Capitolul 2

FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE

2.1 Noţiune de funcţie de mai multe variabile.
Limita şi continuitatea funcţiei
În practica şi teoria economică deseori se examinează relaţiile dintre
mărimi variabile. Atunci când o mărime variabilă u depinde de alte mărimi
variabile x1 ,, xm , se spune că u este funcţie de x1 ,, xm .
De exemplu, dacă yi este cererea pentru produsul X i şi această cerere
depinde de preţurile p1 ,, pk ale produselor X 1 ,, X k , atunci funcţia cererii
yi  Di  p1 ,, pk  .

La fel, dacă volumul de producţie Q depinde de cantităţile de resurse

R1 ,, Rs utilizate în procesul de producţie, atunci avem funcţia de producţie

Q  F R1 ,, Rs  .

Variabila z se numeşte funcţie de variabilele independente x şi y, dacă

fiecărei perechi x , y  de numere reale, luate din careva domeniu, i se pune în
corespondenţă, conform unei anumite reguli sau legi, o valoare determinată a
variabilei z.
Variabila z ca funcţie de variabilele x şi y se notează prin unul din
simbolurile z  f x , y  , z   x , y , z  u x , y , z  F x , y  etc.
În mod analog se definesc funcţiile de trei şi mai multe variabile:
u  f x , y , z ,, z  f x1 , x2 ,, xn  .

Mulţimea perechilor x , y  de numere reale, pentru care funcţia z  f x , y 

este definită, se numeşte domeniul de definiţie sau domeniul de existenţă al acestei
funcţii şi se notează cu D z  .
Menţionăm că domeniul de definiţie al funcţiei z  f x , y  reprezintă o
mulţime de puncte ale planului Oxy, iar domeniul de definiţie al funcţiei
u  f x , y , z  reprezintă o mulţime de puncte ale spaţiului Oxyz.

Exemplul 1. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  e xy .

144
 Soluţie. Evident, D z  coincide cu întregul plan de coordonate Oxy.
Exemplul 2. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  ln  1  x 2  y 2 .
Soluţie. D z   x , y   1  x 2  y 2   0 . Însă  1  x 2  y 2   0  x 2  y 2  1 ,

ceea ce este imposibil. Astfel, D z   ⊘.

Exemplul 3. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z   x 2  y 2  .

Soluţie. D z   x , y   x 2  y 2   0 . Evident că unica soluţie a inecuaţiei

 
 x 2  y 2  0 este cuplul 0 , 0 , adică punctul O 0 , 0 .

Exemplul 4. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  x  y .

Soluţie. D z   x , y  x  y  0  y  x . Această mulţime reprezintă

totalitatea punctelor planului Oxy, situate mai jos de dreapta y  x , inclusiv punctele
ei (fig.1).
y
yx

Figura 1
x
Exemplul 5. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  .
y

Soluţie. Evident că D z   x , y  y  0 , adică toate punctele din planul Oxy

cu excepţia punctelor de pe axa Ox (fig.2).

y

O x

Figura 2
x
Exemplul 6. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  .
4  x2  y2

145
 Soluţie. D z   x , y  x 2  y 2  4 . Această mulţime reprezintă mulţimea

punctelor din interiorul cercului cu centrul în originea sistemului de coordonate şi

raza 2 (fig.3).

y 2

-2 2 x

-2
Figura 3

Se numeşte graficul funcţiei z  f x , y  mulţimea tuturor punctelor

N x , y , z  din spaţiul Oxyz, coordonatele cărora verifică relaţia z  f x , y  .

Graficul funcţiei de două variabile z  f x , y  este, de regulă, o suprafaţă

din spaţiul Oxyz.
Într-adevăr, considerăm funcţia z  f x , y  , definită pe domeniul D al
planului Oxy. Fiecărui punct arbitrar M x , y  al acestui domeniu îi punem în
corespondenţă, conform legii z  f x , y  , punctul N x , y , f x , y  . Dacă punctul
M x , y  parcurge domeniul D, atunci punctul N x , y , f x , y  descrie în spaţiul

Oxyz suprafaţa z  f x , y  (fig.4).

N(x,y,f(x,y))

0
y

x M(x,y)

Figura 4
Proiecţia acestei suprafeţe pe planul Oxy coincide cu domeniul D.
Menţionăm că la construirea graficelor funcţiilor de două variabile, de
regulă, pot apărea dificultăţi considerabile. De aceea, pentru a avea o imagine

146
despre forma graficului acestor funcţii, se utilizează aşa numitele linii sau curbe de
nivel.
Se numeşte linie sau curbă de nivele a funcţiei z  f x , y  mulţimea
punctelor x , y  ale planului Oxy în care funcţia ia una şi aceeaşi valoare constantă c.
Din punct de vedere geometric linia de nivel este proecţia secţiunii
obţinute la intersecţia suprafeţei z  f x , y  cu planul z  c , paralel planului Oxy.
Exemplul 7. Să se construiască liniile de nivel ale funcţiei z  y  x 2 pentru
c  0, 2 ,3 .

Soluţie. Liniile de nivel ale funcţiei examinate se determină din ecuaţia

y  x 2  c . Pentru valorile 0, 2 şi  3 ale constantei c obţinem parabolele y  x 2 ,

y  x 2  2 şi y  x 2  3 (fig.5).
y

y=x2+2

2 y=x2
0 x
y=x2-3
-3

Figura 5

Exemplul 8. Utilizând liniile de nivel, să se construiască graficul funcţiei

z  x2  y2 .
Soluţie. Liniile de nivel ale funcţiei date le determinăm din ecuaţiile
x2  y 2  c 0  c   . Pentru diferite valori ale lui c obţinem o familie de

circumferinţe concentrice. Pentru c  0 circumferinţa degenerează în punctul

O 0 , 0 (fig.6).
y z

2 c=1
c=4 -- c
x
c=0 y
c=9
-3 x
Figura 6 Figura 7

147
 Să ne imaginăm că circumferinţele x 2  y 2  c sunt plasate paralel planului
Oxy în direcţia pozitivă a axei Oz, ocupând poziţiile respective la înălţimile z  c .

Atunci vom obţine în spaţiul Oxyz o suprafaţă, numită paraboloid de rotaţie (fig.7).
Notă. În teoria economică liniile şi suprafeţele de nivel ale funcţiei de
utilitate se numesc nivele de indiferenţă.
Exemplu. Presupunem că preferinţele consumatorului pentru două produse
se caracterizează prin funcţia de utilitate z  x  y , unde x şi y sunt cantităţile
respective ale produselor, şi x , y  0 .
Liniile de nivel x  y  c , c  0 (nivelele de indiferenţă) sunt prezentate în
figura 8.
Astfel, punctele 2 , 3 şi 3 , 2 aparţin y
4
liniei de nivel z  6 . Deci, seturile de produse
3
x  2 , y  3 şi x  3 , y  2 nu se deosebesc 2 z=6

din punct de vedere al utilităţii lor, care este 1 z=3

z=1
aceeaşi şi egală cu 6. O 1 2 3 4 x

Figura 8.
Se numeşte  – vecinătate a punctului M 0 x0 , y0  totalitatea punctelor

M x , y  din planul Oxy care satisfac inegalitatea x  x0 2   y  y0 2   , adică toate

punctele din interiorul cercului cu raza  şi cu centrul în punctul M 0 .
Presupunem că în orice vecinătate a punctului M 0 x0 , y0  există cel puţin
un punct M x , y  M  M 0  din domeniul D z  .
Numărul A se numeşte limita funcţiei z  f x , y   f M  în punctul M 0 x0 , y0  ,
dacă pentru orice   0 există o astfel de vecinătate a punctului M 0 x0 , y0  , încât
pentru orice punct M x , y   D z  , M  M 0 , din această vecinătate, are loc:
f M   A   . Se notează lim f x , y   A sau lim f x , y   A .
M M 0 x  x0
y  y0

Menţionăm că dacă există limita funcţiei f M  în punctul M 0 , atunci ea nu

depinde de felul în care punctul M x , y  se apropie de punctul M 0 x0 , y0  .

148
 2x  y
Exemplul 9. Să se calculeze lim .
x1
y 2
x2  y2

2 x  y 2 1  2 4
Soluţie. Avem lim   .
x1
y 2
x 2  y 2 12  2 2 5

sin x y 
Exemplul 10. Să se calculeze lim .
x0 x
y 2

sin x y   sin x y   sin x y 

Soluţie. lim  lim  y    lim y  lim  2 1  2 .
x0 x 0 x y  y2 x y0 x y
y 2 
y 2
x

x2  y2
Exemplul 11. Să se calculeze lim .
x 0
y 0 x2  y2  4  2

Soluţie. Notăm   x 2  y 2 . Evident   0  x  0 , y  0 . Atunci

lim
x2  y2
 lim
2
 lim
2  4 2
2
 lim
  2

4 2 4.
x0
y 0 x  y 4 2
2 2  0
 4 2
2  0  44
2  0

x2  y2
Exemplul 12. Să se calculeze lim 2 2 .
x 0 x  y
y 0

Soluţie. Fie M x , y  un punct arbitrar al planului Oxy. Presupunem că acest

punct se apropie de punctul O 0 , 0 , deplasându-se tot timpul pe dreapta y  k x . De
x2  y2 x2  k 2 x2 1  k 2
aceea x  0  y  0 . Atunci lim  lim  .
x0
y 0
x 2  y 2 x0 x 2  k 2 x 2 1  k 2

1 k2
Însă numărul este variabil, deoarece valoarea lui k este variabilă. Din
1 k2
definiţia limitei funcţiei rezultă că limita examinată nu există.
x2  y
Exemplul 13. Să se calculeze lim .
x 0
y 0
x4  y2

Soluţie. Deplasăm punctul arbitrar M x , y  spre originea de coordonate pe

x2  y k x4 k
parabolele y  k x . Obţinem lim
2
 lim 4 
x0 x 4  y 2
y 0
x0 x 1  k 2 1 k2
, de aceea pentru
 
diferite valori ale lui k limita dată este diferită. Aceasta înseamnă că limita nu
există.

149
 Funcţia z  f x , y  se numeşte continuă în punctul M 0 x0 , y0   D z  , dacă
lim f x , y   f x0 , y0  .
x x0
y  y0

Punctul M 0 x0 , y0  se numeşte punct de discontinuitate, dacă în acest punct

funcţia nu este continuă.
De exemplu, funcţiile f x , y   x 2  y 2 şi  x , y   e 2 x  y sunt continue
x  y
,xe
pentru orice valori reale ale lui x şi y, iar funcţia z   x  y este discontinuă în
0 , x  y


toate punctele dreptei y  x . Există funcţii ce posedă un număr finit de puncte de

3
discontinuitate. Ca exemplu poate servi funcţia z  , care are numai un
x2  2 y2

singur punct de discontinuitate şi anume punctul O 0 , 0 .

EXERCIŢII
Să se determine domeniul de definiţie al funcţiei:
5
1. z  5  x 2  3 y 2 . 2. z  .
y  2x

R.: Planul Oxy. R.: Planul Oxy, în afară de punctele

dreptei y  2 x .
x  2y 3
3. z  . 4. z  .
x2  y2 x2  y2  9

R.: Planul Oxy, în afară de R.: Partea exterioară a cercului

dreptele y  x , y   x . x2  y2  9 .

5. z   2  x 2  2 y 2 . 6. z  ln x 2  3 y 2  1 .
R.: Punctele din interiorul elipsei R.: Punctele din exteriorul elipsei
x 2  2 y 2  2 şi de pe această elipsă. x2  3y 2  1

7. z  arcsin x  y  . 8. z  arccos 2  x 2  y 2  .
R.: Fâşia cuprinsă între dreptele R.:Inelul cuprinsă între circumferinţele
x  y  1 şi x  y  1 , inclusiv aceste drepte. x 2  y 2  1 şi x 2  y 2  3 .

x y
9. z  arctg . 10. z  x 2  4  4  y 2 .
1  x2 y2

150
R.: Planul Oxy. R.: Două fâşii x  2 ,  2  y  2 şi
x  2 ,  2  y  2 .

Să se afle liniile de nivel ale funcţiei:

x
11. z  3x  y . 12. z  .
y

R.: Totalitatea dreptelor paralele R.: Totalitatea dreptelor x  yc .

