Suprafețe

Unitatea de învăţare nr. 12

SUPRAFEŢE

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 12

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 12 sunt:

La sfarsitul acestei unitati, cursantul va fi capabil sa:
• înţeleagă noţiunea de suprafață
• să aplice în exerciţii noţiunile învăţate
• să reprezinte grafic noţiunile învăţate

Cuprins

1 Suprafețe
2 Probleme rezolvate
Test de autoevaluare – unitatea de învăţare nr.12
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare nr.12
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 12

Instructiuni si timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la

dispoziție pe platorma universității, va recunoaște și aplica definițiile și proprietățile
suprafețelor în diverse probleme. Studiul individual aferent unității este acoperit in 2-3h.

63
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Suprafețe

1 SUPRAFEȚE

Fie D un domeniu dreptunghiular din spaţiul R 2 . O suprafaţă poate fi reprezentată în

următoarele moduri:
- reprezentarea carteziană implicită:
F ( x, y, z ) = 0, ( x, y, z ) ∈ R 3 ;
- reprezentarea carteziană explicită:
z = Ψ ( x, y ), ( x, y ) ∈ D ⊂ R 2 ;
- reprezentarea parametrică:
x = f (u , v), y = g (u , v), z = h(u , v), (u , v) ∈ D ;
- reprezentarea vectorială:
 
r = r (u , v), (u , v) ∈ D ⊂ R 2 ,
   
unde r ( x, y, z ) = x(u , v)i + y (u , v) j + z (u , v)k .
Funcţiile F, Ψ , f, g, h sunt funcţii reale continue ce admit derivate de ordinul întâi
D ( f , g ) D ( g , h) D(h, f )
continue, nu toate nule, iar determinanţii funcţionali , şi nu sunt toţi
D(u , v) D(u , v) D(u , v)
nuli.
Se numeşte curbă coordonată de tip u pe suprafaţa Σ , Γu ⊂ Σ , de ecuaţie vectorială
 
r = r (u , v0 ), (u , v0 ) ∈ D ⊂ R 2 , unde v0 este constant.
Se numeşte curbă coordonată de tip v pe suprafaţa Σ , Γv ⊂ Σ , de ecuaţie vectorială
 
r = r (u 0 , v), (u 0 , v) ∈ D ⊂ R 2 , unde u 0 este constant.
  
Un vector normal la suprafaţa Σ , într-un punct regulat al său este N = ru × rv .
Ecuaţia normalei la suprafaţa Σ , dată sub forma (9.3.4), într-un punct regulat
M 0 ( x0 , y 0 , z 0 ) (sau M 0 (u = u 0 , v = v0 ) ) sunt:
x − x0 y − y0 z − z0
N: = = ,
D ( y , z ) D ( z , x ) D ( x, y )
D(u , v) D(u , v) D(u , v)
unde determinanţii funcţionali sunt calculaţi pentru u = u 0 , v = v0 .
Ecuaţia planului tangent la suprafaţa Σ în M 0 este:
D( y, z )
ΠT : ( x − x 0 ) + D ( z , x ) ( y − y 0 ) + D ( x, y ) ( z − z 0 ) = 0
D(u , v) D(u , v) D(u, v)

x-x0 y − y0 z − z0
sau, Π T : xu yu zu = 0.
xv yv zv
Dacă suprafaţa Σ este dată prin reprezentarea implicită , atunci ecuaţiile normalei la
Σ în punctul M 0 sunt:
x − x0 y − y0 z − z0
N: = = ,
Fx (M 0 ) Fy (M 0 ) Fz (M 0 )
iar ecuaţia planului tangent la Σ în M 0 este:
Π T : Fx (M 0 )( x − x0 ) + Fy (M 0 )( y − y 0 ) + Fz (M 0 )( z − z 0 ) = 0
64
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Suprafețe

Pentru o suprafaţă Σ dată explicit prin, o reprezentare parametrică a suprafeţei este

x = u , y = v, z = z (u , v) , cu (u , v) ∈ D , iar ecuaţiile normalei şi planului tangent în M 0 sunt:
x − x0 y − y 0 z − z 0
N: = = ,
−p −q 1
Π T : (− p )( x − x0 ) + (− q )( y − y 0 ) + ( z − z 0 ) = 0 ,
∂z ∂z
unde p = , q == (notaţiile lui Monge).
∂x ∂y
Se numeşte prima formă pătratică fundamentală a suprafeţei Σ într-un punct P(u,v) al ei,
expresia:
Φ 1 ( P) = Edu 2 + 2 Fdudv + Gdv 2 ,
 2    2
unde E = ru , F = ru ⋅ rv , G = rv .
Unghiul dintre două curbe Γ1 şi Γ2 situate pe suprafaţa Σ care se intersectează într-un punct
P este dat de:
Eduδu + F (duδv + dvδu ) + Gdvδv
cos θ = .
Edu 2 + 2 Fdudv + Gdv 2 ⋅ Eδu 2 + 2 Fδuδv + Gδv 2

