ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE

PARTIALE

Universitatea Tehnica Cluj-Napoca, Romania

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Cuprins

I Introducere
I Obiective generale si obiective specifice
I Bibliografie
I Notiuni si definitii
I Clasificarea ecuatiilor diferentiale
I Ecuatii si solutii
I Probleme cu conditii initiale
I Ecuatii diferentiale de ordinul I

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Introducere

I Domeniul ecuatiilor diferentiale implica

- notiuni teoretice
- probleme practice (aplicatii) in industrie, economie, medicina,
etc
I Scopul cursului: abordarea ecuatiilor diferentiale si aplicatiilor
acestora pentru rezolvarea unor probleme ingineresti
I Se presupun cunoscute notiuni de algebra si analiza matematica
din liceu si semestrul I de facultate.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Obiective

I. Prezentarea unei imagini realiste asupra metodelor folosite in

prezent in ecuatiile diferentiale prin prezentarea urmatoarelor
aspecte:
- metode exacte
- metode calitative
- metode numerice
- tehnici computationale.
II. Prezentarea unor modele matematice aplicate in inginerie cu
scopul precis de imbunatatire al unor procese tehnologice.
Metodele exacte - se refera la obtinerea solutiilor unei ecuatii date
(au un domeniu limitat de aplicatii).
Metodele calitative - investigheaza proprietatile solutiilor unei ecuatii
fara a fi necesara aflarea acestora (de exemplu studiul existentei,
unicitatii, stabilitatii sau comportamentului haotic sau asimptotic al
solutiilor).

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Metodele numerice -folosite pentru obtinerea unor solutii particulare
ale unei ecuatii date (cu o acuratete rezonabila).
-sunt metode des utilizate in rezolvarea unor probleme practice care
pot varia de la fizica si inginerie la psihologie si arta.
- ofera o buna aproximare doar local, pe un mic interval din domeniul
solutiilor.

Modelarea matematica - se refera la obtinerea ecuatiilor diferentiale

sau cu derivate partiale impreuna cu conditiile la limita
corespunzatoare care descriu un fenomen sau o problema concreta
si la interpretarea rezultatelor analizei in conditiile modelului.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Bibliografie

1. D.S. Cimpean, Mathematical models applied in engineering, Digital

Data, 2009.
2. D.S. Cimpean, An introduction to advanced mathematics:
Differential equations, Mediamira, 2010.
3. Diacu, F.,Holmes,P.,Celestial Encounters -The Origins of Chaos
and Stability, Princeton University Press, Princeton, NJ,1996.
4. F. Diacu, An Introduction to Differential Equations. Order and
Chaos, W.H. Freeman and Company, New York, 2000.
5. N. Lungu, Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, UTPRESS,
2009.
6. V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Junimea, Iasi 1985.
7. R.P. Agarwal, D. O’Regan, An introduction to ordinary differential
equations, Springer 2008.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Notiuni si definitii

Ecuatia operatoriala e o problema de tipul:

Avand doua multimi X si Y , aplicatia f : X → Y si un element y ∈ Y ,
sa se gaseasca elementele x ∈ X pentru care avem

f (x) = y (1)

Solutia ecuatiei operatoriale este un element x ∈ X care satisface

ecuatia 1.
Daca multimile X si Y sunt multimi de functii, ecuatiile se numesc
ecuatii functionale
Ecuatia diferentiala este o ecuatie functionala care se refera la o
functie necunoscuta si una sau mai multe derivate ale acesteia.
Exemplu: y 0 = 2y + x
y - functia necunoscuta, y = y (x)
x - variabila independenta
dy
y0 =
dx

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Clasificarea ecuatiilor diferentiale

1. Dupa domeniul necunoscutei

-Ecuatii diferentiale ordinare (ED) - implica functii de o variabila si

derivatele acestora.
Exemplu:
y 00 = 3y 2 + x 3 , y = y(x), y : D → R, D ⊂ R

-Ecuatii cu derivate partiale (EDP) - implica functii de mai multe

variabile si derivatele lor partiale.
Exemplu:
 2  2
∂u ∂u ∂u
= + xy
∂t ∂x ∂y
u = u(t, x, y), u : Ω → R, Ω ⊂ R3

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

2. Dupa numarul de necunoscute
-O ecuatie diferentiala
Exemplu: x 2 y 00 − 2xy 0 + 4y = e2x , y = y(x)
- Un sistemde ecuatii diferentiale
y10 = y1 − y2 + cos x
Exemplu:
y20 = 3y1 − 2y2
3. Dupa liniaritatea ecuatiilor
- Ecuatii diferentiale liniare: expresiile lor sunt functii liniare
(polinoame de gradul I) in raport cu necunoscuta si derivatele ei.
Exemplu: x 00 + 5x 0 − 8x = t 2 , x = x(t).
- Ecuatii diferentiale neliniare: - care nu satisfac proprietatea de mai
sus.
Exemplu: y 00 = (y 0 )2 + 3yy 0 , y = y(x).
4. Dupa ordinul ecuatiilor
O ecuatie are ordinul n daca cea mai mare derivata pe care o contine
are ordinul n.
Exemplu:
y (n) + 5y (n−2) = 0, y = y (x) este de n ori derivabila.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Aplicatii