3x  y  c .

 y
, x0
13. z   x 2 . 14. z  x 2  y 2 .
0 , x0

R.: Totalitatea parabolelor y  cx 2 . R.: Totalitatea circumferinţelor

x2  y2  c .

2x
15. z  x 2  y 2 . 16. z  .
x  y2
2

R.: Totalitatea hiperbolelor x 2  y 2  c , R.: Totalitatea cercurilor c x 2  y 2   2 x

când c  0 şi dreptele y   x când c  0 precum şi dreapta x  0 din care
c0 s-au eliminat originea de coordonate.
17. z  ln x 2  y  . 18. z  arcsin xy .
R.: Totalitatea parabolelor R.: Totalitatea hiperbolelor
y  x  c, c  0
2
xy  c , c  1 .

Să se afle suprafeţele de nivel ale funcţiei:

19. u  2 x  3 y  z . 20. u  x 2  y 2  z 2 .
R.: Totalitatea planelor R.: Totalitatea sferelor x 2  y 2  z 2  c .
2x  3 y  z  c .

Să se calculeze limitele :
y tg x y 
21. lim . 22. lim .
x 4
y 0
sin x y  x 0
y 2
x

1
R.: . R.: 2.
4

3 x y 9 x3  y3
23. lim . 24. lim .
x 0
y 0
xy x 0
y 0
x2  y2

151
 1
R.: . R.: 0.
6

a  a2  x y 2x3  3 y 2
25. lim a  0 . 26. lim .
x 0
y 0
xy x 0
y 0
x2  y2

1
R.: . R.: Nu există.
2a

x2  y 
1  cos x 2  y 2 
27. lim
x 0
y 0
x2  y2
. 28. lim
x 0
y 0
 
x2  y2 x2 y2
.

R.: Nu există. R.: Nu există.

30. lim sin ln x 4  y 2  .

xy
29. lim .
x 0
y 0
2 x y4 x0
y 0

R.: 4. R.: Nu există.

Să se determine punctele de discontinuitate ale funcţiei:

yx
31. z  ln x 2  y 2 . 32. z  .
x  12  y 2
R.: 0 , 0 . R.:  1 , 0 .
2  3y x2  5y
33. z  . 34. z  2 2 .
2y  x y x

1
R.: Dreapta y  x . R.: Dreptele y  x şi y   x .
2

5x  2 y 2
4x  y , x  0, y  0
35. z  . 36. z   y x .
x  y2 0 ,
 x  0 sau y  0

R.: Parabola y 2   x . R.: Axele de coordonate

1 8
37. z  . 38. z  .
4 x  y
2 2
x  y2  3
2

R.: Circumferinţa x 2  y 2  4 . R.: Hiperbola x 2  y 2  3 .

152
 2.2 Derivate şi diferenţiale ale funcţiilor de mai multe variabile

Derivate parţiale
Fie z  f x , y  o funcţie de două variabile x şi y. Dăm variabilei x o creştere
arbitrară x , lăsând variabila y neschimbată. Atunci diferenţa
 x z  f x  x , y   f x , y  (1)
se numeşte creştere parţială a funcţiei f x , y  în raport cu variabila x.
În mod analog, dacă variabilei y i se dă creşterea y , lăsând variabila x
neschimbată, atunci diferenţa
 y z  f x , y  y   f x , y  (2)
se numeşte creştere parţială a funcţiei f x , y  în raport cu variabila y.
xz f x  x , y   f x , y 
Dacă limita lim  lim , există şi este finită, atunci
x0 x x0 x
ea se numeşte derivată parţială a funcţiei z  f x , y  în raport cu variabila x şi se
z f
notează prin unul din simbolurile z x , f x , , .
x x
Aşadar, prin definiţie
def
f x  x , y   f x , y  (3)
z x  lim .
x0 x

În mod analog se defineşte şi derivata parţială a funcţiei z  f x , y  în

raport cu variabila y:

z y  lim f x , y  y   f x , y  .
def
(4)
y 0 y

Similar se definesc şi derivatele parţiale ale funcţiilor de trei, patru şi mai

multe variabile.
Sensul geometric al derivatei de ordinul întâi pentru funcţia de două
variabile poate fi urmărit din fig.9.
Menţionăm că derivata parţială a funcţiei de mai multe variabile în raport
cu una din variabile reprezintă derivata obişnuită a funcţiei date în raport cu
variabila respectivă cu condiţia că restul variabilelor se consideră constante.

153
 z

M(x,y,z)

0
y
β
N(x,y,0) P y'

x α
x'
T
Figura 9

De aceea derivatele parţiale se calculează conform regulilor şi formulelor

pentru calcularea derivatei funcţiei de o singură variabilă.

Exemplul 1. Să se calculeze derivatele parţiale ale funcţiilor :

x

a) z  x  2 x y  3 y  7 ; b) z  x ;
3 2 3 y
c) z  e ;y
d) u  sin 2 x  3 y  5z  .

Soluţie. a) Pentru y constant avem zx  x 3  2 x 2 y  3 y 3  7x  3x 2  4 xy , iar

'

pentru x constant zy  x 3  2 x 2 y  3 y 3  7y  2 x 2  9 y 2 .

'

b) Pentru funcţia z  x y avem zx  x y x  yx y1 , iar z y  x y y  x y ln x .

' '

x
'
 xy  x '
 x ey
 
c) Ca şi în cazurile precedente, obţinem: z x  e   ey     şi
   y x y
 x
x
'
 xy  x
 x
'
xe y

z y  e  ey      2 .
   y y y
 y
d) Considerând y şi z mărimi constante, avem ux  sin 2 x  3 y  5z 'x 

 cos 2 x  3 y  5z  2 x  3 y  5z x  2 cos 2 x  3 y  5z  .
'

În mod analog uy  3cos 2 x  3 y  5z  şi uz  5 cos 2 x  3 y  5z  .

y
Exemplul 2. Să se verifice dacă funcţia z  x ln , x  y  0 , satisface
x
ecuaţia x  zx  y  zy  z .

154
 Soluţie. Deoarece z  x ln  x ln y  ln x  , avem z x  ln y  ln x  1  ln  1 şi
y y
x x

. Substituind z x şi z y în expresia x  zx  y  z y , avem x  ln  1  y  

x y x
z y 
y  x  y

y y
 x ln  z . Astfel, am arătat că funcţia z  x ln satisface ecuaţia dată.
x x

Interpretări economice ale derivatelor parţiale

Exemplul 3. Presupunem că funcţia de producţie a unui bun de consum
este z  2 xy  3x 2  y 2  18x  10 y , unde x şi y reprezintă factorii de producţie
(cantităţile de resurse) care asigură fabricarea volumului de producţie z.
Atunci derivata parţială z x a funcţiei exprimă productivitatea marginală a
factorului x şi este egală cu z x  2 y  6 x  18 .
La fel, pentru productivitatea marginală a factorului y avem derivata Z y a

funcţiei: Z y  2 x  2 y  10 .

Exemplul 4. Fie A1 ,, Ak mărfurile de consum, cu preţurile p1 ,, pk

respectiv. Cererea yi pentru marfa Ai , i  1, k este funcţie de preţuri:

yi  f i  p1 ,, pk , i  1, k . Presupunem că funcţiile f i , i  1, k posedă derivate

 fi
parţiale în raport cu fiecare din variabilele p1 ,, pk . Derivata parţială arată
 pi

variaţia cererii pentru marfa Ai atunci când preţul pi variază, iar celelalte preţuri
 fi
rămân constante. De regulă, semnul derivatei este negativ, întrucât creşterea
 pi

preţului conduce la scăderea cererii pentru marfa în cauză.

 fi  fj
Considerăm acum derivatele parţiale şi , care pentru perechea de
 pj  pi

mărfuri Ai şi A j exprimă variaţia cererii pentru o marfă, la schimbarea preţului

pentru cealaltă marfă. Dacă ambele derivate sunt pozitive, atunci se spune că
mărfurile sunt concurente, iar dacă ambele derivate sunt negative, atunci mărfurile
sunt complementare.

155
 Exemplul 5. Presupunem că funcţiile y1  30  3 p1  2 p2 şi y2  20  2 p1  p2
exprimă cererile pentru mărfurile A1 şi A2 , în funcţie de preţurile lor p1 şi respectiv
p2 .

Elasticitatea parţială a cererii y i în raport cu preţul p j se defineşte prin

p j  yi
formula Ei j   , i , j  1, 2 , şi este aproximativ egală cu procentul de variaţie
yi  p j

a cererii pentru marfa Ai , atunci când preţul pentru marfa A j se schimbă cu 1%,

preţul celeilalte mărfi rămânând constant.

 3 p1 2 p2
Astfel, E11  , E12  ,
30  3 p1  2 p 2 30  3 p1  2 p 2
2 p1  p2
E 21  , E 22 
20  2 p1  p 2 20  2 p1  p 2
1 2
De exemplu, pentru p1  1 şi p2  3 avem E11    0.09 , E12   0.18 .
11 11
Prin urmare, dacă preţul p1 va creşte cu 1%, iar preţul p 2 va rămâne neschimbat,
atunci cererea pentru marfa A1 va scădea cu aproximativ 9%. La fel, dacă preţul p1
rămâne neschimbat şi preţul p 2 creşte cu 1%, atunci cererea pentru marfa A1 va
creşte cu aproximativ 18%.

Diferenţiala totală
Fie z  f x , y  o funcţie de două variabile independente x şi y. Atunci
diferenţa
 z  f x  x , y  y   f x , y  (1)
se numeşte creştere totală a funcţiei z.
Dacă există numerele reale A şi B ce nu depind de x şi y , astfel încât
 z  A  x  B  y    x    y , (2)

unde   0 şi   0 când   x 2  y 2  0 , atunci partea liniară principală

A  x  B  y a creşterii totale z a funcţiei z în punctul M x , y  se numeşte

diferenţială totală (sau simplu diferenţială) a acestei funcţii z în punctul dat şi se

notează prin simbolul dz. Deci,

156
 def
dz  A  x  B  y (3)
Dacă funcţia z posedă derivate parţiale continue în punctul M x , y  , atunci
numerele A şi B sunt respectiv egale cu z x şi z y .

Deoarece prin definiţie dx  x şi dy  y , obţinem:

dz  zx  dx  zy  dy (4)
În mod similar pentru funcţia de 3 variabile u  ux , y , z  obţinem
u u u
du  dx  dy  dz (exemplu urmează).
x y z

Deoarece, din (1) şi (4) rezultă că  z  dz   x   y este un infinit mic

atunci când x  0 şi y  0 , rezultă că  z  dz , şi atunci avem
f x  x , y  y   f x , y   z x  x  z y  y (5)
Această formulă este utilizată frecvent în calcule aproximative.
Exemplul 6. Să se calculeze diferenţiala totală a funcţiilor :
x
a) z  arctg ; b) u  x 2  y 2  z 2 .
y
z 1 1 y z 1  x 
Soluţie. a) Deoarece    2 şi     2  
x 1  x y  y x  y 2
2
y 1  x y 2  y 
x y x y dx  x dy
 , obţinem: dz  2 2  dx  2 2  dy  2 2 .
x y
2 2
x y x y x y

b) Derivatele parţiale ale funcţiei u în raport cu variabilele x, y şi z sunt

u x u y u z
respectiv egale cu  ,  şi  .
x x2  y2  z 2 y x2  y2  z 2 z x2  y2  z 2

x dx  y dy  z dz
Atunci du  .
x2  y2  z 2

Exemplul 7. Să se calculeze aproximativ 3.04 2  3.982 .

Soluţie. Considerăm funcţia z  x 2  y 2 . Fie x  3 , y  4 , x  0.04 şi

y  0.02 . Calculăm derivatele parţiale ale acestei funcţii, diferenţiala ei totală şi

valorile lor în punctul M 3 , 4 :

f x x , y   ; f x 3 , 4 
x 3 3
  0.6 ,
x2  y2 32  4 2 5

157
 f y x , y   ; f y 3 , 4 
y 4 4
  0.8 ,
x y
2 2
3 4
2 2 5

df x , y   dy ; df 3 , 4  0.6  0.04  0.8   0.02  0.008.

x y
dx 
x2  y2 x2  y2

Atunci, conform formulei f x  x , y  y   f x , y   df x , y  , avem

3.04 2  3.982  f 3.04 ; 3.98  f 3 , 4  df 3 , 4  32  4 2  0.008  5.008 .