Unghiul curbelor coordonate Γu , Γv de pe suprafaţa Σ este:

F
cos < (Γu , Γv ) = .
EG
Elementul de arie pe suprafaţa Σ are expresia
dσ = EG − F 2 dudv .
Se numeşte a doua formă pătratică fundamentală a suprafeţei Σ într-un punct P(u,v)
  
expresia n d 2 r unde n este versorul normalei la suprafaţa Σ în punctul P.
Deci,
 
Φ 2 ( P) = n d 2 r = Ldu 2 + 2 Mdudv + Ndv 2 ,
Unde
 
       ru × rv
L = n ⋅ ruu , M = n ⋅ ruv , N = n ⋅ rvv , n =   .
ru × rv

2 PROBLEME REZOLVATE

1. Se dă suprafaţa Σ : x = u + v, y = u − v, z = uv (u,v parametri). Se cere:

a) Să se afle coordonatele punctelor A(u = 2, v = 1) , B (u = 1, v = 2) ;
b) Să se verifice dacă punctele M(4,2,3), N(1,4,-2) aparţin suprafeţei;
c) să se afle reprezentarea implicită a suprafeţei.

Soluţie.
a) Se înlocuiesc coordonatele curbilinii u=2, v=1 în ecuaţia suprafeţei şi se obţin pentru
punctul A coordonatele carteziene (3,1,2). Analog, B(3,-1,2);
b) Punctul M aparţine suprafeţei dacă sistemul u + v = 4, u − v = 2, uv = 3 este compatibil.
Din primele două ecuaţii se deduce u = 3, v = 1 , care verifică şi a treia ecuaţie. Deci, M ∈ Σ .
Analog, se constată că N nu aparţine suprafeţei;
c) Se elimină u şi v între ecuaţiile parametrice ale suprafeţei şi rezultă

65
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Suprafețe

1 2
z=
2
( )
x − y 2 (paraboloid hiperbolic).

2. Să se dea o reprezentare vectorială ecuaţiei suprafeţei

f ( x, y, z ) = x 2 + 2 xz − z 2 − 2 = 0 .

Soluţie.
x −1 y −1 z −1
Punctul A(1,1,1) aparţine suprafeţei. Fie dreapta de ecuaţie = = =t.
u v 1
Intersectând suprafaţa cu dreapta considerată, se rezolvă sistemul
x = ut + 1, y = vt + 1, z = t + 1, x 2 + 2 xz − z 2 − 2 = 0 şi se obţine
− 3u 2 + 2u − 1 u 2 − 4uv + 2u − 1 u 2 − 2u − 1
x= , y = , z = ,
u 2 + 2u − 1 u 2 + 2u − 1 u 2 + 2u − 1
 − 3u 2 + 2u − 1  u 2 − 4uv + 2u − 1  u 2 − 2u − 1 
de unde, r = i+ j+ 2 k.
u 2 + 2u − 1 u 2 + 2u − 1 u + 2u − 1

3. Să se scrie ecuaţiile normalei şi planului tangent la suprafaţa Σ în punctul M 0

pentru:
   
a) (Σ) : r = u cos vi + u sin vj + u 2 k , M 0 (u = 1, v = 0) ;
b) (Σ) : x = u 2 + v, y = u + v 2 , z = u + v , M 0 (u = 1, v = 1) ;
c) (Σ) : z = x 3 + y 3 , M 0 (1,2,9) ;
d) (Σ) : x 2 + 2 xy + y 2 + 4 xz + 2 x + 4 y − 6 z + 8 = 0 , M 0 (0,0,2) .

Soluţie.
a) Coordonatele carteziene ale punctului M 0 sunt (1,0,1). Se calculează
   ∂r
 ∂r    
ru = = cos vi + sin vj + 2uk , rv = = −u sin vi + u cos vj .
∂u ∂v
     
Vectorul normal la suprafaţă este N = ru × rv = = −2u 2 cos vi + 2u 2 sin vj + uk .

În punctul M 0 (u = 1, v = 0) , vectorul normal este N (−2,0,1) . Prin urmare, ecuaţiile normalei în
M 0 sunt
x −1 y z −1
= = ,
−2 0 1
iar ecuaţia planului tangent este
− 2x + z + 1 = 0 ;
   
b) Vectorul normal la Σ este N = (1 − 2v)i + (1 − 2u ) j + (4uv − 1)k . În M 0 se obţine

N (−1,−1,3) .
Rezultă ecuaţiile normalei în M 0 (2,2,2) :
x−2 y−2 z−2
= = ,
−1 −1 3
iar pentru planul tangent
− x − y + 3z − 5 = 0 ;
∂z ∂z
c) Astfel, p = = 3x 2 , q = = 3y 2 .
∂x ∂y

66
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Suprafețe

În punctul (1,2,9), p=3, q=12.

