M o d ulu l 2 – Ma t em atic i a p lic a t e î n ec o nom ie



MODULUL 2. VALORI ùI VECTORI
PROPRII. FORME BILINIARE ùI FORME
PĂTRATICE

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.

Obiective educaĠionale
Pe parcursul acestei teme vom introduce noĠiunile de valori úi
vectorii proprii, forme biliniare úi forme pătratice. După parcurgerea temei
veĠi dobândi abilităĠile necesare pentru determinarea acestor valori úi pentru
identificarea formelor biliniare sau pătratice.

Cuvinte cheie:
• valori proprii
• vectori proprii
• polinom caracteristic
• ecuaĠie caracteristică
• forme biliniare
• forme pătratice



Mo d u lu l 2 – Ma t em atic i a p lic a te î n ec o n om ie

Cuprinsul Modulului:
2.1. Valori úi vectori proprii
2.2. Forme biliniare úi forme pătratice
2.2.1. Forme biliniare
2.2.2. Forme pătratice
Subiecte pentru autoevaluare
Întrebări de autoevaluare
Probleme rezolvate
Subiecte pentru evaluare úi control
Probleme propuse spre rezolvare
R ezumatul acestui M odul
Bibliografie obligatorie



M o d ulu l 2 – Ma t em atic i a p lic a t e î n ec o nom ie

 

  



2.1. VALORI ùI VECTORI PROPRII

Fie ( K ,+ ,⋅) un corp comutativ úi A ∈ %n ( K ) o matrice pătratică.

Un scalar λ ∈ K se numeúte valoare proprie pentru matricea A

dacă există o matrice coloană nenulă X ∈ %n ,1 ( K ) astfel ca A ⋅ X = λ ⋅ X .

În acest caz X se numeúte vector propriu pentru A , corespunzător valorii

proprii λ .
Un scalar λ ∈ K este valoare proprie pentru matricea A ∈ %n ( K )

dacă úi numai dacă det ( A − λ I n ) = 0.

Dacă A ∈ %n ( K ) este o matrice pătratică cu elemente dintr-un corp

comutativ K, atunci polinomul f A ∈ K [X ] definit prin relaĠia

n
f A ( x ) = (− 1) det ( A − xI n ) se numeúte polinomul caracteristic al matricei

A , iar ecuaĠia f A ( x ) = 0 se numeúte ecuaĠia caracteristică a matricei A .

Valorile proprii ale unei matrice sunt rădăcinile din K ale ecuaĠiei
caracteristice. În %n ( ) orice matrice are exact n valori proprii, dar în

%n (
) sau %n ( ) există matrici care nu au valori proprii (reale sau

§ 0 1·
raĠionale), de exemplu A = ¨¨ ¸¸.
© − 1 0¹
Orice matrice îúi anulează propriul polinom caracteristic, deci
f A ( A) = 0.
Fie T : X → X o aplicaĠie liniară. Apare problema de a determina o
bază pentru X în care matricea A a lui T să aibă forma diagonală
§ λ1 0 ... 0 ·
¨ ¸
¨ 0 λ2 ... 0 ¸
¨ ... ... .
... ... ¸
¨ ¸
¨0 0 ... λ n ¸¹
©
Fie aceasta E = {e1 , e2 ,.., e n }. Atunci T (e1 ) = λ1e1 , T (e2 ) = λ 2 e2 , ...,




Mo d u lu l 2 – Ma t em atic i a p lic a te î n ec o n om ie

T (en ) = λn e n .
Un vector x ∈ X nenul se numeúte vector propriu al operatorului
T dacă există λ ∈ K astfel încât T ( x ) = λx . Scalarul λ pentru care are loc
relaĠia de mai sus se numeúte valoare proprie.
O condiĠie necesară úi suficientă ca matricea transformărilor liniare
T : X → X , cu dim X = n, să poată fi adusă la forma diagonală este ca să
admită n vectori proprii liniar independenĠi. Dacă x1 , x 2 ,..., x n sunt vectorii

proprii liniari independenĠi, corespunzători valorilor proprii λ1 , λ2 ,..., λ n ,

atunci matricea transformării este:

