z

6
zH
H M (x, y, z)

O y -
 H  y
x φ HH
r


x M1 (x, y, 0)
Figure 1: Coordonate cilindrice
y
y6 M1 (x, y, 0)
r
φ -
O x x

Figure 2: Proiecţia figurii 1 în planul xOy

seminar 7 analiză]Integrale duble şi triple

1 Coordonate cilindrice
-Coordonatele cilindrice sunt o prelungire în spaţiu a coordonatelor polare din
plan.

Definiţia 1. -Vom începe cu figurile şi continuăm cu formulele corespunzătoare.

-Se consideră în spaţiu M (x, y, z);
-se proiectează M pe axele de coordonate în spaţiu şi pe planul xOy în
M1 (x, y, 0).
-Urmărind proiecţiile lui M1 (x, y, 0) pe axe se observă:
cos φ = xr , deci x = r cos φ,
sin φ = yr , deci y = r sin φ,
coordonata z a lui M rămâne z.
-Se obţin în acest moment coordonatele cilindrice r, φ, z ale lui M , iar
ecuaţiile
 care leagă coordonatele x, y, z ale lui M de acestea sunt:
 x = r cos φ
y = r sin φ .

z=z
Determinăm jacobianul:
 
 ∂x ∂x ∂x   
 ∂r ∂φ ∂z   cos φ −r sin φ 0 
  
J = ∂(x,y,z) ∂y
∂(r,φ,z) =  ∂r
∂y
∂φ
∂y
∂z  =  sin φ r cos φ 0  = r.
 ∂r ∂φ ∂z 
∂z ∂z ∂z  0 0 1 
⟨⟨ -Determinantul cu trei linii şi trei coloane se poate calcula prin orice metodă
cunoscută.⟨⟨

⟨⟨ -Vom încheia cu un exemplu la care se aplică coordonatele cilindrice.⟨⟨

1
 z
 6 
2 
O -

 
2 y
x 

Figure 3: Domeniul D de la exemplul 1

∫ ∫ ∫√
Exemplu 1. Calculaţi x2 + y 2 + 1 dxdydz,
√ D
D: x2 + y 2 ≤ 2, z ∈ [0, 2].

Dem. Începem cu figura√ care este 3.

-Ridicând la pătrat x2 + y 2 ≤ 2 ⇒ x2 + y 2 ≤ 4, inegalitate în care
recunoaştem interiorul şi cercul de centru O(0, 0) şi rază r = 2; este cel din
planul xOy din figura 3.
-Dacă am avea în spaţiu numai această inegalitate, s-ar genera cilindrul infinit
şi în partea negativă şi în partea pozitivă a planului xOy.
-Restricţia z ∈ [0, 2], reduce cilindrul la cel din figură.

-Trecem la coordonate cilindrice:
 x = r cos φ
y = r sin φ .

z=z
-Nu mai facem alte calcule, le înlocuim direct pe cele pe care le avem.
-Apartenenţa pentru fiecare este clară: r ∈ [0, 2], φ ∈ [0, 2π], z ∈ [0, 2].
-Este clar că dxdydz = |J| drdφdz = r drdφdz;
-cu noile coordonate x2 + y 2 = r2 cos2 φ + r2 sin2 φ = r2 ;
-integrala se reduce la trei integrale iterate, începem să integrăm din interior:
∫ ∫2 √
∫2 2π ∫ √
∫2 2π
I = ( ( r r2 + 1 dz) dφ) dr = ( r r2 + 1 · z/20 dφ) dr =
0 0 0 0 0
∫ √
∫2 2π ∫2 √ ∫2 √
= 2 ( r r2 + 1 dφ) dr = 2 r r2 + 1 · φ/2π 2
0 dr = 4π r r + 1 dr;
0 0 0 0
⟨⟨
√ -cum vă ziceam, azi prindem o zi bună şi facem direct s.v.⟨⟨
′ 2 ′
r2 + 1 = s ⇒ r2 + 1 = s2 , (r 2
√ + 1) dr = (s ) ds, 2rdr = 2sds, rdr = sds,
r=0⇒ √
s = 1, r = 2 ⇒ s = 5;
∫5 3
√ √
I = 4π s · s ds = 4π s3 /1 5 = 4π 3 (5 5 − 1).
1

∫∫∫
(Temă) Calculaţi x + y − z dxdydz,
D
D : 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 3, y ≥ 0, z ∈ [−3, 1].

2 Coordonate sferice
⟨⟨ -Coordonatele sferice sunt legate de integrale triple în interiorul anumitor
regiuni sferice.⟨⟨

2
 z
6
zH
H M (x, y, z)
r

O ψ M3 -
 H   y
M2   φ H H


x M1 (x, y, 0)
Figure 4: Coordonate sferice
z r M r cos ψ M1
π 6
ψ
2 ψ 
φ
O  O M1 O M2
− π2

Figure 5: Proiecţiile figurii 4

Definiţia 1. ⟨⟨ -Vom începe cu figurile şi continuăm cu formulele

corespunzătoare.⟨⟨
-Se consideră în spaţiu M (x, y, z);
-se proiectează M pe axele de coordonate în spaţiu, pe planul xOy în
M1 (x, y, 0), pe axa Ox în M2 (x, 0, 0) şi pe axa Oy în M3 (0, y, 0).
-Toate proiecţiile aşa cum se văd în plan, sunt date în figura 5.
-Pe sferă şi în interior, ψ ∈ [− π2 , π2 ], φ ∈ [0, 2π];
∆OM M1 , are M M1 = z,
cos ψ = OM r
1
⇒ OM1 = r cos ψ,
sin ψ = r ⇒ z = r sin ψ;
z

∆OM1 M2 are
cos φ = OM x
⇒ x = r cos φ cos ψ,
y 1
sin φ = OM1 ⇒ y = r sin φ cos ψ.
-Se obţin în acest moment coordonatele sferice r, φ, ψ ale lui M , iar ecuaţiile
care leagă coordonatele x, y, z ale lui M de acestea sunt:

 x = r cos φ cos ψ
y = r sin φ cos ψ .

z = r sin ψ
Determinăm jacobianul:
 
 ∂x ∂x ∂x 
 ∂r ∂φ ∂ψ 
∂(x,y,z)  ∂y 
J = ∂(r,φ,ψ) =  ∂y ∂y
∂ψ  =
 ∂z
∂r ∂φ
 ∂r ∂φ ∂ψ
∂z ∂z 
 
 cos φ cos ψ −r sin φ cos ψ −r cos φ sin ψ 
 
=  sin φ cos ψ r cos φ cos ψ −r sin φ sin ψ  =
 sin ψ 0 r cos ψ 
= r cos φ cos ψ + r sin φ cos ψ sin ψ + r cos2 φ sin2 ψ cos ψ+
2 2 3 2 2 2 2

+r2 sin2 φ cos3 ψ = r2 cos3 ψ(cos2 φ + sin2 φ)+

+r2 cos ψ sin2 ψ(sin2 φ + cos2 φ) = r2 cos ψ(cos2 ψ + sin2 ψ) = r2 cos ψ.

3
 z
6

O -
 
 1 y
x
 
Figure 6: Domeniul D de la exemplul 1, din secţiunea 2

Observaţia
 1. -Dacă se consideră unghiul ∠zOM = θ, atunci θ ∈ [0, π]:
 x = r cos φ sin θ
y = r sin φ sin θ ,

z = r cos θ
J = ∂(x,y,z) 2
∂(r,θ,φ) = r sin θ.

⟨⟨ -Vom încheia cu un exemplu la care se aplică coordonatele sferice.⟨⟨

∫∫∫
Exemplu 1. Calculaţi z + 1 dxdydz, D : x2 + y 2 + z 2 ≤ 1.
D

Dem. Începem cu figura care este 6.

