Capitolul 11

Ecuatii diferentiale.
11.1

Notiuni generale

Rezolvarea unor probleme de analiz

a, de geometrie de zica sau tehnic
a
se reduc la rezolvarea unor ecuatii, numite ecuatii diferentiale ordinare sau
mai simplu ecuatii diferentiale, care leaga ntre ele o variabil
a independent
a
x, o functie necunoscuta dependent
a de x, pe care o vom nota frecvent cu
y si derivatele ei succesive y, y  , y  , ..., y (n) , p
an
a la un anumit ordin n. Prin
urmare o ecuatie diferential
a are forma:
F (x, y, y  , y  , ..., y (n) ) = 0,

(11.1)

unde functia reala F , de argumente x, y, y  , y  , ..., y (n) , este denita si continu

a
ntr-un domeniu D Rn+2 . Se poate ca n expresia lui F unele din argumente
sa lipseasca, chiar x , y si chiar ambele. Daca derivata de ordinul cel mai mare
a efectiv n ecuatia diferential
a, zicem ca ecuatia este de ordinul n.
y (n) intr
Daca ecuatia (11.1) de ordinul n se poate rezolva n raport cu y (n) avem:
y (n) = f (x, y, y  , y  , ..., y (n1) ),

(11.2)

unde functia f , de argumente x, y, y  , y  , ..., y (n1) , este denita si continu

a

n1

ntr-un domeniu D R
. In cazul n = 1, ecuatia diferential
a de ordinul
nt
ai se scrie sub forma:
y  = f (x, y), (x, y) D R2

(11.3)

Aceasta forma, adica cea data de (11.2) sau n particular de (11.3) se numeste
forma normal
a.
Denitie. Spunem c
a functia : I R, unde I este un interval, este solutie a
ecuatiei (11.1) dac
a sunt ndeplinite urm
atoarele conditii:

a functia este derivabila de n ori pe I.

233

234

CAPITOLUL 11.

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

b {(x, (x),  (x), ..., (n) (x))|x I} Rn+2 .

c F (x, (x),  (x), ..., (n) (x)) 0, pentru orice x I.
In unele cazuri n locul solutiei, y = (x) se gaseste o relatie de forma:
(x, y) = 0,

(11.4)

cu alte cuvinte solutia poate dat

a si sub form
a implicitt.
Gracul unei solutii este o curba plan
a, numit
a curb
a integral
a. In multe
probleme de zica sau tehnic
a, ce conduce la o ecuatie diferential
a de ordinul
nt
ai trebuie s
a se dea o atentie deosebita urm
atoarei probleme, numit
a problema lui Cauchy, care se formuleaza n general n modul urm
ator:
Fiind dat
a ecuatia diferentiala de ordinul nt
ai (11.3) s
a se determine solutia
ei, care satisface conditia:
(11.5)
y(x0 ) = y0 ,
numit
a conditie initial
a sau conditia lui Cauchy.
Din punct de vedere geometric, problema lui Cauchy const
a n a determina
curba integral
a a ecuatiei diferentiale (11.3) care sa treaca prin punctul de
a de ordin
coordonate (x0 , y0 ).Problema lui Cauchy, pentru ecuatia diferential




doi, F (x, y, y , y ) = 0 sau y = f (x, y, y ), consta n determinarea solutiei ei
y ce satisface conditiile:
y(x0 ) = y0 , y  (x0 ) = y0

(11.6)

cu y0 , y0 constante reale date. Vom da doua exemple:

1. Fie R(t) cantitatea de radiu existent
a la un moment t ntr-un recipient.
Vrem sa g
asim legea matematica dup
a care radiul se dezintegreaza, adic
a sa
g
asim formula care ne d
a cantitatea de radiu la momentul t > t0 , dac
a la
momentul t0 era o cantitate egala cu R0 . Viteza de dezintegrare a radiului
este proportional
a cu cantitatea de radiu existent
a la momentul t si egala cu
R(t). Prin urmare R(t) veric
a ecuatia diferential
a de ordinul nt
ai:
R (t) = kR(t),
unde k este un factor de proportionalitate. Se veric
a imediat ca orice functie
de forma:
R(t) = Cek(tt0 ) ,
unde C este o constanta arbitrar
a iar R(t), este solutie a ecuatiei date. Ecuatia
admite o familie de solutii de forma dat
a depinz
and de parametrul C. Se pune
n mod natural problema de a alege din aceast
a familie, solutia ce satisface
conditia(conditia lui Cauchy):
R(t0 ) = R0 ,

11.1. NOT
IUNI GENERALE

235

Se constata far
a greutate ca C = R(t0 ) si solutia problemei este:
R(t) = R(t0 )ek(tt0 ) ,
2. S
a studiem miscarea unui punct material M pe o dreapt
a verticala sub
actiunea atractiei pamantului. Pentru a cunoaste pozitia punctului M la
orice moment t dup
a nceperea miscarii (corespunz
ator lui t = 0) trebuie s
a
cunoastem valoarea ordonatei y n functie de t. La momentul t = 0 (momentul
initial) presupunem cunoscut
a pozitia y0 (pozitia initial
a). Din interpretarea
mecanica a derivatei de ordinul al doilea, rezult
a ca acceleratia este egala cu
a parte stiim ca acceleratia fortei gravitationale ntr-o veciy  (t). Pe de alt
natate a suprafetei pamantului este constant
a si este egala (aproximativ) si
m
.
Avem
deci:
notat
a cu : g = 9, 81 sec
2
y  = g.
Se verica imediat ca orice functie de forma:
g
y(t) = t2 + C1 t + C2 ,
2
unde C1 si C2 sunt constante arbitrare, este solutie a ecuatiei diferentiale de
ordinul doi scris
a mai sus. Ecuatia admite astfel o familie de solutii depinz
and
de doi parametrii C1 si C2 . Se pune problema de a alege din aceasta familie,
solutia care satisface conditiile:
y(0) = y0, y  (0) = v0,
numite conditii initiale. Se verica imediat ca functia:
g
y(t) = t2 + v0 t + y0 ,
2
este solutia cautat
a.
In general, integrala sau solutia generala a unei ecuatii diferentiale de
ordinul nt
ai, depinde de o constant
a arbitrar
a de integrare, a unei ecuatii
diferentiale de ordinul doi de dou
a constante arbitrare si asa mai departe. In
multe alte probleme de zic
a sau tehnic
a, ce conduc la o ecuatie diferentiala
de ordin n, se pune, asupra ecuatiei diferentiale, o problem
a analoaga cu cea
pus
a n aceste exemple. Astfel trebuie acordata o atentie deosebita urm
atoarei
probleme numit
a problema lui Cauchy pentru ecuatia diferentiala de ordin n:
Fiind dat
a ecuatia diferential
a de ordin n, dat
a de exemplu sub forma
(11.2) s
a se determine solutia care satisface conditiile:
y(x0 ) = y0 , y  (x0 ) = y0 , ..., y (n1) (x0 ) = yo(n1) ,

(11.7)

236

CAPITOLUL 11.

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

numite conditii initiale sau conditiile lui Cauchy. In conditiile (11.7), y0 , y0 , ..., y0
sunt numere date.
In tot ce urmeaza mai departe ne vom ocupa de dou
a probleme:
Una din ele este determinarea tuturor solutiilor unei ecuatii diferentiale date
si vom spune n acest caz ca se face integrarea ecuatiei diferentiale.
A doua problema este problema lui Cauchy, de care am vorbit.
Se va vedea ca ntre cele doua probleme exist
a o str
ans
a legatur
a. In continuare
vom considera c
ateva ecuatii diferentiale de forma (11.1) sau (11.2) pentru
care vom da metode de integrare. Vom arata ca integrarea lor se reduce la
calculul unor integrale, adic
a la efectuarea unor cuadraturi. Din aceast
a cauza
ecuatiile de care ne vom ocupa se vor numi ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai
integrabile prin cuadraturi. In unele cazuri metoda de integrare ne va conduce
la solutiile ecuatiei diferentiale considerate sub forma:

(n1)

y(x) = g(x, C),

(11.8)

unde C este o constanta arbitrar

a. Functia g(x, C) se numeste solutia generala a
ecuatiei diferentiale; cu ajutorul ei obtinem toate solutiile ecuatiei diferentiale,
afar
a poate de unele solutii, numite solutii singulare. O denitie precisa a
notiunii de solutie generala o vom da dup
a teorema de existenta si unicitate
a ecuatiilor diferentiale. In alte cazuri, metoda de integrare ne va conduce la
o ecuatie de forma:
(x, y, C) = 0,
(11.9)
unde C este o constanta arbitrar
a, care explicitat
a n raport cu y ne d
a solutia
general
a a ecuatiei diferentiale.
Formarea unei ecuatii diferentiale corespunz
atoare unei familii de
curbe plane.
S
a presupunem c
a se da o functie de variabil
a x, cu parametrii C1 , C2 , ..., Cn :
y = g(x, C1 , C2 , ..., Cn ),

(11.10)

am
deci putem spune ca y depinde si de cele n constante C1 , C2 , ..., Cn , si ne ntrb
dac
a exista o ecuatie diferential
a, care admite aceasta functie ca integral
a
general
a. Daca deriv
am succesiv, obtinem:

y  = gx (x, C1 , C2 , ..., Cn )



y = gx2 (x, C1 , C2 , ..., Cn )

(11.11)

(n)
(n)
y = gxn (x, C1 , C2 , ..., Cn )
Relatiile (11.10) si (11.11) constituie n+1 relatii cu n parametrii C1 , C2 , ..., Cn .
Prin eliminarea acestora se obtine o relatie de forma F (x, y, y  , y  , ..., y (n) ) = 0,

11.1. NOT
IUNI GENERALE

237

adic
a ecuatia (11.1), care este o ecuatie diferential
a de ordinul n. Ea este
vericat
a de functia y = g(x, C1 , C2 , ..., Cn ), oricare ar valorile parametrilor
asi modul n care a fost format
a. In consecinta y =
C1 , C2 , ..., Cn , prin ns
g(x, C1 , C2 , ..., Cn ) este integrala general
a a ecuatiei F (x, y, y  , y  , ..., y (n) ) = 0.
Exemple:
1. Fie ecuatia generala a cercurilor din plan cu centrul n origine
si de raza
am pe y, vom avea: y = (C 2 x2 )
C: x2 + y 2 C 2 = 0. Daca explicit
si y  = Cx
. Prin eliminarea lui C ntre ultimile dou
a relatii obtinem:
2 x2
x

y = y , care este ecuatia diferentiala a familiei de cercuri cu centru n origine.
Se poate observa simplu c
a daca deriv
am n raport cu x n ecuatia dat
a implicit
x2 + y 2 C 2 = 0, avem: 2x + 2yy  = 0, de unde rezult
a, n acest caz, aceeasi
ecuatie: y  = xy .
and
2. Pentru familia de drepte date de ecuatia y = C1 x + C2 , vom avea deriv
de dou
a ori y  = 0.
Problema bilocal
a.
Aceasta problem
a, care apare des n aplicatii, consta n a determina solutia
ecuatiei diferentiale liniare:
a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + ... + an1 (x)y  + an y = f (x), a0 = 0

(11.12)

stiind c
a n dou
a puncte x = a; x = b(a < b) apartin
and domeniului de denitie
a solutiei sunt satisfacute conditiile:

11 y(a) + 12 y  (a) + ... + 1n y (n1) (a) + 11 y(b) + 12 y  (b) + ... + 1n y (n1) (b) = 0

21 y(a) + 22 y  (a) + ... + 2n y (n1) (a) + 21 y(b) + 22 y  (b) + ... + 2n y (n1) (b) = 0


n1 y(a) + n2 y (a) + ... + nn y (n1) (a) + n1 y(b) + n2 y  (b) + ... + nn y (n1) (b) = 0
(11.13)
coecientii jk , jk ind constante date. Conditiile (11.13) se numesc conditii
la limit
a sau conditii bilocale. Spre deosebire de problema Cauchy, pentru
ecuatiile diferentiale liniare, care admit ntotdeauna o solutie unic
a, problema
bilocal
a nu se bucur
a de o asemenea proprietate. Determinarea conditiilor
n care problema bilocal
a admite solutie unic
a necesita cunostinte de teoria
ecuatiilor integrale liniare de tip Fredholm. In probleme curente conditiile
(11.13) au o forma mult simplicat
a. De exemplu sagetile unei grinzi simplu
rezemate la capete, pentru care sunt cunoscute momentele ncovoitoare, sunt
date de o ecuatie diferential
a de ordinul al doilea. Conditiile de rezemare n
punctele de abscisa a, respectiv b, se scriu:
y(a) = 0, y(b) = 0.

CAPITOLUL 11.

238

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

Daca ns
a se exprima sagetile n functie de nc
arcarea exterioara, acestea sunt
date de o ecuatie diferential
a de ordinul al patrulea. Conditiile la limit
a se
scriu n acest caz:
y(a) = 0, y  (a) = 0; y(b) = 0, y  (b) = 0.

11.2

Metode elementare de integrare.

Cea mai simpl

a ecuatie diferential
a de ordinul nt
ai.
Este de forma:

y  (x) = f (x),

(11.14)

unde f : (a, b) R este o functie continu

a.
Rezolvarea acestei ecuatii presupune g
asirea primitivelor functiei f . Dar aceste
primitive sunt date de formula:
 x
f (t)dt + y0 ,
(11.15)
y(x) =
x0

unde y0 = y(x0 ), x0 (a, b).

Vom face remarca cum ca pentru orice pereche de numere reale (x0 , y0 ), x0
(a, b), y0 R, exist
a o solutie unic
a a ecuatiei (11.14), care sa satisfaca conditia initial
a y(x0 ) = y0 .
Interpretare geometric
a:
a(gracul
Prin orice punct (x0 , y0 ) (a, b) (, +) trece o curba integral
solutiei particulare corespunz
atoare ) a ecuatiei date si numai una.
Exemple.
1). S
a se integreze ecuatia diferential
a:
y  = sin x
Functia f (x) = sin x este denita si continu
a pe toat
a dreapta real
a. Solutia
general
a a ecuat date este:
 x
sin tdt + y0 = cos x + cos x0 + y0
y(x) =
x0

Solutia particular
a care va lua valoarea 1 n punctul
n reletia anterioar
a pe x0 = 2 si y0 = 1. Se obtine:
y(x) = 1 cos x
2). S
a se gaseasca solutia ecuatiei:
y  = |x|

o vom obtine nlocuind

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

239

care verica conditia initial

a: y(0) = 1
Intruc
at

x, daca x 0
|x| =
x , dac
ax>0

rezult
a ca:

x2 + C1 , daca x 0
x2
ax>0
2 + C2 , dac

y(x) =

Dar functia y(x) trebuie s

a e derivabil
a, deci continu
a. Rezult
a conditia:
lim y(x) = lim y(x) C1 = C2 = C. Asadar solutia va :

x00

x0+0

y(x) =

x2 + C, daca x 0
x2
ax>0
2 + C , dac

cu C R. T
inem cont ca y(0) = 1 si rezulta C = 1. Deci putem scrie:
1
y(x) = x|x| + 1, x R.
2

11.2.1

Ecuatii cu variabile separate.

Ecuatiile diferentiale de ordinul nt

ai de forma:
y  (x) = P (x)Q(y), x I,

(11.16)

unde P : I R si Q : J R, I, J R, sunt date si y : I R, derivabil

a este
functia necunoscuta se numesc ecuatii cu variabile separate.
a intervale deschise n R si P : I R, Q : J R,
Teorema 1: Fie I si J dou
dou
a functii continui astfel nc
at Q(y) = 0 ()y J, iar < a < b < + cu
(a, b J. O functie y : I (a, b) este solutie a ecuatiei y  (x) = P (x)Q(y), x
I, dac
a si numai dac
a are forma:

1
(11.17)
y(x) = G ( P (x)dx + C),


dy
, y (a, b) pentru C R si x I, astfel nc
at:
 Q(y)
a Q(y) > 0, y (a, b), respectiv
lim G(y) < P (x)dx+C < lim G(y), dac
ya+0
yb0

a Q(y) < 0, y (a, b).
lim G(y) < P (x)dx + C < lim G(y), dac

unde G(y) =

yb0

ya+0

Daca Q(y) este continua si nenul

a pe (a, b) rezult
a ca Q(y) > 0 sau Q(y) <
0, y (a, b). Vom presupune
 Q(y) > 0, y (a, b), celalalt caz tratandudy
1
este derivabila si G (y) = Q(y)
> 0.
se analog. Functia G(y) =
Q(y)

CAPITOLUL 11.

240

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

Rezulta ca functia G este crescatoare, deci ea admite invers

a pe (a, b) si ca
G : (a, b) ( lim G(y), lim G(y)). Daca functia y(x) este solutie a ecuatiei
ya+0

yb0

diferentiale, avem:
1
1
dG(y(x))
= G (y(x))y  (x) =
y  (x) =
P (x)Q(y(x)) = P (x).
dx
Q(y(x))
Q(y(x))
De unde rezult
a ca:


G(y(x)) =

P (x)dx + C, C R,


G1 (

P (x)dx+C), pentru x I cu lim G(y) < P (x)dx+

 ya+0
1
C < lim G(y). Reciproc, daca y(x) = G ( P (x)dx + C), pentru C R
yb0

P (x)dx + C < lim G(y), avem G(y(x)) =
si x I, cu lim G(y) <
ya+0
yb0

1
P (x)dx + C. Deriv
and se obtine: G (y(x))y  (x) = P (x) sau Q(y(x))
y  (x) =
P (x), deci: y  (x) = P (x)Q(y(x)), ceeace arata ca y(x) este solutie a ecuatiei
diferentiale.

Observatii:
1) Daca pentru y0 (a, b) avem Q(y0 ) = 0, atunci functia y(x) = y0 , x
I(functia constanta) este solutia ecuatiei diferentiale (11.16), numit
a solutie
singular
a.
2) Un mod echivalent de prezentare a rezolvarii ecuatiei cu variabile separabile
este cel diferential, care consta n punerea ecuatiei (11.16) sub forma:
de unde: y(x) =

dy
= P (x)dx,
Q(y)

(11.18)

numit
a form
a separat
a si integrarea sa, obtin
andu-se solutia implicit
a:


dy
= P (x)dx,
(11.19)
Q(y)
dy
Exemplu: dx
= ey cos x, ey dy = cos xdx si avem ey = sinx + C.
3) Ecuatiile diferentiale de ordinul nt
ai pot date si sub forma diferential
a:

U (x, y)dx + V (x, y)dy(x) = 0,

(11.20)

unde U, V : I J R, functii date. In acest caz, ecuatiile cu variabile

separabile au forma:
P1 (x)Q1 (y)dx + P2 (x)Q2 (y)dy(x) = 0,

(11.21)

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

241

cu P1 , P2 : I R, Q1 , Q2 : J R. Daca Q1 (y) = 0, y J si Q2 (y) = 0, y J

si functiile P1 , P2 , Q1 , Q2 sunt integrabile, atunci ecuatia are solutiile date, sub
forma implicit
a, de relatia:


Q2 (y)dy
P1 (x)dx
+
= C, C R.
P2 (x)
Q1 (y)
4) Ecuatiile diferentiale de ordinul nt
ai de forma:
y  = f (ax + by(x) + c),

(11.22)

x If : D R R ind o functie data a, b, c R sunt numere date iar

b = 0, se reduce prin schimbarea de functie necunoscuta z(x) = ax + by(x) + c
la ecuatia diferential
a cu variabile separabile:
z  (x) = bf (z(x)) + a.
Exemplu:

y  = sin2 (x y)

Cu x y = z vom deduce:
1 sin2 z = z  , cos2 z = z 
de unde rezulta
tan z = x + C, tan(x y) = x + C

11.2.2

Ecuatii omogene.

Acestea sunt de forma:

y
dy
= f ( ),
(11.23)
dx
x
cu f depinz
and doar de xy = u. Daca u J R atunci f : J R, si presupunem ca pe J, f (u) u = 0 si f C (0) (J). Avem din relatia de substitutie:
dy
= x du
dy = xdu + udx si dx
dx + u. Obtinem atunci:
y  (x) =

f (u) u = x

du
dx

si deci avem:
dx
du
=
,
f (u) u
x
care este o ecuatie cu variabile separate si se va integra la fel ca mai sus.
Daca f (u) = u, atunci avem:
dy
y
= ,
dx
x

CAPITOLUL 11.

242

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

care este o ecuatie cu variabile separabile.

2 +y 2
dy
= x 2xy
. Ecuatia se mai scrie sub forma:
Exemplu: dx

dy
dx

= 12 ( 1y + xy ) si avem
x

2udu
dx
si prin integrare obtinem: ln |1 u| + ln C = ln |x|, sau:
deci: 1u
2 = x ,
2
a: x2 y 2 = Cx.
x(1 u ) = C, sau nc

11.2.3

Ecuatii diferentiale liniare de ordin I.

Se numesc ecuatii liniare diferentiale de ordinul nt

ai neomogene cu coecienti
variabili, ecuatiile diferentiale de forma:
a0 (x)y  (x) + a1 (x)y(x) = b(x), x I,

(11.24)

unde a0 , a1 , b : I R R, cu I interval, sunt functii cunoscute. Daca

b(x) = 0, x I, ecuatia se numeste omogena. Daca a0 (x) = 1, x I, ecuatia se
numeste normala. In cazul n care a0 (x) = 0, x I, ecuatia se aduce la forma
normal
a prin mpartirea sa cu a0 (x). Vom nota n acest caz cu: P (x) = aa10 (x)
(x)
si Q(x) =

b(x)
a0 (x) ,

si vom studia ecuatia normal

a:
y  (x) = P (x)y(x) + Q(x), x I,

(11.25)

unde P, Q : I R R, cu I interval, sunt functii continuie, cunoscute.

O prim
a metod
a de integrare a unei ecuatii diferentiale liniar
a de
ordin I,
Pentru a integra ecuatia se face nlocuirea y(x) = u(x)v(x), u(x) si v(x) ind
functii de x care se vor determina. Deoarece y  (x) = u (x)v(x) + u(x)v  (x),
nlocuind n ecuatia normal
a (11.25) vom g
asi:
u (x)v(x) + u(x)v  (x) = P (x)u(x)v(x) + Q(x), x I,
sau

[u (x) P (x)u(x)]v(x) + u(x)v  (x) Q(x) = 0, x I,

(11.26)

Daca alegem functia u(x) asa nc

at paranteza dreapt
a din rela
aia (11.26)s
a e
nul
a adic
a sa verice ecuatia:
u (x) P (x)u(x) = 0,
ceeace atrage ca:
du
= P (x)dx
u
si vom obtine, prin integrare:
ln |u(x)| =


P (x)dx

(11.27)

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

243

amane: u(x)v  (x)

si deci: u(x) = e P (x)dx , iar din ecuatia (11.26), mai r


Q(x) = 0, x I, de unde rezult
a dup
a nlocuirea lui u(x): v  (x) = Q(x)e P (x)dx ,
si deci

Q(x)e

v(x) = C +

P (x)dx

dx.

Astfel solutia ecuatiei diferentiale liniare de ordinul nt

ai este:



y(x) = e P (x)dx (C + Q(x)e P (x)dx dx),

(11.28)

si aceasta se gaseste prin dou

a cuadraturi. In plus constanta C intr
a n solutia
general
a sub form
a liniar
a, adic
a putem sa o reprezentam sub forma:
y = y(x, C) = A(x)C + B(x).
Exemple:
1) Fie ecuatia: x2 y  = (2x 1)y + x2 , x (0, +), sa determinam solutia care
trece prin (1, 1) pentru x (0, +).
Ecuatia se poate scrie sub forma normala:
y  (x) =

2x 1
2x 1
y(x) + 1, P (x) =
, Q(x) = 1.
2
x
x2

Caut
and solutii de forma y(x) = u(x)v(x), u(x) si v(x) ind functii de x care
se vor determina rezulta:
(u (x) +

1 2x
u(x))v(x) + u(x)v  (x) 1 = 0, x I,
x2

Daca alegem functia u(x) asa nc

at sa verice ecuatia:
u (x) +
ceeace atrage ca:

1 2x
u(x) = 0,
x2

1 2x
du
=
dx,
u
x2

si dup
a integrare avem:
ln |u(x)| = 2 ln |x| +
si deci:
1

u(x) = x2 e x , v  (x) =

1
,
x

1 1
e x,
x2

si v(x) = e x + C, iar solutia generala este:

1

y(x) = x2 + x2 e x C.

CAPITOLUL 11.

244

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

Pun
and conditia dat
a va rezulta: 1 = 1 + eC, adic
a C = 0 si deci solutia
cautat
a este: y(x) = x2 .
2) Problema oscilatorului electric:. S
a presupunem legate n serie o sursa de
curent a carei tensiune variaz
a dup
a legea E(t) = V sin t, t R, o rezistenta
R si un condensator de capacitate C. Se presupune c
a la momentul t = 0,
cand circuitul este nchis, intensitatea curentului este nuul
a. Se cere sa se
determine intensitatea curentului I(t) n circuit la momentul t. Rezistenta R
si capacitatea C le consider
am constante n timp.
Solutie. Daca not
am cu q(t) sarcina electrica a condensatorului la momentul
t, atunci avem I(t) = q  (t), iar evolutia curentuluiin circuit urmeaza legea a
doua a lui Kirchho:
1
RI(t) + q(t) = E(t).
C
Prin derivarea egalit
atii de mai sus obtinem:
RI  (t) +

1
I(t) = E  (t) = V cos t
C

Cu metoda de mai sus luand I(t) = u(t)v(t) vom avea:

(u +

1
V
u)v + uv  =
cos t
RC
R
t

1
Rezolvand u + RC
u = 0 obtinem u = e RC iar din relatia demai sus v  =
t s
t
V RC
cos t iar v(t) = VR 0 e RC cos sdsPrin urmare solutia problemei date
R e
este:
 t
s
V t
RC
e
e RC cos sds, t R
I(t) =
R
0

Metoda variatiei constantelor.