Formula (5) oferă posibilitatea aproximării liniare a funcţiei f x , y  în

vecinătatea punctului M x , y  .
Exemplul 8. Fie y1  50  3 p12  p22 este funcţia cererii pentru produsul A1 ,
unde p1 şi p2 sunt preţurile pentru produsele A1 şi respectiv, A2 . Vom scrie
formula de aproximare (5) pentru calcularea cererii y1 atunci când preţurile p1 şi
p2 se schimbă puţin în comparaţie cu valorile p1  2 şi, respectiv, p2  3 .

 y1  y1
Avem:  6 p1  2 , 3  12 ,
 p1  p1

 y1  y1
 2 p2  2 , 3  6 ,
 p2  p2
y1 2 , 3  47.

Prin urmare, conform (5): y1  47  12  p1  6p2 .

Deoarece p1  p1  2 şi p2  p2  3 obţinem y1  47  12  p1  2  6  p2  3
sau y1  53  12 p1  6 p2 .
Ultima relaţie reprezintă aproximaţia liniară a funcţiei cererii în vecinătatea
punctului ( p1  2 , p2  3 ).

Derivate parţiale şi diferenţiale de ordin superior

z
Fie dată funcţia de două variabilele z  f x , y  . Derivatele ei parţiale şi
x
z
, în general, sunt de asemenea funcţii de variabilele x şi y. Derivatele parţiale în
y

z z
raport cu x şi y ale funcţiilor şi , dacă ele există, se numesc derivate parţiale
x y

de ordinul doi ale funcţiei z  f x , y  şi se notează cu simbolurile

158
 2z 2z
z xx    f x x , y x  f xx x , y  ; z xy    f x x , y  y  f xy x , y  ,
' '

x 2
xy
2z 2z
z yx    f y x , y x  f yx x , y  ; z yy    f y x , y y  f yy x , y  .
' '

yx y 2

Menţionăm că dacă pentru calcularea derivatei parţiale z xx este suficient de

derivat succesiv de două ori funcţia z  f x , y  în raport cu variabila x, atunci
pentru calcularea derivatei parţiale z xy mai întâi derivăm funcţia z  f x , y  în

raport cu x, iar apoi rezultatul se derivează în raport cu y. În mod analog se

calculează şi derivatele parţiale z yx şi z yy .

Derivatele parţiale ale derivatelor parţiale de ordinul doi ale funcţiei

z  f x , y  se numesc derivate parţiale de ordinul trei. Şi în general, derivata

parţială a derivatei parţiale de ordinul n  1 se numeşte derivată parţială de

ordinul n.
Derivatele parţiale de diferite ordine ale funcţiilor de trei şi mai multe
variabile se definesc în mod analog.
Derivatele parţiale de ordin superior în raport cu diferite variabile
independente zxy , zyx , zxyx  ,  se numesc derivate parţiale mixte. Menţionăm
 , z xxy

că derivatele parţiale mixte ale funcţiilor de mai multe variabile nu depind de

ordinea derivării, dacă aceste derivate sunt continue. De aceea pentru funcţia de
două variabile z  f x , y  au loc egalităţile z xy  z yx , z x2 y  z yx 2  z xyx
 ,

z xy 2  z y2 x  z yxy

 , , cu condiţia ca aceste derivate mixte să fie continue.

Exemplul 9. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei

z  2 x 5  3x 3 y  4 xy 3  7 y 5 .

Soluţie. Considerând y, iar apoi x constante, aflăm respectiv

zx  10 x 4  9 x 2 y  4 y 3 şi zy  3x 3  12 xy 2  35 y 4 . Derivăm egalităţile obţinute în

raport cu x şi y consecutiv. Avem zxx  zx 'x  40 x 3  18xy ; zxy  zx 'y  9 x 2  12 y 2 ;

z yx  z y x  9 x 2  12 y 2 şi zyy  zy y  24 xy  140 y 3 . Din cele calculate avem zxy  zyx .
' '

Exemplul 10. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei

u  e xyz .
159
 Soluţie. Aflăm consecutiv
u x  yze xyz ; u y  xze xyz ; u z  xye xyz .
u xy  u yx  z 1  xyz  e xyz ; u xz  u zx  y 1  xyz  e xyz .
u yz  u zy  x 1  xyz  e xyz ; u x2  y 2 z 2 e xyz ; u y2  x 2 z 2 e xyz .

Exemplul 11. Să se verifice dacă funcţia z  e x y satisface relaţia

z x  z y  y  z xy  0 .

Soluţie. Aflăm derivatele parţiale respective. Avem z x  e x y x 

' ex y
;
y

xex y e x y 1  x y  ex y x ex y ex y x ex y
z y   şi z 

xy   z  
x y
'
  . Atunci  2   2  0 . Deci,
y2 y2 y y y y

funcţia z  e x y satisface relaţia dată.

Diferenţiala totală dz  zx  dx  zy  dy a funcţiei z  f x , y  , numită

diferenţiala de ordinul întâi, este, în general, şi ea o funcţie de variabile x şi y. De

aceea se poate defini diferenţiala totală a diferenţialei totale dz de ordinul întâi,
numită diferenţiala de ordinul doi a funcţiei z  f x , y  . Se notează această
diferenţială cu simbolul d 2 z  d dz  şi se calculează conform formulei :
d 2 z  z xx  dx   2 z xy dx  dy  z yy dy 
2 2
(6)
Diferenţiala totală de ordinul trei se calculează conform formulei :
  dx   3zx2 y  dx   dy  3zxy 2 dx  dy   zyyy
d 3 z  zxxx
3 2 2
  dy  3
(7)

În mod analog pot fi definite diferenţialele totale de ordinele patru, cinci etc.

Exemplul 12. Să se calculeze d 2 z pentru funcţia z  x 2 y 2 .

Soluţie. Aflăm derivatele parţiale ale funcţiei z ce figurează în formulă
pentru calcularea diferenţialei d 2 z . Avem zx  2 xy 2 ; zy  2 x 2 y ; zxx  2 y 2 ; z xy  4 xy şi

z yy  2x 2 . Atunci d 2 z  2 y 2 dx   8xy dx dy  2 x 2 dy  .

2 2

Exemplul 13. Să se calculeze d 3 z pentru funcţia z  cos x  2 y 2 .

Soluţie. Ca şi în cazul precedent aflăm derivatele parţiale necesare:

160
  
zx   sin x  2 y 2 ; zy   4 y sin x  2 y 2 ;  
   
zxx   cos x  2 y 2 ; zxy  4 y cos x  2 y 2 ;
z  4 sin x  2 y   16 y cos x  2 y  ;
yy
2 2 2

z  sin x  2 y  ; z  4 y sin x  2 y  ;

xxx
2
xxy
2

z   4 y cos x  2 y   16 y sin x  2 y  ;

xyy
2 2 2

z   16 y cos x  2 y   32 y  cos x  2 y   64 y

yyy
2 2 3
 
sin x  2 y 2 
  48 y cos x  2 y   64 y sin x  2 y .
2 3 2

Substituim derivatele de ordinul trei în formula diferenţialei d 3 z şi obţinem

     
d 3 z  sin x  2 y 2 dx   12 y sin x  2 y 2 dx  dy  3  4 cos x  2 y 2  16 y 2 sin x  2 y 2 dxdy  
3 2
   2

  
  48 y cos x  2 y 2  64 y 3 sin x  2 y 2  dy  .
3

Notă. Fie dată funcţia de utilitate u  f x1 ,, xm  care exprimă o estimare
numerică subiectivă dată unui set de produse x1 ,, xm  de către un individ.
Presupunem că această funcţie admite derivate parţiale de ordinul doi.
f
Derivata parţială se numeşte utilitatea marginală a produsului xi , iar
 xi

f
condiţia  0 , i  1, m exprimă faptul că fiecare produs din cele m este dorit de
 xi

către consumator.
În teoria economică se formulează următoarea proprietate de bază a
funcţiei de utilitate: odată cu creşterea consumului produsului, creşterea utilităţii
lui scade. Aceasta înseamnă că utilităţile marginale scad odată cu creşterea
consumului, adică derivatele de ordinul doi ale funcţiei de utilitate sunt negative.
De exemplu, pentru funcţia de utilitate u  x  y , x , y  0 vom avea:

y x y x
u x   0 , u y  0 şi u xx    0 , u yy    0.
2 x 2 y 4x x 4y y

Deoarece derivatele de ordinul doi sunt negative, pentru această funcţie

legea diminuării utilităţii este respectată.

161
 Derivate ale funcţiilor compuse
Fie z  f x , y  o funcţie de două variabile x şi y, fiecare din ele fiind, la
rândul său, funcţie de o variabilă independentă t, adică x  x t  şi y  y t  . Atunci
z  f x t  , y t   este o funcţie compusă de variabila t.

Derivata funcţiei z în raport cu variabila independentă t se calculează după

formula
dz z dx z dy . (8)
   
dt x dt y dt

În mod analog, dacă u  f x , y , z  , iar x  x t  , y  y t  şi z  z t  , atunci

du u dx u dy u dz . (9)
     
dt x dt y dt z dt

Exemplul 14. Fie z  x 3  xy , unde x  1  t 2 şi y  t 4 . Să se afle dz dt .

Soluţie. Aflăm derivatele ce figurează în (8):
z
x
 3x 2  y ;
z
y
 x ;
dx
dt
 2t ;
dy
dt
 4t 3 . Atunci
dz
dt
 
 3x 2  y  2t    x   4t 3 


 3 1 t 2 
2
    
 t 4  2t   1  t 2 4t 3  2t t 4  3  6t 2  3t 4  2t 4  2t 2  8t 3  6t  4t 5 .

Dacă z  f x , y  şi y   x  , atunci z  f x ,  x este o funcţie compusă de

variabila x. În acest caz
dz z z dy (1
   .
dx x y dx
0)
Exemplul 15. Fie z  arctg  y x  , iar y  1  x . Să se afle dz dx .
Soluţie. Derivatele ce figurează în partea dreaptă a formulei (10) sunt
respectiv egale cu:
z 1 y y z 1 1 dy 1
  2  2 ;   ;  .
x 1  y x
2 2
x x y 2
y 1  y x
2 2
x dx 2 1 x
 
De aceea dz   y

x
 
1
 
x
.
 
y
dx x y
2 2
2 1  x x2  y 2 x  y 
2 2
2 1  x 

Dacă z  f x , y  şi x  x u , v  , y  y u , v  , atunci funcţia

z  f x u , v  , y u , v  este o funcţie compusă de două variabile independente u şi v,

iar x şi y sunt variabile intermediare. În acest caz, derivatele parţiale în raport cu u

şi v se calculează conform formulelor:

162
 z z x z y (1
    ,
u x u y u
1)

z z x z y (1
    .
v x v y v
2)

Exemplul 16. Să se afle derivatele parţiale ale funcţiei z  x 3  e y , unde

x  uv şi y  u 2  v 2 .

Soluţie. Aflăm cele şase derivate parţiale ce figurează în formulele (11) şi

(12). Obţinem :
z z x y x y
 3 x2 e y ;  x3 e y ; v;  2u ; u;  2v .
x y u u v v

z
Astfel,
u
2 2

 3 x 2 e y  v  x 3 e y  2u  e y x 2 3v  2 xu   e u v  u 2 v 2 3v  2u 2 v  şi
z
v
2 2
  2 2

 3 x 2 e y  u  x 3 e y   2v   e y x 2 3u  2 xv   e u v  u 2 v 2 3u  2uv 2  e u v  u 3v 2 3  2v 2 . 