Prin urmare, normala are ecuaţiile:
x −1 y − 2 z − 9
= = .
−3 − 12 1
Ecuaţia planului tangent este
− 3 x − 12 y + z + 18 = 0 ;
d) Ecuaţiile normalei şi planului tangent pentru o suprafaţă reprezentată implicit sunt
date în (9.3.8) şi (9.3.9).
Prin calcul,
∂F ∂F ∂F
Fx = = 2 x + 2 y + 4 z + 2, Fy = = 2 x + 2 y + 4, Fz = = 4 x + 2 z − 6.
∂x ∂y ∂z

În punctul (0,0,2), vectorul normal este N (10,4,−2) .
Rezultă pentru normala la suprafaţă, respectiv, planul tangent ecuaţiile:
x y z−2
N: = = , Π T : 10 x + 4 y − 2 z + 4 = 0 .
10 4 −2

Test de autoevaluare la Unitatea de Învăţare nr.12

1. Se dă suprafaţa de ecuaţii
(Σ) : x = u cos v, y = u sin v, z = u + v .
Se cere:
a) prima formă fundamentală a suprafeţei;
b) elementul de arie al suprafeţei.

2. Să se calculeze unghiul curbelor v = u + 1 şi v = 3 − u de pe

   
suprafaţa de rotaţie r = u cos vi + u sin vj + u 2 k

3. Fiind dată sfera

   
(Σ) : r = a cos u cos vi + a cos u sin vj + a sin uk
a) să se arate că curbele de coordonate sunt ortogonale;
b) să se calculeze a doua formă fundamentală.

67
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Suprafețe

Rezumate, concluzii, răspunsuri şi comentarii la

întrebările din testul de autoevaluare nr.12
1.
   
a) ru = cos vi + sin vj + k , deci,
 2    
E = ru = 2 . rv = −u sin vi + u cos vj + k ,
   2
rezultă F = ru ⋅ rv = 1 , G = rv = = u 2 + 1 .
Expresia primei forme fundamentale este
(
Φ 1 ( P) = 2du 2 + 2dudv + u 2 + 1 dv 2 ;)
b) Elementul de arie este dσ = EG − F 2 dudv = 2u 2 + 1dudv .

2. Cele două curbe se intersectează în punctul M (u = 1, v = 2) . În

punctul M, E = 1 + 4u 2 , F = 0, G = u 2 au valorile 5,0,1.
Deoarece dv = du , δv = −δu ,:
5duδu + du (−δu ) 4duδu 2
cos θ = = = .
5du + du ⋅ 5δu + 1(−δu )
2 2 2 2
6du ⋅ 6δu
2 2 3

3.
a) 
  
ru = −a sin u cos vi − a sin u sin vj + a cos uk ,
  
rv = = −a cos u sin vi + a cos u cos vj .
 
Prin urmare, F = ru ⋅ rv = 0 , deci curbele coordonate sunt ortogonale
b) 
  
ruu = −a cos u cos vi − a cos u sin vj − a sin uk ,
  
ruv = a sin u sin vi − a sin u cos vj ,
  
rvv = − a cos u cos vi − a cos u sin vj .
Deoarece
  
i j k
 
ru × rv = − a sin u cos v − a sin u sin v a cos u =
− a cos u sin v a cos u cos v 0
  
= −a 2 cos 2 u cos vi + a 2 cos 2 u sin vj − a 2 sin u cos uk ,

versorul n este dat de:
    
 ru × rv − a 2 cos 2 u cos vi − a 2 cos 2 u sin vj − a 2 sin u cos uk
n=   = =
ru × rv a 4 cos 2 u
  
= − cos u cos vi − cos u sin vj − sin uk .
     
Prin urmare, L = n ⋅ ruu = a , M = n ⋅ ruv = 0 , N = n ⋅ rvv = a cos 2 u .
Deci, forma a doua fundamentală este
Φ 2 ( P) = adu 2 + a cos 2 udv 2 .

68
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Suprafețe

Bibliografie

1. Letiția Ion, Ionela Țicu, "Probleme de algebră și geometrie analitică",

Editura Crizon, Constanta 2011
2. Letitia Ion, Mihaela Badea - “Complemente de algebra si geometrie”,
Editura Nautica, Constanta, 2005
3. Radu C., Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura
All, Bucureşti, 1998.
4. Atanasiu Gh., Munteanu Gh., Postolache M., Algebră liniară ,
geometrie analitică şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale (Culegere de
probleme), Editura All, Bucureşti, 1994.
5. Udrişte C., Probleme de albebră, geometrie, ecuaţii diferenţiale,
Bucureşti, 1994.
6. Măneanu V., Carp D., Elemente de Algebră, Geometrie şi Calcul
Tensorial, vol. 1,2, Institutul de Marină Civilă, Constanţa, 1997.

69
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii