Lecţii de geometrie diferenţială a

curbelor şi a suprafeţelor

Seminar
Paul A. Blaga
 Seminarul 4
1. Determinaţi înfăşurătorile famillilor de curbe de mai jos:
(a) x cos λ + y sin λ − p = 0, unde p este o constantă strict pozitivă;

(b) y = (x − λ)3 ;

(c) y 3 − (x − λ)2 = 0;

(d) (1 − λ2 )x + 2λy − a = 0, unde a este o constantă nenulă.

Demonstraţie. (a) Remarcăm, înainte de toate, că avem de-a face cu o familie de
drepte, deci nu avem puncte singulare, aşadar mulţimea discriminant este chiar înfăşu-
rătoarea. Familia de curbe este descrisă prin ecuaţia implicită

F (x, y, λ) ≡ x cos λ + y sin λ − p = 0,

deci
Fλ0 (x, y, λ) = −x sin λ + y cos λ.
Astfel, ecuaţiile mulţimii discriminant (deci, în acest caz, şi ale înfăşurătorii) sunt
(
x cos λ + y sin λ − p = 0,
−x sin λ + y cos λ = 0.

Vom determina, mai întâi, ecuaţiile parametrice ale înfăşurătorii. În acest scop,
rezolvăm sistemul de mai sus în raport cu x şi y. Este vorba, evident, de un sistem
liniar. Avem:
cos λ sin λ
∆= = 1,
− sin λ cos λ
p sin λ
∆x = = p cos λ,
0 cos λ

3
4 Capitolul 4. Seminarul

cos λ p
∆y = = p sin λ,
− sin λ 0
de unde rezultă că ecuaţiile parametrice ale înfăşurătoarei sunt
(
x = p cos λ,
y = p sin λ.

Astfel, înfăşurătoarea familiei de drepte este cercul cu centru în origine şi de rază p
sau, altfel spus, familia de drepte este familia tangentelor la cercul cu centru în origine
şi de rază p.
Ecuaţia implicită a înfăşurătorii se obţine eliminănd parametrul din ecuaţiile
parametrice:
x2 + y 2 = p 2 .
(b) Ecuaţia familiei de curbe se poate scrie

F (x, y, λ) ≡ (x − λ)3 − y = 0.

Atunci avem
Fλ0 (x, y, λ) = −3(x − λ)2 .
Astfel, ecuaţiile mulţimii discriminant devin
(
(x − λ)3 − y = 0,
−3(y − λ)2 = 0,

de unde se obţine (
x = λ,
y = 0,
adică mulţimea discriminant este axa Ox.
Vom determina acum punctele singulare ale curbelor din familie, pentru a le putea
elimina. Ele sunt soluţiile sistemului

3
(x − λ) − y = 0,

0 = Fx0 (x, y, λ) = 3(x − λ)2 ,

0 = Fy0 (x, y, λ) = −1.

 5

Este clar că acest sistem nu are soluţii (nu avem puncte singulare), deci înfăşurătoarea
familiei de curbe coincide cu mulţimea determinant, adică este axa Ox, de ecuaţie
implicită y = 0.
(c) Ecuaţia familiei de curbe se poate scrie sub forma

F (x, y, λ) = (x − λ)2 − y 3 = 0,

deci
Fλ0 (x, y, λ) = 2(x − λ).
Astfel, ecuaţiile mulţimii discriminant sunt
(
(x − λ)2 − y 3 = 0,
2(x − λ) = 0,

adică (
y = 0,
x = λ,
deci mulţimea discriminant este axa Ox.
Determinăm acum punctele singulare. Sistemul care le determină este

2 3
(x − λ) − y = 0,

0 = Fx0 (x, y, λ) = 2(x − λ),

0 = Fy0 (x, y, λ) = −2y 2 .