§ λ1 0 ... 0 ·
¨ ¸
¨ 0 λ2 ... 0 ¸
¨ ... ... .
... ... ¸
¨ ¸
¨0 0 ... λ n ¸¹
©

Valorile proprii λ1 , λ2 ,..., λ n sunt soluĠiile ecuaĠiei caracteristice

det ( A − λ I n ) = 0,

unde A este matricea transformării liniare. Vectorii proprii se determină ca

soluĠii ale sistemului:

§ x1 · § 0 ·
¨ ¸ ¨ ¸
x
( A − λi I n )¨¨ 2 ¸¸ = ¨¨ ¸¸.
0
... ...
¨ ¸ ¨ ¸
¨x ¸ ¨0¸
© n¹ © ¹

2.2. FORME BILINIARE ùI FORME PĂTRATICE

2.2.1. FORME BILINIARE

Fie (V , K ,⋅) un spaĠiu vectorial.
O funcĠie F : V × V → K se numeúte formă biliniară pe V dacă:
1. F (ax + by , z ) = aF ( x , z ) + bF ( y , z );
2. F ( x , ay + bz ) = aF ( x , y ) + bF ( x , z ), pentru orice x , y , z ∈ V úi




M o d ulu l 2 – Ma t em atic i a p lic a t e î n ec o nom ie

orice a , b ∈ K .
Dacă în plus F are proprietatea F ( x , y ) = F ( y , x ) pentru orice

x , y ∈ V , spunem că forma F este simetrică, iar dacă F ( x , y ) = − F ( y , x )

pentru orice x , y ∈ V spunem că F este antisimetrică.
O formă biliniară este aplicaĠie liniară în raport cu fiecare argument.

Matricea unei forme biliniare pe un spaĠiu finit dimensional

Fie (V , K ,⋅) un spaĠiu de dimensiune n úi F : V × V → K o formă
biliniară. Dacă fixăm o bază E = {e1 , e2 ,..., en } în V úi notăm

( )
a ij = F ei , e j , i , j = 1, n atunci forma F este unic determinată pe V × V

de scalarii a ij ∈ K , i , j = 1, n , deci de matricea A = a ij ( ) i , j =1, n

. Dacă

n n
x = ¦ i =1x i e i , x i ∈ K úi y = ¦ j =1 y j e j , y j ∈ K , atunci

n
F ( x , y ) = ¦ i , j =1a ij x i y j .

§ x1 · § y1 ·
¨ ¸ ¨ ¸
¨ x2 ¸ ¨ y2 ¸
Matriceal, dacă X = ¨ ¸ úi Y = ¨ ¸ relaĠia se scrie:
... ...
¨ ¸ ¨ ¸
¨x ¸ ¨y ¸
© n¹ © n¹

F ( x , y ) = X T ⋅ AY .

Matricea A = a ij ( ) i , j =1, n
( )
∈ %n ( K ), unde a ij = F ei , e j , i , j = 1, n ,

se numeúte matricea formei biliniare F în baza E .

Dacă F este o formă simetrică atunci AT = A în orice bază, deci A
este o matrice simetrică, iar dacă F este o formă antisimetrică atunci
AT = − A .

2.2.2. FORME PĂTRATICE

Fie (V , K ,⋅) un spaĠiu vectorial peste un corp K de caracteristică
diferită de 2 .
Dacă F : V × V → K este o formă biliniară simetrică atunci funcĠia



Mo d u lu l 2 – Ma t em atic i a p lic a te î n ec o n om ie

f : V → K definită prin f ( x ) = F ( x , x ) se numeúte formă pătratică.

Dacă V este un spaĠiu vectorial de dimensiune finită úi
F : V × V → K este o formă biliniară simetrică atunci matricea formei
biliniare F într-o bază finită se numeúte matricea formei pătratice.
Orice formă biliniară simetrică, numită formă polară a lui f este
determinată de forma pătratică f prin relaĠia

f (x + y) − f (x) − f ( y)
f ( x, y ) = .
2

Forme pătratice pozitiv definite

n
Se spune că forma pătratică f :
n →
, f ( X ) = ¦ i , j =1a ij x i x j este

pozitiv semidefinită dacă f ( X ) ≥ 0 pentru orice X ∈
n úi este pozitiv

definită dacă f ( X ) > 0 pentru orice X ≠ 0 .

