partea de jos a figurii se prezintă aceeaşi curbă de control după ce a fost
mult ajustată. Este evidentă schimbarea graduală de curbură şi deci o netezime foarte bună.
Nu trebuie uitat faptul că, la capetele curbei, curbura este întotdeauna zero. Aceasta se
datorează modului în care este desenată curba, şi nu are legătură cu curbura reală a suprafeţei
la acele puncte. Fairingul curbelor de control este mai uşor de făcut dacă punctele de control
sunt spaţiate mai mult sau mai puţin uniform de-a lungul curbei şi sunt puncte regulate ori de
câte ori este posibil. Cu cât sunt mai puţine puncte de control pe curbă, cu atât este mai uşor
de obţinut un curs neted al curbei.
3.2.12.2. New
Comanda se foloseşte pentru crearea unei curbe noi de control noi. Mai întâi se
selectează un număr de muchii conectate prin punctele lor de capete. După aceea se aplică
comanda. Dacă noua curbă nu este vizibilă pe ecran, verificaţi acă este activată vizibilitatea
curbelor de control.
3.2.13. Operaţii cu feţe – Meniul Face
3.2.13.1. New
Această comandă adaugă o faţă nouă folosind punctele selectate anterior. Punctele
trebuie să fie selectate ăn ordinea corectă. Normala feţei trebuie să fie orientată către apă, deci
punctele trebuie să fie sortate în sens invers acelor de ceasornic dacă faţa este privită din apă
(vezi 1.6. Ghid de modelare prin subdiviziune). Direcţiile normalelor feţelor sunt testate
automat şi corectate (dacă este posibil), dacă această opţiune nu este dezactivată în cutia de
dialog a proiectului. Această verificare este efectuată de fiecare dată când sunt făcute calcule
hidrostatice sau când este acţionată această verificare din articolele de meniu.
3.2.13.2. Flip
Această opţiune este folosită pentru inversarea manuală a normalelor feţelor selectate.
Vizualizarea normalelor unei feţe se poate face prin selectarea feţei. În prealabil asiguraţi-vă
că atât muchiile interioare cât şi vizibilitatea normalelor sunt activate. Când se afişează
normalele, fiecare normală este calculată ca normală medie într-un punct al reţelei de
subdiviziune rafinată. Această medie se calculează pe baza tuturor feţelor care înconjoară
punctul. De-a lungul frontierei unei muchii care desparte două feţe cu normale în direcţii
opuse, situaţia apare un pic stranie aşa cum se poate vedea în partea stângă a figurii 18. De-a
lungul acestei frontiere normalele arată ca şi cum ar fi proiectate pe suprafaţă. În figura din
dreapta sensul normalelor a fost răsturnat şi aspectul ciudat a dispărut.

Figura 18.
Dumitru Dragomir 8 TCCN – Sem. 2 – C12

3.2.14. Operaţii cu straturi – Meniul Layer

3.2.14.1. Informaţii generale despre straturi
Corpul de navă creat cu FREE!ship constă dintr-o singură suprafaţă, chiar dacă pe ecran
apar mai multe suprafeţe separate, neconectate între ele. Când se modelează modele complexe
informaţia de pe ecran poate fi uneori copleşitoare. Ca urmare au fost implementate straturile.

Figura 19. Figura 20.

Fiecare faţă este asociată cu un strat. Aceste straturi au anumite proprietăţi ca de exemplu
culoarea şi vizibilitatea. În acest mod este posibilă gruparea feţelor într-un strat şi atribuirea
acestor proprietăţi tururor feţelor. Proprietatea de vizibilitate a acestor straturi face posibilă
ascunderea lor. Dacă toate feţele ataşate unei muchii sau unui punct sunt invizibile, muchia sau
punctul respectiv vor fi de asemenea invizibile. Aceasta asigură o vizualizare optimă a
modelului când se selectează entităţi sau se mută puncte. Toate feţele asociate cu stratul au
comune proprietăţile acelui strat.
3.2.14.2. Stratul activ
În fiecare moment în model există un strat activ. Dacă nici o faţă nu este selectată, lista
de selecţie a straturilor din bara cu instrumente afişează numele stratului activ la acel moment.
Dacă sunt selectate una sau mai multe feţe din acelaşi strat este afişat numele acelui strat, care
poate fi diferit de cel al stratului activ. Dacă feţele selectate nu aparţin aceluiaşi strat, lista nu
afişează nici un nume. O faţă nou creată este atribuită stratului curent.
3.2.14.3. Transferul feţelor dintr-un strat în altul
Pentru a atribui unei feţe un alt strat se procedeză astfel:
· Se selectează feţele în cauză;
· Se deschide lista de selecţie şi se selectează noul strat;
· Se deselectează feţele.
3.2.14.4. Culoarea stratului activ
La dreapta listei de selecţie pentru straturi se află o casetă de afişare a culorii asociate
stratului. Prin clic pe această casetă se deschide o paletă de culori din care se poate selecta noua
culoare dorită. De asemenea, în meniul Layer există articolul Activ layer color cu acelaşi efect.
3.2.14.5. Auto gruparea
Opţiunea Auto group a meniului Layer extrage grupurile de feţe care sunt total
înconjurate de muchii creastă apoi, fiecărui grup îi este atribuit un strat. Dacă nu este selectată
nici o faţă, sunt folosite toate feţele modelului. Altfel, va fi grupată numai faţa selectată.
FREE!ship va încerca să salveze cât mai mult posibil din informaţia existentă. Dacă este
extras un set de feţe care aparţin toate aceluiaşi strat atunci acel strat rămâne nemodificat.
Auto gruparea este activă numai atunci când muchiile interioare sunt activate.
3.2.14.6. New
Adaugă un strat nou gol care devine activ.
3.2.14.7. Ştergerea straturilor goale - Delete empty
Dacă există mai mult de un strat, această opţiune elimină acele straturi care nu au
asociată nici o entitate.
Dumitru Dragomir 9 TCCN – Sem. 2 – C12