Derivata funcţiei implicite

Admitem că funcţia y  f x  este definită implicit prin ecuaţia F x , y   0 .
Deşi în multe cazuri ecuaţia F x , y   0 nu admite exprimarea explicită a lui y în
termeni de x, în anumite condiţii derivata ei, y  f x  , se poate determinat explicit.
Într-adevăr, derivând funcţia F x , y  în raport cu x ca o funcţie compusă, obţinem
Fx  Fy  y  0 , de unde

Fx x , y  (1
y   f x    , dacă Fy x , y   0 .
Fy x , y 
3)

Dacă funcţia z  f x , y  se defineşte implicit prin relaţia F x , y , z   0 ,

atunci din existenţa derivatelor parţiale continue ale funcţiei F x , y , z 
rezultă
existenţa derivatelor parţiale ale funcţiei implicite z care, în cazul Fz x , y , z   0 , se
calculează după formulele :
z F  x , y , z  (1
 x ,
x Fz  x , y , z 

163
 4)

z F  x , y , z  (15)
 y .
y Fz  x , y , z 

Exemplul 17. Să se afle derivata funcţiei implicite y  f x  , definită prin

relaţia x 5  y 5  2 xy  3 .
Soluţie. Evident că F x , y   x 5  y 5  2 xy  3 . Deoarece Fx  5x 4  2 y şi
5x 4  2 y 2 y  5x 4
Fy  5 y 4  2 x , avem f  x     .
5 y 4  2x 5 y 4  2x
Exemplul 18. Să se afle derivatele parţiale ale funcţiei z  f x , y  , definită
prin relaţia x 2  y 2  z 2  2 xy  4 y  1  0 .
Soluţie. Pentru funcţia F x , y , z   x 2  y 2  z 2  2 xy  4 y  1 avem
Fx  2 x  2 y ; Fy  2 y  2 x  4 şi Fz  2 z . Atunci
z F x  y z Fy 2x  2 y  4 x y2
 x  ;    .
x Fz z y Fz 2z z

Derivata în raport cu direcţia dată. Gradientul funcţiei

Să considerăm funcţia z  f x , y  , definită pe careva domeniu D, ce

conţine punctul M x , y  , şi vectorul unitar arbitrar l  cos , cos   (fig.1).

y l

M 1 x  x , y  y 
l

M x , y 
x
Figura 1

La deplasarea în direcţia vectorului l din punctul M x , y  în punctul
M 1 x  x , y  y  , considerăm diferenţa

 l z  f x  x , y  y   f x , y 

numită creşterea funcţiei z în direcţia l .

164
 Notăm cu l lungimea segmentului M , M 1 . Atunci limita raportului l z
l

când l  0 , dacă ea există şi este finită, se numeşte derivata funcţiei z  f x , y 


în raport cu direcţia l în punctul M x , y  , şi se notează  z .
l

Deci,
 z def z (16)
 lim l .
l  l  0 l

Din această definiţie rezultă că derivata în raport cu direcţia dată

caracterizează viteza variaţiei funcţiei z  f x , y  în punctul M x , y  în direcţia

vectorului l .
Dacă funcţia z  f x , y  este diferenţiabilă, atunci derivata ei în direcţia

vectorului l se calculează după formula
z z z (17)
  cos    cos  ,
l x y


unde  şi  sunt unghiurile formate de vectorul l cu direcţiile pozitive ale axelor
Ox şi Oy respectiv.
Pentru funcţia de trei variabile u  f x , y , z  derivata ei în direcţia

vectorului l  cos , cos  , cos   , unde cos 2   cos 2   cos 2   1 , se calculează
după formula
u u u u (18)
  cos    cos    cos  ,
l x y z

unde  ,  şi  sunt unghiurile formate de vectorul l cu direcţiile pozitive ale

axelor Ox, Oy şi Oz respectiv.
Exemplul 19. Să se calculeze derivata funcţiei z  3x 2  6 xy  y 2 în punctul

M 0 5 ; 6 în direcţia vectorului l  3 ,  4 .

Soluţie. Menţionăm că pentru orice vector a  m , n , p  cosinusurile
directoare ale acestuia se calculează după formulele :
m n p
cos   ; cos   ; cos   .
m2  n2  p 2 m2  n2  p 2 m2  n2  p 2

165
 
De aici rezultă valorile cosinusurilor directoare ale vectorului l  3 ,  4 ,
3 3 4 4 z
care sunt: cos   ; cos  
   . Deoarece  6x  6 y
3   4 5 3   4 5 x
2 2 2 2

z 
şi  6 x  2 y , derivata funcţiei date z în direcţia vectorului l în orice punct este
y
z  4  18
 6  x  y    2  y  3 x      x  y    y  3 x  
3 8 42 26
x y. În particular,
l 5  5 5 5 5 5
z M 0  42
pentru M  M 0 5 ; 6 , obţinem
26
  5   6  10,8 .
l 5 5
z
Întrucât valoarea derivatei M 0  este pozitivă, concluzionăm că funcţia
l

z  3x 2  6 xy  y 2 creşte în direcţia l în punctul M 0 5 ; 6 .

Exemplul 20. Să se afle derivata funcţiei u  2 x 3 y z 2  3x y 2 z  4 x 2 y z 3 în


punctul A 2 ; 1 ; 1 în direcţia vectorului l  AB , unde B 4 ; 3 ; 2 .

Soluţie. Aflăm vectorul AB  l  4  2 ; 3  1 ; 2  1  2 ; 2 ; 1 şi
2 2 2 1 u u
cos    ; cos   ; cos   . Calculăm derivatele parţiale ;
22  22  1 3 3 3 x y

u u  u  A
şi . Avem  6 x 2 y z 2  3 y 2 z  8x y z 3 ;  37 ;
z x x

u  u  A
 2x3 z 2  6 x y z  4x 2 z 3 ;  20 ;
y y
u  u  A
 4 x 3 y z  3x y 2  12 x 2 y z 2 ;  74 .
z z
 u  A 2 2 1 188
Atunci  37   20   74   .
l 3 3 3 3

Gradient al funcţiei z  f x , y  în punctul M x , y  se numeşte vectorul cu

z
coordonatele  z şi , calculate în punctul dat, şi se notează grad f x , y  sau
x y
grad z .
Astfel, prin definiţie
def 
z z (19)
grad z   , 
x  y

Pentru funcţia de trei, patru şi mai multe variabile gradientul se defineşte în

mod analog. Aşadar, pentru funcţia de trei variabile u  f x , y , z  avem

166
 def 
u u u  (20)
grad u   , , 
x  y z

Este important de menţionat că gradientul funcţiei z  f x , y  în punctul

M x , y  caracterizează direcţia şi mărimea vitezei maxime de creştere a funcţiei în

punctul dat.
Într-adevăr, utilizând definiţia produsului scalar pentru vectorii grad z şi
 z z z  
l , avem   cos    cos   grad z  l  grad z  l  cos   grad z  cos  ,
l x y

unde  este unghiul format de direcţiile vectorilor grad z şi l .

l

grad z
M
Figura 2
Prin urmare,
z
 grad z  cos  (21)
l

Din (21) rezultă că derivata funcţiei z  f x , y  în raport cu direcţia


vectorului l are cea mai mare valoare pentru   0 cos   1 , adică în cazul

coincidenţei direcţiilor vectorilor grad z şi l .
Notă. Fie u  f x1 ,, xm  funcţia de utilitate. Vectorul
 f f 
grad u   , ,  se numeşte vectorul utilităţilor marginale, şi arată direcţia
  x1  xm 

vitezei creşterii maxime a funcţiei de utilitate.

Exemplul 21. Să se afle gradientul funcţiei u  x 2 y 2  x 2 z 2  y 2 z 2 în punctul
 1 1 1 
M 3 ; 3 ; 3 .
 4 4 4

Soluţie. Calculăm derivatele parţiale :

167
 u  u M  2 2
 2x y 2  2x z 2 ;    1;
x x 4 4
u  u M  2 2
 2x 2 y  2 y z 2 ;    1;
y y 4 4
u  u M  2 2
 2x 2 z  2 y 2 z ;    1.
z z 4 4

Atunci, conform formulei (19), avem

grad u  2 x y 2  z 2 , 2 y x 2  z 2 , 2 z x 2  y 2  ,
de unde grad u M   1, 1, 1 .
Exemplul 22. Să se calculeze cea mai mare viteză de variaţie a funcţiei
  
z  tg x  3sin y în punctul M  ;  .
4 3

Soluţie. În baza formulei (21) este suficient de calculat grad z M     0 .

Însă grad z   1 
, 3 cos y  . De aceea grad z M   2, 1.5 , de unde
 cos x 
2

grad z M   2 2  1.52  6.25  2.5 .

EXERCIŢII
Să se calculeze derivatele parţiale ale funcţiilor:
y  2x
1. z  x 3  6 xy 2  4 y 3  2 xy . 2. z  .
x  2y
z x  3x 2  6 y 2  2 y ; 5y 5x
R.: . R.: zx   ; z y  .
z y  12 xy  12 y  2 x . 2
x  2 y 2
x  2 y 2
y
y
3. z  arctg . 4. z  e arctg x
.
x
y
y y
R.: z x   2 2 ; R.: z x  e arctg x
 ;
x y x  y2
2

y
x x
z y  z y  e arctg 
x
. .
x  y2
2
x  y2
2

x
5. u  . 6. z  e x cos y  e y sin x .
x y z
2 2 2

y2  z2 z x  e x cos y  e y cos x ;
R.: u x  ; R.:
x 2
 y2  z2 
3 z y  e x sin y  e y sin x .

168
 xy xz
u y  ; u z  .
x 2
y z 2

2 3
x 2
y z
2

2 3

7. z 
x y2
x
2
. 
8. z  ln x  x 2  y 2 . 
y2 xy 1
R.: z x  ; z y  . R.: z x  ;
x 2
y 
2 3
x 2
y 
2 3 x  y2
2

y
z y 
x  y x  x2  y2
2 2
 .
9. z  ln sin x  2 y  .
x
10. z  ln tg .
y

R.: zx  ctg x  2 y  ; zy  2 ctg x  2 y .

1 2 x
R.: z x  ; z y   .
2 x 2 x
y x  sin y  sin
2

y y

11. Să se verifice dacă funcţia z  arctg , satisface ecuaţia x  z  y  z  0 .

y
x x y

x y
12. Să se verifice dacă funcţia u  x  , satisface ecuaţia  u   u   u  1 .
yz x y z

13. Să se verifice dacă funcţia u  x  y  y  z z  x , satisface ecuaţia

u u u
   0.
x y z

14. Să se verifice dacă funcţia z  y 2 sin x 2  y 2  satisface ecuaţia

z z
y2 xy  2x z .
x y

Să se afle diferenţiala totală a funcţiilor:

xy
15. z  x 2  y 2 . 16. z  .
yx
xd x  yd y y2 d x  x2 d y
R.: dz  . R.: dz  .
x2  y2  y  x 2
x y
17. z  e y  xy . 18. z  arctg
2
.
1 x y

R.: dz  e y  xy  y d x  2 y  x dy  .
dx dy
R.: dz  
2
.
1 x 1 y2
2

y
19. u  x 2 y z 4 . 20. u  .
xz
y dx dy y dz
R.: du  2 x y z 4 dx  x 2 z 4 dy  4 x 2 y z 3dz . R.: du   2   2 .
x z xz xz

169
 x z

21. u  ln x3  y 3  2 z 3  . 22. u  e y  e y .

3x 2 dx  3 y 2 dy  6 z 2 dz
x
1 y  xy x z
z 
z
1
R.: du  . 
R.: du  e dx  e  2  e  2 dy  e y  dz .
y

x3  y 3  2z 3 y  y y   y

xy
23. u  arctg .
z2
z2  2x y 
R.: du  4 
y dx  x dy  d z .
x y z 
2 2
z 
2 3
24. Se consideră funcţia de producţie Q  11   , unde x şi y sunt cantităţile de
x y

resurse ce asigură volumului de producţie Q. Descris formula de aproximare liniară

a funcţiei Q în vecinătatea punctului M 0 1, 4 . De calculat creşterea totală Q şi
diferenţiala totală dQ în punctul M 0 , dacă x  0. 01 şi y  0. 02 . De calculat
eroarea absolută şi eroarea relativă obţinută la înlocuirea creşterii totale Q prin
diferenţiala totală dQ .