1) Legea lui Newton pentru racire si incalzire

T 0 = k (T − τ ), k , τ real constants

Ecuatia modeleaza racirea sau incalzirea unui corp scufundat intr-un

mediu cu temperatura constanta τ unde T este functia necunoscuta
( temperatura corpului) si k o constanta ce depinde de corpul
considerat.
Ecuatia descrie un fenomen fizic cunoscut: variatia temperaturii
corpului e proportionala cu diferenta dintre temperatura corpului si
cea a mediului.
2) x 00 + bx 0 + kx = γ sin ωt, b, k, γ, ω constante reale.
Ecuatia modeleaza un circuit electric simplu. E legata de aplicatii
practice cum ar fi: ”bungee jumping” sau prabusirea podului din SUA
”Tacoma Narrows Bridge” (in 1940 un vant puternic a dus la
prabusirea structurii acestuia).

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

3) Ecuatia lui Düffing considerata in 1979 de inginerul si
matematicianul Phillip Holmes:

x 00 + δx 0 − x + x 3 = γ cos ωt

Descrie vibratia unei coarde sau dinamica unei placi care vibreaza
intr-o singura directie. x este deplasarea coardei din pozitia de
echilibru iar δ, γ, ω sunt constante.
Ecuatia se foloseste in ingineria mecanica, de exemplu pentru
modelarea actiunii arcurilor unui camion.
4) Legea lui Darcy este ecuatia curgerii fluide prin mediul poros:

k
v= (−∇P + ρg)
µ
v este vectorul viteza, v = (vx , vy , vz ) si reprezinta functia
necunoscuta, si anume viteza fluidului prin structura  poroasa (nisip,

∂P ∂P ∂P
calcar, pamant). Variatia presiunii e data de ∇P = , , .
∂x ∂y ∂z
g este acceleratia gravitationala, µ vascozitatea dinamica si k
permeabilitatea specifica a mediului.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Ecuatii si solutii

Se numeste ecuatie diferentiala de ordinul I

F (x, y , y 0 ) = 0 (2)
3
unde F : E → R, E ⊆ R .
Forma normala a ecuatiei diferentiale este

y 0 = f (x, y ) (3)

unde f : D → R, D ⊆ R2 .
F (x, y, y 0 ) = y 0 − f (x, y ).
Functia f se numeste camp vectorial; x este variabila
independenta; y = y (x) este variabila dependenta si se numeste
functie necunoscuta.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Exemple
1) y 0 = y − 3x, f (x, y) = y − 3x este campul vectorial, y = y (x) este
functia necunoscuta.
5t 2 − 1 5t 2 − 1
2) x 0 = x, f (t, x) = x, necunoscuta este x = x(t).
2t 2t

Solutia ecuatiei (3) este o functie ϕ ∈ C 1 (I), I ⊆ R, cu proprietatile:

1) (x, ϕ(x)) ∈ D, ∀x ∈ I
2) ϕ0 (x) = f (x, ϕ(x)), ∀x ∈ I.
Solutia generala ϕ = ϕ(x, C), C constanta reala.
Solutia particulara se obtine din solutia generala daca C ia o
valoare reala.
Solutia singulara e solutie a ecuatiei (3) care nu contine constante
dar nici nu se obtine din solutia generala.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Exemple
7x 4
1) y 0 = −7x 3 are solutia ϕ(x) = −
4
ϕ derivabila, deci ϕ0 (x) = −7x 3 .
Integrarea duce la un numar infinit de solutii de forma

7x 4
ϕ(x, C) = − +C
4
unde C e o constanta reala.
0
2) y = xy 0 + e−y .
- Ecuatie Clairaut cu solutia generala

y = Cx + e−C , C ∈ R

si solutia singulara
y = x(1 − lnx), x > 0.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Probleme cu conditii initiale