3.2.14.8. Cutia de dialog Layer properties

Articolul Dialog din meniul Layer afişează
cutia de dialog Layer properties care conţine la
stânga lista cu straturi ale modelului iar la dreapta
proprietăţile stratului selectat. Prin dublu clic pe
numele unui strat acesta devine strat activ.
Proprietăţile controlabile ale straturilor sunt:
- Vizibilitatea se controlează prin bifarea
casetei corespunzătoare in lista straturilor;
- Numele – Name, este afişat în dreapta şi
poate fi editat. FREE!ship nu pretinde ca
numele stratului să fie unic deoarece el este
identificat printr-un număr intern;
- Culoarea – Color, se controlează prin clic
pe caseta de culoare de sub nume, care
deschide paleta de culori;
- Transparenţă – Transparency. Cu ajutorul cursorului transparenţă se poate varia
transparenţa culorii de umplere a stratului;
- Simetrie – Symmetric. Numai un strat care nu contribuie la calculul hidrostatic poate
fi un strat non-simetric. Deci, în general, FREE!ship
nu poate fi folosit pentru a crea corpuri nesimetrice.
Totuşi, se poate folosi pentru a adăuga suprastructuri
sau alte obiecte nesimetrice pe punte;
- Folosire pentru hidrostatică - Use for hydrostatics.
FREE!ship foloseşte feţele reţelei de subdiviziune
pentru calcule hidrostatice (vezi capitolul Hidrostatica
proiectului). El calculează volumul închis de aceste
feţe. Totuşi, uneori pot exista în model feţe care nu ar
trebui incluse în calculele hidrostatice. Acesta este
cazul particular în care feţele stratului nu formează un volum închis, ci doar o suprafaţă ca de
exemplu o velă a cărei includere în calculele hidrostatice ar conduce la erori. Astfel de straturi
particulare pot fi excluse de la calculele hidrostaticeprin debifarea casetei corespunzătoare. Vezi
de asemenea capitolul Testarea modelului pentru informaţii privitoare la puncte de spărtură;
- Curbe de intersecţie - intersection curves.
Prin bifarea acestei casete de opţiune proprietatea unui strat de a vizualiza curbele de
intersecţie ale planului de forme poate fi activată sau dezactivată. De exemplu, pentru un plan
de forme complex, este de interes să nu se calculeze curbele de intersecţie cu puntea,
suprastructurile, etc. Această setare nu are efect asupra calculelor hidrostatice;
- Desfăşurabil - Developable.
Corpurile de navă desfăşurabile pot fi construite doar din table care sunt îndoite într-o
singură direcţie. Cele mai multe corpuri nu sunt desfăşurabile deoarece suprafeţele lor sunt
curbate în ambele direcţii.
Dumitru Dragomir 10 TCCN – Sem. 2 – C12

Straturile care au proprietatea de desfăşurare testată sunt colorate diferit. Zonele

desfăşurabile sunt colorate cu verde deschis. Zonele nedesfăşurabile sunt colorate cu roşu.
Aceasta este o cale convenabilă de a afla dacă un corp de navă este cu adevărat desfăşurabil.
Figura 22 prezintă un exemplu de navă cu
multiple linii de frângere. Se poate vedea
imediat că aproape întregul bordaj superior
este desfăşurabil cu excepţia câtorva mici
pete în partea de la prova. Bordajul inferior,
datorită dublei curburi nu este desfăşurabil şi
este colorat cu roşu. Parapetul este majoritar
desfăşurabil cu excepţia unei zone mijlocii.
Figura 22. Acele mici pete sunt în principal date de
erori numerice (FREE!ship foloseşte o
toleranţă foarte mică). Totuşi, zona mai largă de bordaj inefrior nu este desfăşurabilă din
punct de vedere matematic. Corpurile de nave desfăşurabile sunt adesea confecţionate din
placaj din lemn, pe departe mai uşor de prelucrat decât metalul dar cu condiţia ca
desfăşurabilitatea să fie aproape perfectă. În cazul unei confecţionări din metal, şi formele
nedesfăşurabile pot fi realizate cu preţul “torturării” metalului pentru a-i da forma necesară.
Dacă unul sau mai multe straturi sunt marcate ca desfăşurabile, programul poate desfăşura
suprafeţele 3D în plan aşa cum se explică la capitolul Desfăşurarea tablelor.
- Prezentare în planul de forme - Show in linesplan.
Uneori un strat poate conţine entităţi pe care nu dorim să le vedem în planul de forme,
ca de exemplu catargele şi suprastructura. Fiind foarte înalte acestea ar face ca ambarcaţia să
apară foarte mică comparativ cu ansamblul reprezentat. De aceea unele straturi pot fi ascunse.
Trebuie avut grijă la faptul că scara entităţilor din planul de forme este determinată şi de
curbele de intersecţie. Dacă nu este debifată şi opţiunea pentru curbele de intersecţie, acestea
vor fi calculate şi reprezentate în planul de forme chiar dacă entităţile din strat nu apar. De
aceea trebuie debifate şi prezentarea în planul de forme şi curbele de intersecţie;
- Proprietăţi de material - Material properties.
Câmpurile Specific Height şi Thickness sunt folosite pentru a se putea face estimarea
greutăţii elementelor incluse în strat. Ca urmare, pe baza suprafeţei entităţilor din strat se
calculează greutatea şi centrul de greutate şi sunt afişate în câmpul Surface properties.
Straturile desfăşurabile apar în fereastra cu panouri desfăşurate în ordinea din lista de straturi.
3.2.15. Opţiuni de vizibilitate – Meniul Visibility
3.2.15.1. Reţeaua de control - Control net
Reţeaua de control aste o combinaţie de puncte şi muchii care formează reţeaua de
sudiviziune iniţială – Figura 23.
Acestea sunt entităţi care pot fi manipulate pentru a da formă suprafeţei. Dacă toate feţele
ataşate unui anumit punct sau muchie parţin de straturi care sunt dezactivate, ele nu vor fi
desenate în porturile de vedere. În acest mod doar punctele şi muchiile de interes vor fi vizibile.