Metoda de integrare descrisa mai sus, (cu y = uv), se ncadreaza ntr-un procedeu mai general cunoscut sub denumirea de metoda variatiilor constantelor
arbitrare. Ea se nt
alneste la integrarea ecuatiilor diferentiale liniare de un
ordin oarecare. Iat
a n ce consta aceasta metoda: Se integreaz
a mai nt
ai
ecuatia omogena:
y  (x) = P (x)y(x), x I,
care este cu variabile separabile:
dy
= P (x)dx,
y


din care rezult

a:
ln |y| =

P (t)dt + lnB.
x0

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

245

Socotim ca am integrat de la (x0 , y0 ) la (x, y) pe paralele la axele de coordonate

si y0 , y (0, +), sau y0 , y (, 0). Pentru y = 0 se verica direct solutia.
Deci solutia este:
x
P (t)dt
,
y(x) = Be x0
cu B R, x0 I.
Observatie: Multimea solutiilor ecuatiei diferentiale liniare si omogene formeaza
un spatiu vectorial de dimensiune unu (suma a doua solutii nmultirea cu un
factor sunt solutii si orice solusie se obsine dintr-una xat
a prin nmultirea cu
o constanta, deci dimensiunea spatiului este 1, caci baza este formata dintr-un
x
P (t)dt
.
singur element, n acest caz, e x0
Pentru a obtine solutia ecuatiei neliniare vom aplica metoda variatiei constantei, care consta n presupunerea c
a solutia ecuatiei neomogene este de forma:
x

y(x) = B(x)e

x0

P (t)dt

cu B(x) functie de x denit

a pe I cu valori reale, necunoscut
a. Se va cauta
(1)

sa se determine B(x) de clasa C (I). Inlocuind n ecuatia neomogena, vom

obtine:


x

B (x)e

x0

P (t)dt

x

+ B(x)P (x)e

x0

P (t)dt

si deci:

B  (x) = Q(x)e

x

B(x)P (x)e
x

x0

P (t)dt

x0

P (t)dt

= Q(x),

a poate :
Integr
and de la x0 la x vom obtine C(x) si deci o solutie particular
 x
t
x
P (t)dt

P ()d
yp (x) = e x0
Q(t)e x0
dt.
x0

Vom demonstra urm

atoarea teorema:
Teorema 2: Toate solutiile ecuatiei neomogene sunt date de solutia ecuatiei
omogene, la care se adauga solutia particular
a yp (x). Intr-adev
ar, dac
aye
solutie a ecuatiei date neomogene, atunci y yp satisface ecuatia omogena, si
deci y yp = yo . Deci, solutia generala a ecuatiei neomogene este data de:
 x

x
P (t)dt
t P ()d
[C +
Q(t)e x0
dt]
y(x) = e x0
x0

Daca se cere rezolvarea problemei lui Cauchy: Determinarea solutiei care pena la y = y0 , n acest caz avem ca C = y0 si solutia n
tru x = x0 sa corespund
acest caz este:
 x
x

P (t)dt
t P ()d
[y0 +
Q(t)e x0
dt]
y(x) = e x0
x0

sau

x

y(x) = y0 e

x0

P (t)dt

x

Q(t)e
x0

P ()d

dt

CAPITOLUL 11.

246

11.2.4

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

Ecuatii diferentiale liniare de ordin II.

Se numesc ecuatii liniare diferentiale de ordinul doi neomogene cu coecienti

variabili, ecuatiile diferentiale de forma:
a0 (x)y  (x) + a1 (x)y  (x) + a2 y = b(x), x I,

(11.29)

unde a0 , a1 , a2 , b : I R R, cu I interval, sunt functii cunoscute. Daca

a0 (x) = 1, x I, ecuatia se numeste normala. Daca b(x) = 0, x I, ecuatia se
numeste omogena. In cazul n care a0 (x) = 0, x I, ecuatia se aduce la forma
normal
a prin mpartirea sa cu a0 (x). Vom nota n acest caz cu: p(x) = aa10 (x)
(x)
si q(x) =

a2 (x)
a0 (x) ,

si vom studia ecuatia normal

a omogena:
y  (x) + p(x)y  (x) + q(x)y = 0, x I,

(11.30)

unde p, q : I R R, cu I interval, sunt functii continuie, cunoscute.

acand schimbarea
S
a presupunem c
a y1 este o solutir a ecuatiei (11.30). F
y = y1 z, suntem condus la ecuatia
y1 z  + (2y1 + p(x)y1 )z  = 0.
Cum y1 = 0 vom putea scrie:
z  + (2

y1
+ p(x))z  = 0.
y1

Pun
and z  = u, obtinem:
dy1
du
+2
+ p(x)dx = 0,
u
y1
si integr
and se deduce

p(s)ds

u=

C2
e
y12

x0

unde C2 este o constanta oarecare. Revenind la ecuatia z  = u si apoi la

y = y1 z, deducem solutia generala a ecuatiei (11.30)
 t
 x x p(s)ds
0
e
dt,
y = C1 y1 + C2 y1
y12 (t)
x0
Exemplu:
Ecuatia diferential
a xy  (x + 3)y  + y = 0 are solutiile y1 = x + 3 si y2 =
x
2
e (x 4x + 6) si formeaza un sistem fundamental de soluti pe orice interval
care nu contine originea.

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

247

Ecuatii diferentiale liniare de ordin II cu coecienti constanti.

In general, ecuatiile diferentiale liniare cu coecienti variabili nu au solutii exprimabile ca o combinatie nit
a de functii elementare. Vom vedea ca ecuatiile
diferentiale liniare de ordin II cu coecienti constanti au solutii exprimate prin
combinatii liniare de functii elementare.
I. Cazul ecuatiei omogene.
Fie a si b dou
a numere reale. S
a consider
am o ecuatie diferential
a omogena
de ordin doi:
(11.31)
y  + ay  + by = 0
Asociem ecuatiei de mai sus ecuatia algebrica
r2 + ar + b = 0

(11.32)

pe care o vom numi ecuatie caracteristic

a. In raport cu natura r
ad
acinilor
ecuatiei (11.32) vom cauta solutii de o anumit
a form
a pentru ecuatia diferential
a
(11.31).
Urmatoarea teorema se demonstreaza prin vericare direct
a:
Teorema 3
Pentru a, b numerele reale, date n (11.31) si (11.32) si = a2 4b, vom nota cu
ad
acinile ecuatiei caracteristice (11.32). Distingem urmatoarele cazuri:
r1 , r2 r
Cazul 1. Daca > 0, atunci functiile de tipul
y(t) = C1 er1 t + C2 er2 t , t R
cuC1 , C2 constante reale, sunt solutii ale ecuatiei diferentiale (11.31).
Cazul 2. Daca = 0 si r1 = r2 = r = a2 , atunci functiile de tipul:
y(t) = (C1 t + C2 )ert , t R
cuC1 , C2 constante reale, sunt solutii ale ecuatiei diferentiale (11.31).
Cazul 3. Daca < 0 si r1 = + i, r2 = i, , R, atunci functiile
de tipul:
y(t) = et (C1 cos t + C2 sin t), t R
cuC1 , C2 constante reale, sunt solutii ale ecuatiei diferentiale (11.31).
Demonstratia teoremei se bazeaza pe faptul c
a solutiile de forma y(t) = ert
nlocuite n ecuatia (11.31) ne vor conduce la:
ert (r2 + ar + b) = 0
a ca neap
arat r2 + ar + b = 0. In cazul r = + i vom
si cum ert = 0 rezult
avea ert = e(+i)t = et eit = et (cos t + i sin t) iar pentru r = i vom

CAPITOLUL 11.

248

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

aa
avea ert = e(i)t = et eit = et (cos t i sin t). O combinatie liniar
acestor solutii conduce la:
K1 et (cos t + i sin t) + K2 et (cos t i sin t)
sau
(K1 + K2 )et cos t + i(K1 K2 )et sin t
Notand C1 = K1 + K2 si C2 = i(K1 K2 ) obtinem justicarea cazului 3.
Exemple:
S
a se ae solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale:
a)y  + 2y  3y = 0; b)y  6y  + y = 0; c)y  6y  + 13y = 0
Daca lu
am n consideratie problema Cauchy pentru ecuatia diferential
a
(11.31) atunci n ecare dintre cele trei cazuri de mai sus pot determinate
n mod unic constantele C1 si C2 .
Urmatoarea teorema se demonstreaza prin vericare direct
a:
Teorema 4
S
a consider
am valabile notatiile din teorema anterioar
a. Fie t0 , y0 , y1 R si
sa consider
am problema Cauchy pentru ecuatia (11.31)
y  + ay  + by = 0, y(t0 ) = y0 , y  (t0 ) = y1

(11.33)

Atunci sunt adev

arate urm
atoarele armatii:
Cazul 1. Daca > 0, atunci unica solutie a problemei (11.33) este:
y(t) =

1
[(r2 y0 y1 )er1 (tt0 ) + (y1 r1 y0 )er2 (tt0 ) ], t R
r2 r 1

Cazul 2. Daca = 0, atunci unica solutie a problemei (11.33) este:

y(t) = [(t t0 )(y1 ry0 ) + y0 ]er(tt0 ) , t R
Cazul 3. Daca < 0, atunci unica solutie a problemei (11.33) este:
y(t) = et 1 [(y0 sin t0 +y0 cos t0 y1 sin t0 ) cos t+(y1 cos t0 y0 cos t0 +
y0 sin t0 ) sin t], t R
II. Cazul ecuatiei neomogene.
Fie, din nou, a si b dou
a numere reale. S
a consideram o ecuatie diferential
a
neomogena de ordin doi:
y  + ay  + by = f (x)

(11.34)

unde f : R R continu
a.
Teorema 5 Solutia generala a ecuatiei (11.34) este data de formula:
y(t) = yo + yp ,

(11.35)

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

249

unde yo este solutia generala a ecuatiei omogene, iar yp este o solutie particular
a a ecuatiei (11.34).
Problema care se pune acum este de a gasi o solutie particular
a a ecuatiei
(11.34).
Aarea unei solutii particulare pentru ecuatia neomogen
a. O solutie
asit
a mai usor, prin
particular
a yo (t) a ecuatiri neomogene (11.34) poate g
metoda coecientilor nedeterminati, n urm
atoarele situatii simple:
a de gradul
1) Daca f (t) = et Pn (t), t R, unde Pn este o functie polinomial
n, si daca nu este rad
acin
a a ecuatiei caracteristice (11.32), atuci caut
am o
solutie particular
a de forma:
xo (t) = et Qn (t), t R

(11.36)

unde Qn (t) este o functie polinomial

a de gradul n, ai c
arui coecienti urmeaza
a determinati.
Daca este rad
acin
a a ecuatiei caracteristice (11.32), atunci vom cauta
solutii de forma:
(11.37)
xo (t) = tr et Qn (t), t R
unde r {1, 2} este ordinul r
ad
acinii .
2) Daca f (t) = et [Pn (t) cos t + Qn (t) sin t], t R, si daca i nu este
r
ad
acin
a a ecuatiei caracteristice (11.32), atuci caut
am o solutie particular
a
de forma:
(11.38)
xo (t) = et [Rq (t) cos t + Sq (t) sin t], t R
unde Rq , Sq sunt polinoame de grad q=max(m, n) ai caror coecienti urmeaza
a determinati.
Daca i sunt r
ad
acini ale ecuatiei caracteristice (11.32), atunci vom
cauta solutii de forma:
xo (t) = tet [Rq (t) cos t + Sq (t) sin t], t R

(11.39)

2) Pentru cazuri mai generale se poate utiliza metoda variatiei constantelor.

11.2.5

Metoda lui Frobenius.

Metoda consta n a c
auta, pentru o ecuatie liniar
a, solutia generala sau o
anumit
a solutie(n cazul cand este data si o problem
a Cauchy) sub forma unei
serii de puteri.
Daca aceasta este:
y(x) =


n=0

cn xn , x I R

(11.40)

CAPITOLUL 11.

250

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

atunci diferitele sale derivate vor :

y  (x) =

ncn xn1 =

n=1


y (x) =

(n + 1)cn+1 xn

n=0

n(n 1)cn x

n2

n=2

(n + 2)(n + 1)cn+2 xn

n=0

s.a.m.d.
Coecientii cn , n N se determina din conditia ca y, y  , y  , ... sa verice
ecuatia dat
a.
Exemple:
1) S
a se ae solutia generala a ecuatiei:
y  2xy = 0
Conform celor mentionate avem:

(n + 1)cn+1 xn 2x

n=0

sau
c1 +

cn xn = 0

n=0

(n + 1)cn+1 xn 2

n=1

Dar

cn xn+1 = 0

n=0

(n + 1)cn+1 xn =

n=1

(n + 2)cn+2 xn+1

n=0

si atunci egalitatea precedent

a devine:
c1 +

[(n + 2)cn+2 2cn ]xn = 0

n=0

de unde rezult
a:
c1 = 0; (n + 2)cn+2 2cn = 0 n = 0, 1, 2, ...
ultima egalitate este:
(n + 2)cn+2 = 2cn n = 0, 1, 2, ...

(11.41)

si cum ea exprima relatia dintre coecientii cn din doi n doi, aceasta impune
sa trat
am distinct cazurile:
n=impar; n=par.
a) n = 2m 1 m = 1, 2, ...

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

251

Conditiile (11.41) devin:

(2m + 1)c2m+1 = 2c2m1 m = 1, 2, ...
si pentru m = 1 obtinem:
3c3 = 2c1

deci c3 = 0

rezult
a prin recurenta ca:
c2m+1 = 0

deca m = 0, 1, 2, ...

b) n = 2m m = 1, 2, ...
Conditiile (11.41) devin:
(2m + 2)c2m+2 = 2c2m m = 0, 1, 2, ...
sau
(m + 1)c2m+2 = c2m m = 0, 1, 2, ...
D
and valorile consecutive lui m obtinem:
1 c 2 = c0
2 c 4 = c2
3 c 6 = c4
.........
m c2m = c2(m1)
si nmultind aceste egalitati n ambii membrii obtinem:
m!c2m = c0

deci c2m =

c0
; m = 0, 1, 2, ...
m!

T
in
and seama de rezultatele obtinute n cazurile a) si b) solutia cautat
a va :
y=

2m

c2m x

m=0

deci este de forma:


x2m
= c0
m!
m=0

y = Cex ; C R
2) S
a se ae solutia generala a ecuatiei:
y  xy  + 2y = 0

CAPITOLUL 11.

252

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

Conform celor mentionate avem:

(n + 2)(n + 1)cn+2 x x
n

n=0

(n + 1)cn+1 x 2
n

n=0

cn xn = 0

n=0

adic
a
2 1 c2 2c0 +

[(n + 2)(n + 1)cn+2 2cn ]xn

n=1

(n + 1)cn+1 xn+1 = 0

n=0

iar aceasta egalitate se mai scrie sub forma:

2(c2 c0 ) +

[(n + 3)(n + 2)cn+3 2cn+1 (n + 1)cn+1 ]xn+1 = 0

n=0

adic
a
2(c2 c0 ) +

(n + 3)[(n + 2)cn+3 cn+1 ]xn+1 = 0

n=0

De aici rezulta:
c2 c0 = 0;

(n + 2)cn+3 cn+1 = 0,

n = 0, 1, 2, ...

Vor tebui tratate, din nou, distinct cazurile:

n=par

n=impar

Obtinem respectiv:
a) 2(m + 1)c2m+3 = c2m+1
b) (2m + 1)c2m+2 = c2m

m = 0, 1, 2, ...
m = 0, 1, 2, ...

Atunci:
1) caut
and solutia y1 pentru care:
c0 = y1 (0) = 0 ; c1 = y1 (0) = 1
din b) rezult
a c2m = 0 ; m = 0, 1, 2, ...; iar din a) proced
and ca la cazul b)
de la exemplul precedent obtinem:
c2m+1 =
si deci
y1 (x) =


m=0

1
2m m!
2m+1

c2m+1 x

m = 0, 1, 2, ...


x2
x2m+1
2
=
xe
=
2m m!
m=0

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

253

2) caut
and solutia y2 pentru care:
c0 = y2 (0) = 1 ; c1 = y2 (0) = 0
obtinem din a) c2m+1 = 0 ; m = 0, 1, 2, ...; iar din b)
c2m =
si deci
y2 (x) =

1
(2m 1)!!

2m

c2m x

m = 1, 2, ...

=1+

m=0


m=1

x2m
(2m 1)!!

Solutia generala a ecuatiei date este o combinatie liniar

a a solutiilor particulare
y1 si y2 deci:
y = C1 y1 + C2 y2 , C1 , C2 R

11.2.6

Metoda seriilor Taylor.

Pentru integrarea ecuatiilor diferentiale de forma:

y (n) = F (x, y, y  , ..., y (n1) )
cu conditiile:
y(x0 ) = y0 , y  (x0 ) = y1 , ..., y (n1) (x0 ) = yn1
solutiile se obtin sub forma dezvolt
arii sale n serie Taylor:
y(x) =


y (n) (x0 )
n=0

n!

(x x0 )n

Metoda o vom pune n evidenta prin urm

atoarele exemple:
1) S
a se integreze ecuatia
y  + y = 0
cu conditiile initiale:
y(0) = 1; y  (0) = 0
Solutia ceruta o vom obtine sub forma seriei McLaurin:
y(x) =


y (n) (0)
n=0

n!

xn

CAPITOLUL 11.

254

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

unde y(0) = 1; y  (0) = 0.

Din ecuatia dat
a avem y  = y si prin deriv
ari succesive rezulta:
y (n+2) (x) = y (n) (x)

nN

iar de aici:
y  (0) = y(0) = 1 ; y  (0) = y  (0) = 0 ; y IV (0) = y  (0) = 1 ; y v (0) = y  (0) = 0
si n general
y (2n) (0) = (1)n ; y (2n+1) (0) = 0 ; n N
rezultate care se verica usor prin inductie completa.
Solutia ceruta este:
y(x) =


(1)n
n=0

2) S
a se integreze ecuatia
cu conditiile initiale:

(2n)!

(x)2n = cos x

y  = xy + y 2
y(0) = 4; y  (0) = 2

Din ecuatia dat

a si conditii avem: y  (0) = 4. Prin derivarea ecuatiei vom
avea:
y  = y + xy  + 2y  y  si y  (0) = 20
Deriv
and nc
a odat
a obtinem:
y IV = 2y  + xy  + 2y 2 + 2y  y  si y IV (0) = 116
Solutia ceruta este:
y = 4 + 2x + 2x2 +

11.2.7

10 3 29 4
x + x + ...
3
6

Metoda polinoamelor diferentiale.

Aceasta metoda se foloseste pentru determinarea solutiilor particulare ale

ecuatiilor diferentiale liniare neomogene cu coecienti constanti.
Vom nota cu:
D=

d
d2
dn
, D2 = 2 , . . . , Dn = n
dx
dx
dx

Ecuatia diferential
a:
a0 y (n) + a1 y (n1) + . . . + an1 y  + an y = b(x),

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

255

se mai poate scrie si sub forma:

F (D)y = b(x),
unde:
F (D) = a0 Dn + a1 Dn1 + ... + an1 D + an ,
care este un operator diferential liniar de ordinul n. F (D)y ind un polinom
diferential de ordinul n. Se poate ar
ata usor urm
atoarele propriet
ati:
F (D)ex = ex F ()

(11.42)

F (D2 ) sin(x) = sin(x)F ( 2 )

(11.43)

F (D2 ) cos(x) = cos(x)F ( 2 )

(11.44)

F (D)e y(x) = e F (D + )y

(11.45)

1
1
ex = ex
F (D)
F ()

(11.46)

1
1
sin(x) = sin(x)
, daca F ( 2 ) = 0
F (D2 )
F ( 2 )

(11.47)

1
1
cos(x) = cos(x)
, daca F ( 2 ) = 0
F (D2 )
F ( 2 )

(11.48)

1
1
ex y(x) = ex
y
F (D)
F (D + )
1
a
F (t) se dezvolt
1 (n)

 ( F (t) ) (0)
n

si n cazul ca
1
F (t)

n=0

n!

(11.49)

n serie Taylor n jurul lui t = 0 adic

a:

t vom considera:

( 1 )(n) (0)



( F 1(t) )(n) (0)
1
F (t)
n
=
D = Tm (D) +
Dn .
F (D)
n!
n!
n=0

n=m+1

1
se aplica unui polinom de grad m, Pm , atunci vom obtine
Daca operatorul F (D)
relatia opertional
a:
1
Pm (x) = Tm (D)Pm (x),
(11.50)
F (D)

si putem calcula imediat solutii particulare yp (x) = Tm (D)Pm (x), pentru

ecuatii diferentiale liniare cu coecienti constanti, pe care le nt
alnim n practica.
1
Operatorul D
indic
a o integrare obisnuit
a, D12 , o dubl
a integrare etc.
Exemple: Folosind metoda polinoamelor diferentiale sa se ae solutii particulare pentru ecuatiile:

CAPITOLUL 11.