Forma pătratică f ( X ) = X T ⋅ A ⋅ X este pozitiv semidefinită dacă

toate valorile proprii ale matricei A sunt pozitive. Forma f este pozitiv
definită dacă toate valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.
Criteriul lui Sylvester. Forma pătratică F ( X ) = X T ⋅ A ⋅ X este
pozitiv definită dacă úi numai dacă toĠi determinanĠii directori ai matricei
A , ∆ 1 , ∆ 2 ,..., ∆ n sunt strict pozitivi.

Subiecte pentru autoevaluare:

Întrebări de autoevaluare:
1. DefiniĠi valoarea úi vectorul propriu al unei matrici.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................



M o d ulu l 2 – Ma t em atic i a p lic a t e î n ec o nom ie

..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
2. DefiniĠi polinomul úi ecuaĠia caracteristică a unei matrici.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
3. DefiniĠi forma pătratică úi forma pătratică pozitiv definită.
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
..........................................................................................................................
Dacă aĠi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaĠi-vă
răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în
acest Modul.
Nu aĠi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiĠi dezamăgiĠi,
căci vă recomandăm să reparcurgeĠi materialul teoretic úi cu
siguranĠă veĠi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! PuteĠi de
asemenea, să vă notaĠi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica
în cadrul ActivităĠii tutoriale (AT).
AĠi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!!
ContinuaĠi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti
corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru
acest Modul.

Probleme rezolvate:
1. Să se determine valorile úi vectorii proprii pentru matricea
§ 0 1 0·
¨ ¸
A = ¨ 1 1 1 ¸ asociată aplicaĠiei liniare f .
¨ 0 1 0¸
© ¹
SoluĠie:



Mo d u lu l 2 – Ma t em atic i a p lic a te î n ec o n om ie

Rezolvăm ecuaĠia det ( A − λ I 3 ) = 0 , adică

−λ 1 0
det ( A − λI 3 ) = 1 1 − λ 1 = − λ 3 + λ 2 + 2λ = 0
0 1 −λ

care are soluĠiile λ1 = 0 , λ2 = −1 , λ3 = 2 , care reprezintă valorile proprii .

Vectorii proprii sunt daĠi de soluĠiile ecuaĠiei ( A − λ i I 3 ) X = 0 .

Pentru λ1 = 0 avem AX = 0 echivalent cu sistemul

­ x2 = 0
°
® x1 + x 2 + x 3 = 0
°x = 0
¯ 2

care are soluĠia x1 = α , x 2 = 0 , x 3 = −α , unde α ∈
úi obĠinem

v1 = (α ,0,−α ) vector propriu.

Pentru λ2 = −1 avem ( A + I 3 ) X = 0 echivalent cu sistemul

­ x1 + x 2 = 0
°
® x1 + 2 x 2 + x 3 = 0
°x + x = 0
¯ 2 3

care are soluĠia x1 = α , x 2 = −α , x 3 = α , unde α ∈
úi obĠinem

v 2 = (α ,−α , α ) vector propriu.

Pentru λ3 = 2 avem ( A − 2 I 3 ) X = 0 echivalent cu sistemul

­ − 2 x1 + x 2 = 0
°
® x1 − x 2 + x 3 = 0
° x − 2x = 0
¯ 2 3

care are soluĠia x1 = α , x 2 = 2α , x 3 = α , unde α ∈
úi obĠinem

v 3 = (α ,2α , α ) vector propriu.

2. Să se verifice dacă aplicaĠia f : (≤ n (
) × (≤ n (
) →
,

f ( p, q ) = p(0 ) ⋅ q' (0) este o formă biliniară.

SoluĠie:




M o d ulu l 2 – Ma t em atic i a p lic a t e î n ec o nom ie

O aplicaĠie este formă biliniară dacă este liniară în raport cu fiecare

argument, adică

f (α 1v1 + α 2 v 2 , u ) = α 1 f (v1 , u ) + α 2 f (v 2 , u ) úi

f (v , β 1u1 + β 2 u2 ) = β 1 f (v , u1 ) + β 2 f (v , u2 ).