Figura 23. Figura 24.

Dumitru Dragomir 11 TCCN – Sem. 2 – C12

3.2.15.2. Curbe de control - Controlcurves

Curbele de control sunt curbe asociate cu muchii ale reţelei de control şi sunt folosite
pentru realizarea fairingului suprafeţei. Vizibilitatea acestor curbe nu depinde de vizibilitatea
reşelei de control. De fapt, selectarea şi manevrarea curbelor de control este adesea mai
uşoară când reţeaua de control nu este vizibilă. Punctele şi muchiile asociate cu curbele de
control devin automat vizibile când este seloectată curba de control.
3.2.15.3. Muchii interioare - Interior edges
Muchiile interioare sunt de fapt muchiile de suprafeţei divizate. Cu cât este mai mare
precizia stabilită, cu atât sunt vizibile mai muchii. Muchiile interioare sunt desenate în
culoarea stratului căruia îi aparţin – Figura 24.
3.2.15.4. Afişarea ambelor borduri - Show both sides
Deoarece aproape toate navele sunt simetrice faţă de
planul diametral, este suficientă modelarea doar a
babordului. Fiind afişată mai puţină informaţie, este mai
uşor de selectat un punct, muchie sau faţă. Totuşi, se pot
afişa ambele borduri, astfel încât proiectantul să îşi poată
forma o impresie corectă despre cum arată întreaga navă.
Este desenată simetric nu numai suprafaţa ci şi curbele de
Figura 25. intersecţie. Afişarea ambelor borduri ale navei este posibilă
atât în mod wireframe cât şi în modul prin umplere cu culoare.
3.2.15.5. Grila - Grid
Dacă sunt adăugate curbe de intersecţie este de asemenea posibil să fie afişată o grilă
care marchează poziţiile curbelor de intersecţie. Liniile grilei sunt vizibile atât în modul
wireframe cât şi în cel prin umplere, iar alături de fiecare linie este scrisă distanţa faţă de
reperul de origine. În afară de linia de bază sunt indicate planul diametral şi linia de plutire.
Grila este vizibilă în toate vederile cu excepţia celei în perspectivă. Grila este afişată
indiferent de setările de vizibilitate ale curbelor de intersecţie.

Figura 26.
3.2.15.6. Coaste - Stations
Această opţiune afişează în portul de vedere toate coastele existente, dacă acestea există
în model.
3.2.15.7. Longitudinale - Buttocks
Această opţiune afişează în portul de vedere toate longitudinalele existente, dacă acestea
există în model.
3.2.15.8. Plutiri - Waterlines
Această opţiune afişează în portul de vedere toate plutirile existente, dacă acestea există
în model.
Dumitru Dragomir 12 TCCN – Sem. 2 – C12

3.2.15.9. Diagonale - Diagonals

Această opţiune afişează în portul de vedere toate diagonalele existente, dacă acestea
există în model.
3.2.15.10. Caracteristici hidrostatice - Hydrostatic features
FREEship oferă şi opţiuni de desenare pe model a anumitor valori hidrostatice cheie.
Acestea sunt:
• Centrul de plutire
• Deplasamentul
• Centrul de flotabilitate
• Aria laterală
• Înălţimea metacentrică
• Curba ariilor coastelor în vederea laterală a navei.
Aceste valori sunt reprezentate numai dacă modelul este suficient de consistent pentru a
permite efectuarea calculelor hidrostatice la pescajul de proiectare (adică dacă nu există puncte
de spărtură sub linia de plutire). În cutia Project settings se poate specifica care dintre aceste
caracteristici să fie afişate (vezi Setările proiectului).

3.2.15.11. Linii de curent - Flowlines

Această opţiune arată sau ascunde liniile de curent. Liniile de curent pe care le afişează
FREE!ship sunt calculate numai prin analiza geometriei suprafeţei şi nu are nimic de a face cu
CFD. Aceasta este o totală simplificare, presiunile şi valurile fiind excluse din calcul. În ciuda
acestei simplificări liniile de curent prezintă o mare asemănare cu acelea calculate cu
programe CFD, şi sunt adăugate doar pentru a oferi proiectantului o impresie despre curgerea
Dumitru Dragomir 13 TCCN – Sem. 2 – C12

aproximativă a apei. Calculul CFD adevărat este mai de acurateţe şi, desigur, mai de
încredere. Se poate adăuga o linie de curent ţinând apăsat butonul ALT şi aplicând un clic cu
mouse-ul pe un punct sub linia de plutire. Acest punct devine începutul liniei de curent.
Începând de la acest punct, linia de curent este trasată cât de departe este posibil către pupa
sau până când atinge suprafaţa apei. Liniile de curent sunt trasate numai de-a lungul
suprafeţelor care aparţin straturilor având activată opţiunea de calcul hidrostatic (în general
corpul navei).
Imaginea de mai sus prezintă liniile de curent la prova unei nave cu bulb. Imaginea de
fond este preluată dintr-un program de CFD unde micile segmente negre reprezintă direcţiile
de curgere din CFD. Liniile albastre sunt liniile de curent calculate de FREE!ship. Linile de
curent pot fi selectate şi şterse ca oricare altă geometrie din FREE!ship.
3.2.15.12. Normale - Normals
Dacă această opţiune este activată sunt desenate
normalele feţelor selectate. Normalele apar sub
formă de linii albe orientate fie către interiorul fie
către exteriorul corpului. Această opţiune poate fi
activată numai dacă sunt vizibile muchiile
interioare. O normală este desenată la fiecare
Figura 27. punct interior al suprafeţei de subdiviziune. Cu cât
este mai mare precizia setată cu atât mai multe
normale sunt desenate.
3.2.15.13. Curbură - Curvature
Această opţiune activează sau dezactivează desenul curburii anumitor curbe de intersecţie,
dar numai dacă opţiunea pentru curbe de intersecţie din cutia Layer properties este bifată.
3.2.15.14. Marcatori - Markers
Marcatorii sunt linii şi/sau curbe adăugate modelului ca repere. De exemplu,
transversalul planului de forme poate fi importat ca marcatori. Coastele pot apoi fi adăugate şi
ele şi, în final punctele pot fi manipulate până când curbele de secţiune ale modelului se
suprapun exact peste marcatorii importaţi. Într-o atare situaţie modelul din FREE!ship ar
concorda cu modelul descris de marcatori. Marcatorii pot fi selectaţi cu mouse-ul şi şterşi ca
orice geometrie folosită în model.
3.2.15.15. Scara curburii - Curvature scale
Scara curburii poate fi micşorată apăsând tasta F9 sau mărită apăsând F10.
Dumitru Dragomir 1 TCCN – Sem. 2 – C13

Curs Nr.13
3.2.16. Selecţia – Meniul Selection
3.2.16.1. Select all
Cu această comandă (realizabilă şi prin apăsarea tastelor Ctrl-A) se poate selecta
deodată toată geometria vizibilă, incluzând marcatorii şi liniile de curent.
3.2.16.2. Deselect all
Cu această comandă (realizabilă şi prin apăsarea tastei ESC) pot fi deselectate colectiv
toate entităţile selectate.
3.2.17. Instrumente – Meniul Tools
3.2.17.1. Verificarea modelului - Check model
FREE!ship poate realiza o verificare a oricărei inconsistenţe a modelului şi poate
corecta cea mai mare parte a lor în mod automat.
Această verificare este efectuată de fiecare dată când se fac calcule hidrostatice, cu
excepţia cazului când verificarea automată este dezactivată în setările proiectului. În primul
rând, suprafaţa este verificată pentru pentru depistarea de segmente disjuncte. Apoi, se
verifică dacă toate normalele feţelor sunt orientate în aceeaşi direcţie. Dacă nu, feţele sunt
adaptate corespunzător. Apoi se identifică punctul cel mai de jos al fiecărui segment. Acesta
este de obicei fundul navei. Dacă punctul este într-adevăr unul de pe fund atunci normala
medie a acestui punct ar trebui să fie îndreptată în jos. În consecinţă toate feţele sunt adaptate
astfel încât direcţiile normalelor lor să corespundă direcţiei acestui punct particular. În unele
cazuri rare acest lucru ar putea face ca normalele să fie orientate greşit. În acest caz se
recomandă inversarea manuală a normalelor în direcţia corectă şi dezactivarea testării
automate a suprafeţei. Acest test identifică şi muchiile care au mai mult de două feţe ataşate.
În al doilea rând este furnizată o listă de puncte unde se consideră corpul navei ca fiind spart.
Un punct este considerat “de spărtură” dacă:
• Nu este situat în planul diametral, adică coordonata y a punctului este mai mică decât
0.0001;
• Punctul este ataşat unei muchii care nu are ataşată decât o singură faţă. De asemenea,
acelaşi este şi cazul în care două feţe sunt ataşate dar una dintre ele aparţine unui strat la care
opţiunea “Include in hydrostatics” este dezactivată. Acesta ar putea fi cazul unei nave închisă
cu o punte, dar puntea este inclusă într-un strat separat care nu este inclus în calculele
hidrostatice. FREE!ship continuă să calculeze până când linia punţii este scufundată.
De asemenea, orice altă fereastră sau suprafaţă neetanşă poate fi tratată în acelaşi mod.
Este important de reţinut că punctele de genul celor enumerate mai sus nu sunt
totdeauna cu adevărat puncte de spărtură ci numai când devin imersate. Aşadar, prezenţa
punctelor de spărtură nu este totdeauna o problemă cât timp ele nu ajung sub suprafaţa apei.
Dintre toate punctele de spărtură depistate numai primele 10 sunt afişate, în ordinea
crescătoare a cotei faţă de planul de bază.
În sfârşit, dacă testul este apelat din meniu, este afişată o trecere în revistă a entităţilor
corectate şi posibilele erori rămase.
3.2.17.2. Eliminarea feţelor negative - Remove negative
Uneori, când o navă este importată, poate fi prezentă geometria ambelor borduri.
FREE!ship nu are nevoie decât de babord. Această opţiune elimină toate feţele modelului care
sunt situate complet în partea tribordului (au toate punctele cu y negativ)
3.2.17.3. Eliminarea punctelor nefolosite - Remove unused points
Această opţiune se foloseşte pentru eliminarea tuturor punctelor nefolosite ale
modelului.
Dumitru Dragomir 2 TCCN – Sem. 2 – C13