256

ECUAT
II DIFERENT
IALE.

1. y  + y  2y = 3e3x .
R. Av
and n vedere ca: P (D)yp = 3e3x , cu P (D) = D2 + D 2, deducem:
yp =

3
1
3e3x
3e3x =
= e3x .
P (D)
P (3)
10

2. y  + 3y  + 4y = xex .
R. Av
and n vedere ca: P (D)yp = xex , deducem:
yp (x) =
Cum:

1
1
1
xex = ex
x = ex 2
x.
2
P (D)
(D 1) + 3(D 1) + 4
D +D+2

1
D2 +D+2

1
2

D
4

+ ...; vom avea:

yp (x) = ex (

x 1
).
2 4

3. y V + y  = xex .
R. Proced
and la fel g
asim F (D)yp = x2 ex , deducem:
yp (x) =

1
1
1
x2 ex = ex
x2 = ex
x2 .
3
F (D)
F (D + 1)
(D + 1) [1 + (D + 1)2 ]

Facand mp
artirea 1 : F (D + 1), obtinem:
d
19 d2
1
+
)(x2 ).
T 2(D) = ( 2
2
dx
4 dx2
Acum yp (x) se scrie:
d
19 d2
1
+
yp (x) = ex ( 2
)(x2 )
2
dx
4 dx2
sau
yp (x) = ex (

19
x2
4x + )
2
2

4. y  4y  + 4y = 3e2x .
R. Acum yp (x) se scrie:
yp (x) =

deci:

D2

1
1
1
3e2x = 3e2x
1 = 3e2x 2 1 =
2
4D + 4
(D + 2) 4(D + 2) + 4
D
 
x2
3e2x ( 1dx)dx = 3e2x ,
2
3
yp (x) = x2 e2x .
2

11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE.

257

5. y  + 3y  + 2y = xex .
1
1 x2
1
R. yp (x) = D2 +3D+2
xex = ex (D1)2 +3(D1)+2
x = ex D21+D x = ex D+1
2 =
(1 D + D2 )x2 =

ex
2 (1

d
dx

d2
)x2
dx2

yp (x) =

ex
2
2 (x

2x + 2). si deci:

ex 2
(x 2x + 2).
2

e2x .
6. y  4y  + 4y = x1
x2
1
x1 2x
x1
1
= e2x D12 ( x1 x12 ) =
R. yp (x) = D2 4D+4 x2 e = e2x (D+2)2 4(D+2)+4
x2



e2x ( ( x1 x12 )dx)dx = e2x (ln |x| + x1 )dx = e2x (x ln |x| + ln |x| x). si deci:
yp (x) = e2x (x ln |x| + ln |x| x).
7. y  3y  + 3y  y = xex .
2
3
R. yp (x) = D3 3D12 +3D4 xex = ex D13 x = ex D3 (x) = ex D2 ( x2 ) = ex D1 ( x6 ) =
x4 x
24 e .

Avem deci:
yp (x) =

1 4 x
x e .
24

8. y  5y  + 6y = 6x 10x + 2.
R. Vom avea: yp (x) = T2 (D)(6x2 10x + 2). T2 (D) obtin
andu-se din dezvoltarea Taylor. Se obtine:
T 2(D) =
si deci

5
19 2
1
+ D+
D
6 36
216

5
19 2
1
yp (x) = ( + D +
D )(6x2 10x + 2) =
6 36
216
2
5
19
10
12
x2 x + + (12x 10) +
6
6 36
216

Avem deci: yp (x) = x2 .

atilor exprimate la nceputul
9. y  y = 2sinx 4cosx. R. In baza propriet
acestei sectiuni avem:
yp (x) =

D2

1
1
1
(2 sin x 4 cos x) = (2 sin x)
(4 cos x)
1
1 1
1 1

Solutia particular
a a ecuatiei date este:
yp (x) = sin x + 2 cos x.
10. y  + 4y  + 3y = 10 sin x.
R. La fel ca n precedentul exercitiu vom avea:
1
yp (x) = D2 +4D+3
10 sin x = 10 (D2D4D+3
sin x = 10(D2 4D+3) (D2 +3)12 16D2 sin x =
+3)2 16D2

CAPITOLUL 11.

258

ECUAT
II DIFERENT
IALE.
2

d
d
1
10(D2 4D + 3)( (1+3)2116(1) ) sin x = 10
20 ( dx2 4 dx + 3) sin x = 2 ( sin x
4 cos x + 3 sin x) Solutia particular
a a ecuatiei date este:

yp (x) = sin x 2 cos x.

11. y  7y  + 6y = sin x.
R. Proced
and la fel, avem:
2 +7D+6
1
1
2
sin x = (DD
yp (x) = D2 7D+6
2 +6)2 49D 2 sin x = (D +7D+6) (D 2 +6)2 49D 2 sin x =
(D2 + 7D + 6) sin x( (1+6)2149(1) =
7 cos x + 6 sin x).
Solutia particular
a este:
yp (x) =

1 d2
74 ( dx2

d
+ 7 dx
+ 6) sin x =

1
74 ( sin x

7
5
sin x +
cos x.
74
74

Observatie:
In loc sa lu
am termenul liber f (x) = sin x,vom lua f (x) = eix . Solutia
y" are partea imaginar
a solutia ecuatiei data. Astfel vom avea: y"p (x) =
x)(5+7i)
1
1
5+7i
1
ix
ix
e = e i2 7i+6 = eix 57i
= eix 25+49
= (cos x+i sin
si solutia
74
D2 7D+6
ecuatiei date va :
yp (x)) =
yp (x) = Im("

5
7
sin x +
cos x.
74
74

12. y  y = xex cos x. R. Vom lua n loc de termenul liber xex cos x, f (x) =
xeix+x = xe(i+1)x . Solutia y" are partea real
a solutia ecuatiei date. Astfel,
1
1
ix+x
x
vom avea: y"p (x) = D211 xeix+x = eix+x (D+i+1)
2 1 x = e
D2 2(i+1)D+2i1
2
Impartind pe 1 la F (D) = D 2(i + 1)D + 2i 1, din dezvoltarea Taylor
obtinem :
2(1+i)
1
ix+x ( 1 2(1+i) D)x = ex eix ( x
(2i1)
T1 (D) = 2i1
2 D, Deci: yp (x) = e
2i1 (2i1)2
2i1
2(1+i)
)
(2i1)2

= ex eix ( x(2i+1)
+
5
2ex
25 (cos x

2(1+i)
3+4i )

= ex eix ( x(2i+1)
+
5

+ i sin x)(7 i).

i sin x)(1 + 2i) +
Vom avea, solutia particular
a a ecuatiei date:
yp (x)) = ex [(
yp (x) = Re("

2(7i)
25 )

ex x
5 (cos x

2x
2
x 14
+ ) cos x + (
+ ) sin x].
5 25
5
25