Soluţia acestui sistem este (

x = λ,
y = 0,
deci, din nou, axa Ox. Cum toate punctele mulţimii discriminant sunt singulare,
rezultă că nu avem înfăşurătoare.
(d) Ecuaţia familiei de curbe este

F (x, y, λ) ≡ (1 − λ2 )x + 2λy − a = 0.

Avem, din nou, de-a face cu o familie de drepte, care nu au puncte singulare, deci
mulţimea discriminant va coincide cu înfăşurătoarea. Avem

Fλ0 (x, y, λ) = −2λx + 2y.

6 Capitolul 4. Seminarul

Astfel, ecuaţiile mulţimii discriminant sunt

(
(1 − λ2 )x + 2λy − a = 0,
λx − y = 0.

Determinăm ecuaţiile parametrice ale înfăşurătorii, rezolvând sistemul (liniar) de mai

sus în raport cu x şi y. Din prima ecuaţie obţinem y = λx. Dacă înlocuim în prima
ecuaţie, obţinem
(1 − λ2 )x + 2λ2 x − a = 0,
de unde
a
x= ,
1 + λ2
deci
aλ
y= .
1 + λ2
Aşadar, ecuaţiile parametrice ale înfăşurătorii sunt
 a
x =

1 + λ2
,

y = aλ .

1 + λ2
Dacă eliminăm parametrul λ între cele două ecuaţii, deducem că înfăşurătoarea
familiei de curbe este cercul de ecuaţie

x2 + y 2 − ax = 0.

2. Să se găsească înfăşurătoarea unei familii de drepte pentru care suma tăieturilor pe
axele de coordonate este constantă.

Demonstraţie. Fie λ şi µ tăieturile unei drepte oarecare din famil;ie pe axa Ox,
respectiv pe axa Oy. Ca să putem vorbi de tăieturi, dreptele nu au voie să treacă prin
origine, deci λ şi µ trebuie să fie, ambele, diferite de zero. Ecuaţia unei drepte oarecare
din familie se va scrie, atunci,
x y
+ =1
λ µ
 7

sau
µx + λy − λµ = 0.
Avem de determinat, prin urmare, înfăşurătoarea familiei de curbe de ecuaţie
F (x, y, λ, µ) ≡ µx + λy − λµ = 0,
unde cei doi parametri sunt legaţi prin rlaţia
ϕ(λ, µ) ≡ λ + µ − a = 0,
unde a este o constantă reală.
Fiind vorba despre o familie de drepte, nu trebuie să căutăm puncte singulare,
aşadar înfăşurătoarea coincide cu mulţimea discriminant:



 F (x, y, λ, µ) = 0,

ϕ(λ, µ) = 0,
 D(F, ϕ)
= 0.


D(λ, µ)


Începem prin a determina determinantul funcţional

D(F, ϕ) F 0 Fµ0
= λ .
D(λ, µ) ϕλ ϕµ
Avem Fλ0 = y − µ, Fµ0 = x − λ, ϕλ = ϕµ = 1. Aşadar,

D(F, ϕ) y−µ x−λ

= = −x + y + λ − µ.
D(λ, µ) 1 1
Astfel, sistemul de ecuaţii al mulţmii discriminant este

µx + λy − λµ = 0,

λ + µ − a = 0,

−x + y + λ − µ = 0.


Rezolvând sistemul, obţinem ecuaţiile parametrice ale înfăşurătorii:

2

x = λ ,

a 2
y = a − λ .

a
8 Capitolul 4. Seminarul

Dacă eliminăm parametrul între cele două ecuaţii, obţinem curba de gradul al doilea

x2 + y 2 − 2xy − 2ax − 2ay + a2 = 0.

3. Determinaţi înfăşurătoarea familiei de drepte

(λ3 − 3λ)x + (λ3 + 2)y − λ3 = 0.

Demonstraţie. Ecuaţia familiei de curbe se poate scrie

F (x, y, λ) = (λ3 − 3λ)x + (λ3 + 2)y − λ3 = 0.

Avem, apoi,
Fλ0 (x, y, λ) = (3λ2 − 3)x + 3λ2 y − 3λ2 .
Astfel, ecuaţiile mulţimii discriminant sunt
(
(λ3 − 3λ)x + (λ3 + 2)y − λ3 = 0,
(λ2 − 1)x + λ2 y − λ2 .

Rezolvând sistemul, obţinem ecuaţiile parametrice ale înfăşurătorii (fiind o familie de

drepte, nu avem puncte singulare):

λ2

x = 3 ,


λ + a2 − 1

y = λ3
.

λ 3 + a2 − 1

4. Determinaţi înfăşurătoarea familiele de curbe r(t, λ) = (t2 + λ, t3 + λ).

Demonstraţie. Avem
r0t = (2t, 3t2 ).
Se observă imediat că singurul punct singular al curbelor din familie se obţine pentru
t = 0.
Pe de altă parte,
r0λ = (1, 1),
 9

deci
i j k
r0t × r0λ = 2t 3t2 0 = (2t − 3t2 )k.
1 1 0
Astfel, condiţia r0t × r0λ = 0 ne conduce la

t(2 − 3t) = 0.

Dacă eliminăm punctul singular, adică t = 0, obţinem t = 2/3. Înlocuind ţn ecuaţia
familiei de curbe, obţinem ecuaţia înfăşurătorii:
 
4 8
ρ(λ) = λ + , λ + .
9 27

Astfel, înfăşurătoarea este o dreaptă, paralelă cu prima bisectoare a axelor de coordo-

nate, de ecuaţie generală
4
x−y− = 0.
27
Locul geometric al punctelor singulare este prima bisectoare a axelor de coordonate,
de ecuaţie x − y = 0.

5. Să se determine înfăşurătoarea familiei de drepte

x y
+ =1
λ µ

unde λµ = a2 .

Demonstraţie. Putem rezolva şi problema aceasta ca o problemă legată de o familie

de curbe cu doi parametri, aşa cum am procedat la o problemă anterioară. Preferăm,
de data aceasta, să eliminăm unul dintre parametri. Astfel, se observă imediat că avem
µ = a2 /lambda, astfel că ecuaţia familiei de drepte se poate scrie sub forma

x λy
+ 2 =1
λ a
sau
F (x, y, λ) ≡ a2 x + λ2 y − a2 λ = 0.
10 Capitolul 4. Seminarul

Din nou, avem de-a face cu o familie de drepte, ceea ce înseamnă că nua vem puncte
singulare. Astfel, mulţimea discriminant coincide cu înfăşurătoarea. Prin urmare,
pentru a determina ecuaţiile parametrice ale înfăşurătorii, trebuie să rezolvăm sistemul
(
a2 x + λ2 y − a2 λ = 0,
0 = Fλ0 (x, y, λ) = 2λy − a2 .

Obţinem imediat, pentru înfâşurătoare, ecuaţiile parametrice


λ
x = ,


2
 a 2
y =
 .
2λ
Am obţinut, astfel, hiperbola echilateră

a2
xy = .
4

6. Să se determine înfăşurătoarea familiei de cercuri cu centrele pe parabola y = x2

şi care sunt tangente axei absciselor.

Demonstraţie. Primul pas este să scriem ecuaţia familiei de cercuri. Din prima
condiţie din enunţ rezultă că centrul cercului este de forma C(λ, λ2 ). Pe de altă parte,
din a doua condiţie, cea de tangenţă, rezultă că raza cercului este egală cu ordonata
centrului (de fapt modulul ordonatei, dar, cum centrul cercului este deasupra axei Ox,
ordonata este pozitivă). Astfel, ecuaţia unui cerc oarecare din familie este de forma

(x − λ)2 + (y − λ2 )2 = λ4

sau
F (x, y, λ) ≡ x2 + y 2 − 2λx − 2λ2 y + λ2 = 0.
Curbele din familie sunt cercuri, deci nu au puncte singulare. Calculăm derivata lui F
în raport cu λ. Obţinem

Fλ0 (x, y, λ) = −2x − 4λy + 2λ.