3.2.17.4. Desfăşurarea tablelor - Develop plates

Toate straturile care sunt marcate ca
desfăşurabile în cutia de dialog Layer properties
sunt desfăşurate în plan. Dacă modelul nu conţine
straturi desfăşurabile, atunci această opţiune apare
neaccesibilă. Sunt desfăşurate ambele borduri ale
navei. La acţionarea acestei comenzi este afişată o
Figura 28 fereastră cu tablele desfăşurate. Este recomandabil
să se atribuie câte un strat diferit fiecărei părţi de
model de defăşurat. Dacă un strat constă din mai multe părţi separate, fiecare dintre ele va avea
propria sa desfăşurată. Panourile desfăşurate pot fi deplasate prin tragere cu mouse-ul.
Pentru rotirea desfăşuratelor cu 1, 5 sau 90 grade pot fi folosite butoanele de la partea
superioară a ferestrei.
Unghiul de rotaţie al fiecărui panou poate fi introdus şi manual. Operaţiile de zoom şi
pan se pot face la fel ca în ferestrele celelalte. La fel şi operaţiile de afişare a coastelor,
longitudinalelor, plutirilor şi a altor curbe de intersecţie.
Vederea poate fi salvată ca bitmap, exportată ca fişier dxf sau trimisă direct la imprimantă.
Coordonatele care formează frontiera fiecărei porţiuni pot fi exportate ca fişier text ASCII.

Figura 29.
La dreapta ferestrei Develop plates este vizibilă o listă a tuturor părţilor desfăşurate. Prin
clic pe casetele de opţiune fiecare parte desfăşurată poate fi făcută vizibilă sau nu. La partea
superioară sunt afişate câteva informaţii importante. După ce tablele au fost desfăşurate în plan,
FREE!ship compară lungimea muchiilor interioare desfăşurate cu aceeaşi lungime în 3D. Dacă
această lungime este mai mică atunci muchiile au fost comprimate şi sunt desenate cu albastru,
iar dacă este mai mare au fost întinse şi sunt desenate cu roşu. Eroarea minimă afişată la partea
superioară a ferestrei este cea mai mare comprimare apărută, iar eroarea maximă este întinderea
maximă a unei muchii. Muchiile comprimate sau întinse pot fi vizualizate atât prin activarea
vizibilităţii muchiilor interioare (butonul Show interior edges) cât şi prin evidenţierea muchiilor
deformate (butonul Highlight compressed or stretched edges). De asemenea, este afişată
Dumitru Dragomir 3 TCCN – Sem. 2 – C13

diferenţa de mărime dintre aria în spaţiul 3D şi cea desfăşurată. Sub erori este afişat şi numărul
de iteraţii necesar desfăşurării panoului selectat. FREE!ship efectuează până la 25 de iteraţii
pentru fiecare panou. În general, suprafeţele cu adevărat desfăşurabile sunt desfăşurate într-o
iteraţie şi au atât eroarea minimă cât şi pe cea maximă egale cu zero. Suprafeţele care nu sunt
desfăşurabile, pot fi totuşi desfăşurate dar cu erori semnificativ mai mari datorită curbării
suprafeţei în ambele direcţii. De aceea este foarte important de consultat aceste valori dacă se
doreşte realmente folosirea tablelelor desfăşurate în scopuri constructive.
De asemenea, sunt prezente două
câmpuri de introducere pentru valorile de
spaţiere a grilei vederii. Grila poate fi
afişată sau dezafişată folosind butonul
Show dimensions of the unfolded plates
prezent pe bara cu butoane. La intersecţia
fiecărei linii de grilă cu panoul desfăşurat
este înscrisă o valoare reprezentând
coordonata punctului de intersecţie.
Două panouri care sunt adiacente
planului diametral şi care sunt complet
plane, ca de exemplu un fund plan, sunt
alipite formând un singur panou.
3.2.17.5. Asistent pentru chile şi cârme - Keel and rudder wizard
Asistentul de chile şi cârme permite utilizatorului să definească repede o chilă sau o cârmă
cu forme predefinite. Chila sau cârma sunt reprezentate în 3D împreună cu proprietăţile sale de
bază ca raportul de proporţionalitate, volumul, centrul de plutire, etc.
Odată ce chila sau cârma este completă ea poate fi exportată în două moduri. Prin
folosirea butonului “Send” ea este inserată în modelul de navă curent, în origine. Folosind
butonul “Save as part” are loc salvarea pe hard disc ca o parte FREE!ship importabilă în alte
proiecte. Pagina Lift /drag afişează o estimare a unor diagrame caracteristice.
3.2.17.6. Import de marcatori - Import markers
Marcatorii sunt curbe care pot fi adăugate la model ca repere. De exemplu, pot fi
importate ca marcatori semilăţimile altui proiect. După aceasta, pe aceleaşi poziţii în modelul
din FREE!ship pot fi construite curbe de intersecţie. Dacă curbele de intersecţie coincid cu
marcatorii înseamnă că ambele corpuri sunt identice. Formatul fişierului de importat este
acelaşi cu cel descris la capitolul 3.5.4 Suprafeţe şi 3.5.5 Importarea liniilor de frântură.
Unica diferenţă este că valoarea întreagă din prima linie indicând unităţile folosite este
ignorată.
3.2.17.7. Ştergerea marcatorilor - Delete markers
Această comandă şterge toţi marcatorii din model. Această opţiune este inactivă când nu
există marcatori în model (vezi Marcatori).
3.2.17.8. Adaugă cilindru - Add cylinder
Această opţiune permite adăugarea unui cilindru. În cutia de dialog care se deschide se pot
specifica punctul de început, cel de sfârşit, raza şi numărul de puncte. Numărul minim de puncte
pentru a asigura o formă cilindrică este 4, dar este recomandabil să se folosească 6. Cilindrul
poate fi folosit pentru a adăuga la model, de exemplu, un bow thruster.
3.2.18. Transformări – Meniul Transform
Următoarele prime 4 transformări descrise în acest capitol sunt destinate a fi folosite ca
urmare a unei selecţii.
Dumitru Dragomir 4 TCCN – Sem. 2 – C13