O problema cu conditii initiale (problema Cauchy) pentru o ecuatie

diferentiala de ordinul I in forma normala, este data de:

y 0 = f (x, y)
y (x0 ) = y0 (conditia initiala)

unde f : D → R, D ⊆ R2 , (x0 , y0 ) ∈ D.
Solutia ϕ problemei este solutia ecuatiei y 0 = f (x, y )
(ϕ0 (x) = f (x, ϕ(x)) care satisface in plus conditia ϕ(x0 ) = y0 .
Exemple.
1) y 0 = y, y (0) = 1
ϕ(x) = ex solutia ecuatiei, satisface si conditia ϕ(0) = e0 = 1, deci
ϕ(x) = ex solutia problemei.
2) y 0 = y, y (0) = 0
ϕ(x) = ex nu satisface conditia initiala.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Ecuatii diferentiale de ordinul I

Ecuatii cu variabile separabile

Forma generala
y 0 = g(x)h(y ) (4)
unde g : I → R, h : J → R functii continue pe intervalele I, J ∈ R si
h(y ) 6= 0.
Fondatorii teoriei Isaac Newton (1642-1727) - matematician si
fizician englez si Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) -
matematician si filozof german.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

 dy
y = y(x) ⇒ y 0 = .
dx
Inlocuind in (4), avem
Z Z
dy dy
= g(x)h(y ) ⇔ = g(x)dx.
dx h(y)

Dupa integrare
H(y ) = G(x) + C
dH 1 dG
H si G functii derivabile a.i. = si = g.
dy h dx

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Exemple
1) Integrati ecuatia: xy 0 cos y + sin y = 0
Z Z
dy cos y dx
x cos y = − sin y ⇔ dy = −
dx sin y x
ln | sin y| = − ln |x| + ln C
C C
sin y = ⇒ y = arcsin .
x x
2)Rezolvati problema Cauchy:
2y
y0 = , y (1) = 3
x
Z Z
dy 2y dy dx
= ⇔ =2 ⇒ ln |y | = 2 ln |x| + ln C
dx x y x
⇒ y = Cx 2 solutia generala, C ∈ R.

y (x) = Cx 2

⇒C=3
y (1) = 3

Solutia problemei Cauchy este y = 3x 2 .

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE
3) Legea lui Newton pentru racire si incalzire

T 0 = k (T − τ ), k < 0, T = T (t)
T temperatura, t variabila independenta ce reprezinta timpul necesar
experimentului.

dT
= k (T − τ )
dt
Z Z
dT
= kdt
T −τ
ln |T − τ | = kt + C1
T − τ = ekt+C1
T = τ + ekt · eC1
T = τ + Cekt
.

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Ecuatia liniara de ordinul I

Forma generala:
y 0 + p(x)y = q(x) (5)
unde p, q : I → R sunt continue pe intervalul I ⊆ R.
- Daca q(x) 6= 0, x ∈ I avem ecuatie liniara neomogena.
- Daca q(x) = 0, ∀x ∈ I avem ecuatie liniara si omogena.

Obs. Orice ecuatie liniara omogena e cu variabile separabile si are

ca solutie singulara unica functia zero.

Solutia generala a ecuatiei liniare neomogene - obtinuta in 1743 de

matematicianul elvetian Leonhard Euler (1707-1783).

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

Metoda variatiei constantelor
-Propusa de matematicianul francez Joseph Lagrange in 1774.
I Se rezolva ecuatia omogena:

dy
y 0 + p(x)y = 0 ⇔ = −p(x)y
dx
Z Z
dy
=− p(x)dx ⇔ ln |y| = −P(x) + C
y
y0 = Ce−P(x) , unde P 0 = p, C ∈ R.
I Se cauta o solutie a ecuatiei neomogene in forma

yp (x) = c(x)e−P(x)

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE

I Se inlocuiesc yp si yp0 in ecuatia neomogena si obtinem:

c 0 (x)e−P(x) − c(x)p(x)e−P(x) + p(x)c(x)e−P(x) = q(x)

c 0 (x)e−P(x) = q(x)
c 0 (x) = q(x)eP(x)
integrand se obtine
Z
c(x) = q(x)eP(x) dx

I Notam: c(x) = G(x)

si inlocuind c(x) into yp , obtinem

yp = G(x)e−P(x)
iar solutia generala este
y = y0 + yp

y(x) = [C + G(x)]e−P(x)
unde P functie a.i. P 0 = p, G functie a.i. G0 = q(x)eP(x) iar C
constanta reala.
ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE
 2
Exemplu: y 0 − 2xy = ex
Z Z
dy dy
I y 0 − 2xy = 0 ⇔ = 2xy ⇔ = 2xdx
dx y
2
ln |y | = x 2 + C1 ⇒ y = ex · eC1
2
y0 = Cex
2
I yp = c(x)ex se inlocuieste in ecuatia neomogena.
2 2 2 2
I c 0 (x)ex + 2xc(x)ex − 2xc(x)ex = ex

c 0 (x) = 1 ⇒ c(x) = x
2
⇒ yp (x) = xex
2
I y = (C + x)ex .

ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE PARTIALE