Fie α 1 , α 2 , β 1 , β 2 ∈
úi p1 , p2 , q1 , q2 ∈ (≤ n (
) . Atunci

f (α 1 p1 + α 2 p2 , q ) = (α 1 p1 + α 2 p2 )(0) ⋅ q' (0 ) = (α 1 p1 (0 ) + α 2 p2 (0 ))q' (0 ) =

α 1 p1 (0 )q' (0 ) + α 2 p2 (0 )q' (0 ) = α 1 f ( p1 , q ) + α 2 f ( p2 , q )

úi
'
(
f ( p, β 1q1 + β 2 q2 ) = p(0 )(β 1q1 + β 2q2 ) (0 ) = p(0 ) β 1q1' (0 ) + β 2q'2 (0 ) = )
β 1 p(0 )q1' (0 ) + β 2 p(0 )q'2 (0 ) = β 1 f ( p, q1 ) + β 2 f ( p, q2 ) .

AplicaĠia f este liniară în raport cu fiecare argument, rezultă că este

o formă biliniară.
3. Să se scrie matricea formei biliniare definită prin:
f :
3 ×
3 →
, f ( x , y ) = 2 x1 y1 + x 2 y1 + x 2 y 2 + 3 x 3 y3 în baza

canonică din
3 .
SoluĠie:

Considerăm f ( x , y ) = ¦ i =1¦ j =1a ij x i x j , de unde deducem că:

3 3

§ 2 0 0·
¨ ¸
A = ¨ 1 1 0¸ .
¨ 0 0 3¸
© ¹

4. Să se scrie forma pătratică definită de forma biliniară simetrică

f ( x , y ) = 2 x1 y1 + x 2 y2 + 4 x 3 y3 + 3 x1 y 2 + 3 x 2 y1 + x1 y3 + x 3 y1 .

SoluĠie:
Forma pătratică definită de o formă biliniară simetrică este dată de
formula h( x ) = f ( x , x ) úi

h( x ) = f ( x , x ) = 2( x1 ) + ( x 2 ) + 4( x 3 ) + 6 x1 x 2 + 2 x1 x 3 .
2 2 2




Mo d u lu l 2 – Ma t em atic i a p lic a te î n ec o n om ie

Fie E = {e1 ,..., e n } o bază în spaĠiul vectorial n -dimensional V úi

( )
F : V × V → K forma polară a lui f . Notăm F ei , e j = g ij , cu g ij = g ji ,

i , j = 1, n coordonatele formei biliniare F în baza E . Atunci pentru orice

x = ( x1 ,..., x n ) ∈ V avem
n n n
f ( x ) = F ( x , x ) = ¦ i =1¦ j =1a ij x i x j = ¦ i , j =1a ij x i x j , numită expresia formei

( )
pătratice f în baza E úi G = g ij ∈ %n ( K ) este matricea lui f în baza

E.
Forma matriceală a formei pătratice f este f ( x ) = X T GX cu

G = GT .

Subiecte pentru evaluare úi control

Problem e propuse spre rezolvare:

1. Să se studieze care din următoarele aplicaĠii sunt forme biliniare:
a) f :
2 →
, f ( x, y ) = ( x + a )( y + b ) , a, b ∈
;

b) f :
2 →
, f ( x , y ) = xα y , α ∈  ;

c) f :
n ×
n →
, f ( x, y ) = x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn .

2. În spaĠiul
4 se consideră următoarea formă biliniară:

f ( x, y ) = 2 x1 y1 + x2 y1 + x2 y2 + 3x3 y3 + x4 y1 + x4 y4 .

Să se scrie matricea lui f în baza canonică din
4 .

3. Să se scrie formele pătratice definite de următoarele forme biliniare
simetrice.



M o d ulu l 2 – Ma t em atic i a p lic a t e î n ec o nom ie

a) f ( x, y ) = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 + 2 x1 y2 + 2 x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 ;

b) f ( x, y ) = x1 y2 + x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 + x2 y3 + x3 y2 .

R ezumatul acestui M odul:

Acest modul conĠine rezultate asupra noĠiunilor de valori úi vectori
proprii. De asemenea au fost prezentate formele pătratice, o clasă specială
de aplicaĠii cu proprietăĠi utile în modelarea multor fenomene (inclusiv de
natură economică). Recomandăm studierea capitolelor 2 úi 3 din primul titlu
bibliografic.

Bibliografie obligatorie
1. Gheorghe Cenuúă ú.a., Matematici aplicate în economie, Ed. CISON,
2007;
2. Maria Tudor, Modele stocastice discrete în matematica financiară, Ed.
ASE, 2007.