Există două căi diferite de realizare a unei selecţii:

1. Selectarea de către utilizator folosind mouse-ul
2. Nu se selectează nimic. Imediat ce una dintre comenzile de mai jos este acţionată fără
să existe încă o selecţie, programul deschide o cutie de dialog din care se pot selecta straturi
întregi după care operaţia este aplicată straturilor selectate.
3.2.18.1. Transformarea la scară - Scale
Această comandă produce scalarea modelului întreg sau a unei părţi din el. Pentru
această operaţie programul reuneşte toate punctele selectate dar şi pe cele care aparţin
muchiilor şi feţelor selectate. Dacă nu este selectat nimic, se deschide cutia de dialog Select
layers din care se pot selet straturi întregi. Dacă se bifează şi caseta de opţiune Include points
that are shared with unselected layers atunci un punct oarecare este selectat dacă cel puţin
una dintre feţele ataşate lui aparţine stratului selectat. Dacă este selectat totul, atunci este
scalat nu numai corpul ci şi caracteristicile principale, coastele, longitudinalele şi plutirile.
3.2.18.2. Mutarea - Move
Mută modelul sau o parte a lui. Comanda acţionează asupra unui punct al unei selecţii în
acelaşi mod ca la capitolul Transformarea la scară - Scale.
3.2.18.3. Rotirea - Rotate
Roteşte modelul sau o parte a lui. Comanda acţionează asupra unui punct al unei selecţii
în acelaşi mod ca la capitolul Transformarea la scară - Scale.
3.2.18.4. Oglindirea - Mirror
Spre deosebire de
comenzile de transformare
anterioare, aceasta se bazează
nu pe puncte ci pe feţe
selectate. Mai întâi se
selectează toate feţele de
oglindit (vezi capitolul despre
porturi de vedere pentru
opţiuni speciale de selectare)
apoi se foloseşte opţiunea de oglindire pentru crearea copiilor oglindite ale feţelor selectate.
Planul de oglindire poate fi transversal (YZ), orizontal (XY) sau vertical (XZ). Distanţa de la
planul de oglindire la origine trebuie specificată în câmpul Distance.
Caseta de opţiune Connect to existing points informează programul dacă punctele oglindite
trebuie conectate cu punctele existente sau nu.
De exemplu, imaginea din dreapta prezintă procesul de creare a unui catamaran. Pentru început,
catamaranul este modelat ca un monocorp simetric (stânga – sus). Pentru a-l converti într-un
catamaran corect se foloseşte opţiunea de oglindire. Sunt selectate toate feţele ale (încă)
monocorpului din această fază şi sunt oglindite faţă de planul diametral (plan vertical, distanţă 0.0).
Pe această cale se obţine un monocorp simetric care, la final, este mutat pe direcţie y cu comanda
Move ca în paragraful anterior. Dacă setările de vizibilitate ale programului conţin opţiunea de
afişare a ambelor borduri, forma finală a catamaranului este cea din partea de jos a figurii.
3.2.18.5. Lackenby
Metoda Lackenby este folosită la transformarea corpului navei astfel încât să se
adapteze la un deplasament sau centru de flotabilitate dorit în condiţiile menţinerii fairingului
proiectului. Aceasta se face prin deplasarea longitudinală a punctelor de control. Ca urmare,
lungimea totală a navei după transformare va fi diferită. Cutia de dialog se prezintă ca mai jos:
Dumitru Dragomir 5 TCCN – Sem. 2 – C13

Câmpurile de intrare din stânga sunt organizate pe 3 coloane. Prima coloană afişează
valorile curente (calculate) ale modelului. Coloana din mijloc afişează valorile dorite de
utilizator şi pot fi modificate de acesta. Coloana din dreapta afişează diferenţele dintre valorile
curente şi cele dorite. Coloanele din stânga şi din dreapta sunt actualizate la fiecare iteraţie
astfel încât se poate monitoriza procesul de transformare.
Sub aceste trei coloane se află un câmp editabil pentru numărul maxim de iteraţii care
este prestabilit la 15.
Uneori pot fi necesare mai multe iteraţii, în special când un proiect are un coeficient
prismatic mai mare la pupa, ca la ambarcaţiile cu motor glisoare, sau când poziţia secţiunii
mijlocii a navei este departe de obişnuitul loc de la L/2.
Caseta de opţiune Redraw after each iteration asigură redesenarea la fiecare pas al
transformării pentru a putea monitoriza procesul în 3D.
La dreapta este afişat cu negru transversalul al corpului original. Dacă transformarea se
finalizează cu succes atunci noul transversal este desenat cu linie roşie întreruptă peste cel original.
La baza cutiei de dialog sunt afişate curba ariilor transversale imerse şi linia de plutire,
de asemenea în negru. Această reprezentare se comportă la fel la efectuarea transformărilor ca
şi transversalul planului de forme. Linia întreruptă gri este locaţia mijlocului navei aşa cum
este definită de utilizator. Important de reţinut este că spre deosebire de celelalte calcule
hidrostatice efectuate de program, acestea nu se fac pe baza panourilor de suprfaţă ci pe baza
ordonatelor. Este folosit un total de 82 de ordonate pentru a calcula curba ariilor imerse şi
curbele hidrostatice, 41 pentru zona pupa şi 41 pentru zona prova. Acest lucru poate produce
uşoare diferenţe între deplasamentul afişat aici şi cel calculat
altundeva în program.
În sfârşit, în colţul din stânga jos al cutiei sunt afişate straturile
modelului. Transformarea este aplicată numai asupra straturilor
bifate. Dacă nu toate straturile sunt bifate rezultatul ar putea fi un
model distorsionat sau incorect.
3.2.19. Calcule – Meniul Calculations
3.2.19.1. Curbe de intersecţie - Intersection curves
Curbele de intersecţie cum sunt coastele, longtudinalele, plutirile
şi diagonalele sunt calculate din model şi necesită doar specificarea
poziţiilor lor. Diagonalele sunt calculate întotdeauna pentru un unghi
Dumitru Dragomir 6 TCCN – Sem. 2 – C13