-Observăm că este vorba despre interiorul şi frontiera sferei cu centrul în
O(0, 0, 0) şi raza 1;
-se aplică toate calculele de mai sus cu
r ∈ [0, 1], φ ∈ [0, 2π], ψ ∈ [− π2 , π2 ],
π
∫1 2π
∫ ∫2
I = ( ( (r sin ψ + 1)r2 cos ψ dψ) dφ) dr =
0 0 −π
2

-se observă că (sin2 ψ)′ = 2 sin ψ cos ψ, sin π2 = 1, sin(− π2 ) = −1,

-expresia de integrat nu depinde de φ, deci se scrie direct 2π cât este lungimea
intervalului când ajungem la ea;
∫1 2π
∫ 2 π ∫1
I = ( (r3 sin2 ψ + r2 sin ψ/−2 π ) dφ) dr = 2π 2r2 dr
2
0 0 0
r3 1
I = 4π · 3 /0 = 4π
3 .

∫∫∫
(Temă) Calculaţi 2z − x + y dxdydz,
D
D : x2 + y 2 + z 2 ≤ 7, z ≥ 0.

Aici se încheie materia pentru prima lucrare. Aveţi timp săptămâna a 8-a
să recapitulaţi toată materia.
Lucrarea va fi la seminar în săptămâna a 10-a.
Cred că pe 2 mai va fi liber.

3 Integrale curbilinii de prima speţă

∫
Exemplu 1. Calculaţi I = (−y + 1) ds, unde C este curba definită parametric:
C

4
 {
x = t − sin t
C: , t ∈ [0, π2 ].
y = 1 − cos t

Dem. ⟨⟨ -Ne vom concentra pe etapele de calcul ce trebuie făcute şi pe măsură

ce le parcurgem, vom vedea rolul integralelor curbilinii.
-Curba C este o curbă plană. Exemple de curbe plane sunt toate dreptele,
graficele de funcţii, cercurile, elipsele, hiperbolele, parabolele, adică conicele de
la geometrie.
-Aceasta este o curbă definită parametric, în care x şi y depind de parametrul
t ∈ [0, π2 ].
-În acest exemplu putem să-l determinăm pe t în funcţie de y, să înlocuim şi să
determinăm o relaţie între x şi y care să ne ducă la graficul unei funcţii pe care
să o reprezentăm după metodele de la grafice.
-Nu vom face asta. Pentru că această reprezentare parametrică este cea mai
convenabilă în calcule.⟨⟨
-În integrală
√ apare ”ds” care este elementul de lungime; formula lui este
ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt;
⟨⟨ -se înlocuieşte formula în integrală; în continuare se procedează ca la
schimbarea de variabilă la integralele de o variabilă; unde apar x şi y se
înlocuiesc din reprezentarea parametrică iar expresia de sub integrală se
înmulţeşte cu elementul de lungime; capetele domeniului de integrare sunt
evident cele ale lui t.⟨⟨
x′ (t) = 1 − cos t, y ′ (t) = sin t ⇒
(x′ (t))2 + ((y ′ (t))2 = 1 − 2 cos t + cos2 t + sin2 t = 2 − 2 cos t;
-reamintim formula de la trigonometrie:
cos t = cos( 2t + 2t ) = cos2 2t − sin2 2t ⇒
2 − 2 cos t = 2(1 − cos2 2t + sin2 2t ) = 4 sin2 2t ,
-dacă t ∈ [0, π2 ] atunci 2t ∈ [0, π4 ] şi sin 2t ≥ 0, deci
√
ds = 4 sin2 2t dt = 2 sin 2t dt;
-cu aceste calcule, integrala se reduce la integrală de o singură variabilă şi
rezultatul este număr real;
π π
∫2 ∫2
I = (−1 + cos t + 1) · 2 sin 2t dt = 2 sin 2t cos t dt;
0 0
-pentru că oricum am proceda, va trebui să folosim formule de la
trigonometrie, preferăm:
-se ştie că sin a cos b = sin(a+b)+sin(a−b)
2 ⇒
sin( t +t)+sin( 2t −t)
sin 2t cos t = 2 − sin 2 ),
= 12 (sin 3t
2 t
2
π
∫2
I = sin 3t 2 − sin 2 dt;
t
0
-putem să facem s.v. pentru calculul integralei, dar înclin spre observaţiile că
3t ′ t ′
2 = − 3 (cos 2 ) , sin 2 = −2(cos 2 ) ,
sin 3t 2 t

-se verifică imediat corectitudinea derivatelor,

√ √
π π
I = − 23 cos 3t
2 /0 + 2 cos 2 /0 = 3 · 2 + 3
2 t 2 2 2 2
+ 2 · 22 − 2.
√
S-au folosit formulele cos 0 = 1, cos π4 = 22 , sin π = 0, cos π = −1,

5
 √
4 = cos(π − 4 ) = cos π cos 4 + sin π sin 4 = −
2
cos 3π π π π
2 .

-Lungimile graficelor funcţiilor derivabile, cu derivate continue, f : [a, b] → R,

se ştiu de la integrale definite.
-Acestea
{ sunt curbe plane care se pot reprezenta uşor parametric:
x=t
, t ∈ [a, b].
y = f (x) = f (t)
-Formula generală a lungimii unei curbe definită parametric este dată în
continuare.

Observaţia
{ 1. (1)Dacă C este curbă plană, definită parametric:
x = x(t)
, t ∈ [a, b], atunci elementul de lungime este
y = y(t)
√
ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt şi lungimea curbei este
∫ ∫b √
L(C) = ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt.
C a
(2)Dacă
 C este curbă în spaţiu, definită parametric:
 x = x(t)
y = y(t) , t ∈ [a, b], atunci elementul de lungime este

z = z(t)
√
ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 dt şi lungimea curbei este
∫ ∫b √
L(C) = ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 dt.
C a

-Privind reprezentarea parametrică √ pentru grafice: √

x′ (t) = 1, y ′ (t) = f ′ (t) ⇒ ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt = 1 + (f ′ (t))2 dt
şi lungimea graficului este cea cunoscută
∫ ∫b √
L = ds = 1 + (f ′ (t))2 dt.
C a

⟨⟨ -Elementul de lungime este un radical, de aceea în majoritatea cazurilor,

calculul lungimilor se reduce la calculul unor integrale cu radicali.⟨⟨

 x = cos t + t sin t
Exemplu 2. Calculaţi lungimea curbei C : y = sin t − t cos t , t ∈ [0, 2π].

z=t

Dem. -Este vorba despre o curbă în spaţiu.

x′ (t) = − sin t + sin t + t cos t = t cos t,
y ′ (t) = cos t − cos t + t sin t = t sin t,
z ′ (t) = 1,
(x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 = t2 cos2 t + t2 sin2 t + 1 = t2 + 1,
∫ ∫√
2π
L = ds = t2 + 1 dt;
C 0
-rezolvarea se face cu integrare prin părţi şi este un exemplu teoretic;
pentru a înţelege mai uşor etapele calculăm:

6
 √ √ ′ (t2 +1)′ =2t
( t2 + 1)′ = ( u)′ = u
√
2 u
= √
2 t2 +1
= √ t
t2 +1
;
t2 +1=u
∫
2π √ √ ∫ t2 =t2 +1−1
2π √
L= t′ t2 + 1 dt = t t2 + 1/2π
0 −
√
t2 +1
dt = 2π 4π 2 + 1−
0 0
∫√
2π √
− t2 + 1 dt + ln(t + t2 + 1)/2π
0 ;
0
-se observă că integrala din dreapta este L, se trece în stânga şi apoi se
împarte
√ la 2, deci √
L = π 4π 2 + 1 + 12 ln(2π + 4π 2 + 1).

(Temă) (1)Calculaţi lungimea curbei

{ de la exemplul 1 de aici.
x = a(cos t + t sin t)
(2)Calculaţi lungimea curbei C : , a > 0, t ∈ [0, π].
 y = a(sin t − t cos t)
 x = 2t
(3)Calculaţi lungimea curbei C : y = t2 , t ∈ [1, 2]. (Elementul de lungime

z = ln t
dă pătrat perfect la toate).