 11

Astfel, ecuaţiile mulţmii discriminant sunt

(
x2 + y 2 − 2λx − 2λ2 y + λ2 = 0,
x + 2λy − λ = 0.

Rezolvând acest sistem în raport cu x şi y, obţinem ecuaţiile parametrice ale înfăşură-
torii: (
x = λ,
y=0
şi 
λ
x = ,


4λ2 + 1
 2λ2
y =
 .
4λ2 + 1
Astfel, înfăşurătoarea noastră are două componente. Prima este, aşa cum era de
aşteptat, axa Ox (pentru că, din ipoteză, toate cercurile din familie sunt tangente axei
Ox).
Cea de-a doua componentă a înfăşurătorii este un cerc cu axa pe Oy. Într-adevăr,
avem
λ2 4λ4 λ2 y
x2 + y 2 = 2 2
+ 2 2
= 2
= .
(4λ + 1) (4λ + 1) 4λ + 1 2
Astfel, ecuaţia acestei părţi a înfăşurătorii este cercul de ecuaţie

1 2
 
2 1
x + y− − = 0,
4 16

adică cercul cu centrul în punctul de coordonate (0, 1/4) de pe axa Oy şi de rază
1/4.

7. Determinaţi evolutele următoarelor curbe:

(1) r(t) = (t, t2 ) (parabola);

    
a 1 b 1
(2) r(t) = t+ , t− (hiperbola);
2 t 2 t
(3) r(t) = (a(t − sin t), a(1 − cos t)) (cicloida);
12 Capitolul 4. Seminarul

(4) r(t) = a cos3 t, a sin3 t (astroida);

(5) r(t) = (a cos t + at sin t, a sin t − at cos t) (evolventa cercului);

(6) y = a ch x (lănţişorul).

Demonstraţie. (1) Avem, imediat, x0 = 1, x00 = 0, y 0 = 2t, y 00 = 2. Prin urmare,

x02 + y 02 = 1 + 4t2 ,

x0 y 00 − x00 y 0 = 2.
Astfel,
y 0 (x02 + y 02 ) 2t(1 + 4t2 )
X(t) = x − = t − = −4t3 ,
x0 y 00 − x00 y 0 2
x0 (x02 + y 02 ) 2 1 + 4t2 1
Y (t) = y + 0 00 00 0
= t + = 3t2 +
xy −x y 2 2
deci ecuaţiile evolutei sunt

X(t) = −4t3 ,

1
Y (t) = 3t2 + .

2
(2) Avem    
a 1 b 1
x0 = 1− 2 , y0 = 1+ 2 ,
2 t 2 t
a b
x00 = , y 00 = − ,
t3 t3
deci
b2 + a2 t4 + 2b2 − 2a2 t2 + b2 + a2



x02 + y 02
=
x0 y 00 − x00 y 0 4ab
şi, în final,
y 0 (x02 + y 02 ) (b2 + a2 )(t2 + 1)3
X(t) = x − = ,
x0 y 00 − x00 y 0 8at3
x0 (x02 + y 02 ) (b2 + a2 )(1 − t2 )3
Y (t) = y + = ,
x0 y 00 − x00 y 0 8bt3
 13

adică ecuaţiile evolutei sunt

(b2 + a2 )(t2 + 1)3


X(t) = ,


8at3
2 2 2 3
Y (t) = (b + a )(1 − t ) .