de 45 de grade faţă de planul diametral. De fiecare dată când modelul este modificat curbele
de intersecţie calculate sunt distruse şi reconstruite. Butoanele de pe bara de butoane permit
activarea tipului de curbe de de intersecţie de aăugat sau de şters. Butonul +1 permite
adăugarea unei singure curbe odată. Este afişată o cutie de dialog care cere distanţa curbei faţă
de planul de referinţă. Folosind butonul +N este adăugată o serie de curbe echidistantă de
distanţă specificată. Programul începe din origine (x=0, y=0 sau z=0, depinzând de tipul de
intersecţie) şi continuă adăugând curbe de intersecţie în direcţie pozitivă sau negativă până la
epuizarea numărului de curbe cerut. Pentru ştergerea unei curbe, în cutia de dialog
Intersections se selectează curba dorită şi se apasă tasta Delete.
Caseta de opţiune din stânga denumirii curbei indică dacă se afişează curbura curbei de
intersecţie (vezi vizibilitatea curburii).
Scara curburii poate fi mărită sau micşorată folosind tasta F10 şi, respectiv, F9.
Trebuie să vă asiguraţi că vizibilitatea curburii este activată.
În figurile de mai jos sunt reprezentate diverse configuraţii ale curburilor unor
longitudinale şi plutiri.

3.2.19.2. Calcule hidrostatice nominale - Design hydrostatics

Prin această comandă este efectuat un calcul hidrostatice simplu la pescajul nominal
specificat în setările de proiect.
3.2.19.3. Calcule hidrostatice - Hydrostatics
Această comandă este folosită pentru a efectua calculele hidrostatice pentru un domeniu
de pescaje. Rezultatul poate fi salvat într-un fişier text.
Dumitru Dragomir 7 TCCN – Sem. 2 – C13

3.2.19.4. Curbe încrucişate - Cross curves

Calculele de stabilitate sunt furnizate sub formă de curbe încrucişate. Este calculat KN
sin(ø) pentru un număr de unghiuri de bandare şi deplasamente şi se reprezintă ca diagramă şi
tabelă Dacă este furnizat numai un singur deplasament este afişată numai o curbă KN sin(ø).
Dacă sunt furnizate mai multe deplasamente diagrama afişează curbele standard încrucişate.
Curbele calculate pot fi printate sau salvate într-un fişier text.

3.2.19.5. Calcule de rezistenţă la înaintare - Resistance calculations

3.2.19.5.1. Delft series
Metoda de calcul a rezistenţei conform seriilor Delft este o metodă destinată iahturilor cu
forme fine. Ea este o metodă statistică bazată pe o întreagă serie de modele şi a fost testată de-a
lungul anilor în bazinele de la Universitatea Tehnologică de la Delft. Calculele sunt restricţionate la
situaţiile în care parametrii modelului se încadrează în domeniile modelelor testate.
Aceste domenii sunt:
Dumitru Dragomir 8 TCCN – Sem. 2 – C13

- Lwl/Bwl : [2.76 - 5.00]

- Bwl/Thull : [2.46 - 19.32]
- Lwl/Displ^0.333 : [4.34 – 8.50]
- LCB (in % of Lwl) : [-6.0 – 0.0]
- Cp : [0.52 – 0.60]
Dacă în diagrama din dreapta nu este afişată nici o linie, atunci este sigur că cel puţin
unul dintre parametri este afară din domeniu.
Pentru detalii se poate comuta în pagina cu rezultate.
Există două moduri de utilizare a modulului:
• Completarea manuală a tuturor datelor. Nu este necesară existenţa unui corp de navă
pentru a face acest lucru. La fiecare modificare are loc recalcularea şi actualizarea;
• Bifând caseta de opţiune Extract data from current hull programul îşi extrage singur
majoritatea datelor necesare din model şi îşi calculează valorile hidrostatice necesare. Trebuie
completate numai două câmpuri de date referitoare la datele corpului şi anume pescajul corpului
şi pescajul corpului incluzând şi chila (dacă aceasta există). O dată ce calculul datelor a fost
efectuat se dezactivează caseta Extract data from current hull şi se completează manual
valorile corecte în cele două câmpuri de editare apoi se continuă în mod normal.
3.2.19.5.2. KAPER
Metoda KAPER este destinată canoelor şi caiacelor. Ea a fost iniţial de către John
Winters, un arhitect naval specializat în proiectarea canoelor şi caiacelor. (Vezi
http://www.greenval.com/jwinters.html). Ea se bazează pe datele statistice obţinute prin
testele pe modele. Metoda sa a fost apoi extinsă de Matt Broze la rapoarte viteză/lungime
superioare şi încorporând mai multe variabile în ecuaţie. Această versiune este disponibilă
într-o foaie de calcul EXCEL la http://www.marinerkayaks.com/mkhtml/downloads.htm.
Totuşi, la implementarea acestei metode în FREE!ship au apărut două discontinuităţi serioase
la curba rezistenţei reziduale.
Acestea constau într-o cădere bruscă a rezistenţei cu circa 10% la rapoarte
viteză/lungime de 1.4 şi 1.6 şi sunt rezultatul corecţiilor implementate de Matt. După o atentă
considerare decizia a fost de de a permite numai calculul până la un raport viteză/lungime de
1.4 cu scopul de a nu da utilizatorului un fals sentiment de securitate. De asemenea metoda
este restricţionată la domeniul de parametri ai modelelor testate.
Fundamental există două moduri de folosire a metodei KAPER. Cea mai uşoară metodă
este de a o începe cu un proiect în lucru. În acest caz se bifează caseta Extract data from the
Dumitru Dragomir 9 TCCN – Sem. 2 – C13