34 11
R.: Q  2 x  
16 2
Q  0. 02442 , dQ  0. 02375

eroarea absolută Q  dQ  0. 00067

Q  dQ
eroarea relativă  0. 02744 sau 2. 74% .
dQ

Să se calculeze valorile aproximative ale expresiilor:

25. 8,04 2  6,032 . 26. 1,023 0,972 .
R.:  10,05 . R.:  1 .
sin 1,49  arctg 0,07
27. 4,052  2,932 . 28. .
2 2,95
R.:  4,0998 . R.:  0,01 .
2z 2z 2z 1
29. Să se afle 2 ; ; , dacă z  x 4  x 3 y  2 y 3 .
 x x y  y 2
4
2z 2z 2z
R.: 2  3x  6 xy ,
2
 12 y ,  3x 2 .
x y 2
 xy

170
 2z 2z 2z x y
30. Să se afle ; ; , dacă z  .
 x x y  y
2 2
yx
2z 4y 2z 2 x  y   2 z 4x
R.:   ,  ,  .
x 2
x  y   x  y x  y   y x  y 3
3 3 2

2z
31. Să se afle , dacă z  2 xy  y 2 .
x y
2z xy
R.:  .
 x y 2 xy  y  2 3

32. Să se afle
2z
y 2

, dacă z  ln y  x 2  y 2 . 
2z y
R.:  .
 y2 x 2
y 
2 3

 2u  2u  2u x
33. Să se afle ; ; , dacă u  x z 2  sin .
x y x z y z y
 2u 1  x x x   2u  2u
R.:   2   cos  sin  ,  2z , 0.
 x y y  y y y   x z  y z

 2u  2u  2u
x y

34. Să se afle ; ; , dacă u  e z

.
 x2  y2  z 2
 2u  2 u  x 2   2u  2x y x 2 y 
x y x y x y
y x
R.: 2  2  e z
,    e z
, e z  3  4  .
x z  y 2  4 y z y 4 y z 2   z2  z
 z 

3 z 3 z 3 z 3 z x
35. Să se afle ; ; ; , dacă z  .
 x x y x y  y
3 2 2 3 3 y

3 z 3 z 3 z 4 3 z 28
R.:  0 ,  0 ,  ,  .
x 3
 x y
2
 x y 2
3
9 y 7 y 3
27 3 y10

3 z 3 z
36. Să se afle 2 ; , dacă z  e x y .
2

x y x y 2

3 z 3 z
R.: 2  2 y 2  x y e ,
 x y
3 2

x y2

 x y 2
 
 2 1  5 xy 2  2 x 2 y 4 e x y .
2

 3u x4
37. Să se afle , dacă u  2 3 .
x y z y z
 3u 24 x 3
R.:  3 4 .
x y z y z

 3u
38. Să se afle , dacă u  3x y z .
x y z
 3u
R.:  1  x 2 y 2 z 2 ln 2 3  3x y z ln 3 3x y z  ln 3 .
x y z

171
 2z 2z x y
39. Să se verifice dacă  , pentru z  arcsin .
x y y x x
x2 y2 2z 2 z z
40. Să se verifice dacă funcţia z  , satisface relaţia x  y z .
x y
2 2
x 2
x y x
y

41. Să se verifice dacă funcţia u  x e x , satisface relaţia
 2u  u u  u
x  2     y .
x y x y  y2

Să se afle diferenţiala totală de ordinul doi a funcţiilor :

42. z  e x y . R.: d 2 z  e x y y 2  dx2  21  xy  dx dy  x 2  dy 2 .

43. z 
y2
x2
. R.: d 2 z 
2
x 4

3 y 2 dx 2  4 xy dx dy  x 2 d y 2 . 
y 1 2 x
44. z  x ln . R.: d 2 z   dx 2  dxdy  2
dy 2 .
x x y y

Să se afle diferenţiala totală de ordinul trei a funcţiilor :

45. z  e x cos y . R.: d 3 z  e x cos y dx 3  3sin y dx 2 dy  3 cos y dx dy 2  sin y dy 3 .
46. z  x cos y  y sin x . R.: d 3 z   y cos x dx 3  3sin x dx 2 dy  3 cos y dx dy 2  x sin y dy 3 .
47. Să se afle df 1 ; 2 şi d 2 f 1 ; 2 , dacă f x , y   x 2  xy  y 2  4 ln x  10 ln y .
R.: df 1 ; 2  0 . d 2 f 1 ; 2  6dx 2  2dx dy  4,5dy 2 .
dz
48. Fie z  e x3 y , unde x  sin t , y  t 2 . Să se afle .
dt
 e sin t 3t  cos t  6t  .
dz 2
R.:
dt

49. Fie z  arcsin x  y  , unde x  4 t 2 , y  t 3 . Să se afle

dz
.
dt
dz 8t  3t 2
R.:  .
dt 
1  4t 2  t 3 
2

x dz
50. Fie z  sin , unde x  3t 2 , y  t 2  1 . Să se afle .
y dt
dz t x  x 
R.:  ctg  6  2  .
dt y y 2y 

du
51. Fie u  x y z , unde x  t 2  1 , y  ln t , z  tg t . Să se afle .
dt
R.:
du
 2 t ln t tg t 
t 2  1
tg t 
t 2 1
 ln t .
dt t cos 2 t

172
 x2  y dz
52. Fie z  , unde y  3x  1 . Să se afle .
x y
2
dt
dz 2 x 3x  2
R.:  .
dt 
x 2  3x  1
2

x dz
53. Fie z  arcsin , unde y  x 2  1 . Să se afle .
y dx
dz 1
R.:  2 .
dx x  1
x y dz
54. Fie z  arctg , unde y  cos x . Să se afle .
1 x y dx
dz 1 sin x
R.:  2  .
dx x  1 1  cos 2 x

55. Fie u  sin x  3 y  2 z  , unde x  2 t 3 , y  t 2 , z   t 4 . Să se afle

du
.
dt
R.:
du
dt
  
 8t 3  6t 2  6t cos 2t 3  3t 2  2t 4 .
z z
56. Fie z  x 2  y 2 , unde x  u  v , y  u  v . Să se afle , .
u v
z z
R.:  4u ,  4v .
u v
z z
57. Fie z  ln x 2  y 2 , unde x  u v , y  . Să se afle
u
, .
v u v
 z 2  z 2 v 4 1
 , 
 
R.:
 u u  v v v4 1
.
 
z z
58. Fie z  x 2 y  y 2 x , unde x  u  cos v , y  u  sin v . Să se afle , .
u v
z z
R.:  3u 2 sin v cos v cos v  sin v  ,  u 3 sin v  cos v 1  3sin v cos v  .
u v

Să se afle derivata funcţiei y, definită implicit prin ecuaţia F x , y   0 :

dy 2 x  3 y  2
59. x 2  3xy  4 y 2  2 x  3 y  2  0 . R.:  .
dx 3x  8 y  3
dy sin y
60. x sin y  cos y  cos 2 y  0 . R.:  .
dx x cos y  sin y  2 sin 2 y

61. x 2  y 2  ln x 2  y 2   1 .
dy x
R.:  .
dx y
dy e x sin y  e y sin x
62. e x sin y  e y cos x  0 . R.:  .
dx e y cos x  e x cos y

Să se afle derivatele parţiale ale funcţiei z  f x , y  , definite implicit prin

ecuaţia F x , y , z   0 :

173
 z z 1
63. x  y  z  e z . R.:   .
 x  y x  y  z 1
z 4x z y
64. x 2  y 2  z 2  8x  0 . R.:  ,  .
x z y z
 z yz  x 2  z xz  y 2
65. x 3  y 3  z 3  3x y z  0 . R.:  2 ,  .
 x z  xy  y z 2  xy
z sin y  y cos x  z cos x  z x cos y  sin x
66. x sin y  y sin x  z sin x  1 . R.:  ;  .
x sin x y sin x
z z
67. xe y  ye x  zex  1 . R.:   y  z  e yx ,   xe y  x  1 .
x y

 z x 2  yz  z 6 y 2  3xz  2
68. x3  2 y 3  z 3  3x y z  2 y  3  0 .  
R.:
 x xy  z 2
,
y 
3 xy  z 2
.

69. Să se verifice dacă funcţia z  f x , y  , definită prin ecuaţia 4 sin 3x  2 y  5z  
dz dz
 3x  2 y  5z , satisface relaţia  1  0 .
dx dy
70. Funcţia z  f x , y  este definită prin ecuaţia 4 x 2  2 y 2  3z 2  xy  yz  x  4  0 . Să
z z  z 10  z 4
se calculeze şi pentru x  y  z  1 . R.:  ,  .
x y x 7 y 7

Să se calculeze derivata funcţiei z  f x , y  în punctul M 0 x0 , y0  în


direcţia vectorului l  M 0 M 1 :
71. z  x 2  xy  y 2 , M 0 1 ; 1 , M1 7 ; 9 . R.: 1,4.
72. z  5x 2  3x  y 1 , M 0 2 ; 1 , M1 5 ; 5 . R.: 9,4.

73. z  x 3  3x 2  4 xy  y 2 , M 0  ;   , M 1  ;  .
2 4 5 2
R.: 0.
3 3 3 3

74. z  x 3  2 x 2 y  xy 2  1 , M 0 1 ; 2 , M1 4 ; 6 . R.: 1.

75. Să se afle derivata funcţiei z  ln x 2  y 2 în punctul M 0 1 ; 1 în direcţia dreptei

y  x, x 0. R.: 2 .
2
76. Să se afle derivata funcţiei u  x 2  3 y z  5 în punctul M 0 1 ; 2 ;  1 în direcţia
care formează unghiuri egale cu axele de coordonate. R.:  3 .
3

77. Să se afle derivata funcţiei u  xy  y z  zx în punctul M 0 2 ; 1 ; 3 în direcţia


vectorului l  M 0 M 1 , unde M1 5 ; 5 ; 15 . R.: 68 .
13

Să se afle gradientul funcţiei date în punctul M 0 :

78. z  x 3  y 3  3xy , M 0 2 ; 1 . R.: 9 i  3 j .
174
79. z  x 2  y 2 , M 0 5 ; 3 . R.:
1
5 i  3 j  .
4
, M 0  1 ; 2 .
4
80. z  R.: 0,32 i  0,64 j .
x  y2
2

81. z  x 2  y 2  z 2 , M 0 2 ;  2 ; 1 . R.: 4 i  4 j  2k .

82. u  x 2  y 2  z 2 , M 0 1 ; 2 ; 3 .  i  2 j  3k  .
R.:
1
14
83. Să se afle unghiul dintre gradienţii funcţiei z  ln în punctele A 0,5 ; 0,25 şi
y
x
B 1 ; 1 .
3 3
R.: cos   ,   arccos .
10 10
84. Să se afle modulul şi cosinusurile directoare ale gradientului funcţiei
u  x  y  z în punctul M 0 2 ; 1 ; 1 . R.:
grad u M 0   3, cos   , cos   cos   .
1 2
3 3
x
85. Să se calculeze cea mai mare viteză de variaţie a funcţiei u   z 2 în punctul
y
M 0 2 ; 1 ;  1 . R.: grad u M 0   3 .

2.3 Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Extremul local
Fie z  f x , y  o funcţie de două variabile, definită într-un domeniu D, şi
M 0 x0 , y0  un punct al acestui domeniu.

Punctul M 0 x0 , y0  se numeşte punct de maxim (minim) local al funcţiei

z  f x , y  , dacă f x , y   f x0 , y0   f x , y   f x0 , y0  pentru toate punctele
M x , y  din careva vecinătate a acestui punct M 0 .

Punctele de maxim şi minim local ale funcţiei se numesc puncte de extrem

local, iar valorile funcţiei în punctele de extrem se numesc extreme (valorile
maxime şi minime).
Pentru ca punctul M 0 să fie un punct de extrem local al funcţiei z  f x , y  ,
este necesar ca ambele derivate parţiale de ordinul întâi ale acestei funcţii în
punctul dat să fie egale cu zero  f x x0 , y0   f y x0 , y0   0 sau cel puţin una din
aceste derivate parţiale să nu existe.