8bt3
(3) Avem
x0 = a(1 − cos t), x00 = a sin t,

y 0 = a sin t, y 00 = a cos t,
de unde
x02 + y 02
= −2,
x0 y 00 − x00 y 0
aşadar
y 0 (x02 + y 02 )
X(t) = x − = a(t + sin t)
x0 y 00 − x00 y 0
şi
x0 (x02 + y 02 )
Y (t) = y + = a(cos t − 1).
x0 y 00 − x00 y 0
Aşadar, ecuaţiile evolutei cicloidei sunt
(
X(t) = a(t + sin t),
Y (t) = a(cos t − 1).

Menţionăm că aceasta este tot o cicloidă, de acelaşi parametru cu cicloida iniţială, dar
este deplasată.
(4) Avem

x0 = −3a cos2 t sin t, x00 = 3a cos t(2 sin2 t − cos2 t),

y 0 = 3a sin2 t cos t, y 00 = 3a sin t(2 cos2 t − sin2 t),

aşadar
x02 + y 02
= −1,
x0 y 00 − x00 y 0
14 Capitolul 4. Seminarul

de unde
y 0 (x02 + y 02 )
X(t) = x − = a cos(t)(2 sin2 t + 1)
x0 y 00 − x00 y 0
şi
x0 (x02 + y 02 )
Y (t) = y + = a sin(t)(2 cos2 t + 1).
x0 y 00 − x00 y 0
Astfel, ecuaţiile evolutei astroidei sunt
(
X(t) = a cos(t)(2 sin2 t + 1),
Y (t) = a sin(t)(2 cos2 t + 1).

Ca şi în cazul cicloidei, şi evoluta astroidei este tot o astroidă, rotită şi mărită.
(5) Avem
x0 = at cos t, x00 = a cos t − at sin t,
y 0 = at sin t, y 00 = a sin t + at cos t,
de unde
x02 + y 02
= 1,
x0 y 00
− x00 y 0
aşadar
y 0 (x02 + y 02 )
X(t) = x − = a cos(t)
x0 y 00 − x00 y 0
şi
x0 (x02 + y 02 )
Y (t) = y + = a sin(t).
x0 y 00 − x00 y 0
Prin urmare, ecuaţiile evolutei evolventei cercului cu centrul în origine şi de rază a
sunt (
X(t) = a cos(t),
Y (t) = a sin(t),
adică, aşa cum ne aşteptam, evoluta căutată este chiar cercul pomenit mai sus.
(6) Folosim parametrizarea r(t) = (t, ch t). Obţinem

x0 = 1, x00 = 0,

y 0 = sh t, y 00 = ch t.
 15

Prin urmare,
x02 + y 02
= ch t,
x0 y 00 − x00 y 0
de unde rezultă imediat că
y 0 (x02 + y 02 )
X(t) = x − = t − sh t ch t
x0 y 00 − x00 y 0
şi
x0 (x02 + y 02 )
Y (t) = y + = 2 ch t.
x0 y 00 − x00 y 0
Astfel, ecuaţiile parametrice ale evolutei lănţişorului sunt
(
X(t) = t − sh t ch t,
Y (t) = 2 ch t.

x
8. Să se determine evolventa lănţişorului y = a ch care trece prin origine.
a
Demonstraţie. Începem prin a determina funcţia de lungime a arcului. Parametrizăm,
mai îtâi, curba  
t
r(t) = t, a ch .
a
Atunci  
0 t
r (t) = 1, sh ,
a
deci r
0 t t
kr (t)k = 1 + sh2 = ch .
a a
De aici rezultă că Z t
t t
s(t) = ch dt = a sh .
0 a a
Astfel, evolventa curbei este

r0 (t)
ρ(t) = r(t) + (c − s(t)) .
kr0 (t)k
16 Capitolul 4. Seminarul

În cazul nostru concret, evolventa trece prin origine pentru c = 0 şi obţinem
t 1 t
x = t − a sh · = t − a tanh ,
a ch t a
a
t t t
y = a ch − a sh tanh ,
a a a
aşadar ecuaţiile evolventei căutate sunt

x = t − a tanh t ,

a
y = a ch t − a sh t tanh t .
a a a