current hull şi numai câmpurile Draft şi Submerged transom ratio sunt completabile
manual. La fiecare modificare a pescajului programul calculează valorile corespunzătoare şi
reactualizează datele asupra rezistenţei la înaintare.
Cealaltă modalitate este de a debifa caseta Extract data from the current hull şi de a
specifica manual toţi parametrii necesari.

Dacă nu este vizibil nici un rezultat de calcul înseamnă că datele de intrare sunt în afara
domeniilor admisibile:
● Coeficient prismatic 0.48-0.64
● Raportul de oglindă pupa imersă (Submerged transom ratio) 0.0-0.04
● Nici una dintre celelalte variabile altele decât unghiul de intrare al plutirii nu poate fi
nulă.
Diagrama afişează patru curbe de rezistenţă. Primele trei sunt pentru rezistenţa de fricţiune,
rezistenţa reziduală şi cea totală. A patra curbă prezintă rezistenţa totală după Spilman. Rezistenţa
totală în acest caz este calculată după o formulă foarte simplă bazată doar pe raportul viteză/lungime
din proiect şi este inclusă pentru a da utilizatorului un punct de referinţă.
Toate datele introduse în câmpurile de introducere a datelor sunt memorate şi stocate în
fişierul modelului.
3.2.20. Imagini de fond – Meniul contextual Background images
FREE!ship posedă abilitatea de a
afişa imagini pe fundalul modelului.
Această posibilitate este cu deosbire
convenabilă dacă există un plan de
forme pe hârtie şi se doreşte
recrearea liniilor lui în FREE!ship.
Se pot încărca maximum trei
imagini. Fiecare dintre acestea este
asociată unei vederi (longitudinalul,
orizontalul sau transversalul planului de forme) cu excepţia celei în perspectivă. Toate
comenzile pentru fundal sunt disponibile în meniul contextual (clic dreapta) al vederii dorite.
Dumitru Dragomir 10 TCCN – Sem. 2 – C13

La folosirea imaginilor de fundal trebuie acordată o atenţie deosebită paralelismului cu axele

de vedere a liniilor corespunzătoare ale imaginii.
3.2.20.1. Visibilitate - Visible
După ce s-a asociat imaginea cu vederea, această comandă activează/dezactivează
vizibilitatea într-o vedere particulară a imaginii asociate.
3.2.20.2. Ştergere - Clear
Această comandă elimină imaginea din vederea curentă.
3.2.20.3. Încărcare - Load.
Această comandă importă o imagine de fundal. Imaginea trebuie să fie de tip bmp sau
jpg. Din motive de performanţă se recomandă ca imaginea să nu fie prea mare. După ce a fost
importată imaginea trebuie stabilită originea în poziţia corectă şi scara pentru concordanţa cu
mărimea modelului. Încărcarea nu se poate face din vederea în perspectivă.
3.2.20.4. Salvare - Save
Comanda exportă imaginea de fond într-un fişier.
3.2.20.5. Origine - Origin
Când se foloseşte această comandă apare un cursor special. Se foloseşte tehnica “Drag
and drop” de apucare, tragere şi plasare a imaginii de fond folosind mouse-ul. Adică, se apucă
de un punct al imaginii (nu neapărat din cuprinsul ei) şi se trage de acel punct până în punctul
dorit al modelului pentru poziţionarea corectă a imaginii.
3.2.20.6. Stabilirea scării - Set scale
Pentru executarea acestei comenzi este necesar un clic pe un punct de poziţie cunoscută
şi apoi modificarea coordonatelor punctului în cutia de dialog deschisă. Programul calculează
scara făcând raportul distanţelor faţă de origine ale punctului ţintit şi celui nou indicat şi
aplică scara pe ambele direcţii ale vederii.
3.2.20.7. Transparenţa culorii - Transparent color
Comanda se foloseşte când se
doreşte eliminarea unei culori din
imaginea de fundal. Se aplică un clic
pe zona de culoare de eliminat. Dacă
după aplicarea transparenţei se repetă
comanda iar clic-ul este aplicat alături
de imagine, se anulează transparenţa.

3.2.20.8. Toleranţa culorii - Tolerance

Nu toţi pixelii unei culori aparent
uniforme sunt identici. Opţiunea de
toleranţă exprimă într-un interval de la
0 la 255 abaterea de la culoarea
selectată. Astfel se poate realiza o
curăţire mai bună a zonelor dintre
liniile imaginii de fundal.
3.2.20.9. Amestec - Blending
Dacă chiar şi în urma măsurilor luate mai sus imaginea de fond este încă dominantă se
poate face un ameste cu culoarea de fond a vederii reglând procentajul de amestec în cutia de
dialog Background blending, ceea ce are efectul de dizolvare a imaginii de fundal.