175
 Din cele spuse rezultă că la calitatea de puncte de extrem local ale funcţiei
z  f x , y  pot pretinde doar punctele critice ale acestei funcţii, adică punctele ale

domeniului D, în care ambele derivate parţiale de ordinul întâi sunt nule sau cel
puţin una din aceste derivate parţiale nu există. Însă nu orice punct critic al funcţiei
este punct de un extrem al ei.
De exemplu, pentru funcţia z  x  y punctul O 0 , 0 este un punct critic.
Însă el nu este punct de extrem deoarece în orice vecinătate a lui există puncte în
care z  f x , y   0 şi puncte în care z  f x , y   0 .
Apare întrebarea despre stabilirea unor condiţii suficiente care garantează
extremalitatea punctelor critice. Aceste condiţii suficiente se formulează astfel.
Admitem că în vecinătatea punctului critic M 0 x0 , y0  funcţia z  f x , y 
posedă derivate parţiale continue până la ordinul doi inclusiv. Notăm cu
f xx x , y  f xy x , y 
   x , y  determinantul
f xy x , y  f yy x , y 
 
 f xx x , y   f yy x , y   f xy x , y  .
2

Atunci :
1. Pentru  x0 , y0   0 şi f xx x0 , y0   0 punctul M 0 este punct de maxim
local al funcţiei f x , y  .
2. Pentru  x0 , y0   0 şi f xx x0 , y0   0 punctul M 0 este punct de minim
local al funcţiei f x , y  .
3. Pentru  x0 , y0   0 punctul M 0 nu este punct de extrem local al
funcţiei f x , y  .
4. Pentru  x0 , y0   0 punctul M 0 poate fi sau nu punct de extrem local
al funcţiei f x , y  .
Exemplul 1. Să se afle extremele locale ale funcţiei
z  x 3  2 y 3  3x 2  6 y 2  12 .

Soluţie. Extremele acestei funcţii le vom afla, utilizând următoarea

schemă.

176
 1. Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei z şi
z  0 ,
determinăm punctele critice ale ei din sistemul  x
 z y  0 .


3x  6 x  0 ,
2

Avem : z x  3x  6 x şi z y  6 y  12 y . Soluţiile sistemului  2

2 2


6 y  12 y  0 .
 x x  2  0 ,
sau  sunt următoarele perechi de numere reale: 0 , 0; 0 , 2; 2 , 0; 2 , 2.
 y  y  2  0

Deci, funcţia z  f x , y  are patru puncte critice: M1 0 , 0 ; M 2 0 , 2 ; M 3 2 , 0;

M 4 2 , 2 .

2. Aflăm derivatele parţiale de ordinul doi: zxx  6 x  6 ; zxy  0 ; z yy  12 y  12

şi completăm următorul tabel :

M i xi , yi  z xx M i  z xy M i  z yy M i   M i  Extremele Valorile
extremale
M 1 0 , 0 –6 0 – 12 72 max z max  12
M 2 0 , 2 –6 0 12 – 72 nu există –
M 3 2 , 0 6 0 – 12 – 72 nu există –
M 4 2 , 2 6 0 12 72 min z min  0

Astfel, am obţinut că M 1 0 , 0 este punct de maxim şi z max  12 , iar M 2 2 , 2 este

punct de minim şi z min  0 .
Exemplul 2. Să se afle extremele locale ale funcţiei z  2 x 3  xy 2  5x 2  y 2 .
Soluţie. Extremele acestei funcţii le aflăm conform schemei propuse în
exemplul precedent.
1. z x  6 x 2  y 2  10 x şi z y  2 y  2 xy . Aflăm soluţiile sistemului

6 x 2  y 2  10 x  0 ,
 Din ecuaţia II y  0 ; x  1 . Din prima ecuaţie a sistemului
 y  xy  0 .
5
pentru y  0 avem x1  0 ; x2   , iar pentru x  1 obţinem: y1  4 ; y2  4 . Astfel,
3

obţinem următoarele patru puncte critice ale funcţiei z : M1 0 , 0 ; M 2  5 3 , 0 ;

M 3 1 , 4; M 4 1 ,  4 .
2. Completăm tabelul pentru z xx  12 x  10 ; z xy  2 y ; zyy  2  2 x .

177
 M i xi , yi  z xx M i  z xy M i  z yy M i   M i  Extremele Valorile
extremle
M 1 0 , 0 10 0 2 20 min z min  0
M 2  5 3 , 0 – 10 0 16/3 – 160/3 nu există –
M 3 1 , 4 22 –8 0 – 64 nu există –
M 4 1 ,  4 22 8 0 – 64 nu există –

Deoarece z xx M 1   10  0 şi M 1   20  0 , punctul M 1 0 , 0 este punct de

minim local şi z min  0 .
Exemplul 3. O firmă realizează două tipuri de marfă în cantităţile x şi,
respectiv y. Fie că funcţia costului este Cx , y   2 x 2  4 y 2  5xy , iar funcţia
profitului este Px , y   p1 x  p2 y  2 x 2  4 y 2  5xy  , unde p1 şi p2 sunt preţurile
unitare ale mărfurilor respective.
Scopul firmei este de a maximiza profitul. Prin urmare, se consideră
problema Px , y   max , pentru soluţionarea căreia
1) aflăm derivatele parţiale Px şi Py :
Px  p1  4 x  5 y , Py  p2  8 y  5x

şi formăm sistemul de ecuaţii:

 p1  4 x  5 y  0

 p2  8 y  5x  0 ,

 8 p1  5 p 2 4 p 2  5 p1 
din care obţinem punctul critic M 0  ,  al funcţiei Px , y  .
 7 7 

2) Calculăm derivatele parţiale de ordinal doi ale funcţiei Px , y  : Pxx  4 ,

Pxy  5 , Pyy  8 . Deoarece Pxx  4  0 şi M 0   7  0 , rezultă că punctul M 0 este

punct de maxim local al funcţiei Px , y  . Prin urmare, firma va avea profitul
8 p1  5 p 2
maxim, dacă va scoate pe piaţă cantităţile de marfă x0  şi, respectiv,
7
4 p2  5 p1
y0  .
7
Exemplul 4. Întreprinderea îşi realizează producţia pe două pieţe, în
cantităţile x şi y. Funcţiile-venit pe fiecare piaţă sunt: V1 x  11x  x 2  10 şi
V2  y   14 y  y 2  24 . Costul total al mărfii este C x , y   x 2  xy  y 2 , iar funcţia

178
profitului: Px , y   V1 x  V2  y   Cx , y   11x  2x 2  14 y  2 y 2  xy  24 . Se cere ca
întreprinderea să-şi maximizeze profitul Px , y 
Pentru a aflai soluţia optimă ne vom folosi de aceeaşi schemă.
1. Px  11  4 x  y , Py  14  4 y  x .

11  4 x  y  0
Sistemul de ecuaţii 
14  4 y  x  0

posedă o singură soluţie: x  2 , y  3 . Prin urmare, punctul critic al funcţiei Px , y 

este M 0 2 , 3 .
2. Pxx  4 , Pxy  1 , Pyy  4 .

Întrucât Pxx  4  0 şi M 0   15  0 , rezultă că punctul M 0 2 , 3 este

punct de maxim local al funcţiei Px , y  , deci soluţia optimă pentru întreprindere
este de a scoate pe prima piaţă 2 unităţi de marfă, iar pe a doua piaţă 3 unităţi de
marfă.
În mod similar se cercetează extremele funcţiilor de trei şi mai multe
variabile. Schemele de soluţionare şi exemplele se pot vedea în literatură.

Extremul condiţionat
Se numeşte extrem condiţionat al funcţiei de două variabile z  f x , y 
extremul ei, calculat în condiţia când necunoscutele x şi y sunt legate printr-o
ecuaţie de forma  x , y   0 . Ecuaţia  x , y   0 se numeşte ecuaţie de legătură sau
restricţie.
Problema determinării extremului condiţionat al funcţiei z  f x , y  cu
legătura  x , y   0 se rezolvă conform schemei următoare.
1. Se costruieşte funcţia Lagrange
L x , y ,    f x , y    x , y  ,

unde  este un număr real, numit multiplicatorul lui Lagrange, şi se calculează

derivatele ei parţiale de ordinul întâi Lx , Ly , L în raport cu variabilele x, y şi 

respectiv.
2. Se soluţionează sistemul de ecuaţii
179
  Lx  f x   x  0 ,

 Ly  f y   y  0 ,
 
 L   x , y   0 ,

aflând în aşa fel punctele critice M i xi , yi , i  ale funcţiei L x , y ,   .

3. Se află derivatele parţiale  x ,  y , Lxx , Lxy , Lyy şi se calculează valorile

lor în punctele critice respective.

4. Se calculează determinantul
0  x M i   y M i 
 i   M i    x M i  Lxx
 M i  Lxy
 M i 
 y M i  Lxy M i  Lyy M i 

în fiecare punct critic M i xi , yi , i  .

Dacă M 0 x0 , y0 , 0  , este un punct critic al funcţiei L x , y ,   , atunci
pentru  M 0   0 punctul M 0 x0 , y0  este un maxim condiţionat al funcţiei
z  f x , y  , iar pentru  M 0   0 punctul M 0 este un minim condiţionat al funcţiei

z.

Exemplul 5. Să se afle extremul condiţionat al funcţiei z  x  y , dacă

x2  y2  2 .

Soluţie. Aflăm extremul cerut, aplicând schema propusă mai sus. Funcţia
Lagrange, în acest caz, este L x , y ,    xy   x 2  y 2  2. De aceea
Lx  y  2x ; Ly  x  2y şi L  x 2  y 2  2 .

Alcătuim şi rezolvăm sistemul de ecuaţii

 Lx  0 ,

 Ly  0 ,
 
 L  0 .

 y  2x  0 ,  y  2x ,
Avem  x  2y  0 , sau  x  2y ,
x 2  y 2  2  0 , x 2  y 2  2  0 .
 
Împărţind prima ecuaţie a ultimului sistem la ecuaţia a doua (deoarece se
y x
observă că x  0 , y  0 ) a lui, avem  sau
x y

180
x 2  y 2  0 , de unde x  y x  y   0 . De aici rezultă că x  y sau x   y . Substituim

acestea în ecuaţia a treia x 2  y 2  2  0 a sistemului, de unde obţinem următoarele

soluţii ale ei: 1 , 1 ;  1 ,  1 ; 1 ,  1 şi  1 , 1 . Pentru soluţionarea sistemului
rămâne de calculat  pentru fiecare din perechile de mai sus.
Din ecuaţia I obţinem: a) x  y  1  1  1 2 ; b) x  y  1  2  1 2 ; c)
x  1 , y  1  3  1 2 ; d) x  1 , y  1  4  1 2 .
Aşadar, punctele critice ale funcţiei L x , y ,   sunt : M 1 1 , 1,  1 2 ;
M 2  1 ,  1 ,  1 2 ; M 3 1 ,  1 , 1 2 ; M 4  1 , 1 , 1 2 .

În continuare, aflăm derivatele parţiale  x ,  y , Lxx , Lxy şi Lyy .

Din relaţiile  x , y   x 2  y 2  2 , Lx  y  2x şi Ly  x  2y avem:  x  2x ;

 y  2 y ; Lxx  2 ; Lxy  1 şi Lyy  2 .

Valorile acestor derivate şi ale determinantului  în punctele critice

 
M i xi , yi  , i i  1, 4 le introducem în următorul tabel :

M i ; i  x  y 
Lxx 
Lxy Lyy i Extremele Valorile
extreme
M 1 1 , 1,  1 2 2 2 –1 1 –1 16 max z max  1
M 2  1 ,  1 ,  1 2 –2 –2 –1 1 –1 16 max z max  1
M 3 1 ,  1 , 1 2 2 –2 1 1 1 – 16 min z min  1
M 4  1 , 1 , 1 2 –2 2 1 1 1 – 16 min z min  1

Astfel z max  1 în punctele M 1 1 , 1 ; M 2  1 ,  1 , iar z min  1 în punctele

M 3 1 ,  1 şi M 4  1 , 1 .

Exemplul 6. O fabrică de lactate a planificat pe o anumită perioadă

producerea a 100 tone de iaurt. Se pot folosi două procedee tehnologice. Costul de
producţie a x tone folosind prima tehnologie alcătuieşte x 2  6 x u.m., iar costul de
producţie a y tone folosind a doua tehnologie alcătuieşte y 2  14 y u.m. Câte tone
de iaurt trebuie să fie produse folosind fiecare tehnologie astfel încât costul total
de producţie să fie minim?
Soluţie. Dacă x tone se produc folosind prima tehnologie şi y tone se
produc folosind a doua tehnologie, atunci costul total de producţie va fi
C x , y   x 2  6 x  y 2  14 y .

181
 Astfel avem de minimizat funcţia C x , y  în condiţia x  y  100 .
Construim funcţia Lagrange: L x , y ,    x 2  6 x  y 2  14 y   x  y  100 şi
sistemul de ecuaţii:
 Lx  2 x  6    0  x0  48
 
 L y  2 y  14    0   y 0  52
    90
 L  x  y  100  0  0

din care rezultă că M 0 48 , 52 ,  90 este punctul critic al funcţiei L x , y ,   .

În continuare calculăm derivatele parţiale de ordinal doi: Lxx , Lxy , Lyy şi

derivatele  x ,  y ale funcţiei  x , y   x  y  100 . Avem Lxx  2 , Lxy  0, Lyy  2 ,

0 1 1
 x  1,  y  1 . Prin urmare, M 0   1 2 0  4 ,
1 0 2

De aceea M 0 48 , 52 este punct de minim condiţionat al funcţiei C x , y  .

În concluzie, dacă fabrica va produce 48 tone de iaurt folosind prima
tehnologie şi 52 tone de iaurt folosind a doua tehnologie, atunci ea va avea
cheltuieli minime de producţie, şi Cmin  C48 , 52  3992 u.m.
Exemplul 7. Fie că funcţia de utilitate a consumatorului, pentru două
produse este u  x y  1 , unde x şi y sunt cantităţile respective de produse.
Dacă preţurile unitare ale produselor sunt 18 u.m. şi, respective, 20 u.m.,
iar bugetul consumatorului este 340 u.m., ce cantităţi de produse va procura
consumatorul pentru a-şi maximiza utilitatea?
Soluţie. Problema de optimizare pentru consumator se formulează în felul
următor: u  x y  1  max cu condiţia 18x  20 y  340 . Vom aplica metoda
multiplicatorilor lui Lagrange pentru această problemă.
Construim funcţia Lagrange:
L x , y ,    x  y  1   18x  20 y  340


 Lx  y  1  18  0  x0  10
 
şi formăm sistemul de ecuaţii Ly  x  20  0   y0  8
  
 L  18 x  20 y  340  0 0  
1
 2

182
din care obţinem punctul critic al funcţiei L x , y ,   : M 0 10 , 8 ,  1 2 .
Calculăm derivatele Lxx , Lxy , Lyy ,  x ,  y , unde  x , y   18x  20 y  340 :
  1, Lyy  0 ,  x  18 ,  y  20 .
  0 , Lxy
Lxx

0 18 20
Ca urmare, determinantul M 0   18 0 1  720 .
20 1 0

Deoarece M 0   0 , rezultă că M 0 10 , 8 este punctul de maxim

condiţionat al funcţiei u. În concluzie, pentru a obţine utilitatea maximă, având
bugetul de 340 u.m. consumatorul trebuie să aleagă combinaţia de produse
x  10 , y  8 .

Valoarea cea mai mare şi cea mai mică

(sau extremele globale) ale funcţiei
Se ştie (teorema Weierstrass) că, dacă funcţia z  f x , y  este continuă într-
un domeniu închis şi mărginit D, atunci ea atinge în acest domeniu valoarea sa cea
mai mare şi valoarea sa cea mai mică. Aceste valori se calculează în felul următor :
1. Aflăm punctele critice ale funcţiei z  f x , y  din interiorul
domeniului şi calculăm valorile ei în aceste puncte.
2. Aflăm valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai mică a funcţiei
z  f x , y  pe frontiera domeniului D.

3. Dintre toate valorile, calculate în punctele precedente, se alege

valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai mică.
Exemplul 8. Să se afle valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai mică a
funcţiei z  x 2  xy  2 y 2  3x  2 y  1 pe domeniul D închis şi mărginit de dreptele :
x  0 ; y  0 şi x  y  5  0 .

Soluţie. Domeniul D reprezintă figura mărginită de  OAB :

y
A  5 , 0 -2 O
x
M -1
C

183
 B 0 ,  5

Studiem funcţia z  f x , y  conform schemei de mai sus.

1. Aflăm punctele critice ale funcţiei z  f x , y  din sistemul
2 x  y  3  0 ,

 x  4 y  2  0 .

Unicul punct critic este punctul M  2 ,  1 şi Z M   3 .

2. Studiem funcţia dată pe frontiera domeniului D.
a) Pe segmentul OB 0  y  5, x  0 funcţia dată are forma z  2 y 2  2 y  1 . Aflăm
valoarea cea mai mare a funcţiei z pe segmentul 0 ,  5. Punctul critic al
funcţiei z de pe acest segment este y  0.5 zy  4 y  2  0  y  0.5 . Calculăm

valorile lui z în punctele : y  5 ; y  0.5 şi y  0 . Obţinem: z 0 ;  5  41 ;

z 0 ;  0.5  0.5 ; z 0 ; 0  1 .

b) Pe segmentul OA 5  x  0 , y  0 funcţia z are forma z  x 2  3x  1 .

Procedând ca şi în cazul a), obţinem: z  5 ; 0  41 ; z  1.5 ; 0  1.25 ; z 0 ; 0  1 .

c) Şi, în fine, pe segmentul AB funcţia z  4 x 2  26x  41 , deoarece y   x  5 . Din

ecuaţia z x  8x  26  0 , obţinem punctul critic x  13 4 . Valoarea respectivă a lui
y pentru x  13 4 este y  13 4    13 4  5   7 4 . Atunci valorile funcţiei z în
punctele A  5 ; 0 ; C  13 4 ;  7 4 şi B 0 ;  5 sunt egale cu 11 ;  5 4 şi 41
respectiv.

Comparând valorile funcţiei obţinute în punctul critic M  2 ,  1 şi pe frontiera

domeniului D conchidem că zsup  41 şi zinf  3 .

Pentru funcţii de trei variabile pot fi considerate una sau două restricţii.

În cazul funcţiilor de n variabile se pot examina k restricţii, unde k  n .

Bazele teoretice şi exemplele respective se pot vedea în literatura de specialitate.

184
 EXERCIŢII

Să se studieze la extrem funcţiile:

1. z  x 2  xy  y 2  6 x  9 y . R.: z min  z 1 ; 4  21 .
2. z  x y  x 2  y  6 x  3 . R.: z max  z 4 ; 4  15 .

3. z  x 3  xy 2  6 xy . R.: z min  z  3 ;  3  6 3 ,
 
z max  z  3 ;  3  6 3 .

4. z  3x 2  y 2  4 y  5 . R.: Nu există.
5. z   x 2  xy  y 2  3x  6 y . R.: z max  z 0 ; 3  9 .
R.: z max  z   1 ;    0 .
1
6. z  x 3  8 y 3  6 xy  1 .
 2
7. z  3 x 2  y 
2 2
 4. R.: z min  z 0 ; 0  4 .

8. z  e 2 x  y 2 .
x
R.: z min  z  2 ; 0   .
2
e

9. z  1  x 4   y  26 . R.: z max  z 0 ; 2  1.

10. z  x  12  2 y 2 . R.: Nu există.

1 x  y
11. z  . R.: z min  z 4 ; 2  6 .
1 x2  y2

12. z  x 4  y 4  2 x 2  4 xy  2 y 2 R.: z min  z  2 ;  2   z  2 ; 2   8 .

13. Preţurile a două mărfuri sunt, respectiv, p1  32 şi p2  24 . Să se determine
asortimentul x , y  de mărfuri astfel încât la realizarea lor profitul să fie

maxim, dacă funcţia costurilor are forma: C x , y   x 2  2 xy  y 2 .

3
2
R.: Pmax 8 , 4  176 .
14. Funcţia de producţie are forma: q  x11 4  x12 4 . Preţul unei unităţi de produs este
p0  64 u.m. Preţurile resurselor x1 şi x 2 sunt, respective, p1 u.m. şi p2 u.m.

Să se determine combinaţia x1 , x2  de resurse utilizate, astfel încât profitul de

la realizarea producţiei q să fie maxim. Să se calculeze valoarea venitului şi
valoarea cheltuielilor.

185
 R.: Pmax 32 , 8  128 , R  256 , C  128 .

Să se calculeze extremele condiţionate ale funcţiilor:

15. O întreprindere realizează două produse în cantităţile x şi, respectiv, y.
Cheltuielile totale de producţie sunt c x , y   10  4 x  4 y . Preţurile unitare ale celor
două produse depind de nivelul producţiei: p1  16  x 2 şi p2  8  2 y . Să se
determine cantităţile de produse fabricate şi preţurile acestora astfel încât
beneficiul total de la realizarea produselor să fie maxim.
R.: x  2 , y  3 , p x  12 , p y  2 , pmax  24 .

R.: z max  z  ;   .
1 1 1
16. z  x y cu condiţia x  y  1 .
 2 2 4

R.: z min  z 1 ; 1  2 .
1 1
17. z   cu condiţia x  y  2 .
x y

R.: zmax  z  2 ;  2  4 ;
1 1 1
18. z  x  y cu condiţia 2
 2  .
x y 2
z min  z 2 ; 2  4 .

19. z  x  2 y cu condiţia x 2  y 2  5 . R.: zmax  z 1 ; 2  5 ; zmin  z  1 ;  2  5 .

R.: z min  z 
x y 18 12  36
20. z  x 2  y 2 cu condiţia  1. ;  .
2 3  13 13  13

21. Funcţia de utilitate are forma u  10  x1  x23 5 , unde x1 şi x2 sunt cantităţile de

produse alimentare şi, respectiv, nealimentare, cu preţurile respective p1  10 şi
p2  5 . Bugetul consumatorului este 600 u.m. Să se determine cantităţile de

produse care asigură utilitatea maximă.

75
R.: x1  , x2  45 , u max  3680.9 u.m.
2
22. Pentru volumul dat de producţie y0 , să se determine combinaţia de resurse
x1 , x2  pentru care cheltuielile de producţie să fie minime, dacă funcţia de
1
producţie este y  x1 x 2 , iar preţurile unitare ale resurselor sunt q1 şi respectiv,
3
q2 .

186
 q2 q
R.: x1  3 y0 , x2  3 y 0 1 , cmin  6 y 0 q1 q 2 .
q1 q2

Să se afle valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai mică a funcţiei date
pe domeniul închis şi mărginit D:
23. z  4 xy  x 2 y  xy 2 pe D :x  0 , y  0 , x  y  8 .
R.: zsup  z  ;   ; zinf  z 4 ; 4  64 .
4 4 64
 3 3  27
24. z  x  3 y 2  x  y pe D :x  0 , y  0 , y  x  1 .
2

 1 1
R.: zsup  z 0 ; 1  2 ; zinf  z   ;    .
1
 2 6 3
25. z  x 2  y 2  6 x  4 y  2 pe D :1  x  4 ,  3  y  2 .
R.: zsup  z 1 ; 2  9 ; zinf  z 3 ;  2  11 .

26. z  x  y pe D :x 2  y 2  4.

R.: zsup  z  2 ; 2   2 2 ; zinf  z  2 ;  2   2 2 .
27. z  x 2 y pe D :x 2  y 2  1.
 2 1 2  2 1 2
R.: zsup  z   ; 
 ; z inf  
 ;  
 .
 3 3  3 3  3 3  3 3
28. z  x  4 x  y pe D :x  y  9 .
2 2 2 2

R.: zsup  z  3 ; 0  21 ; zinf  z 1 ;  2 2   11 .

29. z  x 3  y 3  9 xy  25 pe D :0  x  5 , 0  y  5 .
R.: zsup  z 0 ; 5  z 5 ; 0  100 ; zinf  z 3 ; 3  52 .

30. z  x 3  y 3  3xy pe D :0  x  2 ,  1  y  2 .

R.: zsup  z 2 ;  1  13 ; zinf  z 1 ; 1  z 0 ;  1  1 .

31. z  2 x 3  4 y 3  y 2  2 xy pe domeniul mărginit de liniile y  x 2 şi y  4 .

R.: zsup  z 2 ; 4  272 ; zinf  z 0 ; 0  0 .

2.4 Metoda celor mai mici pătrate şi aplicarea ei

Deseori în economie, tehnică, biologie ş.a., în urma unor cercetări
experimentale, se obţin rezultate statistice sub forma unui tabel cu doi parametri x
şi y.
187
 xi x1 x2 ... xn
yi y1 y2 ... yn

Fireşte, apare necesitatea stabilirii dependenţei funcţionale dintre x şi y, ce

ar permite prognozarea valorilor lui y pentru diferite valori ale lui x.
Notăm pe planul de coordonate Oxy punctele experimentale M i xi , yi , i  1, n .
După felul cum ele sunt situate pe plan stabilim tipul dependenţei
funcţionale. Presupunem că punctele din tabel sunt aranjate în vecinătatea unei
drepte, după cum este indicat în fig.1.
y
yn
yi
y1
y2

O x1 x2 xi xn x
Figura1
Atunci putem considera că între mărimile x şi y există o dependenţă liniară
y  ax  b (1)
Dacă punctele M i xi , yi  sunt aranjate pe planul Oxy ca în fig.2

y y

● ● ● ●
●
● ●
● ●
O ● ●
x ,
x
Figura 2

atunci putem presupune că dependenţa dintre x şi y are forma

y  ax 2  bx  c (2)
În continuare, vom examina numai cazul dependenţei liniare. Punctele
M i xi , yi  din fig.1 nu sunt situate exact pe dreapta y  ax  b , ci doar în vecinătatea

ei. Vom căuta valorile coeficienţilor a şi b în aşa fel ca punctele considerate să fie

188
situate cât mai aproape de această dreaptă. Pentru aceasta este suficient ca suma
pătratelor diferenţelor  i  yi  axi  b , numite erori, să fie minimă. De aceea
considerăm funcţia de două variabile
n n
 a , b       axi  b  yi 
2 2
i (3)
i 1 i 1

şi examinăm minimul ei. Această metodă de aproximare se numeşte metoda celor

mai mici pătrate.
Punctele de minim ale funcţiei  a , b ca funcţie de variabile a şi b vor fi
printre soluţiile sistemului de două ecuaţii cu două necunoscute a şi b :

 a  0 ,

 b  0 .

Aflând derivatele parţiale  a şi  b , obţinem sistemul

  n
n
     2 axi  b  yi  xi  0 ,  axi  b  yi  xi  0 ,
a
a
 i 1  i 1
 sau n
      2 ax  b  y   0
n
 ax  b  y   0 .
 b
b
i 1
i i

i 1
i i

După reducerea termenilor asemenea, ultimul sistem devine:

 n 2   n  n

  i
 x   a    i x   b   xi y i ,
 i 1   i 1  i 1
 n (4)
  n

  
x i   a  n  b  yi .
 i 1  i 1

Sistemul (4) se numeşte sistem normal al metodei celor mai mici pătrate.
Se poate arăta că acest sistem, pentru valorile distincte x1 ,, xn este
întotdeauna compatibil determinat şi pentru valorile respective ale lui a şi b funcţia
 a , b atinge minimul ei. Aflând valorile lui a şi b, determinăm dreapta

y  ax  b .

Pentru aplicaţii practice ale celor expuse mai sus, e comod de completat,
iniţial, următorul tabel:

189
 i xi yi xi2 xi yi

1 x1 y1 x12 x1 y1
2 x2 y2 x 22 x2 y 2
    
n xn yn x n2 xn y n

n n n n

  i 1
xi 
i 1
yi 
i 1
xi2 xy
i 1
i i

Exemplul 1. Fie dat tabelul rezultatelor experimentului

xi –2 0 1 2 4
yi 0,5 1 1,5 2 3

Folosind metoda celor mai mici pătrate, să se determine funcţia analitică ce

reflectă relaţia dintre x şi y şi să se prognozeze valorile lui y pentru x  7 şi x  8 .

Soluţie. Plasăm punctele M i xi , yi  pe planul Oxy

y
3 M5

2 M4
1,5 M3

1 M2
M1
,
-2 O 1 2 4 x
şi observăm că ele sunt aranjate în vecinătatea unei drepte y  ax  b , coeficienţii
căreia sunt necunoscuţi.
Pentru determinarea acestei drepte, completăm mai întâi tabelul
i xi yi xi2 xi yi

1 –2 0,5
2 0
3 1 1,5
4 2
5 4
4 –1
1 0 0
1 1,5
2 4 4
3 16 12

 5 8 25 16,5

Substituind datele din tabel în sistemul de ecuaţii

190
   n  n



nb    i
 i 1 
x   a  
i 1
yi
 n
   n  n

 xi   b    xi2   a   xi yi ,
 i 1   i 1 
 i 1

obţinem sistemul normal

5b  5a  8 ,

5b  25a  16.5 ,

de unde a  0.4 , b  1.2 . Prin urmare, ecuaţia dreptei căutate este y  0.4 x  1.2 . În
baza acestei ecuaţii determinăm două puncte ce se află pe dreaptă, de exemplu
A  2 ; 0.4 şi B 4 ; 2.8 .

Prin punctele A  2 ; 0.4 şi B 4 ; 2.8 trasăm dreapta obţinută.

y  0.4 x  1.2
y prognozare
4 prognozare
3
M4 B
2 M3
M2
A 1
-2 -1 O 1 2 3 4 5 6 7 8 x

Pentru valorile x  7 şi x  8 putem determina (atât geometric, cât şi în baza

ecuaţiei dreptei) valorile respective ale lui y: y 7  4 , y 8  4.4 .
De exemplu, dacă x este anul, iar y este volumul producţiei obţinute în
acest an, atunci putem afirma că în anii 7 şi 8 se vor produce 4 şi 4.4 unităţi de
producţie respectiv.

EXERCIŢII
Utilizând metoda celor mai mici pătrate, determinaţi dependenţa liniară în
baza datelor statistice din următoarele tabele:
1.
xi 0 1 1.5 2.1 3
yi 2.9 6.3 7.9 10.0 13.2

R.: y  3.24 x  2.86 .

191
2.
xi 3.8 4.2 4.5 4.9 5.5
yi 1.5 1.9 2.0 2.2 32.5

R.: y  0.56 x  0.53 .

3.
xi 10 30 50 70
yi 10.9 13.9 15.7 17.7

R.: y  0.11x  9.8 .

4.
xi 10 12 14 16 18 20
yi 12.0 27.5 38.2 55.2 65.0 70.0

R.: y  6 x  45.35 .
5.
xi –1 0 1 3 4
yi –3.8 –2.3 –1.4 1.2 2.4

R.: y  1.22 x  2.49 .

6.
xi –2 0 1 2 4
yi 5.1 4.3 3.6 3.3 2.1

R.: y  0.5x  4.18 .

7.
xi 1 4 9 16 25
yi 0.1 3 8.1 14.9 23.9

R.: y  0.992 x  0.909 .

8.
xi 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
yi 3.02 2.81 2.57 2.35 2.18 1.99 1.81 1.85

R.: y  1.802 x  2.958 .

192
9.
xi –1 –2 0 16 2 3
yi 2.8 2.3 3.6 4 4.7 5

R.: y  0.56 x  3.45 .

10.
xi –10 –20 0 10 20 30
yi 28 47.5 8 –11.5 –31.5 –51

R.: y  1.97 x  8.1.

11.
xi 2 4 5 6 8
yi –1 5 8.5 12 18

R.: y  3.2 x  7.5 .

12.
xi 0 1 2 3 4
yi –2 –6 –10.5 –14.5 –19

R.: y  4.25x  1.9 .

13.
xi –2 0 1 2 4
yi 0.5 1 1.5 2 3

R.: y  0.425x  1.175 .

14.
xi 0 1 1.5 2.1 3
yi 2.9 6.3 7.9 10 13.2

R.: y  3.42 x  2.86 .

15.
xi 1 2 3 4 5
yi 2.8 1.3 4.1 2.1 3.9

R.: y  0.3x  1.94 .

193
 16.
xi 1 2 3 4 5 6
yi 15 10 4 0 –6 –10

R.: y  5.06x  19.87 .

17. Să se stabilească trendul (tendinţa) procesului de vânzare şi prognoza
vânzărilor pentru luna a opta a anului, dacă volumul vânzărilor în primele 6 luni
ale anului este dat în tabel.
a)
luna ianuarie februarie martie aprilie mai iunie
Volumul
0.90 0.98 1.02 1.04 1.10 1.12
vânzărilor

R.: y  0.043x  0.879 , v8  1.223 .

b)
luna ianuarie februarie martie aprilie mai iunie
Volumul
2 4.9 7.9 11.1 14.1 17
vânzărilor

R.: y  3.023x  1.08 , v8  23.104 .

c)
luna ianuarie februarie martie aprilie mai iunie
Volumul
5.2 6.3 7.1 8.5 9.2 10
vânzărilor

R.: y  0.98x  4.3 , v8  12.14 .

18. În tabelul de mai jos sunt reprezentate datele despre creşterea
productivităţii muncii şi micşorarea respectivă a sinecostului producţiei la o
întreprindere în 5 ani faţă de o perioadă iniţială egală cu 1.
anii 1 2 3 4 5
Productivitatea
1.05 1.09 1.13 1.18 1.24
muncii
Sinecostul
0.98 0.95 0.93 0.9 0.88
producţiei

194
 Să se determine funcţia y  ax  b de micşorare liniară a sinecostului
producţiei întreprinderii faţă de creşterea producţiei muncii. Determinaţi prognoza
sinecostului producţiei pentru productivitatea muncii egală cu 1.4.
R.: y  0.5x  1.5 , Cost  0.8 .
19. În tabelul de mai jos este arătată solubilitatea substanţei chimice
Na N O3 în dependenţă de temperatura apei (părţi de substanţă (y) în 100 părţi de

apă la temperatura x).

xi 0 4 10 15 21 29 36 51 68
yi 66.7 71.0 76.3 80.6 85.7 92.9 99.4 113.6 125.1

Determinaţi dependenţa liniară y  kx  b şi numărul de părţi de substanţă

ce se dizolvă în 100 părţi de apă cu temperatura 80 grade.
R.: y  0.87 x  67.5 , n  137.1 .
20. Conform datelor statistice, într-o regiunea în anii 1990 – 1999 au fost
extrase următoarele volume de gaz (mlrd.m3)
1990 – 574.17
1991 – 579.32
1992 – 581.77
1993 – 562.79
1994 – 555.0
1995 – 544.63
1996 – 553.08
1997 – 522.97
1998 – 542.03
1999 – 541.31
Determinaţi tendinţa liniară de extragere a gazului în regiune şi cantitatea
de gaz prognozată pentru a fi extrasă în anul 2005.

R.: y  5.4 x  585.4 , V  499 .

21. În tabelul de mai jos este arătată creşterea productivităţii muncii în
dependenţă de volumul (în unităţi convenţionale) de investiţii (pe an) în reutilarea
cu tehnologii moderne a procesului de producere. Determinaţi relaţia liniară între
productivitatea muncii y şi volumul de investiţii x. Apreciaţi productivitatea P0 a
muncii prognozată pentru valoarea I 0 dată a investiţiilor

195
a) I 0  12
xi 4 5 6 8 9
yi 20 24 29 35 50

R.: y  5.4 x  2.9 , P0  61.9 .

b) I 0  5
xi 1 1.5 2 2.5 3
yi 2.1 2.2 2.7 2.8 2.85

R.: y  0.42 x  1.69 , P0  3.79 .

c) I 0  7
xi 1 2 3 4 5
yi 2.9 6.1 9.2 11.8 16

R.: y  3.19 x  0.37 , P0  21.96 .

d) I 0  2
xi 0.2 0.5 0.7 0.9 1.3 1.5
yi 3.7 3.8 3.9 4.0 4.1 4.2

R.: y  0.381x  3.626 , P0  4.388 .

196